Diagnosticarea Problemelor Si Barierelor Activitatii Intreprinderii “in Activitatea de Antreprenoriat Si Cai de Solutionare

Plan

Introducere

Cap.1. Definirea conceptului de întreprinzător

1.1 Repere teoretice privind definirea conceptului de întreprinzător.
1.2 Trăsături caracteristice ale întreprinzătorului de succes.
1.3 Spiritul antreprenorial esența și rol in promovarea profilului întreprinzătorului de succes.

Cap.2. Analiza activității întreprinderii “II ALEXANDRU CHELARU’’

2.1 Caracteristica generala a Întreprinderii “II Alexandru Chelaru”
2.2 Trăsături caracteristice ale întreprinzătorului întreprinderii “II Alexandru Chelaru”
2.3 Analiza economic financiara a întreprinderii “II Alexandru Chelaru”

Cap.3.Diagnosticarea problemelor și barierelor activității întreprinderii “II ALEXANDRU CHELARU” in activitatea de antreprenoriat și cai de soluționare…

3.1 Problemele activității întreprinderii
3.2 Recomandări și cai de soluționare

Încheiere
Bibliografe
Anexe

Capitolul 1. Definirea conceptului de întreprinzător

1.1 Repere teoretice privind definirea privind definirea conceptului de întreprinzător.

Termenul de întreprinzător provine de la “entrepreneur”, o persoana ce inițiază o acțiune, o activitate pe cont propriu.
Întreprinzătorul este acea persoană care își asumă riscul începerii propriei afaceri, iar pentru întreprinzătorul român problema riscului este cu adevărat una importantă.

– Întreprinzătorul este persoana care identifica oportunitatea unei afaceri, își asuma responsabilitatea inițierii acesteia si obține resursele necesare pentru începerea activității.

– Întreprinzătorul este cel care gestionează resursele necesare funcționarii unei afaceri bazate pe inovație.

– Întreprinzătorul este o persoana fizica autorizata sau o persoana juridica care, in mod individual sau in asociere cu alte persoane fizice autorizate sau cu persoane juridice, organizează o societate comerciala in vederea desfășurării unor fapte si acte de comerț in scopul obținerii de profit prin realizarea de bunuri materiale, respectiv prestări de servicii, din vânzarea acestora pe piața, in condiții de concurenta.

In literatura de specialitate, întâlnim următoarele accepțiuni ale acestui termen:

„Întreprinzătorul este cel care își asuma riscuri, pregătind inovația; el „întreprinde”. Aceasta caracteristica este esența întreprinzătorului; el inovează in funcție de oportunitățile ivite, obține si organizează utilizarea resurselor, pentru a produce si a comercializa produse si/sau servicii cerute pe piața”.

„Întreprinzătorul este cel care organizează si coordonează activitățile făcând sa funcționeze o firma in vederea unui câștig personal. El plătește materiile prime consumate, terenul pe care-l utilizează, angajații, asigura tot capitalul necesar. In plus „aduce” inițiativa personala, talentul, abilitatea sa – planificând, organizând si administrând firma. De asemenea, își asuma eventualitatea de a câștiga sau de a pierde in funcție de circumstanțe neprevăzute si necontrolabile. Ca atare, folosește in scop propriu tot ceea ce rămâne din încasări după plata diverselor obligații” .

Profesorul Ovidiu Nicolescu este de părere ca „întreprinzătorul poate fi definit ca o persoana care inițiază sau dezvolta o afacere, prin care derulează activități noi, implicând-se nemijlocit, in mod intens, in vederea obținerii de profit”.

Putem concluziona ca întreprinzătorul este o persoana care inițiază si derulează un set de activități caracterizate de risc si inovare cu scopul de a obține satisfacții materiale si personale.

Potrivit primei concepții, întreprinzătorul este persoana ce îndeplinește sarcina identificării si obținerii resurselor necesare înființării unei afaceri si in același timp isi asuma riscul utilizării resurselor alocate

Întreprinzătorul, potrivit celei de a doua concepții, este inițiatorul unei afaceri care se concentrează pe inovație, elaborând produse si servicii noi si creând o noua piața si un nou client. Putem, deci, defini întreprinzătorul ca persoana sau grupul ce inițiază o activitate lucrativa promovând schimbarea si inovând noi produse pe piața, asumând-si riscurile inerente unei afaceri in schimbul unor satisfacții si interese personale.
Legislația în vigoare a Republici Moldova evidențiază:
Antrprenoriatul este o activitate de fabricare a producției, de executare a lucrărilor și de prestare a serviciilor, desfășurata de cetățeni și de asociațiile acestora în mod independent, din propria inițiativa în numele lor, pe riscul propriu și sub răspunderea lor patrimonială, în scopul de a-și asigura o sursă permanentă de venit.

Întreprinzătorul este persoana care inițiază și dezvoltă o afacere .

Întreprinzătorul:

Are un motiv psihologic care îl conduce spre success in viată.

Crede că propriile foțe și acțiuni pot să influențeze cursul evenimentelor și nu acceptă că toate se datorează acțiunilor altora sau întâmplării.

Urmărește să facă lucruri care, deși greu de realizat, crede că este capabil să le realizeze.

Preferă să fie responsabil personal de acțiunile sale și să nu dea vina pe alții dacă nu reușește.

Peter Druker:
Întreprinzătorul mereu caută schimbare, îi răspunde și o exploatează ca pe o oportunitate , activitatea lui este nici știința nici, arta ci practică.

Dacă la început, în secolul al XVII-lea, întreprinzătorul era asociat cu fondatorul unei afaceri mici, în prezent sensul acestui cuvânt este mult mai larg, datorită extinderii semnificației termenului de antreprenoriat , care este mult mai vast decât cel de afacere mică, deoarece nu toate afacerile antreprenoriale sunt mici. Nu exista o definiție acceptata unanim privind întreprinzătorul.

Unii autori considera ca întreprinzătorul este persoana care își asuma responsabilitatea identificării si obținerii resurselor necesare înființării unei afaceri, accentul punându-se in acest caz pe procesul de initiere a unei afaceri.
Alți autori considera ca întreprinzătorul este cel care gestionează resursele necesare inițierii sau dezvoltării afacerilor care se concentrează pe inovație si elaborarea de noi produse sau servicii.

Potrivit acestei definiții, întreprinzător este cel ce nu doar înființează o afacere, ci are si spirit inovativ. In acest fel, întreprinzătorii se pot găsi si in marile firme si in sectoarele publice. Întreprinzătorul este privit si ca persoana care își asuma riscul organizării resurselor ce creează bogăție.

Deși fiecare din aceste puncte de vedere privesc întreprinzătorul dintr-o perspectiva sensibil diferita, ele cuprind noțiuni similare precum inițiere, organizare, inovare, creare de bogăție si asumarea riscului. De asemenea, aceste puncte de vedere sunt cumva restrictive întrucât întreprinzătorii pot fi găsiți in orice domeniu: educație, medicina, cercetare, drept, arhitectura, inginerie, activități sociale etc.

Pentru a cuprinde toate aceste aspecte, vom da următoarea definiție a întreprinzătorului, care va sta la baza întregii cârti.
Întreprinzătorul este persoana care inițiază si derulează o acțiune, asumând-si riscurile asociate inovării, in schimbul unor satisfacții materiale sau personale. Aceasta definiție subliniază patru aspecte esențiale ale întreprinzătorului.

In primul rând, întreprinzătorul este persoana ce inițiază si derulează o acțiune. El este un inițiator in domeniul sau de activitate. Cel mai larg domeniu de manifestare al întreprinzătorului este cel economic.

In al doilea rând, întreprinzătorul își asuma riscurile derivate din acțiunea sa. Aceste riscuri pot fi financiare, psihice sau sociale. 

In al treilea rând, întreprinzătorul este un inovator. El realizează mereu combinații noi ale lucrurilor existente. In unele situații, el este chiar inventator.

In ultimul rând, întreprinzătorul poate avea satisfacții in munca sa. Acestea pot fi de ordin material, psihologic, moral sau social.

William Bygrave:
Întreprinzătorul este persoana care sesizează oportunitatea și creează o organizație pentru realizarea acesteia.
Întreprinzătorul este „personajul" cheie în economia de piață. Activitatea antreprenorială este cea care permite indivizilor să tina pasul cu schimbările permanente ale condițiilor pieței. În ciuda rolului său covârșitor în economie, întreprinzătorul și activitatea antreprenorială au fost adeseori neglijați de teoria economică, cu toate că termenul în sine și primele abordări asupra antreprenoriatului datează de mai bine de două sute de ani.

Întreprinzătorul este, în general, recunoscut drept o persoană care își asumă riscul desfășurării unei afaceri în schimbul obținerii de profit. Termenul de întreprinzător a fost folosit pentru prima dată de Richard Cantillon (1697-1734).

Potrivit acestuia, întreprinzătorul achiziționează de la lucrător serviciul factorului muncă sau produsele rezultate din muncă pentru a le revinde, înainte ca potențialii consumatori să dezvăluie prețul pe care sunt dispuși să îl plătească pentru acestea. Lucrătorii primesc un venit sigur (cel puțin pe termen scurt), întreprinzătorul fiind cel care suportă riscul generat de fluctuațiile prețurilor de pe piața bunurilor de consum.

David McClelland:
Întrprinzătorul este o persoană energică care activeaza ăn condițiile unui risc moderat și care are o mare nevoie de realizare.

Secolul al XIX-lea. Întreprinzătorul a fost examinat in acest secol mai mult din perspectiva economica. El nu era deosebit, de regula, de manager. Pentru prima data in literatura economica

activitatea antreprenoriala devine in mod virtual sinonima cu managementul, in sensul contemporan al cuvântului.
După economistul francez J.B. Say, întreprinzătorul este un supraveghetor si un administrator. "El este chemat sa estimeze cu o buna acuratețe importanta unui produs, sa estimeze nivelul cererii si al mijloacelor de producție; la un moment dat el trebuie sa angajeze un număr mare de salariați, in alt moment sa comande sau sa cumpere materii prime, sa găsească consumatori si sa acorde o atenție permanenta ordinii si economiei.

Intr-un cuvânt, el trebuie sa posede arta supravegherii si administrării". Subliniind calitățile necesare unui întreprinzător, Say afirma: "Întreprinzătorului i se cere o combinație de calități morale, judecata, perseverenta si cunoașterea lumii si a afacerilor.
Jean Baptiste Say:
Întreprinzătorul este persoana care scoate resursele economice dintr-un domeniu cu productivitate scazuta și le introduce într-un domeniu cu productivitate înaltă și un randament mai mare.
 
In secolul al XX-lea, întreprinzătorul a devenit sinonim sau cel puțin asociat cu întreprinderea libera si capitalismul. El este recunoscut ca fiind un agent al schimbării. Întreprinzătorul este o persoana creativa, cu idei inovatoare de afaceri, care contribuie la creșterea si profitabilitatea întreprinderii.

Joseph Schumpeter:
Întreprinzătorul reprezintă forța motrice a dezvoltarii economice. Acesta nu este neapărat directorul sau proprietarul afacerii. Întreprinzătorul poate fi orce porsoană care realizează inovarea prin introducera de ,, noi combinațtii’’.

Ce inseamna a fi întreprinzător? Este persona care indiferent de ricuri pe care le intimpină iși vede implinirea obiectivelor stabilite.

1.2 Trăsături caracteristice ale întreprinzătorului de succes.

După cum nu există o definiție unică a conceptului de întreprinzător, tot așa nu există un etalon al întreprinzătorului de succes. În același timp, studiile realizate, precum și analiza biografiilor unor întreprinzători cu renume confirmă faptul că pentru a obține succes în afaceri sunt neapărate unele caracteristici personale, care pot contribui la realizarea obiectivelor propuse.

Întreprinzătorii diferă unii de ceilalți prin diversitatea caracterelor umane însă se pot detașa față de marea majoritate a oamenilor datorită unor trăsături generale asemănătoare, în virtutea cărora au obținut realizări deosebite. Cele mai importante caracteristici ale întreprinzătorilor sunt: obiectivitatea; capacitatea ridicată de tor? Este persona care indiferent de ricuri pe care le intimpină iși vede implinirea obiectivelor stabilite.

1.2 Trăsături caracteristice ale întreprinzătorului de succes.

După cum nu există o definiție unică a conceptului de întreprinzător, tot așa nu există un etalon al întreprinzătorului de succes. În același timp, studiile realizate, precum și analiza biografiilor unor întreprinzători cu renume confirmă faptul că pentru a obține succes în afaceri sunt neapărate unele caracteristici personale, care pot contribui la realizarea obiectivelor propuse.

