Diagnosticul Financiar al Intreprinderilor din Sectorul Farmaceutic

LUCRARE DE LICENȚĂ

DIAGNOSTICUL FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERILOR DIN SECTORUL FARMACEUTIC

Introducere

O dată cu evoluția societății și întreprinderile din diferite domenii de activitate au început să fie mai complexe și mai independente. Acestea au ajuns de la societăți cu o activitate redusă și cu câțiva angajați pe plan local la companii de talie internațională, cu activități cât mai diversificate și cu un număr ridicat de angajați pentru fiecare departament.

Pe măsura ce întreprinderile au început să se dezvolte a apărut și necesitatea deținătorilor acestora de a realiza analize și diagnostice financiare privind activitatea desfășurată. Funcționarea întreprinderilor într-un mediu concurențial presupune, pe de o parte, cunoașterea stării economice și financiare a acestora, iar pe de altă parte, fundamentarea deciziilor, aplicarea și urmărirea realizării acestora.

Un rol fundamental în furnizarea de informații despre starea întreprinderii, în fundamentarea deciziilor, cât și în controlul realizării acestora îi revine analizei economico-financiare. Dacă la început se realiza o analiză financiară doar pentru a se observa dacă o sociatate era capabilă să ramburseze împrumuturile contractate de la bănci, acum fiecare companie cunoscută la nivel național își are proprii analiști care întocmesc diagnostice financiare care le permit îmbunătațirea activității sau corectarea acesteia în cazul în care este necesar.

Această lucrare urmărește realizarea unui diagnostic financiar a întreprinderilor din sectorul agricol.Acest domeniu a fost ales deoarece activitatea agricola este una dintre cele mai urmărite la nivel la național.Pentru realizarea diagnosticului financiar a fost evaluata societateaNu se poate spune că prin prisma acestor companii va fii realizat un diagnostic financiar la întreg sectorul farmeceutic din România, însă rezultatele celor 3 societății ne vor oferii o imagine destul de clară a ceea ce se întâmplă în acest domeniu de activitate.

Lucrarea va fii structurată în 3 capitole. Primul dintre aceastea va conține câteva date teoretice cu privire la ceea ce înseamnă defapt diagnosticul financiar și modul în care acesta se efectuează. În cel de-al doilea capitol vor fii prezentate companiile studiate precum și starea lor actuală. Iar în ultimul capitol va fi realizat diagnosticul financiar propriu-zis cu date numerice și cu interpretări ale rezultatelor obținute.

Capitolul 1

Prezentarea elementelor teoretice ale diagnosticului financiar

Conceptul de diagnostic financiar.

Noțiunea de „diagnostic” este de proveniență grecească și înseamnă capacitatea de a discerne. Această noțiune își are originea în medicină și are aceeași aplicabilitate în orice domeniu în sensul că se observă simptomele, se analizează, se desprind cauzele, se stabilește afecțiunea și se propun soluții pentru rezolvarea cazului.

Diagnosticul este o activitate permanentă, complexă care vizează întreaga activitate a sectorului farmaceutic având următoarea abordare:

Analiza situației de fapt- identificarea anumitor stări și a cauzelor explicative prin determinarea și evaluarea sistemului de indicatori

Elaborarea deciziilor de ameliorare sau redresare

Implementarea măsurilor, controlul eficienței decizionale

În viziunea lui Ph. Lorino “diagnosticul corespunde unei capacități de analiză și înțelegere a performanței”, “a diagnostica înseamnă a vedea cauzele…”.

J.P.Thibaut afirmă în lucrarea sa “Le diagnostic d’entreprise” că diagnosticul reprezintă un instrument al conducerii unei întreprinderi care permite înțelegerea trecutului și prezentului în activitatea acestei reușind să prelungească acest “prezent” și în viitor.

Pentru a demonstra acest fapt este necesară cunoașterea răspunsurilor la câteva întrebări care au aplicabilitate și în sectorul farmaceutic:

Care este statutul juridic al întreprinderilor?

Care sunt rezultatele întreprinderilor?

Dacă aceste rezultate sunt satisfăcătoare sau nu și de ce?

În ce condiții au fost obținute aceste rezultate?

Care sunt obictivele și performanțele dorite de către întreprinderi?

Ce trebuie trebuie făcut pentru atingerea acestor performanțe?

Ce măsuri concrete trebuiesc îndeplinite atât pe termen scurt cât și pe termen lung?

În opinia aceluiași autor se arată că întreprinderea are nevoie de efectuarea unui diagnostic nu numai în situația în care se află în dificultate, ci și când “întreprinderea are o bună stare de sănătate”.

Conceptul de diagnostic în plan economic, la nivelul unei firme din sectorul farmaceutic, presupune reperarea deficiențelor activității ei, cercetarea și analiza faptelor și responsabilităților, identificarea cauzelor și a măsurilor care să conducă la reglarea situației.

Prin diagnosticarea unei firme în vederea evaluării, se urmărește cunoașterea tuturor laturilor activității acesteia, respectiv juridică, tehnică, resurse-umane, economico-financiară, precum și a punctelor forte și punctelor slabe corespunzătoare fiecăruia.

În cadrul activității practice de evaluare a unei firme, diagnosticul trebuie să furnizeze informațiile necesare aprecierii situației trecute și prezente, care constituie o bază pentru estimarea elementelor și variabilelor “cheie” ce trebuie avute în vedere în cadrul aplicării diferitelor metode de evaluare.

Întrucât evaluarea unei întreprinderi nu înseamnă o aplicare mecanică a unor tehnici, ci presupune o apreciere profundă a performanțelor firmei, echipa de evaluare trebuie să opereze cu parametrii considerați normali pentru mediul de activitate al firmei evaluate și la momentul efectuării evaluării.

Pe baza diagnosticului întreprinderii evaluate se construiesc scenarii pertinente, care trebuie să stea la baza evaluării și, de asemenea, se realizează testele de coerență atât între diversele piese de diagnostic, cât și între evaluarea propriu-zisă a afacerii și diagnostic.

Diagnosticul unei firme din sectorul farmaceutic nu poate fi încadrat în tipare fixe, ci trebuie să aibă o structură adaptabilă în funcție de scopul urmărit. Pentru evaluarea unei întreprinderi diagnosticul poate fi structurat în diagnostic juridic, tehnic, al resurselor umane, comercial și financiar. Între acestea rolul esențial revine diagnosticului financiar care cuantifică prin instrumente specifice rezultatul analizei din celelalte secțiuni și realizează o interfață între componentele de bază ale procesului de evaluare.

“Prin metodele, procedeele și tehnicile pe care le utilizează, diagnosticul servește la descompunerea unui fenomen sau process economic în părțile sale component. El oferă soluții de combinare și substituire a factorilor care au un rol relevant în mecanismul de funcționare a firmei în scopul maximizării performanțelor acesteia.”

“Diagnosticul financiar, din perspectiva evaluatorului, are rolul de a aprecia manifestarea funcției financiare a întreprinderii ce face obiectul evaluării. Dacă funcția financiară este bine reprezentată în întreprindere, în sensul existenței unui personal specializat care să facă analize financiare pertinente și formalizate, constatările acestuia pot fi preluate de către evaluator. Totuși acesta le va aprecia calitatea și în situația în care corespund, le va valida. Dacă în întreprindere nu există materializată o analiză financiară pe o perioadă trecută (3-5 ani) luată în calcul de către evaluator, acesta va trebui să o facă singur.”

Tipologia diagnosticului financiar:

Diversitatea activităților desfășurate de către o întreprindere și varietatea situațiilor întâlnite privind conținutul, nivelul și caracteristicile performanțelor economic-financiare ale acesteia reclamă necesitatea utilizării mai multor tipuri de analiză, care pot fi structurate după mai multe criteria:

În funcție de raportul dintre momentul în care se desfășoară analiza și momentul desfășurării fenomenului, distingem:

Analiza postfactum, postoperativă sau analiza realizării obiectivelor

Analiza previzională sau prospectivă

În prezenta lucrare vom vom avea de a face cu o analiză postfactum, dat fiind faptul că analiza se realizează după producerea evenimentelor din cadrul activității farmaceutice.

