Diagnosticul Economico Financiar pe Baza Datelor Prezentate de Bilant la S.c. Magnum La Mangi S.r.l

INTRODUCERE

Elementul de bază în desfașurarea activitații oricărei întreprinderi este reprezentat de nivelul de adaptabilitate la evoluția mediului în care își desfașoară activitatea dar și de facultatea sa de cunoaștere și distingere a activității individuale.

Lucrarea de față, prezintă aspecte legate de evoluția societații S.C. MAGNUM LA MANGI S.R.L., prin analiza aprofundată a bilanțului contabil și a contului de profit și pierdere din perioada 2012-2014 și stabilirea nivelului performanțelor înregistrate de societate.

Tema proiectului “ Diagnosticul economico-financiar pe baza datelor prezentate de bilanț la S.C. MAGNUM LA MANGI S.R.L.”, este un subiect de actualitate, deoarece în condițiile prezente ale economiei de piața, pentru o întreprindere și pentru conducerea acesteia este foarte important să se cunoască toate aspectele situației sale economice, pe baza cărora se pot adopta decizii și elabora strategii, astfel încat entitatea să poată fi competitivă, iar activitatea acesteia, profitabilă.

Datorită domeniului meu de pregătire, inginerie și management în alimentație publică și agroturism, am ales S.C. MAGNUM LA MANGI S.R.L. pentru efectuarea acestei analize, deoarece aceasta își desfasoară activitatea în cadrul ramurii economice alimentație publică și anume restaurant. Un alt motiv pentru această alegere a fost deschiderea pe care conducerea societații a avut-o în furnizarea de informații și documente necesare întocmirii analizei diagnostic.

Lucrarea este structurată în 4 capitole. Primul capitol se dedică în totalitate aspectelor teoretice cu privire la analiza diagnostic și cuprinde conținutul și importanța pe care aceasta o are în luarea deciziilor la nivel organizațional, tipurile de analiză diagnostic, respectiv modelele și etapele care trebuie parcurse în realizarea acestui proces.

În capitolul al doilea am facut o prezentare generală a societății comerciale S.C. MAGNUM LA MANGI S.R.L. din punct de vedere al misiunii pe care o are, al organizării și al structurii acesteia.

În al treilea capitol s-a efectuat calcularea, reprezentarea grafică și interpretarea indicatorilor utilizați în analiza performanță-patrimoniu, pe baza datelor prezentate de bilanț. Acest capitol evidențiaza evoluția societății S.C. MAGNUM LA MANGI S.R.L. în perioada 2012 – 2014, printr-o analiză financiară care urmărește să arate poziția financiară, profitabilitatea și alți indicatori care reflectă activitatea firmei.

Capitolul patru prezintă concluziile generale stabilite în uma analizei efectuate și propuneri considerate necesare dezvoltării strategice a societății.

Lucrarea de diplomă terminându-se cu bibliografia care cuprinde sursele de unde am preluat informații, cât și anexa care cuprinde bilanțul contabil.

CAPITOLUL 1

CONȚINUTUL ȘI METODOLOGIA ANALIZEI DIAGNOSTIC

Definiția și importanța analizei diagnostic

Contabilitatea, este un instrument principal de cunoaștere, control și gestiune al operațiilor patrimoniale având drept obiectiv asigurarea sa cronologică și sistematică, prelucrarea, păstrarea, valorificarea și prezentarea informațiilor cu privire la patrimoniu, cat și la rezultatele obținute, atât pentru neceesități proprii, cât și în relațiile cu terții.

Privită din sfera metodelor generale de evaluare, “analiza constă în cercetarea, pe bază de documente, a fiecărei operații economice sau financiare în parte, prin descompunerea ei în elemente componente”, în scopul stabilirii formulei contabile.

Termenul de analiză este de origine greaca și înseamnă “a descompune în elemente componente”.

Analiza tehnico-economică reprezintă un ansamblu de procedee cu ajutorul cărora se stabilsesc și se cuantifică factorii tehnico-economici ce determină rentabilitatea unei activitați, sau a unei unități de producție.

Analiza diagnostic reprezintă o modalitate de obținere a unei imagini de ansamblu a unitații, abordată din punct de vedere managerial și în același timp a gestiunii previzionale, respectiv a managementului strategic.

Diagnosticul reprezintă un proces de identificare a unor “maladii” ale unităților pe baza simptomelor observate de specialiștii în organizare și conducere, utilizând metode și tehnici adecvate.

Diagnosticul financiar exprimă starea de sănătate economico-financiară a întreprinderii și este rezultatul unui proces de evaluare a potențialului financiar al acesteia. Elaborarea diagnosticului financiar presupune utilizarea și prelucrarea unui ansamblu de indicatori (de lichiditate, rentabilitate și îndatorare) care reprezintă, totodată, instrumente ale diagnosticului financiar.

Obiectivele diagnosticului financiar sunt diferite, în funcție de subiectul care îl evaluează, acordându-se atenție unui aspect sau altuia, care să surprindă situația financiară a întreprinderii dupa scopurile urmărite.

Scopul analizei diagnostic în întregul ei îl constituie profitul și situația financiară a întreprinderii, reflectată în bilanțul contabil. Obiectivul analizei diagnostic se desface în diferite componente, dupa scopul urmarit, astfel: lichiditate, echilibru financiar, gestiune, fond de rulment, renatbilitate etc.

“Diagnosticul economico-financiar constă în definirea și delimitarea punctelor tari și slabe din acest domeniu și înseamnă totodată capacitatea de discernământ și selectare a problemelor financiare cu care se confruntă firmele în mediul economico-social în care îsi desfăsoară activitatea”. Pentru aceasta se poate folosi analiza SWOT (Strengths, Weaknesses, Opportunuties, Threats).

Analiza SWOT  este una dintre cele mai utilizate forme de analiză a unei afaceri. Prin SWOT se analizează și se evaluează impactul punctelor forte și a slăbiciunilor interne, a oportunităților și a amenințărilor ce provin din mediul extern. Partea principală a acestei analize reprezintă listarea și evaluarea acestor puncte.

Prezintă pe aceeași pagină cele patru elemente, în patru cadrane separate: pe cele două din partea de sus sunt enumerate punctele forte și cele slabe, iar pe cele din partea de jos, oportunitățile și amenințările.

Fluxul etapelor analizei SWOT

Fig. nr. 1.1

Sursa: D. Porojan, C. Bișa-Planul de afaceri. Concepte, metode

Tehnici, procedura, Casa de EdituraIrecson, Bucuresti, 2002, pag 162

Importanța și necesitatea analizei diagnostic decurge și din faptul că nici o știință nu poate fi scutită de obiectul analizei ca metodă de cunoaștere, cercetare și evaluare a fenomenelor, iar în managementul unei întreprinderi semnifică un instrument esențial în luarea de decizii.

“Concluziile diagnosticului economico-financiar trebuie să se adapteze la starea financiară constantă și să recomande soluții profesionale de asanare a situațiilor defavorabile, atât pe baza rezervelor proprii, cât și a unor acțiuni de asistență externă.

Consultanții de strategie și analiștii financiari, secondați de personalul de specialitate din firma analizată, pot realiza împreuna analize-diagnostic pertinente și relevante pentru viitorul firmei”.

Tipologia analizei diagnostic

Principalele variante de abordare a întreprinderilor, prin analiza diagnostic, pot fi sintetizate astfel:

după aria de cuprindere a analizei diagnostic, aceasta poate fi generală sau de sistem, partială sau de subsistem și pe activități:

în funcție de poziția elaborărilor față de întreprinderea analizată, analiza diagnostic poate fi efectuată de consultanți independenți, de managerii firmei și specialiști sau de echipa managerială (autodiagnostic);

dupa metodele utilizate analiza diagnostic poate fi prin ascultare, prin RATIOS-uri (indicatori și indici relevanți) sau complexă prin investigație și analiză.