Întreprinzătorii diferă unii de ceilalți prin diversitatea caracterelor umane însă se pot detașa față de marea majoritate a oamenilor datorită unor trăsături generale asemănătoare, în virtutea cărora au obținut realizări deosebite. Cele mai importante caracteristici ale întreprinzătorilor sunt: obiectivitatea; capacitatea ridicată de muncă; abilitatea organizatorică; viziunea; dorința de asumare a responsabilității; înclinația spre riscul moderat; încrederea în propriile forțe; abilitatea observării momentului oportun; competentă profesională; atitudine echilibrată față de bani.

Obiectivitatea relevă realismul pe care îl manifestă întreprinzătorii în legătură cu posibilitățile lor și rezultatele muncii pe care o prestează. Când au nevoie de asistență ei apelează mai degrabă la specialiști, decât la prieteni sau rude, și solicită evaluarea corectă a competitivității propriilor afaceri. Manifestând obiectivitate întreprinzătorii arată că au capacitatea de a controla propriul destin. În testele psihologice ei menționează că succesul sau eșecul este rezultatul acțiunii lor și nu al sorții.
Capacitatea ridicată de muncă scoate în evidență potențialul energetic ridicat al întreprinzătorilor. În multe cazuri această caracteristică este direct influențată de starea de sănătate. Programul de lucru obișnuit al întreprinzătorilor este de 6-7 zile pe săptămână, 10-12 ore pe zi, fără concediu de odihnă. La un asemenea program nu pot face față decât persoane deosebit de sănătoase și rezistente la efort.

Abilitatea organizatorică arată imaginația întreprinzătorilor în legătură cu realizarea unei mari varietăți de combinații a resurselor de care dispun pentru îndeplinirea obiectivelor asumate. Ei reușesc să organizeze cele mai bune echipe de muncă, folosesc cu abilitate diverse modalități de motivație, provocând sentimente de identificare a salariaților cu firma.

Viziunea întreprinzătorilor se manifestă prin capacitatea de orientare permanentă a gândirii spre viitor și a intuirii unor situații cu care urmează să se confrunte. În felul acesta ei pot să-și planifice afacerile, după modul în care ar dori să reușească, acceptând anumite incertitudini ca pe o necesitate. Astfel, apare acea dorință obiectivă de eliminare a incertitudinii, pentru obținerea rezultatelor intuite, ceea ce constituie principalul factor de succes, mai ales în domeniul micilor afaceri.
Timmons consideră ca întreprinzătorul este care posedă atât cunoștințe manageriale profunde, cât și un nivel înalt de creativitate și inovație. Succesul unui întreprinzător nu depinde de ceea ce a invațat, dar de modul cum își asuma riscul.Încrederea în propriile forțe evidențiază hotărârea cu care se angajează întreprinzătorii în asumarea, fără teamă, a responsabilităților pentru a-și atinge obiectivele propuse. Cercetările arată că întreprinzătorii au un grad înalt de încredere în ei deoarece se bazează pe experiența căpătată anterior, care le este de mare folos în luarea deciziilor și, adesea, folosesc orice șansă pentru a-și îndeplini obiectivele.

Antreprenorul este persoana care își asumă riscul de antreprenoriat și caută mijloace

pentru organizarea întreprinderii.
El trebuie să cunoască modul de efectuare a

activității de antreprenoriat, mediul de afaceri, problemele cu care se poate ciocni în

activitatea sa și posibilitățile de soluționare. Pentru a lua decizii corecte, antreprenorul

trebuie să estimeze la justa valoare conjunctura pieței și poziția sa efectivă.

Întreprinzătorul este un coordonator, un gestionar de resurse, capabil să îmbine

resursele și să le organizeze pentru a dezvolta și a pune pe piață inovația. Adesea

organizația în cadrul căreia acționează devine un obstacol în procesul de inovare,

de aceea el simte nevoia să se asocieze cu alte persoane. El este și un “jucător” careagreează și chiar creează provocările.
Îtreprinzatătorul se bazeaza pe propriile forte și mai puțin crede soartă sau noroc.
Psihologii considera că persoanele care se bazează pe propriile forțe au o mai mare rezisență la insucces, pot depași mai ușor unele momente dificile și să reia cu noi forțe activitatea.

Byron Williamson apreciază ca cea mai mare parte a întreprinzătorilor care au reușit in afaceri au următoarele trasaturi comune:

– posibilitatea de a depune eforturi prelungite datorita unei sanatati fizice si mentale bune

– capacitatea de a identifica rapid soluții in rezolvarea problemelor dificile

– capacitatea de a aborda global situațiile si de a integra detaliile in aceste obiective globale

– încrederea in sine

– perseverenta

– dorința de a conduce si de controla propria afacere concomitent cu asumarea de responsabilitati maxime

– realismul, acceptarea realității si abordarea problemelor in mod pragmatic

– gustul moderat al riscului, pe baza calculului consecintelor deciziilor adoptate in vederea realizarii obiectivelor

– prudenta

– capacitatea moderata de delegare a autoritatii, fiind „singurul stapan” isi determina singur obiectivele

Profilul unui întreprinzător de suces:

-Ambiția de a se ridica la standardele cele mai înalte.

-Fler în anticiparea tendințelor economice.

-Imaginație, creativitate și pasiune în identificarea oportunitaților.

-Dicernămînt în luarea deciziilor strategice.

-Comportament rațional în raport cu amenițarile pieții.

-Motivare și perseerență.

-Dorința de a reuși în lumea afacerilor.

-Dedicare totală față de interesele de bussines.

-Înclinația natural spre asumarea de riscuri.

-Spirit de inițiativă și responsabilitate în rezolvarea problemelor.

-Orientarea spre rezultate.

Un întreprinzător poate obține succesul doar dacă se bazează în propriile forțe, o încredere toatală în asumarea riscului.
Sunt o mulțime de companii de top pe care am putea să le analizăm pentru a primi răspuns la întrebarea: Ce reprezintă succesul în afaceri și cum l-am putea obține dacă suntem în faza inițierii unei afaceri?

Și dacă am studia pe fiecare în parte, am ajunge la următoarea concluzie: Toate companiile de succes au trăsături asemănătoare. Ele îmbină în același timp caracterul inovator și cel tradițional. Aceste companii își modifică obiectivele, își aleg alte strategii de dezvoltare, dar niciodată nu-și schimbă scopul principal, misiunea și valorile lor de bază.

Sunt sigură că mulți dintre voi consideră că pentru a obține succes, trebuie să-și dezvolte afacerea de la o idee genială, măreață, diferită de ideile altor antreprenori, însă realitatea demonstrează cu totul altceva.
Unii cred ca întreprinzătorii de success nu greșesc niciodată, doar că ei sunt tot oameni care se confruntă cu problem în ficeare zi, și mereu au in față o alegere pe care trebuie sa o facă.

Obiectivele bine stabilite, și totodată schimbare lor de la o perioada la alta, și mereu tendința de a le realiza.
Este demonstrat faptul că un antreprenor de succes niciodată nu-și va critica angajații, el va critica comportamentul acestora și totodată îi va ajuta să devină mai buni în ceea ce fac.

Calitațile unui întreprinzător de succes:

– prima calitate pe care un intreprinzator de succes , este reprezentața de:increderea in sine. Un intreprinzator bun, studiaza cu atentie toate aspectele businessului sau si ia decizii pentru care isi asuma responsabilitatea.

– o alta componenta importanta care determina succesul unui intreprinzator, este faptul ca acesta recunoaste ca nu le stie pe toate. El nu se pretinde a fi atotstiutor si nu striga in gura mare ca doar el are dreptate. El stie foarte bine care sunt calitatile si defectele sale, iar de acestea din urma incearca sa scape apeland la persoane specializate in acel domeniu.

– un intreprinzator de succes se caracterizeaza printr-o persoana care invata continuu. El investeste in educatia sa, este tot timpul deschis la nou si cunoaste in amanunt ceea ce se intampla in domeniul de activitate al businessului.

– el intelege faptul ca, abilitatea de a vedea oportunitatile care se ivesc periodic in piata, este critica pentru obtinerea succesului si se educa in acest sens continuu.

– isi asuma riscuri, insa riscuri calculate. Un intreprinzator de succes va risca doar atunci cand considera ca, are sanse mari sa castige.

Succesul unui întreprinzător depinde mult si de aspectul fizic. Fiecare persoană își creează propria sa imagine, adică felul cum aceasta e percepută de cei din mediul în care lucrează. Imaginea de sine include mai multe compartimente: felul în care ne îmbrăcăm, machiajul abordat, greutatea corporală, sexul, feminin sau masculin și nu în ultimul rând înfățișarea fizică.
Desigur nu uitam și de comportamontul nostru, maniera în care cei din jur își formează anumite așteptări asupra imaginii și a comportamentului nostru depinde în mare măsură de felul în care ne promovăm această imagine. În acest sens, este bine de știut că ceilalți văd atât cât lăsăm noi să se vadă. Iar dacă ți-ai creat o imagine pozitivă și puternică și conștientizezi că anumite elemente îți dau această înfățișare profesională, atunci poți fi sigur că ai făcut un prim pas spre succesul individual și profesional. 
Micele detalii mereu lasă o primă impresie despre noi, Este foarte bine știut că haina nu îl face pe om, dar este demonstrat că aspectul fizic îi poate acorda un plus de prestanță când vine vorba de cariera sa. Din păcate, mulți dintre noi nu acordă o mare importanță aspectul vestimentar și uită că prima impresie e cea care schițează imaginea unui om. În momentul în care ai decis să te angajezi, este de preferat să renunți la stilul casual-sport cu care ești obișnuit în timpul liber și să optezi pentru o ținută formală. Nu uita că, odată ce ai decis să lucrezi pentru o companie, ținutele pe care le abordezi zilnic vor exprima pe lângă imaginea ta, și pe cea a firmei.
Aspectul fizic ne reprezintă oglinda noastră si oglinda întreprinderii, Vestimentația contează pentru că ea este un fel de carte de vizită personală și a companiei pentru care lucrezi.
Atât la bărbați cât și la femei, încălțămintea este un atu important, pantofii lustruiți, la bărbați, sau cei cu toc, în cazul femeilor, constituind un indicator al statutului profesional.
O vestimentație strict profesională nu trebuie să fie în pas cu moda.
Este suficient ca hainele să fie elegante și de bun gust, din materiale de calitate, în croieli simple și în culori clasice, de preferință cele mai închise pentru că acestea conferă credibilitate și asigură un look impecabil și profesional.
Foarte importante în cazul femeilor sunt și accesoriile, farmecul lor constând în simplitate și eleganță. Îmbrăcămintea în sine este un limbaj codat pe care ceilalți îl interpretează ca atare.
Prin urmare, trebuie să purtăm haine care ne caracterizează și care sunt în concordanță cu mărimea pe care o purtăm. O cămașă nu trebuie să fie nici prea largă, nici prea strâmtă, iar ținuta noastră per ansamblu trebuie să arate îngrijit, din cap până-n picioare. Felul în care ne îmbrăcăm relevă și atitudinea noastră față de muncă și impune respect celor din jur. Modul cum se va prezenta îtreprinzătorul trebuie sa fie un exemplu pentru cei din jur, un exemplu pozitiv.

Conform literaturii de specialitate, întreprinzătorii de succes par să se înscrie în următorul portret robot.

– Sunt bărbați cu vârsta cuprinsă între 24 și 35 de ani;

– Sunt absolvenți de facultate;

– Au beneficiat de o atenție deosebită în familie (de regulă, sunt copii singuri la părinți);

– Au început să câștige bani încă din adolescență;

– Trăiesc în zone favorabile afacerilor;

– Cadrul cultural-religios stimulează inițiativele de tip antreprenorial

În România, întreprinzătorii de succes par să aibă un profil diferit. Un studiu realizat pe un eșantion

constituit din 1.000 de întreprinzători români de succes.

a scos în evidență următoarele trăsături:

– Sunt bărbați cu vârste cuprinse între 31 și 50 de ani (61.2%);

– Sunt absolvenți de facultate (58.3%);

– O mare parte (34.9%) au lucrat în aceeași industrie înainte să înceapă o afacere pe cont propriu;
– Majoritatea (84%) întreprinzătorilor muncesc cel puțin 40 de ore pe săptămână și aproape jumătate din

subiecți (47.5%) alocă cel puțin 60 de ore pe săptămână pentru afacerea lor;

Totuși, așa cum întrunirea tuturor caracteristicilor de mai sus nu garantează succesul în afaceri, lipsa unora

dintre ele nu trebuie să constituie un motiv de îngrijorare nejustificată pentru un întreprinzător.