Din punct de vedere al urmăririi însușirilor esențiale ale fenomenelor, deosebim:

Diagnosticul calitativ care urmărește esența fenomenului, caracteristicile sale fundamentale.

Diagnosticul cantitativ presupune cercetarea fenomenului prin determinări comensurative exprimate prin greutate, volum, suprafață, durată.

Lucrarea de față va realiza atât un diagnostic calitativ cât și unul cantitativ pentru o mai buna determinare a performanțelor din mediul farmaceutic.

După nivelul la care se desfășoară analiza:

Analiza microeconomică care cercetează fenomenele economic-financiare la nivelul întreprinderii sau al compartimentelor funcționale din cadrul structurii sale organizatorice.

Analiza mezoeconomică studiază fenomenele și procesele la nivelul sectorului sau al ramurii de activitate în scopul evidențierii poziției firmei pe piață, a capacității concurențiale a acesteia.

Analiza macroeconomică presupune studierea fenomenelor la nivelul economiei naționale sau al economiei mondiale, operând preponderent cu mărimi globale sau agregate, ca de exemplu produsul intern brut.

Abordarea folosită în această lucrare este una de natură mezoeconomică deorece se realizează diagnosticul câtorva companii din sectorul farmaceutic.

După modul de urmărire în timp a fenomenelor,avem:

Diagnostic static care studiază fenomenele, precum și elementele și factorii care influențează asupra lor la un moment dat, relevând, pe baza relațiilor existente între aceștia, o anumită poziție a fenomenului supus diagnosticului;

Diagnostic dinamic care cercetează fenomenele și procesele economice în mișcarea și condiționarea lor reciprocă, relevând poziția pe care o dețin și modificările survenite în diferite momente ale evoluției lor. Pe baza diagnosticului dinamic se stabilesc factorii care au determinat aceste schimbări, precum și tendințele evoluției lor viitoare.

Diagnosticul folosit în această lucrare este unul de tip static ce arată poziția fenomenului suspus diagnosticului.

După orizontul de timp pe care se cercetează fenomenul, distingem:

Diagnostic pe termen scurt ce servește managementului întreprinderii pentru conducerea operativă a activității pe perioade de timp până la un an de zile. Acest tip de diagnostic operează preponderent cu modele de tip determinist.

Diagnostic pe termen lung ce operează cu date care depășesc termenul de un an, utilizând în acest scop modele de tip static sau stochastic. În țările cu economie de piață, se operează frecvent, la nivel microeconomic, cu modele în care intervalul de timp analizat este de 3-5 ani.

Pentru analiza companiilor din sectorul farmaceutic vom utiliza date pe termen lung, pe perioadă de aproximativ 5 ani.

După criteriile de studiere a fenomenelor, distingem:

Diagnostic tehnico-economic ce îmbină caracterul tehnic cu cel economic. Acțiunea de creștere a producției fizice este rezultatul unei analize tehnico-economice efectuate de specialiști cu cunoștințe tehnice și economice.

Diagnostic economico-financiar care tratează corelațiile dintre activitatea economic (de exploatare) și cea financiară (analiza riscului financiar trebuie corelată cu analiza riscului de exploatare).

Diagnosticul financiar vizează cu predilecție fluxurile finaciare care se formează la nivelul întreprinderii, modul de gestionare și plasare a capitalului.

În prezenza lucrare vom folosi diagnosticul economico-financiar întru-cât vom corela date din activitatea economică cu date din activitatea financiară.

În funcție de poziția analistului, avem:

Diagnostic intern ce are un caracter practic, facilitate efectuării acesteia rezidă din faptul că analistul are o poziție privilegiată deoarece beneficiază de o serie de informații despre întreprinderea analizată. Pe baza acestor informații, analistul poate detecta stările de dezechilibru din diferite domenii ale activității întreprinderii, precum și cauzele acestora, stabilind totodată, măsurile care se impun în vederea remedierii.

Elaborarea acestor analize servește conducerii întreprinderii atât pentru cunoașterea stării de fapt reflectate prin nivelul performanțelor economic- financiare și exercitarea pe această bază a controlului privind modeul de realizare a sarcinilor programate, cât și pentru fundamentarea activității viitoare.

Diferitele categorii de utilizatori folosesc informațiile financiare, precum și alte informații oferite de evidența contabilă, statistică și operativă a întreprinderii în vederea diagnosticării ectivității acesteia, iar pe această bază sa-și poată fundamenta deciziile economice și financiare.

Diagnostic extern care se efectuează de partenerii externi. În fundamentarea deciziilor lor, partenerii externi ai întreprinderii se bazează pe informațiile furnizate de analiza financiară. Exemplul clasic îl constituie procedura utilizată de bănci pentru studierea cererilor întreprinderii privind acordarea de credite, care urmăresc capacitatea acestora de a-și achita datoriile.

În același mod, partenerii de afaceri (furnizori, clienți), statul, reprezentat prin autoritățile locale, govern și organizațiile cvasiguvernamentale, precum și organele de urmărire penală sau instanțele de judecată sunt interesate în a-și forma o imagine asupra dezvoltării viitoare a afacerilor întreprinderii, situației economico-financiare și securității financiare a acesteia.

Pentru cunoașterea în profunzime a evoluției fenomenelor și proceselor economice, în procesul de analiză este necesară îmbinarea tuturor tipurilor de analiză în vederea fundamentării științifice a deciziilor de reglare și optimizare a performanțelor economic-financiare ale întreprinderii.

Lucrarea de față va folosi diagnosticul extern deoarece noi privim activitatea companiilor analizate dintr-un mediu exterior acestora.

Calasificarea utlizatorilor de diagnostic financiar:

Diagnosticul oferă informații utile tuturor celor implicați direct și/sau indirect în activitatea organizației. Astfel, diagnosticul organizației, în special cel financiar, poate interesa și alți subiecți, interni sau externi entității:

Furnizorii de capital

Acționarii și consultanții acestora sunt interesați în primul rând de performanțele curente ale investiției realizate și așteptările privind rentabilitatea viitoare. Investitorii sunt interesați, de asemenea, să monitorizeze felul în care managementul controlează și orientează resursele întreprinderii în interesul acționarilor, astfel încât să poată evidenția managementul eficient și să ia decizii în consecință.

Investitorii în obligațiuni au obiective diferite față de cei care participă la capitalul social al firmei. Cel mai important lucru pentru această categorie de utilizatori este capacitatea de plată, adecvarea fluxului de lichidități la nivelul îndatorării.

Băncile și alți investitori sunt o categorie de utilizatori interesată în mod primordial de monitorizarea capacității de plată și de gradul de îndatorare al firmei.

Partenerii de afaceri

Furnizorii sunt interesați atât în dezvoltarea viitoare a afacerilor cu partenerii comerciali, cât și de securitatea financiară a clienților lor.

Clienții au în mod tipic cea mai relaxată atitudine în legătură cu starea financiară a partenerilor.

Angajații și organizațiile sindicale sunt orientate îndeosebi pe securitatea locurilor de muncă și negocierea salariilor. În ambele cazuri au nevoie de informații financiare la nivelul firmei și la cel al sectorului în cadrul negocierilor sau pentru a previziona niveluri viitoare ale șomajului sau ale salarizării.

Statul

Fiscul asigură o parte semnificativă din venituri prin impozitarea firmelor. Din acest motiv, profilul financiar al industriilor, inclusiv cea cea farmaceutică, din cadrul economiei naționale este util în stabilirea obiectivelor fiscal, precum și în determinarea factorilor care influențează veniturile bugetare.

Guvernul și organizațiile cvasiguvernamentale trebuie să formuleze politicile economice, să conducă economia și să monitorizeze anumite zone economice.

