Diagnosticarea Costurilor In Vederea Reducerii Acestora

Introducere …………………………………………………………………………………………………………….. 3

CAPITOLUL 1: Aspecte teoretice privind costurile………………………………………… 5

1.1 Delimitări conceptuale privind cheltuielile și costurile

1.2 Clasificarea cheltuielilor

1.3 Clasificarea cheltuielilor de producție

1.4 Tipologia analizei economico-financiare

1.5 Principalii indicatori economico-financiari utilizati în analiza costurilor de producție

1.1 Managementul – considerații generale …………………………………………………………. 5

1.2 Managementul IMM-urilor: particularități ……………………………………………………. 7

1.3 Managementul în IMM-urile din România: între deziderat teoretic și practică ….. 9

1.3.1 Managementul intraprenorial și aplicabilitatea sa în IMM-urile din

industria farmaceutică din România ……………………………………………………. 11

1.3.2 Implementarea unor măsuri cu caracter organizatoric …………………………… 13

Capitolul 1 nu trebuie să depășească 8 – 10 pagini

CAPITOLUL 2: Prezentarea generală a S.C. Imex – S.R.L. …………………………………….. 15

2.1 Scurt istoric ………………………………………………………………………………………………… 15

2.2 Sectorul industrial al producției de bere …………………………………………………………… 16

2.2 Evoluția principalilor indicatori de volum ai activității S.C. Imex – S.R.L. ……… 17

2.3 Produsele S.C. IMEX S.R.L……………………………………………………………………….

2.4 Evoluția principalilor indicatori de volum ai SC IMEX S.R.L……………………………………

CAPITOLUL 3: Analiza costurilor de productie la sc imex – S.R.L. ………………… 23

3.1 Prezentarea procesului de producție………………………………………………………………..

3.2 Analiza cheltuielilor aferente veniturilor întreprinderii……………………………………

3.3 Analiza cheltuielilor variabile………………………………………………………………………….

3.4 Analiza cheltuielilor fixe………………………………………………………………………………….

3.5 Analiza cheltuielilor cu personalul……………………………………………………………………

3.6 Analiza cheltuielilor materiale

3.7 Calculația costurilor de producție. Metoda pe faze de fabricație……………………….

CAPITOLUL 4: Propuneri de reducere a costurilor de productie-costurilor – S.R.L.

și efectele acestora …………………………………………………………………… 35

4.1 Propuneri formulate de specialiștii societății și efectele lor economice ………………. 35

4.2 Propuneri formulate de autor și efectele lor economice ……………………………………. 39

Capitolul 4 nu trebuie să depășească 5 – 7 pagini

CAPITOLUL 5: Concluzii ………………………………………………………………………………… 43

Capitolul 5 include o sinteză a aportului autorului la lucrare și nu trebuie

să depășească 2 – 3 pagini

Introducere

Importanța cunoașterii și înțelegerii costurilor în cadrul entităților economice este dată de rolul acestora, de bază a fundamentării strategiei organizației, elemente de calculare și analiză a indicatorilor economico- financiari, factori determinanți ai nivelului producției și prețurilor de vânzare practicate de întreprindere, factor declanșator al competitivitații organizației. Astfel, calculația costurilor permite, dintr-o perspectiva mai largă, analize ale costurilor atât pentru planificare operațională (curentă) și control, cât și analize speciale pentru fundamentarea procesului decizional. Se identifică, în acest scop, costurile relevante în deciziile manageriale privind evaluarea diverselor alternative de acțiune (de tipul “a produce sau a cumpăra”, decizii privind comenzile speciale sau pentru analiza structurii vanzarilor).

Asadar, principalul scop al calculației costurilor, este furnizarea informațiilor legatate de consumul de resurse, motiv pentru care acest proces trebuie sa constituie o activitate curentă si continuă care să asigure măsurarea cantitativă a întregii activități de bază a întreprinderii și totodată să reprezinte un mijloc de control, evaluare, reglare, pe baza informatiilor furnizate fiecarui nivel ierarhic al conducerii organizatiei.

Calculația costurilor reprezintă totodata cea mai importanta sursă de informații necesare procesului decizional, determinând și garantând o conducere eficientă a întregii activități a întreprinderii

Se poate considera că, prin destinația sa, calculația costurilor este orientată către deciziile pe termen lung și poate fi socotită un sprijin pentru problemele strategice ale întreprinderii. Ristea, Ebbeken, Possler, p. 365

Analiza costurilor ca parte a analizei viabilității economice a întreprinderii se desfășoară în cadrul diagnosticării, ca metodă de management și este totodată parte a procesului de management prezentă cu precădere în funcțiile acestuia de previzionare(analiză prospectivă) și control- evaluare (analiză postoperativă), deci de gestiune bugetară a organizației.

Analiza previzională sau prospectivă, presupune determinarea evoluției viitoare a unui fenomen economic pe baza cercetării factorilor ( a relațiilor de cauzalitate), a acțiunii lor în perspectivă ( inclusiv cu luarea în considerare și a altor factori decât cei cunoscuți). (Vâlceanu, Robu, Georgescu, 2005, p.16). Pe această analiză se fundamentează elaborarea strategiei economico-financiare a organizației și implicit obiectivele ei strategice.

Analiza postoperativă sau analiza realizarii obiectivelor, presupune cercetarea rezultatelor acesteia potrivit relațiilor cauzal-funcționale, ea dovedindu-și utilitatea în activitatea practică a întreprinderii prin aceea ca furnizează informații privind gradul de realizare a obiectivelor programate, respectiv încadrarea sau neîncadrarea rezultatului obținut în limitele estimate ca fiind normale. (Vâlceanu, Robu, Georgescu, 2005, p.16)

Prezenta lucrare își propune să analizeze activitatea de producție din perspectiva consumului de resurse, deci a costurilor, precum și identificarea de soluții de reducere a acestora, adică de eficinetizare a activității de producție, la o societate ce activează pe piața berii din România, societatea IMEX SRL- Satu Mare.

CAPITOLUL 1: Aspecte teoretice privind costurile

1.1 Delimitări conceptuale privind cheltuielile și costurile

Atât în teoria cât și în practica economică, analiza consumului de resurse al unei enități economice are la bază un sistem de indicatori de volum, ce înglobează conceptele de „cheltuieli” și „costuri”.

Cheltuielile reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru: consumurile, lucrările executate și serviciile prestate de terți; remunerarea personalului; executarea unor obligații legale sau contractuale de către unitatea patrimonială; constituirea amortizărilor și provizioanelor; consumuri excepționale.

Costul este expresia tuturor consumurilor de resurse ocazionate de realizarea unui anumit „element de activitate” al unei întreprinderi. El corespunde unui decupaj al cheltuielilor considerat util din punct de vedere al gestionarului. Niculescu,1997,p. 148

Noțiunea de cheltuială folosită în cadrul clasificării cuprinde orice consum (producător și neproducător) de muncă vie și materializată, indiferent de mărimea, natura și varietatea lui, îndreptat spre realizarea unui proces economic-productiv, comercial, pentru îndeplinirea anumitor sarcini sau pentru realizarea diferitelor obiective sociale, tehnice etc., operații în urma cărora elementele consumate își schimbă forma fizică și potențială, precum și utilitatea lor inițială, devenind bunuri, servicii, prestații cu alte destinații, cu alte valori și cu alte întrebuințări. Pârvu,1999, p.13

O definiție elaborată de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASC), prezintă cheltuelile ca diminuări ale beneficiilor economice pe perioada exercițiului financiar, sub forma ieșirilor sau scăderilor de active sau a creșterilor de datorii care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către proprietar.

CHELTUIELILE mai sunt definite ca fiind expresia valorică a consumului de mijloace bănești efectuat pentru organizarea și desfășurarea unei activități economice, pentru satisfacerea necesităților de consum productiv sau neproductiv ale acesteia.

Spre deosebire de acestea COSTUL reprezintă expresia valorică a unui consum de factori (resurse) efectuat pentru obținerea unui bun, produs, serviciu, activitate, a căror realizare pe piață aduc venit.

