Diagnosticul Echilibrului Financiar, Lichiditatii Si Solvabilitatii Intreprinderii LA S.c. Fertab S.r.l

|

DIAGNOSTICUL ECHILIBRULUI FINANCIAR, LICHIDITĂȚII ȘI SOLVABILITĂȚII ÎNTREPRINDERII

LA S.C. FERTAB S.R.L

I N T R O D U C E R E

Titlul lucrării este Diagnosticul echilibrului financiar, licidității și solvabilității întreprinderii la S.C. Fertab S.R.L.. Am ales această temă pentru a evalua situația financiară a societății S.C. Fertab S.R.L.

Diagnosticul financiar constă într-un ansamblu de instrumente și metode care permit aprecierea situației financiare și a performanțelor unei întreprinderi. Scopul diagnosticului financiar este de a aprecia situația financiară a întreprinderii.

Lucrarea este structurată pe patru capitole astfel:

Capitolul 1 „ Diagnosticul echilibrului financiar static al întreprinderii ”, structurat pe trei subcapitole, tratează modalitățile de realizare a echilibrului financiar funcțional sau patrimonial al întreprinderii, permițând o analiză financiară statică.

Capitolul 2 „ Diagnosticul echilibrului financiar dinamic al întreprinderii ”, structurat pe trei subcapitole, evidențiază echilibrul financiar dinamic al întreprinderii S.C. Fertab S.R.L. prin conturarea fluxurilor de trezorerie.

Capitolul 3 „ Diagnosticul lichidității și solvabilității întreprinderii ” este structurat pe trei subcapitole și analizează structura lichidității și solvabilității întreprinderii prin prisma sistemului de rate și capacitatea de îndatorare a întreprinderii.

Capitolul 4 „ Studiul de caz privind diagnosticul echilibrului financiar, lichidității și solvabilității la S.C. Fertab S.R.L. pentru perioada 2012-2014 ” este destinat studiului de caz, unde plecând de la situațiile financiare ale S.C. Fertab S.R.L., am analizat poziția financiară a întreprinderii pe perioada anilor 2012-2014, scotând în evidență problemele întreprinderii în privința lichidităților. Am făcut o analiză a poziției financiare, adică a bilanțului contabil, a bianțul financiar și a bilanțul funcțional, am analizat structura lichidității și solvabilității întreprinderii prin prisma poziției financiare, am arătat corecțiile care trebuie să existe între fond de rulmen, nevoia de fond de rulmen și trezoreria netă.

Am finalizat lucrarea prin prezentarea concluziilor ce s-au desprins în urma acestei analize precum și a propunerilor concrete prin care să se îmbunatățească situația patrimonială a firmei.

În lucrarea aleasă am uitilizat atât cărți de literatură națională cât și de literatură internațională pentru a studia diagnosticul național cât și pe cel internațional.

1.DIAGNOSTICUL ECHILIBRULUI FINANCIAR STATIC AL ÎNTREPRINDERII

1.1 CONSTRUCȚIA BILANȚULUI FINANCIAR ȘI A BILANȚULUI FUNCȚIONAL ÎN SCOPUL REALIZĂRII DIAGNOSTICULUI FINANCIAR

Studiul financiar al bilanțului accentuează modalitățile de realizare a echilibrului financiar funcțional sau patrimonial al întreprinderii la un moment dat, permițând o analiză financiară statică.

Bilanțul financiar se obține din bilanțul patrimonial, prin unirea/împărțirea unor date rezultând mărimi semnificative. În urma retractărilor și reclasărilor elementelor bilanțului contabil, se obține bilanțul financiar, care ocupă o importanță deosebită în cadrul analizei financiare. Gruparea posturilor din bilanțul contabil, în vederea analizei financiare, are la bază criteriile de lichiditate – exigibilitate. Analiza bilanțului financiar la nivel de întreprindere evidențiază modalitățile de realizare a echilibrului financiar pe termen lung și pe termen scurt.

Lichiditatea reflectă capacitatea elementelor de activ de a fi transformate în bani. Exigibilitatea reprezintă însușirea elementelor de pasiv de a ajunge scadente la o anumită perioadă.

Elementele de activ reflectă o alocare de fonduri bănești în vederea construirii unei structuri de producție adaptate intențiilor productive ale întreprinderilor.

În cadrul bilanțului financiar, elementele de activ sunt structurate în ordine crescătoare a lichidității. În bilanț se înregistrează, mai întâi, activele cele mai puțin lichide (cu perioada cea mai mare de recuperare), respectiv imobilizările nete (necorporale, corporale, financiare), stocurile și disponibilitățile. Datorită rotației lente a capitalurilor alocate, imobilizările sunt numite și nevoi permanente. Se înregistrează apoi activele circulante (stocuri, creanțe, lichidități), mai lichide decât imobilizările, putându-se transforma imediat în monedă, cauză pentru care sunt denumite nevoi temporare.

Elementele de pasiv sunt echivalente surselor de proveniență a capitalurilor proprii și împrumutate.

În cadrul bilanțului financiar, elementele de pasiv sunt organizate după gradul crescător de exigibilitate.

Inițial se înscriu capitalurile proprii provenite de la acționari (capitalul social), apoi cele din acumulări ale perioadelor anterioare și din alte surse (provizioane). Aceste resurse nu au o scadența fixată, deci nu sunt exigibile, de aceea sunt numite și resurse permanente. Tot în categoria resurselor permanente se regăsesc și datoriile pe termen lung și mediu, cu exigibilitate mai mare de un an.

Datoriile pe termen scurt sunt cele mai exigibile și de aceea sunt denumite și resurse temporare.

Activul și pasivul bilanțului financiar vor arăta schematic în figura următoare:

Figura 1.1 Bilanț financiar (schema generală)

(Sursă: Dumitrașcu A. R. , Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2013, pag. 29)

Preluarea datelor din bilanțul contabil într-o formă adecvată nevoilor de analiză conduce la următoarea formă a bilanțului financiar:

ACTIV = NEVOI PASIV = RESURSE

Figura 1.2 – Bilanțul financiar

(Sursă: Dumitrașcu A. R. , Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2013, pag. 30)

Bilanțul contabil și bilanțul financiar nu pot satisface total cerințele analizei financiare, din această cauză este nevoia construcției bilanțului funcțional.

Concepția funcțională a bilanțului are meritul de a prezenta o imagine clară asupra modului de funcționare economică a întreprinderii, accentuând stocurile și resursele corespunzătoare fiecărui ciclu de funcționare, respectiv de investiții, de exploatare și cel de finanțare și trezorerie.

Funcția de investiție grupează imobilizările necorporale, corporale și financiare pe două categorii: de exploatare și în afara exploatării, indiferent de perioada lor de viață. Această funcție stă la baza strategiei de reînnoire a echipamentelor, cât și a opțiunilor de oportunitate ale evoluării, între investițiile productive și participațiile financiare.

Funcția de finanțare regrupează capitalurile proprii, datoriile financiare indiferent de scadența lor, ca și provizioanele pentru riscuri și cheltuieli. Activele imobilizate sunt reținute în activ la valoarea lor brută, amortizările și provizioanele sunt asimilate resurselor proprii.

Așadar pasivul se regrupează în: capitaluri proprii și datorii. În grupa datoriilor se remarcă: datorii de exploatare și în afara exploatării, datorii financiare stabile (datorii pe termen mediu și lung, cu scadență peste un an) și împrumuturi bancare curente (datorii pe termen scurt).

Funcția de exploatare conține fluxurile de aprovizionare, producție și vânzări atât sub formă de fluxuri fizice, cât și financiare. Posturile de activ legate de operațiile ciclului de exploatare alcătuiesc active circulante de exploatare, care trebuiesc finanțate din datorii de exploatare. Celelalte posturi de activ și pasiv care reflectă operațiuni regrupate în categoriile activ circulant în afara exploatării și datorii în afara exploatării, respectiv activul și pasivul de trezorerie.

În urma clasificării funcțiilor întreprinderii în trei categorii, bilanțul funcțional arată în felul următor:

Figura 1.3 – Bilanțul funcțional

(Sursă: Dumitrașcu A. R. , Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2013, pag. 43)

Astfel organizat, bilanțul evidențiază două categorii de nevoi în activ și două categorii de resurse în pasiv. Cele două categorii de nevoi din activ sunt: una independentă de ciclu de producție și cealaltă legată direct de exploatare. Cele două categorii de resurse din pasiv sunt: resurse fără legătură cu exploatarea și resurse generate direct de aceasta. Elementele de trezorerie apar în mod distinct, atât în activul cât și în pasivul bilanțului.

O părere asemănătoare cu cea anterioară clasifică elementele de activ și pasiv după aparență la un ciclu sau altul.

Astfel se deosebesc:

ciclul de investiții cuprinde achiziționarea de active imobilizate. Astfel, imobilizările regrupate prin funcția de investire, constituie nevoi (alocări) stabile sau aciclice, care sunt finanțate în mod necesar din resursele durabile (aciclice), existente în pasivul bilanțului. Spre deosebire de acestea, atât activele circulante cât și resursele pentru finanțarea lor sunt considerate ciclice deoarece recuperarea capitalurilor alocate și reînnoirea surselor se face după încheierea fiecărui ciclu de exploatare.

ciclul de exploatare cuprinde fluxurile de aprovizionare, producție și distribuție (vânzări) atât sub formă de fluxuri fizice, cât și financiare. Posturile de activ legate direct de operațiile ciclului de exploatare (stocuri, creanțe-clienți, cheltuieli de exploatare constatate în avans etc.) constituie active circulante de exploatare, care în mod firesc trebuie finanțate din datoriile de exploatare (datorii furnizori și asimilate, venituri din exploatare constatate în avans etc.). Celelalte posturi de activ și respectiv de pasiv care reflectă operațiuni diverse sunt regrupate în categoriile activ circulant în afara exploatării și datorii în afara exploatării, respectiv activul și pasivul de trezorerie.

ciclul de finanțare se referă la ansamblul operațiunilor dintre întreprindere și proprietarii de capital (acționarii și creditorii întreprinderii). Acesta regrupează posturile de capitaluri proprii și datorii financiare, indiferent de scadența lor, iar provizioanele pentru riscuri și cheltuieli sunt asimilate surselor proprii. Fluxul de finanțare permite întreprinderii să facă față decalajului dintre lichiditățile de intrare și cele de ieșire, provocat de ciclul de exploatare. Luând în considerare semnificațiile acestor trei cicluri, funcția de investiție este plasată în partea stângă, sus a bilanțului, funcția de finanțare în partea dreaptă, sus a bilanțului iar funcția de exploatare în partea stângă, jos și partea dreaptă, jos.