Autoritățile locale au ca principal interes industriile care sunt primordiale în zona pe care o administrază, având ca scop să asigure niveluri ridicate de performanță economico-financiară în zona de autoritate, inclusive prin utilizarea pârghiilor de care dispun.

Alți utilizatori

Managementul firmei utilizează frecvent analiza propriilor rezultate și performanțe financiare prin raportare la situația industriei și a principalilor concurenți pentru a-și localiza propria poziție.

Organizațiile profesionale. Unul dintre scopurile acestora este să reducă interferențele statului în activitățile profitabile. În mod tipic ele sunt organism care se autoreglează și care pot câștiga o încredere importanță publicului, dar în cele mai multe cazuri beneficiază de o putere de influență redusă.

Analiștii și consultanții se regăsesc adesea în categoriile prezentate anterior, fie ca firme de consultanță pentru furnizorii de capital, fie ca agenții de rating care produc și furnizează informații economico-financiare.

Auditoria. Orice judecată a auditorilor se sprijină pe continuitatea versus noncontinuitatea exploatării ca fundament al evaluării activelor și datoriilor firmei.

Publicul are, în general, un interes modest pentru informațiile economico-financiare. Situația se datorează limitării accesului datorită limbajului specific și absenței unei literaturi financiare pentru publicul general.

În opinia Georgetei Vintilă “diagnosticul financiar urmărește să pună în evidență punctele tari și slabe ale gestiunii financiare și să ofere elemente de explicitare a cauzelor dificultăților existente, dar și să evalueze capacitatea întreprinderii de a-și asigura finanțarea dezvoltării și de a satisface exigențele acționarilor săi cât și a celorlalte colectivități interesate în buna sa funcționare.”

Indiferent de poziția analistului financiar obiectivele diagnosticului financiar sunt orientate spre evidențierea rentabilității și a riscului.

Astfel, partenerii externi(băncile, deținătorii de titluri, furnizorii) susceptibili de a fi afectați de riscul de faliment, sau de insolvabilitate, recurg adesea la studiul echilibrului financiar încercând să detecteze pincipalele simptome ale disfuncționalităților, fiindcă dezechilibrele fragilizează stabilitatea întreprinderii. Conducătorii întreprinderii, precum și anumiți parteneri externi interesați de rezultatele viitoare ale acesteia, orientează analiza către studiul performanțelor, evoluția lor și perspectivele viitoare ale acestora.

Metodele și tehnicile utilizate de analistul financiar sunt diferite, în funcție de obiectivele analizei. În acest sens, merită subliniată convergența care operează între indicațiile furnizate de diferitele metode și tehnici de analiză financiară. Noțiunile care permit evaluarea surplusului monetar de exploatare(excedentul brut de exploatare) sau surplusului monetar global(capacitatea de autofinanțare) furnizează o indicație referitoare la performanțele economice ale întreprinderii și una referitoare la capacitatea sa de reconstituire a resurselor proprii care pot ameliora autonomia și echilibrul său financiar.

Capitolul 2

Diagnosticul actual al întreprinderilor

2.1. Prezentare generală a întreprinderilor.

Întreprinderile ce urmează a fi analizate în aceast studiu sunt SC. ANTIBIOTICE SA, SC. BIOFARM SA și SC. ZENTIVA SA,.

SC. ANTIBIOTICE SA

Compania Antibiotice este cel mai important producător român de medicamente generice. Misiunea Antibiotice este de a transforma tratamentele valoroase într-un mijloc mai accesibil de îmbunătățire a calității vieții oamenilor.

Portofoliul de peste 130 de medicamente acoperă o gamă largă de arii terapeutice, strategia de dezvoltare a produselor fiind concentrată astăzi pe medicamentele din clasele cardiovascular, antiinfecțioase, sistem nervos central și tract digestiv.

Pe piața internă, Antibiotice se diferențiază ca principal producător de medicamente antiinfecțioase și singurul producător de substanțe active obținute prin biosinteză (Nistatină).

SC. BIOFARM SA

Biofarm este unul dintre primii producători români de medicamente și suplimente alimentare. De peste 80 de ani Biofarm este alături de specialiștii din România în cursa pentru descoperirea celor mai bune soluții pentru menținerea sănătății oamenilor.

Cu laboratoare de cercetare de cel mai inalt nivel, linii de producție moderne și o puternică echipă de reprezentanți medicali și de vânzări, Biofarm se regăsește în topul primilor 3 producători români de soluții și suspensii pentru administrare orală, este cel mai important producător roman de capsule gelatinoase moi și unul dintre cei mai mari fabricanți de comprimate și drajeuri din România.

SC. ZENTIVA SA

Societatea Zentiva N.V. este o societate farmaceutică internațională care se orientează pe dezvoltarea, producerea și comercializarea de produse farmaceutice generice moderne de marcă. Societatea este liderul pieții în Republica Cehă, România și Slovacia, iar importanța ei crește rapid și în Polonia, Rusia, Bulgaria, Ucraina, precum și în țările baltice.

Un element cheie al strategiei companiei Zentiva este de a face medicamente moderne mai accesibile pentru bolnavii din piețele Europei Centrale și de Est prin intermediul celor care prestează îngrijire medicală primară. Zentiva realizează această creștere pe piețele dinainte și nou câștigate atât prin dezvoltarea firească a activităților sale cât pe calea unor achiziții oportune.

Misiunea societății este de a extinde tratamente de calitate, în special în domeniul îngrijirii primare. Aria de produse cuprinde aproape 280 de produse în 500 de forme farmaceutice, acoperind o gamă largă de domenii terapeutice. Produsele companiei Zentiva sunt destinate tratamentului de dureri, la boli cardiovasculare, ale sistemului nervos central, digestiv, urologic și genital, precum și tratamentului bolilor respiratorii. În domeniul de suplimente alimentare se referă mai ales la vitamine.

2.2. Diagnostic juridic.

Cele 3 companii sunt organizate ca fiind societăți pe acțiuni astfel că, în cazul unei eventuale situații de criză acestea pot emite obligațiuni pentru a atrage resursele necesare pentru a se autofinanța.

Acțiunile Antibiotice (ATB) și Biofarm (BIO) sunt tranzacționate la Categoria I a Bursei de Valori București începând cu anul 1997, respectiv 2005, în timp ce acțiunile Zentiva (SCD) sunt tranzacționate la Categoria a II-a a Bursei de Valori București începând cu anul 1998. De asemenea, acțiunile Antibiotice SA sunt incluse în componența indicilor BET-XT și BET-C.

2.3. Diagnostic comercial.

Diagnosticul comercial presupune evaluarea întreprinderii din punct de vedere al calității produselor, a pieței in care își desfășoară activitatea și a clienților. Companiile studiate fac parte din același domeniu de activitate, așadar au același diagnostic comercial cu diferite particularități care vor fi evidențiate.

Companiile au pe piață o gamă foarte variată de produse prezentate în diverse forme farmaceutice. Fiecare companie are un număr de produse care sunt eliberate pe bază de prescripție medicală datorită substanțelor pe care le conțin. Portofoliul de produse al Antibiotice cuprinde peste 130 de medicamente de uz uman, medicamente de uz veterinar, substanțe active și biofertilizatori. Produsele Biofarm cuprind medicamente de uz uman, suplimente alimentare, cosmetice și produse bioacide. Portofoliul Zentiva acoperă o gamă largă de arii terapeutice, concentrându-se în principal asupra bolilor cardiovasculare, stărilor inflamatorii, bolilor infecțioase, durerii, afecțiunilor neurologice. Pe lângă aceste produse generice Zentiva produce de asemenea și suplimente alimentare si substanțe active.

Din punct de vedere al pieței de desfacere cele 3 societăți își desfășoară activitatea pe piața de desfacere din România, având fiecare un loc important în topul celor mai bune companii din domeniul farmaceutic. Zentiva este lider de piață în Republica Cehă și Slovacia. Aceasta produce și comercializează medicamente moderne mai accesibile pentru bolnavii din piețele Europei Centrale și de Est prin intermediul celor care prestează îngrijire medicală primară. Antibiotice exportă produse în peste 40 de țări ale lumii și este preocupată de extinderea pe noi piețe de desfacere din Europa, Statele Unite ale Americii, Africa si Statele CSI.

