Dezvoltarea Urbanistică A Orasului Dorohoi

UNIVERSITATEA ,, A.I. CUZA” IAȘI

DEZVOLTAREA URBANISTICĂ A ORALULUI DOROHOI

Coordonator științific,

Lector univ. dr.

Candidat,

Student. CHIȚAN GEORGIANA

Facultatea de geografie…….

2016

ARGUMENT :

CAPITOLUL I

Caracterul spatial urban.

1. Așezare geografică.

1.1.Așezarea geografică și particularitățile naturale ale teritoriului municipiului Dorohoi.

1.2.Date geologice.

1.3.Relieful orașului Dorohoi.

1.4.Date climatice din zona orașului Dorohoi.

1.5.Date hidrogeologice și hidrologice.

1.6.Solurile și răspândirea lor.

1.7.Vegetația din zona Dorohoiului.

CAPITOLUL II :

CAPITOLUL III :

Dezvoltare durabilă

3. Dezvoltarea urbanistică.

3.1. Date privind evoluția în timp a unității teritoriale ale orașului Dorohoi.

3.2. Evoluția localității după 1990.

3.3. Caracteristicile zonei centrale a municipiului Dorohoi.

3.4. Disfuncționalități.

3.4.1.Ocuparea terenurilor.

3.4.2. Echiparea edilitară

3.5. Probleme de mediu

CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

ARGUMENT

Capitolul I

Caracterul spatial urban.

1. Așezare geografică.

1.1.Așezarea geografică și particularitățile naturale ale teritoriului municipiului Dorohoi.

Municipiul Dorohoi, parte integrantă a teritoriului Moldovei de Nord, aparține administrative de județul Botoșani, fiind al doilea oraș din județ ca potential economic și uman după municipiul Botoșani.

Dorohoiul este situat în nord-estul țării, la o distanță de 493 km de București, pe calea ferată și de 488 km, pe șosea. În cadrul județului Botoșani, se găsește în nord-vestul acestuia, la 35 km de municipiul cu același nume pe DN 29 B și la 36 km pe calea ferată; se află la 36 km de Darabani pe DN 29 A, la 40 km de Săveni pe DJ 292, la 45 km de Suceava pe DN 29 A și la 150 km de orașul Iași(154 km pe calea ferată), precum și la o distanță de 15 km de punctul de trecere a frontierei Racovăț –Pomârla.

Teritoriul administrativ al orașului se învecinează la N cu comunele Ibănești și George Enescu, la E cu comuna Broscăuți, la S cu comuna Văculești, la S-V cu comuna Șendriceni, iar la V cu comuna Hilișeu, de care este legat prin drumuri nașionale și județene în bună stare de practicabilitate.

Pe lăngă orașul propriu-zis, Dorohoiul mai cuprinde și trei localități component: Loturi Enescu, Dealul Mare și Progresul.

Pe glob, poziția municipiului Dorohoi este marcată de intersecția paralelei de 47 58 latitudine nordică și a meridianului de 26 24 longitudine estică, poziția care influențează peisajul fizico-geografic al teritoriului administrativ al localității.

Din punct de vedere geographic, Dorohoiul este așezat în vecinătatea zonei de contact dintre Podișul Sucevei (regiunea de dealuri înalte Bour-Ibănești de pe stângaVăii Siretului) și Cîmpia Moldovei, în Depresiunea Dorohoi, pe cursul superior al râului Jijia, în aval cu confluenta acestuia pe pârâul Buhai.

Dealurile de pe nord, nord-vest și vest de oraș au înălțimi în jur de 400 m( Măgura Ibănești – 385 m, Pietriș Dersca – 472 m). Ele alcătuiesc o ramă înaltă, de forma unei semilune sau a unui arc cu deschidere spre sud- est. Contactul cu regiunea vecină- Cîmpia Moldovei-, cu un relief mai coborât cu aproximativ 200 m, se face printr-o zonă al cărei relief coboară în pantă puternică, alcătuind așa- numita coastă a Ibăneștilor și a Dorohoiului.”Altitudinal,teritoriul orașului Dorohoi este situate între 140-142 m în șesul Jijiei și 302 m pe vârful Polonic al Crucii, în S-V orașului, altitudine absolută, rezultând o energie mica de relief, care în intravilan este și mai mica dealul Țerinca-195 m, atingând doar 70-80 m”(Gh. Teodorescu,lucr.cit. pag.3-4).