Aceste trei cicluri se suprapun cu funcțiile întreprinderii prezentate mai sus:

Figura 1.4 – Bilanțul funcțional

(Sursă: Dumitrașcu A. R. , Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2013, pag. 44)

Bilanțul funcțional are la bază o concepție care cosideră bilanțul ca pe o totalitate de utilizări și resurse, ceea ce permite analiza activității întreprinderii pe cicluri de operațiuni, luând în considerare rolul fiecărui ciclu în funcționarea întreprinderii. Acest lucru înseamnă, pe de o parte să se realizeze o clasificare a operațiilor realizate de întreprindere în raport de funcția pe care o îndeplinesc în întreprindere, iar pe de altă parte să se ofere imaginea consecințelor financiare ale acestor operații.

Bilanțul funcțional nu are ca obiectiv să inventarieze averea și angajamentele întreprinderii, ci să înțeleagă nevoile acesteia, precum și modul de finanțare în funcție de principalele operații desfășurate de întreprindere.

1.2 APRECIEREA SOLVABILITĂȚII ȘI LICHIDITĂȚII PE BAZA BILANȚULUI FINANCIAR

Aprecierea solvabilității

O firmă este solvabilă atunci când poate să-și achite toate datoriile prin achitarea tuturor activelor sale, adică în caz de încetare a activității și de vânzare a tuturor activelor.

Atunci când vine vorba de a evalua situația financiară a unei companii, capacitatea de a asigura solvabilitatea și de a surmonta riscul de faliment este plasat în fruntea preocupărilor analistului.

Din punct de vedere operațional, acest lucru este de apreciat dacă societatea este în măsură să se ocupe de soluționarea datoriilor sale atunci când vin la scadență.

Aprecierea solvabilității constă în compararea activelor totale cu datoriile totale și evidențierea capitalurilor proprii rămase. Aprecierea solvabilității se efectuează cu următorii indicatori:

Activul net contabil este construit pe baza datelor bilanțului financiar. Acesta se află ca diferență între totalul activelor și totalul datoriilor.

Activul net corectat sau reevaluat aplică datele bilanțului financiar, dar se procedează la reevaluarea activelor patrimoniale si eventual a datoriilor, între care se face apoi diferența.

Situația netă exprimă valoarea activului realizabil la un moment dat. Acest indicator evidențiază sumele ce vor reveni asociaților sau acționarilor în caz de lichiditate, dacă cesiunea elementelor de activ asigură lichidități la un nivel corespunzător valorii nete bilanțiere a acestora, și dacă nu apar datorii necontabilizate.

Acest indicator este mai relevant ca Activul net contabil deoarece exprimă valoarea activului realizabil la un moment dat. Acest indicator interesează nu numai pe acționari cât și pe proprietarii întreprinderii, care vor să cunoască valoarea pe care ei o posedă, dar în egală măsură și creditorii pentru care activul realizabil constituie gajul creanțelor lor. Astfel situația netă evidențiază sumele ce vor reveni asociaților sau acționarilor în caz de lichiditate, dacă cesiunea elementelor de activ susține lichidități la un nivel corespunzător valorii nete bilanțiere a acestora, și dacă nu apar datorii necontabilizate.

Situația netă pozitivă și crescătoare reflectă o gestiune economică sănătoasă. Aceasta creștere este consecința reinvestirii unei părți din profitul net și a altor elemente de adunări.

Creșterea situației nete marchează atingerea obiectivului major al gestiunii financiare, și anume maximizarea valorii întreprinderii, respectiv a valorii capitalurilor proprii.

O valoare negativă a situației nete evidențiază o situație prefalimentară. Aceasta este consecința încheierii cu pierderi a exercițiilor anterioare. Suma acestor pierderi a consumat integral capitalurile proprii, iar partea neacoperită rămâne în sarcina creditorilor, ca rezultat al asumării riscului de insolvabilitate al întreprinderii. În această situație, datoriile totale contractate de întreprindere au depășit valoarea activului real.

Datele necesare analizei financiare sunt preluate din bilanțul financiar. Cele două părți ale bilanțului financiar (elementele de activ în partea stângă, respectiv elementele de pasiv în partea dreaptă) reflectă echilibrul financiar pe termen lung (în partea de sus) respectiv echilibrul financiar pe termen scurt (în partea de jos).

Când resursele permanente sunt mai mari decât nevoile permanente de alocare a fondurilor bănești, întreprinderea dispune de un fond de rulment. Acest excedent de resurse permanente degajat de ciclul de finanțare al imobilizărilor poate fi utilizat sau „rulat” pentru reînnoirea activelor circulante. Deci fondul de rulment este considerat o marjă de securitate financiară care permite întreprinderii să facă față riscurilor diverse pe termen scurt.

Aprecierea lichidității

O firmă este considerată în situație de lipsă de lichiditate când nu poate să facă față scadențelor de plată pentru datoriile pe care și le-a asumat fată de creanțieri, furnizori, etc.

Pentru a face o analiză a poziției firmei din punct de vedere al lichidității este necesară ordonarea activelor și datoriilor potrivit duratelor și, respectiv, scadențelor lor, care să țină seama de variația trezoreriei pe termen scurt.

Pentru aprecierea lichidității pot fi calculați următorii indicatori:

Fondul de rulment (FR)

Pentru aprecierea lichidității se calculează indicatorul specific bilanțului financiar și anume fondul de rulment. Acesta nu reflectă numai lichiditatea, ci și solvabilitatea și pragul echilibrului financiar al întreprinderii. Fondul de rulment este de trei tipuri: fond de rulment permanent, fond de rulment propriu și fond de rulment împrumutat.

Fondul de rulment permanent se determină pe baza bilanțului financiar, constituie un fond de rulment lichiditate sau fond de rulment financiar (FRF).

sau

Fond de rulment financiar pozitiv, capitalurile permanente finanțează o parte din activele circulante, după finanțarea integrală a imobilizărilor nete.

Valoarea negativă a fondului de rulment arată absorbirea unei parți din resursele temporare pentru a finanța nevoile permanente .

Atunci când fondul de rulment financiar este egal cu zero implică o amortizare totală a structurii resurselor cu necesitățile de alocare a acestora.

Fondul de rulment financiar mai poate fi calculat și pe baza elementelor din partea de jos a bilanțului:

Figura 1.5 – Fond de rulment financiar

(Sursă: Dumitrașcu A. R. , Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2013, pag. 55)

Fondul de rulment calculat pe baza elementelor din parte de jos a bilanțului mai poartă denumirea și de capital de lucru net.

Fondul de rulment financiar evidențiază surplusul activelor circulante nete în raport cu datoriile pe termen scurt, sau partea activelor circulante nefinanțată de datoriile pe termen scurt.

În funcție de mărimea celor două mase bilanțiere din partea de jos a bilanțului financiar, poate fi evidențiată în următoarele trei situații:

Active circulante nete > Datorii pe termen scurt => Capitaluri permanente > Active imobilizate nete => Fond de rulment financiar > 0

Activele circulante transformate în lichidități într-un termen scurt vor permite nu numai rambursarea integrală a datoriilor pe termen scurt, cât și degajarea lichidităților excedentare. Situația aceasta reflectă o perspectivă favorabilă întreprinderii, sub aspectul solvabilității sale.

Active circulante nete < Datorii pe termen scurt => Capitaluri permanente < Active imobilizate nete => Fond de rulment financiar < 0

Activele circulante transformate în lichidități sunt insuficiente pentru rambursarea datoriilor pe termen scurt și reflectă o stare de dezechilibru, o situație defavorabilă sub aspectul solvabilității. Însă, aprecierea precisă a perspectivelor solvabilității întreprinderii presupune analiza detaliată a structurii activelor circulante și a datoriilor pe termen scurt. În acest sens este utilă situația creanțelor și datoriilor întocmită în funcție de lichiditatea și exigibilitatea acestora.

Active circulante nete = Datorii pe termen scurt => Capitaluri permanente = Active imobilizate nete => Fond de rulment financiar = 0

În această situație activele circulante acoperă datoriile pe termen scurt, fară posibilitatea degajării unui excedent de lichiditate.

Fondul de rulment propriu este excedentul capitalurilor proprii în raport cu activele imobilizate nete și se calculează conform relației:

Rezultatul negativ al acestei relații de calcul este numit de fond de rulment împrumutat.

Fondul de rulment împrumutat reflectă măsura îndatorării pe termen lung, pentru finanțarea nevoilor pe termen scurt.

În urma analizei financiare se remarcă următoarele corelații între fondul de rulment financiar și autonomia financiară a întreprinderii:

Fond de rulment financiar > 0, Fond de rulment propriu > 0, Fond de rulment împrumutat > 0

Această situație evidențiază existența unei situații de echilibru financiar în condiții de autonimie financiară.

Fond de rulment financiar < 0, Fond de rulment propriu < 0, Fond de rulment împrumutat > 0

Valorile negative ale fondului de rulment financiar și a fondului de rulment propriu reflectă o situație de dezechilibru financiar și o perspectivă riscantă.

Fond de rulment financiar = 0

Amortizare totală a situației de echilibru financiar în condiții de autonomie financiară.

Fond de rulment financiar > 0, Fond de rulment propriu < 0, Fond de rulment împrumutat > 0

Existența unui fond de rulment financiar pozitiv nu reflectă întotdeauna o situație de echilibru financiar în condiții de autonomie financiară.

Aceste situații scot în evidență rolul fondului de rulment propriu în asigurarea unui grad de autonomie, sau de libertate în luarea deciziilor de investiții privind dezvoltarea întreprinderii.

Nevoia de fond de rulment (NFR) arată echilibrul între nevoile temporare și resursele temporare.

Valoarea pozitivă a nevoii de fond de rulment arată un surplus de nevoi temporare, în raport cu nevoi temporare posibil de mobilizat.

Valoarea negativă a indicatorului arată un surplus de resurse temporare, în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante, sau necesitați temporare mai mici decât temporare posibile de mobilizat.

Trezoreria netă (TN) arată diferența dintre fondul de rulment financiar și nevoia de fond de rulment.

Valoarea pozitivă a trezoreriei nete arată rezultatul întregului echilibru financiar al întreprinderii. În acest caz, excedentul de finanțare se va regăsi sub forma disponibilităților bănești în conturi bancare și în casă. Înregistrarea unei trezorerii nete pozitive în cadrul mai multor exerciții succesive indică o rentabilitate economică ridicată și posibilitatea plasării rentabile a disponibilităților bănești pentru întărirea poziției întreprinderii pe piață.

Valoarea negativă a trezoreriei nete arată un dezechilibru financiar la încheierea exercițiului contabil, o pierdere monetară acoperită prin angajarea de noi credite pe termen scurt. Această situație evidențiază dependența întreprinderii de resursele financiare externe și acest caz urmărește obținerea celui mai mic cost de procurare al noilor credite.

Egalitatea dintre fondul de rulment financiar și nevoia de fond de rulment răspunde unei situații în care echilibrul trezoreriei este perfect asigurat fără excedent sau deficit. În acest caz fondul de rulment permite finanțarea integrală a nevoii de fond de rulment și întreprinderea poate împiedica dependența sa față de resursele de trezorerie.