2.4. Diagnostic resurse umane.

Societățiile analizate sunt companii de talie ridicată care lucrează cu un număr foarte mare de angajați datorită mărimii producției pe care o realizează. De asemenea acestea dispun de un personal calificat având în vedere profilulul pe care îl au și faptul că practic uneori viața unui om depinde de rezultatul muncii lor.

2.5. Diagnostic tehnologic.

Diagnosticul tehnologic presupune evaluarea întreprinderilor din punct de vedere al tehnologiei folosite care trebuie să fie conform standardelor internaționale având în vedere mărimea companiilor și gradul acestora de performanță. În cadrul activității de cercetare și formulare a produselor farmaceutice companiile dezvoltă produse farmaceutice noi și competitive, optimizând astfel formulele produselor tradiționale și diversificând în permanență portofoliul de produse.

Capitolul 3

Diagnosticul financiar al întreprinderilor

3.1. Analiza poziției financiare.

Poziția financiară a unei întreprinderi reprezintă situația în care se află la un moment dat întreprinderea din punct de vedere financiar, adică din punct de vedere al rezulatelor acțiunilor întreprinse în vederea asigurării resurselor necesare acoperirii cheltuielilor cerute de desfășurarea activității economice în cadrul întreprinderii.

Analiza poziției financiare se realizează pe baza bilanțului contabil. Acesta este documentul contabil în care sunt prezentate elementele de activ, datorii și capital propriu ale întreprinderii la sfârșitul exercițiului financiar. Scopul analizei poziției financiare este de a determina punctele tari și punctele slabe ale gestiunii întreprinderii pentru a realiza noi strategii de menținere și dezvoltare într-un mediu concurențial.

Situația netă este sinonimă patrimoniului net, ea reprezentând valoarea datoriilor întreprinderii față de asociați, altfel spus valoarea drepturilor pe care le posedă proprietarii asupra entității patrimoniale. Astfel, situația netă este echivalentă capitalurilor proprii.

Fondul de rulment exprimă echilibrul financiar pe termen lung (activele permanente se finanțează din surse permanente).

Necesarul de fond de rulment exprimă partea din activele circulante finanțată din resurse proprii excedentare, dupa finanțarea activelor pe termen lung. Așadar nevoia de fond de rulment, interpretat împreună cu fondul de rulment, exprimă nevoia de resurse de exploatare peste cele atrase gratuit.

Trezoreria netă a societății exprimă o stare de echilibru financiar la nivelul întregii întreprinderi. Cu toate acestea, este de preferat ca nivelul indicatorului sa fie scăzut, pentru că, în caz contrar, compania s-ar putea confrunta cu alocare neadecvată a capitalurilor disponibile.

Antibiotice SA (lei)

Biofarm SA (lei)

Zentiva SA (lei)

Din punct de vedere a situației nete se poate observa faptul că toate cele 3 companii prezintă valori pozitive și cu o tendință generală de creștere. Aceste lucruri arată faptul că societățile sunt profitabile cu potențial de investire. După cum afirmă și Ion Stancu (2007) creșterea situației nete este consecința reinvestirii unei părți din profitul net și a altor elemente de acumulări: provizioane reglementate, reporturi din exercițiul precedent, subvenții.

Zentiva prezintă valorile cele mai mari ale situației nete având o creștere în decursul a 5 ani de aproximativ 90.000.000 lei acest ceea ce arată o creștere a capitalurilor proprii în urma realizării și reinvestirii profitului net.

Antibiotice prezintă un trend ascendent al situației nete în decurs de 5 ani cu o singură excepție în anul 2009 cînd scade cu aproximativ 5.000.000 lei față de 2008. Însă la sfârșitul perioadei de analiză în anul 2010 se poate observa o creștere semnificativă de 85.000.000 față de anul 2006.

Biofarm este compania care are cele mai mici valori ale situației nete dintre cele 3 analizate, aceasta prezintă fluctuații ale situației nete, cea mai mare valoare având-o în anul 2007 de 151.023.695.

Fondul de rulment arată echilibrul financiar al întreprinderilor. Întreprinderile analizate au un fond de rulment pozitiv cu un trend crescător pe parcursul celor 5 ani de analiză. Așa cum afirmă și Victor Dragotă (2003) existența unui fond de rulment pozitiv arată faptul că firma se află într-o stare de echilibru financiar pe termen lung realizat pe baza capitalurilor proprii. Un fond de rulment pozitiv trebuie înțeles ca un fond de rezervă din care se pot finanța deficitele ce pot apărea între alocările și resursele de finanțat pe termen scurt.

Biofarm este compania cu cele mai mici valori ale fondului de rulment având în 2006 o valoare de 31.491.949 și ajungând în 2010 la valorea de 79.091.890. Astfel se poate observa că datorită unei bune gestiuni financiare compania a reușit în descursul a 5 ani să își dubleze fondul de rulment.

Necesitățile de finanțare ale ciclului de exploatare sunt acoperite, în cea mai mare parte, din surse temporare corespunzătoare. Diferența dintre necesitățile de finanțare ale ciclului de exploatare și datoriile de exploatare este necesarul de fond de rulment.

Cele 3 companii analizate prezintă un necesar de fond de rulment pozitiv, fapt ce arată că acestea au un surplus de nevoi de stocuri și creanțe în raport cu sursele temporare posibile de mobilizat. Această situație este una normală fiind rezultatul unei politici de investiții privind creșterea stocurilor și a creanțelor. În caz contrar necesarul de fond de rulment ar fi evidențiat un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor și a creanțelor, și exigibilitatea datoriilor de exploatare.

Atunci când fondul de rulment este superior necesarului de fond de rulment excedentul de finanțare se regăsește sub forma trezoreriei nete, concretizată în disponibilități bănești. Aceasta este expresia ce mai concludentă a desfășurării unei activități echilibrate și eficiente. Ea relevă calitatea echilibrului financiar general al întreprinderii atât pe termen lung, cât și pe termen scurt.

Biofarm și Zentiva au valori pozitive și crescătoare ale trezoreriei nete, compania care are valorile cele mai mari este Zentiva. Acest fapt evidențiază faptul că exercițiul financiar s-a încheiat cu un surplus monetar, expresie concretă a profitului net din pasivul bilanțului și a altor acumulări bănești. Acest excedent urmează să fie plasat eficient pe piața monetară și de capital. Companiile înregistrează trezorerii nete pozitive în cadrul mai multor exerciții financiare successive, acest lucru demonstrează succesul întreprinderii în viața economică și posibilitatea plasării rentabile a disponibilităților bănești pentru întărirea poziției ei pe piață.

Societatea Antibiotice înregistrează valorii pozitive ale trezoreriei nete între anii 2006 și 2008, însă în ultimii 2 ani de analiză 2009 și 2010 înregistrează valorii negative ale acestui indicator. Acest lucru evidențiază un dezechilibru financiar la încheierea celor 2 exerciții financiare. Deficitul monetar constatat a fost acoperit prin angajarea de noi credite și în această situație compania urmărește obținerea de noi credite la cel mai mic cost posibil, prin negocierea mai multor surse de capital.

3.2. Analiza performanței financiare.

În conformitate cu obiectul de activitate aprobat prin statut, întreprinderea are libertatea să desfășoare operațiuni economice și financiare. Drept urmare, veniturile și cheltuielile de gestiune sunt generate, în principal de trei domenii de activitate ordinară:

De exploatare privind sectoarele inductrial, de construcții, comercial sau de prestări servicii

Financiară privind participațiile la capitalurile altor societăți și alte acțiuni de plasament

Excepțională, privins amenzile și penalitățile pentru cumpărări și pentru vânzări (percepute sau plătite de întreprindere din operațiuni de gestiune) privind cesiunea unor elemente de activ (venituri și cheltuieli din operațiuni de capital).