În practică, în funcție de specificul întreprinderii, consultantul trebuie să aleagă din varietatea de niveluri și extensii de abordare a analizelor-diagnostic.

Analiza diagnostic este o metodă complexă și multicriterială de investigare utilizată în management fiind apreciată ca una din căile cele mai productive de îmbunatațire a gradului de cunoaștere.a stărilor efective, de sesizare a insuficiențelor și disponibilităților, de interpretare pragmatică de tip “efect – cauză – măsuri”.

Analiza – diagnostic este necesară diferiților utilizatori ai rezultatelor diagnosticului economico- financiar al întreprinderii aflați în situația de a lua decizii privind:

decizii de redresare sau lichidare;

angajarea unor proiecte investiționale;

cumpărarea sau vinderea în întregime sau parțială a întreprinderii;

acordarea sau refuzul unui credit;

gestiunea patrimonial – financiară a întreprinderii;

cumpărarea sau vanzarea de titluri de valoare etc.

Analiza diagnostic presupune:

delimitarea simptomelor, a disfuncționalităților din cadrul firmei;

cercetarea și analiza fenomenelor și responsabilităților;

identificarea cauzelor disfuncționalităților sau nevoia de a determina o mai bună și durabilă sănătate a firmei;

elaborarea programelor de acțiune prin a căror aplicare să asigure redresarea, ameliorarea performanțelor sau creșterea economica și puterea financiară organismului social analizat.

"Prin urmare, scopul analizei diagnostic este că, în urma reglării sistemului, să se ajungă la o comandă optimă, astfel încât să se asigure maximizarea funcției obiectiv".

Concluzionând, observăm că analizele diagnostice pot fi generale sau partiale, pe termen lung sau scurt, însa scopul urmărit în aceste situații este de a îmbunătății sistemul de conducere prin

elaborarea unor soluții optime.

Metodologia utilizată în analiza diagnostic

Metodologia analizei cuprinde un ansamblu de metode folosite de această disciplină, reflectând calea pe care trebuie s-o urmeze gândirea, pentru cercetarea realității și formularea rezultatelor.

Metoda analizei-diagnostic derivă din metodele de stabilire a unui diagnostic medical și urmărește descrierea structurii și funcționalități unui sistem economic, caracterizarea cât mai exactă a stării sale informațional-decizinale, evidențierea aspectelor pozitive (puncte forte) și a celor de disfuncționalitate (puncte slabe), în vederea formulării globale a unor strategii și modalităti de intervenție, pentru îmbunătățirea performantelor sale, luând în considerare influența factorilor perturbatori din mediul în care își desfășoară activitatea.

Pentru culegerea, înregistrarea și sistematizarea datelor și informațiilor referitoare la situația economico-financiară și managerială a organizației se apelează frecvent la metode și tehnici specifice. Acestea se prezintă în cele ce urmează:

Interviul este o tehnică de culegere, înregistrare și prelucrare a datelor și informatțiilor pe baza unei discuții între doi parteneri. Constă în parcurgerea urmatoarelor etape successive: pregătirea interviului, declanșarea, desfăsurarea și încheierea acestuia.

Chestionarul este o tehnică de investigare axată pe lansarea de întrebări unui  eșantion reprezentativ de manageri ți executanți, întrebări cu variante de răspuns cât mai clare, care să acopere o paletă largă a aspectelor ce fac obiectul diagnosticării. Aceasta cuprinde un ansamblu de întrebări logice, generate de obiectivul urmărit "legea lui Parteo este valabilă și în acest domeniu; 20% din întrebări să acopere 80% din problemele investigate".

Pentru un rezultat cât mai veridic al chestionării trebuie să se aplice această metodă de culegere a datelor pe un eșantion cât mai reprezentativ, care să raăspundă întrebaărilor cu seriozitate și rsponsabilitate.

Examinarea realizată prin intermediul observațiilor directe reprezintă un complex de metode de cercetare la care se adresează numeroși experți exterior în organizație și administrație, mizând pe experiența acestora cât și pe spiritul lor de constatare.

Datorită acestui procedeu se evidențiază în mod clar o primă imagine a întregii întreprinderi. Acesta realizându-se prin intermediul observațiilor instantanee împotriva subiectul investigat.

Observațiile instantanee reprezintă un procedeu de recoltare a datelor privind secvențele procesului analizat. Aceast procedeu are la baza desfășurarea de observați întâmplătoare, realizate prin investigare, având siguranța că rezultatele dobândite reprezinta activitățile studiate. Necesită actiunea de a străbate urmatoarele faze : formarea observațiilor, desfășurarea observațiilor, modificarea datelor cât și studierea efectelor.

Analiza rapoartelor este folosită în special pentru fotografierea modului de efectuare a activităților administrative. Această metodă se analizează, în funcție de aria diagnosticului, relații ce aparțin evidenței tehnice, cât și celei statice și financiar-contabile, selecționând ipostaze caracteristice obiectivelor și analizei-diagnostic.

Procedeul cercetării posturilor și a documentelor analizează recoltarea și studierea datelor procurate de diferite cadre de administrare cu privire la activitatea pe fișe de analiză a realizărilor din cadrul posturilor. Datorită fișelor de analiză a posturilor se efectuează o succesiune de comensurări cu privire la perioada realizării unor atribuții, ce aprobă estimarea postului respectiv în prezentul caz.

Metode și tehnici utilizate în analiza desfășurării activităților și a circulației principalelor informații – pentru studierea pe activități se folosește o multitudine de procedee și tehnici care îmbină utilizarea interviului și analizarea relațiilor cu variate tehnici de constituire a mișcării documentelor și a informațiilor. Cele mai folosite metode de reprezentare grafică fiind diagramele de rutină, cât și diagramele de flux informațional.

Graficele de flux informational – aceste diagrame sunt utilizate în cadrul analizei diagnostic doar ca o continuare a diagramelor de rutină, în fazele în care acestea pretinde un grad cât mai mare de detaliere. Principalele componente specifice fiecărui model de diagramă de flux informațional sunt metoda circuitelor orizontale și metoda circuitelor verticale.

Analiza prin metoda interogativă – persoana care realizează analiza își însușește o atitudine introgativă punandu-și diferite întrebări despre obiectul investigației și procedura practicată. Această metodă constă în cercetarea activităților ce trebuie planificate cu ajutorul anumitor întrebări cadru, cu scopul de a clarifica modul de îndeplinire a tuturor activităților studiate și de a identifica posibilitatea de rationalizare a lucrărilor.

Analiza factorială este o tehnică matematică/ statistică aplicată în întreprinderea periodică a rezultatelor întreprinderilor economice. Se propune pentru crearea acestei analize, folosirea metodelor de analiză factorială, utilizându-se atât pentru crearea naturii și ponderii condițiilor, cât și pentru emiterea de variante previzioane. Cele mai frecvent practicate metode de analiză factorială sunt metoda diferențelor și metoda substituirii în lanț.

Analiza diagnostic pe bază de indicatori și indici reprezintă o procedură eficientă, care are posibilitatea de a constata greșelile cât și lipsurile în conducere prin confruntarea cu însușirile tipologice caracteristic unității sau sectorului cercetat. În urma informațiilor furnizate se deosebesc : indici de structură, indici de funcționare și indici de sinteza.

