Diagnosticul de Productie Si Economic In Agricultura Judetului Vrancea

Introducere

Capitolul I Planul și programe necesare derulării de afaceri în agricultură

Instrumente metodologice utilizate în inițierea de afaceri în agricultură

Instrumentele metodologice reprezintă mijloacele cu ajutorul cărora se realizează captarea informațiilor științifice, a datelor ce se interpun între cercetător și realitatea studiată.

Elaborarea și aplicarea studiului de fezabilitate, a planului de afaceri sau a programului de producție, procese complexe și cu consecințe relevante pentru demararea unei afaceri sau pentru managementul unei exploatații agricole vegetale, presupun activități pregătitoare, cuprinzătoare, astfel încât să le imprime viabilitate practică.

Studiile de fezabilitate vizează demararea unei afaceri sub forma unei întreprinderi sau restructurarea unei societăți din punct de vedere tehnologic dar și din punctul de vedere al producției, precum introducerea unor noi culturi ( diversificarea activităților). Acestea reprezintă un instrument util pentru întreprinzător, care îi oferă sprijin în fundamentarea afacerii dar și un sprijin pentru a face predicții asupra viabilității economice a acesteia.

Oricare ar fi felul afacerii, un studiu de fezabilitate are următoarele obiective: să formuleze în mod real afacerea ( să fie viabilă din punct de vedere economic), să asigure certitudinea rambursării creditelor împrumutate la termenele prestabilite, să asigure satisfacerea intereselor acționarilor și a stakeholderilor interni, cât și externi, să reprezinte o bază de comparație reală pentru investitor, să identifice furnizorii și consumatorii și să estimeze rezultatele pe termen lung.

Structura studiului de fezabilitate este formată din: a) prezentarea exploatației agricole, ce cuprinde denumirea, amplasarea, tipul și forma, anul înființării, obiectul de activitate și scurt istoric, dacă este necesar. b) evaluarea pieței curente ( beneficiari, furnizori, concurenți, previziuni. c) evaluarea activității ( prezentarea activității/ descrierea, planul de finanțare, resurse/ surse). d) fezabilitatea activității, în care se analizează aprecierea proiectului bazându-se pe: indicatorii economico-financiari și pe rata internă de rentabilitate financiară, dar și pe întocmirea fluxului de numerar.

Fundamentarea studiului de fezabilitate necesită existența unor informații ce vizează mediul intern și extern al întreprinderii. Metodele de fundamentare enumeră metode de prognozare (prognoze tehnologice și prognoze pe produse), metode de studiere a pieței (prezentarea produselor/serviciilor oferite, principalele caracteristici ale produselor, nivelul de competitivitate pe piață, ciclul de viață al produsului, piața și comercializarea, concurența,), metode matematice și metode de diagnostificare. În analiza situației economice și financiare a fermei sunt urmărite capacitatea de producție și gradul de utilizare, pragul de rentabilitate, programul de producție, prețurile de livrare, calitatea și competitivitatea produselor, cheltuielile de producție, calitatea factorilor de producție, deficiențe ce se cer remediate, aspecte ecologice și măsuri necesare. De asemenea, se urmarește evoluția mijloacelor fixe și circulante, forța de muncă, potențialul de cercetare, financiar, capacitatea de autofinanțare, capacitatea de plată, solvabilitate, surse de finanțare ( beneficii, amortizări, credite bancare, subvenții), rezultate economico- financiare ( cifra de afaceri, valoare adăugată, venit brut, venit net, impozit, producție, productivitate, etc.).

Planul de afaceri este un instrument de mare importanță în ceea ce privește gestionarea unei afaceri, a unei întreprinderi sau a unei exploatații agricole. Acesta are scopul de a urmări activitățile si acțiunile propuse dar și de a conduce la realizarea obiectivelor principale ale antreprenorului. Este elaborat pentru a exercita managementul afacerii, oferind însă și un studiu de fezabilitate. Acest studiu este necesar instituțiilor bancare atunci când se optează pentru un credit, banca având certitudinea că există resurse financiare de rambursare a sumelor acordate.

Pentru ca planul de afaceri să fie riguros construit este nevoie de informații cu privire la mediul intern dar și extern al întreprinderii.

Sursele interne provin din situația financiară anuală, urmărind veniturile, cheltuielile, cifra de afaceri, stocurile, furnizorii, clienții, fluxul de numerar, etc. Documentele necesare realizării situației financiare sunt: bilanțul, contul de profit si pierderi, situația modificării capitalului propriu, situația fluxului de numerar, politicile contabile și notele explicative.

Sursele externe sunt de regulă raportări statistice, legislația în domeniu, reviste profesionale din care sunt extrase anumite date, informații privind rata inflației , rata șomajului, cotațiile la bursa, nivelul dobânzilor, prime si subvenții, etc.

Un plan de afaceri trebuie să cuprindă următoarele elemente: cuprinsul,descrierea exploatației, produsul, piața de desfacere, marketingul, datele financiare, planul financiar, proiectul de investiții.

Fiecare plan de afaceri trebuie să conțină o sinteză prin care să se evidențieze punctele forte și slabe ale exploatației, precum și factorii ce vor face ca afacerea să aibă succes în competiția de pe piață. În plus, informațiile pe care le conține sunt supuse uzurii morale în timp, ceea ce necesită actualizarea datelor.

Programul de producție reprezintă o parte componentă a planului de afaceri, alături de componenta de marketing, de vânzare-promovare a produselor sau de cea financiară și are rolul de a îndrepta activitatea de producție a unei exploatații agricole pe o perioadă până la un an.

Acesta cuprinde structura culturilor ( tipul și suprafața), producția medie prognozată și producția totală ce revine fiecărei culturi, cheltuielile de producție totale și pe hectar. Se urmărește satisfacerea propriilor nevoi ale exploatației , resursele repartizându-se pe culturi. Prețurile vor fi previzibile și se va utiliza rotația culturilor. Se are în vedere și modul de folosință al terenului: teren arabil, vii, livezi, pășuni și fânețe dar și posibilele modificări ce pot avea loc pe parcursul perioadei pentru care a fost realizat planul de producție: creșterea suprafeței arabile ( arderea de teren, introducerea unor suprafețe), diminuarea suprafeței arabile ( retragerea din societate a unor membri sau scoaterea din circuitul de teren arabil).

Elaborarea planului de producție nu constă doar în cele menționate anterior, ci se referă și la asigurarea altor resurse necesare realizării unui anuit nivel al producției pentru fiecare cultură, precum: îmbunătățirea structurii categoriilor de folosință, executarea de lucrări de ameliorare a terenurilor ( scarificarea, evacuarea apei, modelări și nivelări) sau pe pajiști naturale (administratea de îngrășăminte chimice, îndepărtarea vegetației lemnoase), stabilirea surselor de asigurare ( din producție proprie sau din cumpărări), asigurarea cu îngrășăminte. Amendamente și pesticide ( insecticide, erbicide, fungicide). Un alt element cu care planul de producție are o relație directă îl reprezintă volumul de lucrări ce este prevăzut a se efectua prin tehnologia culturilor.