Dacă bilanțul exprimă poziția financiară, starea patrimonială la care s-a ajuns la încheierea exercițiului, atunci contul de profit și pierdere exprimă, în parte, cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială finală. Acesta evidențiază fluxurile de venituri și de cheltuieli de gestiune(performanța), de la începutul până la sfârșitul exercițiului. Contul de profit și pierdere sintetizează deci fluxurile economice, respectiv veniturile și cheltuielile perioadei de gestiune, rezultate din activitatea ordinară și din evenimente extraordinare.

Conținutul informațional al contului de profit și pierdere permite aprecierea performanțelor întreprinderii evaluate prin soldurile intermediare de gestiune, capacitatea de autofinanțare și riscul economic. Soldurile intermediare de gestiune sau marjele de acumulare reprezintă palierele succesive în formarea rezultatului final. Construcția acestor indicatori se realizează în cascadă pornind de la cel mai cuprinzător și încheind cu cel mai sintetic. Fiecare sold intermediar reflectă rezultatul gestiunii financiare la treapta respectivă de acumulare.

Marjele de acumulare vizeză în exclusivitate întreprinderile comerciale sau numai activitatea comercială a întreprinderilor cu activitate mixtă (industrială și comercială).

Marja asupra cheltuielilor variabile exprimă diferența dintre cifra de afaceri și cheltuielile variabile.

Excedentul brut al exploatării (earnings before interest, taxes, depreciation and amortization, în engleză) exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare, știind că amortizarea și provizioanele sunt doar cheltuieli calculate, nu și plătite. Excedentul brut de exploatare exprimă capacitatea potențială de autofinanțare a investițiilor (din amortizări, provizioane și profit), de achitare a datoriilor către bugetul statului și de remunerare a investitorilor de capital.

Profitul înainte de dobânzi și impozite (earnings before intersts and taxes, în engleză) este diferența dintre veniturile totale și cheltuielile totale cu excepția dobânzilor și a impozitului pe profit. Adesea EBIT se consideră a fi egal cu profitul din exploatare, întrucât celelalte elemente din afara profitului din exploatare sunt nesemnificative.

Profitul înainte de impozit (earnings before taxes, în engleză) este determinat de rezultatul exploatării, cât și de cel al activității financiare și excepționale.

Rezultatul net exprimă mărimea absolută a rentabilității financiare, cu care sunt remunerați acționarii pentru capitalurile proprii investite. Acesta urmeză să se distribuie sub formă de dividende, în raport cu numărul de acțiuni.

Capacitatea de autofinanțare reflectă potențialul financiar de creștere economică a întreprinderii, respectiv sursa financiară generată de activitatea industrială și comercială a firmei după scăderea tuturor cheltuielilor plătibile la o anumită scadență.

Analiza pragului de rentabilitate permite obținerea unor informații de gestiune utile pentru previziunea bugetului întreprinderii.

Antibiotice SA (lei)

Biofarm SA (lei)

Zentiva SA (lei)

Marja asupra cheltuielilor variabile nu prezintă un trend constant având fluctuații în cazul tuturor firmelor analizate. Din această marjă asupra cheltuielilor variabile urmează să se acopere cheltuielile fixe, iar ceea ce rămâne să constituie capacitatea brută de autofinanțare a dezvoltării întreprinderilor. Biofarm înregistreză în anul 2008 o valoare negativă a acestui indicator ceea arată că societatea nu este capabilă sa își acopere cheltuielile fixe în anul respectiv.

EBITDA este de asemenea un indicator care prezintă fluctuații pe parcursul celor 5 ani de analiză. Acesta înregistreză creșteri și descreșteri semnificative de la un an la celălalt, Biofarm având -13,588,957 lei în 2008. Acest rezultat negative arată faptul că societatea Biofarm nu reușit să își achite datoriile către bugetul de stat și nici nu și-a putut remunera investitorii de capital.

EBIT prezintă creșteri și de descreșteri semnificative de la un an la celălalt în cazul celor 3 companii analizate, iar Biorfarm înregistrează din nou în 2008 valori negative ale acestui indicator datorită modului de construcție în cascadă ale acestor marje. EBIT exprimă potențialul de remunerare a acționarilor cu dividend și a creditorilor cu dobânzi, lucru ce nu a putut fii realizat de către Biofarm în anul 2008.

EBT reprezintă ultimul indicator calculat din cadrul marjelor de acumulare acesta fiind cel mai sintetic. Se pot observa din nou creșteri și descreșteri ale acestuia pe parcursul perioadei de analize în cadrul societăților analizate. De această dată se întâlnesc valori negative atât pentru Biofarm cât și pentru Zentiva, fapt ce arată că acestea nu au obținut rezultate bune ale activității curente în anii respectivi.

Fiind o metodă de calcul în cascadă a acestor indicatori, acești depind unii de ceilalți, astfel că și rezultatul net înregistreză valori fluctuante de la un an la celălalt pentru cele 3 companii analizate. Se pot observa din nou valori negative ale rezultatului net pentru Biofarm și Zentiva. Însă deși Zentiva începe perioada de analiză cu un rezultat net negativ de -3,846,049, aceasta ajunge în 2010 la 68,287,039, fiind cea mai mare valoare a rezultatului net înregistrat de cele 3 companii în decursul a 5 ani.

În analiza întreprinderii, un rol deosebit îl are indicatorul Capacitate de Autofinanțare, exprimând în termeni monetari (de încasări și de plăți) capacitatea firmei de a-și asigura dezvoltarea prin mijloacele financiare proprii. Acest indicator poate fii determinat prin două metode: deductivă și adițională. Metoda folosită în acestă analiză este cea adițională în care se pornește de la rezultatul net la care se adaugă cheltuielile nemonetare, iar apoi se scad veniturile nemonetare. Cele mai mari valori ale acestui indicator sunt întâlnite în analiza companiei Zentiva, aceasta dispunând de cea mai mare capacitate de autofinanțare, așadar dispune de un surplus financiar ridicat degajat de activitatea rentabilă a companiei.

Pragul de rentabilitate reprezintă cantitatea de produse ce trebuie realizată de întreprinderi astfel încasările obținute din vânzarea lor să acopere atât cheltuielile variabile implicate în procesul de producție, cât și cheltuielile fixe. Întreprinderile analizate înregistrează valori ridicate ale pragului de rentabilitate, cele mai mari valorile le înregistreză Zentiva, iar cele mai mici Biofarm având în 2008 de -19,762,944 lei pentru pragul de rentabilitate. Aceste valori ridicate ale pragului de rentabilitate înregistrate de Antibiotice și Zentiva se datorează nivelului înalt al cheltuielilor fixe, acest lucru implicând pentru firme o majorare a volumului de produse trebuie vândute pentru ca acestea să devină mai profitabile.

3.3. Analiza fluxurilor de trezorerie.

Cash-flow-ul este variația (fluxul) trezoreriei nete de la începutul până la sfârșitul exercițiului financiar. Ca și cash-ul (trezoreria netă) și cash-flow-ul sintetizează variațiunile rezultate din toate operațiunile de gestiune și de capital ale întreprinderilor. Există două curente teoretice de explicare a cash-flow-ului: anglo-saxon și francez. Pentru analiza cash-flow-rilor din domeniul farmaceutic a fost folosit curentul anglo-saxon. Acesta explică variația aceleiași trezorerii nete, cash-flow-ul pe seama variațiunilor de cash datorate operațiunilor de gestiune (operaționale), inclusive variația nevoiide fond de rulment, datorate operațiunilor de investiții (numai în active fixe, imobilizări) și operațiunilor de finanțare (prin caăitaluri proprii și prin capitaluri împrumutate). Includerea variației nevoii de fond de rulment în cash-flow-ul de gestiune și nu în cel de investiții este controversată. Dacă avem în vedere că investiția de capital pentru creșterea economic se referă în mod egal la achiziția de active fixe(imobilizări) și de active circulante (creșterea stocurilor și a creanțelor), atunci pare legitimă includerea ∆NFR în cash-flow-ul de investiții. Dacă avem în vedere că între cifra vânzărilor și volumul stocurilor și creanțelor există o corelație strânsă și că variația cifrei de afaceri explică în mare parte ∆NFR, atunci pare legitimă includerea ∆NFR în cash-flow-ul de gestiune.