Spre est și sud-est de oraș se întinde Cîmpia Moldovei, începând cu Câmpia Jijiei superioare și Bașeului, cu dealuri domoale, văi largi străbătute de ape leneșe, cu numeroase iazuri și cu vegetație de luncă și baltă.(O. Guțic, Orașul Dorohoi-Monografie geografică, București,Eitura Litera, 1979, pag.8-13).

Spre vest, la circa 15 km se află valea Siretului, iar către, nord-est și est, la circa 35-40 km este valea Prutului.

Locul unde s-a organizat vatra orașului Dorohoi corespunde topografic existenței, în lungul văii superioare a Jijiei, a unei îngustări accentuate(sub 500 m la nivelul luncii), ușor de trecut dintr-o parte în alta a râului, la început cu ajutorul unui pod mobil și apoi a unui pod stabil.În amonte de această îngustare a văii cu aspect de ”poartă geomorfologică”, prin care apele Jijiei treceau mai greu, s-a format”Iezerul Dorohoiului”, al doilea lac natural mare al Moldovei după Brateș.

Intravilanul Dorohoiului se desfășoară într-o regiune cu relief colinar, fragmentată de jijia și afluenții săi(pârâile Buhai, Morii și Lădărița – Zahorna).

Nașterea și dezvoltarea orașului Dorohoi, s-au datorat unor cauze de ordin natural și social – economic, după cum urmează:

Existent în acest punct, pe dreapta Jijiei a unor terenuri neinundabile, folosite în scopuri economice și pentru construcții rezidențiale.

Zonă de contact curbă(ca o semilună cu deschidere spre sud-est), orașul ocupând un loc central în focarul zonei de contact curbe.În acest punct converg drumurile dinspre dealurile împădurite spre câmpie, adunându-se aici, ca o ”piață”.

Existența unor vechi drumuri comerciale.

Dorohoiul s-a dezvoltat ca târg și pentru că era situate aproape de :Suceava, Botoșani, Hotin sau Cernăuți.

Cu siguranță că așezarea și dezvoltarea Dorohoiului în această parte de țară au mai fost favotizate și de situarea sa pe moșie domnească.

1.2.Date geologice.

Depozitele geologice din zona orașului Dorohoi se sprijină în fundament pe Platforma Moldovenească, alcătuită din roci precambiene cristaline, cutate și apoi într-o îndelungată perioadă de exondare, acoperite ulterior de depozite sedimentare, necutate, de vârstă ordoviciană, siluriană, cenomaniană, tortoniană și bucloviană.

La partea superioară a depozitelor bucloviene se află depozite ale Sarmațianului inferior (etajul volhinian), ușor înclinate spre sud și sud- est( 7-10 km).

Depozitele volhiniene au în zona orașului o grosime de circa 200 m și sunt alcătuite din argile, marne argiloase și nisipuri, completate în sectorul dealurilor înalte cu orizonturi de gresie calcaroasă.

Fosilele prezente în gresiile calcaroase lumașelice, întâlnite la zip e versanții nord-vestici ai dealurilor Țerinca, Țiganului, Pascari, etc., atestă această vârstă a stratelor.Pe culmile dealurilor ( interfluvii) și în structura teraselor se află depozite de luturi lessoide, apoi nisipuri cu granulație mare și pietrișuri – toate de vârstă cuaternară ( Pleistocen și Holocen).

1.3.Relieful orașului Dorohoi.

Din punct geomorphologic, relieful din zona Dorohoiului ca subunitate nord- vestică a Câmpiei Moldovei, considerând că ” genetic este vorba de o treaptă sculpturală de relief, de vârstă mai recentă decât restul câmpiei, create în primul rând, datorită denudației foarte active. Abia acum ea a început să fie fragmentată mai intens de rețeaua hidrografică”.( Gh. Teodorescu,lucr.cit. pag.4-8).

Relieful are un caracter sculptural și a evoluat în funcție de construcția petrografică a regiunii.În evoluția reliefului au contribuit și procesele geomorfologice de prepante: surpări, alunecări,spălări plane, rigolări, etc.(V. Băcăuanu și colab., Câteva observații geomorfologice și hidrologice asupra orașului Dorohoi, Iași, Analele șt. Univ. Al. I. Cuza Iași, tomul IV|2, 1958).

