Diagnosticul Financiar AL Societatii Comerciale
CUPRINS
Introducere în analiza financiară……………………………………………………………………………………3
Capitolul 1: Analiza financiarǎ pe baza bilanțului………………………………………………………4
Responsabilitatea social-economică a societăților comerciale……………………………………………4
1.1 Alcătuirea bilanțului financiar………………………………………………………………………………….5
1.2 Indicatori ai echilibrului financiar…………………………………………………………………………….5
Capitolul 2: Analiza contului de rezultate…………………………………………………………………..9
2.1 Soldurile intermediare de gestiune……………………………………………………………………………9
2.2 Capacitatea de autofinanțare (CAF)………………………………………………………………………..10
Capitolul 3: Analiza cash-flow-urilor………………………………………………………………………..12
3.1 Tehnica 1 – Tabloul de finanțare (utilizări – resurse suplimentare)…………………………12
3.2 Tehnica 2 – Tabloul fluxurilor de trezorerie (tabloul cash-flow-urilor)……………………….13
3.3 Cash flow-uri utilizate pentru evaluarea firmei…………………………………………………………14
Capitolul 4: Diagnosticul rentabilității și al riscului…………………………………………………..15
4.1 Diagnosticul financiar al rentabilității firmei……………………………………………………………16
4.1.1 Viteza de rotație…………………………………………………………………………………………………16
4.1.2 Sistemul de analiză Du Pont………………………………………………………………………………..16
4.2 Diagnosticul financiar al riscului……………………………………………………………………………17
4.2.1 Indicatori de lichiditate……………………………………………………………………………………….17
4.2.2 Indicatori de solvabilitate……………………………………………………………………………………18
Capitolul 5: Previziunea financiară…………………………………………………………………………..19
Capitolul 6: Studiu de caz: Ape Minerale S.A……………………………………………………………21
A: Analiza echilibrului financiar pe baza bilanțului…………………………………………………..22
A.1 Bilanțul financiar simplificat…………………………………………………………………………………22
A.2 Indicatori ai echilibrului financiar………………………………………………………………………….22
B: Analiza contului de rezultate………………………………………………………………………………..28
B.1 Soldurile intermediare de gestiune…………………………………………………………………………28
B.2 Capacitatea de autofinanțare…………………………………………………………………………………31
B.3 Legatura dintre valoarea adăugată și produsul intern brut………………………………………….32
C: Analiza cash flow-urilor………………………………………………………………………………………34
C.1 Tehnica1 – Tabloul de finanțare…………………………………………………………………………….34
C.2 Tehnica 2 – Tabloul fluxurilor de trezorerie…………………………………………………………….35
C.3 Cash flow-uri utilizate pentru evaluarea firmei………………………………………………………..36
D: Diagnosticul rentabilității și al riscului…………………………………………………………………39
D.1 Diagnosticul financiar al rentabilității firmei…………………………………………………………..39
D.1.1 Viteza de rotație………………………………………………………………………………………………..39
D.1.2 Sistemul Du Pont………………………………………………………………………………………………39
D.2 Diagnosticul financiar al riscului……………………………………………………………………………40
D.2.1 Indicatori de lichiditate………………………………………………………………………………………40
D.2.2 Indicatori de solvabilitate…………………………………………………………………………………..41
E: Previziunea financiară…………………………………………………………………………………………42
Concluzii………………………………………………………………………………………………………………….44
Propuneri………………………………………………………………………………………………………………..45
Bibliografie………………………………………………………………………………………………………………46
Anexe………………………………………………………………………………………………………………………47
Introducere
Dezvoltarea economiilor și activităților comerciale din ultimele decenii a condus la apariția și dezvoltarea conceptului de analiză financiară. Acest fapt este consecința mai multor factori: tendința de concentrare a întreprinderilor și apariția investițiilor de talie mare, necesitatea băncilor de a realiza o analiză mai complexă asurpa firmelor cu care interacționează, dezvoltarea internațională a societăților (analiza fiind necesară pentru compararea situațiilor financiare la nivelul diferitelor țări).
Analiza financiară a apărut și s-a dezvoltat mai ales în ultimii douăzeci de ani și este într-o continuă evoluție.
Prezenta lucrare își propune identificarea și definirea principalelor elemente necesare pentru realizarea diagnosticului financiar al unei societăți comerciale. Pentru aceasta s-au avut în vedere analiza echilibrului financiar pe baza bilanțului, a contului de profit și pierdere, modul de calcul al cash flow-ului, determinarea rentabilității, solvabilității și lichidității precum și previziunea financiară.
În a doua parte a lucrării s-a elaborat un studiu aplicativ, avându-se în vedere situația financiară a unei societăți comerciale, în care s-au utilizat noțiunile definite. Prin acest studiu s-a realizat diagnosticul financiar al societății respective și s-a apreciat starea de echilibru al fiecărui element analizat, precum și propuneri pentru îmbunătățirea situației, acolo unde a fost posibil.
CAPITOLUL 1
ANALIZA FINANCIARĂ PE BAZA BILANȚULUI
Analiza financiară a apărut și s-a dezvoltat mai ales în ultimii douăzeci de ani și este într-o continuă evoluție.
Diagnosticul financiar este un instrument care permite formularea unor judecăți de valoare calitative și/sau cantitative privind starea, dinamica și perspectivele unei organizații. Reprezintǎ activitatea de diagnosticare a poziției financiare precum și a stǎrii de performanțǎ financiarǎ a firmei la încheierea exercițiului contabil. De asemenea, ea urmarește sǎ evidențieze punctele tari și punctele slabe ale gestiunii financiare și explicarea acestora pentru fundamentarea unor strategii de menținere și dezvoltare în mediul economic în care întreprinderea își desfǎșoarǎ activitatea.
Obiectivele diagnosticului financiar sunt diferite, în funcție de subiectul care îl evaluează, acordându-se importanță unui anumit aspect, care să surprindă situația financiară a întreprinderii după scopurile urmărite.
Astfel, diagnosticul financiar prezintǎ interes atât pentru acționari și manageri, cât și pentru partenerii externi (bǎnci, deținǎtori de titluri, potențiali furnizori sau clienți) pentru fundamentarea unor posibile decizii de interacțiune cu firma respectivǎ.
Responsabilitatea social-economică a societăților comerciale
Conform Comisiei Europene, pentru ca o societate comercială să fie responsabilă social, aceasta trebuie să includă în strategiile și acțiunile ei probleme sociale și de mediu legate de societatea în care își desfășoară activitatea.
Există două trăsături distinctive ale responsabilității corporatiste: caracterul voluntar pe care îl presupune (reprezintă asumarea unor responsabilități morale de către firme, care depășesc nivelul juridic) și crearea unei relații pe termen lung și egal profitabile cu piața și cu mediul social. Aceste două caracteristici o deosebesc de o donație sau de o filantropie.
Deși prezintă costuri efective, implicarea în responsabilitatea socială poate fi privită și ca o strategie de management pentru dobândirea pe termen lung a credibilității și a încrederii.
Problema pe care managerii societăților comerciale trebuie să o rezolve, înainte de implicarea într-o asemena acțiune, este determinarea necesităților și posibilităților de realizare a nevoilor grupurilor beneficiare de această responsabilitate corporatistă.
Una dintre condițiile unei comunicări eficiente între companie și beneficiari este transparența. Alături de aceasta este necesar ca firma să dea dovadă de maturitate și încredere (să existe o corelație între ceea ce întreprinderea susține că va realiza și acțiunile efectiv întreprinse).
Începând cu anul 2000, Comisia Europeană, alături de țările Uniunii Europene au acordat o importanță din ce în ce mai mare responsabilității social-economice iar aceasta evoluează în conformitate cu societățile din care fac parte, în funcție de tradiții, dezvoltare economică și socială.
Analiza financiarǎ pe baza bilanțului urmǎrește modalitatea de realizare a echilibrului financiar pe termen lung și pe termen scurt.
Echilibrul financiar al întreprinderii se apreciazǎ folosind date din bilanțul întreprinderii care spre deosebire de bilanțul contabil prezintǎ o concentrare a anumitor conturi rezultând un bilanț simplificat numit și bilanț financiar. Bilanțul financiar reprezintă acel tip de bilanț în care elementele sunt ordonate în funcție de lichiditate (pentru cele de activ) respectiv exigibilitate (pentru cele de datorii și capital propriu).
1.1 Alcătuirea bilanțului financiar
Pentru a se întocmi bilanțul financiar, se pornește de la bilanțul contabil căruia i se aplică următoarele modificări:
Din cadrul imobilizărilor necorporale se elimină elementele „fictive” din punct de vedere comercial (acele elemente care nu pot fi valorificate în bani): cheltuielile de constituire. Pentru a nu afecta echilibrul dintre active și capitaluri proprii și datorii, acestea din urmă se diminuează cu aceeași valoare.
În construirea bilanțului financiar se ține cont de repartizarea realizată asupra profitului net în dividende acordate și profit reinvestit.
Profitul reinvestit se va încadra la capitaluri proprii iar dividendele vor fi parte componentă a datoriilor curente (deoarece ele sunt o datorie față de acționari.
Toate elementele de activ (capital propriu și datorii) cu termen de lichiditate (exigibilitate) mai mare de un an se încadrează în categoria activelor (capitalurilor proprii și datoriilor) permanente, iar cele cu lichiditate (exigibilitate) de maxim un an sunt considerate active (datorii) curente.
Cheltuielile în avans se vor încadra la active curente iar veniturile în avans la pasive curente.
După efectuarea modificărilor de mai sus asupra bilanțului contabil, bilanțul financiar simplificat va avea următoarea formă:
Bilanț financiar simplificat Tabel 2.1
Sursa: Ion Stancu – „Finanțe”
1.2 Indicatori ai echilibrale. Pentru aceasta s-au avut în vedere analiza echilibrului financiar pe baza bilanțului, a contului de profit și pierdere, modul de calcul al cash flow-ului, determinarea rentabilității, solvabilității și lichidității precum și previziunea financiară.
În a doua parte a lucrării s-a elaborat un studiu aplicativ, avându-se în vedere situația financiară a unei societăți comerciale, în care s-au utilizat noțiunile definite. Prin acest studiu s-a realizat diagnosticul financiar al societății respective și s-a apreciat starea de echilibru al fiecărui element analizat, precum și propuneri pentru îmbunătățirea situației, acolo unde a fost posibil.
CAPITOLUL 1
ANALIZA FINANCIARĂ PE BAZA BILANȚULUI
Analiza financiară a apărut și s-a dezvoltat mai ales în ultimii douăzeci de ani și este într-o continuă evoluție.
Diagnosticul financiar este un instrument care permite formularea unor judecăți de valoare calitative și/sau cantitative privind starea, dinamica și perspectivele unei organizații. Reprezintǎ activitatea de diagnosticare a poziției financiare precum și a stǎrii de performanțǎ financiarǎ a firmei la încheierea exercițiului contabil. De asemenea, ea urmarește sǎ evidențieze punctele tari și punctele slabe ale gestiunii financiare și explicarea acestora pentru fundamentarea unor strategii de menținere și dezvoltare în mediul economic în care întreprinderea își desfǎșoarǎ activitatea.
Obiectivele diagnosticului financiar sunt diferite, în funcție de subiectul care îl evaluează, acordându-se importanță unui anumit aspect, care să surprindă situația financiară a întreprinderii după scopurile urmărite.
Astfel, diagnosticul financiar prezintǎ interes atât pentru acționari și manageri, cât și pentru partenerii externi (bǎnci, deținǎtori de titluri, potențiali furnizori sau clienți) pentru fundamentarea unor posibile decizii de interacțiune cu firma respectivǎ.
Responsabilitatea social-economică a societăților comerciale
Conform Comisiei Europene, pentru ca o societate comercială să fie responsabilă social, aceasta trebuie să includă în strategiile și acțiunile ei probleme sociale și de mediu legate de societatea în care își desfășoară activitatea.
Există două trăsături distinctive ale responsabilității corporatiste: caracterul voluntar pe care îl presupune (reprezintă asumarea unor responsabilități morale de către firme, care depășesc nivelul juridic) și crearea unei relații pe termen lung și egal profitabile cu piața și cu mediul social. Aceste două caracteristici o deosebesc de o donație sau de o filantropie.
Deși prezintă costuri efective, implicarea în responsabilitatea socială poate fi privită și ca o strategie de management pentru dobândirea pe termen lung a credibilității și a încrederii.
