Diagnosticul Financiar al Riscului Si Rentabilitatii

INTRODUCERE

Diagnosticul financiar este considerat de unii ca fiind o știință, de alții ca fiind o artă, dar majoritatea subliniază unul din aspectele sale de bază, și anume incertitudinea. Estimarea valorii este întotdeauna un demers subiectiv, rezultatul nefiind decât unul indicativ, care poate fi însă folosit în mod oficial. Orice preconcepții sau influențe prealabile de care analistul ține seama în proces se vor regăsi în valoarea finală.

Diagnosticul financiar al societăților reprezintă un domeniu cu o bogată activitate în România, atât în ceea ce privește situația actuală, cât și cea de perspectivă. Dacă în întreaga lume există numeroase preocupări, atât din punct de vedere științific, dar mai ales din punct de vedere practic, pentru realizarea unor studii de evaluare cât mai pertinente în cele mai diverse segmente ale vieții economice (elaborarea de strategii pentru firmă, asigurări de bunuri, evaluarea gajurilor ș.a.m.d.), în România fenomenul este cu atât mai prezent în condițiile în care se dorește privatizarea unui mare număr de societăți cu capital de stat.

Activitatea practică de analiză financiară a unei societăți se realizează în condițiile existenței unui cadru profesional, metodologic, acceptat și recunoscut în cadrul comunității economico-financiare respective, cadru ce nu contravine reglementărilor legale. Se impune precizarea că existența unui cadru legal nu este de natură să îngrădească sau să limiteze inițiativa și aprecierile specialistului evaluator, dar în multe spețe guvernul poate impune o valoare administrativă (despăgubiri acordate de stat, valoarea de impozitare etc.). Problemele cu care s-au confruntat comunitățile financiare și guvernele (inclusiv în Romania) au impus necesitatea existenței și impunerii profesioniștilor în domeniul evaluării.

Diagnosticul financiar presupune calcularea și stabilirea unui preț care să poată fi utilizat într-o tranzacție între vânzător și cumpărător. Evaluarea întreprinderii este procesul prin care se ajunge la o opinie sau la o estimare a valorii unei afaceri sau entități economice sau a unei participații la aceasta.

Diagnosticul financiar al unei firme se solicită și se realizează pentru stabilirea valorii de piață. Principiul general în diagnosticul financiar al rentabilității și riscului întreprinderilor este faptul că proprietatea acestora este generatoare de afaceri. Conceptele și metodele aplicate la celelelte tipuri de proprietăți (imobiliare, bunuri mobile) rămân valabile, cu anumite particularități, în sensul că anumiți termeni pot avea sensuri diferite.

Am ales această temă pentru complexitatea ei, pentru a evidenția importanța diagnosticului financiar al activității firmei pe o perioadă mai lungă de timp. Identificarea indicatorilor importanți pentru activitatea firmei și prezentarea graficelor și modului de calcul a acestora conduce către formularea unei concluzii pertinente în ideea dacă firma își desfășoară activitatea în condiții optime de funcționare sau, în caz contrar, identificarea schimbărilor ce pot interveni pentru a readuce firma la nivelul dorit de conducere, obținerea rezultatelor financiare așteptate și profitabilitate.

Lucrarea de față este structurată pe trei capitole. Primul capitol cuprinde noțiuni teoretice privind conceptul de diagnostic financiar, obiectivele acestuia, importanța diagnosticului financiar, prezentarea conceptului de risc și riscuri asociate, precum și legislația în domeniu privind raporturile financiare și fiscale

În cel de-al doilea capitol este prezentată societatea ROMPETROL SA, pe care voi face studiul de caz al prezentei lucrări. Grupul Rompetrol este o companie petrolieră multinațională care desfășoară activități în 12 state. Principalele activități sunt reprezentate de rafinare, marketing și retail, cu implicare în proiecte complementare din explorare și producție, alte servicii conexe industriei petroliere, precum servicii de forare, EPCM, servicii de ecologie industrială și transport.

Capitolul trei prezintă un studiu de caz pe societatea ROMPETROL SA. În studiul de caz am realizat diagnosticul financiar al rentabilității și riscului al firmei ROMPETROL pe baza datelor prevăzute în situațiile financiare anuale raportate anual de societate. Astfel, prezentăm în cadrul acestui capitol analiza bilanțului, informații privitoare la rentabilitatea activității societății, cât și a riscurilor la care societatea este expusă.

În final putem spune că diagnosticul financiar al unei societăți este intersecția între autostrada reprezentată de teoria finanțelor cu drumul reprezentat de realitatea tranzacțiilor economice (și deci, nevoia de estimare a valorii de piață) cu o altă autostradă reprezentată de nevoia de informare corectă a utilizatorilor de informație economico-financiară (și deci, nevoia de estimare a valorii juste).

      Unii o consideră o artă, alții o știință; în pragmatismul lumii reale este unanim recunoscută atât ca disciplină de specialitate, cât și ca un serviciu profesional.

CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND

DIAGNOSTICUL FINANCIAR AL RISCULUI ȘI RENTABILITĂȚII

Conceptul de diagnostic financiar

Conceptul de diagnostic financiar este unul dintre cele mai dificil de definit din sectorul financiar, datorită prezumțiilor pe care se fondează și a formelor de exprimare pe care le deține. Prezumțiile în funcție de care se poate defini și examina diagnosticului financiar se referă la modul de funcționare a pieței financiare și la comportamentul persoanelor interesate în cunoașterea situației financiare a agentului economic și anume: acționarii si creditorii.

În această situație, economistul G. Charreaux arată că, diagnosticul financiar este pe deplin îndeplinit dacă redobândirea investițiilor îngăduie realizarea cerințelor în termeni de redobândire a acționarilor si creditorilor, având totodată În vedere și riscurile pe care aceștia le suportă. Pericolele pot apărea în situațiile în care piața financiară nu își îndeplinește funcția perfect. În această situație se schimbă și comportamentul terților agentului economic: acționarii, în cazul în care acesta este cotat la bursă, operează cu acțiunile lor, iar creditorii reduc împrumuturile acordate acestuia.

Diagnosticul economico-financiar este un instrument la îndemâna managerilor care permite formularea unor judecăți de valoare calitative și /sau cantitative privind starea, dinamica și perspectivele unui agent economic. Diagnosticul întreprinderii se realizează de conducerea firmei, de cadre abilitate ale acesteia (din punct de vedere al pregătirii și competenței), de specialiști externi, de echipe mixte formate din specialiști interni și externi.

Din punct de vedere etimologic, „diagnosticul reprezintă capacitatea de discernământ și este implicat organic în teoria și practica medicală, iar prin analogie în activitatea întreprinderii ca organism social, cu o structură specifică, dinamică și complexă”. În termeni sintetici analiza diagnostic ar4e în vedere reperarea simptomelor, a neajunsurilor unei societăți, analiza faptelor și obligațiilor, determinarea cauzelor neajunsurilor, realizarea unor programe de acțiune prin a căror aplicare se garantează redresarea performanțelor societății.

Realizarea unui diagnostic al firmei poate fi motivată atât de situația în care aceasta are dificultăți cât și de situația în care se urmărește ameliorarea performanțelor ei. Așadar, analiza diagnostic este foarte variată pentru că în economie :

același efect poate fi generat de cauze diferite ;

efecte diferite se pot combina dând o rezultantă a complexului de acțiuni sau forțe;

polivalența și intensitatea cauzei pot exprima nu doar intensitatea fenomenului dat ci și calitatea lui ;

în fenomenul cercetat pot apărea însușiri pe care anterior nu le avusese nici unul din elementele fenomenului ;

în realitatea obiectivă, însușirile esențiale se combină cu cele neesențiale, secundare sau întâmplătoare .

Privind lucrurile din perspectiva agentului economic, aprecierea diagnosticului financiar al rentabilității și riscului este puternic influențat de obiectivele sale, care sunt supraviețuirea, asigurarea unei rentabilități mulțumitoare pentru cei care au adus resursele necesare activității economice, creșterea economică, diversificarea și dezvoltarea în funcție de oportunități. Toate acestea se subordonează scopului prioritar al societății și anume: maximizarea valorii acestia.

Totodată, diagnosticuul financiar al unei societăți depinde de adaptabilitatea economică cu care uneori se confruntă. “Adaptabilitatea economică reprezintă capacitatea pe care societatea o are în materie de mobilizare rapidă de lichidități”. Ea reprezintă structura economică potrivită, o soluționare între mărimea capitalurilor proprii, a datoriilor și a costului acestora, care să garanteze finanțarea unor oportunități de investiții, strategice sau de domeniu comercial. Cu alte cuvinte, se urmărește modul de folosire a resurselor proprii și împrumutate ale agentului economic.

Putem menționa faptul că pentru un agent economic, diagnosticul financiar se regăsește ca fiind “o stare sau un complex de stări parțiale care se întind asupra tuturor elementelor patrimoniale și a rezultatelor financiare ale acestuia”. Pentru a-l aprecia trebuie analizate toate stările parțiale, proporționalitatea si relațiile dintre acestea.

Fiind parte componentă a echilibrului economic, diagnosticul financiar este dat de egalitatea între capitalul economic și resursele sale de formare, între încasări și plăți, între fonduri și resurse.

O metodă prin care se poate manifesta diagnosticul financiar este egalitatea dintre resursele financiare si trebuințele acestora, adică:

Resursele financiare ale unei societăți pot fi următoarele:

veniturile ce rezultă din activitatea de bază sau care provin din alte activități (V);

pasivele de exploatare și cele din domeniul de investiții (Pe);

creditele provenite de la bănci sau alte instituții financiare (C);

finanțări de la bugetul de stat (Fb);

aporturi noi ale acționarilor (A);

alte resurse (Ar).

Toate acestea pot fi sintetizate în schema de mai jos, astfel:

Folosințele resurselor pot fi următoarele:

stocuri, clienți si conturi asimilate (S);

cheltuieli legate de personal (Cp) referitoare la domenii sociale, culturale, de stimulare suplimentară, protecție socială, etc;

cheltuieli de investiții (Ci);

cheltuieli pentru tehnica nouă (Ctn);

cheltuieli ce se rețin din venituri (Csv);

plata obligațiilor referitoare la impozitul pe profit si circulația mărfurilor; restituirea creditelor și plata dobânzii (Of);

alte cheltuieli (Ac);

Toate acestea pot fi sintetizate în schema de mai jos, astfel:

Pentru a putea determina diagnosticul financiar, este necesar să se inventarieze cât mai amanunțit toate resursele financiare și toate folosințele, schema de mai sus fiind dată doar pentru exemplificarea unei modalități de calcul al echilibrului.

Alți indicatori prin care diagnosticul financiar poate fi exprimat sunt:

raportul dintre capitalurile permanente și activul economic;

raportul dintre datoriile față de furnizori și activele circulante;

fondul de rulment;

ratele de lichiditate.