Intravilanul orașului cuprinde o regiune colinară fragmentată de Jijia și aflueții săi: pârâul Buhai și pârâul Morii. Fragmentarea este mai mare în partea de nord-vest și mai mica în cea de sud-est.Înălțimea cea mai coborâtă a zonei pe care este situate orașul e albia majoră a Jijiei (140-150 m), iar cea mai ridicată, pe dealurile Țerinca (193 m), lângă Muzeul de Științele Naturii. Pe dreapta Jijiei, perimetrul urban ocupă părți din dealurile Țerinca Țintaurul, Răileni, Criva și Pascari. Pe stânga văii Jijiei, orașul ocupă versanții sudici și sud-estici ai dealurilor Tresteana și Zahorna. Restul teritoriului administrativ se desfășoară spre nord și est, pe dealurile Pripor- Lădărița, Dumbrăvița, Buliga, Putreda, Bobeuca, Ghileauca, iar spre est și sud pe dealurile Beldiman, Dealu- Mare, Crucii( Polonic cu vârful Polonic, 301 m).

În zona orașului Dorohoi și în împrejurimile sale s-au deosebit două categorii genetice de relief: reliefuri sculpturale ( interfluvii sculpturale, pante deluviale) și reliefuri accumulate ( terase, conuri de dejecție, coluvii, glacisuri).

Relieful interfluviilor sculptate are încinația V-E, fiind legat de evoluția reliefului interfluvial din bazinul superior al Jijiei și de alcătuirea petrografiei.El constituie nivele litologice formate pe argile, marne sau nisipuri argiloase. Pantele deluviale, ocupând suprafețe reduse, sunt afectate de procese geomorfologice.

În sectoarele dominate de nisipuri – versantul Nordic al dealului Pascari, versantul sudic al Pârâului Ghilea (Pârâul Întors)- se produc surpări accentuate, iar unde domină argilele și marnele se produc eroziuni plane și liniare.

În sectorul de S-V al orașului, în bazinul de recepție al pârâului Morii se produc alunecări de teren de amploare redusă, explicate prin lipsa depozitelor loessoide de la partea superioară a versanților.

În sectorul versantului sudic al văii Buhai, în versantul sudic al vîii Jijia, aval de oraș se produc degradări mari accentuate: surpări, alunecări, eroziuni plane și liniare, destul de active, în stadia avansate de evoluție datorate pantelor ce au peste 10%, alternanțele de nisipuri și argile, cât și pânzele de apă de pe versanți.

Alte două soluri de lăcoviște mai apar în sectorul de dejecție al Buhaiului, ce parazitează terasa Jijiei, indicând mai multe tipuri de aluvionare.Șesul Buhaiului s-a transformat în terasă, a cărei structură și alcătuire petrografică este similară cu cea a Jijiei.Conurile de dejecție, glagisurile și șesurile aluviocoluviale sunt forme de relief acumulativ pe teritoriul orașului Dorohoi.

Relieful intravilanului este favorabil construcțiilor de tip parter plus patru niveluri pe interfluvii și de tip parter plus un nivel pep ante sau pe terasa de luncă a Jijiei. Relieful extravilanului, cu interfluvii orientate spre sud-est, cu văi largi și versanți slab înclinați, permite dezvoltarea agriculturii.

Orientarea văii Jijiei pe direcția NV – SE permite deplasarea vânturilor dominate pe această directive, favorizând îndepărtarea particulelor poluate ale industriei(Octav I. Guțic, Gheorghe Grigoraș-Dorohoi Mic Îndreptar Turistic , pag.13-14).

1.4.Date climatice din zona orașului Dorohoi.

Clima din zona orașului Dorohoi este temperat – continental cu nuanțe excesive.Această climă este determinată de poziția latitudinală a orașului, dinamica generală a atmosferei, relieful din zonă și de suprafață activă(subiacentă), importanți factori climatogeni( creatori de climă).

Datorită poziției sale latitudinale( 48% 35 latitudine nordică) la care este așezat orașul Dorohoi face un unghi de 18 35 la solstițiu de iarnă și de 65 29 la solstițiu de vară, fapt ce determină între cele două anotimpuri stări diferite de temperature a atmosferei.