Un rol important îl are tehnologia culturilor. Acesta conține date tehnice si economice privind fiecare cultură. Cu ajutorul fișelor tehnologice se prevede nivelul costului unitar de producție deoarece o fișă tehnologică are în cuprinsul ei toate lucrările mecanizate și manuale, volumul și perioadele de executare, consumul de factori (sămânță, material plantat, îngrășăminte și pesticide) care duc la stabilirea cheltuielilor totale directe. Prin previzionarea nivelului cheltuielilor și a costului unitar se determină rezultatele economice și financiare (veniturile, cifra de afaceri, profitul, etc.) ce sunt sintetizate în bugetul de venituri și cheltuieli.

Elementele necesare elaborării programului de producție sunt: analiza resurselor de producție și analiza pieței. Analiza resurselor de producție se referă la suprafată, la disponibilitățile de forță de muncă, la nivelul înzestrării tehnice, la structura culturilor, la asolamentul și rotația culturilor, amplasarea culturilor, la tehnologiile de producție utilizate, soiurile folosite, la resursele financiare dar și la alte resurse de care dispune exploatația.

Analiza pieței ( selecția culturilor) se referă atât la piață cât și la producător. În ceea ce privește piața, se analizează cererea, prețurile, concurenții și furnizorii. În cazul producătorului sunt analizate disponibilitățile financiare și umane, potențialul natural și tehnologia.

Comercializarea face parte din programul de producție deoarece programul se află în legatură directă cu diverse componente ( marketing, vânzare, promovare, etc.) ale unui plan de afaceri.

Bugetul de venituri și cheltuieli reflectă aspectul financiar al activităților de producție, de aprovizionare, etc. În ceea ce privește veniturile, calculul se face pe baza structurii de producție și a prețurilor practicate pentru fiecare produs obținut. Estimarea cheltuielilor se realizează prin însumarea costurilor pe elemente: îngrășăminte, semințe, forță de muncă, consum de unități.

Stadiul actual al acțiunilor de dezvoltare a sectorului pomicol

În ceea ce privește stadiul actual al acțiunilor de dezvoltare a sectorului pomicol, este necesar să pornim de la realitățile actuale ale domeniului.

Zonele pomicole din România ocupă o suprafață de 100.957 km2, peste 84,7% aflându-se în spațiul rural. Populația de aproximativ 9,407 milioane locuitori din cadrul acestor zone cunoaște un declin demografic, în continuă scădere și în curs de îmbătrânire. Sectorul pomicol acoperă 1.341 de localități ce dețin o suprafață pomicolă totală de 158 632,57 de hectare, reprezentând aproximativ 1,2% din suprafața agricolă utilizată. În perioada 1990-2013 suprafața ocupată cu plantații pomicole a scăzut până la jumătate (de la 313,4 mii de hectare în 1990 la 158,6 mii de hectare în anul 2013). Se menține tendința de diminuare a suprafețelor ocupate cu plantații pomicole, în ultimii cinci ani ritmul defrișărilor fiind mai accelerat decât cel al înființărilor (în perioada 2008-2012 au fost defrișate 5.722 de hectare și înființate doar 3.007 hectare).

Majoritatea plantațiilor pomicole sunt îmbătrânite, cu vârste mai mari de 25 de ani, având un potențial productiv redus, în declin sau sunt abandonate. Numai 7% din totalul suprafaței sunt plantații tinere, cele pe rod ocupând 67.110 hectare, reprezintănd 42% din totalul suprafaței. În funcție de sistemul de cultură, se constată că 68% este reprezentat de plantațiile clasice, 30% plantații intensive și numai 2% plantații superintensive.

Majoritatea formelor juridice de organizare a exploatațiilor agricole ce dețin plantații pomicole sunt organizate sub formă de exploatații individuale, PFA sau IF (98,92%) și gestionează peste 76% din suprafața pomicolă. Volumul mic al investițiilor din sectorul pomicol are mai multe cauze. Prima cauză este reprezentată de costurile ridicate pentru înființarea de noi plantații, precum și perioada lungă de timp până la intrarea pe rod a pomilor, numărul scăzut de locuri de muncă disponibile, veniturile scăzute la nivel de gospodărie din mediul rural, accesul redus la resursele financiare și costurile mari ale produselor de creditare. Slaba asociere și cooperare în scopul producerii, dar mai ales al valorificării în comun a producției de fructe, este o altă cauză ce a influențat negativ valorificarea producției și veniturile pomicultorilor. La nivelul anului 2013, există numai 14 forme asociative: 3 organizații de producători și 11 grupuri de producători recunoscute preliminar. Doar 8 dintre acestea acoperă exclusiv produse din sectorul pomicol.

Prunul și mărul reprezintă principala producție de fructe a României. Împreună asigură 77% din producția internă de fructe, ocupând aproximativ 83% din suprafața cultivată cu pomi. Producția medie de mere la unitatea de suprafață în România este de numai 85 kg/ha, rezultat ce se află sub jumătate din media producției înregistrate la nivelul Uniunii Europene (fără Italia și Irlanda, 2012). Consumul mediu de fructe pe cap de locuitor, la nivel național, este însă în creștere (66,9 kg în 2012), indicând o creștere a necesarului intern de fructe.

Peste 84,7% din suprafața zonelor pomicole se află în spațiul rural, acestea fiind afectate de lipsa infrastructurii sau de o infrastructură deficientă, având un impact negativ asupra dezvoltării economice a spațiului rural și asupra dezvoltării sectorului pomicol. De asemenea, infrastructura educațională, sanitară și culturală nu are puterea de a susține un nivel de viață decent.

1.3 Resurse necesare înființării unei ferme pomicole

Pentru înființarea unei plantații de pomi într-un perimetru necunoscut sunt necesare date despre climă și sol, despre structura vegetației ierboase și lemnoase, informații despre experiența și tradiția în cultura pomilor și nu în ultimul rând despre efectele economice, care pot limita sau favoriza extinderea acestui sector în zonă.

Astfe, se va hotărâ dacă se plantează sau nu, se vor alege soiurile care sunt mai puțin afectate de calamitățile naturale și au o producție mare.