Problema pe care managerii societăților comerciale trebuie să o rezolve, înainte de implicarea într-o asemena acțiune, este determinarea necesităților și posibilităților de realizare a nevoilor grupurilor beneficiare de această responsabilitate corporatistă.
Una dintre condițiile unei comunicări eficiente între companie și beneficiari este transparența. Alături de aceasta este necesar ca firma să dea dovadă de maturitate și încredere (să existe o corelație între ceea ce întreprinderea susține că va realiza și acțiunile efectiv întreprinse).
Începând cu anul 2000, Comisia Europeană, alături de țările Uniunii Europene au acordat o importanță din ce în ce mai mare responsabilității social-economice iar aceasta evoluează în conformitate cu societățile din care fac parte, în funcție de tradiții, dezvoltare economică și socială.
Analiza financiarǎ pe baza bilanțului urmǎrește modalitatea de realizare a echilibrului financiar pe termen lung și pe termen scurt.
Echilibrul financiar al întreprinderii se apreciazǎ folosind date din bilanțul întreprinderii care spre deosebire de bilanțul contabil prezintǎ o concentrare a anumitor conturi rezultând un bilanț simplificat numit și bilanț financiar. Bilanțul financiar reprezintă acel tip de bilanț în care elementele sunt ordonate în funcție de lichiditate (pentru cele de activ) respectiv exigibilitate (pentru cele de datorii și capital propriu).
1.1 Alcătuirea bilanțului financiar
Pentru a se întocmi bilanțul financiar, se pornește de la bilanțul contabil căruia i se aplică următoarele modificări:
Din cadrul imobilizărilor necorporale se elimină elementele „fictive” din punct de vedere comercial (acele elemente care nu pot fi valorificate în bani): cheltuielile de constituire. Pentru a nu afecta echilibrul dintre active și capitaluri proprii și datorii, acestea din urmă se diminuează cu aceeași valoare.
În construirea bilanțului financiar se ține cont de repartizarea realizată asupra profitului net în dividende acordate și profit reinvestit.
Profitul reinvestit se va încadra la capitaluri proprii iar dividendele vor fi parte componentă a datoriilor curente (deoarece ele sunt o datorie față de acționari.
Toate elementele de activ (capital propriu și datorii) cu termen de lichiditate (exigibilitate) mai mare de un an se încadrează în categoria activelor (capitalurilor proprii și datoriilor) permanente, iar cele cu lichiditate (exigibilitate) de maxim un an sunt considerate active (datorii) curente.
Cheltuielile în avans se vor încadra la active curente iar veniturile în avans la pasive curente.
După efectuarea modificărilor de mai sus asupra bilanțului contabil, bilanțul financiar simplificat va avea următoarea formă:
Bilanț financiar simplificat Tabel 2.1
Sursa: Ion Stancu – „Finanțe”
1.2 Indicatori ai echilibrului financiar
Pentru a realiza analiza asupra echilibrului financiar al unei întreprinderi se compară anumite categorii de active, capitaluri proprii și datorii prin intermediul unor indicatori specifici. În continuare, vor fi prezentați cei mai importanți indicatori folosiți în aprecierea echilibrului financiar.
2.2.1 Fondul de rulment (FR)
Din punct de vedere financiar, fiecare element de activ reprezintă o alocare de fonduri pentru constituirea mijloacelor necesare desfășurării activității de către firmă.
Elementele de activ sunt structurate după gradul de lichiditate. În bilanț se trec mai întai activele mai puțin lichide: imobilizări necorporale, imobilizări corporale și imobilizări financiare. Aceste imobilizări se mai numesc active permanente, datorită rotației lente a capitalurilor investite în ele. Următoarele care se înscriu sunt activele circulante (ACR, formate din stocuri, creanțe și lichidități) care sunt mai lichide decât imobilizarile. Datorită acestui fapt ele mai poarta și denumirea de active temporare.
De cealaltă parte, fiecare element de capital propriu și datorii din bilanț, din punct de vedere financiar, reflectă sursele de proveniență a capitalurilor proprii și a celor împrumutate. Primele se vor înscrie capitalurile proprii și datoriile mai puțin exigibile: resursele atrase pe o perioada cât mai îndelungată de timp. Ele mai poartă denumirea de capitaluri permanente și sunt formate din capitalurile proprii provenite de la proprietari, rezervele și datoriile financiare pe termen lung, cu o scadență mai mare de un an.
Următoarele care se înscriu în bilanț sunt datoriile curente (credite pe termen scurt, furnizori, decontări). Ele sunt cele mai exigibile și se mai numesc pasive curente.
Regula unei gestiuni financiare echilibrate este aceea ca nevoile permanente să fie acoperite din resurse permanente iar nevoile temporare sa fie acoperite din resurse curente, adică o paritate între lichiditatea activelor și exigibilitatea capitalurilor proprii și a datoriilor. Cu cât resursele permanente sunt mai mari decât necesitățile permanente, cu atât întreprinderea dispune de o marjă de securitate ce poate fi utilizată pentru acoperirea altor nevoi de resurse.
Acest surplus de resurse permanente poate fi folosit pentru o nouă rulare activelor permanente. Această posibilă utilizare a surplusului a dus și la denumirea lui de fond de rulment.
În consecință, fondul de rulment reflectă realizarea echilibrului financiar pe termen lung și contribuția acestuia la finanțarea activelor curente nete.
În expresie matematică: FR = Pasive permanente – Active permanente
= (Capitaluri proprii + Datorii financiare) – Imobilizari nete
Pentru o stare de echilibru financiar pe termen lung, se recomandă un fond de rulment pozitiv însă nu foarte mare, deoarece un surplus mare, care nu este utilizat, poartă un cost de oportunitate.
Un fond de rulment negativ ar avea implicații nefavorabile asupra trezoreriei și deci a capacității de plată a firmei și ar genera un dezechilibru financiar (firma nu ar avea la dispoziție lichidități cu care să își onoreze plățile). Se poate ajunge chiar la incapacitate de plată iar din această cauză furnizorii să sisteze livrarea de bunuri și servicii necesare firmei.
Deci pentru o stare generala de echilibru este recomandată o mărime minim necesară a fondului de rulment, care să îl mențină la nivelul mediei fluctuațiilor nevoii de fond de rulment.
Tot legat de fondul de rulment, se mai poate determina un indicator ce reflectă gradul de autonomie în luarea unor decizii de investiții pentru dezvoltarea firmei: fondul de rulment propriu (FRP). Acesta reprezintă diferența dintre capitalurile proprii și imobilizările nete, după repartiția profitului: FRP = FR – Imobilizări nete.
Diferența dintre fondul de rulment și fondul de rulment propriu poartă denumirea de fond de rulment împrumutat (FRS), iar mărimea lui reflecta valoarea necesară a fi împrumutată pe termen lung.
FRS = FR – FRP
2.2.2 Activul circulant net (ACN)/Datorii curente nete
Activul circuant net este utilizat pentru analiza echilibrului financiar pe termen scurt, reflectat de activele și pasivele temporare. Se calculeaza ca diferență între activele curente și pasivele curente și are aceeași valoare cu cea a fondului de rulment.
ACN = Active temporare – Pasive temporare.
Dat fiind faptul ca valoarea activului circulant net este egală cu valoarea fondului de rulment, se poate spune că ACN este metoda de calcul a fondului de rulment cu utilizarea utilizărilor și resurselor pe termen scurt.
2.2.3 Necesarul de fond de rulment (NFR)
În condițiile unui echilibru financiar, necesitățile de finanțare ale ciclului de exploatare sunt acoperite de resurse temporare corespunzatoare.
Necesarul de fond de rulment reprezintă diferența dintre necesitățile de finanțare curentă a ciclului de exploatare și datoriile de exploatare.
În expresie matematică:
NFR = (Active temporare – Active de trezorerie) – (Datorii curente – Pasive de trezorerie)
= (Stocuri + Creanțe)–(Credite pe termen scurt + Furnizori)
Dacă necesarul de fond de rulment este pozitiv înseamnă ca necesarul de finanțare a activelor temporare este mai mare decât resursele curente posibil de mobilizat. O astfel de situație poate fi considerată favorabilă dacă este rezultatul unei politici de investitții pentru creșterea stocurilor și creanțelor. Altfel, necesarul de fond de rulment indică un decalaj între lichiditatea stocurilor și a creanțelor, și exigibilitatea datoriilor de exploatare.
Dacă necesarul de fond de rulment este negativ, reflectă un surplus de resurse temporare. Se poate aprecia în mod favorabil dacă este rezultatul măririi vitezei de rotație a activelor circulante și a măririi scadenței datoriilor.
2.2.4 Trezoreria netă (TN)
Trezoreria netă reprezintă diferența dintre fondul de rulment și necesarul de fond de rulment și este reflectarea cea mai pertinentă a desfașurării unei activități echilibrate și eficiente, caracterizând ecilibrul general al întreprinderii atât pe termen lung cât și pe termen scurt.
În expresie matematică: TN = FR – NFR
O trezorerie neta pozitivă evidențiază faptul că exercițiul contabil s-a încheiat cu un surplus monetar, concretizat în disponibilitățile bănești din casă și conturi la bănci. De obicei, acest surplus de trezorerie urmează a fi plasat cât mai eficient pe piața de capital sau pe piața monetara, pentru a se evita evenetualul cost de oportunitate în cazul neutilizării acestui surplus.
O trezorerie netă negativă la sfârșitul exercițiului subliniază un dezechilibru financiar. Acest deficit de trezorerie trebuie acoperit prin contractarea de noi credite ( angajate la cel mai mic cost posibil).
2.2.5 Cash-flow-ul (CF)
Variația trezoreriei nete pe parcursul exercițiului financiar reprezinta cash-flow-ul și se explică prin modificarea fondului de rulment și a necesarului de fond de rulment:
CF = ΔTN = ΔFR – ΔNFR
O valoare pozitivă a cash-flow-ului reflectă o creștere a capacității de autofinanțare și o majorare a activului real. Un cash-flow negativ se interpretează ca o scădere a capacității de autofinanțare și o reducere a valorii activului real.
Se poate afirma că cel mai importan indicator este fondul de rulment deoarece prin intermediul lui se realizează legătura între finanțarea pe termen lung și finanțarea pe termen scurt (prin activul circulant net) și se poate aprecia starea de echilibru fiannciar pe termen lung și termen scurt în care se afla întreprinderea.
CAPITOLUL 2
ANALIZA CONTULUI DE REZULTATE
Analiza pe baza contului de reultate reprezinta o analiză asupra performanțelor financiare ale unei întreprinderi.
Contul de profit și pierdere reflectă fluxurile de venituri și cheltuieli, de la începutul pâna la sfârșitul exercițiului financiar, și explică poziția financiară din bilanț de la sfârșitul anului. Contul de profit și pierdere sintetizează deci veniturile și cheltuielile rezultate din cele trei activități ale unei întreprinderi: de exploatare, financiară și extraordinră.
2.1 Soldurile intermediare de gestiune
Analiza performanțelor financiare ale întreprinderii se realizează cu ajutorul unui set de indicatori, numiți solduri intermediare de gestiune (SIG).
Soldurile intermediare de gestiune pot fi calculate în doua variante: în varianta franceză sau în varianta anglo-saxonă. O prezentare paralelă între cele două variante se află în tabelul 3.1.
Tabel 3.1
Sursa: Laura Obreja, Curs GFI; „Management financiar”, „Finanțe”
EBITDA = Earnings before interest, taxes, depreciations and amortization
EBIT = Earnings before interest and taxes
EBT = Earnings before taxes
În cazul în care nu se respectă ipotezele de la varianta anglo-saxonă, numai există în mod obligatoriu egalitate între soldurile intermediare de gestiune calculate prin cele două variante, iar indicatorii din varianta anglo-saxonă se vor calcula în mod indirect ( se va porni de la EBT pentru a se ajunge în final la EBITDA, de jos în sus).
Valoarea adăugată reprezintă creșterea de valoare rezultată în urma utilizării factorilor de producție și este folosită pentru a remunera participanții direcți și indirecți la activitatea firmei: salariați, acționari, creditori, statul și întreprinderea.
Excedentul brut de exploatare (EBITDA în varianta anglo-saxonă) reprezintă acumularea brută din activitatea de exploatare, ținând cont de faptul că amortizarea și provizioanele nu sunt cheltuieli plătibile.
Profitul din exploatare (EBIT în varianta anglo-saxonă) exprimă rentabilitatea activității de exploatare, în mărime absolută, prin diferența dintre veniturile de exploatare și totalul cheltuielilor.