Alte metode: Metodele de determinare a problemelor și organizarea priorităților de abordare a scopurilor sunt: Metoda ORTID ( Obiective, Resurse, Transformare, Integrare și Dezvoltare) și Metoda criteriala, Metode și tehnici de analiză a structurii de organizare și conducere (Analiza morfologică, Metoda Synapse, Metoda exploatării tendințelor și Metoda analizei valorii), Metode și tehnici de descoperire a soluțiilor de îmbunătățire (Metoda brainstorming sau asaltul ideilor, Sinectica, Metoda Delphi și Metoda creativă).

Etapele analizei diagnostic

Stadiul de initiere în crearea unei analize-diagnostic îl reprezintă vizitarea și examinarea cu atenție și la fața locului a firmei, dezbateriile cu personalul conducerii, cu slariații direct incluși în lucrările întreprinderii. Unul dintre aspectele importante o contituie deplasarea la fața locului (deși, în cele mai multe cazuri, acest lucru este omis de către evaluatori) întrucât această soluție are drept scop cunoașterea situației concrete a activului estimat. Cu această ocazie estimatorul va stabili alcătuirea în spațiu, modalitățile de acces cât și mijloacele de transport, situația construcțiilor, condiția și tipul utilajelor folosite în cadrul producției.

Analiza-diagnostic urmarește îndplinirea urmatoarelor activitati :

depistarea aspectelor favorabile care merită să fie extinse sau generalizate;

prevenirea fenomenelor producatoare de dezechilibre sau de tulburari functionale;

găsirea căilor de remediere a eventualelor dezechilibre, deficiențe și dificultăți puse în evidență cu ocazia analizei, ținând seamă de concurența și de obiectivele restructurării și privatizării;

pregătirea etapelor de perfectionare a organizării și conducerii unității social-economice considerate;

stabilirea nivelului de organizare a unității social-economice respective (starea de sănătate);

precizarea direțiilor de dezvoltare în domeniul organizării și conducerii (starea de vitalitate);

Etapele-cadru ale analizei-diagnostic sunt descrise succint în continuare.

Etapa 1 – pregătirea diagnosticului, este o etapă pregătitoare în care au loc o serie de contacte preliminare între analiști, conducerea unității și viitorii colaboratori, în scopul stabilirii necesității și oportunității analizei-diagnostic și a creării și asigurării unui climat de încredere și înțelegere reciprocă între participanți.

În această etapă se are în vedere:

definirea problemelor și a obiectivelor de urmărit prin analiza-diagnostic;

formarea echipei de analiză în care, pe lângă analiștii-consultanți externi și incluși și specialiști din cadrul fiecărui subsistem analizat;

stabilirea metodelor de abordare, a necesarului de materiale auxiliare (agende, chestionare etc.);

efectuarea unor investigații preliminare pentru stabilirea necesarului de date;

stabilirea planului concret de actiune;

Etapa 2 – de analiză-evaluare, conține o serie de investigații analitice finalizate printr-un studiu/raport de diagnostic, care cuprinde planul de măsuri și soluțiile propuse. Analiza documentelor și a informațiilor disponibile permite cunoașterea detaliată și precisă a funcționării sistemului și a stării acestuia.

Pe baza analizei detaliate se pot elibera diferite scenarii credibile de evaluare. Realizarea acestei etape necesită parcurgerea următorilor pași:

culegerea datelor, verificarea, sistematizarea și gruparea datelor prin tehnici statistice, sau reprezentări grafice care sunt mai sugestive și mai usor de înțeles de catre beneficiari;

interpretarea datelor, analiza critică a rezultatelor, discutarea aspectelor critice cu beneficiarul în vederea punerii de acord cu rezultatele obținute din analiza datelor;

valorificarea analizei prin elaborarea unor recomandări care trebuie să fie bine justificate și argumentate pentru a fi acceptate de beneficiar;

elaborarea studiului final sau a raportului final de evaluare, care conține planul de măsuri și solutiile propuse, avizate de beneficiar.

Etapa 3 – de post-diagnostic, are în vedere implementarea soluțiilor propuse și evaluarea rezultatelor, având ca scop principal verificarea eficienței reale a soluțiilor implementate.

Raportul final cu care se încheie analiza-diagnostic conține următoarele secțiuni:

rezumatul principalelor probleme abordate;

scurt istoric și descrierea succintă a unității social-economice și a sectorului de care aparține;

politica de marketing, de vânzări și piața specifică unității analizate;

activitati de aprovizionare, producție și desfacere;

probleme specifice de organizare, conducere și personal;

politici de dezvoltare (investiții realizate, investiții necesare);

probleme financiar-contabile;

analiza avantajelor/punctelor forte, a punctelor slabe, a riscurilor și a oportunităților;

dreptul de proprietate (teren, clădiri, aspecte juridice);

informații și surse financiare;

cadrul economic și politic, în special în ceea ce privește oportunitatea investițiilor pentru investitorii străini.

Fiecare secțiune poate să conțină o defalcare specifică a subobiectivelor în funcție de scopul analizei, de mijloacele și resursele pe care analiștii de sistem le au la dispozitie.

Soluțiile propuse de echipa de analiști în raportul final pentru problemele analizate, vor fi în mod evident dependente de sursele de date utilizate și de informațiile primite de la conducerea unității social-economice în timpul desfașurării analizei-diagnostic.

Fig. 1.2. Programul de desfășurare a unei analize diagnostic

Solicitare

(initiativa

Din

rapoarte/documente

Interviuri

Chestionare

CAPITOLUL 2

PREZENTAREA SOCIETĂȚII S.C. MAGNUM LA MANGI S.R.L

2.1. Introducere

Societatea comercială este localizată în județul Prahova, comună Provita de Jos, fiind una din cele 104 localități ale județului Prahova, înconjurată de păduri de foioase, cu un relief submontan ce constituie un atu pentru această zona, constituie un punct de atracție pentru cei care preferă agroturismul, dar și climatul puternic ionizat al zonei. Provita de Jos este situată aproximativ în centrul geografic al țării, la numai 100 km de București și 40 km de Ploiești.

Restaurantul „Magnum la Mangi” este un restaurant de mărime medie, situat într-o zona centrală a comunei. Este un loc unde poți gusta magia unei seri liniștite alături de prieteni, într-un cadru elegant, intim și plăcut. Experiență de peste 6 ani îmbină într-un mod unic tradiția mâncărurilor românești cu arta culinară internațională.

Denumirea Societății

S.C. MAGNUM LA MANGI S.R.L

S.C. MAGNUM LA MANGI S.R.L este reprezentată legal de Mangiac Radu Ion, în calitate de administrator.

Sediul Social: localitatea Provita de Jos, Str. Sat Draganeasa, Nr. 74A, județul Prahova.

Societatea Comercială Magnum la Mangi, o societate cu răspundere limitată s-a înființat în anul 2008 și a fost înregistrată la Registrul Comerțului cu numărul de înmatriculare J29/262/2008 și codul unic de înregistrare 22411201, atribuit fiscal RO, telefon : 0736017055; iar activitatea pe care o desfășoară este „Restaurant”, potrivit codurilor CAEN 5610.

Descrierea Societații

În anul 2003, Mangiac Șerban (actualul director al Restaurantului Magnum la Mangi) a înființat societatea comercială Radăș Chris, o societate cu răspundere limitată. Experimentând mai multe sectoare de activitate, succesul societăți îl reprezintă Restaurantul Magnum la Mangi. Acesta a fost înființat în anul 2008, iar din luna martie fiind deschis pentru client, reprezentând de fapt o afacere de familie.

Restaurantul este de mărime medie. Capacitatea este de 120 de locuri. În anul 2008 capacitatea era de 90 de locuri, însă în 2012 a avut loc prima extindere și anume terasă acoperită ceea ce a însemnat un surplus de 30 de locuri. În prezent jos sunt distribuite 80 de locuri iar la etaj 40 de locuri.