Situația prezintă cash-flow-urile în cursul exercițiului financiar generate de activitățile de gestiune (operaționale), de investiții (în active fixe corporale, necorporale și financiare) și de finanțare (cu capitaluri proprii și împrumutate). Nu se include în fluxurile de finanțare încasările/plățile ce rezultă din conversia cash-ului efectiv (disponibilități în bancă și casă) în cah-echivalent (investiții financiare pe termen scurt) și invers. Cele două componente ale trezoreriei nete se analizează ca un tot unitar în ceea ce privește modificarea (variația) trezoreriei.

Cash-flow-ul din activitățile de gestiune (curentă și extraordinară) este cel mai important dintre cash-flow-urile întreprinderilor. Acesta este acoperitor atât pentru plățile curente de gestiune, cât și pentru achiziția de noi active prin autofinanțare și/sau pentru rambursarea creditelor, precum și pentru remunerarea acționarilor cu dividend și a creditorilor cu dobânzi. Cash-flow-ul de gestiune poate fi explicat pe baza veniturilor încasabile și a cheltuielilor plătibile din contul de profit și pierdere corectate cu variația nevoii de fond de rulment. Există două metode pentru determinarea cash-flow-ului de gestiune:

Directă, prin care se evidențiază toate încasările și plățile, precum și creșterile și scăderile de solduri finale ale stocurilor, creanțelor și datoriilor de exploatare în raport cu soldurile lor inițiale;

Indirectă, ce pornește de la profitul net și de la amortizare, și care se corecteză cu variația nevoii de fond de rulment.

Cash-flow-urile din activitățile de investiții sunt în general cash-flow-uri pentru achiziția de active fixe noi:

Corporale, respective proprietăși asupra terenurilor și construcțiilor, mașini și echipamente, inclusiv prin autodotare;

Necorporale, respective licențe, brevete, mărci;

Financiare, respective participații directe, cumpărarea de acțiuni și obligațiuni emise de alte întreprinderi, acordarea de avansuri financiare către filiale.

Cash-flow-urile din activitățile de finanțare cu capitaluri externe (proprii și împrumutate) sunt generate de majorările de capital social (prin emisiune de acțiuni noi) și/sau de majorările de datorii financiare (prin contractarea de noi împrumuturi sau prin emisiunea de obligațiuni ale întreprinderii). Cash-flow-urile de finanțare apar cel mai adesea sub forma rambursărilor de împrumuturi pe termen lung și mediu, mai rar, sub forma răscumpărării (din profit) a propriilor acțiuni de pe piața bursieră sau extrabursieră.

Cash-flow-ul disponibil reprezintă un cash-flow ajustat. Acesta este repartizat către acționarii și împrumutătorii firmelor în vederea recuperării capitalului inițial investit și remuneararea acestuia la o rată normală de rentabilitate care să fie în raport cu riscul asumat. Analiza cash-flow-urilor pentru întreprinderile din sectorul farmaceutic a fost realizată pe o perioadă de 4 ani deoarece sunt folosite variații ale mai multor indicatori.

Antibiotice SA (lei)

Biofarm SA (lei)

Zentiva SA (lei)

Cash-flow-urile de gestiune diferă în funcție de metoda de calcul folosită (directă sau indirectă). Cele mai ridicate valori ale cash-flow-ului de gestiune calculat prin metoda directă îl întâlnim la Zentiva, însă aceste valori nu prezintă un trend constant cea mai mică fiind în 2009 de 21,280,440 lei, iar cea mai ridicată se înregistrează în 2010 de 51,257,408 lei. Cel mai scăzut nivel al acestui indicator este înregistrat de Antibiotice în anul 2009 de 1,284,044 lei deși ca nivel general cele mai scăzute cash-flow-uri de gestiune sunt întâlnite la Biofarm.

Cash-flow-urile de gestiune calculate prin metoda indirectă au atât valori pozitive cât și negative. Antibiotice și Biofarm sunt companiile care au cash-flow-uri negative în 2009, respective în 2007 și 2008. Acest lucru arată că Antibiotice și Biofarm nu au reușit să își acopere plățile din activitățile curente și nici nu au avut posibilitatea remunerării creditelor contractate, însă aceaste situații au fost corectate și în anii următori aceste companii au înregistrat cash-flow-uri pozitive.

În ceea ce privesc cash-flow-urile de investiții toate companiile înregistrează valori negative ale acestora pe parcusul mai multor ani. Acest lucru indică faptul că întreprinderile nu au capacitatea de a achiziționa mijloace fixe noi.

Cash-flow-urile de finanțare prezintă atât valori pozitive cât și negative. Compania care înregistrează cele mai multe valori negative este Antibiotice, iar cele mai ridicate sunt întâlnite la Zentiva. Acest indicator nu are un trend constant, prezentând diferențe mari de la un an la altul.

Cash-flow-ul disponibil este de asemenea calculat prin modalități (după origine și după destinație). În funcție de modalitatea de calcul acestea au valori diferite de la un an la altul și de la o companie la celalaltă. Întreprinderea cu cele mai bune rezultate ale cash-flow-ului disponibil calculat după origine este Antibiotice, care deși în 2007 are un cash-flow negativ, în perioada 2008-2010 aceasta își revine spectaculos ajungând la valori poztive și destul de ridicate față de celelalte companii din sectorul farmaceutic. Cash-flow-ul disponibil calculat după destinație înregistrează valori negative în cazul tuturor companiilor din sectorul farmaceutic. Și de această dată Antibiotice este compania care are cele mai bune rezultate ale acestui indicator.

3.4. Diagnosticul rentabilității și riscului.

Diagnosticul financiar are ca și obiective: măsurarea rentabilității capitalurilor întreprinderii, a riscului economic și financiar sub care s-au obținut aceste rentabilități și a valorii întreprinderilor ca raport între rentabilitatea obținută și riscul asumat.

Diagnosticul rentabilității capitalurilor se realizează prin intermediul a două categorii de rate de eficiență, una generală și două care o compun pe cea generală: rate de rentabilitate economică și rate de rentabilitate financiară și rate de dobândă. Atât mărimea lor efectivă, cât, mai ales, descompunerea acestor rate pe factori de influență (marje, rotație, structură a capitalurilor) oferă informații fiabile pentru detectarea stării rentabilității întreprinderilor.

Diagnosticul riscului urmărește măsurarea variabilității rezultatelor întreprinderilor la modificarea structurii capitalurilor; măsurarea lichidității întreprinderilor, respectiv a capacității de achitare a datoriilor scadente pe termen scurt și măsurarea solvabilității întreprinderilor, a capacității acestora de a-și onora obligații asumate față de terți, la scadență.

Situația întreprinderilor va fi apreciată ca pozitivă, dacă, în urma diagnosticului ei financiar, rezultă o rentabilitate acoperitoare pentru riscurile pe care investitorii și le-au asumat prin alocarea capitalurilor lor în activele întreprinderilor. Această situație va putea fi judecată după mărimea ratelor valorii de piață a întreprinderii și de creștere durabilă a acesteia: raportul dintre valoarea de piață și cea contabilă și valoarea economică adăugată; multiplicatorul profitului per acțiune și randamentul de dividend și rata g de creștere durabilă.

3.4.1.Ratele de rentabilitate ale capitalurilor investite.