Numeroasele aspecte ale diagnosticul financiar pot fi manifestate printr-o serie de ecuații, cum sunt următoarele:

capital economic = fonduri proprii si împrumutate

activul bilanțier = pasivul bilanțier

veniturile = destinațiile sau folosințele acestuia

“Prin urmare, beneficiul brut trebuie să fie egal cu cheltuielile care se acoperă direct din rezultate + impozitul pe profit + utilizarea profitului pentru dezvoltare, cointeresarea materială a acționarilor și personalului + celelalte destinații”.

“Soldul inițial al resurselor financiare din sectorul investițiilor + intrările de resurse = utilizare + soldul final sau, tot în sectorul investițiilor, cheltuielile de investiții – resursele interne de finanțare = resurse externe de finanțare”.

Necesarul final al exploatării =fondul de rulment+credite de trezorerie

Fondul de rulment + capitaluri permanente = imobilizări

Sold inițial al trezoreriei + încasări = plăți + sold de la sfârșit, etc

În ceea ce privesc ecuațiile de echilibru, acestea redau imaginea cantitativă a diagnosticului financiar exprimând participarea anumitor resurse la acoperirea necesităților de fonduri și folosirile oferite fondurilor, precum și participarea finanțării, autofinanțării și creditării în vederea obținerii echilibrului financiar.

Diagnosticul financiar formează o premisă, dar și o repercursiune a executării firești a activității agentului economic. Acesta acompaniază viața economico-socială a societății, având un caracter trecător. Cu alte cuvinte, putem spune că starea de siguranță și stabilitate ale relațiilor elementelor structurii nu este dată pentru totdeauna. Există o mulțime de astfel de stări care vin, decurg din altele ce au suferit influența factorilor de dezechilibru. Însă factorii dezechilibrului se fac cunoscuți, încât să nu acționeze spontan, anarhic, subiectivist cu efecte de nedorit, evitându-se apariția de fenomene negative si disproporții.

Începând cu declanșarea fenomenelor de dezechilibru, persoana care se ocupă de domeniul financiar trebuie să ia decizii de stabilizare, de acțiune asupra intrărilor și ieșirilor de fonduri, pentru a putea înlătura dezechilibrul.

“Diagnosticul financiar este activitatea de stabilire a stării de performanță a firmei pentru a desprinde tendințele privind fluxurile de numerar viitoare ale firmei (ca mărime, periodicitate și flux)“.

În concluzie, putem evidenția faptul că: diagnosticarea financiară este o cerință fundamentală pentru derularea în bune condiții a unei societăți

1.2 Obiectivele diagnosticului financiar

În ceea ce privesc obiectivele diagnosticului economico-financiar, acestea sunt extrem de complexe. Acest aspect provine din multitudinea de poziții deținute de cei care îl efectuează și, ca o consecință, din varietatea de puncte de vedere.

În consecință, diagnosticul financiar poate fi declanșat în următoarele situații:

– în situația societăților aflate în dificultate, când realizarea diagnosticului este o obligație legală

– în situația societăților sănătoase, având caracterul unui element de control al efectuării performanțelor

În situația în care problema diagnosticului este dezbătută în mediul societății, acesta are ca obiectiv identificarea unor posibile situații de dezechilibru, în scopul detectării originii și cauzelor care l-au provocat și al determinării măsurilor de remediere.

Dat fiind faptul că se bazează pe întregul sistem de informații privind activitatea societății, diagnosticul financiar realizat la nivel intern tratează anumite probleme privind: dimensiunea, structura și folosirea potențialului intern, valoarea patrimonială, rentabilitatea etc. Și totodată și ansamblul partenerilor exteriori : investitori, acționari, creditori, sunt direct interesați de situația economico-financiară a întreprinderii, de cunoașterea performanțelor sale și riscurilor pe care și le asumă. Așadar, băncile utilizează analiza ca element de consolidare a deciziilor de creditare, furnizorii sunt interesați de capacitatea de plată și de bunăstare economică a societății, statul utilizează cercetarea pentru a ști starea anumitor societăți pentru acordarea unui sprijin, investitorii decid pe baza diagnosticului dacă societatea respectivă reprezintă o oportunitate de investire.

Justificarea diagnosticului, indiferent de poziția celui care îl realizează o constitue:

– analiza realității obiective, cunoașterea și interpretarea ei

– înștințarea partenerilor cu privire la starea societății, performanțele, eficacitatea folosirii tuturor resurselor

– determinarea variabilelor importante ale dezvoltării, a corelațiilor dintre acestea

– determinarea strategiilor de îndreptare sau de îmbunătățire a performanțelor

– stabilirea unor noi surse de avantaj concurențial

– consilodarea mijloacelor de dezvoltare într-un mediu concurențial dinamic.

Nu în ultimul rând, diagnosticul financiar, are menirea de a găsi soluții problemei puse de insuficiența resurselor față de nevoi, problema fundamentală a tuturor sistemelor și care se face tot mai simțită în zilele noastre.

1.3 Importanța diagnosticului financiar

Analiza diagnosticului constituie un instrument operațional care a apărut pentru a răspunde necesităților concrete și de perspectivă privind activitatea întreprinderii. Dezvoltarea sa are loc în strânsă legătură cu complexitatea și diversificarea fenomenelor care marchează evoluția întreprinderii.

„Analiza performanțelor unei întreprinderi este necesară pentru o corectă apreciere și evaluare a eventualelor modificări privind resursele economice pe care le-ar putea controla în viitor”. Importanță deosebită prezintă variația performanței în viitorul previzibil, determinându-se în acest scop aspectele legate de posibilitățile întreprinderii de a produce, în viitor, profit cu costuri minime. În ceea ce privește orientarea întreprinderii către noi resurse financiare, analiza performanțelor furnizează concluzii asupra impactului pe care l-ar avea utilizarea de resurse suplimentare.

Totodată, analiza financiară urmărește să evidențieze modalitățile de realizare ale echilibrului financiar pe termen mediu și lung, și treptele de rentabilitate ale activității întreprinderii.

Pe baza diagnosticului financiar al întreprinderii se evidențiază punctele forte și punctele slabe, adică starea de sănătate sau de slăbiciune financiară a întreprinderii.

Analiza diagnostic are un loc bine definit în structurile funcționale ale întreprinderii, intrând sub incidența perfecționării și constituindu-se într-un instrument al centrelor de decizie în amplul proces de sporire a eficienței activității.

„Diagnosticul, subscris funcției de evaluare, reflectă modul de valorificare a potențialului tehnico-economic al întreprinderii, în accepțiunea de „potențial” circumscris în nivele maxime și minime ordonate de sistemul de conducere al acesteia. Nu trebuie însă omis „vectorul” privind perfecționarea funcției analizei de evaluare și de dezvoltare a capacității de diagnoză care trebuie să reflecte fidel fenomenele economico-financiare, să satisfacă cerințele definite, compatibile cu capacitatea cognitiv-informațională a fiecăruia, să contribuie la dinamizarea funcțiilor sistemului, să armonizeze interesele individuale și cele generale”.

Rațiunea întreprinderii de a exista, este condiționată de capacitatea acesteia de a răspunde în mod durabil nevoilor pieței, de o funcționare stabilă și eficientă. Aptitudinea întreprinderii de a fi rentabilă se reflectă sintetic în rezultatele analizei diagnostic.

În concluzie, analiza diagnostic are rolul de a cuantifica aspectele de ordin cantitativ și calitativ privind performanțele economico-financiare realizate, de a reflecta păstrarea puterii și autonomiei financiare a întreprinderii, ceea ce conduce la realizarea respectivelor performanțe. De asemenea ea are rolul de a semnala deficiențele de ordin financiar privind degradarea rentabilității și creșterea riscului, de a evalua calitatea managementului prin nivelul performanțelor obținute, a schimbului și consumului și de a oferi pe aceste baze informații certe privind modul de gestionare a patrimoniului, prefigurând totodată cerințele supraviețuirii în viitor a întreprinderii.

1.4 Prezentarea conceptului de risc și riscuri asociate

În România, întreaga existență a unei societăți este legată de risc, pentru că rezultatele actuale și viitoare ale unei firme se află sub influența unor evenimente care sunt de neprevăzut de cele mai multe ori. În practică este foarte pronunțată frecvența situațiilor în care investiții promițătoare devin pierderi de mare anvergură. Așadar se înțelege interesul ridicat al specialiștilor în domeniul financiar pentru analizele din domeniul cuantificării și previziunii riscului societății. Analizele financiare permit o apreciere rapidă și sintetică a riscului. O societate cu rentabilitate, solvabilă care are o structură financiară coerentă și adaptabilă la schimbări, teoretic nu prezintă risc. Dar și în aceste situații ea tot este supusă riscului, deoarece este necesar să admită continuu un anumit grad de incertitudine determinat de mediul economic și cel financiar în care își manifestă activitatea. Riscul se manifestă prin variabilitatea rezultatului, afectând rentabilitatea activelor și, în consecință, a capitalului investit. Această oscilație poate fi cu atât mai bine deținută de societate, cu cât posedă un anumit grad de flexibilitate, prin care se adaptează mediului. Riscul societății este legat de viitor, motiv pentru care el este evaluat în mod subiectiv, cu atât mai mult cu cât informațiile care se referă la acesta nu pot fi considerate informații certe. Cu toate acestea, la un moment dat, riscul trebuie analizat, fie de către factorii din interiorul societății, fie de către factorii din afara acesteia, riscul fiind o parte esențială în fundamentarea deciziilor strategice.

“Analiza riscului unei întreprinderi are un caracter complex, fiind rezultatul impactului cumulat al tuturor riscurilor implicate de activitatea acesteia (de exploatare, de investiții, de finanțare). De asemenea, riscul poate fi abordat într-o manieră diferită, din punctul de vedere al întreprinderii sau de pe poziția investitorilor și creditorilor. Indiferent de modul de tratare, riscul poate fi abordat din punct de vedere economic și financiar, pornind de la disocierea dintre capitalul economic și capitalul financiar. Organizarea acestei disocieri pe piețele financiare permite un transfer al riscului generat de activitatea economică asupra activului financiar”.

Desfășurarea activității unei societăți este expusă riscului economic deoarece aceasta nu poate să reflecte cu certitudine componente diferite ale rezultatului său (cost, cantitate, preț) și ale ciclului de exploatare (cumpărări, prelucrări, vânzări).

Riscul economic evaluează posibilitatea înregistrării (obținerii) unui rezultat insuficient sau chiar a unor pierderi. Așadar, riscul activității economice marchează „incapacitatea societății de a se adapta în timp și cu cele mai mici costuri, eforturi, variației mediului economic; mai exact, el exprimă volatilitatea rezultatului economic la condițiile de exploatare”42. Riscul afacerilor variază de la o ramură de activitate la alta și de la o firmă la alta, în cadrul aceleiași ramuri de activitate. În plus, riscul afacerilor poate fi schimbător în timp.