Suprafața desfășurată a restaurantului este de 240 mp, ceea ce permite organizarea unor banchete, baluri, botezuri, aniversări și diferite evenimente. Amplasarea acestuia este favorabilă având în vedere poziționarea într-o zona liniștită cu o panorama deosebită.

Restaurantul Magnum la Mangi este o unitate cu specific românesc, de mărime medie. Acest tip de unitate pune în valoare tradițiile culinare ale României, servind o gama diversificată de preparate culinare, băuturi alcoolice și nealcoolice specifice. Ambianța interioară este specifică țării.

Deși meniul de baza este cel cu specific românesc, în lista se regăsesc și preparate din bucătăria internațională. Număratele specialități ale bucătăriei românești și nu numai, atrag o clientela cât mai vastă și variată. El oferă un meniu cu prețuri fixe, dar adițional și un meniu a la carte.

Arhitectură si design

Primul nivel al restaurantului este alctauit din terasă acoperită (împrejmuită cu pereți de sticlă), apoi salonul. Tot la acest nivel se află barul, bucătăria (cu cele 2 zone de depozitare) și grupurile sanitare (atât pentru clienți cât și pentru angajați – separate). La etaj este cel de al doilea salon mai restrâns.

Din punct de vedere al arhitecturii și al design-ului, restaurantul MAGNUM LA MANGI este conceput în stilul rustic-elegant. Mobilierul rustic realizat din lemn masiv se potrivește perfect cu arhitectură unității. Lemnul este, prin natură lui, un material natural, cald, viu, liniștitor, primitor și confortabil, tocmai din acest motiv a fost preferat de către arhitecți. Mobilierul rustic este ideal pentru restaurantele cu specific românesc.

La etaj, tavanul este acoperit cu scândură (căpriori), iar pereții acoperiți cu lambriuri din lemn. Scară interioară este și ea din lemn masiv.

Lemnul asigura o atmosfera de relaxare și de siguranță. Mobilierul din lemn și în general obiectele din lemn, mai ales cele rustice, au fost associate cu elemente de fier forjat (corpuri de iluminat, alte obiecte decorative). S-a renunțat la stilul rustic standard cu piei de animale pe pereți și obiecte de ceramică greoaie, înlocuindu-se cu obiecte decorative din cupru și aramă care duc cu gândul la conducătorii României.

În ceea ce privește barul, acesta este învelit în cărămidă roșiatică, iar pereții salonului sunt și ei alocuri “pavați” cu cărămidă. Culorile folosite sunt tonuri calde, liniștitoare (culorile pământului).

Acest stil arhitectural rustic-elegant este ideal pentru a te relaxa și a savura preparatele cu specific românesc.

2.5 Programul de funcționare

Programul de funcționare este unul flexibil și acaparant pentru clientela de afaceri a restaurantului. Acesta este deschis pe tot parcursul unei săptămâni de la ora 12:00 până la ora 24:00 (ora de preluare a ultimei comenzi). În perioada sărbătorile religioase precum Crăciunul, Paștele, restaurantul este închis, însă acesta este deschis în numeroase alte zile fie religioase importante pentru poporul român (Sf. Ion, Sf. Constantin și Elena etc.) sau sărbătoare precum: 1 Martie, 8 Martie, Ziua Muncii.

În ceea ce privește angajații din staff-ul tehnic (în special cei de la bucătărie, dar și cei care se ocupă cu curățenia) sunt prezenți în unitate în fiecare zi de la ora 9:00 până la ora 24:00). Anagajtii lucrează în ture de 24 cu 24 de ore (o zi liberă, una de muncă).

Dotări

Unitatea de alimentație publică este prevăzută cu un sistem de climatizare modern care a permis segmentararea acesteia în spațiu pentru fumători și spațiu pentru nefumători.

La bar se regăsește instrumentele speciale pentru preaparea diferitelor băuturi și cocktail-uri: blander, shaker, expressor etc. De asemenea pentru curățarea acestora este folosită o mașină de spălat vase.

Bucătăria prezintă echipamente pentru linia caldă cât și pentru linia rece de preparate. Astfel avem echipamente frigorifice, cuptoare electrice cu plită, salamandra etc.

2.7 Structura organizatorică

Directorul General al restaurantului este Mangiac Șerban fiind și responsabil Resurse Umane. Acesta are în subordine Directorul Comercial – Costache Cristian, și tot în subordinea acestuia este și Administratorul firmei Mangiac Radu Ion. Pe posturile tehnice, de execuție sunt 2 bucătari și un ajutor-bucătar, un șef de sala și 4 ospătari, 2 barmani și o femeie de serviciu.

Personalul necesar a fost identificat și recrutat prin intermediul anunțurilor de mică publicitate. Fiecare dintre angajați au experiență profesională precum și studii în domeniu, ceea ce asigura un serviciu de calitate, oferind un renume restaurantului.

Bucătarul-șef are în subordine angajații de la bucătărie și anume un bucator și un ajutoar-bucătar. Este responsabil de realizarea produselor gastronomice. El este cel care se asigura de fiecare dată de calitatea ridicată a produselor.

Bucătarul și ajutoarele se asigura de prepararea, pregătirea și aranjarea produselor.

În procesul de deservire rolul cel mai important îl ocupă ospătarii care trebuie să asigure o calitate cât mai ridicată a serviciilor.

Șeful de sala are normă de lucru 5 zile a câte 8 ore pe perioada cea mai aglomerată a zilei, însemnând orele 12:00-20:00, iar pe durata unui eveniment șeful de sală fiind prezent pe tot parcurul acestuia.

Alți angajați ai restaurantului: 2 barmani (efectuează operațiile de servire a clienților cu băuturile dorite) și o femeie de serviciu (asigura curățenie în local și la baie).

Tabelul nr. 2.1

Tabelul nr. 2.2

Tabelul nr. 2.3

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ Fig. nr. 2.1.

2.8 Meniu

    Meniul conține o varietate de preparate culinare românești dar și din bucătăria internațională. Acesta este schimbat de două ori pe an, este vorba despre o adaptare sezonieră, prin care se face trecerea de la mâncărurile grele de iarnă cu multe sosuri la cele ușoare de vara – salate. La fel se procedează și la bar.

2.9  Clientela

Amplasarea restaurantului în centrul comunei este importantă în atragerea clienților fiind ușor accesibil pentru oricine. Clienții vizați de afacere sunt persoane majore: o pondere ridicată deținând-o cei cu vârstă cuprinsă între 18-30 de ani cu un procent de 55 %, pe al doilea loc ca și pondere se situează clienții cu vârstă între 30 -38 ani, aceasta fiind de 30% urmânand ca pe ultimul loc să se situeze cu doar 15 % din totalul clienților , cei cu vârsta mai mare de 38 ani

Fig. nr. 2.2

   Restaurantul organizează evenimente precum aniversări, mese festive pentru zile onomastice, banchete, baluri, botezuri cât și diferite evenimente. Situarea în centrul orașului constituie un avantaj deoarece turiștii care se opresc aici pentru a savura delicioasele bucate românești reprezintă o parte importantă din numărul de ateri ai restaurantului. Servicile de calitate precum și meniul variat a dus la fidelizarea clientelei.

2.10 Furnizorii

Furnizorii reprezintă pentru societate o datorie pentru achiziția de produse și a prestărilor de servicii. Pentru buna desfășurare a activității, societatea S.C MAGNUM LA MANGI S.R.L întreține relații comerciale, în calitate de furnizori de material și prestatori de servicii, cu următoarele societăți comerciale cum sunt:

Furnizori de produse:

Tabelul nr. 2.4

Furnizori de servicii:

Tabelul nr. 2.5

Concurența

„Concurența poate fi definită ca fiind toate firmele care fabrică produse sau care furnizează același tip de servicii” reprezentând componenta de baza în succesul sau eșecul unei întreprinderi. Concurența dezvoltă progresul tehnico-economic, prezentând agenților economici motivația de a propune servicii și produse performante la un preț cât mai scăzut.