Așezarea geografică a orașului în partea extrem nord – estică a țării și în preajma jonei de contact dintre două subunități de relief cu altitudini diferite( dealuri înalte și împădurite spre nord, nord – vest și vest de oraș și dealuri de circa 200 m mai joase spre est, sud- est și sud) face ca masele de aer care se deplasează pestedealurile înalte, coborând spre oraș să sufere o ușoară încălzire,radicand temperature aerului.În schimb masele de aer care se deplasează dinspre est, sud-est și sud, venind din regiuni continentale vaste, își domolesc viteza în fața barajului orografic format de dealurile înalte din vest, nord-vest și nord, accentuându-și continentalizarea(frig accentuat iarna și călduri mari, chiar foarte mari vara).

Dinamica generală și regională din partea de sud – est a Europei fiind predominate vânturile de nord- vest și vest, care contribuie la accentuarea caracterului temperat- continental cu nuanțe excesive ale climei de aici, adăugându-și potențialul lor climatogen celui format de așezarea geografică a orașului.

Suprafața subiacentă alcătuită din aspectul general și de detaliu al reliefului, din culoarea schimbătoare a vegetației, după anotimp, culoarea diferită a solurilor, mărimea luciului de ape și de suprafețele umede, albedoul orașului, satelor căilor de comunicații, gradul de poluare a aerului.etc., determină o extraordinar de mare diversitate a climei, uneori cu aspecte foarte interesante.

În concluzie reiese că în zona orașului Dorohoi este o climă de nuanță continentală excesivă, modificată de structura funcțională a orașului, cu ușoare influențe ale climatului temperat continental de nuanță atlantică.

Acesta denotă că pe teritoriul administrativ al orașului Dorohoi există condiții climatice prielnice culturii cerealelor, pomi-viticulturii și creșterii animalelor, deci practicării agriculturii, care necesită însă și lucrări de irigații, precum și utilizarea unor soiuri de cereal cu perioada vegetative mai scurtă.

1.5.Date hidrogeologice și hidrologice.

Apa își are rolul ei deosebit de important în activitatea oricărei localități, fie pentru populație, fie pentru economia acesteia, determinându-i progresul sau regresul.

Apa subterană este cantonată în formele reliefului sculptural și în a celui cumulative.În interfluviile sculpturale există un raion hidrologic caracterizat prin prezența mai multor strate acvifere, libere și captive, la adâncimi între 3 și 22 m(frecvent peste 10 m) etajate în raport cu etajarea lentilelor de roci permiabile ale sarmațianului.În acest raion există o variație mica pe vertical a nivelului hydrostatic în cursul anului, sub un metru. Temperatura apei se menține în jurul a 10%.(V. Băcăuanu și colab., Câteva observații geomorfologice și hidrologoce asupra orașului Dorohoi, Analele șt. Univ. Al. I. Cuza Iași, tomul IV|2, 1958, pag 465).

Raionul platourilor interfluviale reprezintă circa 40% din suprafața intravilanului, cuprizând mai multe sectoare: interfluviul Țerinca, interfluviul Răileni, interfluviul Criva, interfluviul Lădărița-Zahorna(Octav I. Guțic, -Orașul Dorohoi, Monografie geografică, București , Editura Litera, 1979, pag. 34-35).

Nivelul hidrostatic se găsește la adâncimi ce variază între 5 și 22 m. Este zona cea mai uscată a orașului și de aceea considerate cea mai favorabilă pentru construcții(pentru blocuri cu subsol și beciuri).

Pe pantele deluviale apar pânze de apă la diverse altitudini pe versanți, găsindu-se două categorii de strate acvifere, situate la adâncimi mai mici de 10 m: unele aparținând sarmațianului, celelalte depozitelor deluvio coluviale.

Stratele agvifere din sarmațian, libere sau captive sunt la adâncimi de 0,3 – 3 m, cu fluctuații de nivel între 1 și 2,5 m și temperature de 13-14 °.

Raionul hidrologic din partea joasă a orașului este cel mai umed, stratul acvifer găsindu-se la adâncimi mici. Umiditatea în acest sector este sporită și de scurgerile de pe versanți. Clădirile cu fundațiile neizolate sunt igasioase, iar beciuri sau subsoluri nu se pot construe. Utilizarea acestor zone pentru construcții necesită o serie de măsuri special de drenare, izolare, canalizare etc.

”În orașul Dorohoi nu este posibilă captarea apei subterane și dirijarea sistematică prin rețeaua de conducte.Acest lucru a determinat realizarea unei aducțiuni din conducta Bucecea (Siret)-Botoșani,prin punctul Leorda”(Gh. Teodorescu, lucr. cit., pag. 17).