De obicei, societățile mici și cu un singur produs, au un grad înalt al riscului în mediul de afaceri. Specialiștii în domeniu apreciază că riscul economic depinde de mai mulți factori printre care se regăsesc:

– instabilitatea cererii; cu cât cererea pentru produsele unei societăți este mai variabilă, cu atât riscul este mai ridicat;

– instabilitatea prețului de vânzare; societățile ale căror produse sunt vândute pe piețe caracterizate de fluctuații însemnate, sunt expuse unui risc economic mai ridicat, comparativ cu firmele ale căror produse sunt vândute pe piețe fixe;

– instabilitatea costului întrărilor în sensul în care societățile care se aprovizionează la costuri incerte, sunt supuse unui risc economic mai mare.

Riscuri asociate

Riscul operațiunilor financiare pe termen scurt poate fi evidențiat prin următoarele trei categorii de riscuri:

riscul lipsei de lichiditate,

riscul lipsei de rentabilitate,

riscul de înghețare (blocaj).

Riscul lipsei de lichiditate. Acesta este riscul ruinării clientului și, deci, al pierderii împrumuturilor de către bancă. Depozitele din bilanț pot deveni sursa unor litigii multiple, în măsura în care societatea intră în lichidare.

În consecință, după începerea procedurii de faliment, creditele vor fi „înghețate”, depozitele bancare utilizate ca garanții vor fi executate silit, fapt care va duce la diminuarea mărimii sau chiar la lichidarea lor.

“Riscul de „înghețare” (blocare). Acesta se declanșează atunci când societatea nu pate să returneze creditele la scadența stabilită, astfel că banca va suspenda procedura de continuare a creditării și va mobiliza fondurile proprii ale întreprinderii constituite ca depozite”. În această situație, diagnosticul financiar va ține seama de cuantumul fondurilor proprii, mărimea fondului de rulment, credibilitatea financiară a managerilor. Totodată, trebuie prevăzute resursele și nevoile de finanțare viitoare, pornind de la datele actuale și cele previzionate.

Riscul lipsei de rentabilitate se manifestă în cazul debitorilor care nu sunt capabili să-și achite dobânzile la credite, decât apelând la credite bancare suplimentare și este posibil când întreprinderea înregistrează o criză de trezorerie. Pentru a evalua acest risc se verifică dacă: ¾ veniturile cresc mai rapid decât cheltuielile; ¾ îndatorarea rămâne suportabilă atât ca mărime cât și ca rată; ¾ excedentul de trezorerie al exploatării este superior impozitului, cheltuielilor financiare și rambursării majorității împrumuturilor. La rândul său, riscul operațiunilor financiare pe termen lung urmărește ca dezechilibrele să nu devină structurale. De aceea pentru o firmă este important să se asigure că funcționarea sa și riscul proiectelor derulate nu antrenează o degradare a structurii pasivului și dispariția fondurilor proprii. Pentru a garanta solvabilitatea finală, întreprinderea trebuie să rămână rentabilă

1.5 Legislație în domeniu privind raporturile financiare și fiscale

Legalizarea relațiilor din domeniul financiar, conform trebuințelor, conținutului și cuprinsului finanțelor publice, include:

– formarea și folosirea fondului bugetar al statului;

– formarea și folosirea fondului de asigurări sociale de stat și a fondului de ajutor de șomaj;

– formarea și folosirea fondurilor bănești proprii ale regiilor autonome și ale instituțiilor publice;

– emisiunea monetară;

– schimbul monetar cu numerar și schimbul monetar fără numerar;

– regimul juridic al valutei;

– politica fiscală a statului;

– controlul financiar;

– cobnstituirea și exercitarea aparatului financiar, bancar și de credit.

În realizarea activităților sale, statul, legalizează toate aceste relații financiare care, la rândul lor, devin raporturi juridice financiare.

Dreptul financiar este acel drept format din ansamblul actelor normative care legalizează relațiile de formare, distribuire și folosire a fondurilor bănești ale statului și ale instituțiilor publice, stabilite satisfacerii activităților social-economice ale societății.

Cu ajutorul finanțelor publice se garantează formarea, distribuirea și folosirea eficientă a banului public pentru creșterea producției de mărfuri, extnderea forțelor de producție, extinderea învățamântului și culturii, sprijinul sănătății, etc.

Prin umrare, în topul izvoarelor, comune avem ca prim izvor de drept financiar – Constituția. Aceasta este legea fundamentală a statului, ea prevede dispoziții referitoare la elaborarea, aprobarea și executarea bugetului public național și a contului de încheiere a exercițiului bugetar, de asemenea prin normele constituționale sunt stabilite competentele statului cu privire la gestiunea banului public, sarcini referitoare la controlul execuției bugetare, politica valutară, politica fiscală etc.

Ca izvoare comune mai sunt și legile ordinare ale parlamentului, decretele prezidențiale și hotărârii ale guvernului.

Izvoarele specifice sunt actele normative care cuprind dispoziții referitoare la relațiile financiare. Ca izvoare specifice ale dreptului financiar cităm:

– Legea nr. 72/1996, publicată în M.Of. nr. 152/17 iulie 1996.

Legea enunțată mai sus definește domeniul de cuprindere a finanțelor publice, și anume: elaborarea, aprobarea și execuția bugetului public național, stabilirea și perceperea impozitelor, taxelor și altor venituri ale statului, utilizarea mijloacelor financiare ale organelor puterii legislative, judecătorești și executive, ca și controlul modului de folosire a mijloacelor materiale și bănești aparținând instituțiilor publice, regiilor autonome, precum și a capitalului social investit de stat în societățile comerciale.

În această lege este menționat domeniul de cuprindere al instituțiilor publice care alcătuiesc Președenția României, Guvernul, ministerele, celelalte organe ale administrației de stat, precum și instituțiile de stat de subordonare centrală și locală.

Prin urmare, legea finanțelor publice este alcătuită din principiile și normele de bază ale activității financiare a statului, formând cadrul legislativ general al finanțelor publice. În acest sens, Legea finanțelor publice este o reglementare la nivel de lege-cadru.

În ceea ce privește legalizarea relațiilor financiare ale statului, Parlamentul a adoptat o serie de legi privind:

– Activitatea bancară (Legea nr. 58/1998);

– Ordonanța Guvernului privind impozitul pe venit nr. 73/1999;

– Legea nr. 45/1992, privind stabilirea nivelului unor taxe în sume fixe, datorate statului în lei de persoanele fizice și juridice și introducerea taxei asupra mijloacelor de transport cu tracțiune mecanică de regiile autonome, societățile comerciale și de ceilalti agenți economici organizați ca persoane juridice.

CAPITOLUL II

CONSEDERAȚII GENERALE

PRIVIND SOCIETATEA ROMPETROL

2.1 Prezentarea societatii SC. ROMPETROL SA.

Grupul Rompetrol este o companie petrolieră multinatională care desfășoară activități în 12 state. Principalele activități sunt reprezentate de rafinare, marketing și retail, cu implicare în proiecte complementare din explorare și producție, alte servicii conexe industriei petroliere, precum servicii de forare, EPCM, servicii de ecologie industrială și transport.

Grupul Rompetrol intentionează să devină una din cele mai importante companii petroliere independente din regiune și să își creeze o poziție consolidată în bazinul Mării Negre și al Mării Mediteraneene.

Succesul și forța activităților noastre sunt determinate, în primul rând, de angajații societății. Așadar, dinamismul, performanța, creativitatea și competența care caracterizează operațiunile pe care le desfășoară ROMPETROL se datorează oamenilor care le definesc.

Grupul Rompetrol își însusește responsabilitățile de ordin moral pe care le implică promovarea Protecției Sănatății, Securității în Munca și Protecției Mediului, respectiv asigurarea bunăstării fiecaruia dintre cei implicati în activitățile derulate de ROMPETROL: angajații companiei, precum și familiile acestora, partenerii firmei, clienții și furnizorii, comunitățile situate în preajma locurilor în care firma își desfășoară activitatea și alte părti interesate influențate de mediul de muncă al firmei.

Grupul Rompetrol promovează și va promova cele mai înalte standarde de Calitate, Sanatate și Securitate Ocupațională și Protecția Mediului în activitățile desfășurate, prin stabilirea, implementarea și menținerea unui Sistem de Management al Calității, Sănătății și Securității Ocupaționale și Protecția Mediului, cu următoarele obiective:

Promovarea unei culturi organizaționale pozitive privind Sănatătea și Securitatea Ocupatională, Situații de Urgență și Protecția Mediului. 

Conștientizarea de către angajații și partenerii firmei pentru cunoașterea cerințelor și proceselor legate de Calitate, Sănatăte și Securitate Ocupatională și Protecția Mediului astfel încât să fie interesați și implicați activ în dezvoltarea acestor obiective.

Implementarea, prin Managerii și Liderii Grupului, a viziunii, strategiei și politicii societății privind  Managementul Calității, Sănătății și Securității Ocupaționale și Protecției Mediului.

Respectarea cerințelor legale și cerințelor Standardelor de referință pentru Managementul Calității, Sănătății și Scurității Ocupaționale și Protecției Mediului în cadrul entităților grupului.

Asigurarea, conștientizarea și instruirea, supraveghererea, informarea și resursele necesare angajaților și partenerilor firmei, pentru a atinge obiectivele declarate legate de Managementul Calității, Sănătății și Securității Ocupaționale și Protecției Mediului.

Monitorizarea proceselor și activităților prin inspecții și audituri, pentru a se asigura de eficiența si eficacitatea deciziilor și măsurilor implementate și pentru a asigura îmbunătățirea peranentă a acestora. 

Stabilirea unor metode de identificare și evaluare a pericolelor și riscurilor, în vederea minimizării sau eliminării impactului acestora asupra Sănatății și Securității Ocupaționale și Protecției Mediului.

Stabilirea și implementarea strategiilor organizaționale cu privire la conservarea resurselor naturale prin economisirea energiei și minimizarea producerii de deșeuri și emisii.

Principalele prevederi în statut privind asociații

Acționarii societății sunt:

Acționari semnificativi:

1. KMG Internațional N.V. deține 21.222.506.422 acțiuni, integral plătite în valoare de 2.122.250.642,2 RON, reprezentând 48,1136% din capitalul social

2. Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei, deține 19.715.009.053 acțiuni integral plătite, în valoare de 1.971.500.905,3 RON, reprezentând 44,6959% din capitalul social.

– Acționari care dețin fiecare în parte mai puțin de 10% din capitalul social, deținând împreună un număr de 3.191.690.251 acțiuni, integral plătite, în valoare de 317.169.025,1 RON, reprezentând 7,1905% din capitalul social.

2.2 Principalele obiective de activitate

 Cu activități în fiecare sector din domeniul petrolului și al gazelor, Rompetrol deține operațiuni majore în rafinare, petrochimie, retail, trading, explorare, producție și servicii industriale.

Domeniul principal de activitate îl constituie fabricarea produselor obținute din prelucrarea țițeiului, iar obiectul principal de activitatea este reprezentat de fabricarea produselor obținute din prelucrarea țițeiului.