Pentru a putea face față concurenților este necesară cunoașterea și monitorizarea activității lor, pentru a putea anticipa mișcările și a ține piept schimbărilor impuse de liderii pieței.

Principalii concurenți ai firmei SC MAGNUM LA MANGI SRL sunt: 

1.  SC Koreaanse SRL –  inființată în anul 2005, în apropierea localiății Provița de Jos cu o capacitate de 100 de locuri oferă o gamă variată de preparate tradiționale românesti. De asemenea oferă și livrări gratuite la domiciliu.

Firma SC Koreaanse SRL a înregistrat pierderi între anii 2007 si 2011, cheltuielile fiind mai mari decât veniturile. Dar, din anul 2012, firma obține un profit substanțial.

Ponderea profitului în venituri, la firma SC Koreaanse SRL, pe anul 2014 a fost de 1%. 

Fig. nr. 2.3. Ponderea profitului în venituri pe anul 2014

2.  Casa de vacanță S.C Ellen S.R.L – înființată în anul 2006 în Provita de Sus la 3,5 km față de Provita de Jos, fiind amplasată într-un cadru plin cu verdeață, liniște, foarte aproape de pădure unde se pot face plimbări cu Atv-ul și bicicletele. Prezintă la parter un living cu o capacitate de până la 30-35 persoane unde se pot desfășura diverse evenimente, unde puteți savura o varietate largă de preparate tradiționale românești.

Firma SC Ellen SRL a obtinuț din primul an de la înfiintare o cifra de afaceri tot mai mare, dar cu toate acestea profitul net a fost variabil.

Fig. nr. 2.4. Ponderea profitului în venituri pe anul 2014

 Ponderea profitului în venituri, la firma SC Ellen SRL, pe anul 2014 a fost de 17%. 

CAPITOLUL III

ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ A DATELOR PREZENTATE ÎN BILANȚ LA S.C. MAGNUM LA MANGI S.R.L. ÎN PERIOADA 2012-2014

3.1. Analiza activului patrimonial

Activul bilanțier este alcătuit atât din bunurile, cât și mijloacele economice, având o importantă pozitivă pentru întreprindere, fiind o resursa verificată de societatea comercială provenită din studiul anumitor evenimente anterioare, așteptându-se de la aceasta câștiguri economice de perspectivă în avantajul întreprinderii. Elementele activului sunt grupate având în vedere natura, metoda de folosință și proprietatea bunurilor de transformare rapidă în bani, în active imobilizate, cât și active circulante.

Activele imobilizate reprezintă bunurile și valorile ce desemnează, din punct de vedere contabil toate acele valori economice de investiție, a căror perioadă de utilizare și lichiditate este mai mare de un an (de obicei, mai mare de un an) și care nu se consumă la prima utilizare.

Activele circulante reprezintă bunurile și valorile care participă la un singur ciclu economic, fiind deținute pe terrmen scurt (mai mic sau cel mult egal cu un an) de către societate.

Tabelul nr. 3.1. Structura activelor

Sursă:Bilanț SC MAGNUM LA MANGI SRL 2012, 2013, 2014

Fig. nr. 3.1. Structura activelor

Analizând situația activului bilanțului pe care SC MAGNUM LA MANGI SRL l-a înregistrat de-a lungul perioadei 2012-2013, constatăm în tabelul 3.1. că totalul activelor patrimoniale a avut valori de 10246 lei în anul 2012 scăzând la 7958 lei în anul 2013 și din nou crescând la 17489 lei în anul 2014, reprezentând în anul 2013 comparativ cu anul 2012 o scădere de 1, 28% iar în anul 2014 față de anul 2013 se înregistrează o creștere de 2, 19%.

În ceea ce privește structura activelor patrimoniale se observă în anul 2012 o pondere de 16% privind activele imobilizate, activele circulante în schimb au reprezentat 84%.

În anul 2013, valoarea absolută a activelor imobilizate nu se modifică în schimb pondera fiind 21% ( în creștere față de anul 2012) urmate de activele circulante cu 79% din totalul activelor pe anul 2013.

Anul 2014 menține de asemenea valoarea activelor imobilizate cu o pondere în scădere, reprezentând 10%, pondera cea mai mare din totalul activelor patrimoniale o reprezintă activele circulante cu 90%.

În ceea ce privește activele imobilizate din cadrul activului bilanțier se constată că în anul 2012 s-a înregistrat o pondera în valoare de 16% urmând o creștere procentuală în anul 2013 de la 16% la 21% față de anul 2012, iar în ultimul an față de primul, scăderea înregistrând procente de la 16% la 10%.

Analizând în dinamică pe perioada 2012-2014 activele imobilizate, acestea au crescut considerabil până la 100% la fiecare an în parte.

Activele circulante înregistrează în anul 2012 o pondere în valoare de 84%, urmând o scădere procentuală în anul 2013 de la 84% la 79% față de anul 2012, însă în anul 2014 se înregistrează o creștere ajungând la 90% din totalul activelor.

Această structură a activelor, în care predomină activele circulante, se datoreaza specificului activităților desfășurate de societatea S.C. MAGNUM LA MANGI S.R.L în special, în domeniul serviciului alimentar.

3.1.1 Analiza activelor imobilizate

Activele imobilizate desemnează din punct de vedere economic toate valorile economice de investiție, de folosință durabilă, a căror lichiditate se extinde pe o perioadă de utilizare mai mare de un an. În raport cu forma pe care o îmbrăca și destinația pe care o căpăta activele imobilizate se diferențiază în: imobilizări necorporale, imobilizări corporale și imobilizări financiare.

Imobilizările necorporale sunt valori patrimoniale ce cuprind activele identificabile nemonetare, fără suport material pentru a fi închiriate terților sau pentru scopuri administrative.

Imobilizările corporale sunt active nemonetare cu suport materia, ce poartă denumirea și de active tangibile sau imobilizări materiale. În această categorie încadram mijloacele fixe, terenurile și amenajările de terenuri, mașini, utilaje, instalații, echipamente birotică și IT.

Imobilizările financiare cuprind valori financiare investite de o persoană juridică în patrimoniul altor persoane juridice sub forma titlurilor de valoare, creanțelor legate de paticipantii împrumuturilor acordate pe termen lung și a altor imobilizări financiare.

Tabelul nr. 3.2.Structura activelor imobilizate

Sursă:Bilanț S.C.MAGNUM LA MANGI S.R.L., 2012 ,2013, 2014

Fig. nr. 3.2.Structura activelor imobilzate

Se constată că, în toți cei trei ani analizați, valoarea imobilizărilor corporale în valoarea totală a activelor imobilizate, este majoritară. Motivul existenței acestei ponderi în totalul activelor imobilizate îl constituie domeniul de activitate al societății în sectorul imobiliar precum și în turism.

Privind evoluția imobilizărilor corporale pe perioada 2012-2014 se observă o crestere considerabilă de pana la 100% la fiecare an în parte.

Se observă că în decursul celor 3 ani analizați, nu înregistrăm valori pentru imobilizările necorporale, cât și în cazul imobilizărilor financiare.

3.1.2. Analiza activelor circulante

Activele circulante sunt bunuri economice consumabile într-o perioadă mai scurtă de un an necesară realizării unui ciclu de exploatare și este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare este restricționată. Elementele patrimoniale care fac parte din activele circulante sunt: stocurile, creanțele, investiitile pe termen scurt, casa și conturile în bănci.