Apele de suprafață în orașul Dorohoi sunt reprezentate de rețeaua hidrografică și lacurile din zonă. Rețeaua hidrografică este formață din râul Jijia și aflueții săi(pârâiele Buhai, Morii, Lădărița-Zahorna, Țipișca –Bezercu și Putreda- Ghilauca).

Apa din Jijia poate fi folosită pentru baze sportive, lacuri de agement și piscicultură, dar nu este recomandată pentru industries au ca apă potabilă deoarece este dură.

Regimul torential al Jijiei nu influențează în sens negative activitatea populației, dat fiind adâncimea mare a albiei ( 8-10 m). Totuși când ploile sunt abundente, se produc și inundații, apa Jijiei acoperind uneori o parte din părțile joase ale orașului.

1.6.Solurile și răspândirea lor.

Din punct de vedere pedogeografic, zona orașului Dorohoi și a împrejurimilor sale se încadrează în provincia moldo- sarmatică și se caracterizează prin interferența influențelor est- europene preboreale cu cele central – europene, care se resimt atât în climă și vegetație, cât și în învelișul solurilor.

Solurile existente în perimetrul orașului Dorohoi sunt cele caracteristice silvo – stepei și stepei( solurile de cernoziom levigat, solurile solifere, solurile aluviale), iar spre și pe rama de dealuri din vestul și nordul orașului sunt cele caracteristice silvo – stepei și pădurii(solurile brune și brunepodzolite în diferite stadia de solidificare).

Cernoziomul, în diferite stadii de levigare(fenomen de transport de apă freatică a substanțelor din sol, manifestat în condițiile unui exces de apă care s-a infiltrat vertical) este aici tipul dominant de sol.El este bogat în substanțe fertilizante necesare plantelor și are o activitate biologică destul de intense. Acoperă majoritatea terenurilor arabile, fiind considerat cel mai fertil sol.Procesul de levigare este într-un stadiu avansat fiind influențat, îndeosebi, de condițiile climatice, litologice și de panta versanților.

Cernoziomul de pe platoul Trestiana este mai puțin levigat cantitatea de humus este cuprinsă între 5,31% și 6,84%. Solul este forte fertile.

Pe versanții și pe șesul Jijiei, ca și pe aflueții săi,pe valea Jijiei,pe versanții dealului Polonic, pe versantul vestic și cel estic al dealului Trestiana sunt câteva porțiuni de soluri sărăturoase.

1.7.Vegetația din zona Dorohoiului.

Condițiile natural, îndeosebi cele de relief, climă și sol, și-au pus amprenta asupra răspândirii și diversificării vegetației în zona orașului Dorohoi.Vegetația de aici este tipic de silvostepă. Pădurile și stepa naturală au cedat de mult locul vegetației de terenuri stepizate, ca urmare a extinderii agriculturii.

Pădurile de foioase se găsesc spre vest și nord, la 4-7 km de oraș, iar stepa spre est și sud- est.În vecinătatea orașului se dezvoltă subzone pădurilor amestecate de fag și gorun.

Stratul de ierburi este format din graminee:păiușul de pădure, sunătoarea, umbra-iepurelui, ghiocelul, vioreaua, toporașul, grâușorul.

Plantele caracteristice stepei, cresc pe terenurile păstrate ca pășuni. Pe versanți se întâlnesc pajiști cu specii de plante xerofite și mezofite, iar pe șesuri și pe lunci găsim o vegetație hidrofită.

Capitolul III

3.Dezvoltarea urbanistică.

3.1. Date privind evoluția în timp a unității teritoriale ale orașului Dorohoi.

Prima mențiune documentară despre orașul Dorohoi datează din 6 octombrie 1407, când Alexandru cel Bun a încheiat un tratat cu Vladislav Iagello, regele Poloniei, tratat care este semnat și de boierul ”Mihail de la Dorohoi”, sfetnic de seamă al domnitorului.

Între 1568 și 1778 orașul a fost reședință a Vorniciei Țării de Sus.În secolul al XIX-lea acesta cunoaște o oarecare dezvoltare economică și creșterea teritoriului prin înglobarea în 1834 a ținutului Herța.

Ca unitate administrativă, Dorohoiul a fost reședință de ținut, isprăvnicie, district, județ, prefectură, ocol, plasă, denumiri ce s-au folosit multă vreme.