Costul ridicat al investiției în pomicultură, impune amplasarea livezii de pomi în zonele unde specia sau soiul vor intâlni maximul de condiții naturale pentru creștere și rodire. Se vor alege terenurile cu soluri fertile (de preferat cu textură mijlocie, lutoasă, luto-nisipoasă și chiar nisipoasă, permeabile, mijlocii până la profunde) cu pH cuprins între 4,7 și 9,3. Din punct de vedere al pantei sunt foarte bune terenurile cu pantă ușoară 3-6%, ce permit o bună intreținere a solului cât și un transport ușor al fructelor. Livezile de pomi pot fi construite în condiții bune și pe terenul cu pantă de 6-12%, cu orientarea rândurilor pe direcția curbelor de nivel dar și pante până la 18-20% (cu condiția ca acestea să fie uniforme).

Condiția prioritară la înființarea unei livezi o constituie sursa de apă necesară la stropiri și la udatul pomilor (mai ales in zonele cu precipitații reduse în timpul anului). Se va căuta ca zona respectivă să fie ferită de brumele târzii de primăvară și înghețurile timpurii de iarnă.

După alegerea terenului, acesta va fi supus unor lucrări de pregatire, care să asigure condiții bune de prindere a pomilor la plantare și o creștere uniformă în primii ani după plantare.

Prima lucrare care se va executa este reprezentată de defrișarea vegetației lemnoase (arbori, arbuști și pomi) urmată de desfundarea terenului, care se poate face la o adâncime de 50-60 cm.

Pentru ușurarea lucrărilor de îngrijire și întreținere a livezii, a recoltării și transportului fructelor , terenul se va împărți în parcele. La plantare, lungimea rândurilor de pomi trebuie să fie orientată pe direcția nord-sud pentru a asigura suficientă lumină pe tot parcursul zilei, întregii plantații. Astfel, se evită fenomenul de umbrire. În cazul terenurilor aflate în pantă, poziționarea pomilor se face de-a lungul curbelor de nivel, evitând degradarea solului.

Forma unei parcele este de regulă dreptunghiulară ( mai poate fi pătrată, trapezoidală sau triunghiulară) iar lățimea reprezintă jumătate din lungimea acesteia. Pentru transport, se vor amenaja drumurile perpendicular pe lungimea parcelelor. Odată cu parcelarea terenului se vor stabili locurile unde se va depozita temporar producția și se va avea în vedere și împrejmuirea viitoarei livezi. Distanța de plantare dintre rândurile de pomi și pe rând între pomi, se vor stabili având în vedere vigoarea pomilor, dar și forma coroanei ( distanțele de plantare prea mici sau prea mari prezintă un mare inconvenient de producție).

Tabelul 1.3.1 Distanțe de plantare pentru zona dealurilor mici și mijlocii

În tabelele 1.3.1 sunt prezentate distanțele de plantare ce aparțin zonelor de dealuri mici, mijlocii, a speciilor de pomi înmulțite la pepiniera de pomi Sârca ( pepinieră ce aparține Stațiunii de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Iași).

După stabilirea modului în care se grupează pomii în livadă și la ce distanțe, se execută pichetatul terenului. Pichetatul este o lucrare prin care se stabilește poziția fiecărui pom. Aceasta trebuie executată corect deoarece orice greșeală legată de pichetat poate fi urmată de o modificare a suprafeței de nutriție a pomilor și a intervalelor de lucru. Sistemul de pichetat poate fi sub formă de dreptunghi, sub formă de pătrat sau triunghi, în funcție de modul de așezare a 3-4 picheți.

După ce finalizăm pichetarea terenului, urmează să stabilim polenizatorii deoarece, deși pomii vor beneficia de cele mai bune condiții climatice și agrotehnice, există plantații de vârste diferite care nu au rodit niciodată. Florile de măr, cireș, vișin și prun sunt autosterile și de aceea, pentru legarea fructelor, ele au nevoie să se polenizeze cu polen străin.

Pentru o bună polenizare sunt necesare minimum doua familii de albine la hectar. Așezarea stupilor în livadă pentru polenizare, se va face în imediata apropiere a livezii sau chiar în mijlocul acesteia și neapărat la începutul înfloritului.

Pentru a dezvolta o livadă este nevoie de puieți de calitate ( dintr-o pepinieră consacrată), de sisteme de susținere ( stâlpi, ancore, sârme pentru ridicat, araci), infrastructură de irigație (sursă de apă, rezervor de stocare, microirigare, controlere, injecție și fertigație), plasă antigrindină, antivânt, plasă antiploaie, capcane insecte, foarfeci pneumatice pentru tăiere, scări, tocător crengi, căi de acces, împrejmuire ( pentru controlul animalelor sălbatice sau efracție). De asemenea, este nevoie și de diverse echipamente ( echipament rărit mecanic, echipament pentru controlul coroanei, echipamente pentru sortare și ambalare, echipament anti-îngheț, echipament de stropit), diverse construcții ( containere pentru recoltare și păstrare, șopron, vestiar, depozit pentru substanțe chimice, depozit frigorific cu atmosferă controlată) dar și de utilaje performante ( tractor cu elevator, cositoare pentru benzile înierbate între rânduri, utilaj de scarificare pentru controlul rădăcinilor, platformă autopropulsantă pentru recoltare și tăieri, manipulare plasă grindină, remorcă pentru transportul containerelor și o stație meteo cu pluviometru, sondă temperatură sol, sondă umiditate, monitorizare evapo-transpirație, cu prognoze meteo și alerte de îngheț).

În afară de echipamente, clădiri și utilaje, o livadă are nevoie și de forță de muncă manuală pentru îndeplinirea managementului acesteia (înființarea și întreținerea-plantarea, tăieri de formare, tăieri de fructificare, recoltarea). Cerințele pot varia destul de mult de la specie la specie, însă indiferent de volumul de muncă necesar, asigurați-vă de faptul că aveți forță de muncă disponibilă exact în momentele critice ale procesului de producție

Capitolul II Diagnosticul de producție si economic în agricultura județului Vrancea

2.1 Agricultura județului Vrancea

/Agricultura este știința care se ocupă cu procesul producerii de fibre, de hrană vegetală și animală, prin cultivarea sistematică a anumitor plante și creșterea animalelor. Termenul de agricultură provine din latină, agri desemnând câmp și cultura însemnând cultivare, în sensul de prelucrare mecanică și chimică a solului pentru a fi apt pentru cultivarea plantelor./

/Județul Vrancea este situat în regiunile istorice Moldova (la nord de râul Milcov) și Muntenia (la sud de râul Milcov) din România. Are o suprafață de 4.863 km², iar reședința este municipiul Focșani./