Rezultatul brut (EBT în varianta anglo-saxonă) este determinat prin însumarea rezultatelor din activitățile de exploatare, financiară și extraordinară.
Profitul net exprimă marimea absolută (după achitarea impozitului către stat) cu care sunt remunerați acționarii pentru capitalurile proprii investite.
2.2 Capacitatea de autofinanțare (CAF)
Capacitatea de autofinanțare este un indicator ce evidențiază, în mod sintetic, potențialul financiar de dezvoltare al întreprinderii. Este formată din sursa financiară generată de activitatea firmei după deducerea tuturor cheltuielilor plătibile și scadente până la încheierea exercițiului financiar analizat.
Se poate calcula prin două metode: metoda deductivă și metoda aditivă.
a) CAF prin metoda deductivă
Această metodă pune în evidență originea capacității de autofinanțare, prin corectarea excedentului brut de exploatare cu veniturile și cheltuielile care sunt la originea fluxurilor de trezorerie.
CAF = Venituri încasabile – Cheltuieli plătibile
= EBE + Venituri financiare monetare – Cheltuieli financiare monetare +
Venituri extraordinare monetare – Cheluieli extraordinare monetare – Impozit pe profit
b) CAF prin metoda aditivă
Se pornește de la rezultatul net al exercițiului (profit net) la care se adaugă cheltuielile neplătibile (amortizări, provizioane) și se scad veniturile nemonetare. Această metodă informează asupra utilizării capacității de finanțare pentru acoperirea pierderilor probabile și a riscurilor (provizioane), finanțarea creșterii, remunerarea caputalului propriu (prin dividendele acordate) și rambursarea împrumuturilor.
CAF = Profit net + Cheltuieli neplătibile – Venituri nemonetare
Capacitatea de autofinanțare reprezintă deci un surplus financiar generat de activitatea desfășurată de întreprindere. Însa, lafel cum sugerează și denumirea, ea are un caracter potențial și pentru a conduce la o creștere economică, trebuie susținută prin mijloace financiare efective.
Analiza performanțelor financiare pe baza contului de rezultate, pornind de la valorile înregistrate de soldurile intermediare de gestiune și de capacitatea de autofinanțare, trebuie să aibă un reper valoric, pentru a se stabili dacă valorile obținute pentru respectivii indicatori pot fi apreciați ca fiind favorabili sau nefavorabili firmei. Acest punct de comparație poate fi reprezentat de valoarea acestor indicatori, înregistrată în anii anteriori, sau de valoarea înregistrată în cazul unor firme similare sau concurente.
CAPITOLUL 3
ANALIZA CASH FLOW-URILOR
Trezoreria netă sintetizată în bilanț este rezultatul operațiunilor de gestiune și de capital.
Cash-flow-ul exprimă variația trezoreriei nete, de la început până la sfârșitul exercițiului financiar. Știind faptul că trezoreria netă reflectă starea de echilibru a întreprinderii atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, se explică necesitatea analizării cauzelor modificării acesteia. Această analiză asupra variației trezoreriei nete se realizeaza folosind cash-flow-ul, care se definește tocmai prin modificarea trezoreriei nete.
Analiza cash-flow-urilor urmărește deci identificarea surselor de încasări și plați astfel încât prin anumite tehnici să justifice variația trezoreriei nete.
Cele două tehnici utilizate provin din modul de determinare a cash-flow-ului:
CF = ΔTN = ΔFR – ΔNFR -> Tehnica 1
= ΔActive de trezorerie – ΔPasive de trezorerie = Încasări – Plăți -> Tehnica 2
3.1 Tehnica 1 – Tabloul de finanțare (utilizări – resurse suplimentare)
Este specifică variantei franceze și presupune construirea unui tablou ce evidențiază utilizările și resursele suplimentare. Urmărește justificarea utilizărilor resurselor și lichidităților grupate în două categorii:
Pe termen lung, prin care se explica variația fondului de rulment;
Pe termen scurt, prin care se explică variația necesarului de fond de rulment.
Construcția acestui tablou are la baza respectarea a două principii:
Creșterea (scăderea) unui element de activ reflectă o utilizare (resursă) suplimentară;
Creșterea (scăderea) unui element de pasiv reflectă o resursă (utilizare) suplimentară.
Acest tablou de finanțare este alcătuit din două părți:
– Partea superioară, căreia îi corespund utilizările și resursele suplimentare pe termen lung;
– Partea inferioară, căreia îi corespund utilizările și resursele suplimentare pe termen scurt.
Utilizările și resursele suplimentare se reflectă prin modificări ale activelor și pasivelor temporare, cu excepția celor de trezorerie.
Partea superioară a tabloului de finanțare Tabelul 4.1
Sursa: Laura Obreja, Curs GFI
(*)Dacă nu există informații despre rambursarea sau contractarea de credite pe termen lung, se va calcula variția datoriilor financiare pe termen lung astfel: dacă valoarea va fi pozitivă se va înregistra la resurse suplimentare, iar dacă valoarea va fi negativă se va înregistra la utilizări suplimentare.
(**)Dacă nu există informații privind achizițiile sau vânzările de imobilizări, se va calcula:
ΔImobilizări brute = Δimobilizări nete + Amortizare. În cazul valorii pozitive se va înregistra la utilizări suplimentare, iar în cazul valorii negative se va înscrie în modul, la resurse suplimentare.
Politica financiară privind partea superioară a tabloului se va reflecta în variația fondului de rulment.
Cu ajutorul părții superioare a tabloului de finanțare se determină variația fondului de rulment:
Δ FR = Total resurse suplimentare pe termen lung – Total utilizări suplimentare pe termen lung
Partea inferioară a tabloului de finanțare Tabelul 4.2
Sursa: Laura Obreja, Curs GFI
Politica financiară privind partea inferioară a tabloului se va reflecta în variația necesarului de fond de rulment.
Cu ajutorul acestuia se determină variația necesarului de fond de rulment:
ΔNFR = Total utilizări suplimentare pe termen scurt – Total resurse suplimentare pe termen scurt
În final, prin corelarea rezultatelor celor două tabele se poate determina cash-flow-ul: CF = ΔFR – ΔNFR. Deci, prin această tehnică, modificarea trezoreriei nete se explică prin variația fondului de rulment și a necesarului de fond de rulment.
Tabloul de finanțare se întocmește pe baza a două bilanțuri succesive de la începutul și sfârșitul exercițiului financiar și a contului de profit și pierdere ceea ce permite aprecierea stării și evoluției echilibrului financiar.
3.2 Tehnica 2 – Tabloul fluxurilor de trezorerie (tabloul cash-flow-urilor)
Această tehnică urmărește justificarea variației trezoreriei nete ca diferență între încasări și plăți, grupate pe trei activități:
1) Activitatea de exploatare => CFexpl
2) Activitatea de finanțare => CFfin
3) Activitatea de investiții => CFinv
Dupa determinarea cash-flow-ului corespunzător fiecărei tip de activitate, se va calcula cash-flow-ul total, ca sumă a celor trei:
CF = CFexpl + CFfin + CFinv
Acest tip de analiză asupra cash-flow-ului este specific analiștilor anglo-saxonă.
1) Activitatea de exploatare
Cash-flow-ul obținut din această activitate oferă cel mai important dintre cash-flow-urile firmei, deoarece acoperă atât plățile curente cât și achiziția de noi active prin autofinanțare sau rambursare de credite.
Aici se înregistrează toate încasările și plățile cu excepția celor aferente activităților de finanțare și investiții.
Cash-flow-ul din activitatea de exploatare se poate calcula prin două metode:
a) Metoda directă
CFexpl = Încasări din vânzări-Plăți aferente cheltuielilor salariale – Plăți aferente furnizorilor–Plata dobâczilor – Plata impozitelor și taxelor – Plata altor cheltuieli de exploatare
b) Metoda indirectă:
CFexpl = CAF – ΔNFR – Venituri financiare încasate
2) Activitatea de finanțare
Cash-flow-urile de finanțare apar cel mai des sub forma rambursărilor de împrumuturi pe termen lung. Se determină astfel:
CFfin = Aport suplimentar la capital social (prin emisiune de acțiuni)
– Dividende (platite)
+ Credite suplimentare (pe termen lung și pe termen scurt)
– Rambursări de credite
3) Activitatea de investiții
Aceste cash-flow-uri sunt generate de achiziția unor active fixe noi sau de vanzarea acestora.
CFinv = – Preț de cumpărare aferent imobilizărilor + Preț de vânzare aferent imobilizărilor + + Venituri financiare încasate
Cash-flow-ul total al întreprinderii va fi suma celor trei cash-flow-ri corespunzătoare activităților de exploatare, finanțare și investiții, și va expliva astfel modificarea trezoreriei nete de la sfârșitul exercițiului, față de începutul acestuia.
3.3 Cash-flow-uri utilizate pentru evaluarea firmei
Sunt cash-flow-uri folosite pentru estimarea teoretică a valorii unei întreprinderi.
În cash-flow-ul pentru evaluarea întreprinderii se includ doar cash-flow-urile de gestiune și de investiții, cel de finanțare fiind încorporat de creșterea economică pe partea de pasiv a acesteia.
Aceste cash-flow-uri se determină tot ca diferență între încasări și plăți, însă de această dată din punctul de vedere al investitorilor (acționari și creditori).
Indicatorii specifici acestui tip de cash-flow sunt:
1) Cash-flow de gestiune (CFgest)
Reprezintă fluxul de bani degajat de întreaga activitate de gestiune a firmei și este destinat remunerării acționarilor, creditorilor și firmei.
CFgest = Profit net + Dobânzi + Amortizare.
2) Creșterea economică
Este reprezentată de investiția realizată de firmă pentru dezvoltare prin achiziție de imobilizări și prin formare de activ circulant net suplimentar, deci reflecta finanțarea firmei.
Creștere ec = ΔImobilizări brute + ΔACN
O valoare pozitivă a acestui indicator reflectă faptul că firma realizează investiții, pe când o valoare negativă exprimă o evoluție nefavorabilă.
3) Cash-flow disponibil (CFD)
Reprezintă cash-flow-ul rămas după alocarea necesară creșterii economice și se determină ca diferență între cash-flow-ul de gestiune și creșterea economică.
CFD = CFgest – Creștere ec.
Acest cash-flow se mai poate defini ca fiind remunerarea acționarilor și a creditorilor.
a) Cash-flow-ul disponibil pentru acționari (CFDacț) reprezintă diferența între încasări și plăți din punctul de vedere al acționarilor, în relația acestora cu firma și se determină astfel:
CFDacț = Dividende – ΔCapital social = Profit net – ΔCapital propriu
b) Cash-flow-ul disponibil pentru creditori (CFDcred) exprimă diferența dintre încasări și plați, din punctul de vedere al creditorilor și se determină astfel:
CFDcred = Dobânzi – ΔDatorii Financiare
După determinarea acestor indicatori se poate estima valoarea firmei utilizând modelul actualizării cash flow-urilor, în care se evaluează pe rând valoarea capitalului propriu, a datoriilor pe termen lung și a activului economic (AE).
Pentru evaluarea capitalului propriu se ține cont de fluxurile de lichidități primite de acționari (CFDacț) în cadrul orizontului de timp pentru care se face evaluarea. Pentru a actualiza, se folosește factorul de actualizare Kcpr calculat ca o medie a rentabilităților financiare pentru orizontul respectiv.
VA(CPR) = ΣCFDactionari/(1+Kcpr)n + CPR(n)/(1 + Kcpr)n
Prin compararea valorii actualizate a capitalului propriu cu capitalul propriu inițial se poate constata:
subevaluarea de către piață, dacă VA(CPR) > CPR(0) deci este rentabilă achiziționarea companiei;
supraevaluarea de către piață dacă VA(CPR) < CPR(0) deci este rentabilă vânzarea ei.
Pentru a determina valoarea actuală a datoriilor financiare se actualizează toate fluxurile de lichidități primite de creditori (CFDcred) folosindu-se un factor de actualizare Kdet. Acest factor de actualizare se va considera ca o medie a ratei de dobândă la datoriile financiare pentru orizontul de timp considerat. Astfel, valoarea actuală a datoriile va fi:
VA(Datorii) = Σ[CFDcreditori/(1+Kdet)n] + CPR(n)/(1 + Kdet)n
Valoarea actuală a activului economic (și deci e firmei) se va determina prin însumarea valorii actuale a capitalului propriu cu valoarea actuală a datoriilor financiare.