Stocurile reprezintムansamblul bunurilor din cadrul unității patrimoniale ce sunt destinate fie a fi vandute în aceeași stare sau după parcurgerea anumitor stadii ale procesului de fabricație, fie a fi consumate la prima lor utilizare.

Creanțele sunt valorile economice avansate temporar de către titularul de patrimoniu, altor persoane fizice sau juridice și pentru care urmează să se primească un echivalent valoric. Acest echivalent poate fi reprezentat de o sumă de bani, de o lucrare sau un serviciu.

Investițiile pe termen scurt numite și titluri de plasament sau valori de trezorerie, reprezintă valorile financiare investite de întreprindere în vederea realizării unui câștig pe termen scurt.

Casa și conturile la bănci reprezintă valorile care îmbrăca efectiv formă de bani, fiind separate disponibilitățile în devize de cele în lei.

Societate MAGNUM LA MANGI SRL clasifica activele circulante pe primul loc, în ceea ce privește ponderea în structura activului patrimonial, fapt ce reiese din tabelul 3.3.

Tabelul nr. 3.3 Structura activelor circulante

Sursă:Bilanț S.C. MAGNUM LA MANGI S.R.L., 2012, 2013, 2014

Fig. nr. 3.3. Structura activelor circulante

Analizând tabelul 3.3., observăm că activele circulante ale societății de față au valori mai ridicate decât activele imobilizate. Motivul existenței unei ponderi atât de mari în totalul activelor circulante și constituie domeniul de activitate al societății în sectorul serviciului alimentar. Valorile lor fiind 8567 lei în 2012, 6279 lei în 2013 și 15810 lei în 2014, scăzând cu 1,36% în anul 2013 față de anul 2012 și crescând cu 2,52% în 2014 față de 2013.

Se observă că, în totalul activelor circulante, în toți cei trei ani analizați, pondera cea mai mare o reprezintă stocurile. Pondera ridicată a stocurilor din cadrul activelor circulante se datorează profilului de activitate a societății și anume de servicii. Societatea are nevoie să-și creeze stocuri pentru a asigură protecția față de variațiile neașteptate ale cererii sau de incertitudinea în privință intervalului de reaprovizionare de la furnizori. Prezintă valori considerabile în totalul activelor circulante astfel că în 2012 pondera este de 84%, 95% atât în anul 2013 cât și în 2014. Acestea sunt urmate de creanțe și casă și conturi la bănci, care dețin, de asemenea, cate un procent semnificativ în activele circulante fiind ponderile cele mai mici. Se observă că în decursul celor 3 ani analizați nu înregistrăm valori pentru investițiile pe termen scurt.

Rata creanțelor reflectă relațiile cu clienții și are influență asupra lichidității imediate a societății. Această rată prezintă o micșorare pe întreaga perioadă analizată.

Rata disponibilităților bănești (casa și conturi la bănci) reflectă ponderea disponibilităților în cadrul societății SC MAGNUM LA MANGI SRL. Prezintă o diminuare semnificativă în anul 2013 față de anul 2012, de 45% ceea ce arată că societatea nu mai dispune de sume considerabile pentru a-și acoperi eventualele pierderi.

3.2 Situația pasivului patrimonial

Pasivul bilanțier indică informațiile legate de finanțarea activului ca fiind elemente ale patrimoniului, cu valoare negativă pentru întreprindere.

Categoria de pasiv concordant finanțării proprii a activului încredințată de posesor ca întreprinzător este denumită : capitaluri proprii. Se recunoaște sub formă capitalului social, rezervelor, primelor legate de capital și rezultatelor, cât și sub forma diferențelor din reevaluare.

Finanțarea străină a activului, asigurată de terțe persoane în conformitate cu titularul de patrimoniu, revine în categoria de pasiv numită datorii. În cadrul acestuia se regăsesc creditele bancare, datoriile față de furnizori, datoriile fiscale, salariale, sociale și alte datorii.

Datoriile totale se caracterizează ca îndatorirea curentă a societății, rezultată din evenimentele anterioare, prin decontarea căreia se prevede să reiasă resurse cu câștiguri economice.

Tabelul nr. 3.4. Structura pasivului

Sursă:Bilanț S.C. MAGNUM LA MANGI S.R.L., 2012, 2013, 2014

Fig. nr. 3.4. Structura pasivului

Datele figurii 3.4., ce reprezintă situația pasivului patrimonial înregistrează tendința de scădere a valorii acestora din 2012 în 2013 pornind de la 10246 la 7958, urmând ca în anul uramător, respectiv 2014 valoarea pasivului să crească până la 17489 față de anul 2012.

Se observă că pondera cea mai mare în totalul pasivelor este deținută de datoriile totale, astfel că în anul 2012, datoriile pe termen scurt, urmărite în evoluție, cresc cu 655% în 2013 comparativ cu 2012 și cu 341% în 2014 comparativ cu 2013, iar în roprie privește datoriile pe termen lung, se înregistrează valori doar în anul 2012 având un procentaj de 463%.

3.2.1 Situația capitalurilor proprii

Capitalul propriu reprezintă interesul ropriet al proprietarilor în activele unei firme după deducerea tuturor datoriilor sale, sunt sumele rămase din total active dupムscăderea datoriilor (averea netă a societătii). Denuumite și fondurile proprii ale unei întreprinderi, se alcătuiesc din reserve sau din capitalul social al firmei.

Potrivit normelor contabile roamnesti, în pasivul bilanțier se regăsesc: capitalul social subscris vărsat, rezervele, profitul nerepartizat, primele legate de capital, rezultatul exercițiului și alte fonduri.

Capitalul social subcris vărsat reprezintă aportul în bani și în natură depus de către asociați sau acționari la înfiintarea unei societăti comerciale în calitatea lor de roprietary și se poate majora în timpul functionării acesteia.

Profitul nerepartizat constituie profitul ce rămane după plată impozitelor, care nu este plătit ca dividente. Reprezintă investiții provenite din profitul societătii comerciale și participă la finanțarea capitalului.

Tabelul nr. 3.5. Structura capitalurilor proprii

Sursă:Bilanț S.C. MAGNUM LA MANGI S.R.L., 2012, 2013, 2014

Fig. nr. 3.5. Structura capitalurilor proprii

Din tabelul de mai sus se poate observa pe în perioada 2012-2014 capitalul subscris vărsat nu a suferit nicio modificare, aceasta înseamnă că în decursul perioadei, mai sus menționată nu s-a produs nicio majorare de capital, dar nici micșorare de capital. Astfel atât în anul 2012, cât și în anii 2013 și 2014 societatea înregistrează un capital subscris vărsat constant în valoare de 200 lei. Cu toate că acesta nu s-a modificat, el are ponderi anuale diferite în totalul capitalurilor proprii, astefl în 2012 reprezintă 0,48% din capitaluri proprii, în 2013- 0,42%, iar în 2014 doar 0,40%.

Tot în această perioadă firma a avut un rezultat reportat negativ, adică a înregistrat din ani precedenți pierderi. Această pierdere reportată a crescut anual, astfel în 2012 s-a înregistrat o pierdere reportată în valoare de 27737 lei, reprezentând 66% din totalul capitalurilor proprii, iar în 2013 aceasta a crescut, ajungând la un procentaj de 87%, urmând ca în anul 2014 pierderea reportată a înregistrat o creștere față de cea din 2013, cu o valoare de 6190 lei, ajungând la o valoare totală de 47915 lei, adică 95% din capitalurile proprii.

În ceea ce privește rezultatul exercițiului, acesta a fost de asemenea negativ, adică tot sub formă de pierdere, excepție făcând anul 2014 când societatea a înregistrat profit. Pierderea înregistrată în anul 2012 a fost în valoare de 13987 lei. În 2013 pierderea înregistrată a fost de 6190 lei, cu 7977 lei mai mică decât în 2012. Anul următor, 2014, firma a înregistrat un profit în valoare de 2385 lei, adică cu 8575 lei mai mare ca în anul 2013, ceea ce determină și o ușoară creștere a capitalurilor proprii.