Cheltuiala nu constituie costuri și nu formează obiectul calculației deoarece nu sunt legate de obținerea și de desfacerea unei anumite producții.

Factorul determinant care transformă o cheltuială în cost este consumul, adică legătura nemijlocită cu o activitate concretă. Buglea, 2008, p.36

Conform reglementărilor contabile în vigoare, cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor, ori creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât distribuirea acestora către acționari. Vâlceanu, Robu, Georgescu, 2005, p.176

Costul reprezintă totalitatea consumurilor de resurse pe care le efectuează întreprinderea pentru realizarea unei unități de produs sau a unui serviciu, în expresie monetară, totodată fiind un instrument în gestiunea întreprinderii, având rolul de informare a managerilor asupra activității desfășurate, cât și de identificare a unor direcții strategice de acțiune în activitatea viitoare. Vâlceanu, Robu, Georgescu, 2005, p.176

În totalul cheltuielilor unei întreprinderi, ponderea cea mai însemnată o reprezintă cheltuielile aferente procesului de producție, definite în literatura de specialitate ca fiind totalitatea cheltuielilor de producție efectuate de o unitate pentru obținerea și desfacerea producției sale într-o anumită perioadă de gestiune.

În analiza rezultatelor întreprinderii, este necesară raportarea acestora la strategia precum și obiectul ei de activitate, judecarea acestora doar prin prisma costurilor nefiind suficientă și relevantă întru-un context dat. Astfel, în funcție de strategia firmei, aceasta trebuie sa aibă la dispoziție indicatori de performanță și pilotaj specifici. Deasemenea în analiză, alături de dinamica cheltuielilor este urmărită și eficiența lor, în corespondență cu veniturile pe care le generează, consumul de resurse fiind strict justificat de obținerea de rezultate.

1.2 Clasificarea cheltuielilor

În literatura de specialitate intâlnim cheltuielile clasificate după diverse criterii, cele mai relevante fiind:

1. După natura acestora prezente în contul de profit și pierdere din contabilitatea firmei:

– cheltuieli de exploatare, care cuprind: cheltuielile cu materiile prime și materialele consumabile, costul de achiziție al obiectelor de inventar, costul de achiziție al materialelor nestocate, cheltuielile cu energia și apa, costul mărfurilor vândute și al ambalajelor, cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți, cheltuielile cu personalul, cheltuielile cu amortizarea și provizioanele constituite pentru activitatea de exploatare, alte cheltuieli de exploatare

– cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creanțe legate de participații, cheltuieli privind investiții financiare cedate, diferențe nefavorabile de curs valutar, dobânzile aferente creditelor contractate.

– cheltuieli extraordinare care cuprind cheltuieli prilejuite de intâmplări, evenimente neprevăzute, pierderi din calamități, aflate înafara activitații normale a agentului economic.

2. După comportamentul față de volumul producției

– cheltuieli variabile, care sunt dependente de volumul activității, ce conțin cheltuielile cu materiile prime și materialele consumabile necesare producției, cheltuielile cu salariile personalului productiv, cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți în scopul obținerii producției.

– cheltuieli fixe, al căror nivel nu este dependent de volumul producției, având un caracter constant, dar dependent de capacitatea de producție. Acestea cuprind amortizările, valorea mijloacelor fixe, etc.

3. După modul de identificare și repartizare pe purtător

– cheltuieli directe, efectuate exclusiv pentru realizarea produsului ce cuprind cheltuielile cu materiile prime și materialele consumabile, cheltuielile cu salariile personalului productiv, etc.

– cheltuieli indirecte, efectuate la nivelul întreprinderii repartizate pe produs în scopul delimitării costului unitar, pe baza unor chei de repartzare. Aceste cuprind cheltuielile de reparații și întreținere, salariile personalului neimplicat direct în activitatea de producție, amortizările, cheltuielile cu energia și apa, etc.

3. După conținutul lor

– cheltuieli materiale ce cuprind cheltuielile cu materiile prime și materialele consumabile, precum și amortizările

– cheltuielile cu salariile și asigurările sociale, somaj etc.

4. după modul de înregistrare în contabilitate

– încorporabile, ce sunt înregistrate atât în contabilitatea financiară cât și în contabilitatea de gestiune, fiind considerate costuri normale

– neîcorporabile – nefiind încadrate în categoria consumurilor normale, ele fiind înregistrate numai în contabilitatea financiară

– supletive (adăugate) – sunt înregistrate doar în contabilitatea de gestiune

5. După repartizarea pe stadiile activității de producție

– cheltuieli de achiziție, ce cuprind toate cheltuielile specifice stadiului de aprovizionare

– cheltuieli de producție, ce cuprind acele cheltuieli ocazionate strict de stadiul producției

– cheltuieli de desfacere, care cuprind cheltuielile specifice desfacerii/distribuției producției obținute.

1.3 Clasificarea cheltuielilor de producție

Clasificare cheltuielilor de producție este esențială in procesul de stabilire a costului producției, aceasta facându-se după mai multe criterii, respectiv:

1. După conținutului economic al ecestora

– cheltuieli materiale, ce cuprind materii prime și materiale, materiale consumabile, piese de schimb etc.

– cheltuielile cu salariile, ce cuprind inclusiv asigurările sociale, somaj etc

2. După omogenitatea lor

– Cheltuielile simple, omogene, formate dintr-un singur element, cum ar fi cheltuielile cu consumul de materii prime, cu amortizarea imobilizărilor, cu salariile personalului etc.

– Cheltuielile complexe, eterogene, formate din mai multe elemente simple, precum cheltuielile generale ale secțiilor, cheltuielile de administrație și conducere, etc.

3. După importanța lor în procesul de producție

– Cheltuielile de bază, denumite și cheltuieli tehnologice, sunt reprezentate de consumurile necesare desfășurării procesului tehnologic al producției, și sunt formate din costurile materiile prime, salariile muncitorilor direct productivi, cheltuielile cu întreținerea și funcționarea utilajelor, etc.

– Cheltuielile de regie, denumite și cheltuieli de organizare și conducere, reprezintă acele consumuri care nu au legătură directă cu procesul de producție, precum cheltuielile cu energia și apa, cu încălzitul, salariile personalului de conducere, cheltuieli administrative etc.

4. După modul de afectare al lor

– cheltuieli directe, efectuate exclusiv pentru realizarea produsului ce cuprind cheltuielile cu materiile prime și materialele consumabile, cheltuielile cu salariile personalului productiv, etc.

– cheltuieli indirecte, efectuate la nivelul întreprinderii repartizate pe produs în scopul delimitării costului unitar, pe baza unor chei de repartzare. Aceste cuprind cheltuielile de reparații și întreținere, salariile personalului neimplicat direct în activitatea de producție, amortizările, cheltuielile cu energia și apa, etc.

5. După destinația acestora

– Cheltuieli directe, care cuprind materii prime și materiale directe, salarii directe, contribuții privind asigurările și protecția socială și alte cheltuieli directe;

– Cheltuieli indirecte de producție, denumite și cheltuieli comune ale secției, care cuprind cheltuieli cu întreținerea și funcționarea utilajelor și cheltuielile generale ale secției;

– Cheltuieli de desfacere, care sunt generate de vânzarea produselor fabricate;

– Cheltuieli generale de administrație, care cuprind consumurile generate de administrarea și conducerea unității în totalitatea ei.

6. După încorporarea acestora în costurile de producție

– Cheltuielile încorporabile, care se includ în mod normal în costul producției fabricate precum cheltuielile cu materiile prime și materialele consumabile, salariile personalului direct productiv și alte cheltuieli directe de producție.

– Cheltuielile neîncorporabile, care în mod normal nu se includ în costul producției fabricate, precum cheltuielile generale de administrație, cheltuielile de desfacere, cheltuielile financiare și cele extraordinare.

Șendroiu Cleopatra ,Contabilitate de gestiune – suport de curs [online], Disponibil la:
www.cig.ase.ro/prof/cleosendroiu/resurse/curs_cg.