Sursa: http://www.vrancea.insse.ro/main.php?id=404

Județul Vrancea, ca unitate administrativ – teritorială cuprinde 73 de localități din care 2 municipii, 3 orașe și 68 de comune în componența cărora se află 331 de sate. /Relieful este dispus în trepte dinspre vest spre est, cuprinzând Munții Vrancei (cu depresiunile intramontane Greșu și Lepșa ), Dealurile Subcarpatice și Câmpia Siretului Inferior, mărginită la nord-est de Podișul Moldovei (Colinele Tutovei) și la sud–est de Câmpia Râmnicului. Din punct de vedere geologic, județul Vrancea aparține platformei Moesice, alcătuită din două etaje structurale: unul inferior ce corespunde fundamentului cristalin și unul superior ce corespunde cuverturii sedimentare./

/Dispunerea reliefului în trepte, ce coboară către est, deschide larg spațiul în primul rând influențelor est-continentale dar, în același timp, și climatului nordic și sudic. Câmpia are o temperatură medie anuală mai mare de 9 grade Celsius, dealurile subcarpatice între 6-9 grade Celsius, iar munții între 2-6 grade Celsius. Circulația diferită a maselor de aer determină schimbări ale stării vremii, tocmai datorită faptului că teritoriul județului Vrancea este destul de deschis maselor de aer de proveniență și cu proprietăți diferite.

Relieful determină însă, o repartiție inegală de precipitații. În Câmpia Siretului (cea mai joasă treaptă de relief din județul Vrancea) cantitatea medie de precipitații este mai mică de 600 mm, în regiunea dealurilor subcarpatice nu depășește 800 mm, pe când în regiunea muntoasă această cantitate ajunge până la 1200 mm./

Potențialul de dezvoltare al județului Vrancea este susținut de diversitatea resurselor locale existente, ce pot fi atrase în activitățile economice primare, secundare sau terțiare.

Dintre acestea un loc important îl ocupă resursele umane, calitatea acestora reprezentând baza unei creșteri economice competitive.

Sursa: INS, Anuarul statistic al Vrancei, 2014

Județul Vrancea dispunea în anul 2014 de un număr de 394.345 de locuitori, 200.683 femei, 193.662 bărbați, 121.852 de locuitori din mediul urban, 214.637 de locuitori din mediul urban, respectiv 60% rural și 40% mediu urban. Resursele de forță de muncă, respectiv populația ocupată, numără 142,6 mii persone.

Pentru îmbunătățirea rezultatelor economice, județul Vrancea poate valorifica resursele solului și subsolului. Fondul funciar (485703 ha în anul 2013) constituit atât din soluri cu fertilitate ridicată ( cernoziomul, soluri aluvionare în Câmpia Siretului), cât și soluri podzolice cu risc pronunțat de eroziune ( în dealuri înalte), soluri brune ( în depresiunile submontane), soluri brune acide podzolice, podzoluri turboase și humus brun este destinat în procent de 52% agriculturii. Restul este ocupat de păduri (40%), ape, drumuri, șoșele, construcții ( 8%).

O resursă importantă o reprezintă suprafața viticolă, element tradițional în economia județului. Fondul forestier este alcătuit din păduri de foioase (în proporție de 73%) și rășinoase (27%), majoritatea proprietate a statului.

Sursa: INS, Anuarul Statistic al Vrancei, 2013

Tabel 2.1.1 Modul de folosință pentru suprafața agricolă

Sursa: INSAnuarul Statistic al Vrancei, 2013

Tabel 2.1.2 Producția totală de struguri ( UM: tone)

Sursa: http://www.vrancea.insse.ro/

O analiză detaliată a producției vegetale a județului comparativ cu celelalte județe ale regiunii evidențiază importanța majoră a producției viticole – Vrancea detinea în 2005 14,1% din suprafața viticolă totală a țării (scăzând la 10% în 2010-2013), plasându-se pe primul loc la nivel național în ceea ce privește suprafața cultivată cât și în privința producției de struguri.

Tabel 2.1.3 Producția totală de fructe

Sursa: Sursa: INS, Anuarul Statistic al Vrancei

Ponderea ridicată a suprafeței ocupate de livezi este mai scazută decat in judetul Buzău. Producția de fructe variază de la un an la altul dar cu toate acestea se încadrează constant în prima jumatate a ierarhiei naționale a județelor.

Tabel 2.1.4 Producția totală de legume

Sursa: Sursa: INS, Anuarul Statistic al Vrancei

Ponderea suprafeței dedicate producției de legume este ridicată pentru un județ cu o pondere mai redusă a zonelor de câmpie( 5800 ha), singurul județ din regiune care depășește Vrancea din acest punct de vedere fiind Galați.Totuși, producția la hectar nu evidențiază avantaje comparative ale județului Vrancea în raport cu celelate județe ale regiunii (exceptând leguminoasele boabe).

Tabel 2.1.5 Suprafața totală cultivate cu principalele culturi (UM: hectare)

Sursa: http://www.vrancea.insse.ro/

Producția de cereale pentru boabe deține suprafețele predominante în Vrancea (între 73% și 83%). Trebuie remarcată însă orientarea mult mai mare a județului Vrancea către cultura porumbului, care deține în jur de 50% din totalul suprafețelor cultivate.

Cultura plantelor uleioase este mai puțin practicată în Vrancea decât în alte județe ale României.

Tabel 2.1.6 Producția agricolă totală animală

Sursa: Sursa: INS, Anuarul Statistic al Vrancei

Creșterea animalelor a reprezentat una din principalele opțiuni ale populației din zona montană și subcarpatică de a-și obține resursele alimentare necesare supraviețuirii.
Dezvoltarea sectorului de creștere a bovinelor s-a bazat pe existența unor suprafețe extinse de pașuni și fânețe în apropierea localităților, dar și pe rentabilitatea ridicată a acestei activități. Costurile mai reduse de întreținere și productivitatea ridicată au determinat mărirea interesului pentru creșterea bovinelor în unele localități din vestul judetului Vrancea. Raportul dintre numărul de bovine și terenul agricol pune în evidență presiunea umană prin acest gen de activități, precum și disponibilul de spațiu pentru extinderea lor ( valoarea medie a acestui indicator este de 30,37 bovine pe 100 ha pășuni și fânețe).

Creșterea porcinelor este o ramură agricolă menită să acopere deficitul de produse alimentare. Varietatea ridicată a hranei și costurile relativ reduse de întreținere au permis dezvoltarea acestei activități. Numărul de porcine al județului Vrancea este în creștere începând din anul 2010 până în anul 2013, înregistrând o creștere de la 145.303 capete la 154.054 capete.

Creșterea ovinelor este una dintre activitățile cu tradiție în vestul judetului Vrancea. Datorită suprafețelor întinse de pășuni și fânețe cu productivitate medie, activitățile de creștere a ovinelor înregistrează o creștere ( de la 133.579 de capete în anul 2010 până la 139.241 capete în anul 2013). Indicatorul ovine la 100 ha pășuni și fânețe înregistrează o valoare medie de 114 capete, valori mai ridicate fiind înregistrate în comunele cu număr ridicat de efective (Bârsești, Vrâncioaia) sau cu suprafețe reduse de fânețe și pășuni (Jitia, Valea Sării, Vidra).

