Diabetul Zaharat Principala Cauza de Boala Renala Cronica

Principala cauză de boală renală cronică ȋn lume și responsabilă pentru intrarea ȋn programele de supleere a funcției renale, este considerată a fi diabetul zaharat.

Nefropatia diabetică, complicație tardivă a diabetului, este cauza principală de morbiditate și mortalitate la pacienții diabetici atât prin afectarea renală de diverse stadii până la stadiul de boală renală cronică terminală cât și prin numeroasele comorbidități cardiovasculare. Albuminuria persistentă este marca nefropatiei diabetice pentru al cărei diagnostic sunt necesare și alte criterii: prezența retinopatiei diabetice și absența altor semne clinice și paraclinice de afectare renală sau de tract urinar [1]. Afectarea renală din diabet este precedată de modificări funcționale precoce și reversibile ce apar ȋn câteva luni de la debutul bolii și constau ȋn hiperfiltrare, creșterea ratei filtrării glomerulare, nefromegalie și microalbuminurie, pentru ca ȋn câțiva ani sa se instaleze și modificările structurale glomerulare: expansiunea mezangiului și ȋngroșarea membranei bazale glomerulare. Acestea odată apărute duc la proteinurie și degradarea ireversibilă a funcției renale iar ȋn urmatorii 8-10 ani circa jumătate din pacienți ajung ȋn stadiul de boală renală cronică terminală.

Epidemiologie

În SUA aproximativ jumătate dintre pacienții intrați ȋn programele de supleere renală ȋn 2005 erau diabetici și peste 80% dintre ei afectați de DZ tip II [2].

Se așteaptă ca prevalența diabetului zaharat să se dubleze până ȋn anul 2030 și creșterea incidenței DZ tip II ȋn rândul copiilor să crească ȋn țările ȋn curs de dezvoltare [3]

În România incidența diabetului zaharat este de 11,6% conform studiului PREDATOR finalizat ȋn 2014 ( Studiul Național privind Prevalența Diabetului, Prediabetului, Supraponderii, Obezității, Dislipidemiei, Hiperuricemiei și Bolii Cronice de Rinichi), adică aproximativ 2 milioane de români cu vârste cuprinse ȋntre 20 și 79 ani sunt afectați.

Dată fiind incidența ȋn continuă creștere a diabetului zaharat se pare că și prevalența nefropatiei diabetice va fi ȋn creștere. Datele raportate de National Health and Nutrition Education Survey (NHANES) au arătat că incidența nefropatiei diabetice a fost ȋn creștere din 1998 până ȋn 2008, iar ultimele raportări ale United States Renal Data System (USRDS) indică o creștere de 30% a incidenței bolii renale cronice terminale la persoanele cu diabet din USA ȋntre 1992 și 2008 [4. 5.]

Aproximativ 0,5% din populația Statelor Unite și a Europei Centrale suferă de diabet zaharat tip I cu incidență și mai mare ȋn țările Scandinave , ȋn sudul Europei și Japonia, iar diabetul zaharat tip II este de circa 9 ori mai frecvent și predispoziția rasei negre ȋn dezvoltarea nefropatiei diabetice este mai mare decât la caucazieni [2]. Riscul de a dezvolta acest gen de afectare renală este crescut de implicarea unor factori decisivi cum ar fi: un slab control al glicemiei și tensiunii arteriale dar și intervenția factorilor genetici cât și a unor aspecte ca profilul lipidic, fumatul și aportul de vitamina D.

Patogenie și fiziopatologie

Leziunile renale din cadrul nefropatiei diabetice sunt produse prin coroborarea mai multor factori: tulburările metabolice caracteristice diabetului, cu lipsa controlului glicemiei, mecanismele hemodinamice care includ hiperfiltrarea glomerulară și hipertensiunea arterială sau doar absența scăderii nocturne a valorilor tensionale și nu ȋn ultimul rând predispoziția genetică.

Similar Posts