Analiza cash-flow-urilor poate fi utilizată atât de manageri, pentru o mai bună gestiune a activității întreprinderii, cât și de investitori (sau potențiali investitori) pentru estimarea valorii capitalului investit (sau care urmează a fi investit).
CAPITOLUL 4
DIAGNOSTICUL RENTABILITĂȚII ȘI AL RISCULUI
4.1 Diagnosticul financiar al rentabilității firmei
Diagnosticul rentabilității are ca scop identificarea rentabilității obținute de firmă prin determinarea unor indicatori specifici, pe baza cărora se măsoară performanța investiției realizate de acționari, creditori și firmă.
În urma efectuării diagnosticului financiar al rentabilității, situația unei firme este considerată favorabilă dacă se obține o rentabilitate maximă pentru un anumit nivel al riscului asumat sau dacă se obține un risc minim pentru un anumit nivel al rentabilității cerute de investitori.
În termeni generali, o rată de rentabilitate reprezintă raportul dintre un efect și efortul depus pentru obținerea efectului respectiv. Pentru o întreprindere se poate spune că rata de rentabilitate este raportul dintre un rezultat și capitalul investit pentru obținerea acestui rezultat:
4.1.1. Viteza de rotație (Vr) a unui element (activ sau capital propriu și datorii) evaluează eficacitatea elementului respectiv prin analiza cifrei de afaceri raportată la valoarea activului (capitalului propriu și datorii). Pentru elementele de activ se recomandă o viteză de rotație cât mai mare (care ar însemna o activitate eficientă). Pentru elementele de capital propriu și datorii, se recomandă o viteză de rotație cât mai scăzută, adică o perioada de timp cât mai îndelungată între două plăți pe care trebuie sa le efectueze.
4.1.2. Sistemul de analiză Du Pont
Este o analiză factorială a rentabilității și presupune descompunerea ratelor de rentabilitate pe factorii de influență ai acestora. A fost pus în practică de Du Pont Powder Company.
Rentabilitatea economică reprezintă remunerarea brută a capitalurilor investite pe termen lung, atât de către acționari cât și de creditori. Cu ajutorul sistemului de analiză Du Pont se poate descompune în două rate componente, astfel:
Astfel, rata rentabilității economice poate fi îmbunătățită fie prin creșterea marjei de acumulare a rezultatului din exploatare (primul raport), fie prin creșterea vitezei de rotație a capitalurilor, fie prin ambele. Se evidențiată influența a doua grupe de factori: un factor cantitativ (marja de acumulare) și unul calitativ (rotația capitalurilor și structura financiară).
Rentabilitatea financiară, care măsoară gradul de eficiență al utilizării capitalurilor, se poate descompune în mod asemănător, rentabilității financiare, în doi sau mai mulți factori:
Rfin =
Se observă influența rentabilității economice și a gradului de îndatorare ( prin intermediul levierului financiar) asupra rentabilității financiare.
Se poate afirma că fiecare rată de rentabilitate caracterizează câte un element bilențier: rata de rentabilitate economică caracterizează profitabilitatea activului economic , rata rentabilității financiare – profitabilitatea capitalurilor proprii iar rata dobânzii – datoriile.
Rentabilitatea economică poate fi privită și ca un rezultat al rentabilității financiare și a remunerării datoriilor, conform relației Modigliani-Miller:
; Efectul de levier este pozitiv dacă Rec>Rdob
Rentabilitatea devine astfel criteriul de bază în alegerea structurii financiare a întreprinderii:
dacă rentabilitatea este superioară ratei dobânzii, atunci întreprinderea poate și trebuie să apeleze la împrumuturi în vederea crerșterii rentabilității financiare și, implicit a valorii de piață;
dacă întreprinderea are o rentabilitate economic mai mică decât rata dobânzii la credite, va trebui să își acopere nevoile de finanțare prin resurse proprii, deoarece o îndatorare suplimentară poate determina creșterea riscului de insolvabilitate.
Relația între cele trei rate de rentabilitate și rata inflației (prima rată din economie cu care trebuie comparată o rată de rentabilitate) este: Rfin>Rec>Rdob>Rinflației
Ținând cont de economia de impozit care se realizează prin dobânzi la o întreprindere îndatorată , rentabilitatea economică a unei firme îndatorate este mai mare decât aceea a unei firme similare însă neîndatorată.
4.2 Diagnosticul financiar al riscului
Riscul este o variabilă exogenă și se află în strânsă corelație cu rentabilitatea: cu cât se dorește obținerea unei rentabilități mai ridicate, cu atât riscul pe care întreprinderea trebuie să și-l asume este mai mare.
Realizarea acestui tip de diagnostic se efectuează au ajutorul a două categorii de indicatori: de lichiditate și de solvabilitate.
4.2.1 Indicatori de lichiditate
Măsoară posibilitățile firmei de a-și onora obligațiile pe termen scurt din lichidități sau din alte active curente ce pot fi transformate rapid în lichidități (într-o perioadă mai mică de un an).
Lichiditatea generală curentă reflectă posibilitatea activelor curente de a se transforma într-un timp scurt în lichidități pentru achitarea datoriilor curente și reprezintă raportul între active curente și datorii curente.
Lichiditatea generală=
Variază după sectorul economic: subunitar în sectorul de distribuție și aproape 2 în sectoarele industriale cu ciclu lung.
Lichiditatea intermediară reprezintă raportul dintre activele curente ce pot fi transformate imediat în lichidități (creanțe, active de trezorerie) și datorii curente.
Lichiditatea intermediară=
Literatura de specialitate apreciază ca bună o lichiditate intermediară supraunitară.
Lichiditatea instantanee sau imediată este dată de raportul între activele de trezorerie datoriile curente.
Lichiditatea imediată=
Nu există o părere unanim acceptată pentru acest indicator însă unii autori consideră că o valoarea recomandată este de 0,2 – 0,3.
Un nivel ridicat al lichidității instantanee indică o solvabilitate mare dacă și restul activelor circulante au un grad sporit de lichiditate, însă poate fi și rezultatul unei utilizări mai puțin performante a resurselor disponibile. Pentru un nivel redus al lichidității imediate se poate păstra echilibrul financiar dacă firma minimizează valoarea disponibilităților sale dar deține valori de plasament, creanțe, stocuri cu un grad mare de lichiditate.
4.2.2 Indicatori de solvabilitate
Exprimă capacitatea întreprinderii de a fi solvabilă ( dacă firma își poate rambursa datoriile). În continuare sunt prezentați principalii indicatori de solvabilitate.
Gradul de îndatorare măsoară ponderea datoriilor în total capital propriu și datorii și reprezintă practic procentul de capital asigurat de creditori.
Gradul de îndatorare totală=
Valoarea minimă a acestui indicator se apreciază că trebuie să să fie în jurul valorii de 0,3.
Levierul financiar se referǎ la gradul de utilizare al capitalului împrumutat, care are prioritate de platǎ fațǎ de capitalul propriu. Din acest leviere derivǎ riscul financiarm care reprezintǎ riscul suplpimentar pe care îl suportǎ acționarii, ca rezultat al utilizǎrii levierului financiar. Datoritǎ aceastui risc suplimentar, acționarii vor solicita o remunerare superioarǎ a capitalului investit (a rentabilitǎții financiare). Utilizarea levierului are un efect pozitiv asupra firmei, atâta timp cât efectul de levier este pozitiv ( rentabilitatea economicǎ este superioarǎ ratei dobânzii).
Levier =
Acest indicator se recomandǎ a fi subunitar (capitalul propriu sǎ fie superior capitalului împrumutat).
Solvabilitatea patrimonialǎ reprezintǎ ponderea capitalului propriu în totalul resurselor întreprinderii ( capital propriu și datorii) și poate fi tradus ca o ratǎ a autonomiei globale.
Solvabilitate patrimonialǎ =
CAPITOLUL 5
PREVIZIUNEA FINANCIARĂ
Un diagnostic financiar complet trebuie să conțină, pe lângă analiza performanțelor financiare pe baza bilanțului și a contului de profit și pierdere și de prognoza performanțelor financiare.
Prin acest capitol se va realiza previzionarea bilanțului pentru anul următor ultimului an analizat (pentru anul următor celui în care se realizează diagnosticul fiannciar).
Previziunea financiară este importantă atât pentru firme cât și pentru investitori. Companiile au nevoie de active pentru a realiza cifra de afaceri, iar dacă se dorește creșterea vânzărilor, valoarea activelor trebuie de asemenea să crească.
În decizia de a finanța sau nu active imobilizate sau capital de lucru, se va ține cont de costul procurării acestor fonduri, cost ce depinde de activitatea viitoare a firmei (în funție de nevoile viitoare de resurse a acesteia). În aceste condiții se impune o prognozare a activității firmei pentru a se estima necesarul viitor de resurse și pentru a găsi sursele de finanțare.
Cea mai utilizată și eficientă metodă de prognoză a documentelor contabile constă în corelarea componentelor acestora cu cifra de afaceri.
Aceasta metodă este cunoscută și sub numele de „procent din cifra de afaceri” deoarece presupune estimarea celorlalte elemente bilanțiere în funcție de cifra de afaceri, cu ajutorul vitezei de rotație sau a duratei de rotație. Pentru aceasta însă, trebuie mai întâi să se estimeze cifra de afaceri previzionată pentru anul următor.
Pentru estimarea cifrei de afaceri se pot utiliza două metode: folosirea datelor istorice, sau utilizarea ratei de creștere sustenabile. Consider că cea de a doua metodă prezintă o acuratețe mai ridicată decât prima, deoarece se bazează pe resursele și politicile din cadrul firmei și nu pe date istorice, care în contextul actualului mediu concurențial pot sa numai aibe aceeași pertinentă.
Pe lângă ponderea elementelor bilanțiere în cifra de afaceri, se mai poate folosi ca alternativă viteza de rotație sau durata de rotație.
Viteza de rotație a unui element de activ sau capital propriu plus datorii este dată de raportul dintre cifra de afaceri și respectivul element: Vrotație =
Se calculează viteza de rotație pentru fiecare element dependent de cifra de afaceri.
În funcție de tipul prognozei, se alege o ipoteză în care se menține constantă o viteză de rotație (cea mai mică, cea mai mare, media aritmetică, media ponderată, cea din ultimul an).
Cu ajutorul vitezei de rotație considerate și a cifrei de afaceri estimate se realizează prognoza pentru elementul respectiv:
Elementprevizionat =
Durata de rotație a unui element de activ sau capital propriu plus datorii este dată de raportul dintre elementul respectiv și cifra de afaceri, înmulțit cu numărul de zile din an (se exprimă în zile): Drotație =
Se calculează durata de rotație pentru fiecare element dependent de cifra de afaceri.
În funcție de tipul prognozei, se alege o ipoteză în care se menține constantă o durată de rotație (cea mai mică, cea mai mare, media aritmetică, media ponderată, cea din ultimul an).
Cu ajutorul duratei de rotație considerate și a cifrei de afaceri estimate se realizează prognoza pentru elementul respectiv:
Elementprevizionat =
Pe partea de activ, toate elementele pot fi corelate cu cifra de afaceri. Presupunând că se utilizează prima metodă de previziune financiară (adică procent din cifra de afaceri) ponderea elementelor în cifra de afaceri va fi considerată constantă și se va aplica pentru determinarea elementelor bilanțiere pentru anul previzionat, folosind cifra de afaceri estimată.
Există însă și anumite componente ale bilanțului care nu pot fi corelate direct cu cifra de afaceri.
Capitalurile proprii pot înregistra o creștere fie prin emisiune de acțiuni sau aport suplimentar al acționarilor, fie prin profit reinvestit.
Datoriile pe termen lung vor fi formate din noile împrumuturi pe termen lung contractate, alături de datoriile financiare pe termen lung ce au o exigibilitate mai mare de un an.
Datoriile pe termen scurt vor fi formate din resursele necesare acoperirii creșterii valorii activelor, precum și din datoriile pe termen lung din anul precedent, devenite scadente în anul pentru care se realizează previziunea.
Dupa determinarea elementelor necesare, se poate constru bilanțul previzionat.
Diagnosticul financiar al întreprinderii poate conduce la îmbunătățirea gestiunii financiare și a performanțelor acesteia prin identificarea și exploatarea punctelor tari și prin corectarea punctelor slabe.
Prezintă interes pentru toți stakeholder-ii firmei deoarece aceștia își pot fundamenta astfel deciziile referitoare la activitățile de interacțiune pe care le vor avea cu firma analizată.