1.4 Tipologia analizei economico-financiare

Tipurile de analiză în funcție de scopul lor, se grupează în mai multe categorii, după mai multe criterii, și anume:

1. După momentul efectuării analizei

– Analiza postoperativă sau a realizării obiectivelor. Reprezintă un element de control evaluare și reglare a activității unei întreprinderi. Cercetarea rezultatelor se face aplicând metoda cauză-efect și impune elaborarea de măsuri pentru remedierea unor situații nefavorabile, respectiv menținerea celor favorabile.

– Analiza previzională sau prospectivă, ce stă la baza elaborării strategiei întreprinderii, presupune determinarea evoluției viitoare a indicatorilor economici sau a unor fenomene, luând în calcul deasemenea relațiile de cazalitate adică a factorilor determinanți.

2. După modul de evoluție a fenomenelor economice din cadrul întreprinderii

– Analiza calitativă, ce urmărește esența acestora.

– Analiza cantitativă, ce urmărește cuantificarea lor.

3. După nivelul la care se desfășoară analiza

– Analiza microeconomică, ce se desfăsoară la nivelul intreprinderilor sau al componentelor sale organizatorice. Urmărește activitatea în raport cu obiectivele asumate, al obiectului de activitate sau obligațiilor asumate.

– Analiza mezoeconomică, ce se desfășoară la nivelul sectorului strategic de activitate în care activează întreprinderea, urmărind determinarea poziției pe plan concurențial al ecesteia în sectorul respectiv.

– Analiza macroeconomică, ce se desfășoară la nivelul economiei naționale sau mondiale.

4. După orizontul de timp la care se referă analiza

– Analiza pe termen scurt, ce se realizează pe perioade de până la un an

– Analiza pe termen lung, ce se realizează pe perioade de 3-5 ani.

1.5 Principalii indicatori economico-financiari utilizati în analiza costurilor de producție

CAPITOLUL 2: Prezentarea generală a S.C. Imex – S.R.L.

2.1 Scurt istoric

Fabrica de bere din Satu Mare a luat ființă în anul 1974 având o capacitate de producție de 200.000 Hl bere/an. În anul 1978 în fabrică s-au efectuat investiții pentru dublarea capacitații de producție de bere, investiție încheiată în anul 1980 când deja produce o cantitate de 450.000 Hl bere/an.

În anul 1991 pe baza Legii 15/1990 și a Legii 31/1991 privind societațile comerciale se hotărește înființarea societații BERE S.A. Satu Mare ca societate pe acțiuni cu personalitate juridică.

În anul 1993 S.C. BERE S.A. Satu Mare s-a asociat cu investitorul german Franz Joseph Sailer cu sediul în orașul Marktoberdorf din Germania cu scopul îmbunătățirii calității berii prin executarea unor lucrări de investiții complexe.

Din acest an s-au început efectuarea a o serie de investiții în fabrică precum: introducerea gazului la centrala termică, procurarea unei noi linii de îmbuteliat la PET, mașini de suflat PET la diferite dimensiuni, mașini de umplut butoaie, precum și alte modernizări.

Modernizarea a ținut pâna în anul 1996 când în data de 15 august s-a scos prima bere sub licența SAILER.

In anul 2002 luna noiembrie fabrica în întregime a fost cumpărată de grupul de firme Waldy din București și funcționează sub patronatul firmei S.C. IMEX S.R.L..

Durata de existență a societății este nelimitată. S.C. IMEX S.R.L. are capital social de 1.800.000 lei, împărțit în 1400 de părți sociale cu valoare nominală de 200 lei fiecare. Structura capitalului social este următoarea:

– 8.100 părți sociale (90% din capitalul social) – Dl Voiculescu I Adrian

– 900 părți sociale (10% din capitalul social) – Dl Hornyak Francisc

În cursul anului 2003 s-a cumpărat și licența FALKEN de la proprietarul acesteia din Austria.

In luna August 2007 s-a pus in functiune o noua linie de imbuteliat PET care a dus la imbunatatirea calitatii berii.

2.2 Sectorul industrial al producției de bere

Producția de bere reprezintă unul dintre cele mai sustenabile sectoare de activitate economică din țară, aproximativ 98% din berea consumată de români fiind produsă local.

Prin numărul important al locurilor de muncă pe care le generează, direct și indirect, nivelul ridicat al investițiilor și contribuțiile importante la bugetul de stat, sectorul berii reprezintă, în contextul economiei României, un factor generator de valoare adăugată la nivelul tuturor ramurilor conexe.

După o prelungită perioadă de contracție la nivelul consumului, urmată de o stagnare a volumelor de vânzări pentru doi ani consecutiv, piața berii reușește să revină în 2012 pe un trend ascendent. Astfel, volumul total al pieței berii a atins 18,2 milioane hl în 2012, înregistrând o creștere cu 7% față de anul anterior.

În ceea ce privește nivelul consumului pe cap de locuitor, luând ca referință cele mai recente date privind recensământul populației României făcute publice de către Institutul Național de Statistică (INS), în 2012 consumul de bere per capita a atins valoarea de 90 litri.

Asociația Berarii României „Raport anual 2013” [online], Disponibil la: https://www.yumpu.com/en/document/view/29641525/descarca-brosura-asociatiei-editia-2013-asociatia-berarii-romaniei/25. Accesat la 30.05.2015

Asociația Berarii României „Raport anual 2013” [online], Disponibil la: https://www.yumpu.com/en/document/view/29641525/descarca-brosura-asociatiei-editia-2013-asociatia-berarii-romaniei/25. Accesat la 30.05.2015

Opțiunile consumatorilor în ceea ce privește tipul de ambalaj pentru bere au avut doar mici fluctuații față de valorile înregistrate în 2011, acestea înregistrând pentru:

PET – 52,5% (+1,2% față de anul precedent),

sticlă – 28,2% (-2% față de anul precedent),

cutie – 15,8% (+1% față de anul precedent)

draught – 3,5% (-0,2% față de anul precedent).

Pe fondul preferinței tot mai mari a consumatorului român pentru specialități de bere, la nivelul segmentului berilor de import s-a înregistrat pentru al doilea an consecutiv o ușoară creștere, volumul segmentului fiind în prezent de 0,43 milioane hl, mai mare cu aproximativ 59% față de anul trecut.

În ceea ce privește exporturile, acestea de asemenea au înregistrat o ușoară creștere, atingând 0,23 milioane hl, cu aproximativ 35% mai mult decât anul trecut.

Concentrarea domeniului este mare, primele cinci companii din Romania constituind Asociația Berarii României (Bergenbier, Romaqua, Ursus, Heineken, UBB)

Cele cinci companii membre ale Asociației asigură un număr de peste 4.250 de locuri de muncă în cadrul celor douăsprezece fabrici de bere, dintre care două microberării. Liniile de producție ale membrilor Asociației sunt prezente în orașe precum Ploiești, Constanța, Craiova, Miercurea Ciuc, Târgu-Mureș, Sebeș, Pantelimon, Timișoara, Buzău, Brașov, cele două microberării fiind prezente în Cluj-Napoca și Timișoara.

Companiile producătoare de materii prime membre ale Asociației, Soufflet Malt România și Asociația Producătorilor de Hamei din România, completează eforturile de promovare a culturii berii în România. Cei doi producători de materie primă își desfășoară activitățile în nouă fabrici și ferme, asigurând astfel un număr de peste 100 de locuri de muncă și contribuind la bugetul de stat cu peste 8 milioane de euro.

Volumul de vânzări înregistrat la nivelul membrilor Asociației Berarii României au atins anul precedent 16,6 milioane hl. Permanent orientați spre menținerea standardelor de producție la cel mai înalt nivel, investițiile efectuate de membrii Asociației au sporit an de an, perioadele de contracție severă a pieței neconstituind o excepție.

Astfel, în 2012 s-a înregistrat pentru cel de-al doilea an consecutiv o creștere de aproape 10 milioane Euro a nivelului investițiilor, atingându-se astfel 71 milioane Euro. Cu un aport important la bugetul de stat pe piața băuturilor alcoolice, reprezentat prin diferite taxe (TVA, accize, taxe de personal, diverse impozite și contribuții la asi- gurările sociale) contribuțiile membrilor Asociației au atins în 2012 pragul de 283 milioane de euro, în creștere cu 11 milioane de euro față de anul anterior.