2.2 Potențialul economic al județului

Caracterul economiei județului este dat de industrie. Dominantã este ramura industriei ușoare a cãrei producție este destinatã în proporție de 85% exportului pe piața vesticã.

“Aurul verde “ din pădurile vrâncene susține industria de prelucrarea a lemnului și pe cea de mobilier, iar recoltele bogate de struguri permit obținerea unei game variate de băuturi. Renumele vinurilor vrâncene a trecut granițele țării, fapt dovedit de mulțimea de medalii și premii cucerite la diverse concursuri intenaționale. Configurația reliefului și bogăția pășunilor favorizează creșterea animalelor, în special a ovinelor și a bovinelor și în consecință asigură suport pentru industria alimentară de prelucrarea cărnii și laptelui.

În cadrul industriei prelucrătoare, ramurile cele mai bine reprezentate sunt cele care se ocupă cu valorificarea resurselor locale, și anume: industria tricotajelor și confecțiilor, industria confecțiilor de îmbrăcăminte și blănuri, industria mobilei, a vinurilor, industria preparatelor din carne și lapte, industria chimică, a maselor plastice, a hârtiei și a produselor din hârtie, a celulozei, producția, prelucrarea și conservarea cărnii, a fructelor și legumelor, a peștelui, fabricarea uleiurilor, a grăsimilor și a produselor lactate. De asemenea, fabricarea pastelor făinoase, a pâinii, a produselor proaspete, fabricarea produselor de morărit, a amidonului și produselor din amidon, fabricarea zahărului și a produselor din cacao, prelucrarea ceaiului și a cafelei.

Tabel 2.2.1 Indicii productivității muncii în industrie, pe activități CAEN

Sursa: http://statistici.insse.ro

Tabel 2.2.2 Bugetul de venituri și cheltuieli

Sursa: http://statistici.insse.ro

Tabel 2.2.3 Investiții nete pe elemente de structură

Sursa: http://statistici.insse.ro

Tabel 2.2.4 Investiții nete pe activități ale economiei naționale la nivel de secțiune și diviziune

Sursa: http://statistici.insse.ro

Tabel 2.2.5 Rata medie lunară a inflației pe categorii de mărfuri și servicii cumpărate

Sursa: http://statistici.insse.ro

Tabel 2.2.6  Indicii prețurilor producției industriale pe total (piață internă și piață externă) pe activități

Sursa: http://statistici.insse.ro

Tabel 2.2.7 Populația ocupată, pe activități ale economiei naționale CAEN și dupa statutul profesional

Sursa: http://statistici.insse.ro

Tabel 2.2.8 Produsul Intern Brut

Sursa: http://statistici.insse.ro

Tabel 2.2.9 Rata Șomajului

Sursa: http://statistici.insse.ro

2.3 Posibilități de dezvoltare a antreprenoriatului în județul Vrancea, localitatea Focșani

Industria din județul Vrancea se bazează pe exploatarea resurselor naturale, dar și pe prelucrarea materiilor prime ce au fost obținute din valorificarea produselor agricole. Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Vrancea a realizat un top al firmelor care activează în domeniul industrial. Aici s-a remarcat un număr mare al firmelor mici și mijlocii cu activitatea în domenii precum industria de construcții metalice și a produselor din metal, industria de prelucrare a cauciucului și a maselor plastice, dar și întreprinderi mari și foarte mari cu domenii de activitate precum: industria produselor textile și tricotaje, industria confecțiilor de îmbrăcăminte și blănuri, industria băuturilor și industria mobilei ( vezi anexa 2).

Principala activitate industrială din județul Vrancea este reprezentată de industria produselor textile și de tricotaje, activitate desfășurată de firme precum S.C. ROȘCA CONF S.R.L.. Aceasta a fost înființată în anul 1990 pe platforma societății NOVA CONFECT. Suprafața de producție este de 1700 mp și încă 25000 mp pentru spații special amenajate de depozitare a materiilor prime, a produselor finite ( produse destinate exportului în țări precum Franța, Spania, Olanda, Suedia și Germania).

Industria mobilei este reprezentată de firma MODEF S.A., fondată în anul 1969, având o experiență vastă în producerea de mobilier din lemn masiv, mobilier pentru bucătărie și sufragerie.

În ceea ce privește industria băuturilor, VINCON S.A VRANCEA, înființată în anul 1949, este cea mai mare societate care produce și comercializează vin, băuturi spirtoase, distilate din vin și oțet din regiune. O altă societate este și VINEXPORT S.A., specializată în vinuri de masă, vinuri spumante și must din struguri concentrat.

S.C. VRANLACT S.A. activează în domeniul industriei de fabricare a uleiurilor, a grăsimilor și a produselor lactate. Aceasta a fost înființată în anul 1970 cu o echipă de 70 de angajați. VRANLACT produce o gamă largă de lactate și brânzeturi.

Majoritatea întreprinderilor ce au o contribuție importantă la realizarea cifrei de afaceri totale a județului, îsi desfășoară activitatea în orașul municipiu Focșani. Sectorul IMM-urilor a cunoscut o dezvoltare datorită capitalului mic de înființare dar și a persoanelor care erau dornice să își înceapă o afacere. Acesta a luat ființă prin divizarea unor foste întreprinderi mari. Majoritatea unităților economice din județul Vrancea, aproximativ 90%, sunt microîntrepinderi ( 0-9 angajați).

De asemenea, acestea se bucură de un regim fiscal de impozitare diferit ( 1% pentru întreprinderile care au doi sau mai mulți salariați, 3% pentru întreprinderile care au un singur salariat și 5% pentru cele care nu au niciunul) față de întreprinderile mai mari.

Dacă rolul IMM-urilor joacă un rol important pentru mediul de afaceri al județului, nu trebuie neglijate întreprinderile mari. Mărimea acestora și activele deținute conferă avantaje în ceea ce privește accesul pe piață și finanțarea. De asemenea, având peste 250 de angajați, pot acționa ca piloni ai creșterii economice, fiind și o forță în efectuarea de investiții în tehnologie și cercetare-dezvoltare. Județul Vrancea dispune de un număr redus de întreprinderi mari ( doar 21), dintre care peste 50% fac parte din sectorul comerțului, urmat de industria prelucrătoare (14 întreprinderi).