Determinante pentru succes rămân trăsăturile personale ale potențialilor întreprinzători.
Gândirea orientată înspre succes. Pentru a ajunge la succes, întreprinzătorul trebuie să aibă

capacitatea de a vizualiza succesul. Eșecul nu este o alternativă, și cu nici un chip întreprinzătorul nu

are voie să renunțe atunci când apare primul semn de dificultate.

– Pasiunea pentru afacere. Pentru a avea succes, întreprinzătorul trebuie să lucreze din greu, și să dea

dovadă de multă răbdare. Pasiunea influențează atitudinea și implicit rezultatele. Lucrul din greu este

făcut mai ușor dacă întreprinzătorul are o viziune de succes, obiective clare și este pasionat de ceea ce

face.

– Accentuarea punctelor tari. Nimeni nu poate fi bun în absolut toate domeniile, fiecare persoană are

puncte tari și puncte slabe. Întreprinzătorul de succes se concentrează asupra lucrurilor pe care le face

cel mai bine, iar în domeniile în care nu se descurcă își alege oameni care se pricep.

– Abilitatea de a planifica. Pentru ca întreprinzătorul să își atingă obiectivele, orice efort depus trebuie

să fie în concordanță cu viziunea și obiectivele sale. Tocmai de aceea, întreprinzătorul trebuie să pună

accent pe planificare. Fără planificare eșecul este o certitudine „Dacă nu știi unde mergi, sigur nu vei ajunge acolo.
Întrebarea nu este dacă întreprinzătorul va cădea, ci dacă se va

ridica și va continua ce a început. Întreprinzătorul de succes are capacitatea de a învăța din greșeli, de

a nu le considera obstacole în calea reușitei sale, ci oportunități prin care află cum trebuie să acționeze.
Care este cel mai important aspect in a fi antreprenor de succes ? raspunsurile primite au fost diferite: sentimentul ca faci ceva util, incercarea transformării in realitate a unei idei de afaceri de succes,satisfacția de a lua deciziile corecte care dezvolta business-ul și îi mulțumeste atat pe clienți,dar și pe angajați,nu faci niciodata activitați plictisitoare și repetitive, faptul ca tu controlezi propriul tau destin, independenta, libertatea de a considera noi idei si noi orizonturi, satisfacția generării de locuri de munca pentru alții și contribuirii la construirea unei economii mai bune.
Orce întreprinzător de succes are motivații proprii si ele sunt următoarele,
– dorința de a avea ceva numai al lui;

– nevoia de independență și de a lucra pe cont propriu;

– dorința de realizare personală și profesională;

– nemulțumirea față de ceea ce a făcut până atunci;

– dorința de a câștiga bani și de a se impune financiar;

-lipsa unei alte ocupații.
Fiecare om dorește să se afirme,

să-și deschidă o firmă pe care să o conducă așa cum consideră el că este mai bine. Reușita

firmei reprezintă confirmarea valorii celui care a creat-o, confirmarea capacităților de care

acesta dispune. În plus aceasta își ajută să învingă monotonia, să dispună tot timpul de o

activitate incitantă.
Majoritatea oamenilor își doresc să fie proprii lor

stăpâni, să devină independenți atât din punctul de vedere al vieții personale cât mai ales al

celei profesionale. Pentru cel care dorește să devină întreprinzător această dorință este mai

puternică decât la celelalte persoane.
Niciodată nu putem spune că obținerea unei anumite sume de bani îl va determina

pe întreprinzător să se oprească. Cu cât are mai mult succes cu atât își va dezvolta mal tare

activități. Factorii care îl vor determina să se oprească vor fi de altă natură decât cea

financiară.

Succesul este interiorul fiecărui, este novoie de timp și mult efort pentru al obține…

-Întreprinzătorii de succes își asumă riscul

Întreprinzătorii trăiesc din acceptarea riscului unei afaceri sau activități. Prin urmare, asumarea riscului

este o activitate importantă realizată cel mai bine de întreprinzătorii de succes.

Deși acceptarea riscului face parte din viața întreprinzătorului, acest lucru nu se aplică în toate cazurile.

Mulți preferă să meargă cu mulțimea. Pentru acești oameni, evitarea deciziilor devine un mod de viață,

prin ocolirea câmpului de luptă. Ei nu doar că refuză să ia decizii, dar se sustrag și oricăror consecințe

negative ale acestor decizii. Ce viață monotonă!

„Nu-ți extinde prea mult zona de confort”, așa sună prima regulă a acceptării riscului. După cum ar spune Harry Truman, „Dacă nu suporți căldura, n-ai ce căuta în bucătărie.” Sunt mulți oameni buni, valoroși care nu tolerează riscul. Și nu e nici o problemă în asta.

Cei care acceptă riscul trebuie să acționeze în mod inteligent. Ca și luarea unei decizii, asumarea unui risc este optimă atunci când conține și un element intuitiv. Acesta trebuie dublat, însă, de informații obiective. Asumarea unui risc mare poate fi justificată de beneficiul potențial ridicat. Riscul mic asociat cu o recompensă mică nu prezintă, însă, aproape nici un fel de atracție; aceasta deoarece concentrarea asupra scopului final permite existența unui număr limitat de idei. Iar dacă vrei să obții ceva semnificativ, aceste idei trebuie să fie extrem de profitabile. De cele mai multe ori se nasc idei care presupun un risc moderat și un beneficiu corespunzător, și deoarece sunt cele mai răspândite, aceste idei sunt aplicate cel mai adesea de către întreprinzători.

-Întreprinzătorii de succes sunt iscoditori

Una din provocările constante de care ne lovim în viață este aceea de a ne feri să credem că știm destul.

Nu e deloc greu să îți lași mintea să lenevească, deși puțini oameni mari de succes trec vreodată prin astfel de faze. Ei merg înainte cu viteză, răscolind pământul în căutare de informație pe care o obțin, în parte, de la alți oameni. Ei folosesc una din artele cele mai de seamă – arta de a pune întrebări. Cu ajutorul abilității de a lua decizii. Punerea de întrebări e, de fapt, un mod de a cere ajutor. Și unul foarte eficient.

Oamenii de succes, prin definiție, privesc spre viitor, dobândind noi cunoștințe și familiarizându-se cu

ziua de mâine. Aceste cunoștințe noi reprezintă baza inovației și a succesului. O minte iscoditoare e unul din instrumentele cele mai importante ale omului de succes. A fi iscoditor înseamnă a fi receptiv la oportunitățile și ideile zilei de mâine.

-Întreprinzătorii de succes sunt persistenți

Persistența e un instrument puternic. Ea poate compensa lipsurile pe care un om de succes le are în alte

domenii. Persistența este pentru succes ceea ce repetiția este pentru învățare.

Agenții buni de vânzări știu că majoritatea răspunsurilor pozitive apar la a patra sau a cincea încercare.

Dacă renunță după două sau trei încercări, probabil că nu vor face niciodată o vânzare. Indiferent de talent, de pregătire sau de gradul de cunoaștere a produsului, agentul de vânzări nu poate avea cu adevărat succes fără persistență.

Deși extrem de importantă, persistența e foarte greu practicabilă. Ispita de a renunța prea devreme e foarte puternică. Asemeni majorității sporturilor, viața e un joc în care contează centimetrii, nu metrii. Persistența e cea care ne propulsează înainte. Mulți din întreprinzătorii cei mai bogați și mai de succes și-au atins obiectivele doar după ce au depășit obstacole și îndoieli imense.

-Întreprinzătorii de succes sunt curajoși

Curajoșii sunt supraviețuitori. Ei fac un lucru când alții fac altceva. Spun da când alții spun nu. Gândesc în

termeni contrari. Sfidează înțelepciunea convențională. Își fac propriile planuri și hotărăsc singuri care le sunt limitele.

Oamenii curajoși sunt adeseori și sinceri. Ei spun de multe ori ceea ce alții doar gândesc. Nu e totdeauna ușor sau confortabil, dar o fac deoarece simt impulsul interior de a „spune lucrurilor pe nume”. Curajul nu

se învață. Probabil că nici nu se dezvoltă. Curajul e o aplicare înnăscută, instinctivă a ceea ce credem că e drept și cinstit.

-Întreprinzătorii de succes au și comunică o viziune

Cu câteva zeci de ani în urmă, Union Pacific era una din companiile mari care asigura transportul

călătorilor pe calea ferată. Câți oameni mai transportă ea azi? Cu toții știm răspunsul. Fără îndoială

compania a considerat că activează în domeniul căilor ferate. Greșit. Era în domeniul transporturilor. Azi ar trebui să zburăm cu un avion al companiei Union Pacific Airlines. Dar nu există așa ceva. Iată un exemplu bun pentru ceea ce se întâmplă în absența viziunii. Din acest motiv, viziunea concentrată asupra rezultatului final este atât de importantă.

Pentru a fi vizionari, trebuie să ne punem întrebări importante. Unele din aceste întrebări ies la iveală în timpul procesului de planificare. Altele, cum ar fi întrebarea „În ce domeniu activăm noi?”, sunt puse aproape zilnic. Cine știe ce s-ar fi întâmplat dacă Union Pacific și-ar fi pus astfel de întrebări cu câteva zeci de ani în urmă.

Nu de mult am primit o scrisoare de trei pagini, foarte elaborată, de la președintele unei companii cu care am avut relații de afaceri timp de câțiva ani. Unul din concurenții săi i-a pus compania în defensivă în momentul când a operat câteva modificări strategice înțelepte. Scrisoarea avea rolul de a-mi explica reacția companiei sale la această situație.

Președintele mi-a spus că încearcă să-și repoziționeze compania. Scopul scrisorii era de a comunica

viziunea sa cu privire la această repoziționare. Din nefericire, scrisoarea lungă și complicată m-a convins

că persoana respectivă nu are nici cea mai vagă idee de noua poziție pe care dorește să o adopte. Morala, atunci când un om de succes își comunică viziunea, el folosește un limbaj cât mai concis și mai elocvent.

Cuvintele în plus produc mai degrabă confuzie decât claritate.

Atingerea unor performanțe de excepție presupune o înțelegere a destinației – și abilitatea de comunicare a acestei destinații.

-Întreprinzătorii de succes au principii etice bine definite

În ceea ce mă privește, nimic nu este mai important într-un succes decât să știu că l-am obținut în mod

cinstit și etic. Succesul obținut cu orice preț nu este jocul pe care vreau eu să-l câștig, nici măcar cel în

care vreau să fiu implicat. Lupta antreprenorială și triumful în această luptă oferă satisfacție doar atunci când victoria este curată. Aceasta presupune nu doar demnitate în relațiile exterioare, ci și integritate

morală.

Problemele etice sunt peste tot în jurul nostru. Consideri că e acceptabil să fii director de marketing la o companie producătoare de tutun sau la o agenție de publicitate care promovează astfel de produse și să-ți petreci timpul încercând să descoperi modalități de a-i convinge pe oameni să fumeze mai mult? Cu toții ajungem în viață la momente de răscruce în care elementele de ordin etic trebuie să prevaleze. Nu putem permite unei nevoi pasagere să înfrângă principiul permanent.21

Uneori suntem implicați în situații în care standardele noastre etice diferă de cele ale colegilor noștri. Ce să faci în astfel de situații? Fă ceea ce crezi că e drept. Chiar dacă îți va crea probleme pe moment,

alegerea corectă îți va aduce și liniștea sufletească pe termen lung.

Cuvântul etic are multe sinonime – cinstit, decent, onest, omenos, moral, nobil, respectabil, corect, drept.

Întreprinzătorii de succes au aceste cuvinte în vocabularul și pe inima lor.

-Întreprinzătorii de succes prețuiesc evaluarea

Studentul eminent abia așteaptă să își primească foaia cu evaluarea; la fel stau lucrurile și în domeniul

profesional.

Periodic, muncitorii iau loc la masă cu superiorii lor direcți pentru a discuta despre performanțele lor în muncă. Unii văd în aceste discuții o oportunitate, însă mulți nu. De unde această diferență? Răspunsul stă în percepția de sine a individului, în modul în care el sau ea își înțelege contribuția. Cei care tratează munca cu superficialitate văd în evaluare o amenințare; cei care depun toate eforturile o primesc cu bucurie. Atitudinea față de evaluarea performanțelor merge mână în mână cu conștiința individului.