Asociația Berarii României „Raport anual 2013” [online], Disponibil la: https://www.yumpu.com/en/document/view/29641525/descarca-brosura-asociatiei-editia-2013-asociatia-berarii-romaniei/25. Accesat la 30.05.2015

2.3. Produsele S.C. IMEX S.R.L.

Ca urmare a poziționării IMEX pe segmentul low-cost, marja comercială este redusă, urmărindu-se obținerea de profit prin vânzarea unor volume cât mai mari. Astfel, majoritatea vânzarilor berii IMEX se realizează prin intermediul lanțurilor de super-market-uri, și distribuitori capabili să distribuie cantități importante.

Imex produce și comercializează berea sub următoarele mărci:

Berea Sailer Pils

Fabricată cu respectarea normelor germane de fabricare a berii din materii prime de calitate superioară malț, hamei, apă și drojdie de bere, are un extract primitiv de 11OP cu un conținut de alcool minim 5 % volumetric.

Are o calitate excepțională ce combină armonios calitățile componentelor folosite la fabricație, ceea ce satisface cele mai înalte exigențe ale consumatorilor de bere tip Pils.

Realizată prin fermentare clasică, maturarea, filtrarea și îmbutelierea sub perna de bioxid de carbon asigură menținerea conținutului ridicat de bioxid de carbon format în timpul fermentării. Pasteurizarea flash menține calitățile sale gustative pe o perioada de 180 zile.

Berea Sailer 10 P

Fabricată din materii prime de calitate superioară, malț, orzoaică, hamei, drojdie de bere și apă tratată, cu respectarea strictă a tehnologiei clasice de fabricație, aceasta satisface cele mai rafinate gusturi ale consumatorilor amatori de o bere ușoară.

Are un extract primitiv de 10OP și un conținut de 4,2% alcool volumetric.

Este o bere de culoare deschisă care îmbină armonios amăreala volatilă a hameiului cu gustul placut dat de materiile prime folosite, cu persistența spumei și a continutul de CO2. Este o bere pasteurizată care se îmbuteliază in PET de 2L.

Berea Samberg

Este o bere blondă cu un extract primitiv de 10OP și cu un conținut de alcool de 4,2% volumetrice cu gust și amăreală plăcută.

Berea se obține prin fermentarea clasică a mustului de bere, fabricată din materii prime de calitate superioara malț, orz, apă, aromatizată cu un amestec de hamei amar și aromat și drojdie de bere.

Conținutul ridicat în bioxid de carbon este asigurat prin fermentarea mustului în condiții speciale și apoi maturată, filtrată și îmbuteliată sub perna de dioxid de carbon. Pasteurizarea flash înainte de îmbuteliere asigură menținerea caracteristicelor gustative și a calitații sale pe o perioadă de minim 60 zile. Se îmbuteliază în PET-uri de 2 L.

Berea Nr. 1

Este o bere blondă de culoare deschisă cu însușiri gustative deosebite, ceea ce se datorează atât materiilor prime folosite la fabricație cât și amestecului de hamei amar și aromat folosit la aromatizarea lui. Această marcă este produsă pentru rețeaua de hipermarketuri Carrefour.

Are un extract primitiv de 10OP și un conținut de alcool de 4,2%.

Materiile prime de calitate superioară malț, orz, hamei,apă si drojdie de bere asigură produsului obținut un gust plăcut armonios, o spumă persistentă și un conținut ridicat de CO2.

Fabricată prin fermentație clasică și pasteurizată Flash își menține calitățile gustative pe o perioada de 60 zile. Se îmbuteliază în PET-uri de 2L.

Berea blondă LaKOMA

Fabricată prin fermentare clasică o mustului de bere, face parte din categoria berilor ușoare și este fabricată din materii prime de calitate superioară: malț, orz, amestec de hamei amar și aromat, apă tratată și drojdie de bere.

Este o bere deschisă la culoare cu un extract primitiv de 10°P și un conținut în alcool de 4,2% vol., cu un gust plăcut care îmbină armonios calitațile materiilor prime folosite la fabricarea ei. Are o spumă persistentă și un conținut optim de CO2 pentru o asemnea cateogrie de bere.

Este pasteurizată înainte de îmbuteliere, ceea ce îi conferă o stabilitate remarcabilă cu menținerea calitaților sale gustative. Se îmbuteliază în PET-uri de 2L, sub perna de CO2 pentru a evita oxidarea ei.

Berea CBA

Este o bere blondă de culoare deschisă cu însușiri gustative deosebite, ceea ce se datorează atât materiilor prime folosite la fabricație cât și amestecului de hamei amar și aromat folosit la aromatizarea lui. Această marcă este produsă pentru rețeaua de magazine CBA.

Are un extract primitiv de 10OP și un conținut de alcool de 4,2%. Materiile prime de calitate superioară malț, orz, hamei,apă și drojdie de bere, asigură produsului obținut un gust plăcut armonios, o spumă persistentă și un conținut ridicat de CO2.

Fabricată prin fermentație clasică și pasteurizată Flash își menține calitățile gustative pe o perioadă de 60 zile. Se îmbuteliază în PET-uri de 2L.

2.4 Evoluția principalilor indicatori de volum ai SC IMEX S.R.L.

Pe perioada analizată, situația principalilor indicatori de volum se prezinta astfel:

Cifra de afaceri CA cunoaște o oscilație considerabilă pe parcursul celor patru ani analizați.

În anul 2010 CA scade față de anul precedent cu 1,261,609 lei, de la 7,964,956 lei la 6,703,347 lei, însemnând o scădere cu 15.84%.

În anul 2011 indicatorul prezintă o evoluție pozitivă, respectiv o creștere de peste 300% față de anul precedent, de la 6,703,347 lei la 20,565,973 lei

În anul 2012 se constată o scădere semnificativă a indicatorului cu 32.49% față de anul precedent, de la 20,565,973 lei la 13,884,771 lei

Corelat cu cifra de afaceri pe perioada analizată, indicatorul rezultatului brut al exercițiului, cunoaște de asemenea o fluctuație semnificativă, respectiv:

În anul 2010 deși negativ, acesta prezintă o evoluție favorabilă față de anul precedent în creștere cu 54.43% de la -2,089,306 lei la -952,064 lei

În anul 2011 trendul ascendent se menține, indicatorul prezentând o creștere cu 104.29% față de anul precedent, de la -952,064 lei la 40,487 lei.

În anul de bază 2012, rezultatul brut al exercițiului cunoaște o scădere semnificativă, de la 40,487 lei în 2011 la -1,901,342 lei, situație considerată nefavorabilă pentru societate.

Fondul de salarii prezintă o evoluție ascendentă pe toată perioada analizată, fapt ce reprezintă o situație nefavorabilă, având în vedere evoluția cifreid e faceri.

În anul 2010 indicatorul prezintă o scădere cu 9.31% față de anul precedent, ceea ce în mod normal ar reprezenta o situație favorabilă, dar având în vedere că cifra de afaceri prezintă de asemenea o scădere față de anul precedent, nu se poate considera ca atare.

În anul 2011 indicatorul prezintă o creștere cu 49.44% față de anul 2010, de la 1,224,012 lei la 1,829,164 lei.

În anul 2012 trendul de creștere al indicatorului se menține, acesta fiind cu 7.13% mai ridicat decât în anul 2011, de la 1,829,164 lei la 1,959,629 lei.

Evoluția activelor imobilizate cunoște o evoluție negativă, acestea scăzând pe toată perioada analizată.Astfel:

În anul 2010 acestea scad cu 5.49% de la 16,703,314 lei la 15,786,552 lei.

În anul 2011 indicatorul continuă trendul descendent cu 46.19% față de nivelul anului 2010, de la 15,786,552 lei la 8,494,836 lei.