Tabel 2.3.1 Domenii de activitate ale întreprinderilor din Vrancea (anul 2008)

Sursa:Anuarul Statistic al Vrancei, 2008

Activitatea industrială a județului Vrancea este susținută, în mare parte, de firmele mari, care îsi desfășoară activitatea în ramuri cu potențial, precum: industria produselor textile și de tricotaje, industria băuturilor și industria confecțiilor de îmbrăcăminte și blănurilor. De asemenea, IMM-urile sunt prezente în număr ridicat, activând în mare parte în orașul municipiu Focșani, în domenii de cercetare- dezvoltare și high-tech, în industria de aparate medicale, de precizie optică și ceasornicărie dar și în confecții și obținerea vinurilor.

Multe societăți dintre acestea sunt antrenate în activități care le aduc un profit pe măsură ( vezi anexa 3): 87,363,395 LEI ROȘCA-CONF SRL, 80,736,508 LEI SORSTE SA ( firme mari), 35,750,010 LEI SPEIDEL ROMÂNIA SRL, 33,378,736 LEI ROMSEH TOOLS SRL ( întreprinderi mijlocii), 7,427,710 LEI SIRENI IMPEX SRL, 7,301,459 LEI ALDMAR FOREST SRL (microîntreprinderi).

Modernizarea structurii economice reprezintă atât o modificare cantitativă cât și una calitativă, ce are în vedere trecerea de la etapa de diversificare a producției la cea de specializare, la atingerea unui echilibru dinamic, la crearea unui profil propriu al economiei.

Un rol important al dezvoltării antreprenoriatului în județul Vrancea este reprezentat de turism, componentă a sectorului terțiar. Satisfacerea nevoilor turiștilor generează un sistem de procese și relații ce trebuie adaptat schimbării vieții economico-sociale.

Prin poziționarea sa, județul Vrancea, cu acces la două drumuri principale europene și cu potențialul turistic pe care îl are, poate deveni o atracție turistică cu un nivel de competitivitate foarte mare.

Firmele ce dezvoltă activități turistice contribuie cu un procent redus în realizarea cifrei de afaceri ( 0,8% din 100%CA).

Dezvoltarea antreprenoriatului în zona Vrancea se poate contura și în zona serviciilor, caracterizându-se printr-o maximă utilitate pentru indivizi și societate. Acestea au apărut ca urmare a informatizării societății, a extinderii urbanizării, a activităților de protejare a mediului.

O altă componentă importantă este reprezentată de către serviciile de agrement ( parcuri de distracții pentru copii, ștranduri, bazele sportive, târguri, cinematografe, bibliotecile, stadioanele, etc). Acestea sunt strâns legate de turism.

Activitatea de comerț devine un pilon de bază la nivelul oricărei regiuni, datorită economiei în plin proces de globalizare. Activitatea comercială trebuie să fie susținută de activitatea de promovare a propriilor resurse dar și de o bună informare a clienților și furnizorilor.

2.4 Analiza S.W.O.T. a județului Vrancea

3.1 Descrierea zonei Focșani, județul Vrancea

Focșani este municipiul, reședința și cel mai mare oraș al județului Vrancea, având o populație de 79.315 locuitori.

Se află situat în Moldova, la limita dintre regiunile istorice Moldova și Muntenia din România.

Este încadrat geografic la 45°42′N 26°13′E, în partea sud-estică a Carpaților de Curbură, la contactul dintre Câmpia Siretului inferior și dealurile subcarpatice. Municipiul Focșani are o suprafață de 54,8 km², mai exact 1% din suprafața județului Vrancea, ceea ce arată că este o localitate de dimensiune medie.

Pe teritoriul municipiului Focșani, clima este temperat-continentală, influențată de către Carpații de Curbură, având variații mari de temperatură.

Temperatura medie este de cca. 9 °C, maxima înregistrată fiind de +42,3 °C (în iulie 1990), iar temperatura minimă fiind de -33,7 °C (în februarie 1987).

Volumul precipitațiilor depășește 400 mm, lunile cele mai ploioase fiind mai-iunie, iar cele mai secetoase decembrie-februarie. Vânturile dominante în toate anotimpurile bat dinspre nord-est, iar vânturile calde bat dinspre sud, sud-est.

Agricultura este slab reprezentată, fiind concretizată în creșterea animalelor și cultivarea vitei-vie.

Județul Vrancea are un număr de soluri foarte variat și complex, datorită diversității reliefului și condițiilor climatice. În Câmpia Râmnicului predomină molisolurile, (constituite din cernoziomuri vertice, vermice, cambice, precum și cernoziomuri freatice, umede levigate, ocupând partea cea mai joasă a câmpiei).

Solurile aluviale sunt soluri neevoluate formate din albiile majore ale râurilor Putna și Milcov precum și pe cele din zona veche a râului Milcov. Textura acestor soluri variază de la nisipoasă până la argiloase. Solurile aluviale au în general o fertilitate ridicată datorită conținutului mare de substanțe nutritive totale și asimilabile.

De asemenea sub raportul aprovizionării cu apă, aceste soluri au o fertilitate ridicată datorită apropierii de albiile minore ale râurilor.

Rețeaua hidrografică a zonei Municipiului Focșani este constitutită din râul Milcov, râul Putna și Canalul Sturza, cu o lungime totală de 3,8 km destinat colectării apelor meteorice ce traversează zona de nord a municipiului Focșani.

Alimentarea cu energie electrică a municipiului s-a dezvoltat în raport cu dezvoltarea industriei astfel că înainte de 1989 municipiul era alimentat din trei stații de distribuție stația de distribuție Focșani Nord 110/20/6 KV; Focșani Est 110/20/6 KV; Focșani Măgura 110/20KV la care s-a adăugat ulterior stația Focșani Sud 400/110/20 K.

Alimentarea cu gaze naturale în municipiul Focșani se realizează din conducta magistrală de înaltă presiune Mărășești-Focșani cu diametrul de 250 mm prin intermediul stației de predare reglare măsurare din bariera Vrancea.

Zona de servicii s-a extins de la 107,3 ha ( în anul 2004) respectiv 7,4% la 179,9 ha respectiv 9,7% (în anul 2009) din teritoriul intravilan și este format din dotările pentru învățământ, sănătate, cultură, administrative, financiar bancare, comerciale.

Zona agricolă ocupă 26,7 ha. și este formată din terenurile unor unități de producție agricolă vegetală și animală dar și de întreținere a mașinilor agricole necesare procesului de producție.

Agroecosistemul pomicol trebuie să aibă în vedere, întotdeauna, raportul dintre cheltuielile de producție și profitul obținut, raport care trebuie să fie favorabil profitului. Desfășurarea proceselor de creștere și fructificare la pomii și arbuștii fructiferi în zona Vrancea este strâns legată de condițiile de mediu în care aceștia se află. Cerințele pomilor față de condițiile climatice și de sol variază foarte mult în funcție de specie, în funcție de soi, de portaltoi, vârsta pomilor, încărcătura de rod, etc.