Antibiotice SA (%)

Biofarm SA (%)

Zentiva SA (%)

Ratele de rentabilitate a capitalurilor se determină prin raportarea rezultatelor obținute la capitalurile investite. Rata rentabilității economice exprimă capacitatea activului economic efectiv investit de a degaja un profit global, prin care să se asigure autofinanțarea creșterii nete a întreprinderilor și remunerarea investitorilor de capital. În cazul companiilor din sectorul farmaceutic acest indicator are valori cuprinse între 0 și 1, acest lucru arată că activele întreprinderilor au capacitatea de a genera rezultate pentru investitorii de capitaluri, indiferent de modul de finanțare al întreprinderilor. Rata rentabilității financiare măsoară randamentul capitalurilor proprii, al plasamentului financiar pe care acționarii l-au făcut prin investiția lor de capital în cumpărarea acțiunilor întreprinderilor. Întreprinderile din sectorul farmaceutic înregistrează și în cazul acestui indicator valori pozitiv, acest lucru arătând că firmele au capacitatea de a distribui dividende către acționari și de a-și crește rezervele. Valoarea pozitivă a acestui indicator fac mai atractive acțiunile companiilor, cursul lor la bursă fiind în creștere.

3.4.2. Descompunerea ratelor de rentabilitate a capitalurilor.

Antibiotice SA (%)

Biofarm SA (%)

Zentiva SA (%)

Ratele de marjă arată partea cantitativă a rentabilității capitalurilor investite și reprezintă diferența dintre venituri și diferite categorii de cheltuieli. Ratele de marjă se mai numesc și rate de rentabilitate comercială pentru faptul că exprimă profitabilitatea cifrei de afaceri prin raportarea uneia dintre marje la volumul vânzărilor, în raport deci cu activitatea comercială a întreprinderilor. Încasările din vânzarea bunurilor companiilor sunt cele care reconstituie, la diferite intervale de timp, stocurile de active la mărimea lor inițială. Acestea sunt ratele de rotație care se pot exprima prin două moduri prin coeficient de rotație și durata unei rotații. Aceste rate se calculează prin raportarea datelor din contul de profit și pierdere la cele din bilanț. Ca și ratele de rotație, ratele de structură a capitalurilor exprimă factorii calitativi de creștere a rentabilității capitalurilor, însă aceste rate sunt indicatori de exprimare a riscului. Ele exprimă capacitatea întreprinderilor de a asigura un echilibru, mai stabil sau mai precar, între capitalurile atrase și exigibilitatea obligațiilor asumate prin finanțare. Firmele din sectorul farmaceutic înregistrează valori pozitive și cu tendință crescătoare ale acestor rate de descompunere, acest lucru arată faptul că acestea sunt rentabile și cu grad înalt de profitabilitate.

3.4.3. Diagnosticul riscului.

Antibiotice SA (lei)

Biofarm SA (lei)

Zentiva SA (lei)

Riscul se măsoară, în mod normal, prin variabilitatea față de media rentabilității din ultimele exerciții. În previziune, risul se estimează ca variabilitate a rentabilităților efective în raport cu media de rentabilitate. Atât în analiză, cât și în previziune, această măsură a riscului este dată de dispersie și de abaterea medie pătratică, în timp ce măsura rentabilității este dată de medie și de speranța ei matematică.

Riscul economic este privit din perspectiva analiștilor aparținând întreprinderiilor, aici este urmărită variabilitatea profitului, ca urmare a variației nivelului de activitate și ca urmare a poziției activității întreprinderilor față de pragul de rentabilitate (punct mort). Variabilitatea profitului la o variație a nivelului de activitate a întreprinderilor este numită, levier de exploatare. Levierul de exploatare este deci raportul dintre variația profitului de exploatare și variația cifrei de afaceri. Din acest raport se poate evidenția influența asupra profitului asupra cifrei de afaceri față de pragul de rentabilitate.

Riscul financiar caracterizează variabilitatea profitului net, sub incidența structurii capitalurilor întreprinderilor. capitalurile împrumutate, prin ratele de rambursare a lor și prin suportarea sistematică a unor dobânzi și comisioane, antrenează o variabilitate a profitului net, o majorare a riscului financiar. Analiza levierului pentru măsurarea riscului financiar identifică legătura dintre levierul de exploatare, respectiv elasticitatea profitului brut și levierul financiar, respectiv elasticitatea profitului net.

3.4.4. Riscul de faliment.

Antibiotice SA (%)

Biofarm SA (%)

Zentiva SA (%)

Diagnosticul riscului de faliment constă în evaluarea capacității întreprinderilor de a face față angajamentelor asumate față de terți, deci în evaluarea solvabilității și lichidității întreprinderilor. analiza riscului de faliment se poate realiza în manieră statică, prin analiza echilibrelor financiare din bilanț sau în manieră dinamică, prin analiza fluxurilor de trezorerie. Analiza statică explică echilibrele/dezechilibrele poziției financiare prin indicatorii deja analizați. În analiza statică a riscului de faliment interesează ratele de solvabilitate și de lichiditate. Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmelor de a face față obligațiilor pe termen lung, care rezultă fie din angajamente anterioare contractate, fie din operații curente, fie din prevederi obligatorii. Activul net contabil intervine în diagnosticul solvabilității prin raportare la întregul pasiv din bilanț. Ratele de lichiditate exprimă capacitatea întreprinderilor de a-și plăti datoriile curente ce vor deveni scadente pe termen scurt. Aceste rate exprimă cantitativ diferite grade de lichiditate ale ansamblului de active, fără a analiza calitatea lichidității acestora.

Acești indicatori trebuie să respecte anumite limite, astfel că prima rată de solvabilitate trebuie să fie mai mare de 33%, acest lucru fiind repectat de către toate întreprinderile din sectorul farmaceutic. Rata îndatorării nu trebuie să depășească 50%, iar levierul 100%. Companiile analizate respectă și limitele acestor indicatori având valori care arată că firmele sunt capabile să facă față obligațiilor pe termen lung. Biofarm este compania cu cea mai mare rată de solvabilitate, în timp ce Antibiotice este întreprinderea cu cea mai mică rată de solvabilitate.

Ratele de lichiditate de asemenea trebuie să respecte anumite limite pentru ca întreprinderile să poată avea o analiză optimă. Rata curentă de lichiditate trebuie să fie mai mică decât 1, rata rapidă de lichiditate nu trebuie să depășească 0.8%. Ca și în cazul solvabilității, companiile analizate respectă limitele impuse, astfel că cea mai lichidă este Zentiva, în timp ce Antibiotice prezintă cel mai scăzut grad de lichiditate.

Analiza dinamică a riscului de faliment permite diagnosticarea și explicarea dezechilibrului financiar, evidențiat prin analiza statică. Cele două tipuri de analiză sunt deci complementare și trebuie făcute în același timp. Analiza dinamică pornește de la fluxurile de trezorerie, determinate de operațiunile de gestiune curentă și de operațiunile de capital, evidențiate în situația fluxurilor de trezorerie. Firmele din domeniul farmaceutic analizate înregistrează valori pozitive ale indicatorilor calculați, singura excepție fiind Biofarm care în 2008 prezintă valori negative, fapt ce arată că în anul respectiv a avut loc un dezechilibru financiar, însă compania și-a revenit spectaculos în următorii ani.

Concluzii

Pe parcursul acestei lucrări au fost urmăriți anumiți pași necesari efectuării unui diagnostic financiar care să arate potențialul și rentabilitatea companiilor. Partea de analiză financiară a întreprinderilor a fost realizată pe o perioadă de 5 ani, iar partea de diagnosticare a fost efectuată pe o perioadă de 4 ani. Acest interval a fost suficient pentru a un studiu cât mai realist și aprofundat al sectorului farmaceutic. Rezultatele obținute în urma studiului au fost interpretate și au fost realizate comparații între companii, de asemnea a fost urmărită evoluția sau involuția acestora pe perioada analizată.