În decursul anilor, în strânsă dependent cu evenimentele istorice, forma și mărimea județului Dorohoi s-au modificat, dispărând de pe harta țării în anul 1950, iar după împărțitea administrativ-teritorială din 1968, Dorohoiul a devenit oraș în cadrul județului Botoșani.Din decembrie 1994 este municipiu.

Sistematizarea orașului efectuată în deceniile trecute a dezafectat în mare parte zona veche comercială a orașului, acesta fiind reconstruită cu ansambluri de blocuri de locuințe.

3.2. Evoluția localității după 1990.

Orașul Dorohoi s-a remarcat în evoluția sa prin: industrie, agtricultură, transport, rețeaua de distribuție a apei, rețeaua de distribuție a gazelor naturale, asistență sanitară, protecție socială, învățământ, sport, turism.

3.2.1. Industria- Principalele ramuri industriale specifice orașului sunt: industria ușoară, industria sticlei și porțelanului, comerț, prestări servicii.

În ultimii ani au fost înființate noi unități private mici și mijlocii cu profil industrial sau de prestări servicii.

3.2.2. Agricultura – Suprafața totală a municipiului Dorohoi este de 6038 ha din care : 1064 ha în intravilan iar 4974 ha în extravilan.terenul agricol este în suprafață de 4573 ha.

10,3% din totalul locurilor de muncă se află în domeniul agricol, dar se intuiește o revenire a activităților din agricultură în următorii ani.

3.2.3. Transportul – Lungimea străzilor în oraș este de 111 km, care este asigurat de microbuze.

Pe cale rutieră, orașul are legături prin drumurile naționale cu Botoșani, Suceava și Darabani.Ramura transporturilor nu prezintă posibilitățile deosebite de dezvoltare.

Legăturile feroviale ale orașului cu restul țării sunt asigurate de linia Dorohoi–Leorda.Traseul actual a fost dictat de formele de relief, el urmând să se mențină din păcate și în perspectivă. Calea ferată traversează orașul pe la periferia aestuia.

3.2.4. Rețeaua de distribuție a apei – este de 84,6 km, iar lungimea conductelor de canalizare este de 45 km.

Aprovizionarea cu apă potabilă se face din acumularea Bucecea.

Canalizare – rețeaua de canalizare a municipiului Dorohoi este realizată în sistem mixt, populația beneficiază de canale în sistem difuzor și sistem unitar.

Stația de epurare a orașului ( mecanică și biologică), are capacitate de cca 200 l ̸ s, ea fiind propusă a se extinde cu 200 l ̸ s. Apele pluviale nu sunt colectate într-un mod corespunzător.

3.2.5. Zona gospodărie comunală – această zonă reprezintă 1,52% din intravilanul localității însumând 16.20 ha.Aceste utilități sunt amplasate în general la marginea orașului.

Gropile de gunoi din nefericire nu beneficiază de tehnologii moderne în ceea ce privește sortarea și depozitarea deșeurilor însă orașul dispune la ora actuală de o stație de compost.

3.2.6. Rețeaua de distribuție a gazului – Orașul este racordat la rețeaua de gaze care însumează o lungime de 39 km.,la care sunt racordate 6635 apartamente și 1350 case.

3.2.7. Asistența sanitară – este asigurată de spitalul municipal, o stație de salvare, o policlinică, un centru stomatologic, un centru de medicină preventivă, farmacii, cabinete medicale particulare.

3.2.8. Protecție socială – orașul dispune de un cămin de bătrâni, două unități de ocrotire pentru copii, o cantină ajutor social.

3.2.9. Învățământul – din municipiul Dorohoiu este asigurat de următoarele instituții:

11 grădinițe

8 școli primare și gimnaziale

2 licee, unul teoretic, iar cel de al doilea cu profil industrial

Un seminar teologic

Un club sportiv școlar

2 categorii cu profil sanitar

Un cămin școală

2 școli ajutătoare

3.2.10. Sport – orașul dispune de un stadion municipal,2 săli de sport.

3.2.11.Cultura – Orașul dispune de un cinematograf, o bibliotecă, două muzee.

3.2.12.Spații verzi, sport, agrement.-La prima vedere Dorohoiul pare un oraș plantat, în realitate plantațiile sunt reprezentate de arborii fructiferi de pe loturile individuale, plantațiile de aliniament, parcurile fiind reduse ca suprafață, dar într-un număr destul de mare – șapte – care au fost reabilitate și modernizate.