            În Romania, Rompetrol deține cea mai performantă rafinărie din țară, Petromidia, situată în Constanta, Năvodari. Poziția strategica a rafinariei, pe tărmul Mării Negre, permite un tranzit rapid, pe cale maritimă, de țitei și produse petroliere. Astfel, Petromidia devine un nod regional important, iar Rompetrol unul din cei mai mari exportatori din țară, acesta fiind obiectul principal de activitate.

De asemena Rompetrol efectuează și lucrări în domeniul hidrocarburilor, substanțelor minerale utile și apelor precum și lucrări conexe. În domeniul de activitate al societății se înscriu și :

– lucrări de prospecțiune geologică și geofizică pentru petrol și gaze

– lucrări de prospecțiune geologică și geofizică pentru substanțe minerale utile solide și ape

– lucrări de modelare și prelucrare pe computer pentru interpretări și sinteze geologice

– analize chimice, fizice și fizico-chimice

– gestionarea principalelor informații din baza de date geologice a României

2.3 Principalii clienți

SC ROMPETROL SA realizează lucrări pentru companii românești și străine care au câștigat dreptul de a fora și exploata pe teritoriul României eventuale zăcăminte de petrol, gaze, roci sau ape minerale.

Printre cei mai importanți clienti ai societății se numără :

– SNP PETROM,

– ROMGAZ,

– GEOMIN.

– Hemco OIL

– Sterling Resources ltd

– Palladin Resources plc

Deoarece pe plan național nu există societăți care să realizeze lucrări similare, societatea intră în concurență directă cu o serie de societăți similare atât din Europa cât și din Statele Unite.

Printre cei mai importanți concurenți se numără:

– Westeon-Geca, SUA

– Veritas, SUA

– Petroleum GeoServicies, SUA

– Goephysica Torum, Polonia

– Goephysica Kracow, Polonia

– GES, Ungaria

2.4 Prezentarea activității

Grupul Rompetrol intenționează să devină una din cele mai importante companii petroliere independente din regiune și să își creeze o pozitie consolidată în bazinul Mării Negre și al Mării Mediteraneene.

Succesul și forța activităilor societății ROMPETROL sunt determinate, în primul rând, de angajații societății. Așadar, dinamismul, performanța, creativitatea și competența care caracterizează operațiunile pe care le desfășoară societatea se datorează oamenilor care le definesc.

Societatea comercială ROMPETROL SA s-a confruntat și încă se mai confruntă cu un număr de angajați supradimensionat față de necesitățile reale ale desfășurării activității.

Dacă în 2010 efectivele încadrate se ridicau la un număr de 3682 salariați, în primele luni ale anului 2015 numărul de salariți a scăzut la aproape jumătate fiind încadrate 1934 de persoane. Trebuie spus că în perioadele de maximă activitate societatea poate ajunge să angajeze în regim de colaborare până la 5000 de angajați.

În continuare vom prezenta evoluția numărului mediu de salariați ai societății comerciale ROMPETROL SA.

Tabelul nr.1. Evoluția numărului mediu de salariați

În continuare prezentăm evoluția numărului mediu de salariați în dinamică, așa cum se prezintă pentru ultimii patru ani.

Resursele umane,  ca obiect al pieții muncii, sunt o categorie a resurselor economice ce sintetitează potențialul de muncă al societății, întreprinderii.

Totalitatea resurselor umane care își desfăsoară activitatea în cadrul unei întreprinderi reprezintă personalul întreprinderii.

Personalul intreprinderii cuprinde salariații încadrati permanent sau temporar, prezenți la lucru, aflati în concediu de odihnă, concediu de boală  sau de studii, salariații absenți motivat sau nemotivat, cei aflați în ziua lor liberă, cei trimiși să lucreze în afara întreprinderii, cei aflați în deplasare, elevii și studenții aflați în practică dacă sunt salariați ai întreprinderii.

Graficul nr. 1. Evoluția numărului mediu de salariați în dinamică

Structura personalului întreprinderii, pe categorii de salariați, cuprinde: muncitori; personal operativ, personal cu funcție de execuție și conducere.

Precizăm că datele utilizate pe parcursul acestei lucrări au fost extrase din bilanțurile înregistrate de societate la Oficiul Registrului Comerțului și sunt prezentate pe tot parcursul lucrării în RON .

Pe parcursul lucrării s-au folosit, pentru determinarea mărimilor reale ale indicatorilor, ratele de inflație anunțate de Institutul Național de Statistică după cum urmează :

Tabelul nr.2 – Rata inflației și indicele prețurilor de consum

“Inflația este un fenomen negativ care se manifestă în economie, la fel ca si șomajul, printr-o creștere generalizată a prețurilor, respectiv prin scăderea puterii de cumpărare a banilor”.

Produse și servicii realizate

ROMPETROL are o gamă variată de produse și servici oferite, printre care se regăsesc produse și servicii pentru mașini, produse și servicii pentru acasă, produse și servicii industriale.

Pentru mașini există o gamă variată de carburanți, de cea mai bună calitate și care reprezintă soluția optimă pentru vehiculele de astazi. Odată cu tehnologia, avansând și standardele clienților, ROMPETROL livrează carburanți din ce în ce mai performanți și cu un impact tot mai mic asupra mediului, asigurand în permanență calitatea produselor din momentul producției și până când ajung la consumatorul final.

De asemenea ROMPETROL are în portofoliul său o gamă variată de uleiuri, aditivi, lubrifianți și alte cosmetice auto de cea mai bună calitate.

În ceea ce privesc produsele industriale, ROMPETROL are o mare diversitate de combustibili: lichizi, gazoși, solizi, produse chimice, valve, țevi și fitinguri, toate acestea fiind de cea mai bună calitate.

Printre produsele oferite pentru casa se numără: butelii și propan. Rompetrol oferă o sursă de energie independentă pentru uz casnic. Este o alternativă economică având putere calorică superioară altor surse de încalzire convenționale (lemne, motorina), este ecologic (emisiile de CO2 mult reduse), ușor de transportat în formă lichidă și flexibil (poate fi combinat cu alte surse de energie).

Propan Power Station este o instalație de energie, destinată în mod special utilizatorilor profesionali, dar și consumatorilor casnici, ce oferă un confort permanent. Sistemul asigură o independentă totală față de alte surse de energie, confort termic permanent.

În ceea ce privesc serviciile oferite de ROMPETROL, cele mai importante sunt : serviciile industriale, foraj, servicii la sondă, analize de laborator, transport, etc.

CAPITOLUL III

ANALIZA DIAGNOSTIC A PRINCIPALILOR

INDICATORI FINANCIARI LA SC. ROMPETROL SA

3.1 Analiza pe baza bilanțului contabil

ROMPETROL este compania care contribuie cel mai mult la bugetul statului: aproximativ 45% din EBITDA este distribuit instituțiilor statului sub formă de taxe, contribuții și dividende.

Capitalul social al S.C. ROMPETROL S.A. la 31 decembrie 2014 este în sumă de 5.664.108.335 RON, reprezentând 56.644.108.335 de acțiuni, cu o valoare nominală de 0,1 RON pe acțiune.

Bilantul contabil al firmei se prezintă în felul urmator:

*Date preluate din situațiile financiare anuale ale S.C. ROMPETROL S.A.

Bilanțul este un procedeu al metodei contabilității prin care se asigură dubla reprezentare a averii. El evidențiază în expresie valorică, la un moment dat, echilibrul dintre bunurile economice și sursele lor de finanțare.

Activele totale au crescut cu 4.239 mil lei față de sfarsitul anului 2012, până la valoarea de 34.765 mil. lei. Activele imobilizate au crescut cu suma de 2.497 mil. lei, pana la valoarea de 27.725 mil. lei, din care suma de 2.356 mil. lei a fost legata de cresterea activelor corporale și necorporale. Intrările de active corporale și necorporale (5.166 mil. lei) au depășit valoarea totală a amortizării și a ajustărilor pentru depreciere, precum și a cedărilor de active, cu suma de 2.227 mil. lei. Ponderea activelor corporale și necorporale în total active de ridica la 72%.

Investițiile în enitățile asociate au crescut moderat cu un total de 5 mil. lei, datorită rezultatelor pozitive ale companiei asociate Cangaz.

Creșterea ușoară a altor active imobilizate în anul 2013, care cuprind, în primul rând, creanța ROMPETROL S.A. asupra statului roman, a fost determinată, în principal, de efectul de actualizare a provizioanelor, ce a fost parțial compensat de aducerea la valoarea prezentă a acestei creanțe.

Creșterea puternică a activelor circulante cu 1.720 mil. lei este legată, în principal, de evoluția pozitivă a numerarului și a echivalentelor de numerar, în suma de 1.205 mil. lei, prezentate în cadrul altor active circulante. Creanțele comerciale au crescut cu 350 mil. lei în 2010, ca urmare a creșterii vânzărilor de ției din producția obtinută în regiunea Kazahstan și au fost parțial compensate de ușoara scădere a stocurilor. Totalul capitalurilor proprii (inclusiv interesele minoritare) s-au îmbunatățit cu 2.268 mil. lei, menținând indicatorul capitalul propriu raportat la total active la 53%.

Capitalurile proprii au crescut datorită profiturilor generate în timpul anului și de asemenea datorită efectului pozitiv din instrumentele de acoperire împotriva riscurilor, ușor compensate de diferențele de curs valutar.

Provizioanele privind obligațiile cu dezafectarea și restaurarea au crescut cu 354 mil. lei, datorită modificarilor de parametri și a efectelor de actualizare.

Sumele suplimentare trase de la BERD (Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare), BEI (Banca Europeană pentru Investiții), BCDMN (Banca pentru Comerț și Dezvoltare a Mării Negre) și din cel de-al doilea împrumut sindicalizat (obținut în decembrie 2012) au depăsit ca valoare rambursarea împrumutului și rambursarea parțială a primului împrumut sindicalizat, contribuind astfel la creșterea împrumuturilor pe termen lung purtătoare de dobânda de 655 mil. lei. Rambursările descoperitorului de cont de la începutul anului și apropierea de data de exigibilitate a surselor de finanțare au fost reflectate într-o creștere netă a împrumuturilor pe termen scurt purtatoare de dobandă cu 204 mil. lei.

Investițiile semnificative realizate, combinate cu un volum mai mare de lucrări de restaurare a mediului au condus la o creștere semnificativă a datoriilor cu furnizorii, care a fost parțial compensată de o reducere a provizioanelor si altor datorii, cu 380 mil. lei în 2013, ca urmare a decontarii contractelor de instrumente de acoperire împotriva riscurilor încheiate pentru anul 2013 și, de asemenea, ca urmare a reducerii provizioanelor pentru planurile de restructurare ale persoanlului.

Scăderea activelor circulante în 2014 cu 839 mil. lei este legată, în pricipal, de scăderea numerarului și echivalentelor de numerar cu 835 mil. lei, prezentată în cadrul altor active circulante.