3.2.2 Analiza datoriilor totale

Datoriile unei societăți reprezintă un ansamblu de bunuri posedate în bani și în natură sau totalitatea resurselor bănești investite într-o afacere, existente în prezent.

În totalul datoriilor întreprinderii se regăsesc datoriile financiare, furnizori, datorii privind decontările cu asociații, datoriile la bugetul de stat cât și datorii cu salariile personalului.

Datoriile financiare reprezintă o sursă străină de finanțare a întreprinderii cuprinzând creditele bancare și împrumuturile ce trebuiesc rambursate la o anumită dată și cu o anumită dobânda.

Furnizorii sunt reprezentați de acele persoane fizice sau juridice care livrează agentului economic bunuri, îi execută anumite lucruri sau prestează serviciile altor societăți contra plata în baza unei înțelegeri prealabile.

Datoriile privind decontările cu asociații indică datoria unității pentru rambursarea de capital față de asociați când aceștia se retrag.

Datoriile la bugetul de stat se referă la impozitele și taxele care, în baza reglementării fiscale, se cuvin acestuia (exemplu: impozitul pe profit, TVA, impozitul pe dividende).

Tabelul nr. 3.6 Situația datoriilor totale

Sursă:Bilanț S.C. MAGNUM LA MANGI S.R.L., 2012, 2013, 2014

Fig. nr. 3.6. Situația datoriilor totale

În tabelul 3.6. observăm că totalul datoriilor a scăzut în anul 2014 cu 26472 lei față de anul 2012 datorită faptului că societatea MAGNUM LA MANGI SRL și-a achitat o parte din datorii față de acționarul sau principalul care finanțează și susține activitate de exploatare.

Societatea înregistrează datorii față de furnizori de 46175 lei în anul 2012, în anul 2013, valoarea datoriilor fiind de 4233 lei, respective 4469 lei în anul 2014.

Datoriile privind salariile personalului în perioada analizată se înregistrează doar în anul 2012 – 146 lei și în anul 2014 – 356 lei.

Datoriile la bugetul de stat au valori scăzute reprezentând 0.9% pentru anul 2012, respectiv 1% pentru anul 2014.

Analizând graficul 3.6. observăm că ponderea cea mai mare au avut-o împrumuturile de la asociați care au înregistrat valoarea de 62819 lei la sfârșitul anului 2014, cu 42% față de anul de referință 2012.

3.3 Analiza veniturilor, cheltuielilor și a rezultatului financiar

3.3.1 Analiza veniturilor din exploatare, financiare și extraordinare

Analiza veniturilor din exploatare

Venitul este fluxul brut de beneficii economice primite de o societate în cursul activităților obișnuite ale acesteia, atunci când acest flux se materializează în creșteri ale capitalului propriu. Majoritatea veniturilor obținute de către o societate o dețin veniturile de exploatare corespunzătoare specificului obiectului sau de activitate.

Veniturile din exploatare cuprind: cifra de afaceri, venituri din producția de imobilizari, venituri din subvenții de exploatare, variația stocurilor și alte venituri de exploatare.

Cifra de afaceri cuprinde suma totală a veniturilor obținută de către o societate din relațiile sale cu terții, respectiv vânzarea de produse, mărfuri și prestări de servicii într-o perioada de timp determinată.

Tabelul nr. 3.7. Situația veniturilor din exploatare

Sursă:Bilanț S.C. MAGNUM LA MANGI S.R.L., 2012, 2013, 2014

Grafic 3.7. Situația veniturilor din exploatare

Societate MAGNUM LA MANGI SRL obține venituri totale cu valori descrescătoare în cei 3 ani de analiză de la 38487 lei în anul 2012 la 24665 lei în anul 2014, scăderea fiind de 156% în anul 2014 față de anul 2012.

Din punctual de vedere al structurii veniturilor totale, veniturile din exploatare au ponderea cea mai mare, conform tabelelor 3.7, în ceea privește anul 2014. Veniturile din exploatare înregistrate de societatea analizată se remarcă în tabelul 3.7. că provin din veniturile aferente cifrei de afaceri și alte venituri din exploatare.

Ponderea cifrei de afaceri în totalul veniturilor din exploatare a fost 100% pentru anul 2012, respectiv 2013, în timp ce pentru anul 2014 s-a inregitrat o pondere de 99%.

Graficul 3.7. ilustrează o creștere înregistrată de veniturile din exploatare în perioada 2013-2014.

Anul 2012 înregistrează o cifra de afaceri cu valoare în cifre absolute de 38487 lei. Față de anul de referință 2012, în anul 2014 se înregistrează o scădere semnificativă a veniturilor din exploatare cu 157 % și cu 113 % comparative cu anul 2013.

Analiza veniturilor financiare și veniturilor extraordinare

Veniturile financiare sunt dobândite dintr-o succesiune de tranzacții ale capitalului temporar disponibil, în czaul în care acesta se află la dispoziția societății.

În categoria veniturilor financiare sunt incluse veniturile din imobilizari financiare, venituri din investiții financiare pe termen scurt, veniturile din diferențele de curs valutar, venituri din creanțe imobilizate, venituri din imobilizari financiare cedate, venituri din dobânzi, venituri din conturi obținute și alte venituri financiare.

Veniturile extraordinare provin din subvenții pentru evenimente extraordinare și altele similare fiind rezultate din evenimente sau tranzacții diferite de activitățile curente. Acestea rezultă din operații de capital și provizioane.

Tabelul nr. 3.8. Situația veniturilor financiare si a veniturilor extraordinare

Sursă:Bilanț S.C. MAGNUM LA MANGI S.R.L., 2012, 2013, 2014

Fig. nr. 3.8. Situația veniturilor financiare si a veniturilor extraordinare

În tabelul prezentat anterior am analizat structura veniturilor financiare și extraordinare ale societății MAGNUM LA MANGI SRL. Astfel se remarcă lipsa veniturilor financiare, precum și a celor extraordinare.

3.3.2 Analiza cheltuielilor

Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice, înregistrate pe parcursul exercițiului contabil sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari. În funcție de destinația cheltuielilor în întreprindere, se grupează astfel : cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare, cheltuieli extraordinare, cheltuieli cu amortizările și provizioanele, cât și cheltuielile cu impozitul pe profit.

Cheltuielile de exploatare reprezintă reflectarea în contabilitate a costurilor înregistrate de întreprindere ca urmare a derulării activităților potrivit obiectului sau de activitate.

Cheltuielile financiare se referă la acele cheltuieli suportate de o întreprindere în legătură cu deciziile de finanțare, de învestire, expunerea la fluctuațiile cursului valutar sau provizioane.

Cheltuielile extraordinare reprezintă acele cheltuieli determinate de situații care au o frecvența redusă în evoluția activității și care se datorează anumitor situații neobișnuite.

Tabelul nr. 3.9. Situația cheltuielilor

Sursă:Bilanț S.C. MAGNUM LA MANGI S.R.L., 2012, 2013, 2014

Fig. nr. 3.9. Situația cheltuielilor

Tabelul 3.9. prezintă situația cheltuielilor înregistrate de societatea MAGNUM LA MANGI SRL în cei trei ani de analiză.Totalul cheltuielilor are un trend schimbător în decursul acestei perioade, fiind într-o continuă scădere cu 75 procente în anul 2013 față de anul 2012, mai apoi cu 41 procente în anul următor respectiv 2014. Acestea se prezinte în cifre absolute cu 52474 lei în anul 2012, 39264 lei în anul 2013 și 21540 în anul 2014.