O altă modalitate de calcul a trezoreriei este diferența dintre activele de trezorerie și pasivele de trezorerie.

Activele de trezorerie cuprind investițiile pe termen scurt și disponibilitățile (casa și conturi la bănci) iar pasivele de trezorerie cuprind creditele bancare curente ale întreprinderii.

Din analiza evoluției de la un exercițiu la altul se desprinde un indicator cu o deosebită putere de sinteză, acesta poartă numele de cash-flow. El indică creșterea trezoreriei nete pe perioada exercițiului contabil analizat și se determină după următoarea relație de calcul:

Cash-flow-ul perioadei (CF) :

Dacă fluxul monetar net al exercițiului, respectiv cash-flow-ul perioadei, este pozitiv, acesta semnifică o creștere a capacității reale de finanțare a investițiilor, o îmbogățire a activului net real. O valoare negativă a cash-flow-ului sugerează o situație inversă.

1.3 ESTIMAREA ECHILIBRULUI ÎNTREPRINDERII PE BAZA BILANȚULUI FUNCȚIONAL

În cadrul analizei funcționale, întreprinderea este vulnerabilă dacă recurge în cea mai mare parte la finanțări prin credite bancare pe termen scurt. Acest aspect este accentuat de studiul comparativ al variației fondului de rulment funcțional cu variația nevoii de fond de rulment. Nevoia de fond de rulment este indicatorul cel mai relevant al echilibrului funcțional, întrucât pune accent pe acele nevoi ciclice neacoperite financiar din resursele temporare și reînnoibile permanent în cadrul acelorași cicluri de exploatare.

Trăsăturile caracteristice echilibrului funcțional sunt evidențiate de structura bilanțului funcțional, așa cum rezultă din figura 1.6.

Figura 1.6 – Structura bilanțului funcțional

(Sursă: Vintilă G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2010, pag. 63)

Prin intermediul analizei funcționale se obțin trei mari subansambluri ligice care există în patrimoniul întreprinderii: fond de rulment funcțional, nevoia de fond de rulment totală, trezoreria și apoi se studiază relațiile dintre ele. Acești indicatori se calculează pe baza bilanțului funcțional.

Fondul de rulment funcțional (fondul de rument net global)

Fondul de rulment funcțional mai poartă denumirea și de fond de rulment net global. Relația de determinare a fondului de rulment net global este:

În oprica funcțională, realizarea echilibrului financiar al întreprinderii nu presupune doar existența unui fond de rulment pozitiv ca marjă de siguranță, cât a unui fond de rulment acoperitor nevoilor de finanțare ale ciclului de exploatare.

Dacă „ Fond de rulment disponibil” va fi superior sau inferior nevoilor angajate de exploatare, întreprinderea va avea lichidității sau va fi obligată să angajeze noi credite pe termen scurt pentru finanțarea nevoilor de exploatare.

Nevoia de fon de rulment totală

Trezoreria

În concepția funcțională trezoreria este definită în raport cu fondul de rulment și nevoia de fond de rulment.

Dacă fondul de rulment net global este mai mare decât Nevoia de fond de rulment totală, situația financiară a întreprinderii este considerată bună și arată că Fondul de rulment net global finanțeză în totalitate Nevoia de fond de rulment totală și există un excedent de resurse care se regăsesc în trezorerie.

Dacă fondul de rulment net global este mai mic decât nevoia de fond de rulment totală înseamnă că fondul de rulment net global nu finanțează decât o parte a nevoii de fond de rulment totală iar diferența trebuie să fie acoperită prin credite de trezorerie. Această situație financiară arată un dezechilibru al trezoreriei întreprinderii și necesitatea mare de recurgere la credite pe termen scurt sau descoperiri de cont.

Figura 1.7 – Structuri funcționale stabilite pe baza bilanțului funcțional

a) Resursele permanente finanțează în întregime nevoia de fond de rulment, producând și o trezorerie netă pozitivă.

b) Nevoia de fond de rulment finanțează parțial prin resurse permanente, diferența fiind acoperită din credite de trezorerie.

c) Creditele de trezorerie finanțează o parte din activele fixe, nevoia de fond de rulment și disponibilitățile.

d) Resursele induse de ciclul exploatării se adaugă surplusului de resurse permanente pentru a degaja un excedent de lichidități.

e) Resursele fondului de rulment acoperă parțial activele imobilizate, nevoia de fond de rulment generând o trezorerie netă pozitivă.

f) Resursele durabile finanțează parțial activul imobilizat, insuficiența lor este compensată de către creditele furnizori, avansurile de la clienți și creditele bancare curente.

2. DIAGNOSTICUL ECHILIBRULUI FINANCIAR DINAMIC AL ÎNTREPRINDERII

2.1 TABLOUL DE FINANȚARE

Tabloul de finanțare analizează modul de formare a fondului de rulment net global și a modului de utilizare a acestuia, până la determinarea unei trezorerii nete ca rezultat al bilanțului de la sfârșitul exercițiului contabil. Se determină pe baza a două bilanțuri succesive și a contului de profit și pierdere aferent exercițiului analizat.

Tabloul de finanțare indică cum s-a efectuat, în cursul exercițiului echilibrul funcțional. Obiectivul prioritar al analizei îl constituie impactul diferitelor operații ale întreprinderii asupra trezoreriei.

Obiectivul prioritar al analizei îl stabilește impactul diferitelor operații ale întreprinderii asupra trezoreriei. Acestă preocupare antrenează două consecințe:

● consecințele decalajului între momentul realizării operațiilor și cel al încasărilor sau plăților care afectează trezoreria. În cazul plăților în numerar, operația are incidență imediată asupra trezoreriei, în timp ce creditele comerciale acordate sau obținute generează decalaje de plăți nefavorabile și favorabile. Aceste decalaje apar sub formă de stocuri, creanțe și datorii de exploatare sau în afara exploatării la cele două niveluri ale bilanțului funcțional sub forma nevoii de fond de rulment (NFRE și NFRAE).

● este util să se facă deosebire între operațiile generatoare de fluxuri monetare reale și cele contabile de îndreptare sau corectare a unor valori care nu vor avea impact asupra trezoreriei.

Trezoreria întreprinderii variază nu numai ca efect al cheltuielolor și veniturilor exercițiului și ca urmare a variației stocurilor de active și a stocurilor de creanțe și datorii, la sfârșitul exercițiului față de începutul acestuia.

Tabloul de finanțare conține două părți și se construiește pe baza bilanțului funcțional, elementele acestuia fiind evaluate la valoarea brută.

Prima parte urmărește modul de realizare, în dinamică, a echilibrului structural între elementele stabile ale bilanțului funcțional și anume variația fondului de rulment net global (∆FRNG). Această parte a tabloului este rezultatul politicilor de investiții și de finanțare înaintate de întreprindere în decursul perioadei analizate.

Punctul de plecare în construcția tabloului de finanțare îl reflectă excedentul brut de exploatare evidențiat în contul de rezultate, ca sursă potențială pentru capacitatea de autofinanțare a întreprinderii.

Capacitatea de autofinanțare apare în prima parte a tabloului de finanțare sursă stabilă care permite:

finanțarea nevoilor stabile;

remunerarea proprietarilor fondurilor puse la dispoziția întreprinderii

rambursarea datoriilor financiare, pe termen lung și mediu, contractate în exercițiile anterioare.

Creșterea fondului de rulment net global evidențiază ameliorarea structurii financiare a întreprinderii și are la bază creșterea resurselor durabile în raport cu nevoile stabile. Această creștere dovedește capacitatea întreprinderii de a produce un excedent monetar net din operațiile de investiții și finanțare pe termen lung și din activitatea de exploatare și de a-și îmbunătăți situația trezoreriei.

Reducerea fondului de rulment net global poate fi stabilită de creșterea activelor imobilizate și/sau de diminuarea resurselor stabile. Aceasta arată că întreprinderea a investit foarte mult, iar efectele viitoare ale acestor investiții ar trebui să-i permită reconstituirea fondului de rulment. Diminuarea resurselor durabile arată degradarea situației financiare datorită pierderilor înregistrate în cursul perioadei de gestiune sau poate fi rezultatul rambursărilor împrumuturilor care ar trebui să permită ameliorarea rezultatelor. Scăderea fondului de rulment net global arată un dezechilibru financiar care, corelat cu o creștere a nevoii de fond de rulment, conduce la un dezechilibru al trezoreriei și la creșterea riscului de faliment al întreprinderii.

A doua parte a tabloului de finanțare analizează variația fondului de rulment net global pe baza elementelor din parte de jos a bilanțului funcțional, evidențiind aspectele conjuncturale ale activității și incidențele lor asupra trezoreriei. Această parte urmărește modul cum s-a utilizat fondul de rulment net global în asigurarea echilibrului funcțional între elementele ciclice ale bilanțului și a echilibrului monetar între încasări și plăți.

Soldul celor două părți ale tabloului de finanțare va fi egal, dar cu semn opus. Ecuația fundamentală pe care o analizează tabloul de finanțare este următoarea.

Tabloul de finanțare arată în felul următor (figura 2.1):

Variația nevoii de fon de rulment de exploatare

+ Variația nevoii de fond de rulment în afara exploatării

Figura 2.1 – Tabloul de finanțare

(Sursă: Dumitrașcu R. A., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2013, pag. 109)

Atât prima parte, cât și a doua parte a tabloului de finanțare vor evidenția aceiași sold, dar cu semn opus. Ecuația fundamentală a finanțării este :

Tabloul de finanțare duce la înțelegerea politicii de finanțare și de diagnosticare a riscului de faliment. Scopul analizei este să identifice cauzele care analizează evoluția acoperirii necesarului de fond de rulment pentru exploatare de către fondul de rulment funcțional.

2.2 FLUXURILE DE TREZORERIE LA NIVEL DE ÎNTREPRINDERE

Toate operațiunile pe care întreprinderea le realizează se află imediat sau la termen, sub forma fluxurilor de trezorerie. Menținerea echilibrului fluxurilor de trezorerie este o condiție necesară funcționării întreprinderii pe viitor. Trezoreria permite aprecierea performanțelor întreprinderii în ceea ce privește nivelul său de formare cât și de modul de utilizare. Formarea trezoreriei (cash-flow-ului) este dovada poziției strategice a întreprinderii în raport cu produsele sale, piețele sale, concurenții săi și constrângerile exterioare. Această poziție strategică satisfăcătoare generează importante fluxuri financiare care-i permit întreprinderii procurarea capitalurilor externe, în special de pe piața financiară sau plasarea excedentului de trezorerie.

Cash-flow-ul perioadei de poate calcula și ca sumă a varițiilor datorate operațiunilor de exploatare, a operațiunilor de investiții și a operațiunilor de finanțare.