Atunci când ai dat ce ai avut mai bun lucrând la un proiect sau într-o afacere, evaluarea va fi pentru tine nu o formă de verificare, ci o oportunitate de a-ți demonstra abilitățile. Oamenii de succes nu așteaptă ca alții să le măsoare performanțele. Ei și le măsoară singuri.

Întreprinzătorii de succes au simțul urgentului

Iată o oportunitate reală de succes. Oamenii cu simțul urgentului realizează mai multe lucruri și la timpul potrivit. Ei generează mai multe medii de lucru pozitive și productive; ca rezultat, descrește nevoia de supraveghere.

Simțul urgentului alimentează un motor interior. Cei care au acest simț sunt foarte buni la capitolul

implementare. Odată ce se fixează asupra unei idei, ei progresează automat de la idee la acțiune, și de la acțiune la finalizare.

-Întreprinzătorii de succes își înțeleg limitările personale

Este o vreme pentru grabă și o vreme pentru mersul agale. Ușor de spus, dar greu de făcut.

Maturitatea unui întreprinzător poate veni cu întârziere. Am putea tapeta birouri întregi cu articole din

Wall Street Journal, în care să citim despre mari oameni de succes ca Trump și Campeau, Boesky și

Milken. Nici unul dintre aceștia nu a văzut în timp util semnul „Reduceți viteza”.

Un ego antreprenorial, de succes are o productivitate ridicată și un potențial distructiv ridicat deopotrivă.

Sentimentul infailibilității se poate instala după două sau trei succese. În loc să o ia mai încet, eroul

invincibil merge înainte cu toată viteza. De cele mai multe ori aceasta se întâmplă deoarece el sau ea este convins că e atât de puternic(ă) încât nimic nu poate merge prost.

Adeseori se întâmplă că oameni puternici, talentați își supraevaluează punctele tari. Una din lecțiile

importante ale vieții constă în depistarea momentului când un avantaj personal, cum ar fi un talent aparte, degenerează în aroganță. Acesta e momentul când activul de mare preț se transformă într-un pasiv nimicitor.

-Întreprinzătorii de succes își controlează teama

Teama este controlată, nu învinsă.

Teama cea mai mare în viața profesională este teama de eșec. În cazul unora, frica închide calea spre

cercul oamenilor de succes. Pe alții îi paralizează complet. Întreprinzătorul de succes are izbândă deoarece

reușește să-și controleze, cel puțin parțial, teama de eșec.

1.3 Spiritul antreprenorial esența și rol in promovarea profilului întreprinzătorului de succes.
Liderii în afaceri și fondatorii de start-up-uri de mâine sunt copiii de astăzi ai căror părinți i-au crescut într-un spirit antreprenorial, o abilitate care este din ce în ce mai importantă în condițiile economice actuale.
Motive pentru a deveni întreprinzător de succes.

Motivele cel mai des întâlnite pentru care întreprinzătorii decid să își înceapă propria afacere sunt

următoarele:

– Venituri mai mari. Prima și cea mai importantă diferență între a lucra ca angajat și a avea propria

companie se referă la bani. Majoritatea angajaților au un salariu fix, care crește doar în situații de

excepție (promovare, greve, etc.). Propria afacere îi oferă întreprinzătorului posibilitatea de a obține

din ce în ce mai mulți bani pe măsură ce afacerea lui crește.

– Posibilitatea de a fi propriul șef. Acest motiv apare ca factor decisiv în situațiile în care înainte de a-

și începe afacerea, viitorul întreprinzător lucrează pentru un șef incapabil și stresant. Întreprinzătorii

care fac parte dintr-o generație pregătită să-și asume responsabilitatea pentru propriile idei și acțiuni

apreciază libertatea și flexibilitatea pe care le-o acordă propria afacere.

– Un program de lucru propriu. Cei mai mulți angajați au un orar strict, și nu de puține ori sunt

obligați să facă ore suplimentare care nu sunt plătite la adevărata valoare a efortului depus.

Întreprinzătorul își gestionează timpul și munca după propriile nevoi și așteptări de la afacerea lui.

– Puterea de decizie. Libertatea persoanei este atacată în momentul în care altcineva gândește, vorbește

și acționează în locul persoanei respective. Confortul oferit de statutul de „condus”, care nu implică

responsabilitate, nu poate concura cu satisfacția pe care o are întreprinzătorul atunci când realizează

ceva prin eforturile proprii.

– Alegerea propriilor angajaților. Statutul de angajat poate implica munca alături de oameni mai puțin

motivați, mai puțin pregătiți sau cu obiective diferite. Munca alături de angajați aleși după un set de

criteriu propriu îi permite întreprinzătorului să își organizeze mai bine afacerea și să aibă o idee mai

clară despre calitățile și defectele acestora.

– Progresul odată cu concurența. Persoanele care urmăresc permanent să învețe ceva nou și să se

auto-depășească știu foarte bine că angajații au parte de sarcini monotone și nu sunt încurajați să

progreseze. În schimb, întreprinzătorul este obligat să învețe în fiecare zi pentru a-și dezvolta afacerea

și pentru a-și depăși concurenții.

– Cîștigarea unui statu social. Întreprinzătorul care se lansează într-o afacere nu urmărește exclusiv

avantajele materiale, ci își propune să iasă din anonimatul în care se află în mod obișnuit angajații unei

companii sau ai unei instituții. Cel care vrea să se facă cunoscut și apreciat pentru munca și calitățile

sale și să dobândească un anumit statut social, va trebui să fie diferit de ceilalți, să aibă inițiativă.

– Înființarea de noi locuri de muncă. Toți știm că locurile de muncă sunt puține, prost plătite, și nu de

puține ori se întâmplă ca valoarea unui candidat să nu fie principalul criteriu de selecție. Pentru

întreprinzător, afacerea proprie este în primul rând o soluție pentru el însuși, pentru că îl va scuti de

nesfârșitele căutări și interviuri fără rezultat. Cea mai mare satisfacție o obține însă atunci când poate

oferi altora o sursă de venit, poate chiar apropiaților săi.

Riscurile întreprinzătorului

În paralel cu avantajele descrise mai sus există și riscuri pe care un întreprinzător și le asumă atunci când

începe o afacere. Printre aceste riscuri se numără următoarele:
– Nesiguranța financiară. Încă de la început, întreprinzătorul se confruntă cu riscul de a renunța la un

loc de muncă stabil în calitate de angajat, pentru un loc de muncă nesigur (cel puțin în faza de început

a afacerii). Totodată, venitul întreprinzătorului este variabil, depinzând în mare măsură de efortul

depus.

– Volum mai mare de muncă. Munca la propria de afacere este mult mai complexă decât munca în

calitate de angajat. Cel puțin în faza de început întreprinzătorul îndeplinește o mulțime de funcții:

contabil, merceolog, agent de vânzări, etc. Totodată, pentru a rămâne în afaceri întreprinzătorul poate

accepta anumite comenzi pe care în mod obișnuit nu le-ar executa.

– Riscul investițional. Este posibil ca întreprinzătorul să investească în afacere bani din propriul

buzunar, pe care, în caz de eșec, să nu îi mai poată recupera. Mai mult, este posibil ca întreprinzătorul

să se înglodeze în datorii pe care să îi fie greu să le restituie.

– Alte riscuri. Întreprinzătorul se poate confrunta cu situații în care pe sectorul de piață ales concurența

să fie prea puternică, sau să aibă probleme cu găsirea și angajarea unor oameni cu adevărat

competenți. De asemenea, familia poate avea de suferit din cauză că timpul de muncă diminuează

timpul petrecut cu familia. Mai mult, există riscul ca în caz de boală să nu aibă pe cineva care să îl

înlocuiască și afacerea să nu poată continua
Întreprinzătorii de succes au o spirit foarte puternic.

Atingerea unui obiectiv important și incitant în același timp e, uneori, o treabă de-a dreptul simplă.

Obiectivul e atât de dominant încât nu mai contează aproape nimic altceva. Acest gen de pasiune este forța motrice care provoacă, motivează și propulsează.

Dorința aprinsă se manifestă doar atunci când cineva renunță să se mai uite la problemă și privește la

beneficii. Pentru oamenii de succes care au o astfel de dorință, oportunitatea este un prilej de distracție.

Pentru ei, plăcerea stă în călătorie, nu în atingerea destinației. Credința extrem de puternică în valoarea și importanța obiectivului conferă intensitate dorinței omului de a avea succes. Oamenii mari de succes au o dorință obsesivă, copleșitoare care transcende gândirea obișnuită.

Punerea în aplicare a unei idei, fie ea de afaceri sau nu, se aseamănă cu lansarea unei rachete la Cape

Canaveral. Energia necesară ridicării de pe platformă și parcurgerii primilor 15 kilometri este de câteva ori mai mare decât cea necesară pentru tot restul expediției. În același fel, pornirea din loc a unei afaceri sau idei necesită propria formă de energie. Dorința brută, explozivă asigură combustibilul mental necesar pentru a genera această mișcare. Dorința transformă oportunitatea din bătălie, care presupune doar muncă, în provocare, prin care întreprinzătorul de succes dobândește perspectiva unui scop și a unei recompense. Acest spirit de antreprenor este inca din anii copilariei insă noi nu observam acesta, chiar si atunci cind luăm decizi si chiar nici nu ne dam seama de aceasta.
Întreprinzătorii de succes un spirit și o înclinație puternică spre a lua decizii.

Toată dorința din lume e inutilă dacă nu e însoțită și de o decizie cu privire la acțiune, decizie luată

adeseori în pofida împotrivirilor deloc nesemnificative la nivel organizațional sau instituțional.Puterea unei idei se măsoară prin împotrivirea pe care o generează.

Cercetarea de piață e o metodă obișnuită de evitare a deciziei. De multe ori ea este folosită pentru a anula o amortizoare în eventualitatea unei căderi, arată spre studiul de piață atunci când fac o greșeală – însă își asumă meritele atunci când au dreptate. Decidentul de succes, însă, caută întotdeauna să propulseze lucrurile înainte.

O a doua metodă de a amâna o decizie este înființarea unei comisii. Din nefericire, comisiile există nu

pentru a lua decizii, ci pentru a le evita. Și atunci când nu poate fi evitată, decizia depersonalizată îi

scutește pe indivizi de riscul de a comite greșeli. Oamenii nesiguri pe ei au tendința de a înființa comisii și de a face parte din ele. Din motive evidente, decidenții de succes le evită ori de câte ori este posibil.

Luarea unei decizii bune nu e o responsabilitate de grup. De fapt, ideile cele mai bune originează într-o

singură persoană, într-un individ care îmbrățișează opiniile și consensul, dar are și curajul de a se ridica în mijlocul mulțimii și a spune lucrurilor pe nume… fără a privi înapoi. Capacitatea de a lua decizii și de a nu le regreta este o caracteristică de bază a oamenilor de succes.
Cele 5 forțe ale spritului antreprenorial.
-Pasiune.
-Optimism.
-Amabilitate.
-Leadership.
-Ambiție.
Cum sa obții un spirit de antreprenor si a obține succesul in afeceri?

-Includerea educației și experienței antreprenoriale în programa școlară – tinerii ar beneficia de cel puțin o experiență de lucru înainte de a termina școala secundară.
– îmbunătățirea accesului la finanțare, crearea unei piețe europene pentru împrumuturile mici, simplificarea normelor fiscale pentru investițiile private directe.
– reducerea timpului necesar pentru obținerea licențelor de funcționare și a permiselor necesare pentru înființarea unei întreprinderi.
– crearea unor programe de îndrumare, consiliere și sprijin pentru femei, persoane în vârstă, imigranți, șomeri și alți potențiali antreprenori.
– oferirea de cursuri de formare în management pentru întreprinderile noi și crearea de rețele cu omologi, furnizori și clienți potențiali.
– sprijinirea noilor întreprinderi bazate pe internet, prin înlăturarea obstacolelor din calea vânzărilor transfrontaliere on-line.
– simplificarea procedurilor necesare pentru înființarea, vânzarea, cedarea sau relansarea unei întreprinderi.
– sprijinirea noilor întreprinderi care se confruntă cu dificultăți financiare pe termen scurt și acordarea unei a doua șanse antreprenorilor onești care s-au confruntat cu falimentul – cei care încearcă a doua oară au mai mult succes.
Multi se intreabă ce este acesta un spirit antreprenorial?
Capacitatea de a vedea oportunitați acolo unde alții văd probleme, dublată de acțiunea perseverentă pentru rezolvarea lor adica rezolvarea problemelor, ceea ce duce la realizarede profit.
Dincolo de această definiție însă, în ultimii sa observat cu o mare atenție antreprenorii de succes si concluzia este una simplă.
Oamenii cu spirit antreprenorial au niște calitați chee pe care le manifestă în comportament.
A vedea oportunități acolo unde alții văd probleme este o abordare a vieții etrem de sănătoasă și generează un optimism molipsitor în relație cu oamenii din jur…
-Învață mai mult decît oamenii din jurul tău
Cu cît înveți mai mult și mai repede cu atît îți este mai ușor să te adaptezi și totodată sa evoluezi.
-Persistă în direcția idealului mai mult decît oamenii din jurul tău.
Evoluția în sine nu este prea interesantă decît în situațiaîn care ea este orientată către scopul dorit. Oamenii evoluează oricum în modul natural, de la tînăr la bătrîn, de la constrîngere la libertate.
Atunci cînd persiști in direcția idealului tăuîn ciuda unor obstacole temporare, te diferențiezi masiv de majoritatea celor din jur.