Se afla într-o continuă evoluție în strânsă legătură cu tipul societății și al mediului economic din care face parte. Datorită mediului concurențial tot mai accentuat este necesară o analiză amănunțită, corectă și care să conducă la soluții de îmbunătățire a performanțelor.
STUDIU DE CAZ
APE MINERALE S.A.
S.C. Ape Minerale S.A a fost înființată în anul 1997 și înregistrată la Camera de Comerț și Industrie a județului Harghita cu numărul J19/252/1997, având ca obiect de activitate îmbutelierea apelor minerale și comercializarea lor.
Capitalul social subscris și vărsat al societății la data de 31 decembrie 2007 era de 2.500.000 RON, integral privat autohton, cuprinzând 250.000 acțiuni cu o valoare nominală de 10 RON.
Numărul mediu de salariați pentru anul 2007 a fost de 168, format din 66 persoane în sfera de producție și 102 persoane cu rol administrativ.
Gama de produse este reprezentată de apa minerală Tușnad, îmbuteliată în recipient de 0,5, 1,5 și 2 litri.
Ca și utilaje de producție, firma deține o stație de deferizare a apei minerale, cu o capacitate de 25 m3/h și doua linii de îmbuteliere cu o posibilitate de 42.000 litri/h.
Responsabilitatea social-economica a societății Ape Minerale S.A.
Societatea Ape Minerale S.A. a lansat în anul 2007, împreună cu Fundația pentru Parteneriat, un program de finanțare numit “Parteneriat pentru mediu”, misiunea programului fiind aceea de a îmbunătății mediul în Români contribuind la dezvoltarea durabilă prin întărirea mișcării ecologice și stimularea participării civice. Prin acest parteneriat se oferă finanțare pentru anumite obiective de interes social: dezvoltare rurală durabilă, ecologie urbană, ecoturism, managementul apei și conservarea biodiversității.
A. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR
PE BAZA BILANțULUI
Analiza financiară urmărește modalitatea de realizare a echilibrului, atât pe termen lung cât și pe termen scurt, folosind date din bilanțul întreprinderii.
A.1 Bilanțul financiar simplificat s-a întocmit pornind de la bilanțul contabil, aplicând modificările precizate la Capitolul 1, punctul I.1 În urma aplicării corecțiilor respective, s-a obținut urmatorul bilanț financiar simplificat:
Bilanț financiar simplificat Tabel 1.1
Analiza financiară pe baza acestrui bilanț se va realiza cu ajutorul unor indicatorilor echilibrului financiar.
A.2 Indicatorii echilibrului financiar sunt analizați în continuare.
A.2.1. Fondul de rulment (FR) = (Capitaluri proprii + Datorii financiare) – Imobilizari nete
În urma calcului fondului de rulment și a elementelor componente ale acestuia pentru firma în cauză s-au obținut urmatoarele rezultate:
Determinarea fondului de rulment Tabel 1.2
Se observă că firma prezintă un fond de rulment negativ pe parcursul celor trei ani considerați. Acest lucru evidențiează imposibilitatea firmei de a asigura resursele necesare pe termen lung pentru a-și acoperi imobilizările pe termen lung. Pentru acoperirea acestora, firma este nevoită să apeleze la pasivele temporare.
Pentru a evidenția evoluția fondului de rulment și a componentelor sale, am realizat urmatorul grafic:
Evoluția fondului de rulment Grafic 1.1
Conform tabelului 1.2, valoarea negativă a fondului de rulment se accentueaza pe parcursul anilor 2005-2007. În 2006 fondul de rulment scade cu 1.657.746 RON respectiv cu 50,34% față de 2005. Această evoluție se datorează creșterii imobilizărilor cu o valoare mai mare decât creșterea cumulată a capitalurilor proprii și a a datoriilor pe termen lung. Acestea din urma au scăzut in anul 2006 față de 2005, semn că firma a rambursat o parte din ele, nemaifăcând parte din resursele sale. În anul 2007, fondul de rulment a înregistra de asemenea o evoluție negativă, fiind cu 1.652.107 RON mai mic decât în 2006, echivalent cu o scădere de 33,37%. Aceasta scădere este rezultatul faptului ca imobilizările au crescut cu mai mult decât creșterea resurselor, respectiv 12.061.169 RON față de numai 10.409.062 RON.
Valorile negative ale fondului de rulment pot fi semne de îngrijorare asupra stării de echilibru a firmei, însă trebuie avut în vedere faptul ca s-au realizat investiții (tabelul 1.3).
Investiții nete Tabel 1.3
Investițiile realizate se reflectă prin creșterea imobilizărilor, rezultând rentabilități potențiale mai mari decât cele existente. Aceasta este explicația fondului de rulment negativ pe care îl înregistrează firma, deci valorile lui nu reflect obligatoriu un dezechilibru.
Legat de fondul de rulment, se mai pot calcula încă doi indicatori relevanți: fondul de rulment propriu(FRP) și fondul de rulment împrumutat(FRÎ):
Fond de rulment propriu și împrumutat Tabel 1.4
În figura 1.2 se poate observa structura fondului de rulment propriu și împrumutat:
Evoluția fondului de rulment propriu și împrumutat Figura 1.2
Valorile acestui indicator sunt negative pentru toți cei trei ani și evidențiează faptul că firma nu poate susține singură investiții pentru dezvoltare, necesitând împrumuturi pentru realizarea acestora.
Valoarea fondului de rulment împrumutat este pozitiva pe parcursul celor trei ani deci firma ar trebui să se împrumute pentru a realiza obiectivele propuse (în special pentru finanțarea imobilizărilor, deoarece acestea au cea mai mare pondere).
A.2.2. Activul circulant net (ACN)/ Datorii curente nete
Evidențiază echilibrul financiar pe termen scurt și este întotdeauna egal cu fondul de rulment pe termen lung. Este determinat de activele curente și pasivele temporare și a înregistrat urmatoarele valori:
Fond de rulment pe termen scurt Tabel 1.5
Se observă că se respectă egalitatea între fondul de rulment pe termen lung și cel pe termen scurt, evoluția relativă și procentuală fiiind de asemenea, aceeași. Valorile negative ale activului circulant net se datorează pasivelor temporare care depășesc activele curente. Aceste resurse suplimentare pe termen scurt, ce depășesc utilizările, pot fi folosite pentru finanțarea nevoilor pe termen lung.
A.2.3. Necesarul de fond de rulment NFR = (Active temporare – Active de trezorerie) – (Datorii curente – Pasive de trezorerie)
Pentru firma Apemin, necesarul de fond de rulment se prezintă astfel:
Necesarul de fond de rulment Tabel 1.6
Ilustrarea evoluției necesarului de fond de rulment este în figura 1.3.
Evoluția necesarului de fond de rulment Grafic 1.3
Deși valorile necesarului de fond de rulment sunt negative, se poate aprecia ca fiind favorabil pentru firmă deoarece stocurile și creanțele au o evoluție pozitivă, în sensul creșterii, în fiecare din cei trei ani. Necesarul de fond de rulment înregistrează o creștere de 1.459.666 RON respective 43,03% în 2006 față de 2005, generată de creșterea pasivelor de trezorerie (credite pe termen scurt de la instituțiile de credit) de 0 la 3.067.327 RON. În anul 2007 față de 2006, necesarul de fond de rulment înregistrează o scăderea de 154.517 RON respective 7,98%. Această evoluție este urmare a faptului că pasivele temporare- în special datoriile către furnizori, care au cea mai mare pondere- depășesc activele curente. Această situație poate fi apreciată ca fiind favorabilă firmei deoarece termenele de încasare a creanțelor sunt mai scurte mic decât exigibilitatea datoriilor de exploatare.
Se observă și din graficul 1.2 faptul ca necesarul de fond de rulment este negativ, consecință a faptului că pasivele temporare depășesc suma activelor curente si a pasivelor de trezorerie.
A.2.4. Trezoreria netă (TN) este indicatorul care realizează legătura între echilibrul pe termen lung și cel pe termen scurt.
Evoluția trezoreriei nete se prezintă astfel:
Trezoreria netă Tabel 1.7
Evoluția trezoreriei nete exprimată cu ajutorul unui grafic arată:
Evoluția trezoreriei nete Grafic 1.4
O trezorerie netă negativă subliniază un dezechilibru, iar deficitul existent trebuie acoperit prin noi credite, la un cost cât mai mic și/sau prin termene și datorii apreciabile către furnizori, care să permită încasarea creanțelor și efectuarea plăților exigibile.
Trezoreria netă prezintă o valoarea pozitivă mică, pentru primul an și valori negative pentru ceilalți doi ani. În 2006 aceasta este în scădere cu 3.117.412 RON, respectiv 3.144,74% față de 2005. Scăderea exprimată procentual este semnificativă deoarece trezoreria netă a trecut de la o valoare mică, pozitivă, la o valoare negativă și destul de mare; acest fapt este generat de pasivele de trezorerie (credite pe termen scurt) care au crescut foarte mult. Pentru 2007 se observă o scădere de 1.497.790 RON respective 49,62% comparativ cu 2006.
Rezultă și din graficul 1.3 faptul că cea mai mare influență o are fondul de rulment, din cauza căruia trezoreria netă este negativă pentru anii 2005-2007.
A.2.5. Cash flow-ul (CF) este dat de variația trezoreriei. După cum se observa din Tabelul 1.7 cashflow-ul înregistrează valori negative, atât pentru 2006 cât și pentru 2007. Aceasta se datoreaza variației fondului de rulment care are o valoare absolută mai mare decât variația necesarului de fond de rulment. Pentru a evidenția evoluția cashflow-ului, am construit următorul grafic, din care se observă ca variația fondului de rulment, de 1.657.746 RON în 2006 și 1,652,107 RON în 2007 a avut contribuția decisivă pentru cashflow-ul rezultat.
Evoluția cashflow-ului Grafic 1.5
În concluzie, conform valorilor înregistrate de indicatorii analizați, se poate afirma că societatea se află într-un dezechilibru financiar dar trebuie ținut cont de faptul ca firma investește în fiecare din cei trei ani analizați, pentru a crea condițiile obținerii unor rentabilități superioare pe viitor.
B. ANALIZA CONTULUI DE REZULTATE
Diagnosticul pe baza contului de rezultate este o analiză asupra performanțelor financiare ale întreprinderii. Am realizat acest tip de analiză cu ajutorul soldurilor intermediare de gestiune (SIG – în varianta franceză și în varianta anglosaxonă) și a capacității de finanțare.
B.1 Analiza soldurilor intermediare de gestiune-varianta anglosaxonă
Calculul efectiv a soldurilor intermediare de gestiune se află în anexa Numărul 7.
1. Primul sold intermediar de gestiune este marja comercială.
Marja comerecială Tabel 2.1
Acesta cuantifică nivelul performanței financiare înregistrate de firmă din activitatea comercială. Valorile înregistrate de acest indicator sunt mici, semn că activitatea comercială nu este cea de bază. În 2006 această marjă a scăzut cu 1.096 RON respectiv cu 32,74% iar în anul 2007 s-a înregistrat o creștere de 39.913 RON respectiv 1772,34%. În 2007 se constată o intensificare a activității comerciale dar, deși creșterea de 1772,34% poate părea uimitoare, se datorează unor valori mult mai mici în 2006. În ciuda acestei creșteri spectaculoase, marja comerciala are o proporție redusă în cifra de afaceri.
2. Producția exercițiului este următorul sold intermediar de gestiune.
Producția exercițiului Tabel 2.2
Analiza asupra producției exercițiului se poate efectua prin analiza asupra celor trei component care o compun: producția vândută, producția imobilizată și producția stocată. Din tabelul 2.2 se poate observa că producția imobilizată nu influențează producția exercițiului, fiind 0 pe parcursul celor trei ani. Producția stocată este negativă (fiind vorba de un destocaj) și micșorează producția exercițiului. Cea mai importantă componentă este reprezentată de producția vandută a cărei creșteri generează și trendul indicatorului. Astfel, datorită producției vândute, producția exercițiului a crescut în 2006 cu 7.029.527 RON respective cu 29,52% iar în 2007 ascensiunea a fost de 12.662.143 RON respective 41,06%.