În anul 2012 activele imobilizate scad față de anul 2011 cu 5.99%, de la 8,494,836 lei la 7,985,871 lei.

Activele circulante prezintă o oscilție ușoară pe perioada analizată, acestea având un nivel relativ constant, astfel:

În anul 2010 acestea scad cu 5.93% față de anul precedent de la 14,998,431 lei la 14,108,719 lei.

În anul 2011 valoarea activelor circulante crește cu 41.22% față de 2010, de la 14,108,719 lei la 19,924,871 lei.

În anul 2012 trendul descrescător revine, acestea scazând cu 9.24% față de 2011, de la 19,924,871 lei la 18,083,793 lei.

Valoarea adăugată prezintă de asemenea o oscilație considerabilă pe perioada analizată, astfel:

În anul 2010 aceasta scade cu 38.24% față de anul precedent de la 125,353 lei la 77,414 lei

În anul 2011 valoarea adăugată prezintă o evoluție pozitivă, crecând cu 1,654.97% față de 2010, de la 77,414 lei la 1,389,251 lei.

În anul 2012 trendul descrescător revine, aceasta scazând cu 71.13% față de 2011, de la 1,389,251 lei la 401,122 lei.

Datoriile totale ale întreprinderii, pe perioada analizată prezintă urmatoarea evoluție:

În anul 2010 acestea scad cu 47.04% față de anul precedent de la 26,020,294lei la 13,780,773 lei, ceea ce denotă o situație favorabilă pentru societate.

În anul 2011 datoriile totale ale societății continuă să scadă cu 4.22% de la 13,780,773 lei la 13,199,531 lei, situație deasemenea favorabilă.

În anul 2012 trendul descrescător al datoriile se oprește, acestea prezentând o creștere considerabilă de 108.37% față de valoarea din 2011, de la 13,199,531 lei la 27,504,268 lei.

Creanțele societății prezintă o scădere cu 27.93% în anul 2010 față de anul precedent, de la 3,413,129 lei la 2,459,707 lei.

În anul 2011 acestea prezintă o creștere însemnata, cu 587.45% față de 2010, de la 2,459,707 lei la 16,909,265 lei, având un efect direct asupra lichiditaților societății.

În anul 2012, deși mari, creanțtele prezintă o scădere cu 7.14% față de 2011, de la 16,909,265 lei la 15,701,509 lei.

CAPITOLUL III ANALIZA COSTURILOR DE PRODUCȚIE LA S.C. IMEX S.R.L.

Considerând societatea comercială industrială ca un sistem în care are loc procesul de producție, iar la intrări fiind materiile prime, materialele, resursele umane și la ieșiri produse și lucrări, se poate aprecia că toate elementele sistemului care participă la realizarea obiectivului final generează până la urmă consumuri care îmbracă forma de costuri. Pârvu,1999, p.12

Costul de producție reprezintă totalitatea cheltuielilor corespunzătoare consumului de factori de producție pe care producătorii le efectuează pentru producerea și vânzarea de bunuri materiale sau pentru prestarea de servicii. Drobotă,1992, p. 184

Costul de producție reprezintă un indicator calitativ-economic ce ocupă o poziție centrală în sistemul indicatorilor la nivel de firmă și al celor folosiți pentru măsurarea și aprecierea creșterii economice. Pârvu,1999, p.11

Calcularea cât mai exactă a costului producției fabricate, are la bază următoarele principii teoretice și metodologice:

– determinarea obiectului calculației;

– alegerea metodei de calculație;

– organizarea calculației contabile în concordanță cu celelalte forme de calculație economică (previzională și statistică);

– delimitarea pe feluri de activități a indicatorilor economico – financiari care fac obiectul calculației;

– delimitarea în timp a datelor și informațiilor pe baza cărora se calculează indicatorii economico – financiari;

– delimitarea în spațiu sau pe locuri de cheltuieli a datelor și informațiilor care stau la baza calculării indicatorilor economico – financiari. Oprea, Văduva, Ristea, Neamțu,1995, p. 200

3.1 Prezentarea procesului de producție

Procesul de fabricare a berii cuprinde 3 etape distincte, și anume:

1. Obținerea mustului de bere;

2. Fermentarea mustului de bere;

3. Filtrarea și îmbutelierea berii.

Aceste etape și utilajele utilizate sunt descrise în continuare:

OBȚINEREA MUSTULUI DE BERE

Prima operație pentru obținerea mustului de bere constă în cântărirea materiei prime, respectiv a malțului și orzului . Cântărirea se face cu ajutorul unor cântare- bascule de capacitate 20 kg ,respectiv 16 kg.

Cantitatea de malț, respectiv orz cântărită este în funcție de sortimentul de bere care se fabrică. După cântărire malțul este trecut la măcinare, care se face prin mori speciale realizându-se o măcinare umedă. Măcinarea orzului se face cu mori de măcinare uscată cu 4 perechi de valțuri. Măcinișurile rezultate (plămada) sunt trecute într-un cazan de plămădire –zaharificare. În acest cazan cu ajutorul apei și sub acțiunea enzimelor de malț, se realizează transformarea substanțelor macromoleculare insolubile din malț în produse solubile cu masă moleculară mică și medie, care vor alcătui extractul mustului de bere. Această operație de plămădire- zaharificare se face după o diagramă specifică tipului de bere fabricat, urmărindu-se permanent temperatura, timpul și pH-ul plămăzii. După zaharificare plămada este filtrată cu ajutorul unui filtru, cu scopul separării mustului de parțile insolubile care vor forma borhotul din malț. Atât primul must concentrat rezultat, cât și apele folosite la spălare și epuizarea borhotului în extract, sunt supuse apoi fierberii cu hamei.

Fierberea mustului cu hamei are ca scopuri principale solubizarea substanțelor amare și de aromă ale hameiului , coagularea proteinelor, inactivarea enzimelor și sterilizarea mustului.

Fierberea mustului cu hamei durează de regulă 90 minute, după care urmează îndepărtarea precipitatului care se formează la fierberea mustului , denumit trub la cald. În continuare urmează răcirea mustului pâna la temperatura de însămânțare cu drojdie 7-10 grd C , răcire care se efectuează printr-un răcitor cu plăci, folosindu-se în prima fază ca agent de răcire apa din rețea, iar în a doua fază apa răcită la temperatura de 0-1 grd C.

Apa caldă rezultată prin procesul de răcire a mustului este colectată într-un bazin, de unde este folosită în procesul tehnologic al unei noi șarje.

Mustul de bere obținut, cu extractul primitiv corespunzător sortimentului de bere fabricat, este trecut apoi la fermentarea primară.

FERMENTAREA MUSTULUI DE BERE

Mustul de bere pompat de la secția Fierbere, este primit în fermentarea primară în linul de angajare, care este un vas cu capacitatea de 300 hl. Aici mustul este însămânțat cu drojdie de bere , de o anumită generație și cantitate, în funcție de sortimentul de bere. În acest lin de angajare mustul stă 12 ore pâna când începe să se declanșeze fermentarea , lucru care se observă prin formare de spumă. După 12 ore mustul este transvazat în tancul de fermentare primară a cărui capacitate este de 400 hl și unde fermentarea durează 7-10 zile la temperaturi de fermentare cuprinse între 10-12 grd C.

În această fază are loc transformarea zahărului fermentescibil în alcool etilic , bioxid de carbon și alte produse secundare de fermentație, rezultând la sfârșit așa numita bere tânără.

În cursul operației următoare această bere tânără este trecută în tancurile din fermentarea secundară unde are loc saturarea berii cu bioxid de carbon, limpezirea și finisarea gustului berii. Fermentarea secundară dureaza între 23-30 zile. O parte din drojdia rezultată de la fermentația primară este tratată și refolosită pentru o noua însămânțare.

Parametrii de temperatură și timp din diagramele de fabricație de la fierbere și fermentare sunt urmăriți și înregistrați cu ajutorul unei instalații automate de monitorizare a parametrilor menționați. După terminarea fermentației secundare, berea este trecută la subrăcire pentru depunerea proteică, unde stă între 3-5 zile și apoi urmează filtrarea.