În anul 2014, noile trageri pe termen scurt de la BERD în valoare de 62 mil. lei, reflectă, în principal, creșterea netă a împrumuturilor purtătoare de dobânzi pe termen scurt cu 73 mil. lei. Furnizorii și alte datorii asimilate au înregistrat o valoare mai mica din cauza investitiilor semnificative realizate la finele anului 2013, în special în activitățile de E&P. Creșterea semnificativă a provizioanelor și altor datorii cu 944 mil. lei rezultă, în principal, din constituirea unui provizion pentru amenda primita de la Consiliul Concurentei din România (504 mil. lei) și a unui provizion rezervat pentru închiderea rafinariei Arpechim (120 mil. lei) și pentru datorii din contracte de instrumente de acoperire împotriva riscurilor, cu o valoare de 142 mil. lei în 2014.

3.2 Analiza performanțelor întreprinderii în contextul informației degajate de contul de profit și pierdere

Contul de profit si pierdere simplificat(mil. lei)

*Date preluate din situațiile financiare anuale ale S.C. ROMPETROL S.A.

„Contul de profit și pierdere face parte din situațiile financiare de închidere a exercițiului financiar, este un document contabil de sinteză, ce prezintă rezultatul activității întreprinderii și astfel măsoară performanțele firmei în cursul unei perioade de gestiune”.

ROMPETROL este o companie integrate de titei si gaze, in curs de a deveni un jucător cheie în domeniul energiei.

Veniturile consolidate din vânzări au crescut în 2013 cu 16%, comparativ cu 2012, ajungând la 18.616 mil. lei, în principal datorită creșterii prețurilor țițeiului și a produselor petroliere. După eliminarea transferurilor în cadrul grupului, în suma de 8.862 mil. lei, contribuție segmentului de explorare și productie (E&P) a fost de 673 mil. lei sau 4% din veniturile totale din vânzări ale grupului.

În concordanță cu Standardul International de Raportare Financiare 8 (IFRS8) “Segmente de operare”, veniturile din vânzările către clienții externi sunt prezentate pe zone geografice în funcție de locul unde livrarea bunurilor și a serviciilor devine efectivă.

România, ca zonă geografică, reprezintă cea mai importantă piață de desfacere a grupului, cu venituri din vânzari de 14.484 mil. lei sau 78% din totalul veniturilor din vânzari ale grupului (2012: 13.237 mil. lei sau 82%). Veniturile din vânzari în restul Europei Centrale și de Est au fost de 3.508 mil. lei sau 19% din veniturile totale din vânzari ale grupului (2009:2.577 mil. lei), iar veniturile din vânzari în restul lumii au crescut în 2013 la valoarea de 624 mil. lei, reprezentând 3% din totalul veniturilor din vânzări(2012:276 mil. lei).

Cheltuielile directe de distribuție, constând, în principal, din cheltuieli cu serviciile de transport către terți, au crescut cu 20%, la 437 mil. lei în 2013, costul vânzărilor, care include costuri fixe și variabile de producție, ca și cheltuieli cu bunurile, materiile prime și materialele folosite, a crescut cu 14% față de 2009, la 12.791 mil. lei, fiind corelat cu creșterea veniturilor din vânzări.

Alte venituri din exploatare au crescut de 26 % în 2013, fiind influențate pozitiv de câștigurile din diferențe de curs valutar și de câstigurile din cedarea activelor.

Cheltuielile de distribuție, în suma de 1.218 mil. lei, au scăzut cu 5% comparativ cu anul trecut, în timp ce cheltuielile administrative au crescut cu 3%, ajungând la 231 mil. lei.

Cheltuielile de exploatare au scăzut cu 32%, la 187 mil. lei, în principal din cauza reducerii activității de explorare în România, contrabalansată pațial de creșterea cheltuielilor geologice și geofizice în compania achiziționată în 2012, Korned LLP, din Kazahstan.

Alte cheltuieli de exploatare au scăzut cu 14 % față de anul 2012, însumând 1.280 mil. lei. Acest efect pozitiv s-a datorat, în principal, provizioanelor de restructurare mai reduse și pierderilor mai mici din diferențe de curs valutar.

Rezultatul financiar net în 2013 arata o pierdere de 380 mil. lei, îmbunătațit față de anul 2012 (pierdere de 451 mil. lei), datorită creșterii veniturilor financiare nete cu 191 mil. lei, superioare creșterii cu 121 mil. lei a cheltuielilor nete cu dobânzile. Alte venituri și cheltuieli financiare în 2013 au însumat 150 mil. lei, în timp ce în 2012 poziția netă a fost o pierdere de 41 mil. lei. Acest efect pozitiv a rezultat, în principal, din câștigurile din diferențe de curs înregistrate de ROMPETROL, datorate aprecierii USD față de RON în relație cu împrumuturile în USD acordate filialelor din Kazahstan. Dat fiind că USD este moneda funcțională de raportare a filialelor din Kazahstan, efectele variațiilor cursului de schimb asupra ROMPETROL S.A. nu sunt compensate printr-un efect corespunzător în situațiile financiare ale filialelor din Kazahstan.

Cheltuielile cu impozitul pe profit au crescut cu 80 mil. lei, comparativ cu 2012, la valoarea de 416 mil. lei. Impozitul pe profitul curent a crescut cu 82 mil. lei, în principal ca urmare a profiturilor mai mari generate de creșterea prețului țițeiului. În 2013, au fost recunoscute venituri aferente impozitului pe profit amânat în sumă de 86 mil. lei (2012: 83 mil. lei). Rata efectivă a impozitului pe profit la nivel de Grup a scăzut la 16% (2012: 29%). Această descreștere are drept cauză primară vânzarea activităților din Rusia și deprecierea activelor din Kazahstan, unde rata impozitului se situează deasupra valorii ratei efective a impozitului la nivel de Grup.

În plus, nivelul ratei efective a impozitului pe profit pentru anul trecut a fost influențată negativ de evenimente speciale, cum ar fi cheltuielile nedeductibile înregistrate în urma efectuării unui control fiscal de fond în ROMPETROL S.A..

Veniturile consolidate din vânzări au crescut cu 21%, comparativ cu 2013, ajungând la 22.614 mil. lei, în principal datorită evoluției pozitive a prețurilor la țiței și produse petroliere și a creșterii volumului vânzărilor de gaze.

Cheltuielile de explorare au crescut cu 125%, la 420 mil. lei, în principal din cauza înregistrării unor sonde fără rezultat în România și a deprecierii unor active de explorare în Kazahstan.

Alte cheltuieli de exploatare au crescut cu 10%, comparativ cu 2013, însumând 1.407 mil. lei în 2014. Acest efect negativ a fost cauzat, în principal, de provizionul constituit pentru amenda primită de la Consiliul Concurenței.

Rezultatul financiar net arată o pierdere de 327 mil. lei, îmbunătățit față de anul trecut (2013: pierdere de 380 mil. lei). Influențele pozitive din scăderea cheltuielilor cu dobânzile și scăderea cheltuielilor aferente efectului din actualizarea provizioanelor au fost parțial contrabalansate de câștigul mai mic din diferențele de curs valutar din 2014, comparativ cu 2013, asociate, în principal, împrumuturilor în USD acordate de către Petrom filialelor din Kazahstan.

Cheltuielile cu impozitul pe profit au crescut cu 434 mil. lei, la valoarea de 850 mil. lei, comparativ cu 2013. Impozitul pe profitul curent a crescut cu 409 mil. lei, la 910 mil. lei, în principal datorită profiturilor mai mari generate de creșterea prețului țițeiului. În 2014, au fost recunoscute venituri aferente impozitului pe profit amânat, în sumă de 60 mil. lei (2013: 86 mil. lei). Rata efectivă a impozitului pe profit la nivel de Grup a crescut ușor la 18% (2010: 16%), în principal datorită deprecierii contabile a licenței de explorare Kultuk și a amenzii primite de la Consiliul Concurenței.

Analiza cifrei de afaceri

Cifra de afaceri reprezintă totalitatea veniturilor din vânzarea de bunuri, prestarea de servicii și executarea de lucrări.

Cifra de afaceri totală (CA) reprezintă totalitatea afacerilor unei societăți, evaluate la prețurile pieței sau suma totală a veniturilor din operațiuni comerciale efectuate de o întreprindere într-o perioadă de timp determinată.

Mărimea cifrei de afaceri oferă o imagine despre poziția pe piață a firmei și despre forța pe care o reprezinta în sectorul de activitate.

*Date preluate din situațiile financiare anuale ale S.C. ROMPETROL S.A.

“Cifra de afaceri este valoarea totală a vânzărilor de produse și servicii realizate de către o companie pe parcursul unui exercitiu fiscal (perioadă de timp bine determinată: de regulă an fiscal, 1 ianuarie – 31 decembrie sau 1 aprilie – 31 martie, în funcție de țară/piață în care activează și legile care reglementează acest calendar; dar și trimestru sau semestru)”.

O analiză a cifrelor înregistrate de ROMPETROL arată că, de la începutul crizei, cea mai mare companie din România  a avut o creștere spectaculoasă a a rezultatelor financiare. La finalul anului 2012, ROMPETROL raporta un profit net de puțin peste un miliard de lei la o cifră de afaceri de 16,75 miliarde de lei. Un an mai târziu, profitul net creștea cu 33% la 1,36 miliarde de lei, iar la finalul anului 2013, acesta ajungea la 1,8 miliarde de lei, cu un plus de 32%. Recordul pare să fie atins în 2014, când ROMPETROL se pregătește să înregistreze cel mai bun an din istorie.

La 31 octombrie 2014, compania marcase deja un profit net de 2,9 miliarde de lei. Numai în ultimul trimestru, câștigul  ROMPETROL a fost de 1,17 miliarde de lei. „În T3/11 am continuat să beneficiem de mediul favorabil al prețului la tiței precum și de efectele pozitive ale programelor de management strict al costurilor și de îmbunătățire a performanței operaționale.

Fig. nr.2 – Evoluția cifrei de afaceri

Cifra de afaceri consideră veniturile realizate din vânzarea bunurilor livrate și serviciilor prestate, precum și cuantumul lucrărilor executate partenerilor. În același timp cifra de afaceri nu consideră rabaturile, remizele și alte forme de reduceri acordate clienților, veniturile financiare și nici veniturile excepționale.

3.3 Sistemul de indicatori utilizați. Indicatori relativi de analiză și evaluare a rentabilității financiar

3.3.1. Rate de rentabilitate

Rentabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a produce profit prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor, indiferent de proveniența acestora.

Profitul reflectă mărimea absolută a rentabilității, iar rata rentabilității reflectă gradul în care capitalul sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit.

Rata rentabilității economice se calculează ca raport între excedentul brut din exploatare și activul total. Această rată măsoară eficiența utilizării capitalului total disponibil.

Rentabilitatea financiară stabilește corelația dintre profit și capitaluri, iar rata rentabilității financiare măsoară remunerarea capitalurilor acționarilor aduse ca aport, sau a profitului net la dispoziția firmei pentru autofinanțare. Se determină ca raport între rezultatul net și capitalurile proprii.

Rata rentabilității comerciale exprimă legătura dintre profitul total aferent vânzărilor și cifra de afaceri. Se poate calcula ca raport între excedentul brut de exploatare și cifra de afaceri.