3. Valoarea adăugată cuantifică plusul de valoare adăugat de firmă prin activitatea desfășurată. Poate fi interpretat ca un potențial de remunerare a entităților care interacționează cu firma: acționari, furnizori, salariați, stat. Indicatorul a înregistrat următoarele valori:
Valoarea adăugată Tabel 2.3
Conform tabelului 2.3, componenta care influențează cel mai mult valoarea adăugată este reprezentată de producția exercițiului. Aceasta are o creștere care depășește ascensiunea cheltuielilor material si a prestațiilor, permițând astfel valorii adăugate sa înregistreze o creștere în fiecare an. Astfel, în 2006 față de 2005 valoarea adăugată a crescut cu 1.690.662 RON respective cu 33,96%, iar in 2007 față de 2006 creșterea a fost de 7.443.461 RON respectiv 111,62%. Aceste creșteri s-au datorat în special mărimii producției exercițiului care reflectă creșterea cifrei de afaceri (prin dezvoltarea firmei și creșterea cotei de piață).
4. Excedentul brut de exploatare (EBE) scoate în evidență fluxurile de numerar implicate în activitatea de exploatare a întreprinderii (numai venituri și cheltuieli monetare). Aceste fluxuri sunt prezentate în tabelul 2.4.
Excedent brut de exploatare Tabel 2.4
Se poate observa că veniturile din exploatare depășesc cheltuielile cu exploatarea, rezultând astfel un EBE pozitiv care înseamnă un câștig din exploatare. Aceasta se datorează în special valorii adăugate care depășește cu mult suma cheltuielilor cu exploatarea. Astfel, în 2006 excedentul brut din exploatare crește cu 878.151 RON respective cu 27,51 % iar în 2007 acesta crește cu 5.188.092 RON respective 127,47%. Comparând aceste modificări procentuale cu evoluția procentuală a valorii adăugate, din tabelul 2.3, se observă că EBE păstrează aproximativ același trend (în mărime procentuală).
5. Rezultatul exploatării reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile totale ale activității de exploatare. Se pornește de la excedentul brut de exploatare la care se adaugă amortizările și ajustările activelor, deci cea mai mare influența asupra indicatorului va fi reprezentată de EBE.
Rezultatul exploatării Tabel 2.5
Se observă că EBE depășește substanțial amortizările și ajustările pentru deprecierea activelor. În consecință, evoluția EBE va dicta și trendul rezultatului de exploatare. Astfel, în anul 2006 rezultatul din exploatare crește cu 523.687 RON respectiv cu 36,44%, iar în 2007 acesta crește cu 3.797.925 RON respectiv cu 193,68%. Aceasta creștere mare de 193,68% se explică prin creșterea de 127,47% înregistrată de EBE, conform tabeluli 2.4.
6. Rezultatul curent este soldul intermediar de gestiune care încorporează rezultatul de exploatare și rezultatul din activitatea financiară.
Rezultatul curent Tabel 2.6
Pentru acest indicator, cea mai importantă componentă esterezultatul de exploatare. Acest rezultat se ajustează cu veniturile și cheltuielile din activitatea financiară. Se observă din tabelul 2.6 că rezultatul curent a crescut în anul 2006 cu 1.162.139 RON respectiv cu 119,49% iar în 2007 cu 1.211.567 RON respectiv cu 56,76%. Cea mai mare creștere procentuala, în 2006, se datorează faptului că în acest an veniturile financiare sunt maxime iar cheltuielile financiare sunt minime, în comparație cu restul anilor. Totuși, cea mai mare creștere în valoare 1.211.567 RON se înregistrează în anul 2007, în concordanță cu cea mai mare creștere a rezultatului de exploatare de 3.797.925 RON, conform tabelului 2.5.
7. Rezultatul brut are în vedere rezultatul curent, la care se adaugă activitatea extraordinară. Deoarece atât veniturile extraordinare cât și cheltuielile extraordinare sunt 0 (firma nu înregistrat activități extraordinare) rezultatul brut este identic cu rezultatul curent, din tabelul 2.6.
8. Rezultatul net se obține din rezultatul brut din care se deduce impozitul pe profit.
Rezultat net Tabel 2.7
Se observă conform acestui tabel că rezultatul net a crescut în anul 2006 cu 1.022.319 RON respectiv cu 123,68% față de 2005, această creștere datorându-se creșterii cu 119,49% a rezultatului brut (tabelul 2.6). Pentru anul 2007 s-a înregistrat o vreștere de 1.62.768RON respectiv 57,48% față de 2006. Într-ucât impozitul pe profit se determină ca procent din rezultatul brut, evoluția rezultatului net este consecință a evoluției rezultatului brut.
Acest indicator este rezultatul final al activității firmei, dupa deducerea tuturor cheltuielilor. Poate fi destinat acționarilor (prin acordarea de dividende) sau firmei, pentru dezvoltare (prin autofinanțare).
B.2 Capacitatea de autofinanțare se poate calcula prin două metode: metoda deductivă și metoda aditivă.
B.2.1 Metoda deductivă
Capacitatea de autofinanțare – metoda deductivă Tabel 2.8
Se poate observa că cea mai importantă componentă a CAF-ului o reprezintă excedentul brut de exploatare. Deoarece cheltuielile monetare alături de impozit depășesc veniturile monetare, capacitatea de autofinanțare are o valoare mai mică decât EBE.
CAF-ul are o evoluție asemănătoare cu excedentul brut de exploatare. Astfel, în anul 2006 CAF are o creștere de 1.376.784 RON respectiv 53,33% iar în 2007 creșterea este de 2.452.935 RON respectiv 61,97%.
B.2.2 Metoda aditivă
Capacitatea de autofinanțare – metoda aditivă Tabel 2.9
Se constată că rezultatele obținute sunt aceleași cu cele rezultate prin aplicarea metodei deductive. Această metodă arată că majorarea capacității de autofinanțare s-a datorat în cea mai mare măsură creșterii profitului net, deoarece rezultatul net are cea mai mare pondere în CAF.
Evoluția CAF-ului este una crescătoare, în concordanță cu elementele din componența sa care de asemenea urmează o tendință de creștere. Astfel, în 2006 creșterea a fost de 1.376.784 RON respectiv 53,33%, iar pentru 2007 creșterea a fost de 2.452.935 RON respectiv 61,97%.
În concluzie, toate soldurile intermediare de gestiune au cunoscut creșteri comparativ cu exercițiul financiar precedent, această evoluție fiind favorabilă pentru firmă. Se poate afirma deci că în urma analizei contului de rezultate, situația firmei este solidă.
B.3 Legătura dintre valoarea adăugată (Va) și produsul intern brut (PIB)
Se va încerca stabilirea unei relații între valoarea adăugată și produsul intern brut. Valoarea adăugată a fost aleasă deoarece este unul dintre cele mai importante solduri intermediare de gestiune și de asemenea, pentru că produsul intern brut poate fi calculat pe baza valorii adăugate.
Pentru determinarea legăturii dintre Va și PIB s-au utilizat datele din Anexa 3.
Din graficul 2.10 se poate observa că reprezentarea valorilor din Anexa 3 într-un sistem de axe descriu un nor de puncte a cărui formă se poate reda printr-o dreaptă, deci relația dintre cele două variabile este una liniară.
Figura 1
S-a elaborat un model de regresie liniară simplă, de forma PIB=c+a*PB+eps (ecuația unei drepte), unde :
PIB reprezintă variabila dependentă (variabila endogena, efectul), semnificând produsul intern brut al României;
Va reprezintă variabila independenta (variabila exogena, cauza), semnificând valoarea adăugată realizată de firmă;
eps reprezinta variabila reziduala (perturbatia, eroarea).
Cu ajutorul programului Eviews se verifică validitatea modelului de regresie liniara simpla. Utilizând sintagma “ls pib c pb”, care are la bază metoda celor mai mici pătrate, se obține figura 2.
Figura 2
Probabilitatea testului T înregistrează în cazul coeficientului aferent variabilei independente valoarea de 0,0000. Întrucât această valoare este mai mică decât probabilitatea de 5%, atunci coeficientul aferent variabilei independente este semnificativ diferit de 0, ceea ce înseamnă că valoarea adăugată este un factor semnificativ, ce trebuie introdus în model. Probabilitatea testului F, de 0,0000 este de mai mică decât probabilitatea de 5%, ceea ce confirmă validitatea modelului.
Coeficientul de determinatie R2 =0,978167 ceea ce înseamnă că variația produsului intern brut este influențată în proporție de 97,82% de valoarea adăugată.
În urma acestei analize, cu ajutorul eviews-ului, s-a obținut următoarea relație între produs intern brut și valoare adăugată:
PIB = 7,8*1010 + 32.693*Va
C. ANALIZA CASH FLOW-URILOR
Analiza cashflow-urilor urmărește identificarea surselor de încasări și plăți astfel încât prin anumite tehnici să se explice variația trezoreriei nete.
C.1 Tehnica 1 – Tabloul de finanțare
Acest tablou de finanțare s-a conceput pe baza tabelelor 4.1 și 4.2 prezentate în partea I a lucrării. Partea superioară a tabloului de finanțare are următoarea formă:
Partea superioară a tabloului de finanțare Tabel 3.1
Prin compararea rezultatelor obținute în tabelul de mai sus pentru variația fondului de rulment, cu rezultatele determinate în tabelul 1.2 se observă că acestea sunt identice. Se observă și din tabelul 3.1 că principala componentă care acționează asupra fondului de rulment astfel calculat, este dată de variația imobilizărilor. Această variație este pozitivă, semn ca firma a achiziționat imobilizări deci a realizat investiții, pentru dezvoltarea ei.
Partea inferioară a tabloului de utilizări și resurse suplimentare, echivalentă cu analiza cash flow-urilor pe termen scurt, arată astfel:
Partea inferioară a tabloului de finanțare Tabel 3.2
Se observă că rezultatele obținute pentru variația necesarului de fond de rulment, aflate în tabelul de mai sus, sunt identice cu cele determinate în tabelul 1.6. Această evoluție a necesarului de fond de rulment se explică prin faptul că în anul 2006 față de 2005 datoriile către furnizori înregistrează o scădere semnificativă, de 4.949.365 RON, care a condus creșterea indicatorului NFR cu 1.459.666 RON. În anul 2007 față de 2006, datoriile către furnizori au crescut, iar creșterea creanțelor nu a reușit sa acopere creșterea pasivelor temporare, ajungandu-se astfel la o evoluție negativă a necesarului de fond de rulment, cu o scădere de 154.317 RON.
C.2 Tehnica 2 – Tabloul fluxurilor de trezorerie
Această tehnică urmărește determinarea cashflow-urilor ca o diferență dintre încasări și plăți, grupate pe trei tipuri de activități: activitatea de exploatare, activitatea de finanțare și activitatea de investiții. Voi calcula cashflow-urile corespunzătoare celor trei activități iar apoi, prin însumarea lor, voi determinat cashflow-ul total.
Cash flow-ul din activitatea de exploatare reprezintă cea mai importantă componentă și ar trebui sa aibă cea mai mare valoare dintre cele trei activități, întrucât este dat de activitatea de bază a firmei. Astfel se obține:
Activitatea de exploatare Tabel 3.3
Cel mai important factor al acestui cash flow este reprezentat de capacitatea de autofinanțare. Se observă evoluția cash flow-ului de exploatare care aproape se dublează, tendința fiind aceeași cu modificarea capacității de autofinanțare.
Cash flow-ul din activitatea de finanțare apare sub forma diferențelor între încasări și plăți care implică fluxuri monetare între firmă și finanțatori.
Activitatea de fiannțare Tabel 3.4
Rol decisive în rezultatul acestui cashflow îl are variația datoriilor pe termen lung. Pentru anul 2006, când se rambursează datorii pe termn lung în valoare de 2.262.590 RON se obține un cashflow de finanțare negativ, iar în anul 2007, când se contractează noi credite pe termen lung, în valoare de 7.877.529 RON cashflow-ul are o valoare similar: 8.257.699 RON.
Cash flow-ul din activitatea de investiții este generat de obicei de vânzarea sau achiziția de imobilizări. În urma determinării acestui cashflow se obține:
Activitatea de investiții Tabel 3.5
Se obține un cashflow de investiții negativ atât pentru anul 2006 cât și pentru 2007, care se explică prin achiziția de imobilizări. Acest fapt este favorabil întreprinderii deoarece se fac investiții care conduc la dezvoltarea întreprinderii.