-Încearcă mai multe lucruri decît sunt dispuși să încerce cei ce te îmconjoară.
Spiritul de antreprenor se ascunde adînc in noi dar prin modul în care noi procedăm în luarea deciziilor și întimpinarea persecuțiilor din partea concurenților demosntreaza ca succesul ne asteaptă dupa ușă.
Cum ar trebui să fie un întreprinător de succes?

Pentru întreprinzător, încrederea in propriile abilități antreprenoriale este o forța

conducătoare care te ghidează prin diferitele etape ale inițierii și dezvoltării afacerii. Încrederea

în propriile abilități antreprenoriale este o consecință naturală a expunerii prelungite la modele

pozitive de antreprenoriat. O persoană cu ambiții antreprenoriale poate câștiga încrederea

necesară în propriile abilități antreprenoriale prin contactul personal direct cu persoane care au

reușit cu succes să pună bazele propriilor afaceri.

Mai jos găsești câteva trăsături defi nitorii, la care mai poți adăuga și tu personal pe cele pe care

le cunoști. Antreprenorul trebuie să fi e o persoană:

– Independentă și cu multă inițiativă

– Creativă, inventivă, cu capacități bune de planifi care

– Ambițioasă, hotarâtă în reușită

– Curajoasă, capabilă de a învăța din eșecuri și de a-și asuma riscuri

– Perseverentă, puternică și rapidă în luarea deciziilor

– Flexibilă, ușor adaptabilă la diverse schimbări

– Descurcăreață și activă în rezolvarea problemelor și găsirea soluțiilor

– Responsabilă și optimistă

– Clară în exprimare, cu putere de convingere.

Dacă un întreprinzător posedă acest spirit de antreprenor succesul ca și cum vine de la sine, importanța sa este mare in viața fiecărui întreprinzător, el obțne succes el vede oportunități acolo unde alții nic nu se gîndesc el își asumă mari riscuri, înainte dea lua o decizie el deja vede unde o sa ajungă, la obectivele stabilite si la obșinerea profitului dorit.
Ceea ce ste evindent e ca mulți întreprinzatori pot obține succes chiar și în condiții de risc, dar nu toți poseda acel spirit de antreprenor care te ajută sa vezi din timp care va fi rezultatul final.

Capitolul 2. Analiza activitatii întreprinderii “II ALEXANDRU CHELARU’’ …

2.1 Caracteristica generala a Întreprinderii “II Alexandru Chelaru”

Întreprinderea în cadrul căreia am petrecut practica de inițiere este firma de producție și comerț „Alexandru Chelaru” Î.I. Această întreprindere a fost fondată la 27 martie 1995 de către întreprinzătorul individual Angela Chelaru.  Firma se ocupă de producerea lavetelor absorbante, universale, pentru curățirea diferitelor suprafețe. Întreprinderea activează mai bine de 15 ani pe piață internă, oferind o gamă largă de produse de uz casnic consumatorilor. Un alt domeniu de activitate al acesteia este comerțul en gross și cu amănuntul a produselor sanitaro igienice și a produselor pentru întreținerea curățeniei în casă, birouri, restaurante, etc. Firma deține un depozit en gross în or. Chishinau, str. A. Botezatu 5, și un magazin specializat Fresh & Joy, pe str. I. Creangă 66. Firma „Alexandru Chelaru” Î.I. este o întreprindere cu o formă organizatorico-juridică de întreprindere individuală. Fondatorul întreprinderii este Angela Chelaru care a început activitatea prin decizia de fondare . Compania a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat cu numărul de înregistrare 1002600011247 pe data de 27.03.1995. Tot în anul 1995 a fost înregistrată și marca întreprinderii sub denumirea de „FRESH&JOY” cu nr.11302. Prevederile contracului includ culorile pe care le poate utiliza firma în ornamentarea produselor. Aceste culori sunt :albastru, albastru deschis, albastru închis, roșu, galben, galben – oranj, alb, verde, verde transparent, roz închis, mov. Produsele care pot fi fabricate cu marca comercială „FRESH&JOY” sunt preparate pentru albit și alte substanțe pentru spălat, preparate pentru curățare, lustruire, degresare și șlefuire, săpunuri, parfumerie, uleiuri esențaile, cosmetice, loțiuni pentru păr, produse pentru îngrijirea dinților. Din seria lavetelor fac parte: ustensile și recipiente pentru menaj sau bucătărie (cu excepția celor din metale prețioase sau placate), piepteni și bureți, perii, materiale pentru perii, materiale pentru întreținerea curățeniei, bureți metalici, sticlă brută sau semiprelucrată, sticlărie, porțelan și faianță.

Lavetele sunt certificate igienic, fiind produse din materiale admise Ministerul Sanității, corespunzînd cerințelor instrucțiunilor metodice.

Pentru producere întreprinderea procură materie primă din Ucraina, Germania, Slovenia, Turcia. Din materia primă face parte materiale polimerice, celuloză, piele artificială, viscoză, latex.

Marca comerciala FRESH&JOY oferă:
– produse de cea mai buna calitate;
– prețuri competitive;
– multiple avantaje la livrare;

În cadrul întrepriderii activează 10 salariați.

Firma nu are export extern. Pentru vînzarea produselor, întrprinderea cooperează cu următorii parteneri de afaceri: Fidesco, Fourchette, Green Hills, NR.1, Vega L, Linella, IMC Market, Casa Curata, Sălcioara Vascan SRL, Supraten SA, Cvin Com SRL, Azbest SA, Sidal Grup SRL, Salar Plus SRL, Comert Nord SRL, MGM, care au sediul atît în Chișinau, cît și filiale pe întreg teritoriul țării.

În republica noastră nu există alt producător de lavete, și deci principalii concurenți sunt cei din exterior cum ar fi : Freken Bok (Ucraina), Sweet home (Polonia), Nicols (Polonia).

Întreprinderea activează de mult timp pe piață, și pe parcursul evoluției a reușit să se afirme prin participarea la numeroase expoziții și obținerea diverselor premii. Printre acestea se numără: Expoziția Micului Business 2003, 2004, 2005,2007, Shops and Restaurants 2009, 2010, 2011 .

De asemenea firma este nominalizată drept Marca Comerciala a anului 2009, 2011.

Asortimentul de produse conține:

Lavete abrazive „FRESH&JOY” ( 3buc, 10*15cm) – se folosesc la curățarea suprafețelor murdare fără a le deteriora, sunt foarte rezistente.

Lavete absorbante econom „FRESH&JOY” ( 3buc, 18*20cm) – sunt destinate spălării veseleiși curățarea diferitor suprafețe în bucătărie, baie, baruri, restaurante. Calități absorbante înalte. Nu lasă zgîrieturi, comode în aplicare, nu lasă urme, nu se electrizează.

Lavete „FRESH&JOY” pentru mobilă – se folosesc pentru toate tipurile de mobilă, soală, curăță, lustruiește. Nu lasă zgîrieturi, urme. Antistatic. Se pot spăla în mașina automat.

Lavete antibacteriale „FRESH&JOY” ( 2buc, 18*19cm) – fabricate din viscoză texturală, trainică și practică în folosire. Deține calități antibacteriale și absorbante. Suprafața reliefată și capaccitățile de dezinfectare a materialului permit înlăturrea murdăriei și a mirosului neplăcut, împiedică înmulțirea microbilor și a bacteriilor. Se recomandă pentru efectuarea curățeniei în camera de baie și bucătărie. Capacitățile bacteriene se păstreză pe tot parcursul termenului de folosire a lavetei.

Lavetă „FRESH&JOY” reliefată pentru autmobil, ( 1buc, 35*40cm) destinată pentru spălarea automobilului, rezistentă și utilă în utilizare.

Lavetă „FRESH&JOY” perforată pentru sticlă – spală, curățăși lustruiește ferestre, oglinzi, vitrine, obiecte de sticlă, parbrize. Nu lasă urme, nu se electrizează. Componență : piele artificială.

Lavetă pentru baie „FRESH&JOY” ( 2buc, 21*35cm), se folosesc pentru îngrijirea tuturor suprafețelor din camera de baie: teracotă, tehnică sanitară, oglinzi și obiecte de inox. Partea albastră cu picături absoarbe perfect apa, a doua parte galbenă usucă și lustruiește. Compoziției: viscoză și latex. Capacități antibacteriene perfecte.

Lavete pentru bucătărie „FRESH&JOY” ( 2buc, 18*19cm) ajută la efectuarea curățeniei, absoarbe eficient apa și lustruiește suprafețele. Nu lasă urme.

Lavete „FRESH&JOY” pentru podea și parchet – se folosesc la curațarea parchetului, gresiei și altor suprafețe. Nu lasă scame, absoarbe ușor apa.rezistentă. Conținut: bumbac 70% și vîscoză 30%.

Lavete „FRESH&JOY” pentru faianță și teracotă ( 1buc, 50*60cm) – curăță eficient toate suprafețele de faianță, teracotă, laminat. Conține celuloză și fibre PES. Superabsorbantă și foarte rezistentă.

Lavete universale „FRESH&JOY” (1buc, 35*40cm) – capacitate înaltă de curățire și absorbție pentru diferite tipuri de suprafețe.

Lavete universale „FRESH&JOY” (3buc, 18*20cm) – este destinată pentru spălarea veselei și curățarea tuturor suprafețelor: sticlă, lemn, faianță, ceramică, audio – video tehnică, inox, mobilă, veselă. Nu lasă zgîrîeturi, comode în utilizare, absoarbe umiditatea, își păstreză forma inițială. Se pot spăla în mașina automat.

Burete „FRESH&JOY” ( 1buc, 10*15*5,5cm) este destinat pentru bucătărie, baie, spălarea veselei, automobilelor. Disponibil în cinci culori.

Burete pentru veselă din teflon „FRESH&JOY” (3 buc) – garantează o curățare eficace a suprafețelor mai delicate, smălțuite, cromate sau din inox fără a le zgîria. Tăieturile laterale permit folosirea mai comodă a buretelui și protejarea unghiiilor.

Burete pentru veselă „FRESH&JOY” (3 buc) – idela pentru spălarea vaselor, farfuriilor, tacîmurilor. Se por folosi cu orice detergent, nu este toxic și nu reține mirosuri neplăcute. Ușor de utilizat.

Burete pentru baie „FRESH&JOY” destinate pentru baie, moale, comodă, disponibil în 7 forme (fluturaș, delfin, nouraș, fundiță, brăduț, pisică, inimioară) și diferite culori.

Șervețele igienice Laguna – servețele igienice pentru masă „FRESH&JOY”, (40buc/pachet, 25*25) Compoziție: celuloză.

Șervețele igienice Tandress – șervețele igienice pentru masă „FRESH&JOY” (40buc/pachet, 25*25). Compoziție: celuloză.

Hîrtie „FRESH&JOY” – hîrtie igienică Lavanda, culoare natur. 1 strat de maculatură reciclată. H = 90mm (5%) L =39m.

Hîrtie igienică Premiera Maxi – hîrtie „FRESH&JOY” culoare natur, 1 strat de maculatură reciclată. H = 90mm (5%), L = 120m.

Pînză tehnică „FRESH&JOY” – se folosesște pentru curațarea și întreținerea suprafețelor mari industriale: depozite tehnice, secții de producere, spitaluri, cienmatografe, muzee, școli, bănci, resturante, etc…Compoziție: bumbac 70%, viscoză 30%. Nu lasă urma și scame.