*Date preluate din situațiile financiare anuale ale S.C. ROMPETROL S.A.

Rentabilitatea constituie o forma sintetică de exprimare a eficienței economice, care reflectă capacitatea unei firme de a realiza profit. În condițiile economiei de piață, profitul constituie obiectivul de bază al oricărei întreprinderi

Rentabilitatea apare ca instrument decisiv în mecanismul economiei de piață, în orientarea producției în raport cu cerințele consumatorilor. Rentabilitatea presupune obținerea unor venituri, în urma vânzării și încasării producției fabricate, mai mari decât cheltuielile efectuate cu realizarea acesteia.

3.3.2. Analiza ratelor de structură financiară

*Date preluate din situațiile financiare anuale ale S.C. ROMPETROL S.A.

Ratele de structură sunt foarte utile în evaluarea tendințelor înregistrate, în identificarea sensurilor și intensității abaterilor față de media ramurii în care funcționează întreprinderea și a concurenților principali și în alegerea deciziilor corective care decurg.

            Ratele de structură ale activului se determină fie ca ponderi ale grupelor de activ în totalul activului bilanțier, fie ca ponderi ale diferitelor elemente în cadrul fiecărei grupe.

Fig. nr. 3 – Ratele privind structura activului

Rata activelor imobilizate a crescut în anul 2013 față de 2012 ca rezultat al investițiilor semnificative efectuate în E&P, achiziția de servicii petroliere a Petromservice, dezvoltarea, modernizarea sondelor, iar în anul 2014 a crescut prin redezvoltarea zăcămintelor și extinderea activității internaționale cât și datorită creșterii împrumuturilor acordate filialelor.

Rata imobilizărilor necorporale a crescut în 2013 față de anul 2012 datorită achiziționării activității de servicii petroliere și a fost identificată valoarea acestora în urma evaluărilor la valoarea justă, după care în anul 2014 a scăzut în principal datorită segmentului E&P dar și segmentului R&M.

Imobilizările financiare au scăzut în 2012 față de 2013 ca urmare a vânzării plasamentelor în fonduri umbrelă (investiții în fonduri mutuale și alte investiții financiare prin intermediul fondurilor umbrelă) iar în 2013 s-au mărit datorită creșterii titlurilor de participare reprezentând acțiuni deținute la anumite societăți, a împrumuturilor acordate de ROMPETROL filialelor din Kazahstan și a altor filiale din segmentul de rafinare și gaz. Deasemenea creșterea se datorează și sporirii creanțelor către statul român, care are obligația, conform contractului de privatizare, să suporte toate cheltuielile de dezafectare la sondele abandonate și care urmează să fie scoase din funcțiune.

*Date preluate din situațiile financiare anuale ale S.C. ROMPETROL S.A.

Ratele de structura sunt foarte utile în evaluarea tendințelor înregistrate, în identificarea sensurilor și intensității abaterilor față de media ramurii în care funcționează întreprinderea și a concurentilor principali și în alegerea deciziilor corective care decurg.

            Ratele de structură ale activului se determină fie ca ponderi ale grupelor de activ în totalul activului bilanțier, fie ca ponderi ale diferitelor elemente în cadrul fiecărei grupe.

Rata activelor circulante se calculează ca raport procentual între activele circulante și total activ .

Fig. nr.4 – Ratele activelor circulante

Rata activelor circulante a înregistrat o scădere în 2014 față de 2013 ca urmare a scăderii considerabile a disponibilităților bănești cauzată de: ieșiri de numerar mai mari pentru investiții, credite acordate filialelor și plata dividendelor către statul român, acționarilor. În anul 2012 rata activelor circulante deasemenea a scăzut fiind influențată de creșterea investițiilor, a avansurilor și imobilizărilor în curs.

În anul 2014 au scăzut stocurile față de 2013 si 2012 acesta fiind un factor pozitiv pentru activitatea firmei.

Rata creanțelor comerciale a crescut ca urmare a măririi, neîncasării la termenele prevăzute în contracte a soldurilor conturilor de clienți și conturi asimilate, având termen de lichiditate sub un an.

În anul 2014 rata creanțelor comerciale a crescut față de 2013, urmare a măririi, neîncasării la termenele prevăzute în contracte a soldurilor conturilor de clienți și conturi asimilate, având termen de lichiditate sub un an

3.3.3. Ratele privind rotația capitalurilor prin cifra de afaceri

Rentabilitatea capitalului propriu (ROE)

În opinia multor economiști, ROE este cel mai important indicator de măsurare a performanțelor unei companii. Indicatorul este calculat ca raport între profitul net obținut de companie și capitalurile proprii, acestea din urmă reprezentând practic contribuția acționarilor la finanțarea afacerii.

O rentabilitate mare a capitalurilor proprii înseamnă că o investiție materială mică a acționarilor a fost transformată într-un profit mare, iar asta este cel mai important pentru o afacere: să maximizeze rezultatele resimtite de acționari ca urmare a investiției pe care au facut-o.

Privind la formula indicatorului, ne putem da seama ușor ca cele două metode prin care ROE poate fi crescută sunt mărirea profitului în condițiile păstrării aceluiași capital propriu sau micșorarea capitalului propriu în condițiile aceluiași profit net. În cea de-a doua situație nu este vorba neapărat de micșorarea în termeni nominali a capitalului propriu, ci de micșorarea ponderii acestuia în activul total.

O companie cu un grad mare de îndatorare și cu un grad mic de finanțare din banii acționarilor va avea, în general, o rentabilitate mai mare a capitalurilor proprii decât una care se finanțeaza mai mult de la acționari. Avantajul este obținerea unui profit mai mare pe seama aceleiași investiții din partea acționarilor, însă dezavantajul este riscul mai mare pe care îl dă o dependență ridicată de datorii ale întreprinderii analizate.
Formula de calcul pentru rentabilitatea capitalurilor proprii în anul 2014 este:
Rezultat net / Capitaluri proprii = -451/30.526,64 = 0,015

Rotația capitalului de lucru

Rotația capitalului de lucru măsoară eficiența utilizării capitalului de lucru, și se calculează ca raport între cifra de afaceri netă și capitalul de lucru. Acesta din urmă este egal cu diferența dintre activele circulante și datoriile pe termen scurt, fiind o expresie a necesarului de finanțare pe termen scurt pe care afacerea îl are.

Într-o companie obișnuită, activele pe termen scurt sunt mai mari decat pasivele pe termen scurt, fiind astfel finanțate parțial din resurse pe termen scurt (datorii către bănci, furnizori etc.) și parțial din resursele pe termen lung.

Explicația pentru acest aparent dezechilibru este că, în timp ce resursele pe termen scurt nu pot fi folosite decât pentru a acoperi nevoile curente de finanțare, cele pe termen lung pot să finanțeze nu doar menținerea producției, ci și extinderea acesteia în timp. Partea care este finanțată din resursele pe termen lung poartă numele de capital de lucru, sau capital circulant.

Bineînteles, acesta poate să fie si negativ în cazuri excepționale, iar în acel caz rotația capitalului de lucru nu mai are relevanță. În mod normal, cu cât rata de rotație este mai mare cu atat este mai bine.

Formula de calcul pentru rotația capitalului de lucru în 2014 este:
Cifra de afaceri / (Active circulante-Datorii curente) = 16.565,46 / ( 4.586,45 – 6.124,75) = 16.565,46 / -1538,3 = 10,77

3.4 Diagnosticarea financiară a riscurilor specifice întreprinderii

3.4.1. Analiza și evaluarea riscului economic al întreprinderii

Societatea produce petrol și gaze și utilizează țiței în principal pentru producția proprie, însă achiziționează de asemenea țiței și de la terți. Instrumentele financiare sunt folosite după caz, pentru acoperirea împotriva principalelor riscuri specifice industriei asociate cu volatilitatea prețului, cum ar fi impactul negativ mare al scăderii prețului țițeiului asupra fluxurilor de trezorerie.

Pentru a proteja fluxul de numerar al Companiei în 2014, ROMPETROL a angajat în ianuarie 2014 contracte swap de acoperire a riscului privind prețul la țiței, ce asigură, pentru un volum de 25.000 barili/zi, un nivel al prețului Brent de aproximativ 97 USD/baril, până la sfârșitul anului 2014. Aceste contracte de acoperire a riscului vor fi decontate trimestrial în 2014.

În 2012, rompetrol a folosit instrumente derivate pentru a proteja fluxurile de trezorerie de impactul negativ al scăderii prețului țițeiului pentru un volum de 38.000 barili/zi în 2013, garantând un prag de 54 USD/baril în 2013 atâta timp cât prețul la țiței va scădea sub 75 USD/baril (structura de cost zero). În cazul în care prețul la țiței este mai mic de 54 USD/barili în 2013, contractul de acoperire a riscului plătește diferența până la prețul de piață obținut, în timp ce ROMPETROL nu va putea beneficia de prețuri ale țițeiului peste 75 USD/baril în 2013 pentru volumul menționat mai sus. În cazul în care prețul la țiței în 2013 este între cele două intervale, nu este necesară nici o compensare. Contractele de acoperire a riscului sunt contracte la ghișeu cu bănci de renume și vor fi compensate trimestrial în 2013. În cursul anului 2012 instrumentele de acoperire a riscului privind prețul țițeiului au fost utilizate, rezultând o cheltuială de 202.820.338 RON pentru ROMPETROL. La 31 decembrie 2012 valoarea justă a contractelor era de 411.651.362 RON la fel ca și datoria aferentă.

În cursul normal al activității, ROMPETROL se expune riscului de credit din clienți și fonduri depozitate la instituțiile financiare. Conducerea societății monitorizează îndeaproape și în mod constant expunerea la riscul de credit.

Societatea nu are expunere semnificativă la riscul de credit față de nici un singur partener sau grup de parteneri având caracteristici similare. Societatea definește parteneri având caracteristici similare daca aceștia sunt părți afiliate.

3.4.2. Analiza și evaluarea riscului financiar

ROMPETROL se confruntă în permanență cu un risc economic deoarece nu au un control mulțumitor asupra veniturilor viitoare. Dar, alături de acest risc, intervine unul suplimentar, ori de câte ori apeleaza la împrumuturi, care implică cheltuieli financiare pentru remunerarea datoriilor (dobânzi) și influențează rentabilitatea înterprinderii – riscul financiar.

Acest risc se manifestă prin sensibilitatea rezultatului net la variațiile rezultatului exploatarii și se apreciază cu ajutorul coeficientului de levier financiar. Acest indicator se calculează ca raport între rezultatul net și rezultatul exploatării.

Coeficientul levierului financiar exprimă modificarea procentuală a rezultatului net ca răspuns la modificarea cu un procent a rezultatului exploatării și mărimea lui este direct proporțională cu gradul de risc financiar.