Figura 2.2– Situația fluxurilor de numerar (de trezorerie)

(Sursă: Dumitrașcu R. A., Gestiunea financiara a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2013, pag. 111)

2.3 TABLOUL FLUXURILOR DE TREZORERIE

Tabloul fluxurilor de trezorerie respectă într-o logică financiară și globală logica deciziilor strategice luate de întreprindere. Acest raționament logic conduce la realizarea unui demers care conține mai multe niveluri de analiză a fluxurilor și poate fi rezumat în felul următor:

Excedentul de trezorerie global E.T.G (A)

– Prelevări obligatorii

= Flux de trezorerie disponibilă F.T.D (B)

– Investiții nete (C)

+ Aporturi la resursele stabile (D)

= Variația trezoreriei (E)

Alcătuirea tabloului (figura 2.3) se fundamentează pe următoarea logică financiară:

tabloul urmărește să contureze capacitatea întreprinderii de a genera trezorerie (E.T.G) din întreaga sa activitate;

apoi trebuie să se constate în ce măsură conducerea întreprinderii are posibilitatea de a conserva în totalitatea sau parțial, această trezorerie.

demersul continuă cu cercetarea modului de utilizare a trezoreriei rămasă la dispoziția întreprinderii pentru finanțarea investițiilor, marcându-se astfel logica deciziilor de investiții luate de conducătorii întreprinderii;

în cazul în care trezoreria disponibilă (FTD) este insuficientă pentru acoperirea investițiilor nete, care au fost arbitrajele efectuate de conducătorii întreprinderii pentru obținerea noilor resurse stabile?

Studiul fluxurilor de trezorerie permite aprecierea flexibilității trezoreriei și furnizează informații privind vulnerabilitatea întreprinderii.

Excedentul de trezorerie global (E.T.G) este evaluat pornind de la excedentul brut global (E.B.G) și de la variația nevoii de fond de rulment (∆NFR) potrivit relației:

unde: Excedentul brut global (E.B.G) = Excedentul brut de exploatare (E.B.E) ± alte venituri sau cheltuieli pentru exploatare + venituri financiare încasabile ± alte venituri sau cheltuieli excepționale încasabile sau plătibile (fără prețul de cesiune al imobilizărilor) iar,

Figura 2.3 – Tabloul fluxurilor de trezorerie

(Sursă: Georgescu M.A., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2013, pag. 111)

Noțiunea de excedent brut global se deosebește de capacitatea de autofinanțare, întrucât nu ține seamă de cheltuieli financiare plătibile și nici de impozitul pe profit, ambele fiind considerate prelevări obligatorii.

Ordinea utilizării trezoreriei nu este indiferentă, trezoreria creată de activitatea întreprinderii fiind mai întâi folosită pentru finanțarea prelevărilor obligatorii, apoi pentru investiții.

Acest sold, neafectat de structura financiară, de incidența impozitului pe profit și de politica de distribuire a dividendelor, apreciază capacitatea unei întreprinderi de a degaja lichidități din activitatea sa, independent de politica financiară și fiscală. El constituie deci o primă măsură a independenței unei întreprinderi față de partenerii săi externi.

Excedentul de trezorerie global depinde de nivelul rezultatelor, de gradul de dezvoltare a activității întreprinderii și de structura nevoii de fond de rulment. Astfel, creșterea cifrei de afaceri se concretizează în general într-o creștere a nevoii de fond de rulment și o diminuare a trezoreriei globale, în timp ce stagnarea sau reducerea activității poate diminua nevoia de fond de rulment și determină creșterea trezoreriei globale.

Acest indicator este foarte necesar și pentru aprecierea coerenței deciziilor strategice. De exemplu, dacă se optează pentru o strategie de dezvoltare rapidă a vânzărilor, trebuie fixate marje comerciale suficient de ridicate pentru acoperirea creșterii nevoii de fond de rulment. Dimpotrivă, dacă se convine o politică comercială agresivă, care presupune reducerea prețurilor de vânzare, trebuie luate măsuri pentru accelerarea rotației nevoii de fond de rulment.

Dacă excedentul de trezorerie global este acoperitor pentru toate datoriile scadente ale exercițiului, atunci el indică aptitudinea întreprinderii de autofinanțare a investițiilor interne și/sau a investițiilor externe.

Fluxul de trezorerie disponibilă (FTD) apreciază gradul de stăpânire a fluxurilor de trezorerie de către conducătorii întreprinderii, precum și coerența deciziilor financiare.

Acest sold rezultă din excedentul de trezorerie global după acoperirea cheltuielilor și rambursarea împrumuturilor financiare pe care întreprinderea nu le poate reporta în timp. Aceste prelevări obligatorii nu depind de voința prezentă a conducătorilor ci de deciziile anterioare privind structura financiară sau de legislația fiscală.

Fluxul de trezorerie disponibilă permite aprecierea coerenței deciziilor financiare.

Dacă fluxul de trezorerie disponibilă înregistrează valori negative pe mai mulți ani, viitorul economic al întreprinderii este compromis. Cu cât fluxul este mai mare, cu atât mai mult creșterea este autofinanțată.

Studiul ultimelor două părți ale tabloului, aporturile la resursele stabile și vatiația trezoreriei reflectă modul în care întreprinderea a acoperit nevoile de finanțare reziduale sau a utilizat surplusul degajat la acest nivel.

Acest studiu relevă arbitrajul financiar realizat de întreprindere pentru a-și asigura acoperirea nevoilor reziduale. În urma analizei se poate constata dacă: întreprinderea a preferat să dacă apel la asociații săi, a recurs la îndatorare, a optat pentru o finanțare stabilă sau pentru credite de trezorerie, a acumulat disponibilități sau și-a diminuat îndatorarea.

Aceste decizii financiare trebuie însă adaptate bine la natura nevoilor de acoperit. Astfel, dacă fluxul de trezorerie disponibilă este pozitiv, recurgerea la îndatorare este posibilă în măsura în care fluxurile de lichidități așteptate vor permite rambursarea împrumuturilor. Dacă fluxul de trezorerie disponibilă este negativ, întreprinderea nu poate să facă față prelevărilor obligatorii.

3. DIAGNOSTICUL LICHIDITĂȚII ȘI SOLVABILITĂȚII ÎNTREPRINDERII

3.1 DIAGNOSTICUL LICHIDITĂȚII ÎNTREPRINDERII PE BAZA SISTEMULUI DE RATE

În contextul analizei bilanțului în termeni de lichiditate, se obișnuiește calcularea unor rate de lichiditate, și anume:

Rata lichidității generală (RLG):

Această rată se utilizează împreuna cu noțiunea de fond de rulment, unui fond de rulment pozitiv îi corespunde o rată de lichiditate mai mare decât 1. Lichiditatea generală reprezintă posibilitatea coresponențelor patrimoniale curente de a se transforma într-un termen scurt în lichidității pentru a satisface obligațiile de plată exigibile. Lichiditatea globală este favorabilă atunci când rata lichidității generale are o valoare cuprinsă între 2 și 2,5.

Rata lichidității reduse (RLR):

Această rată exprimă capacitatea unei întreprinderi de a-și onora datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități ignorând stocurile ca sursă de lichiditate. Se consideră că această rată să fie apropriată de 1.

Rata lichidității imediate (RLI):

Rata lichidității imediate mai este denumită și rata capacității de plată imediate și evidențiază capacitatea de rambursare instantanee a datoriilor ținând cont de încasările existente. Este considerată favorabilă pentru întreprindere atunci când are o valoare mai mare de 0,3.

3.2 DIAGNOSTICUL SOLVABILITĂȚII ÎNTREPRINDERII PE BAZA SISTEMULUI DE RATE

În contextul analizei bilanțului în termeni de solvabilitate, se calculează următoarele rate de solvabilitate, și anume:

Rata solvabilității generale (RSG):

Această rată exprimă măsura în care activele societății contribuie la finanțarea datoriilor sale totale. O valoarea supraunitară a indicatorului echivalează cu o situație netă pozitivă a întreprinderii. Indică posibilitatea acoperirii datoriilor totale cu active. Valoric este egală cu activul net contabil, respectiv, capitalurile proprii. Indicatorul trebuie să fie supraunitar cât mai aproape de 2.

O valoare mai mică de 1 evidențiază riscul de insolvabilitate pe care și l-au asumat furnizorii de fonduri puse la dispoziția întreprinderii. În cazul în care dificultățile financiare ale unei întreprinderi devin periodice acestea pot pune în pericol echilibrele fundamentale și pot afecta, atât imaginea firmei ce capătă o reputație de „rău platnic”, cât și desfășurarea activității viitoare.

Rata solvabilității patrimoniale (RSP):

Indicatorul indică ponderea capitalurilor proprii în pasivul total. Este echivalentul ratei de finanțare a activelor și inversul gradului de îndatorare. Exprimă capacitatea de autofinanțare a societății, precum și măsura în care poate face fața obligațiilor sale de plată. O valoare ridicată a acestui indicator indică o sporire a capacității de autofinanțare a societății. În general, un nivel bun depășește valoarea de 0,5, în vreme ce un nivel între 0,3 – 0,5 accentuează o situație satisfăcătoare.

Rata îndatorării generale (RIG):

Această rată exprimă masuara în care activele societății contribuie la finanțarea datoriilor sale totale. O valoare subunitară a indicatorului răspunde unei situații nete pozitive.

Rata autonomiei financiare (RAF):

Rata autonomiei financiare exprimă independența financiară a societății. Creșterea ponderii capitalului propriu al societății în capitalul său permanent, are efecte benefice asupra autonomiei financiare totale.

3.3 CAPACITATEA DE ÎNDATORARE A ÎNTREPRINDERII

Capacitatea de îndatorare exprimă posibilitățile întreprinderii de a primi credite care să fie garantate și a căror rambursare să nu creeze probleme de nesuportat. Pentru aprecierea situației în care se poate afla un solicitator de credite se utilizează anumiți indicatori cu capacitate de îndatorare:

Coeficientul total de îndatorare sau rata levierului (L):

Coeficientul total de îndatorare sau rata levierului (L) reprezintă gradul în care capitalurile proprii asigură finanțarea activității întreprinderii. Cu cât coeficientul total de îndatorare este mai mare decât 1, cu atât întreprinderea va depinde mai mult de creanțierii săi. Dacă coeficientul total de îndatorare este subunitar, banca va acorda în continuare împrumuturi întreprinderii.

Rata datoriilor financiare (RDF):

Rata datoriilor financiare (RDF) reflectă gradul de îndatorare pe termen lung. Atunci când rata datoriilor financiare este mai mică decât 0,5, întreprinderea mai poate beneficia în continuare de credite bancare pe termen lung.

Rata independenței financiare a întreprinderii (RIF):

Rata independenței financiare a întreprinderii (RIF) măsoară ponderea capitalurilor proprii în totalitatea resurselor permanente. Această rată, în general, trebuie să fie superioară sau cel puțin egală cu 0,5.