Cultura pomilor fructiferi este o ramură bine dezvoltată, cu deosebire în depresiunile intracolinare, fiind o activitate tradițională a economiei rurale din județul Vrancea.

Varietatea formelor de relief, dispunerea lor în trepte, clima și rețeaua hidrografică au fost factori importanți în dezvoltarea și extinderea pomilor fructiferi, aceștia întâlnindu-se pretutindeni, cu excepția zonelor mai înalte, puternic accidentate și cu soluri acide. Condițiile naturale specifice (relief, climă, sol, etc.) dar și economice (crearea unor centre de valorificare a fructelor, apropierea orașelor consumatoare, etc.) au dat posibilitatea dezvoltării unor regiuni pomicole.

Imaginea 3.1 Distribuția livezilor și pepinierelor pomicole la nivelul unităților administrative din Județul Vrancea

(1990-2008)

Sursa: http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2010Noiembrie/Dumitrof%20%28Panaite%29%20Elena%20-%20Relatia%20dintre%20Clima%20si%20Vegetatia%20Spontana%20si%20Cultivata%20din%20Judetul%20Vrancea/Rezumat%20teza%20drd-Dumitrof.pdf,

accesat la data de 21.05.2015

3.2 Tipul de exploatație agricolă

Exploatația agricolă este o unitate de producție, care folosește ca principal mijloc de producție pământul, plantele și/sau animalele, în vederea realizării unei producții agricole continue.

Pornind de la criteriul proprietății se poate realiza o clasificare a exploatațiilor agricole, și anume: exploatații agricole familiale, exploatații agricole familiale individuale, exploatații agricole de tipul societăților comerciale, exploatații agricole asociative și exploatații agricole publice.

Exploatațiile agricole familiale reprezintă o formă de organizare, de utilizare a pământului pentru obținerea de produse agricole, necesare satisfacerii nevoilor. În cadrul acestora, producătorii desfășoară activități de cultivare a plantelor și de creștere a animalelor, în principal a acelor pentru care există pricepere și tradiție.

Apariția exploatațiile agricole familiale individuale este strâns legată de aplicarea Legii fondului funciar, a privatizării societăților agricole comerciale provenite de fostele I.A.S. – uri.

Exploatațiile agricole de tipul societăților comerciale funcționează pe baza celor 5 categorii de societăți de capital și de persoane: comerciale, societăți în nume colectiv (SNC), societăți în comandită simplă (SCS), societăți în comandită pe acțiuni (SCA), societăți pe acțiuni (SA) și societăți cu răspundere limitată (SRL).

Exploatațiile agricole asociative reprezintă formele de asociere din agricultură ( asociații simple și societăți agricole).

Exploatațiile agricole publice se referă la unitățile cu personalitate juridică, care se află sub administrarea organismelor administrației publice, ce desfășoară activități agricole și care fac parte din domeniul public, precum și unitățile aflate sub administrația altor instituții publice de interes național, precum : ministere, unități de cercetare și producție agricolă, stațiuni didactice, etc..

Pentru înființarea fermei pomicole proprii SC. CIRESVN .SRL am ales să dezvolt o afacere pe structura unei societăți comerciale cu răspundere limitată. Ceea ce m-a determinat să iau această decizie este influiențat de numărul de avantaje de care dispune.

O societate cu răspundere limitată include un cost scăzut pentru constituire, o durată scurtă de înființare, o contabilitate simplificată și o procedură simplificată de dizolvare.

De asemenea, în cazul tinerilor de până la 35 de ani, este pus la dispoziție un sprijin nerambursabil de până la 10 000 de euro, acordat de stat pentru înființarea societăților SRL-Debutant, dar și reducerea unor taxe precum cele de înregistrarea la Registrul Comerțului.

Un alt avantaj ar fi faptul că dacă societatea realizează venituri mai mici de 65 000 de euro, plătesc impozit la stat de 3%, în loc de cel standard de 16%.

3.3 Soiul cireșului SC.CIRESVN.SRL

Cireșele sunt printre primele fructe care apar primăvara. Acestea sunt foarte căutate pe piață pentru consumul în stare proaspătă cât și pentru obținerea unor diferite produse (compot, dulceață, gem, jeleu, suc, sirop, lichior, etc.)

În ceea ce privește livada pe care o voi înființa am avut de ales între mai multe soiuri. După numeroase cercetări am hotărât să pornesc cu un soi românesc certificat ( soiul Ludovic) , creat în stațiunea de cercetare-dezvoltare pomicolă din Iași, cu următoarele caracteristici:

Soiul LUDOVIC
Originea: România, SCDP Iași;
Pomul: este de vigoare mijlocie;
Mărimea fructului: foarte mare (10,5-11,4 g);
Forma: reniformă,turtită dorsoventral, ușor alungită la vârf;
Epiderma: roșie închisă iar la maturitate deplină aproape neagră. 

Pedunculul: de lungime și grosime mijlocie având în medie 35 mm lungime, de culoare verde;
Pulpa: de culoare roșie spre roșie închisă, fermă, crocantă, cu suculență medie, cu gust dulce accentuat, ușor acidulată, cu suc intens colorat în roșu și cu aromă fină;
Gust: bun, foarte dulce, ușor acidulat și aromat;
Sâmburele: mijlociu (0,4-0,5 g), eliptic mijlociu, neaderent la pulpă. 
Epoca de coacere: decada II-III a  lunii iunie;  
Productivitatea: rodește abundent (12-14 t/ha) și constant;
Aprecieri generale: înflorire medie, este rezistent la ger și secetă și cu  rezistență medie la bolile specifice cireșului (monilioză și antracnoză) și dăunători. Fructele sunt destinate consumului în stare proaspătă și industrializare.

3

3.4 Planul de afaceri al fermei pomicole SC. CIRESVN .SRL

Motivarea afacerii

Foarte puțini deținători de terenuri agricole din România cunosc faptul că pe piață există o cerere semnificativă de cireșe, într-un număr mai mare decât oferta. De asemenea, înființarea unei livezi de cireș moderne, cu un material săditor certificat, rezistent și productiv poate aduce beneficii semnificative.

Prezentarea afacerii

Produsele pe care le voi comercializa vor intra pe o piața ce se află în continuă dezvoltare pe această ramură. Avantajul pe care îl voi avea va fi oferirea unor fructe din cele mai bune soiuri, la prețuri mai mici decât cele de pe piața actuală. Livada va avea o suprafața de 10 hectare.

Prezentarea serviciului/ produsului

SC. CIRESVN.SRL își va concentra atenția asupra persoanelor fizice și juridice din țară dar și din străinătate, 80% din producție fiind destinat exportului. Din cercetări s-a constatat faptul că produsul nostru va avea succes în cadrul industriei alimentare, chimice și farmaceutice.