Coeficientul levierului financiar și riscul aferent se determină pe baza contului de profit și pierdere, în care rezultatul net presupune deducerea impozitului pe profit din rezultatul brut:

Rnet = Rbrut × (1 – i) [Rexp – Chfin + (Vfin + Rextr)] × (1 – i)

Cum veniturile financiare și rezultatul extraordinar nu sunt legate de activitatea curentă, CLF devine egal cu expresia:

Importanța acestui coeficient decurge din faptul că rezultatul net condiționează atât beneficiul și dividendele pe acțiune, cât și autofinanțarea întreprinderii, care cointeresează personalul, acționarii și proprietarii întreprinderii.

Pentru a preveni riscul financiar întreprinderile trebuie să-și calculeze și să-și asigure un prag de rentabilitate, configurat ca un interval de încredere și nu ca un reper valoric predeterminat. Amplitudinea acestui interval este determinată de nivelul incertitudinii în care evoluează întreprinderea în cauză. Când ea tinde spre zero, cu siguranță va fi vorba de o rentabilitate punctuală și nu un interval în care profitabilitatea se realizează cu probabilitate mulțumitoare. Iar, când incertitudinea este ridicată, intervalul de încredere are o dimensiune atât de mare, încât devine neutilizabil în procesul decizional.

3.4.3. Analiza și evaluarea riscului de faliment

Un obiectiv major al diagnosticului financiar în aprecierea stării de sănătate financiară a societății îl constituie evaluarea riscurilor ce îi însoțesc activitatea, din care unele semnalează vulnerabilitatea, iar altele prefigurează falimentul (insolvabilitatea) ce amenință supraviețuirea.

Cumularea riscului economic cu cel financiar prin intermediul coeficientului levierului total (CLT) permite evaluarea riscului global – economic și financiar – cu atât mai ridicat, cu cât cheltuielile legate de amortizare și dobânzi dețin o pondere mai mare în totalul cheltuielilor.

Mărimea riscului activității economico-financiare interesează nu numai întreprinderea care apelează la credite, ci mai ales băncile creditoare, care consideră că pentru a beneficia de un credit, întreprinderea trebuie să prezinte o bonitate financiară, care să exprime o garanție a gestionării sănătoase a activității la toate nivelurile, de la cel operațional la cel strategic.

În acest sens, evaluarea completă a stabilității întreprinderii și a posibilității de a înregistra pierderi care să anticipeze degradarea situației financiare, până la riscul de faliment, se poate realiza prin intermediul indicatorilor ce exprimă calitatea activității economico-financiare:

– solvabilitatea patrimonială exprimă gradul în care capitalurile proprii asigură acoperirea obligațiilor pe termen lung și a creditelor prin elemente patrimoniale. Aceasta trebuie să aibă valori peste 0,3 și o evoluție ascendentă. O valoare sub 0,3 este un semnal de prudență deosebită ce impune o alertă crescută din partea băncii finanțatoare, întreprinderea fiind falimentară.

– lichiditatea exprimă capacitatea de achitare la termen a obligațiilor pe termen scurt din resursele bănești disponibile. Lichiditatea trebuie să aibă valori supraunitare pentru a arăta existența unui supliment de resurse care să facă față incidentelor ce pot apărea în mișcarea capitalului circulant.

– trezoreria constituie partea care rămâne din resursele stabile după ce au fost finanțate imobilizările și necesarul de fond de rulment și exprimă aptitudinea întreprinderii de a se finanța din resursele stabile.

Solvabilitatea exprimă capacitatea întreprinderii de a face față obligațiilor scadente care rezultă fie din angajamente anterior contractate, fie din operații curente a căror realizare condiționează continuarea activității.

Solvabilitatea se poate exprima prin indicatorul rata solvabilității generale:
Sg =

Această rată se calculează pentru a vedea în ce măsură activele totale ale întreprinderii acoperă datoriile totale. Cu cât valoarea acestei rate este mai mare de 1, cu atât situația financiară de ansamblu a firmei este mai buna.

Tabelul următor reflectă evoluția solvabilității firmei:

*Date preluate din situațiile financiare anuale ale S.C. ROMPETROL S.A.

Rata de solvabilitate se calculează ca raport între capitalurile proprii și activul total, și exprima în ce masură firma își finanțează activele prin fondurile proprii (capital social, rezerve, profituri acumulate). În acest caz nu există o legatură direct proporțională între valoarea indicatorului și eficiența firmei; de multe ori o firma se poate dezvolta mult mai bine utilizând fonduri împrumutate, nu numai capitalurile proprii.

Solvabilitatea generală a firmei a înregistrat valori foarte bune pe întreaga perioadă analizată, datoriile către terți fiind acoperite prin active totale. Cea mai bună valoare a fost înregistrată în anul 2014, de 2,37 %. Solvabilitatea a început să crească în fiecare an.

Lichiditatea reprezintă capacitatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani.

Analiza lichidității firmei urmărește capacitatea acesteia de a-și achita obligațiile curente din resurse curente. Pe baza acestui indicator se poate evalua riscul incapacității de plată pe termen scurt.

Lichiditatea este privită ca disponibilitatea de a utiliza numerarul într-un viitor apropiat după ce sunt luate în calcul toate obligațiile financiare ale perioadei.

Rata lichidității generale

Formula de calcul a ratei lichdității generale este:

Lg =

Activele curente sunt reprezentate de activele care se vor transforma în lichidități, vor fi vândute sau consumate în termen de sub un an, în cursul unui ciclu de producție. Altfel spus reprezintă toate valorile economice de consum și circulație a căror lichiditate este mai mică sau cel mult egală cu un an. Aici sunt cuprinse numerarul, sumele debitoare și stocurile.

Datoriile curente sunt formate din obligațiile față de furnizori, creditele pe termen scurt și partea din împrumuturile pe termen mediu și lung a căror scadență este de sub un an.

Valorile dezirabile pentru situația lichidității generale sunt cuprinse între 1,2 si 1,8. Alte concepții spun că acestea sunt cuprinse între 2 si 2,2.

Daca rata lichiditații generale înregistrează valori mai mari de 1,2 situația întreprinderii este apreciată ca fiind bună. Însă dacă se depașește nivelul de 1,8 înseamnă că activele circulante nu sunt gestionate corespunzator.

Rata lichidității curente

Această rată mai este cunoscuta și sub denumirea de “testul acid”.

Formula de calcul este:

Lc =

Rata lichidității curente reprezintă o buna modalitate de estimare a lichidității pentru companiile care dețin stocuri ce nu pot fi transformate rapid în numerar.

În cazul societății analizate însa, lipsa stocurilor face ca indicatorii de lichiditate generala și curentă să aibă valori foarte apropiate.

Valorile dezirabile pentru această rată sunt cuprinse între 0,65 și 1.

Rata lichidității imediate

Lichiditatea imediată apreciază măsura în care datoriile exigibile pot fi acoperite utilizând disponibilitățile bănești.

Această rată este cunoscută și sub denumirea de rata solvabilității imediate.

Un nivel ridicat al acestei rate reflectă o solvabilitate mare, sau poate rezulta prin utilizarea mai puțin performantă a resurselor disponibile. Însă dacă restul activelor circulante au un grad redus de lichiditate, valoarea ridicată a lichidității imediate nu constituie o garanție a solvabilității.

Se calculează folosind formula:

Li =

Evoluția ratelor de lichiditate este prezentată în urmatorul tabel:

*Date preluate din situațiile financiare anuale ale S.C. ROMPETROL S.A.

Lichiditatea generală este indicatorul care măsoară capacitatea firmei, la un moment dat, de a-si acoperi datoriile pe termen scurt prin valorificarea tuturor activelor curente ale firmei.

Lichiditatea generală a firmei se calculeaza lunar și este influențată de toate elementele care intră în componenta activelor și datoriilor curente, care la rândul lor sunt influențate de o serie de factori cantitativi și calitativi.

Indicatorii de lichiditate sunt reflectați și în următorul grafic:

Fig. nr.5 – Indicatori de lichiditate

În intervalul 2012 – 2013 rata lichidității generale indică faptul că societatea are capacitatea de a-și onora obligațiile curente exigibile pe termen scurt, prin transformarea activelor circulante în lichidități.

În ceea ce privește rata lichidității curente în anul 2013 se situează în intervalul considerat optim.

Trezoreria neta (TN) exprimă corelația dintre fondul de rulment și nevoia de fond de rulment, reflectând situația financiară a firmei, atat pe termen mediu și lung, cât și pe termen scurt.

O valoare negativă a trezoreriei nete ar reflecta faptul că firma este dependentă de resursele pe termen scurt, în special de cele atrase pe termen scurt, fapt ce crează o presiune asupra trezoreriei și ar rezultă costuri suplimentare pentru funcționarea firmei.

Fondul de rulment (FR) reprezintă partea din capitalul permanent utilizată pentru finanțarea activelor circulante, impusă de diferențele dintre sumele de încasat și sumele de plătit, precum și de decalajul dintre termenul mediu de transformare a activelor circulante în lichidități și durata medie în care datoriile pe termen scurt devin exigibile.

Fondul de rulment reprezintă excedentul de finanțare degajat de activitatea pe termen lung, destinat susținerii activității temporare.

Reprezintă cel mai important indicator care caracterizează echilibrul financiar, urmărind modul  de finanțare a imobilizărilor prin capitalurile permanente și soldul capitalurilor pe termen mediu și lung pe care înteprinderea l-ar putea folosi pentru finanțarea exploatării sale.

Evoluția fondului de rulment în perioada 2012 – 2014 se prezintă astfel:

*Date preluate din situațiile financiare anuale ale S.C. ROMPETROL S.A.

Necesarul ( Nevoia ) de fond de rulment ( NFR ) reprezintă diferența dintre nevoile temporare și sursele temporare, respectiv suma necesară finanțării decalajelor , care se produc în timp între fluxurile reale și fluxurile de trezorerie determinate în special de activitatea de exploatare.

Dacă se obțin valori pozitive, creanțele și stocurile pot acoperi cu succes datoriile, dar solicită finanțare din alte surse cum ar fi sursele de finanțare pe termen lung și resursele de trezorerie.

Evoluția necesarului de fond de rulment este prezentată în urmatorul tabel:

*Date preluate din situațiile financiare anuale ale S.C. ROMPETROL S.A.

Surplusul de resurse permanente, degajat de ciclul de finanțare al investițiilor, poate fi rulat pentru reînnoirea stocurilor și creantelor. Aceasta utilizare potențială a marcat și denumirea lui, și anume aceea de fond de rulment. El este expresia echilibrului financiar pe termen lung și a contribuției acestuia la realizarea echilibrului finanțării pe termen scurt.

Valorile trezoreriei nete ale firmei analizate sunt înscrise în tabelul urmator:

*Date preluate din situațiile financiare anuale ale S.C. ROMPETROL S.A.

Trezoreria netă pozitivă e rezultatul întregului echilibru financiar al întreprinderii. Dacă trezoreria netă e pozitivă, atunci excedentul de finanțare se va regăsi sub forma disponibilităților bănesti în conturi bancare și în casă sau altfel spus, compania va genera fluxuri pozitive de numerar din operațiunile efectuate – până la urma, acesta este scopul final al activității unei companii, alături de obținerea de profit din activitatea curentă.