Rata capacității de împrumut (RCI):

Rata capacității de împrumut (RCI) confruntă resursele proprii cu împrumuturile contractate pe termen lung. Dacă rata capacității de împrumut este mai mică decât 1, capacitatea teoretică de împrumut a întreprinderii este saturată. De aceea se recomandă un raport supraunitar.

Rata capacității de rambursare (RCRT):

Rata capacității de rambursare (RCRT ) reflectă în număr de ani capacitatea întreprinderii de a rambursa în totalitate împrumuturile contractate pe termen lung. Cu cât valoarea raportului este mai mică, cu atât mai mare este capacitatea de rambursare. Intervalul maxim pentru rambursarea împrumuturilor la termen prin capacitatea de autofinanțare este de 3 ani, iar rata capacității de rambursare pentru rambursarea datoriilor totale 4 ani.

Rata de prelevare a cheltuielilor financiare (RPC):

Rata de prelevare a cheltuielilor financiare (RPC) accentuează capacitatea de plată a costului îndatorării, separând întreprinderile „sănătoase” de cele falimentare. Dacă raportul este mai mare decât 0,6 întreprinderea se confruntă cu dificultăți de gestiune financiară riscând să intre în faliment.

4. STUDIU DE CAZ PRIVIND DIAGNOSTICUL ECHILIBRULUI FINANCIAR, LICHIDITĂȚII ȘI SOLVABILITĂȚII ÎNTREPRINDERII

4.1 RETRATAREA BILANȚULUI CONTABIL AL S.C. FERTAB S.R.L. PENTRU PERIOADA 2012-2014

Pe baza informațiilor cuprinse în Anexa 2 „Bilanț prescurtat”, Bilanțul contabil al firmei S.C. FERTAB S.R.L. pentru perioada 2012-2014 se prezintă astfel:

Tabelul 4.1.

Bilanțul contabil al S.C. Fertab S.R.L. pentru perioada 2012-2014

– lei –

Reclasări ale bilanțului contabil:

Cheltuielile înregistrate în avans aferente abonamentelor vor majora creanțele;

Creanțe = Clienți + Imobilizări financiare mai mici de 1 an de natura creanțelor – Clienți cu lichiditate mai mare de 1 an + Cheltuieli în avans aferente abonamentelor

Creanțe 2012 = 1.099.197 + 0 = 1.099.197 lei

Creanțe 2013 = 1.660.132 + 21.137 = 1.681.269 lei

Creanțe 2014 = 870.034 + 29.269 = 899.303 lei

Veniturile în avans vor majora datoriile de exploatare.

Datorii de exploatare = Furnizori + Dividende + Provizioane cu șansă mare de realizare pe o perioadă mai mică de 1 an + Venituri în avans

Datorii de exploatare 2012 = 919.624 lei

Datorii de exploatare 2013 = 0 lei

Datorii de exploatare 2014 = 0 lei

Investițiile pe termen scurt și disponibilitățile (casa și conturi la bănci) vor forma activele de trezorerie;

Active de trezorerie = Investiții pe termen scurt + Disponibilități + Imobilizări financiare mai mici de 1 an de natura titlurilor de valoare

Active de trezorerie 2012 = 0 + 1.274.129 = 1.274.129 lei

Active de trezorerie 2013 = 0 + 262.785 = 262.785 lei

Active de trezorerie 2014 = 0 + 591.945 = 591.945 lei

Creditele bancare pe termen scurt vor forma pasivele de trezorerie.

Pasivele de trezorerie = Credite pe termen scurt + Datorii financiare sub forma creditelor bancare curente

Pasivele de trezorerie 2012 = 1.593.975 + 0 = 1.593.975 lei

Pasivele de trezorerie 2013 = 1.917.862 + 0 = 1.917.862 lei

Pasivele de trezorerie 2014 = 1.115.039 + 0 = 1.115.039 lei

4.2 DIAGNOSTICUL ECHILIBRULUI FINANCIAR STATIC LA S.C. FERTAB S.R.L. PENTRU PERIOADA 2012-2014

Pe baza datelor prezentate în bilanțul contabil și al retratării asupra bilanțului contabil al firmei S.C. FERTAB S.R.L., bilanțul financiar pentru perioada 2012-2014 se prezintă astfel:

Tabelul 4.2.

Bilanțul financiar al S.C. Fertab S.R.L. pentru perioada 2012-2014

– lei –

Aprecierea solvabilității constă în compararea activelor cu datoriile și accentuarea capitalurilor proprii rămase. Aprecierea solvabilității se realizează cu următorii indicatori:

Activ net contabil (ANC) = Total activ – Total datorii

ANC 2012 = 2.667.991 – 2.513.599 = 154.392 lei

ANC 2013 = 2.159.482 – 1.917.862 = 241.620 lei

ANC 2014 = 1.814.185 – 1.115.039 = 699.146 lei

Figura 4.1. Evoluția ANC pentru perioada 2012-2014

∆ANC 2013-2012 = 241.620 – 154.392 = 87.228 lei

∆ANC 2014-2013 = 699.146 – 241.620 = 457.526 lei

Activul net corectat crește în anul 2013 față de anul 2012 cu 87.228 lei și în anul 2014 fața de 2013 cu 457.526 lei ca o urmare a reinvestirii totale a profitul net și a elementelor de acumulări (provizioane reglementate, reporturi din exercițiul precedent, subvenții etc.)

Situația netă (SN) = Capitaluri proprii – Subvenții pentru investiții – Provizioane

SN 2012 = 154.392 – 0 – 0 = 154.392 lei

SN 2013 = 241.620 – 0 – 0 = 241.620 lei

SN 2014 =699.146 – 0 – 0 = 699.146 lei

Figura 4.2. Evoluția SN pentru perioada 2012-2014

∆SN 2013-2012 = 241.620 – 154.392 = 87.228 lei

∆SN 2014-2013 = 699.146 – 241.620 = 457.526 lei

Situația netă crește cu 87.228 lei în anul 2013 față de anul 2012 și cu 457.526 lei în anul 2014 față de anul 2013, ceea ce arată o gestiune financiară sănătoasă. Această creștere este urmarea reinvestirii profitului net și a elementelor de acumulări (de exemplu raporturi din exercițiile precedente).

Aprecierea lichidității

Bilanțul financiar ilustrează principalul instrument de analiză a echilibrului dintre nevoile și resursele de finanțare și anume a echilibrului financiar. În acest scop pot fi calculați următorii indicatori pentru determinarea sănătății financiare a întreprinderii:

Fondul de rulment financiar (FRF) = Capitaluri permanente – Nevoi permanente

FRF 2012 = 154.392 – 161.437 = – 7.045 lei

FRF 2013 = 241.260 – 205.011 = 36.609 lei

FRF 2014 =699.146 – 313.887 = 385.259 lei

Figura 4.3. Evoluția FRF pentru perioada 2012-2014

∆FRF 2013-2012 = 36.609 + 7.045 = 43.654 lei

∆FRF 2014-2013 = 385.259 – 36.609 = 348.650 lei

Deoarece fondul de rulment este pozitiv, crescând în anul 2013 față de anul 2012 cu 43.654 lei și cu 348.650 lei în anul 2014 față de 2013, capitalurile permanente finanțează o parte din activele circulante. Activele circulante transformate în lichidități sub un an vor permite nu numai rambursarea integrală a datoriilor pe termen scurt, dar și degajarea lichidităților excedente. Această situație pune în evidență fondul de rulment financiar ca expresie a realizării echilibrului financiar pe termen lung și arată o perspectivă favorabilă întreprinderii, sub aspectul solvabilității sale.

Fondul de rulment propriu (FRP) = Capitaluri proprii – Active imobilizate nete

FRP 2012 = 154.392 – 161.437 = – 7.045 lei

FRP 2013 = 241.620 – 205.011 = 36.609 lei

FRP 2014 = 699.146 – 313.887 = 385.259 lei

Figura 4.4. Evoluția FRP pentru perioada 2012-2014

∆FRP 2013-2012 = 36.609 + 7.045 = 43.654 lei

∆FRP 2014-2013 = 385.259 – 36.609 = 348.650 lei

Fondul de rulment propriu crește cu 43.654 lei în anul 2013 față de anul 2012 și cu 348.650 lei în anul 2014 față de anul 2013 ceea ce reflectă faptul că întreprinderea se bucură de autonomie financiară, deoarece nevoile permanente sunt acoperite integral pe baza capitalurilor proprii.

Fondul de rulment împrumutat (FRÎ) = Fond de rulment financiar – Fond de rulment propriu

FRÎ 2012 = 43.654 – 43.654 = 0 lei

FRÎ 2013 = 36.609 – 36.609 = 0 lei

FRÎ 2014 = 385.259 – 385-259 = 0 lei

∆FRÎ 2013-2012 = 0 lei

∆FRÎ 2014-2013 = 0 lei

Fondul de rulment împrumutat este egal cu zero pentru toți ce 3 ani de analiză, înfățișând faptul că întreprinderea S.C. Fertab SRL nu are îndatorări pe termen lung.

Nevoia de fond de rulment (NFR) = (Nevoi temporare – Active de trezorerie) – (Resurse temporare – Pasive de trezorerie)

Active de trezorerie (AT) = Investiții pe termen scurt + Disponibilității

AT 2012 = 0 + 1.274.129 = 1.274.129 lei

AT 2013 = 0 + 262.785 = 262.785 lei

AT 2014 = 0 + 591.945 = 591.945 lei

Pasive de trezorerie (PT) = Credite de trezorerie

PT 2012 = 1.593.975 lei

PT 2013 = 1.917.862 lei

PT 2014 = 1.115.039 lei

NFR 2012 = (2.506.554 – 1.274.129) – (5.513.599 – 1.593.975) = 312.801 lei

NFR 2013 = (1.954.471 – 262.785) – (1.917.862 – 1.917.862) = 1.691.686 lei

NFR 2014 = (1.500.298 – 591.945) – (1.115.039 – 1.115.039) = 908.353 lei

Figura 4.5. Evoluția NFR pentru perioada 2012-2014

∆NFR 2013-2012 = 1.691.686 – 1.232.425 = 459.261 lei

∆NFR 2014-2013 = 908.353 – 1.691.686 = – 783.333 lei

Nevoia de fond de rulment crește cu 459.261 lei în anul 2013 față de anul 2012 ceea ce indică un surplus de nevoi temporare în raport cu resursele temporare pentru anul 2013, această situație poate fi considerată nefavorabilă, nefiind rezultatul unei politicii de investiții privind creșterea nevoii de finanțare a ciclului de exploatare. Scăderea nevoii de fond de rulment cu 783.333 lei în anul 2014 față de anul 2013 indică un surplus de resurse temporare în raport cu nevoile temporare pentru anul 2014, această situație este apreciată favorabilă pentru că rezultatul accelerării rotației activelor circulante și al angajării de datorii cu scadențe mai mari.