Prin însumarea cashflow-urilor obținute din cele trei tipuri de activități se va obține cash flow-ul total:
Cashflow Tabel 3.6
Acest cash flow total rezultat în tabelul 3.6 explică variația trezoreriei nete de la sfârșitul exercițiului financiar, față de începutul acestuia. Pentru anul 2006 cash flow-ul este negativ, consecință a faptului că atât cash flow-ul din finanțare cât și cel de investiții sunt negative (firma rambursează credite pe termen lung și investește în imobilizări. În 2007 cashflow-ul are o evoluție pozitivă dar este tot negativ, din cauza investițiilor în imobilizări care sunt mai mari decât cashflow-urile din exploatare și finanțare.
În general, apreciaz că în funcție de cashflow, situația este favorabilă firmei: cashflow-ul din activitatea de bază a firmei este pozitiv iar firma realizează și investiții în imobilizări pentru dezvoltare.
C.3 Cash flow-uri utilizate pentru evaluarea firmei
Evaluarea unei companii presupune estimarea valorii teoretice a acesteia. Această valoare astfel obținută este utilizată pentru diagnosticul supra sau sub evaluării, prin comparație cu valoarea de piață sau valoarea reală. Aceste cashflow-uri se calculează tot ca diferență între încasări și plăți însă din ipostaza investitorilor (creditori și acționari). Pentru determinarea acestor cashflow-uri ne folosim de următorii indicatori:
Cash flow de gestiune care este destinat remunerării acționarilor, creditorilor și firmei.
Cashflow de gestiune Tabel 3.7
Cashflow-ul de gestiune este pozitiv și în creștere atât pentru anul 2006 cât și pentru 2007, cele mai importante componente fiind profitul net și amortizarea, care prezintă o tendință crescătoare.
2) Creșterea economică este formată din investiția în imobilizări și activ circulant net. Valorile calculate se regăsesc în tabelul 3.8.
Creșterea economică Tabel 3.8
Pentru firma Ape Minerale, creșterea economică este formată din investiția în imobilizări pe termen lung, în timp ce activul circulant net are o influență negativă. Înregistrează valori pozitive pentru 2006 și 2007, evoluția fiind crescătoare, datorită creșterii investițiilor în imobilizări permanente.
3) Cash flow disponibil (CFD) reprezintă fluxul de numerar rămas la dispoziția societății pentru remunerarea investitorilor în capitalul firmei.
Cashflow disponibil Tabel 3.9
Acest cash flow se obține ca diferență între cash flow-ul de gestiune și investiția necesară pentru a asigura creșterea firmei. Se observă un cash flow disponibil pozitiv pentru anul 2006 însă pentru 2007 acesta este negativ, cash flow-ul de gestiune nereușind sa acopere creșterea economic necesară (pentru a acoperi această creștere s-a apelat la credite pe termen lung).
Cash flow-ul disponibil astfel calculat este destinat remunerării acționarilor și creditorilor deci acest cashflow poate fi calculat și ca o sumă între cashflow-ul disponibil pentru acționari și cel pentru creditori.
CFD acționari Tabel 3.10 CFD creditori Tabel 3.11
Prin însumarea celor doua cash flow-uri: pentru acționari și creditori se va obține cashflow-ul disponibil de 2.362.215 RON pentru 2006 și -6.521.677 RON pentru 2007, identic cu rezultatul din tabelul 3.9.
După calculul acestor indicatori, se va estima valoarea firmei folosind modelul actualizării cash flow-urilor, în care se va evalua pe rând valorile capitalului propriu, a datoriilor pe termen lung și a activului economic.
1) Pentru evaluarea capitalului propriu se va folosi ca rată de actualizare media rentabilității financiare pe anii 2005-2007, care este de 21,41% conform tabelului 3.12.
Rentabilitatea financiară medie Tabel 3.12
Se va considera pentru evaluare anul de bază 2005 iar valoarea actuală a capitalului propriu (=VA(CPR)) din 2006 și 2007 sunt prezentate în tabelul 3.13.
Valoarea actual a capitalului propriu Tabel 3.13
Pentru anul 2006: VA(CPR) = 6.279.797 RON > 5.775.367 RON (CPR din 2004) deci capitalurile proprii ale firmei sunt subevaluate de către piață și se recomanda achiziția firmei.
Pentru anul 2007: VA(CPR) = 7.070.863 RON > 5.775.367 RON (CPR din 2004) deci capitaluriel proprii ale firmei sunt subevaluate de către piță și se recomandă achiziția firmei.
2) Pentru evaluarea datoriilor pe termen lung se va folosi ca factor de actualizare costul creditelor contractate pe cei trei ani: 15,28% conform tabelului 3.14.
Rentabilitatea medie a datoriilor Tabel 3.14
Se va considera ca an de bază anul 2005 și se va calcula valoarea actuală a datoriilor pe termen lung (=VA(Dat)) pentru anii 2006 și 2007:
Valoarea actuală a datoriilor Tabel 3.15
3) Pentru a calcula valoarea totală a activului economic se vor însuma valorile actualizate a a capitalului propriu și a datoriilor:
Valoarea actual a activului economic Tabel 3.16
Aceste valori obținute pentru anii 2006 și 2007 se pot compara cu valoarea de piață a firmei și se poate aprecia dacă firma este sub sau supra apreciată.
D. DIAGNOSTICUL RENTABILITĂȚII
ȘI AL RISCULUI
D.1 Diagnosticul financiar al rentabilității firmei
D.1.1. Viteza de rotație(Vr) a unui element (activ sau capital propriu și datorii) evaluează eficacitatea elementului respectiv prin analiza cifrei de afaceri raportată la la valoarea activului (capitalului propriu și datorii). Cele mai importante elemente pentru care se poate calcula viteza de rotație sunt: stocurile, creanțele și datoriile către furnizori.
Viteza de rotație Tabel 4.1
Pentru elementele de activ se recomandă o viteză de rotație cât mai mare (care ar însemna o activitate eficientă). Din acest punct de vedere situația este favorabilă firmei, într-ucât conform tabelului 4.1 atât viteza de rotație a stocurilor cât și cea a creanțelor prezintă o tendință de creștere pentru perioada 2005-2007. Pentru elementele de capital propriu și datorii, se recomandă o viteză de rotație cât mai scăzută adica o perioada de timp cât mai îndelungată între două plăți pe care trebuie sa le efectueze. În acest sens situația este nefavorabila pentru firma Ape Minerale deoarece datorită dezvoltării activității și de o necesitate mai mare de furnizori, viteza de rotație a acestora a crescut atât în 2006 cât și în 2007.
Vitezele de rotație a creanțelor și respectiv a furnizorilor sunt ilustrate paralel în graficul 4.1.
Viteza de rotație a creanțelor și furnizorilor Grafic 4.1
Se observă că viteza de rotație a furnizorilor crește mai mult decât cea a creanțelor însă rotațiile celor două elemente sunt asemănătoare și se va încerca acoperirea furnizorilor exigibili din creanțele scadente și încasate.
D.1.2. Sistemul de analiză Du Pont
Reprezintă o descompunere a ratelor de rentabilitate pe factorii de influență a acestora. Acest tip de descompunere se va efectua pentru analiza rentabilității economice și a rentabilității financiare.
Rentabilitatea economică reprezintă remunerarea brută a capitalurilor investite pe termen lung, atât de către acționari cât și de creditori. Cu ajutorul sistemului de analiză Du Pont se poate descompune astfel:
Rentabilitatea economică Tabel 4.2
Conform tabelului 4.2 rentabilitatea economică a firmei are un trend crescător pe parcursul anilor 2005-2007, ajungând de la 14,09% la 18,23%. În anul 2006 față de 2005 rentabilitatea economică crește de la 14,09% la 22,71%, pe seama creșterii ratei de marjă a profitului și a rotației capitalurilor. În schimb, pentru anul 2007 se înregistrează o scădere a ratei de rentabilitate economică față de 2006, ajungând la 18,23%. Această descreștere este rezultatul micșorării ponderii EBIT-ului în cifra de afaceri, deoarece aceasta din urmă crește cu o valoare mai mare decât creșterea înregistrată de EBIT.
Rentabilitatea financiară măsoară gradul de eficiență al utilizării capitalurilor. Asemănător rentabilității economice, se poate descompune cu ajutorul sistemului Du Pont astfel:
Rentabilitatea financiară Tabel 4.3
Se observă o rentabilitate financiară cu evoluție pozitivă pe parcursul celor trei ani, creșterea fiind mai accentuată în anul 2006, datorită creșterii ratei marjei nete și a ratei de rotație a capitalurilor. Comparativ cu tabelul 3.14 se poate vedea faptul că rata de dobândă la care se împrumută firma este mai mică decât rata rentabilității financiare ceea ce înseamnă că pentru a se dezvolta, firma va prefera să se împrumute deoarece dobânda va putea fi acoperită din rentabilitatea obținută iar efectul de levier este pozitiv. Rata de structură a capitalului scade în 2006 când firma rambursează împrumuturi pe termen lung și crește în 2007, prin contractarea unor noi împrumuturi pe termen lung. Scăderea ratei de structură a capitalurilor din 2006 este compensată de creșterea ratei marjei nete, de la 3,42% la 5,97% și a ratei de rotație a capitalurilor, de la 2,24 la 2,84.
D.2. Diagnosticul financiar al riscului
D.2.1. Indicatori de lichiditate apreciază capacitatea firmei de a-și onora obligațiile de plată la termenele stabilite. Cei mai importanți indicatori de lichiditate sunt:
Lichiditatea Tabel 4.4
Lichiditatea curentă pentru firma Ape Minerale are un trend descendent și înregistrează valori mici, având în vedere că o lichiditate curentă satisfăcătoare e considerată pentru valori supraunitare. Cauza acestor rezultate este faptul că activele temporare ale firmei sunt mai mici decât pasivele curente, pentru toți cei trei ani analizați.
Lichiditatea intermediară derivă din lichiditatea curentă. Valorile sale sunt deasemenea în scădere însă se poat aprecia ca fiind acceptabile deoarece se apropie de valoarea minimă recomandată de 0,65 pentru situația de echilibru.
Lichiditatea instantanee este foarte mică, cu valori descrescătoare și reflectă capacitatea scăzută a firmei de a-și achita datoriile pe termen scurt din casierie, disponibilități bancare sau plasamente pe termen scurt. Cauza este dată de valorile scăzute înregistrate de trezorerie.
D.2.2. Indicatori de solvabilitate arată posibilitatea firmei de a-și plăti datoriile (de a fi solvabila). Indicatorii de solvabilitate calculați sunt:
Solvabilitatea Tabel 4.5
Pentru protecția lor în cazul lichidării, creditorii preferă firmele cu un grad de îndatorare cât mai scăzut. Pentru firma Ape Minerale gradul de îndatorare este relativ scăzut, cu o evoluție pornind de la 0,2458 în 2005 la 0,2896 în 2007. Oscilația se datorează variațiilor datoriilor firmei.
Levierul financiar prezintă valori subunitare pentru toți cei trei ani ceea ce reprezintă situație favorabilă într-ucât un levier supraunitar ar fi însemnat o îndatorare prea mare. Acest levier favorabil se datorează faptului că datoriile firmei ,pentru fiecare an în parte, sunt mai mici decât capitalul propriu al acesteia.
O valoare considerată favorabilă unei firme pentru solvabilitatea patrimonială este cea de 30%. Pentru firma Ape Minerale solvabilitatea patrimonială se aproprie de valoarea de referință deci rezultatele înregistrate pot fi considerate acceptabile deci s-a obținut o pondere corespunzătoare a capitalurilor proprii în totalul capitalurilor firmei.
E. PREVIZIUNEA FINANCIARĂ
Se va previziona bilanțul pentru anul 2008 (Anexa 10), în funcție de cei trei ani analizați până în acest moment și de previziunea cifrei de afaceri.
Previziunea pentru cifra de afaceri a anului 2008 am realizat-o considerând că aceasta va crește cu rata de creștere sustenabilă g. Pentru aceasta am aflat mai întai dividendele distribuite pentru anul 2007, ca diferență între profitul realizat în 2007 și variația capitalurilor proprii în anul 2007 față de 2006:
Rata de creștere sustenabilă Tabel 4.6
Prin raportarea dividendelor astfel calculate la profitul din 2007, am obținut rata de distribuire a dividendelor d = 13,06% iar apoi am dedus rata de creștere sustenabila g=31,05%. Pentru anul 2008 am considerat că rata de distribuire a dividendelor și rata de creștere sustenabilă rămân constante. Pornind de la cifra de afaceri din anul 2007 și folosind rata de creștere sustenabila de 31,05% rezultă o cifră de afaceri pentru anul 2008 de 57.409.918 RON.