Trezoreria netă negativă semnifică un dezechilibru financiar, deficit monetar acoperit prin finanțarea pe termen scurt.

În perioada 2012 – 2014 trezoreria netă înregistrează valori pozitive. Societatea constituie plasamente financiare față de partenerii financiari pentru o sumă care o depașește pe cea a resurselor pe termen scurt obținute de la partenerii financiari.

Totuși putem observa ca trezoreria netă a firmei oscilează de la an la an, cea mai bună valoare fiind inregistrată în anul 2013, iar cea mai mică în 2012.

Schema de echilibru financiar în anul 2014 se prezintă în felul urmator:

Fig. nr. 6 – Schema de echilibru financiar

Echilibrul economico-financiar al unei întreprinderi, ca expresie a corelațiilor dintre lichiditatea activelor și exigibilitatea capitalurilor care au asigurat finanțarea lor, constituie o premisă dar și o consecință a desfășurării normale a activității întreprinderii, în conformitate cu obiectul său.

3.5 Concluziile și propunerile în urma Studiuui de caz

Este utilă o analiză amănunțită pentru compania ROMPETROL deoarece pe baza concluziilor, să poată fi luate măsuri de îmbunătățire a activității, astfel încât ROMPETROL să iși mențină și să își întărească poziția de lider pe piața produselor petroliere din România.

Punctele tari ale companiei ROMPETROL:

Pe piața românească, compania este cea mai mare producătoare și distribuitoare de produse petroliere și are o imagine favorabilă pe piața pe care acționează.

Datorită faptului că ROMPETROL reușește să-și asigure în mare masură necesarul de materii prime și materiale pentru rafinăriile pe care le deține, prezintă avantaje față de competitori nu numai prin produsele și serviciile de calitate superioară, ci și prin producerea și extragerea petrolului.

ROMPETROL prezintă activități integrate de explorare, producție, distribuție și comercializare.

Îmbunătățirea eficienței operaționale pe baza investițiilor semnificative în toate segmentele de activitate, cu precădere în segmentul E&P, care au condus la consolidarea poziției industriei petroliere românești.

Folosirea eficientă a instrumentelor de acoperire a riscului privind prețul țițeiului.

În activitatea de marketing, au crescut vânzările medii pe stație datorită implementării sistemului full agency;

Consolidarea poziției pe piața gazelor naturale din țară prin orientarea Diviziei de Gaze Naturale către companiile mari de distribuție cu capital de stat, în timp ce societatea afiliată 100% ROMPETROL și-a extins prezența pe piața consumatorilor finali și sectorul industrial.

Situație economico-financiară pozitivă, acest lucru se reflectă prin indicatorii: cifra de afaceri, profit brut, creșterea productivității muncii;

Contribuția majoră ROMPETROL prin varsămintele de impozite și taxe la bugetului statului și cel al asigurărilor sociale.

Asigură o mare varietate de alte servicii prin centrul integrat de servicii globale: Global Solutions, dintre care enumerăm: servicii de contabilitate, servicii IT, deasemenea servicii medicale, etc.

Grad ridicat de specializare a personalului din cadrul managementului de top al companiei, perfecționarea continuă a personalului prin implicarea în programe de perfecționare.

Punctele slabe ale companiei ROMPETROL:

Cheltuieli de exploatare mari care conduc la costuri mari pentru obținerea țițeiului și gazelor naturale;

Randamentul scăzut al activităților de produse chimice și petrochimice;

Existența unor tehnologii și instalații vechi, în special în sectorul explorării și producției de petrol;

Gradul de uzură al activelor fixe destul de ridicat, ceea ce se reflectă în deprecierea contabilă a activelor ROMPETROL;

ROMPETROL s-a confruntat de-a lungul timpului cu probleme referitoare la respectarea protecției mediului înconjurător;

În condițiile crizei economice, când și alte firme se confruntă cu lipsa disponibilităților bănești, duratele de recuperare a creanțelor cresc, în timp ce datoriile sunt achitate la termenele prevăzute în contracte, ceea ce conduce la dezechilibre și micșorarea disponibilului din bănci;

Probleme legate de dreptul de proprietate asupra imobilizărilor corporale ale companiei.

Dezvoltarea concurenței în domeniul rafinării (Lukoil, Petrom, Rafo) și dezvoltarea companiilor rivale de transport( Oil Terminal, Conpet, Petrotrans).

Riscuri la care trebuie să răspundă compania ROMPETROL

ROMPETROL fiind o companie petrolieră integrată este expusă unor riscuri diverse, cum ar fi: climatul internațional și alți factori specifici activității de țiței și gaze.

Prețurile diferite pe piață, precum și riscurile legate de marjele comerciale;

Scăderea prețului petrolului la nivel mondial determină compania să nu aibă o politică coerentă de preț, ceea ce are efecte negative atât asupra profitului, dar poate duce și la pierderea de clientelă;

Riscul de schimb valutar, în special evoluția cursului USD și al incidentelor majore periculoase, ultimul având o probabilitate scazută în schimb poate avea implicații majore.

Riscul de lichiditate în vederea protejării fluxului de numerar al companiei;

Noile politici de mediu europene la care compania trebuie să se alinieze vor pune compania în situația efectuării unor cheltuieli mari de retehnologizare;

Creșterea inflației, iar în viitor perioada de tranziție financiară pe care o va parcurge în momentul trecerii României la moneda europeana Euro.

Scăderea producției de petrol prin epuizarea resurselor;

Riscurile legate de personal se manifestă prin atragerea personalului specializat de către companiile rivale ca urmare a salariilor mai atractive sau a altor avantaje materiale oferite de acestea.

Alte riscuri la care poate fi supusă compania ROMPETROL sunt: riscurile operaționale, riscul climatic, riscul politic.

CONCLUZII

Într-o economie de piață, locul pe care o firmă îl deține în spațiul economic concret în care acționează, șansele ei de izbândă depind, în principal, de modul în care rezolvă problemele fundamentale cu care se confruntă.

Firmele își desfășoară activitatea într-un mediu dinamic și agresiv, ceea ce le determină să se raporteze permanent la cererea de piață, să anticipeze mișcările concurenței, să-și sporească resursele de care dispun etc. Diagnosticul stării de fapt a firmelor aflate în țara noastră în tranziție la economia concurențială de piață condiționează evoluția favorabilă, adaptarea lor la cerințele pieței, în împrejurări concurențiale tot mai aspre.

În perioada de tranziție a economiei, dorința de „mai bine” devine un obiectiv conștientizat, calitatea reprezentând un scop al oricărei activități economice, sociale și politice. Din punct de vedere al activității la nivel microeconomic, calitatea se măsoară prin nivelul performanțelor economico-financiare realizate de firme. Desfășurarea unei activități eficiente implică efectuarea unor analize privind modul de realizare a produselor, procesele interne de transformare care au loc în cadrul firmei, gradul de satisfacere a cererii etc. Fără acestea, prezența pe piață a oricărui agent economic este periclitată.

Diagnosticul financiar al rentabilității și riscului efectuat pe modelul de activitate al S.C.ROMPETROL S.A. s-a constituit într-un studiu pertinent de dinamică economică, bazat pe cifre și indicatori ce comensurează puterea economică a companiei analizate și pune în evidență punctele forte dar și lucrurile ce trebuiesc îmbunătățite în viitor.

Diagnosticul financiar al rentabilității și riscului a presupus o analiză mai amplă și mai complexă a indicatorilor financiar-contabili specifici, cu evidențierea și calculul ratelor de lichiditate, solvabilitate, de echilibru financiar, a fondului de rulment și a necesarului de fond de rulment, valorile pozitive ale acestor indicatori, presupunând un echilibru financiar pe termen lung, ratele supraunitare de rentabilitate, solvabilitate și trezoreria netă pozitivă, dând o imagine grăitoare asupra gradului sporit de independența economică și financiară al companiei.

Au fost evidențiate punctele forte ale acesteia, constând în gradul ridicat de integrare și specializare a activităților, reinvestirea profitului ce dă siguranță unor surse certe de finanțare a obiectivelor de modernizare și retehnologizare, dar și punctele ce trebuiesc îmbunătățite, punctele slabe.

În concluzie, valoare unei întreprinderi reflectă rezultatul unor judecăți care se bazează pe o apreciere în funcție de anumite criterii de comparație, de diferite analize, calcule, expertize economice, juridice și tehnice.

Diagniosticul unei firme vizează determinarea valorii unei afaceri la un moment dat, măsurarea avuției acesteia și, mai ales, a potențialului acesteia de a-și multiplica bogăția în perioada care urmează, deci capacitatea firmei de a genera în viitor fluxuri la dispoziția proprietarului.

Valoarea unei întreprinderi, din punct de vedere financiar, este definită de însușirea patrimoniului material sau imaterial, de a produce surplusuri de venit. Modul de gândire al evaluării se bazează pe calculul investițional – o metodă pentru aprecierea rentabilității absolute și relative ale unei investiții.

BIBLIOGRAFIE

Act Constitutiv Actualizat la data de 14.08.2014 SC ROMPETROL SA

Brezeanu Petre, Gestiunea financiara a intreprinderii, disponibil la www.ase.ro

Chirică Lefter, Romeo Victor Ionescu, Sinteze de economie politică. Meditații fără profesor, Editura Economică, București, 1997

Dumitrescu Dalina, Ciobanu Anamaria „Evaluarea Întreprinderii”, Ediția a II-a, Editura Economică, București, 2002

Costas Cosmin Flavius, Drept fiscal, Curs Universitar

Greceanu Cocoș Virginia, Contabilitatea aplicată înteprinderilor și microînteprinderilor, Editura Universitară, București, 2014

Hoanță Nicolae, Finanțele firmei, Editura Continent, Sibiu, 2006

Iacovoiu Viorela Beatrice (coordonator), Instrumente si tehnici de analiza a starii economico-financiare a firmei, Editura Karta-Graphic, Ploiesti, 2011

Ișfănescu Aurel, Analiză economico – financiară, Editura ASE, București, 2003

Moșteanu Tatiana, Finanțe Publice. Note de curs și aplicații pentru seminar. Ediția a III-a, Editura Universitară, București, 2011

Munteanu Victor, Bazele contabilității, Editura Universitară, București, 2012

Niculescu Maria, Diagnostic global strategic, Editura Economică, București, 1997

Spulbar Cristi, Nițoi Mihai, Sisteme bancare comparate, Editura Sitech, Craiova, 2012

Vintilă Georgeta, Gestiunea financiara a întreprinderii, Editura Didactica și Pedagogica București, 1999

Vișan Dumitru, Burda Corneliu, Burtescu Claudia, Contabilitate financiară, Vol. II, Editura Independența Economică, Pitești, 2006

www.topfinante.ro – portal financiar oferind informații despre companiile romanesti;

www.hotnews.ro – site oferind informații de actualitate din mediul de afaceri.

http://www.conta-conta.ro

www.wall-street.ro – site oferind informații despre companii românești și multinaționale

www.rompetrol.ro – Site oficial al SC. ROMPETROL SA

Surse interne ROMPETROL