Trezoreria netă (TN) = Fondul de rulment financiar – Nevoia de fond de rulment

TN 2012 = – 7.045 – 312.801 = – 319.846 lei

TN 2013 = 36.609 – 1.691.686 = – 1.655.077 lei

TN 2014 = 385.259 – 908.353 = – 523.094 lei

∆TN 2013-2012 = -1.655.077 – (- 319.846) = – 1.335.231 lei

∆TN 2014-2013 = – 523.094 – (- 1.655.077) = 1.131.983 lei

Figura 4.6. Evoluția TN pentru perioada 2012-2014

Trezoreria netă înregistrează o valoare negativă (- 1.335.231) în anul 2013 față de anul 2012, fapt ce arată un dezechilibru financiar, un deficit monetar al întreprinderii care trebuie acoperit cu ajutorul unor credite pe termen scurt. În anul 2014 față de anul 2013 deficitul de trezorerie s-a redus, păstrând totuși o valoare negativă. În urma analizei celor trei ani, deficitul cel mai mic s-a înregistrat în anul 2012.

Cash-flow-ul perioadei (CF) = Trezoreria netă 1 – Trezoreria netă 0

CF 2013-2012 = -1.655.077 – (- 319.846) = – 1.335.231 lei

CF 2014-2013 = -523.094 – (- 1.655.077)= 1.131.983 lei

Figura 4.7. Evoluția CF pentru perioada 2012-2014

Un cash-flow negativ, în anul 2013 față de anul 2012, arată o trezorerie în scădere, o scădere a capacității întreprinderii de a-și finanța investițiile în anul 2013 față de anul 2012.

Deși cash-flow-ul înregistrează o valoare pozitivă în anul 2014 față de anul 2013, situația nu este una favorabilă pentru întreprindere deoarece trezoreria este deficitară.

În anul 2012 NFR>0, FR<0, TN<0. Această situație arată o poziție dezechilibrată și posesoare de riscuri. Ea arată că întreprinderea S.C. FERTAB S.R.L. este în dificultate și se poate salva numai prin credite bancare pe termen scurt din care să se finanțeze nevoia de fond de rulment și o parte din imobilizări.

Figura 4.8. Evoluția NFR, FR și a TN pentru perioada 2012

În anul 2013 NFR>0, FR>0, TN<0. Această situație arată că deși fondul de rulment este pozitiv el este insuficient pentru a acoperi ansamblul nevoilor ciclului de exploatare. Și această situație face ca întreprinderea S.C. FERTAB S.R.L să decurgă la credite bancare pe termen scurt.

Figura 4.9. Evoluția NFR, FR și a TN pentru perioada 2013

În anul 2013 NFR>0, FR>0, TN<0. Această situație arată că deși fondul de rulment este pozitiv el este insuficient pentru a acoperi ansamblul nevoilor ciclului de exploatare. De aici rezultă necesitatea firmei S.C. Fertab S.R.L. de a decurge la credite bancare pe termen scurt care pot fi surse de pericol în caz de neîncredere a furnizorilor de capital pe termen scurt. Această situație se datorează creșterii puternice și care întâmpină serioase probleme de trezorerie datorate creșterii nevoii de fond de rulment.

Figura 4.10. Evoluția NFR, FR și a TN pentru perioada 2014

Situațiile analizate, nivelul relative al fondului de rulment, al nevoii de fond de rulment și al trezoreriei nete, arată in ce măsură acordă structurii bilanțiere mai mult sau mai puțin echilibru.

Bilanțul contabil și bilanțul financiar nu pot satisface total cerințele echilibrului financiar, din această cauză este nevoia construcției bilanțului funcțional, pentru a prezenta o imagine clară asupra modului funcționare economică a întreprinderii, accentuând stocurile și resursele corespunzătoare fiecărui ciclu de funcționare, respectiv de investiții, de exploatare și cel de finanțare și trezorerie.

Estimarea echilibrulul funcțional pe baza bilanțului financiar și a calculării indicatorilor specifici echilibrului funcțional la S.C. Fertab S.R.L. pentru perioada 2012-2014 se prezintă astfel:

Tabelul 4.3.

Bilanțul funcțional al S.C. Fertab S.R.L. pentru perioada 2012-2014

– lei –

Tabelul 4.4.

Ajustări de valoare la S.C. Fertab S.R.L. pentru perioada 2012

– lei –

Tabelul 4.5.

Ajustări de valoare la S.C. Fertab S.R.L. pentru perioada 2013

– lei –

Tabelul 4.6.

Ajustări de valoare la S.C. Fertab S.R.L. pentru perioada 2014

– lei –

Fondul de rulment net global (FRNG) = Resurse durabile – Nevoi stabile

FRNG 2012 = 178.500 – 185.545 = -7.045 lei

FRNG 2013 = 263.808 – 228.665 = 35.143 lei

FRNG 2014 = 750.190 – 364.991 = 385.259 lei

Figura 4.11. Evoluția FRNG pentru perioada 2012-2014

∆FRNG 2013-2012 = 35.143 + 7.045 = 42.188 lei

∆FRNG 2014-2013 = 385.259 – 35.143 = 350.116 lei

Creșterea fondului de rulment net global cu 42.188 lei în anul 2013 față de anul 2012 și cu 350.116 lei în anul 2014 față de anul 2013 arată că resursele durabile finanțează integral nevoile stabile, deci se realizează echilibrul pe termen lung, rămânânând și un surplus de resurse durabile care ajută la realizarea echilibrului pe termen scurt.

Nevoia de fond de rulment totală (NFRT) = Active circulante de exploatare + Active circulante în afara exploatării – Datorii de exploatare – Datorii în afara exploatării

NFRT 2012 = 1.232.425 – 919.624 = 312.801 lei

NFRT 2013 = 1.690.220 lei

NFRT 2014 = 908.353 lei

Figura 4.12. Evoluția NFRT pentru perioada 2012-2014

∆NFRT 2013-2012 = 1.690.220 – 312.801 = 1.377.419 lei

∆NFRT 2014-2013 = 908.353 – 1.690.220 = – 781.867 lei

Creșterea nevoii de fond de rulment totală în anul 2013 față de anul 2012 cu 1.377.419 lei arată faptul că întreprinderea nu reușește pe baza resurselor ciclice să finanțeze nevoile ciclice. În acest caz situația financiară a întreprinderii constă într-un dezechilibru al trezoreriei, fiind necesară recurgerea șa credite pe termen scurt sau descoperire de cont.

Scăderea nevoii de fond de rulment totală în anul 2014 față de anul 2013 cu 781.867 lei arată faptul că situația financiară a întreprinderii este considerată bună.

Trezoreria netă (TN) = Active de trezorerie – Pasive de trezorerie

TN 2012 = 1.274.129 – 1.593.975 = – 319.846 lei

TN 2013 = 262.785 – 1.917.862 = -1.655.077 lei

TN 2014 = 591.945 – 1.115.039 = -523.094 lei

Figura 4.13. Evoluția TN pentru perioada 2012-2014

∆TN 2013-2012 = – 1.655.077 + 319.846 = – 1.335.231 lei

∆TN 2014-2013 = – 523.094 + 1.655.077 = 1.131.983 lei

Scăderea trezoreriei nete cu 1.345.231 în anul 2013 față de anul 2012 arată un dezechilibru, un deficit de trezorerie, o insuficiență a resurselor permanente și a celor temporare. Această pierdere trebuie acoperită prin noi credite pe termen scurt. Această situație pune în evidența dependența întreprinderii S.C. Fertab S.R.L. se resursele financiare externe.

Creșterea trezoreriei nete cu 1.141.983 lei în anul 2014 față de anul 2013 este forma realizării întregului echilibru financiar. Excedentul de trezorerie, ca o formă a realizării echilibrului financiar, va fi plasat cât mai avantajos, mai lichid și mai sigur. Această situație favorabilă se concretizează într-o îmbogățire a trezoreriei.

4.3 DIAGNOSTICUL ECHILIBRULUI FINANCIAR DINAMIC LA SC FERTAB PENTRU PERIOADA 2012-2014

Tabelul 4.7.

Tabloul de finanțare construit pe baza bilanțului funcțional al S.C. Fertab S.R.L. pentru perioada 2012-2014

– lei –

∆ Active imobilizate brute 2013-2012 = 228.665 – 185.543 = 43.122 lei

∆ Active imobilizate brute 2014-2013 = 364.931 – 228.665 = 136.266 lei

∆ Capitaluri permanente 2013-2012 = 263.808 – 178.500 = 85.308 lei

∆ Capitaluri permanente 2014-2013 = 750.190 – 263.808 = 486.382 lei

∆FRNG 2013-2012 = ∆ Capitaluri permanente – ∆ Active imobilizate brute

∆ FRNG 2013-2012 = 85.308 – 43.122 = 42.186 lei

∆ FRNG 2014-2013 = 486.382 – 136.266 = 350.116 lei

∆ Active circulante 2013-2012 = ∆ ACE + ∆ ACAE

∆ACE 2013-2012 = 1.690.220 – 1.232.425 = 475.790 lei

∆ACAE 2013-2012 = 0 lei

∆ Active circulante 2013-2012 = 457.790 lei

∆ACE 2014-2013 = 908.353 – 1.690.220 = -781.867 lei

∆ACAE 2014-2013 = 0 lei

∆ Active circulante 2014-2013 = -781.867 lei

∆ Datorii pe termen scurt 2013-2012 = ∆ DE + ∆ DAE

∆ DAE = 0 – 919.624 = -919.624 lei

∆ Datorii pe termen scurt 2013-2012 = -919.624 lei

∆ Datorii pe termen scurt 2014-2013 = ∆ DE + ∆ DAE = 0 lei

∆ NFRT = NFRT 2013 – NFRT 2012 = 1.690.220 – 312.801 = 1.377.419 lei

∆ NFRT = NFRT 2014 – NFRT 2013 = 908.353 – 1.690.220 = – 781.867 lei

∆ TN 2014-2013 = ∆ FRNG – ∆ NFRT = 42.186 – 1.377.419 = – 1.335.233

∆ TN 2014-2013 = ∆ FRNG – ∆ NFRT = 350.166 – ( – 781.867) = 1.131.983 lei

În prima parte a tabloului de finanțare am analizat modul de realizare a echilibrului structural între elementele stabile ale bilanțului funcțional și anume: nevoi și resurse, adică variația fondului de rulment net global (∆ FRNG). În urma analizei, fondul de rulment net global este pozitiv din care reiese o ameliorare a structurii financiare a întreprinderii pe baza creșterii resurselor durabile în raport cu nevoile stabile. Această creștere demonstrează capacitatea firmei de a degaja un excedent monetar net din operațiile de investiții și financiare pe termen lung și din activitatea de exploatare și de a-și îmbunătăți situația trezoreriei.