Întreprinderea„Alexandru Chelaru” Î.I. produce și comercializează lavete absorbante, universale, pentru curățirea diferitelor suprafețe. Lavetele din microfibră sunt făcute din materii prime de înaltă calitate, adoptând tehnologie de producție avansată, și în cele din urmă bine primite de către utilizatorii. Activînd, deja, de mai mulți ani pe piața internă, ca un lider producător de lavete din microfibră au promovat puternic inovația tehnologică și managerială. Datorită dezvoltarii tehnologiei de primă clasă, putere de productivitate și abilitatea de livrare la timp, cu asigurarea calității și bună reputație de afaceri, au devenit un important și unic furnizor și producător de lavete din microfibră în Republica Moldova.

Strategia este o viziune asupra viitorului întreprinderii, ea urmarește un obiectiv fundamental, compus din obiective parțiale de atins, stabilește căi și mijloace de realizare. Finalizarea strategiei impune realizarea echilibrului economic al întreprinderii și realizarea scopului care se urmărește prin alegerea și implementarea acesteia.

Întreprinderea optează pentru mărirea volumului de producție, sporirea vînzărilor și a veniturilor, căutarea unor noi piețe de desfacere. Pentru atingerea acestor obiective firma aplică strategiile de dezvoltare, redresare, diversificare. Strategia de redresare are în vedere dorința și nevoia de reducere costurilor.

Întreprinderea în special adoptă strategii de consolidare după anumite perioade de dezvoltare, mai ales din punct de vedere cantitativ, de extindere pe noi piețe de desfacere. Prin intermediul strategiilor de consolidare, întreprinderea urmărește să-și îmbunătățească latura calitativa a activităților desfășurate și prin aceasta să-și consolideze pozițiile ocupate pe piață.

Strategia de diversificare se caracterizeaza prin faptul că obiectivele stabilite prevăd restrîngerea gamei de produse fabricate și îmbunătățirea performanțelor tehnice, economice și sociale ale acestora. Astfel, firma adoptă o astfel de strategie ea urmărește obținerea avantajului competitiv prin îmbunătățirea performanțelor produselor, a calității acestora.

Planificarea strategică este o formalizare a strategiei alese, sub forma unor planuri, programe, bugete, în scopul punerii în aplicare a acesteia. Planul strategic este un instrument care servește conducerii întreprinderii să-și îndeplinească misiunea pe care o are și anume realizarea acesteia.

Planificarea reflecta modul în care procedeaza un manager atunci cînd ia o decizie strategică. Este vorba de un ansamblu de măsuri care, prin experiență, a dat rezultate bune. Planul strategic al întreprinderii, elaborat pe termen mediu și lung, este un instrument de adaptare a producției la cerințele pieței. Deoarece planificarea este metoda de bază în procesul de management în vederea indeplinirii obiectivelor stabilite este necesară alegerea acelei alternative de plan strategic care satisface cel mai bine scopurile întreprinderii.

Obiectivul întreprinderii „Alexandru Chelaru” Î.I. este aceea de a deveni distribuitor pe piata externă și a mări volumul de vînzări pe piața internă.

Cultura organizațională se formeaza datorită interacțiunilor repetate între membrii organizației, fiind influențați de factori modelatori puternici care particularizeaza : stilul de conducere și implicit modul de luare a deciziilor, nivelul de formalism, structura de organizare, politicile și know-how-ul și mai toate sistemele care oferă valoare și suport.

Problemei motivației personalului i se atribuie o mare importanță atât în sectorul privat cât și în cel bugetar. Toți managerii sunt de acord că atingerea obiectivelor organizaționale depinde foarte mult de comportamentul și atitudinea subordonaților lor față de sarcinile ce le revin. În efortul lor de a eficientiza activitățile organizației pe care o conduce, prin intermediul stimulării activității profesionale, managerul general a identificat 2 direcții motivaționale distincte și specifice:

a. Direcția obiectivă – utilizează ca principala sursă motivarea prin recompensarea inegala a muncii. Diferențierea recompenselor financiare în funcție de calificare, dificultatea sarcinilor, rezultatele obtinuțe, modul de desfășurare a activității constituie o formă deosebit de eficientă de motivare.

b. Direcțoa subiectivă – folosește ca sursă motivațională efectul resurselor nepecuniare. Există numeroase studii ce au demonstrat faptul că mulți angajați pot fi motivați în acțiunile lor și prin alte metode decât cele de natura financiara, obținându-se rezultate similare. Astfel, se identifică cîteva a dintre nevoile care-l determina pe om să muncească și pentru altceva decât pentru bani sau alte avantaje materiale:- nevoia de a învața prin muncă;- nevoia de a cunoaște natura muncii și a modului prin care o poate realiza;- nevoia de a lua decizii și de a avea inițiativă;- nevoia contactului social pozitiv și de recunoaștere în cadru organizatiei;- nevoia de a-și pune activitatea în slujba obiectivelor firmei și de a-și lega viața de cea a comunității;- nevoia siguranței viitorului.

Comunicarea internă este comunicarea între persoanele care activează într-o instituție. Ea poate fi realizată față în față, în formă verbală, scrisă, sau în grupuri, pentru a spune angajaților diferite lucruri, cum ar fi: unde se poate găsi informația care îi va ajuta să-și efectueze munca, pentru a transmite ceva despre instituție și pentru a crea o atmosferă specifică sau sentimentul unui scop comun. Comunicarea internă se mai utilizează pentru a auzi ce au de spus angajații, astfel încît interesele sau preocupările lor să fie luate în considerație, iar ideile lor bune să fie aplicate. De aceea, managerul general pune accent pe conlucrarea dintre personal, pentru a spori eficiența activității lor, a utiliza efectiv timpul și a îndeplini fiecare sarcinile pe care le au.

Structura organizatorică a întreprinderii este funcțională. Aceasta structură grupeaza pozițiile similare pentru a produce și a vinde un serviciu. Structurile funcționale sunt tipice în întreprinderile de mici deoarece sunt simple și operează într-un mediu de asemenea simplu și stabil. Avantajul major al acestei structuri este conferit de eficiența și economiile de scală ce rezultă din gruparea specialiștilor cuprinși în fiecare funcție. Dezavantajul principal constă în dificultatea realizarii unei comunicări, a unei cooperari și a unei coordonări între departamente. Tendința specialiștilor dintr-un departament funcțional este să se concentreze asupra obiectivelor departamentului lor în primul rând și apoi să coopereze cu alte departamente funcționale. Datorită structurii date alese pentru activitatea întreprinderii obținem urmatoarele avantaje:

specializare profesionala ridicată;

grad deosebit de calificare al angajaților;

nivel calitativ ridicat al compartimentelor funcționale.

Dezavantajele structurii funcționale:

costuri ridicate datorate numărului mare de compartimente funcționale;

control greoi al realizării sarcinilor;

posibiliăți de blocare a activității firmei datorită unor decizii contradictorii la diferitele niveluri ierarhice;

dificultăți în coordonarea activităților;

lipsa unei unități de decizie și de acțiune

2.2 Trăsături caracteristice ale întreprinzătorului întreprinderii “II Alexandru Chelaru”

Angela Chelaru in afaceri nu exisă cuvintul ,,sper’’ ,,știu’’ ,, pot’’ și ,,vreau’’.
Angela Chelaru, directoarea Companiei „Fresh&Joy”, specializată în fabricarea produselor destinate curățeniei.
Facultate sau afacere? Aș zice că facultatea, pentru că inițial acolo, în calitate de studentă, am pus bazele a tot ceea ce știu și fac astăzi. Totuși, dacă e să vorbim de activitatea profesională, mai întâi a fost businessul. Apoi, la 35 de ani, când se spune că femeia are nevoie de un nou respiro în viață, m-am întors la facultate pentru un masterat. Nu a fost ceva absolut nou pentru mine – eu însămi am absolvit această facultate în 1990, pe când se mai chema „de economie și comerț”. Dar… pe atunci noi studiam comerțul sovietic, iar în momentul în care am deschis întreprinderea, am înțeles că trebuie să învățăm totul din mers și din propriile greșeli chiar. Și nu era nevoie doar de noi cunoștințe de business, ci de schimbarea mentalității. Cu atât mai mare a fost provocarea însă. Și cred că am fost, în ultimul deceniu, cel mai exemplar ascultător al trainingurilor și seminarelor în materie de afaceri organizate la Chișinău – doar ca să învăț.
Am fost și contabilă, și gestionară de depozit în afacerea mea, întotdeauna fiind convinsă că nu există muncă neonorabilă, atâta timp cât e făcută onest. Dar s-a întâmplat și din rațiuni economice, la anumite etape: știam cât câștig și câtă lume îmi permit să angajez la companie. Acum, mă bucur că lucrurile s-au așezat. Dar nu mi s-a ridicat niciodată la cap statutul meu de „patron”.

2.3 Analiza economic financiara a întreprinderii “II Aleandru Chelaru”

Analiza economico – financiară a situației patrimoniale a întreprinderii constă în efectuarea unui studiu complet privind eficiența activității acesteia la un moment dat și este necesară conducerii firmei pentru a lua decizii, precum și pentru evaluarea rezultatelor lor.

Analizînd datele bilanțului contabil acestea indică faptul că patrimonial întreprinderii a evoluat pe parcurul a trei ani atestind o creștere cu 267345 lei în 2011, și cu o micșorare ușoară cu 718 în 2012

Analiza situației patrimoniale și financiare se efectuează în baza unui șir de indicatori generalizatori prezentați în tabelele de mai jos.

Evoluția activelor

Activele sunt resursele economice care aparțin unei întreprinderi. Activ reprezintă o resursă controlată de întreprindere ca rezultat unor evenimente trecute și de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere. Activele nemateriale nu au o formă materială și nu reprezintă careva obiecte. Ca exemplu pot servi dreptul de folosire a brevetului procurat pe un termen de 5 ani sau dreptul de folosire în curs de 4 ani a mijlocului de transport depus de fondator sub formă de aporturi la capitalul statutar al. În cadrul întreprinderii cercetate activele nematerilae constituie doar 0,012 % din totalul activelor întreprinderii.

Activele materiale pe termen lung reprezintă o parte considerabilă din toate activele întreprinderii. De aceea este foarte important, cum aceste active vor fi prezentate în situația financiară a întreprinderii. Întreprinderea trebuie să determine, dacă investițiile capitale efectuate pentru achiziționarea sau crearea unui oarecare obiect reprezintă un activ sau cheltuială. Aceasta poate să influențeze substanțial mărimea rezultatelor activității întreprinderii. Din tabelul prezentat mai sus, se observă o scădere a activelor pe termen lung în 2010 cu 2,76 %, respectiv 26679 lei , și o creștere ușoară cu 0,75 %, 55484 lei în 2012.

Activele financiare rezultă din divizarea legala a proprietății asupra întreprinderii sau proprietății imobiliare.

Structura activelor întreprinderii se caracterizează prin rata ridicată a patrimoniului cu destinație de producție (mijloace fixe + stocuri de mărfuri și materiale/total active). Astfel, ponderea mijloacelor fixe și stocurilor de mărfuri și materiale constituie aproximativ 54,3% în suma totală a activelor. Creșterea acestui indicator în dinamică se apreciază ca pozitivă, fiindcă contribuie la sporirea volumului activității de producție. Se atestă o sporire a stocurilor cu 329755 lei, 5,19% în 2011, și cu 109820 lei, 2,91 % în 2012.

Active nete 2010 = TA – TD = 3519189 – 898392 – 352006 = 2268791

Active nete 2011= TA – TD = 3786534 – 713824-682681= 2390029

Active nete 2012 = TA – TD = 2815599 – 844264 – 537822 = 1433513

Evoluția pasivelor

Sursa: Rapoartele financiare ale întreprinderii „ALEXANDRU CHELARU” Î.I.

Pasiv este definit ca o obligație a unei componente provenită din tranzacții sau evenimente din trecut, a cărei stingere poate duce la transferarea unui activ, prestarea de servicii sau alte beneficii economice viitoare. Ele includ o îndatorare sau o responsabilitate față de alții, stingerea acestora fiind posibilă prin viitoare transferuri sau utilizarea activelor, asigurarea de anumite servicii sau beneficii economice, la o data specificată sau determinată, la apariția unui anumit eveniment sau, la cerere.

Analizînd datele din tabel se observă că datoriile pe termen scurt cresc cu 8,03% în 2010 și scad cu 3,21 % în 2012.

Datoriile pe termen lung, numite și capital străin, reprezintă surse de finanțare externe atrase de companie prin emisiunea de obligațiuni, împrumuturi de la instituții de credit (bănci) și alte instituții financiare sau sume puse la dispoziția societății de entități afiliate și furnizori (datorii comerciale). În schimbul datoriilor acumulate societatea trebuie să acorde o prestație sau un echivalent valoric. În bilanțul dat constatăm că datoriile pe termen lung constituiau în 2010 25,52%, și au scăzut cu 6,67 constiituind 18,85% în 2011 și evoluînd pînă la 22,3% în 2012.

Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al proprietarilor în activele unei firme după reducerea tuturor datoriilor sale. Acesta se constituie pe baza a doua surse: fondurile investite inițial (la momentul constituirii) în companie împreuna cu sumele adiționale furnizate ulterior de proprietari (majorari de capital) și profiturile reinvestite. Capitalurile proprii reprezintă surse de finanțare stabile la dispoziția companiei, care împreuna cu datoriile pe termen lung formează capitalurile permanente. În cadrul întreprinderii analizate capital propriu (profitul nerepartizat al anilor precedenți) constituie 64,46 % din pasiv, oscilînd neesențial pe parcursul a 3 ani cu 1,34 în 2011 față de 2010 și crescănd cu 0,37 în 2012 față de 2009.

Indicatori ai rezultatelor economico-financiare

Sursa: Rapoartele financiare ale întreprinderii „ALEXANDRU CHELARU” Î.I.

Analizînd rezultatele economico – financiare ale întreprinderii pot concluziona că veniturile din vînzări scad în 2012 cu 432090 față de 2010 și cu 5950181 față de 2011.

Profitul brut se caracterizează și el printr-o diminuare în perioada 2010-2012 de la 91841în 2010 pînă la 39879 în 2012.

Un alt indicator este profitul net, ce caracterizează capacitatea întreprinderii de a produce profit net din vînzări și reflectă profitul net obținut în medie pe întreprindere la un leu vînzări nete. Analizînd acest indicator putem constata că acesta oscilează cu 51962 în 2012 față de 2010, și cu 81359 în 2012 față de 2011. Scăderea nivelului acestui indicator are efecte negative influențînd micșorarea rentabilității financiare.

Rata profitului brut 2010 = PB/CA*100% = 724456/3642454*100% = 19,88 %

Rata profitului brut 2011 = PB/CA*100% = 806706/3264901*100% = 24,71 %

Rata profitului brut 2012 = PB/CA*100%= 627747/2642455*100% = 23,76 %

Rata profitului net 2010 = PN/VV*100% = 91841/2918983*100% = 3,14 %

Rata profitului net 2011 = PN/VV*100% = 121238/3081911*100%= 3,93 %

Rata profitului net 2012 = PN/VV*100% = 39879/2486893*100% = 1,61 %

Rentabilitatea vânzărilor 2010= PB/VV*100% = 724456/2918983*100% = 24,81%

Rentabilitatea vânzărilor 2011 = PB/VV*100% = 806706/3081911*100% = 26,18%

Rentabilitatea vânzărilor 2012 = PB/VV*100% = 627747/2486893*100% = 25,24 %

Structura acestor rezultate se poate obseva mai bine în diagrama prezentată mai jos:

CA2010 =(vânzări nete + alte venituri operaționale + venituri din activitatea de investiții + venituri din activitatea financiară) = 2918983+724456-985 = 3642454

CA2011= 3081911+177562+5428 = 3264901

CA2012 = 2486893+172956-17394 = 2642455

Rezultatele rentabilității sunt toate positive, ceea ce indică că întreprinderea nu suferă pierderi. Rata de rentabilitate economică reprezintă rata de rentabilitate a ansamblului capitalurilor atrase de aceasta de la proprietarii și creditorii săi. Caracterizează eficiența mijloacelor utilizate în procesul de producție,indiferent de faptul, dacă acestea sunt formate pe seama surselor proprii sau împrumutate de finanțare. Rata rentabilității economice poate fi majorată fie prin creșterea numărului de rotații al activelor, fie prin creșterea ratei profitului net, fie prin ambele căi.Analiza ratei rentabilității economice se efectuează în dinamică și aceasta trebuie să fie superioară ratei de inflație, pentru ca întreprinderea să se mențină pe piață. Rata rentabilității economice trebuie să permită întreprinderii reînnoirea și creșterea activelor sale într-o perioadă cît mai scurtă Într-oaccepțiune mai largă, rata rentabilității economice exprimă eficiența capitalului economic alocat activității productive a întreprinderii. Rentabilitatea activelor crește cu 1,13 în 2011 și scade cu 2,27 în 2012.

Rentabilitatea financiară măsoară randamentul capitalului propriu, pe care acționarii 1-au depus prin cumpărarea acțiunilor întreprinderii.

Rentabilitatea financiară depinde de rata rentabilității financiare și de structura finanțării întreprinderii. Creșterea rentabilității financiare poate fi obținută prin creșterea îndatorării. Nivelul înalt al acestui indicator poate firezultatul capitalizării insuficiente (mărimii mici a capitalului propriu depus inîntreprindere de acționări) și nu a eficienței înalte a activității întreprinderii. În perioada analizată rentabilitatea financiară constituie 4,26 % în 2010, evoluînd cu 0,94 % în 2011, și micșorîndu-se pînă la 1,62 în 2012.

Rentabilitatea reprezintă criteriul fundamental de apreciere a eficienței activității comerciale, în mărimea ei reflectîndu-se toate raporturile dintre eforturile depuse și rezultatele obținute de societățile comerciale. Exprimă eficiența de ansamblu a întreprinderii, capacitatea ei de a realiza profit și de aface față concurenței. Constatăm că rentabilitatea comercială constituie circa 19,88% în 2010, 24,71 % în 2011 și scade pînă la 23,76 % în 2012 avînd loc schimbări minore în cadrul acestora.

IV. Indicatorii echilibrului financiar

Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei companii de a-și onora obligațiile față de partenerii de afaceri din activele sale. Ea este considerată bună cînd rezultatul obținut depășește 30%, indicînd ponderea surselor proprii în totalul pasivului. Privind la tabel observăm că sursele proprii în 2010 constituie 64%, în 2011-2012 63%.

Solvabilitatea generala ne arată măsura în care activele totale ale firmei pot acoperi datoriile totale ale firmei. De fapt, ea arată măsura în care datoriile pot fi acoperite pe seama activelor. Nivelul minim acceptabil este de 1,66, sub acest nivel firma aflîndu-se in pericolul incapacității de plată. Nivelul optim al solvabilității generale este considerat 3,00. Comparînd nivelurile accceptabile și cu cele obținute în tabel putem conclude că întreprinderea își poate acoperi datoriile pe seama activelor, și nu are pericol de incapacitate de plată.

Rata autonomiei financiare îndică capacitatea de îndatorare a intreprinderii și este considerata saturată atunci cînd rata autonomiei financiare se apropie de 1. Urmărind rezultatele din table observăm că indicii obținuți se apropie de 1 și chiar îl depășesc, atingînd cota de 1,81 în 2010, 1,71 în 2011, și 1,74 în 2012.

Coeficientul lichidității absolute(lichiditate de gradul I)2010= MB +ITS/DTS =112231/352006=0,31

Coeficientul lichidității absolute(lichiditate de gradul I)2011= MB +ITS/DTS = 80040/682681=0,12

Coeficientul lichidității absolute(lichiditate de gradul I)2012= MB +ITS/DTS =37820/537822=0,01

Coeficientul lichidității relative(lichiditate de gradul II)2010= AC – SMM/DTS =2493488-1755104/352006 = 2,09

Coeficientul lichidității relative(lichiditate de gradul II)2011= AC – SMM/DTS=2787512-2084859/682681= 1,03

Coeficientul lichidității relative(lichiditate de gradul II)2012= AC – SMM/DTS =2815999-2194679/537822 =1,16

Coeficientul lichidității curente(lichiditate de gradul III)2010= TAC/DTS = 2493488/352006 = 7,02

Coeficientul lichidității curente(lichiditate de gradul III)2011= TAC/DTS = 2787512/682681 = 4,08

Coeficientul lichidității curente(lichiditate de gradul III)2012= TAC/DTS = 2815999/537822 = 5,23

Lichiditatea bilanțului contabil reprezintă capacitatea întreprinderii de a-și achita datoriile pe termen scurt, iar lichiditatea activelor – capacitatea de a se transforma în mijloace bănești fără pierderea valorii lor. Insuficiența lichidității bilanțului contabil generează incapacitatea întreprinderii de a plati datoriile sale pe termen scurt, ceea ce poate duce la vînzarea investițiilor pe termen lung, activelor și în cele din urma la faliment. În acest context este util de analizat acești indicatori. Lichiditatea absolută (lichiditatea de gradul I) ≤ 0,2. Acest indicator arată în ce măsură întreprinderea poate să-și achite datoriile pe termen scurt din contul mijloacelor bănești. Constat că conform calculelor efectuate întreprinderea nu își poate achita datoriile din contul mijloacelor bănești proprii în anul 2010, pe cînd în 2011, 2012 situația se îmbunătățește, coeficienții revin la norma stabilită, și întreprinderea nu este nevoită să apeleze la surse străine.

Lichiditatea intermediară (de gradul II) ≤ 0,7-0,8. În calculul acestui indicator sunt cointeresați creditorii. El ne arată ce parte din datoriile pe TS pot fi achitate din contul mijloacelor bănești, hîrtii de valoare, creanțelor care vor fi plătite de către întreprindere. Din rezultatele obținute pot constata că doar pe perioada analizată datoriile pe termen scurt nu pot fi achitate din contul mijloacelor bănești, indicii depășesc valorea de 0,7-0,8, atingînd 2,09 în 2010, 1,03 în 2011 și 1,16 în 2012.

Lichiditatea curentă (de gradul III sau coeficientul total de achitare) ≤ 1 – 2,5. Acest indicator ne arată dacă întreprinderea dispune de suficiente mijloace pentru a-și achita obligațiunile în perioada raportată. În calculul acestui indicator sunt cointeresați de obicei acționari. Acești indicatori ai lichidității permit de a face concluzii generale privind capacitatea de plată a întreprinderii și de asemenea permit avantajul că pot fi calculați atît de utilizatorii interni cît și exteriori deoarece informațiile sunt furnizate de bilanțul contabil. Constat că în perioada 2010-2012 coeficienții lichidității absolute depășesc norma de 2,5, și nu permit întreprinderii să-și achite obligațiile.

Indicatori de îndatorare

Gradul de îndatorare 2010=DT/TA*100% = 898392+352006/3519189 = 0,35

Gradul de îndatorare 2011=DT/TA*100% = 713824+682681/3786534 = 0,37

Gradul de îndatorare 2012=DT/TA*100% = 844264+537822/3785816 = 0,36

Gradul de îndatorare cuantifica mărimea finanțării externe în raport cu posibilitatea autosusținerii unei firme. Cu cît valoarea acestui indicator este mai mare, cu atît înseamnă că firma depinde mai mult de împrumuturile sau de datoriile comerciale angajate. În momentul în care o firmă dorește sa ia un credit, banca va analiza, printre altele, și acest grad de îndatorare, tocmai pentru a vedea cît de mult este deja firma îndatorată pîna în acel moment. O situație rezonabila cere că acest indicator să fie undeva, pînă la 0,5. În situația analizată observăm că firma are active și nu depinde în total de datoriile comerciale.

Coeficientul total de îndatorare (levierul financiar) 2010 = DT/CP = 898392+352006/2268791= 0,55 Coeficientul total de îndatorare (levierul financiar)2011 = DT/CP = 713824+682681/2390029 =0,58

Coeficientul total de îndatorare (levierul financiar)2011 = DT/CP = 844264+537822/2403730= 0,57

Efectul de îndatorare este efectul pozitiv sau negativ pe care îl obține întreprinderea în urma luării deciziei de finanțare prin împrumuturi.

Indicatori privind structura și rotația activelor

Rata activelor curente2010 =AC/TA*100% =2493488/3519189*100% =70,85%

Rata activelor curente2011 =AC/TA*100% =2787512/3786534*100% =71,62%

Rata activelor curente2012 =AC/TA*100% =2815599/3785816*100% =74,37%

Rata stocurilor 2010 = SMM/TA*100% =1755104/3519189*100%=49,87%

Rata stocurilor 2011= SMM/TA*100% =2084859/3786534*100% =55,01%

Rata stocurilor 2010 = SMM/TA*100% =2194679/3785816*100%=57,97%

Coeficientul imobilizării2010 =ATL/TA =1025701/3519189 =0,29

Coeficientul imobilizării2011 =ATL/TA =999022/3786534=0,26

Coeficientul imobilizării2012 =ATL/TA =970217/3785816 =0,26

Numărul de rotații ale activelor curente 2010= VV/VMAC = 2918983/4175731 =0,52

Numărul de rotații ale activelor curente 2011= VV/VMAC = 3081911/3652861,5 = 0,83

Numărul de rotații ale activelor curente 2012= VV/VMAC = 2486893/3786175 = 0,66

Capitolul 3.Diagnosticarea problemelor și barierelor activității întreprinderii “II ALEXANDRU CHELARU” in activitatea de antreprenoriat și cai de solutionare…

3.1 Problemele activitații întreprinderii

În cadrul oricărui business, orice activitate presupune existența unor anumite probleme. Pe parcursul dezvoltării, trecerii de la o etapă la alta, de la un ciclu de viață la altu, există numeroase obstacole ce trebuie parcurse pentru a ajunge la rezultat așteptat.