Aceste cheltuieli totale au fost reprezentate doar de cheltuielile de exploatare, iar în ceea ce privește cheltuielile financiare, nu s-au inregitrat valori în toți cei 3 ani analizați.

Se poate observă din tabelul nr.3.9 că la nivelul societății MAGNUM LA MANGI S.R.L nu există activitate extraordinară, deoarece valoarea veniturilor și cheltuielilor extraordinare este nulă.

De asemenea putem remarcă faptul că, pe parcursul primilor 2 ani analizați, societatea înregistrează pierdere, ceea ce semnifică o deteriorare a activității care se manifestă în creșterea cheltuielilor într-un ritm accentuat. În categoria cheltuielilor, ponderea cea mai mare o au cheltuielile privind mărfurile, cheltuielile privind prestațiile externe, precum și cele cu materii prime.

3.3.3 Analiza rezultatului financiar

Rezultatul financiar sintetizează eficiența cu care s-a desfășurat întreagă activitate economică a întreprinderii. Acesta se calculează de regulă la sfârșitul exercițiului financiar pe baza diferenței între venituri și cheltuieli. Rezultatul poate fi o mărime valorică pozitivă denumită profit, în situația când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile sau o mărime valorică negativă denumită pierdere, în situația inversă. Procesul de formare a rezultatului este descris și analizat prin contul de rezultate (contul de profit și pierdere). Acesta cuprinde cheltuielile și veniturile întreprinderii.

Tabelul nr. 3.10. Situația rezultatului financiar

Sursă:Bilanț S.C. MAGNUM LA MANGI S.R.L., 2012, 2013, 2014

Fig. nr. 3.10. Situația veniturilor si a cheltuielilor

Graficul 3.10. evidențiază evoluția veniturilor de cheltuielile înregistrate din anul 2012 și până în anul 2014.

Anul 2012 și 2013 poziționează cheltuielile totale ale societății mai sus decât veniturile totale cu 13987 unități, respectiv 5248 unități, conducând la un rezultat negativ, ceea ce înseamnă pierdere pentru acești ani. Anul 2014 poziționează veniturile totale mai sus decât cheltuielile totale cu 3125 unități, conducând la un rezultat pozitiv, ceea ce înseamnă profit pentru anul 2014.

Fig. nr. 3.10. Situația rezultatului financiar

Situația rezultatului financiar la S.C. MAGNUM LA MANGI S.R.L. este prezentată în figura 3.11., unde se observă pierderi pe parcursul primilor 2 ani analizați: în anul 2012 pierderea a fost de 13987 lei, în anul 2013 – 6190 lei, iar în anul 2014 s-a înregistrat un profit de 2385 lei. Urmărind evoluția rezultatului financiar, vom observă că în anul 2014 față de primii 2 ani societatea a încercat să redreseze activitatea, ceea ce înseamnă că a avut loc o îmbunătățire considerabilă a gestionării activității anuală și a eficienței în ceea ce privește valorificarea produselor și serviciilor.

CAPITOLUL 4

CONCLUZII SI PROPUNERI

Concluzii

Studiul realizat în prezenta lucrare are ca obiectiv principal situația economico-financiară în care s-a aflat societatrea comercială MAGNUM LA MANGI SRL, în perioada 2012-2014, studiu realizat cu ajutorul datelor din bilanț.

Prin intermediul analizei diagnostic s-au evidențiat punctele tari ale acestei societăți, fiind reprezentate de tarifele competitive și serviciile de calitate pe care le oferă clienților săi, de utilajele moderne de care dispune societatea, modul de prezentare a preparatelor, cât și amplasarea într-o zonă centrăl a localității.

Concluziile generale care pot fi extrase din analiza efectuată asupra patrimoniului și a performanței sunt:

S.C. MAGNUM LA MANGI S.R.L. este o societate cu răspundere limitată care își desfășoară activitatea în domeniul alimentației publice. Restaurantul oferă un meniu cu mâncăruri și băuturi deosebite, cu specific tradițional sau aparținând și bucătăriei internaționale ce permite organizarea unor banchete, baluri, botezuri, aniversări și diferite evenimente.

Personalul societății are o structură variată, atât din punct de vedere al nivelului de pregătire, precum și al vârstei.

Domeniul de activitate în sectorul serviciului alimentar și nevoia stocurilor pentru a asigura protecție față de variațiile neașteptate ale cererii a condus la o modificare semnificativă a activelor circulante, dar care ocupă cea mai mare pondere în activul firmei, urmate fiind de activele imobilizate.

În ceea ce privește pasivul patrimonial al societății comerciale, o mare parte din sursele de finanțare ale bunurilor economice sunt de proveniență străina, adică datoriile, înregistrându-se un rezultat reportat negativ în ceea ce privesc capitalurile proprii.

În cazul performanțelor financiare ale entității, situația este nefavorabilă, deoarece rezultatul net al exercitiului îmbracă forma pierderilor, dar urmând un trend crescător în perioada analizată.

Societatea înregistrează pierderi, ceea ce semnifică o deteriorare a activității care se manifestă în creșterea cheltuielilor într-un ritm accentuat, urmand o redresare a activitatii, ceea ce înseamnă că a avut loc o îmbunătățire considerabilă a gestionării activității anuală și a eficienței în ceea ce privește valorificarea produselor și serviciilor.

Propuneri:

Procesul de diagnosticare efectuat la societatea comercială MAGNUM LA MANGI S.R.L. sesizează ca au avut loc pierderi în primii 2 anii analizați. Aceste pierderi s-au înregistrat din cauza cheltuielilor care au avut valori mai mari decât veniturile. În ultimul an analizat s-a realizat profit, din care se va constitui rezerva legală și se va recupera din pierderea exercițiilor financiare anterioare.

Masura ce se impune în acest caz constă în creșterea prețurilor și tarifelor serviciilor oferite, menținerea la același nivel salarial și prodictivitatea muncii, până la raportul optim. Majorarea salariilor se va putea face doar luând în calcul indicatorii rezultați.

Altă propunere de micșorare a valorii cheltuielilor ar fi colaborarea cu alți furnizori sau negocierea cu furnizorii actuali pentru a putea obține servciile și materiile prime la prețuri cât mai mici, astfel încat serviciile executate de către SC MAGNUM LA MANGI SRL să poată menține prețuri competitive în raport cu firmele care au același obiect de activitate.

Reducerea treptată a datoriilor , astfel încât societatea să devină independentă financiar.

Pentru a crește veniturile obținute din ultimul an se poate apela la următoarele strategii:

– lansarea de oferte promoționale privind desfășurarea anumitor evenimente pentru grupuri ce depășesc un anumit număr de persoane în perioadele de ocupare redusă;

– organizarea de zile festive;

– o mai mare implicare asupra activității de promovare folosind o gamă cât mai diversificată de obiecte publicitare;

– existența de propuneri cât mai multe și o selectare corectă privind modul de formare a meniului zilnic;

BIBLIOGRAFIE

Oprea Călin, Mihai Ristea, Bazele contabilității, Editura Didactică și Pedagogică, București 2004;

Marius Dumitru Paraschivescu, Florin Radu, Gheorghe Lepădatu, Lucian Pătrașcu-Contabilitate financiară, Editura Tribuna Economică, București 2010, pag.12

Conf. dr. Tănasescu Rodica -Analiza economică, AMC, București 1997, pag. 4

Prof. Dr. Alecu Ioan Nicolae-Management general, AMC, București 1997, pag. 82

Conf. dr. Tănasescu Rodica-Analiza economică, AMC, București 1997, pag. 38

Mihaela Onofrei-Finanțele întreprinderii, Editura Economică, București 2004, pag. 283