Figura 4.14. Evoluția FRNG pentru perioada 2012-2014

În cea de-a doua parte a tabloului de finanțare se explică variația fondului de rulment net global (∆ FRNG) pe baza elementelor din partea de jos a bilanțului funcțional, conturând aspectele conjuncturale ale activității și incidențele lor asupra trezoreriei.

∆ FRNG = ∆ NFRT + ∆ TN

∆ FRNG 2013-2012 = 1.377.419 + (- 1.335.233) = 42.186 lei

∆ FRNG 2014-2013 = – 781.867 + 1.131.983 = 350.116 lei

Figura 4.15. Evoluția FRNG pentru perioada 2012-2014

Tabelul 4.8.

Situația fluxurilor de numerar (de trezorerie)

Tabelul 4.9.

Tabloul fluxurilor de trezorerie

4.4 DIAGNOSTICUL LICHIDITĂȚII ȘI SOLVABILITĂȚII LA S.C. FERTAB S.R.L. PENTRU PERIOADA 2012-2014

Pentru aprecierea lichidității se vor calcula următoarele rate:

1.Rata lichidității generale (RLG):

Figura 4.16. Evoluția RLG pentru perioada 2012-2014

Rata lichidității generale este considerată dacă are o valoare cuprinsă între 2-2,5. Pentru firma S.C. Fertrab S.R.L. valorile nu sunt incluse în acest interval însă ele sunt supraunitare (în anul 2012 R LG este de 1,57, în anul 2013 de 1,008 și în anul 2014 1,32) ceea ce arată că activele circulante au acoperit integral datoriile curente, lichiditatea fiind satisfăcătoare.

2. Rata lichidității reduse (RLR):

Figura 4.17. Evoluția RLR pentru perioada 2012-2014

Rata lichidității reduse trebuie să depășească pragul de 0,8 pentru a se aprecia favorabilă. Firma S.C. Fertab S.R.L. se aproprie de acest prag în anul 2013, atunci când rata lichidității reduse este de 0.6, ceea ce arată că activele circulante ușor transformabile în lichidității pot finanța datoriile curente. În anul 2012 cât și în anul 2014 rata lichidității reduse nu depășește pragul de 0,5 ceea ce arată că activele circulante nu mai pot finanța datoriile curente.

3. Rata lichidității imediate (RLI):

Figura 4.18. Evoluția RLI pentru perioada 2012-2014

Rata lichidității imediate este considerată favorabilă pentru întreprindere atunci când are o valoare mai mare ca 0,3. În anul 2012 S.C. Fertab S.R.L. înregistrează o valoare de 0,8 cât și în anul 2014 rata lichidității imediate are o valoare de 0.53, ceea de arată că firma are capacitatea de rambursare instantanee a datoriilor ținând cont de încasările existente. În anul 2013 rata lichidității imediate este mai mică decât 0,3 ceea ce arată o lipsă de lichiditate care conduce întreprinderea către o trezorerie negativă.

Pentru aprecierea solvabilitățiii se vor calcula următoarele rate:

1.Rata solvabilității generale (RSG):

Figura 4.19. Evoluția RSG pentru perioada 2012-2014

Această rată exprimă măsura în care activele societății contribuie la finanțarea datoriilor sale totale. Valorile mai mici de 1 înregistrate de S.C. Fertab S.R.L. în cei trei ani de analiză evidențiază riscul de insolvabilitate pe care și l-au asumat furnizorii de fonduri puse la dispoziția întreprinderii. În cazul în care dificultățile financiare ale întreprinderi devin periodice acestea pot pune în pericol echilibrele fundamentale și pot afecta, atât imaginea firmei ce capătă o reputație de „rău platnic”.

2. Rata solvabilității patrimoniale (RSP):

Figura 4.20. Evoluția RSP pentru perioada 2012-2014

În mod normal, un nivel bun depășește valoarea de 0,5, în vreme ce un nivel între 0,3 – 0,5 evidențiază o situație satisfăcătoare. Rată solvabilității patrimoniale la S.C. Fertab S.R.L. este de 0,06 în anul 2012 și de 0,11 în anul 2013 ceea ce arată că întreprinderea este apreciată riscantă de către finanțatori. În anul 2014 întreprinderea înregistrează o valoare de 0,39 și indică o situație satisfăcătoare din punctul de vedere al finanțatorilor.

3. Rata îndatorarii generale (RIG):

Figura 4.21. Evoluția RIG pentru perioada 2012-2014

Această rată este supraunitară în toți cei trei ani analizați și exprimă măsura în care activele întreprinderii S.C. Fertab S.R.L. a contribuit la finanțarea datoriilor sale totale. Valorile supraunitare ale indicatorului corespund unei situații nete negative a întreprinderii.

4. Rata autonomiei financiare (RAF):

Rata autonomiei financiare este egală cu 1 în toți cei trei ani de analiză și exprimă că firma se află într-o situație favorabilă în ceea ce privește riscul de insolvabilitate și este complet autonomă financiar.

Capacitatea de îndatorare exprimă posibilitățile întreprinderii de a primi credite care să fie garantate și a căror rambursare să nu creeze probleme de nesuportat. Pentru aprecierea situației în care se poate afla un solicitator de credite se utilizează anumiți indicatori cu capacitate de îndatorare:

1.Coeficientul total de îndatorare sau rata levierului (L):

Figura 4.22. Evoluția Ratei Levierului pentru perioada 2012-2014

Coeficientul total de îndatorare arată o valoare supraunitară pentru toți cei trei ani de analiză ceea ce arată că firma depinde foarte mult de creditorii săi și nu mai poate contracta credite atât pe termen scurt și mediu.

2. Rata datoriilor financiare (RDF):

Rata datoriilor financiare este egală cu 0 și mai mică decât pragul de 0,5 în toți cei trei ani ceea ce arată că firma poate beneficia în continuare de credite bancare pe termen lung și mediu de la creditorii săi până atinge pragul de 0,5 considerat prag maxim de îndatorare.

3. Rata independenței financiare a întreprinderii (RIF):

Rata independenței financiare a întreprinderii este mai mare decât 0,5 ceea ce arată un grad mare de autonomie financiară.

4. Rata capacității de împrumut (RCI):

Rata capacității de împrumut este egală cu 0 și mai mică decât 1 în toți cei trei ani analizați. Dacă capacitatea de împrumut este mai mică ca 1, capacitatea teoretică de împrumut a întreprinderii este adusă la saturație.

5. Rata capacității de rambursare (RCRT):

Capacitatea de autofinanțare (CAF) = Excedentul brut de exploatare (EBE)

+ Alte venituri din exploatare

– Alte cheltuieli din exploatare

+ Venituri financiare

– Cheltuieli financiare

+ Venituri extraordinare

– Cheltuieli extraordinare

– Impozit pe profit

Excedentul brut de exploatare (EBE) = Valoarea adăugată (VA)

+ Venituri din subvenții de exploatare

– Cheltuieli cu personalul

– Impozite și taxe

Valoarea adăugată (VA) = Marja comercială (MC)

+ Producția exercițiului (PE)

– Consumuri provenite de la terți

Producția exercițiului (PE) = Producția vândută

± Producția stocată

± Producția imobilizată

Marja comercială (MC) = Venituri din vânzări de mărfuri

– Costul de cumpărare al mărfurilor

MC 2012 = 0 lei

MC 2013 = 443.478 – 422.419 = 21.059 lei

MC 2014 = 140.739 – 117.001 = 23.738 lei

∆MC 2013 – 2012 = 21.059 – 0 = 21.059 lei

∆MC 2014 – 2013 = 23.738 – 21.059 = 2.679 lei

Marja comercială înregistrează valori pozitive, iar acest lucru reprezintă faptul că are loc o ameliorare a performanțelor financiare a activității comerciale a firmei S.C. Fertab S.R.L.

PE 2012 = 4.709.078 – 236.355 + 0 = 4.472.723 lei

PE 2013 = 6.093.840 lei

PE 2014 = 2.734.985 lei

∆PE 2013 – 2012 = 6.093.840 – 4.472.723 = 1.621.117 lei

∆PE 2014 – 2013 = 2.734.985 – 6.096.840 = – 3.358.855 lei

Valoarea pozitivă înregistrată de producția exercițiului în anul 2013 față de anul 2012 arată un excedent obținut din valoarea bunurilor și serviciilor pe care firma analizată le-a vândut, le-a stocat sau le-a utilizat pentru nevoile proprii.

Valoarea negativă pe care o înregistrează producția exercițiului în anul 2014 față de anul 2013 arată că, între cei doi ani analizați, s-a evidențiat procesul de deteriorare a eficienței productive globale.

VA 2012 = 0 + 4.472.723 – 1.455.474 – 18.579 – 0 – 2.069.025 = 3.840.593 lei

VA 2013 = 21.059 + 6.093.840 – 1.683.522 – 60.131 – 0 – 3-041-089 = 1.330.157 lei

VA 2014 = 23.738 + 2.734.985 – 658.595 – 11.779 – 0 – 983.812 = 1.104.537 lei

∆VA 2013 – 2012 = 1.330.157 – 3.840.593 = – 2.510.436 lei

∆VA 2014 – 2013 = 1.104.537 – 1.330.157 = – 225.620 lei

Valoarea adăugată scade de la un an la altul. Lucrul acesta este determinat de creșterea costurilor cu prestațiile externe și ale cheltuielilor cu materialele și de scăderea marjei comerciale. Această scădere este rațiunea scăderii performanței financiare globale a întreprinderii.

EBE 2012 = 3.840.593 + 0 – 1.220 – 388.646 – 108.315 = 3.342.312 lei

EBE 2013 = 1.330.157 + 0 – 2.229 – 526.835 – 147.836 = 653.257 lei

EBE 2014 = 1.104.537 + 0 – 989 – 317.620 – 88.513 = 697.415 lei

∆EBE 2013 – 2012 = 653.257 – 3.342.312 = – 2.689.055 lei

∆EBE 2014 – 2013 = 697.415 – 653.257 = 44.158 lei

Scăderea excedentului brut de exploatare de la 3.342.312 lei, în anul 2012, la 653.257 lei, în anul 2013, arată că întreprinderea analizată nu are incă capacitatea de a-și plătii datoriile pe termen scurt și de a se dezvolta din punct de vedere productiv.