În urma cercătării în cadrul întreprinderii, analizării rapoartelor, am ajuns la concluzia că firma întrunește obstacole în ceea ce privește neîncasarea la timp a datoriilor. Aceasta este una din cele mai stringente probleme ale întreprinderii, deoarece anume acest fapt oprește dezvoltarea, nu permite întreprinderii să se dezvolte, să investească în producție, desfacere. Orice firmă trebuie să calculeze pagubele create în urma neîncasării de la clienți a unor creanțe. Din punct de vedere economic neîncasarea în termen produce dificultăți la nivelul fluxurilor de trezorerie. O abordare pentru a stabili valoarea pagubelor ar putea consta în evaluarea cîștigului pe care societatea l-a sacrificat din cauza că nu a dispus de lichidități pentru evaluarea oportunităților la data la care creanța era exigibila.

Indiferent de domeniul de activitate, riscul neîncasării la timp a creanțelor, este unul din aspectele ce afectează practic orice companie din Republica Moldova. Puține companii sunt în stare să-și dezvolte propriile mecanisme de gestionare a riscurilor, iar în final, doar unele din ele cunosc cheia de succes care le ajută să evite asemenea probleme. Este indiscutabil faptul că una din cele mai acute probleme cu care se confruntă la moment toate companiile din Moldova, indiferent de tipul sau forma de proprietate, de aria sau sfera de activitate, este cea a managementului încasării creanțelor.

Blocajul economic și financiar generat de neachitarea la timp de către debitori a obligațiilor de plată, duce la stoparea activității economice a întreprinderii, iar aceasta în final reduce considerabil din eficiența prestării serviciilor pe piață. Problema recuperării debitelor este deseori dublată și de modul greoi în care funcționează justiția, de dificultatea fazei de executare silită și mai ales de interminabilele proceduri de judecată. Antreprenorul pierde foarte mult timp pentru colectarea acestora, pentru inițierea procedurilor de judecată. Această situație a determinat ca segmentul de piață, specializat foarte strict, și anume de prestare a serviciilor de colectare și recuperare a creanțelor, să fie unul din cele mai eficiente în planul micșorării portofoliului de risc al unei companii. Un aspect pozitiv, pe care doresc să-l remarc în acest sens, este, totuși, că în ultima perioada, multe companii din Moldova sunt din ce în ce mai conștiente de influența creanțelor neîncasate în derularea și rezultatul activității lor, la fel ca și întreprinderea la care am facut practica de inițiere.

O metodă eficientă, care oferă posibilitatea antreprenorului de a avea mai mult timp liber pentru alte activități ce țin de actiivitatea întreprinderii este apelarea la o agenție de colectare a datoriilor. Avantajele pe care le poate oferi o companie specializată în colectarea debitelor fiind ușor perceptibile:

1.reducerea timpului de încasare, deoarece în acest caz colectarea creanțelor are loc într-un timp mult mai scurt;

2. creșterea siguranței de recuperare, procedurile de recuperare fiind efectuate de către un personal care beneficiază de training în permanență, ce îi permite să găsească cele mai bune soluții, de la care nici debitorii nu se pot refuza;

3. creșterea lichidității și îmbunătățirea cash-fllow-lui, prin transformarea costurilor fixe în mijloace variabile;

4. concentrarea personalului în activitatea de baza a companiei și nu aprofundarea în probleme ce nu țin de specificul activității lor curente. Atât timp cât există o companie ce se ocupă de creanțe, resursele de personal ale companiei sunt astfel degrevate, încât poate să-și concentreze toate eforturile pe elementele vitale ale afacerii, astfel performanțele companiei fiind în creștere;

5. cel mai important, reducerea costurilor generate de acestea, deoarece nu veți plăti nimic atât timp cât nu vor fi întoarse datoriile, iar în unele cazuri, chiar nu veți plăti nici comisionul de succes, cheltuielile fiind percepute direct de pe debitor.

În condițiile în care costurile pentru clientul-creditor sunt preluate de compania de recuperare, aceasta constituie cea mai serioasă garanție a succesului, pentru că, în condițiile în care compania de recuperare suportă cheltuielile respective nu este dispusă să piardă bani pe cauze pierdute, și va avea un interes poate mai mare decât clientul-creditor să îndeplinească misiunea, adică să obțină rezultatul scontat. Din acest considerent, cred că cel mai important factor de decizie îl reprezintă conștientizarea de către conducerea companiilor a importanței managementului riscului și al creanțelor pentru succesul financiar. Orice companie trebuie să înțeleagă că prin apelarea la servicii specializate de recuperare și asistență în managementul creanțelor, ea obține toate modalitățile de control și prevenire a riscului de neîncasare a facturilor scadente și neachitatea de către clienții debitori. Prin externalizarea serviciilor către o firmă specializată se poate eficient de a economisi timp și resurse financiare.

Pot constata că de cele mai multe ori, crizele cu care se confruntă companiile, indiferent de varietatea lor, apar și cresc tocmai datorită unor activități viciate, a unor proceduri incorecte, iar în unele cazuri poate fi vorba chiar de neglijența conducerii companiei (de concursul indirect al unui sistem de control ineficient). Este regretabil că doar după un număr de eșecuri și falimente răsunătoare, conducerea companiei începe să acorde o atenție tot mai mare, justificată, modului în care sunt gestionate intern activitățile de recuperare a creanțelor, precum și de identificare a tuturor mijloacelor posibile în vederea gestionării eficiente a managementului creațelor.

În Republica Moldova activează astfel de firme colector, una din ele este și INCASO, compania moldo-estoniană specializată în colectarea și recuperarea datoriilor. Misiunea INCASO relevă în ameliorarea culturii plăților și a activității economice. INCASO este un demn partener de încredere pentru creditori, cărora le oferă soluții profesionale pentru reducerea conturilor de creanțe. În același timp, INCASSO sprijină debitorii, cărora le oferă soluții viabile de achitare a datoriilor. Profesionalismul Companiei de Recuperare a Datoriilor INCASO are la bază experiența de colectare a companiei estoniene Julinaus (Julianus Inkasso) www.julianus.ee, care este lider în țările baltice din 1994. INCASO este membru fondator al Asociatiei Patronale a Companiilor de Colectare a Datoriilor – APCD http://apcd.md/.

O altă problemă la fel de importantă depistată în cadrul întreprinderii este și cea de distribuție. Distributia reprezinta o componenta a mixului de marketing care face legatura între producție și consum. Prin politica de distribuție se asigură punerea la dispoziția consumatorilor sau utilizatorilor a bunurilor și serviciilor realizate de o întreprindere producătoare sau prestatoare de servicii. Este foarte necesar de a avea cît mai multe rețele de distrubuție în țară, pentru a putea promova produsele la nivel național și apoi a putea trece și la export. Antreprenorul întîlnește greutăți mari în cautarea partenerilor pentru plasarea mărfurilor în rețele de supermarket, deoarece sunt impuse taxe mari, anumite restricții. Activitatea de distribuție apărută odată cu producția de mărfuri, a cunoscut o dezvoltare rapidă odată cu revoluția industrială, devenind în prezent una dintre cele mai dinamice activități. Cei mai importanți factori ce au impulsionat această evoluție sunt: dezvoltarea producției de serie și diversificarea ei, ce a condus la o sporire apreciabilă a consumului, precum și evoluția produselor sub aspect calitativ, novativ și tehnic. Prin vînzarea produsului, se recuperează cheltuielile efectuate de producător și distribuitori și se obține profitul – scopul final al activității oricărui întreprinzător – care trebuie să le asigure o eficiență economică acceptabilă, motivatoare, pentru reluarea activității pe o scară mai mare. Astfel, distribuției îi revine rolul hotărîtor în asigurarea cursivității proceselor economice, întrucît ea finalizează activitatea unui producător, încheind ciclul de producție și asigurînd resursele bănești pentru reluarea activității economice. În căutarea partenerilor de distribuție, fima trebuie să țină cont de următorii factorica să obț

– realizarea unei corelații optime оntre cerere și ofertă, exercitвnd o influență activă asupra producției pe baza cunoașterii cererii consumatorilor (a celei оn prealabil formulate, de pildă prin comenzi);

– deplasarea produsului la locul cererii prin organizarea rațională a fluxului fizic al mărfurilor;

– asigurarea momentului optim al livrării оn raport cu cererea, ceea ce conduce la regularizarea mișcării mărfurilor și atenuarea oscilațiilor sezoniere;

– realizarea minimului rațional de cheltuieli pentru punerea la dispoziția consumatorului a produsului dorit, cheltuieli pe care acesta le suportă.

În fond, întreprinderea își recuperează cheltuielile și încasează profitul abia după ce produsul a fost distribuit consumatorului, adică a fost vîndut, ceea ce reflectă rolul esențial pe care distribuția o are în politica de marketing.

Reieșind din cele expuse, propun antreprenorului următoarele soluții de rezolvare a problemei de distribuție:

încheierea contractelor de parteneriat cu noi centre comerciale;

contractele sa fie pe termen lung și cu condiții avantajoase ambelor părți;

cautarea unor canale de distribuție externă;

lungimea canalului de distribuție sa nu fie mai mare de 1 participant;

Pentru dezvoltarea afacerilor, orice întreprindere de cele mai dese ori apelează la credite, însă în condițiile în care se află țata noastră este foarte dificil de luat un credit deoarece acestea au o rată înaltă a dobînzii și antreprenorii nu își permit acest risc, din care cauza deseori nu se implimentează unele tehnologii moderne, nu se dezvoltă afacerea. Accesul de finanțare al întreprinderilor mici și mijlocii este destul de limitat în Republica Moldova, acestea beneficiind de mai puțin de o treime din totalul finanțărilor la nivelul întregii economii. Cu toate că întreprinderile trebuie singure să se descurce, Guvernul trebuie să creeze condiițiile necesare ca acestea să se dezvolte și aici mă refer la mediul de afacere favorabi. Stat fără corupție, cu o justiție calitativă, cu posibilități de a se efectua operațiuni de import, export destul de ușoare. Plus statul ar trebui să acorde un suport logistic informațional de promovare a produselor, să fie condiții de o mai bună conlucrare dintre agenții economicci din RM și străinătate. Pe aceste aspecte statul ar trebui să pună accente.

Ratele înalte ale dobânzilor la credite creează un cerc vicios: acestea limitează numărul potențiali-lor clienți eligibili, ceea ce limitează, la rân-dul său, posibilitatea reducerii cheltuielilorde administrare a creditelor din contul econo-miilor de volum, care în replică, nu permite reducerea ratei dobânzilor la credite. Factori care influențează o crediare slabăa întreprinderilor sunt:

a) Inflația mare și riscul înalt al ratei dobânzii, care constituie elemente majore de influențare a evoluției ratelor dobânzilor la depozitele și creditele bancare;

b) Lipsa competiției reale în sectorul bancar. Sectorul bancar din Moldova este un sector cu o concentrație înaltă, ceea ce limitează concurența și stimulează comportamentul monopolist. Lupta concurențială între băncise dă în mare parte pentru un număr limitatde clienți buni, în cea mai mare parte companii medii.

c) Riscul înalt al derulării afacerilor în Moldova. Condițiile derulării afacerilor în Moldova creează încă riscuri destul de înalte pentru business. Aceasta se referă atât la instabilitatea politică, cea macroeconomică, mediul de afaceri incert, barierele de ordin regulator și birocrația organelor de stat. Riscurile respective se reflectă până la urmă și în marje mai mari de risc incluse în prețul creditelor și a împrumuturilori mari.
Pentru eliminarea problemelor de finațare a întreprinderii, antreprenorul trebuie să activeze în vederea existeței permanente a mijloacelor circulante, atragerea investițiilor străine, apelarea la granturi.

3.2 Recomandări și cai de soluționare

-Lărgirea piețri de desfacere.
-Import de materie primă care se realizează mai repede.
-Renegocierea contractelor cu clienții.
-Incheerea de contracte noi.