FILTRAREA ȘI ÎMBUTELIEREA BERII

Filtrarea berii are drept scop îndepărtarea drojdiei și a altor substanțe care formează tulburarea acesteia. Filtrarea berii se realizează cu ajutorul unui filtru combinat , realizându-se în același timp o dublă filtrare care constă dintr-o filtrare clasică cu pământ filtrant “ kieselgur”, urmată de o filtrare sterilizantă cu cartoane sterile.

Înainte de a incepe filtrarea, se face o pregătire a filtrului și a traseului berii filtrate, prin sterilizare cu apă fierbinte 85-90 grd C timp de 45 minute, urmată de o răcire a instalației la 0 grd C. Totodată se face o spălare și dezinfectare a tancurilor în care se va filtra berea, tancurile de liniștire.

Berea filtrată este depozitată în tancurile de liniștire, de unde este dată la linia de îmbuteliat. Înainte de a se începe îmbutelierea se procedează la pregătirea liniei de îmbuteliere, care constă în spălarea tuturor traseelor de bere, coloane, pasteurizator, mașina de îmbuteliat, cu sodă caustică la 80 grd C, concentrație 2% , urmată de o limpezire cu apă rece și o dezinfectare cu oxonia activ 150. Berea filtrată este trecută apoi la pasteurizare care se realizează printr-un pasterizator cu plăci continuu, de unde ajunge în tancurile care alimentează mașinile de îmbuteliat.

Ambalajele de plastic PET-uri de 2L, 1L, 2.5 L sunt produse în cadrul secției.

La îmbuteliere, înainte de a fi îmbuteliate, peturile sunt dezinfectate cu o soluție de oxonia activ 150, concentratie 0.003 %.

După îmbuteliere, berea este etichetată cu etichete corespunzătoare tipului de bere, marcate conform prescripțiilor legale.

Berea la PET este ambalată în baxuri a câte 6 flacoane, care în urma contorizării sunt trecute la magazie, unde sunt paletizate și înfoliate pe palet Euro și apoi livrate.

3.2.Analiza cheltuielilor aferente veniturilor întreprinderii

Pentru analiza cheltuielilor intreprinderii se utilizează informațiile din contul de profit și pierdere întocmit la finele exercițiului financiar. Documentul de sinteză contabilă grupează cheltuielile și veniturile după natura activității, respectiv de exploatare, financiare și extraordinare. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor evidențiează evoluția și factorii de influență ai acestora, precum și identificarea resurselor necesare pentru reducerea sau menținerea lor în limite de eficiență.

Indicatorii generali folosiți în analiza cheltuielilor aferente veniturilor sunt:

1. rata de eficiență a cheltuielilor totale (Rct);

2. cheltuieli din exploatare la 1000 lei venituri din exploatare (Rce);

3. cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri (C(1000)).

1. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor pe baza indicatorului rata de eficiență a cheltuielilor totale în perioada 2009 – 2012.

Pentru analiză se folosesc următoarele date din contul de profit și pierdere al S.C. IMEX S.R.L., prezentat în anexa nr. 1.

A. Modelul de calcul al indicatorului – rata de eficiență a cheltuielilor totale:

Rct = (Σ Chi / Σ Vi ) ∙ 1000; Unde: Rct = rata de eficiență a cheltuielilor totale; Chi = cheltuieli la nivelul fiecărei categorii de activitate „i”; Vi = venituri la nivelul fiecărei categorii de activitate „i”;

a) Modificarea totală a indicatorului (ΔRct):

Δ Rct = (Σ Chit/ Σ Vit · 1000 – (Σ Cit-1/ Σ V it-1) · 1000 = Rctt-Rctt-1

Δ Rct2010 = 1,114 – 1,232 = –118 ‰

Δ Rct2011 = 998 – 1,114 = –116 ‰

Δ Rct2012 = 1,120– 998 = 121‰

b) Descompunerea pe factori de influență:

ΔRct = Δ Ch + ΔV

c) Stabilirea influenței modificării fiecărui factor asupra indicatorului:

1. influența modificării veniturilor:

Δ V = (ΣChit-1/ Σ Vit)· 1000 – ( ΣChit-1/ ΣVit-1) · 1000 = Rct’ – Rctt-1

Δ V2010 = (11,111,368/ 8,359,639 ) · 1000 – 1,232 = 1,329 – 1,232 = 97 ‰ Δ V2011 = (9,311,703/ 25,035,216) · 1000 – 1,114= 372 – 1,114 = – 742 ‰ Δ V2012 = (24,994,729/ 15,883,281) · 1000 – 998 = 1,574– 998 = 576 ‰

2. influența modificării cheltuielilor:

Δ Ch = (ΣChit / Σ Vi t) · 1000 – ( ΣChit-1 / Σ Vit ) · 1000 = Rctt – Rct’

Δ Ch2010 = (9,311,703/ 8,359,639) · 1000 – (11,111,368/ 8,359,639) · 1000 = 1,114 – 1,329

= – 215

Δ Ch2011 = (24,994,729/ 25,035,216) · 1000 – (9,311,703/ 25,035,216) · 1000 = 998 – 372

= 626

Δ Ch2012 = (17,784,623/ 15,883,281) · 1000 – (24,994,729/ 15,883,281) · 1000 = 1,120 – 1,574 = -454

Analiza indicatorului de eficiență a cheltuielilor totale relevă o oscilație a acestuia în perioada analizată, respectiv în anii 2010 si 2011 acesta prezintă o evoluție descendentă inregistrând o scadere cu 117.69 lei in 2010 față de 2009 si 115.51 lei în 2011 față de 2010. Acest aspect este considerat pozitiv având în vedere că indicii de creștere a cheltuielilor totale se afla sub indicii de creștere a veniturilor, condiția de eficiență fiind îndeplinită. ( ICh < IVt )

În anul 2012 indicatorul analizat prezintă o evoluție nefavorabilă, înregistrând o creștere față de anul 2011 cu 126 lei, condiția de eficiență nefiind respectată, în sensul că indicele de creștere a cheltuielilor totale ( 71.15%) este superior celui de creștere a veniturilor ( 63.44%)

Analiza indicatorului pe activități relevă o evoluție pozitivă a activitații de exploatare în perioada 2010 si 2011, cheltuielile inregistrând un trend descendent, incadrandu-se sub nivelul veniturilor, respectându-se astfel condiția de eficiență.

În anul 2012 cheltuielile din exploatare inregistrează o crestere față de perioada precedntă, condiția de eficiență nefiind respectată, se desprinde concluzia unei situații nefavorabile pentru întreprindere.

În funcție de natura lor, cheltuielile la 1000 lei venituri, au înregistrat diverse modificări prezentate în tabelul următor:

B. Modelul de calcul al indicatorului: Rct = (Σgi ∙ ci(1000 ))/ 100

Unde: gi = structura veniturilor;

ci(1000) = cheltuieli la 1000 lei venituri pe categorii

a) Modificarea totală a indicatorului (ΔRct):

ΔR = Rctt– Rctt-1= (Σ git・ cit(1000)) / 100 – (Σ git-1・ cit-1(1000) ) / 100

Δ Rct2010 = 1,114 – 1,232 = –118 ‰

Δ Rct2011 = 998 – 1,114 = –116 ‰

Δ Rct2012 = 1,120– 998 = 121‰

b) Descompunerea pe factori de influență:

Δ Rct = Δ gi + Δ ci(1000)

c) Stabilirea influenței modificării fiecărui factor asupra indicatorului:

1. influența modificării structurii veniturilor:

Δ gi = ( Σ git・ cit-1(1000) ) / 100 – ( Σ git-1・ cit-1(1000 ) / 100= Rct' – Rctt-1

Δ gi2010 =[ (99,60・ 1,217 + 0,40 ・ 13,419) / 100 ] – 1,232 = 34 ‰

Δ gi2011 =[ (99,79・ 1,089 + 0,21 ・ 7,318) / 100 ] – 1,114 = -12 ‰

Δ gi2012 =[ (99,72・ 994 + 0,29 ・ 3,019) / 100 ] – 998 = 2 ‰

2. influența modificării cheltuielilor la 1000 lei venituri pe categorii:

Δ ci(1000) = Σ git ・ cit(1000) – Σ git・ cit-1(1000) = Rctt – Rct’

Δ ci(1000)2010 =[ ( 99,60 ・1,089 + 0,40 ・7,318) / 100 – (99,60 ・1,217 + 0,40 ・13,419)/100 ] = 1,114 – 1,266 = -152 ‰

Δ ci(1000)2011 =[ ( 99,79 ・994 + 0,21 ・3,019) / 100 – =[ (99,79・ 1,089 + 0,21 ・ 7,318) /100 ] = 998 – 1,102 = -104 ‰

Δ ci(1000)2012 =[ ( 99,72 ・1,120 + 0,29 ・1,089) / 100 – =[ (99,72・ 994 + 0,29 ・ 3,019) /100 ] = 1,120 – 1,000 = 120 ‰

2.Analiza cheltuielilor aferente veniturilor pe baza indicatorului cheltuielila 1000 lei cifră de afaceri în perioada 2009-2012

Pentru analiză se folosesc date din contul de profit și pierdere (anexa nr.1) al societății IMEX SRL

Modelul de calcul al indicatorului cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri:

C(1000) = (Σ Chi / Σ CA ) ∙ 1000 = (Σ qi ∙ ci / Σ qi ∙ pi ) ∙ 1000

Unde: Chi = cheltuieli la nivelul fiecărei categorii de activitate „i”;

CA = cifra de afaceri;

qi = cantitatea;

ci = costul unitar al produsului „i”;

pi = prețul mediu de vânzare (exclusiv T.V.A).

Modificarea totală a indicatorului (Δ C(1000) ):

Σqit· cit Σ qit-1 · c it-1

ΔC (1000) = ————— · 1000 —————— · 1000 = Ct(1000) – Ct-1(1000)

Σqit· pit Σ q it-1 · p it-1

ΔC2010 (1000) = 1,353 – 1,377 = -25‰

ΔC2011 (1000) = 1,208 – 1,353 = -145‰

ΔC2012 (1000) = 1,277 – 1,208 = 70‰

Cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri reflectă o situație favorabilă in anii 2010 și 2011, acestea scazând de la 1,377 lei în 2009 la 1,353 în 2010 și de la 1,353 lei în 2010 la 1,208 lei în 2011, cu 25‰ respectiv 145‰.

În anul 2012 situația reflectată de acest indicator este nefavorabilă pentru întreprindere, acesta prezentând o creștere de 70‰, cu 1,208 lei față de anul anterior.

3.3 Analiza cheltuielilor variabile

Cheltuielile variabile (sau operaționale) reprezintă componenta cheltuielilor de exploatare dependentă de volumul fizic de activitate și de structura acesteia. Ele își modifică volumul corespunzător și în același sens cu modificarea volumului fizic al producției, consecința acestui comportament fiind apariția și dispariția lor odată cu activitățile care le determină.

Fiind rezultatul deciziei de exploatare, modificarea lor în raport cu volumul producției, se realizează în următoarele forme:

-proporțională – cheltuielile cresc proporțional cu producția fizică; -progresivă – cheltuielile cresc mai rapid decât producția fizică; -degresivă – cheltuielile cresc mai încet decât producția fizică; -regresivă – cheltuielile scad când producția crește.

Modelul de calcul al indicatorului – cheltuieli variabile la 1000 lei cifră de afaceri:

Σ Chvi Σ qi ∙ cvi

Cv(1000) = ——— ∙ 1000 = ———— ∙ 1000

CA Σ qi ∙ pi

Unde: CA = cifra de afaceri = Σ qi · pi

Chvi = cheltuieli variabile la nivelul fiecărui produs „i”;

qi = cantitatea;

cvi = costul variabil unitar al produsului „i”;

pi = prețul mediu de vânzare (exclusiv T.V.A).

Modificarea totală a indicatorului (Δ Cv(1000)):

Σ qit · cvit Σ qit-1 · cvi t-1

Δ Cv(1000) = ————— · 1000 ————— · 1000 = Cvt(1000) – Cvt-1(1000)

Σ qit · pit Σ qi t-1 · pi t-1

Δ Cv(1000)2010 = 656-627 = 29‰

Δ Cv(1000)2011 = 716-656 = 60‰

Δ Cv(1000)2012 = 755-716 = 39‰

Analiza indicatorului evidențiază o situație nefavorabilă pentru societate, acesta prezentând o creștere considerabilă pe toată perioada analizată, nefiind direct proporțională cu evoluția cifrei de afaceri, astfel în anul 2012 deși cifra de afaceri scade cu 6,681,202 față de anul precedent, cheltuielile variabile la 1000 lei cifră de afaceri cresc cu 39‰.

3.4 Analiza cheltuielilor fixe

Cheltuielile fixe (sau de structură) reprezintă acea parte a cheltuielilor care nu depinde de volumul de activitate. În limite importante ale volumului producției aceste cheltuieli, ca sumă totală, nu înregistrează variații, ceea ce înseamnă că, cu cât volumul producției crește cu atât cheltuielile fixe unitare scad, ca efect al „ economiilor de scară”. Aceste cheltuieli sunt fixe doar în interiorul unui palier de activitate. Pe termen lung toate cheltuielile sunt vari abile.

Modelul de calcul al indicatorului – cheltuieli fixe la 1000 lei cifră de afaceri:

CF CF

Cf(1000) = —— ∙ 1000 = ———— ∙ 1000

CA Σ qvi∙ pvi

Modificarea totală a indicatorului (Δ Cf(1000)):

CFt CF t-1

ΔCf(1000) = —— ∙ 1000 – Cf(1000)t-1 = —— ∙ 1000

CAt CA t-1

ΔCf(1000)2010 = 331-290 =41‰

ΔCf(1000)2011 = 127-331 =-204‰

ΔCf(1000)2012 = 182-127 =55‰

Analiza indicatorului relevă o situație nefavorabilă pentru societate, astfel în anul 2012 deși cifra de afaceri scade cu 6,681,202 față de anul precedent și cheltuielile fixe scad de la 2,608,226 lei în 2011 la 2,528,590 lei în 2012, cheltuielile fixe la 1000 lei cifră de afaceri cresc cu 55‰ față de anul 2011.

3.5 Analiza cheltuielilor cu personalul

Scopul acestei analize este evidențierea corelației dintre dinamica volumului de activitate și a cheltuielilor cu salariile. Creșterea mai accentuată a indicelui volumului de activitate comparativ cu cel al salariilor relevă din punct de vedere economic, o utilizare eficientă a resurselor umane disponibile.

Condiția de eficiență:

Analiza cheltuirii fondului de salarii pe baza modificării absolute în perioada 2009-2012

Modelul de calcul a indicatorului – fondului de salarii: Fs = N ∙ s

Unde: Fs = fondul de salarii;

N = numărul mediu scriptic de salariați;

s = salariu mediu pe salariat în perioada cercetată.

Modificarea totală a fondului de salarii:

Δ Fs = Fst – Fst-1 = Nt· st – N t-1 · s t-1

Δ Fs2010= 1,224,012 – 1,349,723 = -125,711

Δ Fs2011= 1,829,164- 1,224,012 = 605,152

Δ Fs2012= 1,959,629- 1,829,164= 130,465

Descompunerea pe factori de influență:

Δ Fs = Δ N + Δ s

Stabilirea influenței modificării fiecărui factor asupra fondului de salarii:

1. influența numărului mediu scriptic de salariați: Δ N = (Nt· s t-1) – (N t-1 · s t-1)

Δ N2010 = (55·23,271) – (58 · 23,271) = -69,813 Δ N2011 = (87·22,255) – (55 · 22,255) = 712,160 Δ N2012 = (87·21,025) – (87·21,025) = 0

2. influența salariului mediu: Δ s = Nt · st – Nt · st-1

Δ s2010 = (55 · 22,255) – (55 · 23,271) = -55,880 Δ s2011 = (87 · 21,025) – (87 · 22,255) = -107,010 Δ s2012 = (87 · 22,524) – (87 · 21,025) = 130,413

În perioada 2009 – 2011 se poate observa o corelare a fondului de salarii, cu numarul de salariați, lucru ce indică o situație nefavorabilă pentru societate în anul 2012 când fondul de salarii cunoaște o creștere de 130,465 lei fața de anul 2011, pe fondul menținerii aceluiași numar de salariați.