Creșterea excedentului brut de exploatare de la 653.257 lei, în anul 2013, la 697.415 lei, în anul 2014, semnifică o îmbunatățire a resurselor financiare și arată că încearcă să crească performanțele economico-financiare viitoare

CAF 2012 = 3.342.312 + 2.839 + 4.698 – 326.952 + 156 – 0 + 0 – 0 – 65.663 = 2.957.390 lei

CAF 2013 = 653.257 + 619 + 4.378 – 451.786 + 6.750 + 1.131 + 0 – 0 – 102.625 = 109.463 lei

CAF 2014 = 697.415 + 453 + 9.838 – 95.713 + 957 – 0 + 0 – 0 – 104.380 = 508.570 lei

∆CAF 2013 – 2012 = 109.463 – 2.957.390 = – 2.847.927 lei

∆CAF 2014 – 2013 = 508.570 – 109.463 = 399.107 lei

Capacitatea de autofinanțare scade de la 2.957.390 lei, în anul 2012, la 109.463 lei, în anul 2013, ceea ce arată o utilizare ineficientă a fondurilor aduse de investitori și o lipsă de remunerare a investitorilor.

Creșterea capacității de autofinanțare, în anul 2014 față de anul 2014, poate fi analizat pe baza creșterii excedentului brut de exploatare (+ 44.158 lei), sumele celorlalte elemente de calcul având o influență mai mică asupra variației capacității de autofinanțare.

Figura 4.23. Evoluția RCRT pentru perioada 2012-2014

Raportul ratei capacității de rambursare este mic în anul 2012 (0,54) ca și în anul 2014 (2,19) ceea ce arată că firma are o capacitate foarte mare de a rambursa creditele contractate în acest an. În anul 2013, rata capacității de rambursare înregistrează o valoarea mare iar acest lucru arată incapacitatea firmei de a rambursa creditele pentru anul 2013.

6. Rata de prelevare a cheltuielilor financiare (RPC):

Rata de prelevare a cheltuielilor financiare este subunitară, pune în evidență capacitatea de plată a costului îndatorării și arată că întreprinderea nu se confruntă cu dificultăți de gestiune financiară și nu riscă să intre în faliment.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

După cum s-a arătat, importanța și utilizarea analizei economico-financiare în activitatea întreprinderii se regăsesc numeroase probleme a căror soluționare poate contribui adesea substanțial.

Efectuarea analizei lichidității și solvabilității este una foarte importantă pentru S.C. Fertab S.R.L. pentru a cunoaște situația trezoreriei și a disponibilităților bănești.

Pentru aprecierea lichidității întreprinderii baza datelor din anii 2012, 2013, 2014 se observă că firma S.C Fertab S.R.L. reinvestește tot profitul obținut, pentru a avea o gestiune economică sănătoasă, care îi interesează pe acționarii și proprietarii întreprinderii, care vor să cunoască valoarea pe care ei o posedă, dar și pe creditorii pentru care activul realizabil constituie garanția creanțelor lor.

În aprecierea solvabilității întreprinderii firma înregistrează în anul 2012 un fond de rulment financiar (FRF) negativ, ceea ce arată că resursele permanente nu au fost suficiente pentru a finanța nevoile permanente. Dacă firma nu remediază această problemă se va ajunge la atragerea resurselor externe pentru acoperirea deficitului. Din fericire firma reușește să obțină în anul 2013, în urma unui management performant, o creștere a Fondului de rulment financiar de 43.654 lei, ajungând să aibă un fond de rulment financiar pozitiv (FRF). Situația aceasta este una favorabilă pentru S.C. Fertab S.R.L. care nu trebuie să mai apeleze la atragerea de fonduri de finanțare externe pe termen lung, lucru care reiese din valoarea nulă a fondului de rulment propriu (FRP), ba chiar să mențină un trend de creștere al fondului de rulment financiar (FRF) și pentru anul 2014, ajungând la o valoare de 348.650 lei.

S.C. Fertab S.R.L. înregistrează în anul 2012 un necesar de fond de rulment (NFR) pozitiv, ceea ce arată că valoarea nevoilor temporare depășește puțin valoarea resurselor temporare, situație normală pentru întreprindere deoarece este consecința unor investiții privind creșterea necesarului de finanțare a ciclului de exploatare. În anul 2013 necesarul de fond de rulment (NFR) crește cu 459.261 lei, considerată o situație nefavorabilă pentru S.C. Fertab S.R.L. deoarece firma trebuie să găsească surse de finanțare a nevoilor permanente, neavând suficiente resurse temporare de mobilizat.

Anul 2014 marchează reintrarea în normalitate a raportului dintre resursele temporare și nevoile temporare, nevoia de fond de rulment (NFR) scăzând cu 783.333 lei față de anul 2013, situație favorabilă pentru întreprindere, necesarul de fond de rulment (NFR) păstrând totuși o valoare pozitivă.

Nevoia de fond de rulment pozitivă își face simțită influența și asupra trezoreriei nete, care înregistrează valori negative pentru toți cei trei ani analizați, fluctuațiile trezoreriei nete (TN) fiind proporționale cu fluctuațiile necesarului de fond de rulment (NFR), amândouă arătând nevoia de contractare de datorii pe termen scurt.

Cash-flow-ul firmei indică pentru anul 2014 o îmbunătățire a situației financiare, a capacității de finanțare, situația rămânând totuși una nefavorabilă pentru întreprindere deoarece trezoreria netă (TN) este deficitară.

Echilibrele financiare pot fi analizate și prin prisma prezentării bilanțului conform opticii funcționale, care structurează posturile de bilanț în strânsă legătură cu ciclurile economice care caracterizează viața întreprinderii.

Echilibrul financiar funcțional impune ca utilizările stabile să fie finanțate din resursele durabile, surplusul resurselor durabile față de imobilizările brute reprezentând fondul de rulment net global (FRNG).

Un fond de rulment net global pozitiv, înregistrat de variația acestuia, arată creșterea mai rapidă a resurselor stabile față de utilizările stabile și a activului comparativ cu datoriile.

Necesarul de fond de rulment total pozitiv și în creștere arată un necesar de finanțare permanent reînnoibil pentru ciclul de exploatare, surplusul de nevoi ciclice fiind neacoperit de resursele ciclice de capital.

Necesarul de fond de rulment total, superior fondului de rulment net global, a condus la o trezorerie netă negativă care arată că fondul de rulment net global finanțează decât o parte a necesarul de fond de rulment total, iar diferența trebuie să fie acoperită prin credite de trezorerie. În consecință, echilibrul financiar global este perturbat.

Rata lichidității generale înregistrează o valoare supraunitară în cei trei ani analizați, ceea ce înseamnă că patrimoniul curent al firmei are proprietatea de a se transforma într-un termen scurt în lichidități, dar nereușind să atingă pragul semnificativ de lichiditate pentru a devenii o situație favorabilă. Mai mult, evoluția lichidității este una descendentă, ilustrând o activitate în declin ce face mai dificilă atragerea de noi credite.

În anii 2012 și 2014 S.C. Fertab S.R.L. dispune de capacitatea de a-și achita datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități. Anul 2013 înregistrează o rata a lichidității reduse subunitară, situație nefavorabilă pentru întreprindere deoarece aceasta trebuie să atragă credite pe termen scurt pentru acoperirea datoriilor. Ca și evoluție, rata lichidității reduse este în scădere ca urmare a scăderii volumului activității.

Capacitatea de plată imediate a întreprinderii a scăzut la 17,5% în anul 2013 față de anul 2012, firma rămânând fără capacitatea de plată imediată. Anul 2014 înregistrează față de anul 2013 o creștere de 378,57%, S.C. Fertab S.R.L. redobândind capacitatea de plată imediată.

Dificultățile financiare ale întreprinderii sunt periodice, menținându-se pe toți cei trei ani de analiză, acestea punând în pericol echilibrele fundamentale și imaginea firmei ce capată o reputație de „rău platnic”.

Rata solvabilității ne arată că firma S.C. Fertab .S.R.L. are o capacitatea de autofinanțare în creștere, în anul 2014 firma ajunge la o valoare a ratei care exprimă capacitatea de a face fața obligațiunilor, dar încă sub nivelul de normal.

Din punct de vedere al solvabilității, rata îndatorării globale reflectă creșterea, pe parcursul a celor trei ani, capacității de autofinanțare, scăzând nevoia de îndatorare generală.

Analizând gradul de îndatorare al întreprinderii prin prisma ratei levierului putem observa că întreprinderea depinde de creditorii săi și nu mai poate contracta credite pe termen scurt ci doar pe termen lung, fapt ce reiese din valoarea nulă a ratei datoriilor financiare.

Firma S.C. Fertab S.R.L.are un grad mic de autonomie financiară și este dependență de împrumuturi, mai mult pe termen scurt, acest lucru reiese din valoarea subunitară a ratei de independență financiare.

Analizând capacitatea de rambursare a datoriilor întreprinderii putem observa că în anul 2012 S.C. Fertab S.R.L. înregistrează o valoare subunitară (0,54), ceea ce arată o capacitate ridicată de rambursare a creditelor contractate pe termen scurt de întreprindere. Anul 2013 nu este unul favorabil pentru întreprindere din punct de vedere a capacității de rambursare deoarece valoarea ratei ajunge la valoare de 17,52, iar firma nu mai are capacitate ridicată de rambursare a creditelor din acest an. În anul 2014 rata capacității de rambursare ajunge să înregistreze valoare de 2,19, ceea ce arată că situația firmei se îmbunătățește ajungând să poată să-și ramburseze creditele contractate.

Rata de prelevare a cheltuielilor financiare ne arată că firma S.C. Fertab S.R.L. nu se confruntă cu dificultăți de gestiune financiară majore și nu riscă să intre în faliment.

A N E X E

B I B L I O G R A F I E

1. Amadieu P., Bessière V., Analyse de l’Information Financière. Diagnostic, évaluation, prévisions et risgues, Ed. Economica, Paris, 2007;

2. Bernard Colasse – Analiza financiară a întreprinderii, Editura Tipo Moldova, Iași, 2009;

3. Hemici F., Bounad M., Technigues de gestion, Ed. Dunod, Paris, 2012;

4. Dumitrașcu R. A., Gestiunea financiara a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2013;

5. Georgescu M. A. – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008;

6. Marian Colvea – Finanțele întreprinderii, Editura Pro Universitaria, București, 2011;

7. Mihai Ristea – Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2007;

8. Stâneanu Gh., Pop M. – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2011;

9. Vasile Ilie – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Meteor Press, București, 2010;

10. Vintilă Georgeta – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006.

B I B L I O G R A F I E

1. Amadieu P., Bessière V., Analyse de l’Information Financière. Diagnostic, évaluation, prévisions et risgues, Ed. Economica, Paris, 2007;

2. Bernard Colasse – Analiza financiară a întreprinderii, Editura Tipo Moldova, Iași, 2009;

3. Hemici F., Bounad M., Technigues de gestion, Ed. Dunod, Paris, 2012;

4. Dumitrașcu R. A., Gestiunea financiara a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2013;

5. Georgescu M. A. – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008;

6. Marian Colvea – Finanțele întreprinderii, Editura Pro Universitaria, București, 2011;

7. Mihai Ristea – Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2007;

8. Stâneanu Gh., Pop M. – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2011;

9. Vasile Ilie – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Meteor Press, București, 2010;

10. Vintilă Georgeta – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006.