Poate fi folosit pentru ceaiuri. Se poate obține și dulceață de cireșe, considerată o delicatesă în alte țări.

Piața

Producția de cireșe se va adresa pieței interne și externe. Acestea vor fi ofertate consumatorilor finali de cireșe sau utilizatorilor intermediari specializați pe achiziția de cireșe.

Concurența

În România mulți întreprinzători nu reușesc să obțină contracte cu firmele din afara țării, în vederea exportului. De aceea comercializarea se face pe piața locală. Situația în județul Vrancea privind cireșele, este una fără un viitor benefic. Producătorii vând cireșele la prețuri de 1,5-2 lei pe kilogram către intermediarii specializați, aceștia comercializându-le în orașele mari practicând prețuri de 4-6 lei pe kilogram.

Clienții

Clientii noștri vor fi firmele specializate pe achiziția de cireși, pentru revânzarea la consumatorii finali și consumatorii finali, unde prețul este mai bun.

Cadrul Legislativ

Voi realiza un proiect tehnic pe care îl voi depune la Direcția Județeană pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, în vederea aprobării.

Sediul/ punct de lucru

Terenul este situat în județul Vrancea, la 5 km de localitatea Focșani. Este o zonă favorabilă dezvoltării unei livezi de cireș datorită climei și solului. Județul Vrancea este recunoscut pentru producțiile de cireș și struguri. După desființarea plantației, masa lemnoasă va fi valorificată la o valoare de 1500 euro/ mc.

Furnizorii

Vânzarea produsului va fi organizată prin distribuitori care vor avea din partea firmei SC CIRESVN.SRL mostre de produs. Vor prezenta atât calitatea cât și beneficiile produsului pe care urmează să-l vândă în funcție de cerințe. Voi practica un preț sub cel al pieței, urmând să crească în viitor.

Personalul

Directorul general al afacerii va fi Mihăilă George Mădălin, care va lua în arendă terenul și care va fi responsabil de investiție.

SC. CIRESVN.SRL va avea un număr de 25 de angajați, distribuiți în funcție de volumul de muncă și de perioada anului.

Organizare/ Management

Organizarea producției se va realiza prin compartimentele de producție (aprovizionare, fabricație, controlul și asigurarea calității, întreținerea cireșului și a echipamentelor). Aprovizionarea trebuie să țină evidența materiei prime intrate și ieșite.

Prin verificarea produselelor finite rezultate din punct de vedere calitativ se hotărăște ce merge la vânzare și ce nu.

Șefii de compartiment vor avea competența de a-și angaja muncitorii, în funcție de necesarul de forță de muncă stabilit în organigrama societății de către consiliul de administrație.

Marketing

Campania de promovare a produsului meu va fi una ușoară datorită zonei de producție. Zona Vrancea este recunoscută pentru alimentele pe care le produce și pentru seriozitatea ei. Cireșele firmei SC. CIRESVN. SRL vor dispune de un site personalizat, de o adresa facebook dar și de campanii de degustare în cadrul diferitelor târguri din țară și străinătate.

3.3.13 Financiar (curs euro = 4.46 lei)

Deviz de elaborare a documentației – 225 euro

100 lei/ha => 1000 lei

Suprafață ocupată de clădiri 100%……….11 ha

9%…………1 ha

S utilizată= S totală-S ocupată = 11ha-1ha= 10 ha de livadă

Materialul săditor – 30.820 euro

-Total pomi la 10 ha= 10*833= 8.330 pomi

-Total pomi + rezerva 10%= 8.330 + 8.330*10%= 8.330 + 833= 9163 pomi

Prețul celor de la Stațiunea De Cercetare-Dezvoltare Pentru Pomicultură Din Iași vinde butașul de cireș Ludovic cu 15 lei/ bucata, ceea ce rezultă un cost total de achiziție de 137.445lei ( 9163 pomi* 15 lei/buc.)

Stâlpi de beton – 7010 euro 1563 bucăți * 20 lei/ bucata = 31.260 lei

Plantarea-12.600 euro

-Cost groapă săpată- 1,5 euro

-Nr. gropi săpate pe zi – 400 gropi

-Nr. zile de săpare a gropilor pentru 8.330 pomi- 21 zile

-Costuri forță de muncă folosită – 6 oameni pentru diverse lucrări+ utilaj mecanizat (mecanic+ motorină)= 300 euro/zi; 300 euro *21 zile = 6300 euro

-echipă de plantare ( cazare + mâncare + transport)- 6300 euro

Sistemul de irigații- 50.000 euro ( activitate de irigare în primii 2 ani de la plantare)

-Costuri cu irigația la hectar + puț la 40 metri + instalație de pompare și fertirigare – 5000 euro/ h

Îngrășăminte- 2000 euro

Gard + Porți- 4100 euro

Gard viu- 500 euro 2200 plante * 0.99 lei = 2.178 lei

Plasă antigrindină- 40.000 euro (4000 euro/ha)

2 depozite cu atmosferă controlată pentru paăstrarea fructelor- 14.000 euro

-2 * 7000 euro/ depozit = 14.000 euro

Costuri de întreținere în anii următori- 2000 euro/ hectar adică 20.000 euro pentru 10 ha

Alte materiale: 2.670 euro

Tabel 3.3.1 Deviz materiale necesare la defrișarea vegetației

Asigurarea 1000 euro/10 ha

-100 euro/ ha * 10 ha = 1000 euro

Costuri salariale după înființare: 4000 euro/ an

Costuri recoltare, transport și depozitare (40 zile): 12.000 + 1000 + 1000 = 14.000 euro

Tabel 3.3.2 Deviz cu cheltuielile din fișe raportate la suprafața utilă

Investiția totală (It) = 452.925 euro

Investiția la înființare = = 18.492,5 euro/ha

Durata optimă de funcționare a plantației = 15 ani

Investiția la hectar = = 45.292,5 euro/ ha în cei 5 ani previzionați

Cota de amortizare

C. am= = 30.195 euro

6) Venitul net anual=Producție globală–Ch. Materiale=455.000 – 36.234 = 418.766 euro

– Producția de cireșe- 13 tone/ ha, vândute la prețul de export de 3,5 euro = 45.500 euro

– Producția la 10 ha = 45.500 euro * 10 ha = 455.000 euro/ an

7) Timp de recuperare = = = 1,08

8) Viteza de recuperare = = = 13.88 ani

9) Costul de producție pe unitate de produs

Cp = = = 2.78 euro

10) Preț de vânzare mediu

Pvm = 3,5 euro

11) Profit = Qp * (Pvm-Cp) = 353.900 * ( 3,5 – 2,78)= 353.900 * 0,72 = 254.808 euro

12) Rata profitului = * 100 = * 100 = 60,84%

Concluzii