În urma studiului efectuat se poate spune că Zentiva SA este compania cu cea mai mare putere economică din România și nu numai. Aceasta a obținut cele mai bune rezultate, dintre cele 3 studiate, pentru toți indicatorii analizați. Zentiva este compania cu cele mai bune cash-flow-uri și rate de risc, aceste lucruri arătând faptul că are un graqd ridicat de profitabilitate și rentabilitate, astfel că tot mai mulți investitori sunt interesați să participe la activitatea acesteia.

Antibiotice SA este compania cu cea mai mare vechime la nivel național, aceasta fiind prima companie farmaceutică înființată în România, la Iași. Antibiotice se află pe locul al doilea în topul celor mai bune companii farmaceutice naționale, rezultatele obținute în urma analiziei efectuate au arătat că societatea este gestionată foarte bine și prezintă o activitate ridicată la standarde internaționale.

Biofarm SA este o companie mai mică, rezultatele acesteia având diferențe considerabile față de cele ale companiilor prezentate mai sus. În urma acestui studiu s-a putut observa faptul că Biofarm este o companie un potențial ridicat și cu șanse reale de creștere și evoluție, aceasta având deja acces la piața internațională, fapt ce o va ajuta foarte mult în viitor.

Așadar sectorul farmaceutic este printre cele mai importante domenii de interes la nivel național, acest lucru fiind datorat nu numai notorietății de care beneficiază ci mai ales de rezultalele obținute în urma activității pe care o realizează.

Referințe bibliografice

Bistriceanu Gheorghe, Adochiței Mihai, Negrea Emil – ”Finanțele agenților economici”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1995;

Bran Paul – ”Finanțele întreprinderii”, Ed. Economică, București, 1996;

Brezeanu Petre – ”Gestiunea financiară a întreprinderii. Analiza financiară”, Ed. ASE, București, 1999;

Deaconu Adela – “Diagnosticul și evaluarea întreprinderii”, Ed. Intelcredo, Deva, 2000;

Dragotă Victor, Ciobanu Anamaria, Obreja Laura, Dragotă Mihaela – ”Management financiar”, vol.1, Ed. Economică, București, 2003;

Dumitrescu Dalina, Dragotă Victor, Ciobanu Anamaria – ”Evaluarea întreprinderilor”, Ed. Economică, București, 2002;

Halpern Paul, Weston, Fred Brigham, Eugene – ”Finanțe manageriale”, Ed. Economică, București, 1998;

Ilie Vasile – ”Gestiunea financiară a întreprinderii”, Ed. Didactică și Pedagogică, București;

Lorino Philippe -“Mesure de performances”, Ed. D’Organization, Paris, 2000;

Nicolescu Ovidiu – ”Managementul întreprinderilor mici și mijlocii. Concepte. Metode. Aplicații. Studii de caz”, Ed. Economică, București, 2003;

Ross St., Westerfield R., Jaffe R. – ”Corporate Finance”, 2001;

Stan Sorin – ”Evaluarea întreprinderii”, Ed. Iroval, București, 2003;

Stancu Ion – ”Finanțe”, ediția a treia, Editura Economică, București, 2002;

Stancu Ion – ”Finanțe”, ediția a patra, Editura Economică, București, 2007;

Vintilă Georgeta – „Gestiunea financiară a întreprinderii”, Ed. Didactică și pedagogică, București, 2000;

Vintilă Georgeta, Vuță Mariana – ”Gestiunea financiară a întreprinderii. Lucrări aplicative și studii de caz”, Ed. ROLCRIS, București, 2000,

Vâlceanu Gheorghe, Robu Vasile, Georgescu Nicolae – „Analiză economico-financiară”, Ed. Economică, București, 2005;

Thibaut J.P.- „Le diagnostic d’entreprise”, Ed. Sedifor, Paris, 1989;

Toma Mihai, Alexandru Felicia – ”Finanțe și gestiunea financiară de întreprindere”, ediția a 2-a, Ed. Economică, București, 2002;

www.antibiotice.ro

www.biofarm.ro

www.bvb.ro

www.ktd.ro

www.zentiva.ro

Anexe

Anexa 1 (Bilanțuri contabile)

Antibiotice SA

Biofarm SA

Zentiva SA

Anexa 2 (Conturile de profit și pierdere)

Antibiotice SA

Biofarm SA

Zentiva SA

Anexa 3 (Conturile de profit și pierdere varianta anglo-saxonă)

Antibiotice SA

Biofarm SA

Zentiva SA

Anexa 4 (Formule folosite pentru calcule)

Analiza poziției financiare.

Analiza performaței financiare.

Analiza fluxurilor de trezorerie.

Ratele de rentabilitate ale capitalurilor investite.

Descompunerea ratelor de rentabilitate ale capitalurilor .

Diagnosticul riscului.

Riscul de faliment.

Rata inflației.

Referințe bibliografice

Bistriceanu Gheorghe, Adochiței Mihai, Negrea Emil – ”Finanțele agenților economici”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1995;

Bran Paul – ”Finanțele întreprinderii”, Ed. Economică, București, 1996;

Brezeanu Petre – ”Gestiunea financiară a întreprinderii. Analiza financiară”, Ed. ASE, București, 1999;

Deaconu Adela – “Diagnosticul și evaluarea întreprinderii”, Ed. Intelcredo, Deva, 2000;

Dragotă Victor, Ciobanu Anamaria, Obreja Laura, Dragotă Mihaela – ”Management financiar”, vol.1, Ed. Economică, București, 2003;

Dumitrescu Dalina, Dragotă Victor, Ciobanu Anamaria – ”Evaluarea întreprinderilor”, Ed. Economică, București, 2002;

Halpern Paul, Weston, Fred Brigham, Eugene – ”Finanțe manageriale”, Ed. Economică, București, 1998;

Ilie Vasile – ”Gestiunea financiară a întreprinderii”, Ed. Didactică și Pedagogică, București;

Lorino Philippe -“Mesure de performances”, Ed. D’Organization, Paris, 2000;

Nicolescu Ovidiu – ”Managementul întreprinderilor mici și mijlocii. Concepte. Metode. Aplicații. Studii de caz”, Ed. Economică, București, 2003;

Ross St., Westerfield R., Jaffe R. – ”Corporate Finance”, 2001;

Stan Sorin – ”Evaluarea întreprinderii”, Ed. Iroval, București, 2003;

Stancu Ion – ”Finanțe”, ediția a treia, Editura Economică, București, 2002;

Stancu Ion – ”Finanțe”, ediția a patra, Editura Economică, București, 2007;

Vintilă Georgeta – „Gestiunea financiară a întreprinderii”, Ed. Didactică și pedagogică, București, 2000;

Vintilă Georgeta, Vuță Mariana – ”Gestiunea financiară a întreprinderii. Lucrări aplicative și studii de caz”, Ed. ROLCRIS, București, 2000,

Vâlceanu Gheorghe, Robu Vasile, Georgescu Nicolae – „Analiză economico-financiară”, Ed. Economică, București, 2005;

Thibaut J.P.- „Le diagnostic d’entreprise”, Ed. Sedifor, Paris, 1989;

Toma Mihai, Alexandru Felicia – ”Finanțe și gestiunea financiară de întreprindere”, ediția a 2-a, Ed. Economică, București, 2002;

www.antibiotice.ro

www.biofarm.ro

www.bvb.ro

www.ktd.ro

www.zentiva.ro

Anexe

Anexa 1 (Bilanțuri contabile)

Antibiotice SA

Biofarm SA

Zentiva SA

Anexa 2 (Conturile de profit și pierdere)

Antibiotice SA

Biofarm SA

Zentiva SA

Anexa 3 (Conturile de profit și pierdere varianta anglo-saxonă)

Antibiotice SA

Biofarm SA

Zentiva SA

Anexa 4 (Formule folosite pentru calcule)

Analiza poziției financiare.

Analiza performaței financiare.

Analiza fluxurilor de trezorerie.

Ratele de rentabilitate ale capitalurilor investite.

Descompunerea ratelor de rentabilitate ale capitalurilor .

Diagnosticul riscului.

Riscul de faliment.

Rata inflației.