Pentru previziunea elementelor de activ din bilanț am folosit viteza medie de rotație a elementelor respective pentru anii 2005-2007 (Anexa 9). Cu ajutorul acestor viteze medii de rotație am determinat elementele de activ pentru anul 2008 în funcție de cifra de afaceri previzionată pentru acest an. Dintre elementele de capital propriu și datorii, datoriile către furnizori au fost singurele pe care le-am putut afla cu ajutorul vitezei de rotație medie a furnizorilor.
Am considerat că variația capitalurilor proprii va fi determinată doar de profitul reinvestit, calculate ca diferență între profit net și dividende pentru anul 2008. Profitul net al anului 2008 a fost determinat în Anexa 8, pe baza contului de profit și pierdere.
În funcție de estimările realizate pentru active, voi determina necesarul de resurse suplimentare astfel încat firma să aibă la dispoziție reusrsele care să acopere creșterea activelor, generată de creșterea cifrei de afaceri (Anexa 10). Necesarul de resurse se determină ca diferență între totalul activului previzionat și suma datoriilor către furnizori și a variației capitalurilor proprii estimate. Acest necesar de resurse se va asigura în primul rând din credite pe termen scurt și apoi, dacă mai este nevoie, din împrumuturi pe termen lung. Mărimea creditelor pe termen scurt am determinato astfel încat pentru anul 2008 să se înregistreze o lichiditate curentă medie a celor înregistrate pentru anii 2005-2007, din tabelul 4.4 și a rezultat astfel un maxim al datoriilor curente de 19.179.829 RON calculate ca raport între activele curente estimate și lichiditatea curentă medie. Am ținut cont de faptul că din datoriile curente mai fac parte datoriile estimate către furnizori, în valoare de 10.026.773 RON și de asemenea datoriile pe termen lung din 2007 care sunt exigibile în 2008, în valoare de 15.405.609 RON. Dar datoriile curente vor fid oar maximul admis, adică 19.179.829 RON. Restul de necesar de resurse pentru a acoperi datoriile exigibile și necesarul pentru acoperirea creșterii de activ vor fi contractate prin noi datorii pe termen lung, în valoare de 9.856.300 RON (astfel încat în bilanțul previzionat în Anexa 10 totalul activului va fi egal cu capitalul propriu și datorii).
În funcție de bilanțul astfel previzionat se pot alcătui strategii pe baza rezultatelor obținute, de a finanța sau nu imobilizările și capitalul de lucru, în funcție de marimea estimată a acestora și de costul finanțării lor.
Concluzii
În urma diagnosticului financiar realizat, vor fi prezentate rezultatele obținute în ceea ce privește starea de sănătate a întreprinderii.
Înainte de concluziile efective asupra situației financiare, este de remarcat implicarea firmei Ape Minerale S.A. în proiectul „Parteneriat pentru mediu” fapt ce evidențiază responsabilitatea social-economică a societății.
În ceea ce privește situația echilibrului financiar, conform valorilor înregistrate de indicatorii analizați, se poate aprecia că firma este într-un dezechilibru financiar din cauza fondului de rulment, a trezoreriei nete și a cash flow-ului, care sunt negative. Trebuie ținut însă cont și de faptul ca firma investește în fiecare din cei trei ani analizați, urmărind să se dezvolte; acest lucru îi afectează echilibrul financiar.
Din perspectiva contului de profit și pierdere, situația firmei se poate aprecia ca fiind solidă, soldurile intermediare de gestiune având o evoluție crescătoare, pe parcursul anilor 2005-2007. Activitatea de bază a firmei (comercială) este componenta principală în realizarea cifrei de afaceri. Profitul net al firmei înregistrează creșteri importante, de 124% în 2006 și 56% în 2007 care se datorează investițiilor realizate de firmă, în liniile de producție. Trebuie ținut cont însă de faptul că un profit mare pe hârtie nu este suficient, ci trebuie însoțit de disponibilități ale trezoreriei, care să asigure efectuarea fără sincope a plăților.
Cash flow-ul din activitatea de exploatare este cel mai important pentru firmă iar mărimea lui depinde de capacitatea de autofinanțare. Evoluția acestui cash flow are un trend crescător, favorabil firmei.
Cash flow-ul din activitatea de investiții este negativ, deoarece firma realizează investiții mari în imobilizări. Această situație poate fi considerată favorabilă firmei, deoarece investițiile au ca scop dezvoltarea ei. Cash flow-ul de finanțare evoluează crescător, iar contractarea unor noi împrumuturi pe termen lung îl fac să devină pozitiv în 2007, față de valoarea negativă din 2006. Cash flow-ul total este netativ, din cauza cash flow-ului de investiții însă tocmai aceste investiții efectuate constitue o situație favorabilă firmei. Din analiza realizată asupra cash flow-urilor pentru evaluarea firmei, concluzia este ca acestea au valori pozitive, care sunt favorabile firmei. Cash flow-ul de gestiune este pozitiv și crescător pe perioada analizată iar îmbunătățirea lui depinde în mare măsură de evoluția profitului net. Creșterea economică este pozitivă și deci favorabilă firmei deoarece semnficiă dezvoltarea acesteia. Creșterea acestui indicator se poate realiza prin creșterea investițiilor efectuate.
Conform datelor analizate pentru viteza de rotație, aceasta este favorabilă firmei pentru creanțe și stocuri, deoarece este în creștere. Pentru furnizori însă, trendul este tot crescător dar reprezintă o situație nefavorabilă pentru firmă.
În urma analizei rentabilității, s-a constatat că atât rentabilitatea economică cât și rentabilitatea financiară au evoluat favorabil firmei, înregistrând valori superioare în anul 2007 decât cele din 2005.
În ceea ce privește lichiditatea, aceasta înregistreazǎ valori scǎzute, ceea ce înseamnǎ cǎ firma poate întâmpina probleme pentru plǎțile pe termen scurt pe care trebuie sǎ le achite.
Din punctul de vedere al solvabilității situația este favorabilă firmei Ape Minerale, deoarece indicatorii de solvabilitate corespund valorilor recomandate de practica de specialitate.
Propuneri
Cauza dezechilibrului financiar care se înregistrează la nivelul bilanțului, este reprezentată de investițiile masive realizate de firmă. Pentru obținerea unui fond de rulment superior față de valorile actuale, se poate propune fie prin resurse mai mari de finanțare (prin aport de capital suplimentar de la actionari, împrumuturi pe termen lung sau ambele), fie prin investiții mai mici în imobilizări.
Marja comercială se poate îmbunătăți prin creșterea veniturilor și/sau prin micșorarea cheltuielilor privind mărfurile, însă ținând cont de faptul că firma prezintă un interes scăzut pentru această activitate, are o influență mică asupra performanțelor firmei. O producție a exercițiului mai mare se poate obține prin acumularea unei producții stocate pozitive (evitarea destocajului, care există în prezent). De asemenea, rezultatul curent se poate îmbunătăți prin reducerea cheltuielilor cu dobânzile. Pentru aceastam, ar trebui ca investițiile realizate de firmă să aibă ca surse profitul reinvestit, aport suplimentar de la acționari și mai puțin împrumuturi de la creditori, care poartă dobânzi mari. O altă propunere pentru diminuarea cheltuielilor cu dobânzile poate fi încercarea de atragere a fondurilor europene nerambursabile, pentru proiectele eligibile ale firmei.
Capacitatea de autofinanțare este un indicator important al firmei, iar un management corespunzător al ei este vital, deoarece constituie o resursă importantă. Asupra acestui indicator se poate acționa prin intermediul excedentului brut de exploatare (și implicit prin intermediul producției exercițiului).
Cash flow-ul din activitatea de exploatare este cel mai important pentru firmă și se poate îmbunătăți prin sporirea capacității de autofinanțare și a necesarului de fond de rulment.
Un cash flow de investiții superior se poate obține printr-o politică de investiție mai moderată sau desfășurată pe un palier mai mare de timp. Un cash flow de finanțare superior se poate obține prin mărirea surselor de finanțare: fie prin aport suplimentar al acționarilor, fie prin contractarea de noi datorii pe termen lung, fie ambele.
Cu ajutorul descompunerii pe factori de influență efectuate cu sistemul de analiză Du Pont, se poate acționa asupra rentabilității prin intermediul componentelor sale.
Astfel, o rentabilitate economică superioară se poate obține prin creșterea ratei de marjă a profitului (prin creșterea mai rapidă a EBIT-ului decât a cifrei de afaceri, ceea ce presupune diminuarea cheltuielilor) sau prin creșterea vitezei de rotație a capitalurilor (creșterea ponderii cifrei de afaceri în activul economic). Asupra rentabilității financiare se poate interveni prin cele trei componente ale sale. Creșterea ratei de marjă a profitului net se poate realiza orin scăderea ponderii cheltuielilor totale în cifra de afaceri (acest obiectiv se poate atinge prin investiții suplimentare în capital fizic și uman). Se mai poate îmbunătăți de asemenea prin creșterea vitezei de rotație a activului, respectiv scăderea duratei de rotație a activului. Creșterea raportului AE/CPR se poate realiza prin creșterea gradului de îndatorare, atâta timp însă cât efectul de levier este pozitiv.
Indicatorii de lichiditate se pot îmbunătăți prin corelarea datoriilor curente cu activele circulante și prin corelarea încasărilor și plăților pe termen scurt. De asemenea, se poate încerca păstrarea unor sume mai mari în casierie sau în conturi la bănci pentru sporirea lichidității imediate.
Asupra solvabilității se poate acționa prin micșorarea ponderii datoriilor pe termen lung în total capitaluri, dacă este posibilă găsirea altor surse de finanțare ( de exemplu, prin creșterea capacității de autofinanțare).
BIBLIOGRAFIE
Dragotă Victor, Ciobanu Anamaria, Obreja Laura, Dragotă Mihaela – “Management financiar Vol. I Analiză financiară și gestiune financiară operațională”, Editura Economică, București 2003
Dragotă Victor, Ciobanu Anamaria, Obreja Laura, Dragotă Mihaela – “Management financiar Vol. II Politici financiare de întreprindere”, Editura Economică, București 2003
Halpern Paul, Weston J. Fred – „Finanțe manageriale: modelul canadian”, Editura Economică, București 1998
Ișfănescu Aurel, Robu Vasile – “Analiză economic-financiară”, Editura ASE, București 2002
Niculescu Maria – „Diagnostic global strategic: vol. 1: Diagnostic economic”, Editura Economică, București 2003
Onofrei Mihaela – „Finanțele întreprinderii”, Editura Economică, București 2004
Onofrei Mihaela – „Management financiar”, Editura C.H Beck, București, 2006
Petrescu Silvia – „Analiză și diagnostic financiar-contabil: ghid teoretico-aplicativ”, Editura Ceccar, București 2006
Stancu Ion– “Finanțe”, Ediția a treia, Editura Economică, București 2007
Vintilă Georgeta – „Gestiunea financiară a întreprinderii”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2005
Tribuna economică, v. 18, Nr. 21, 2007
Tribuna economică, v. 18, Nr. 27, 2007
http://.apemintunad.ro
http://www.csr-romania.ro
http://www.insse.ro
http://www.mfinante.ro
http://www.scoring.ro
http://ro.wikipedia.org
ANEXE
Anexa 1: Bilanț
Anexa 2: Contul de profit și pierdere
Anexa3: Valoarea adăugată și produsul intern brut pentru perioada 1999-2007:
Sursa: www.mfinanțe.ro , http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoricul_Produsului_Intern_Brut_al_Rom%C3%A2niei
Anexa 4: Situația fluxurilor de trezorerie:
Anexa 5: Situația creanțelor și datoriilor
CREANȚE
Anexa 7: Situația modificărilor capitalului social
Capitalul social este de 2.500.000 RON :
La data infiintarii societatii capitalul social era de 250.000 RON
In 01.02.2000 capitalul social este majorat la 288.000 RON
In 30.06.2000 capitalul social este majorat la 414.800 RON
In 31.03.2001 capitalul social este majorat la 723.000 RON
In 10.06.2002 capitalul social este majorat la 1.388.300 RON
In 16.03.2004 capitalul social este majorat la 2.167.200 RON
In 15.04.2005 capitalul social este majorat la 2.500.000 RON
Anexa 8: Previziunea profitului net
Anexa 9: Vitezele de rotație
Anexa 10: Previziunea bilanțului
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Diagnosticul Financiar AL Societatii Comerciale (ID: 134745)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.