3.2.13.Turismul – obiectivele istorice și turistice existente sunt:

Biserica Sfîntul Nicolae, ctitorie a domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt( 1495)

Biserica Vârgolici, construită în sec.al XVIII-lea

Muzeul de Științe ale Naturii

Muzeul George Enescu

Turismul este o activitate ce poate căpăta noi valențe în cadrul activităților economice, existând baza materială de certă valoare ( muzee,case memoriale, biserici) și poate ocupa un loc important la ridicarea nivelului de trai al populației.

Pentru atragerea turiștilor se impune o mai bună și profitabilă gospodărire a potențialului existent și o modernizare a dotărilor pentru recreere și agrement( locuri cazare, parcări, dotări sportive).

Turismul ecologic este o alternativă, o posibilitate de recreere departe de marile orașe.

3.3.Caracteristicile zonei centrale a municipiului Dorohoi.

Zona central a municipiului Dorohoi reprezintă un teritoriu urban cu funcții specifice, ce conturează cele mai importante instituții administrative, culturale și comerciale, amenajări pentru odihnă și agrement precum și un număr impotant de construcții de locuit.

Zona centrală se deșfășoară pe o suprafață de 41, 53 ha reprezentând 3,9 % din totalul suprafeței intravilanului.

S-a constatat că zona centrală a orașului prezintă terenuri libere, eliberate în anii premergători lui 1990, terenuri care ar fi necesar a se completa cu instituții publice și administrative de necesitate imediată.Din păcate volumul investițiilor în domeniul construcțiilor a fost destul de slab prezent în ultimii ani din cauza recesiunii economice.

Centrul orașului este situat în partea centrală a municipiului, teren care nu este afectat de alunecări active. Rețeaua actuală de căi de comunicație, așezat pe vechile trasee, trebuie dezvoltată pentru a pune în evidență noile puncte de interes și legături exterioare ale municipiului cu teritoriul. Circulația în zona centrală se face printr-o rețea de străzi, majoritatea modernizate sau în curs de reabilitare și modernizare.

Străzile care delimitează zona au rolul de a asigura condiții pentru a prelua circulația vehiculelor și a mijloacelor de transport public, rămân la traseele existente, profilele transversale și organizarea circulației existente.Lățimea părții carosabile a străzilor variază în funcție de categoria străzilor, de numărul de benzi de circulație.Zona nu prezintă probleme speciale de mediu.Există zone cu exces de umiditate ce necesită măsuri de protecție împotriva riscurilor naturale.

Această zonă a orașului este ferită de surse de poluare majore, ea beneficiază din plin de multă verdeață. Centrul orașului a beneficiat de o îmbunățățire remarcabilă a spațiilor verzi, dând onotă ambientală plăcută și un confort relaxant.

3.4.DISFUNCȚIONALITĂȚI.

3.4.1.OCUPAREA TERENURILOR.

Din analiza situației existente reies următoarele disfuncționalități importante:

Deoarece ritmul de construcției de locuințe a scăzut în ultimii ani( după 1990) s-au acumulat necesitățile de locuințe.Orașul are nevoie de locuințe sociale pentru tinerile familii și pentru familiile cuprinse în zona demolatăînainte de 1990.

Rețeaua actuală de căi de comunicație, așezată pe vechile trasee, trebuie dezvoltată pentru a pune în evidență noile puncte de interes și legături exterioare ale municipiului cu teritoriul.

Din punct de vedere a rețelelor de circulație rutieră și pietonală teritoriul analizat de Planul Urbanistic Zonal Zona Centrală a Municipiului Dorohoi se găsește amplasat în zona de centru a municipiului Dorohoi, în perimetrul delimitat de următoarele elemente reper la nivel urban:

La vest străzile Al. I. Cuza, Spiru Haret, Grigore Ghica, Alexandru Sahia, Iancu Ilasievici, George Enescu, Vasile Alecsandri, Vasile Lupu;

La sud străzile Ștefan Airinei, Lt. Zudurovici;

La nord străzile C. D. Gherea, Războieni, Liliacului, Dimitri Pompeiu;