Eficiența cheltuielilor cu personalul pe baza indicatorului cheltuieli salariale la 1000 lei

cifră de afaceri în perioada 2009-2012

Modelul de calcul al indicatorului – cheltuieli salariale la 1000 lei cifră de afaceri:

Cs N Cs

Cs(1000) = — · 1000 = — · — · 1000

CA CA N

Unde: Cs(1000) = cheltuieli salariale la 1000 lei cifră de afaceri;

Cs = cheltuieli salariale;

CA = cifra de afaceri;

N/CA = numărul mediu de salariați la 1 leu cifră de afaceri;

Cs/N = salariul mediu pe un salariat (s)

Modificarea totală a indicatorului- cheltuieli salariale la 1000 lei cifră de afaceri:

Cst Cst-1

Δ Cs(1000) = Cst(1000) – Cst-1(1000) = —— · 1000 – —— · 1000

CAt CA t-1

Δ Cs(1000)2010 = 183 – 169 = 13‰

Δ Cs(1000)2011 = 89 – 183 = -94‰

Δ Cs(1000)2012 = 141 – 89 = 52‰

Descompunerea pe factori de influență:

Δ Cs(1000 ) = Δ CA + Δ Cs

Stabilirea influenței modificării fiecărui factor asupra indicatorului:

1. influența modificării cifrei de afaceri:

Δ CA = Cst-1/ CAt·1000 – Cs t-1/CA t-1 · 1000

Δ CA2010 = (1,349,723/ 6,703,347·1000)- (1,349,723/7,964,956·1000) = 31.89 Δ CA2011 = (1,224,012/ 20,565,973·1000)- (1,224,012/6,703,347·1000) = -123 Δ CA2012 = (1,829,164/ 13,884,771·1000)- (1,829,164/20,565,973·1000) = 42.8

2. influența modificării cheltuielilor salariale:

Δ Cs = Cst/ CAt · 1000 – Cs t-1/ CAt · 1000

Δ Cs2010 = (1,224,012/ 6,703,347 · 1000) – (1,349,723/6,703,347 · 1000) = -18.75 Δ Cs2011 = (1,829,164/ 20,565,973· 1000) – (1,224,012/ 20,565,973· 1000) = 29.42 Δ Cs2012 = (1,959,629/ 13,884,771· 1000) – (1,829,164/ 13,884,771· 1000) = 9.4

Analiza indicatorului evidențiază o situație nefavorabilă pentru societate în anul 2012, când cifra de afaceri prezintă o scădere cu 32,49% față de anul precedent, în timp ce cheltuielile cu personalul cunosc o creștere cu 7,13% față de acceași perioadă de raportare.

3.6 Analiza cheltuielilor materiale

Cheltuielile materiale prezintă o importanță deosebită în procesul de producție al unei întreprinderi, constituind nucleul din punct de vedere economic al produsului finit, acestea deținând ponderea cea mai însemnată în structura cheltuielilor de exploatare.

Analiza lor are rolul de a evidenția trendul descendent al acestora, în special ca urmare a fenomenului de experiență, progresului tehnic, reorganizării procesului de producție.

Modelul de calcul al indicatorului – cheltuieli materiale la 1000 lei cifră de afaceri

Cm(1000) = (Cm / CA) · 1000

Modificarea totală a indicatorului (Cm(1000)):

Δ Cm(1000) = (Cmt / CAt · 1000)- (Cmt-1 / CA t-1 · 1000)

Δ Cm(1000)2010 =760-710 = 50‰ Δ Cm(1000)2011 =772-760 = 12‰ Δ Cm(1000)2012 =789-772 = 18‰

Se poate observa pe perioada analizată un trend ascendent al acestui indicator, respectiv:

În anul 2010 cheltuielile materiale la 1,000 lei cifră de afaceri, cresc cu 7.03% față de anul precedent de la 710 lei la 760 lei, respectiv 50‰.

În anul 2011 indicatorul prezintă deasemenea o creștere cu 1.57% față de valoarea acestuia din 2010, de la 760 lei la 772 lei, respectiv 12‰.

În anul 2012 se observă creșterea cheltuielilor materiale raportate la cifra de afaceri cu 1.57%, de la 772 lei la 789 lei, adică 18‰.

De remarcat că nu exită un decalaj considerabil între oscilațiile celor 2 indicatori, respectiv cheltuielile materiale și cifra de afaceri, pe perioada avută în vedere pentru analiză.

3.7 Calculația costurilor de producție. Metoda pe faze de fabricație.

Metodele de calculație a costurilor – numite și metode de conducere prin costuri – cuprind un ansamblu de procedee prin care se „asigură cuantificarea corelației dintre cheltuieli și producția care le-a ocazionat, în calitatea lor de mărimi economice determinabile prin măsurare și calcul.(Cârstea G., Oprea C.,1980, p.61-64)

Metoda pe faze de fabricație se aplica la organizațiile economice cu o producție de masă și constă în determinarea și controlul costurilor pe fiecare fază sau etapă unde se realizează produsul respectiv și apoi pe întregul produs. (Nedelea Ș.,2011, p.147). Pentru determinarea costului efectiv al produselor, metoda presupune segmentarea procesului de producție pe faze de prelucrare a materiilor prime, respectiv semifabricatelor.

1. Cheltuielile directe pe cele trei faze ale procesului de producție

2. Cheltuieli in alte verigi organizatorice

Cheltuielile comune ale fazelor de productie se repartizeaza in functie de salariile directe, inclusiv cheltuielile cu asiurarile sociale.

KF = cheltuieli comune / salarii directe+asigurari sociale

KF = 3,767,814 / 1,233,137 = 3.055

Cheltuielile generale de admistrație se repartizează în funcție de costul comun repartizat pe fiecare fază de fabricație.

Ka = cheltuieli administrative/cost comun fazelor de producție

Ka = 3,774,775/ 3,767,814 = 1.002

3. Costul unitar total

REFERINȚE (minimum 10 – 15 titluri, dintre care minimum 3 – 5 titluri să fie ale coordonatorului științific). Înscrierea referințelor se va face strict în ordine alfabetică, indiferent că este vorba despre autori, website-uri, documente oficiale etc. Conform Ruskin London University 2014.

Cârstea Gheorghe., Călin Oprea.1980, Calculația costurilor , București: Editura Didactică și Pedagogică,

Vâlceanu Gheorghe, Robu Vasile, Georgescu Nicolae, 2005. Analiză economico-financiară. București: Editura Economică

Nedelea Ștefan, 2011. Competitivitate și costuri. București: Editura ASE

Asociația Berarii României „Raport anual 2013” [online], Disponibil la: https://www.yumpu.com/en/document/view/29641525/descarca-brosura-asociatiei-editia-2013-asociatia-berarii-romaniei/25. Accesat la 30.05.2015

Drobotă N, 1992. Economie politică. București: Editura Economics

Oprea Călin, Văduva Ilie, Ristea Mihai, Neamțu Horia, 1995, Bazele contabilității, București: Editura Didactică și Pedagogică

Ristea Mihai, Klaus Ebbeken, Ladilau Possler, 2000, Calculația și managementul costurilor, București: Editura Teora.

Pârvu Florea, 1999, Costuri și fundamentarea deciziilor, București: Editura Economică.

Maria Niculescu, 1997, Diagnostic global strategic, București: Editura Economică

Alexandru Buglea, 2008, Analiza economico-financiară, Timișoara: Editura Universității de Vest.

Șendroiu Cleopatra ,Contabilitate de gestiune – suport de curs [online], Disponibil la:
www.cig.ase.ro/prof/cleosendroiu/resurse/curs_cg.doc