Circulația în zona centrală se face printr-o rețea de străzi, majoritatea modernizată sau în curs de reabilitare și modernizare.Strpzile care delimitează zona studiată au rolul de a asigura condiții pentru a prelua circulația vehicolelor și a mijloacelor de transport public, rămân la traseele existente, profilele transversale și organizarea circulației existente.Lățimea părții carosabile a străzilor variază în funcție de categoria străzilor , de numărul de benzi de circulație.Străzile aferente zonei studiate sunt de categoria a II- a cu patru benzi de circulație – srada Dimitri Pompeiu( tronson intersecția B-dul Victoriei, Al. I. Cuza și strada Dumitru Furtună ), de categoria a III-a cu doua benzi de circulație( străzile Al. I. Cuza, Alexandru Sahia,Grigore Ghica, Iancu Ilasievici, Vasile Alecsandri, C.D. Gherea,George Enescu) și străzi de categoria a IV-a cu o bandă de circulație – srada Bujor și accese carosabile ocazionale care fac legătura între străzile principale și diverse obiective.Străzile sunt mărginite de trotuare cu lățimi diferite de la 1,50 la 0,50m.Natura îmbrăcăminții rutiere este preponderent din beton asfaltic.Străzile sunt în stare bună spre medie cu excepția străzilor Al. I. Cuza, George Enescu, Grigore Ghica, Vasile Alecsandri care au afectat în proporție de 50% îmbrăcămintea asfaltică.

În prezent la nivelul circulației , zona analizată este caracterizată prin:

Propunerea lărgirii străzii Dimitrie Pompeiu de la doua benzi de circulație la patru benzi între zona cuprinsă de străzile Dumitru Furtună și C.D. Gherea;

Transformarea străzii Dumitru Furtună în zonă de promenadă și recreere- pietonal;

Figurarea zonei de promenadă și recreere pe srada Grigore Ghica;

Amenajarea unui sens giratoriu în intersecția străzii Dimitrie Pompeiu, C.D.Gherea și strada Războieni și reproiectarea unui alt sens giratoriu existent în intersecția străzilor Al.I. Cuza, Al. Sahia și strada 1 Decembrie. Aceste două sensuri giratorii vor reglementa prioritățile de circulație la intrarea în intersecția de pe străzile concurente pentru canalizarea autovehiculelor, reducerea vitezei și protejarea circulației pietonilor;

Amenajarea de locuri de parcaje pe strada Al. I.Cuza;

Reamenajarea acceselor carosabile ocazionale (pentru acces la garaje, parcaje existente), reabilitarea străzilor și trotuarelor printr-un sistem rutier și pietonal adecvat categoriei de importanță.

Fosta zonă comercială a Dorohoiului, formată din fronturi comerciale dea lungul străzilor, în special dea lungul strazi Dimitrie Pompeiu, au fost complet destructurate, clădirile fiind în cea mai mare parte demolate.Ce a rămas reprezintă clădiri izolate, care, desprinse din ansamblu inițial și-au pierdut valoarea arhitecturală.

Față de clădirile existente și lipsa unor instituții specifice de primă necesitate, orașul simte lipsa unor funcțiuni în sfera suprastructurii:

Locaș pentru activitățile culturale, ce poate fi un complex cultural, teatru, casă de cultură, absolut necesare pentru tradiția culturală a orașului;

Hotel cu toate spațiile necesare complementare, solicitat de turiștii interesați în explorarea frumuseților zonei sau de oameni de afaceri;

Punerea în valoare și crearea cadrului corespunzător pentru biserica ”Sfântul Nicolae”, ctitoria lui Ștefan cel Mare.

3.4.2. ECHIPAREA EDILITARĂ

Documentația de față rezolvă la nivel de PUZ lucrările de alimentare cu apă, gaze naturale, canalizare menajeră și canalizare pluvială și electricitate.

Alimentarea cu apă

Alimentarea rețelei cu apă necesită extinderea către toate zonele orașului, existând o documentație necesară în faza de proiectare a unei alimentări cu apă – Vârfu Câmpului cu o lungime de 15,6 km. Zona centrală a orașului dispune de alimentare cu apă.Rețelele respective trebuie reabilitate.

Canalizarea

Centrul orașului dispune de o canalizare menajeră însă rețeaua respectivă trebuie reabilitată.

Rețelele de canalizare menajeră în curs de promovare se vor executa din conducte de polietilenă pentru canalizare, montare cu pantă ce asigură autocurățirea.În punctele de racord, schimbările de direcție și la distanțe ce nu vor depăși 50,0 m se vor executa cămine de vizitare cu ramă și capace carosabile și necarosabile în funcție de amplasamentul căminelor.

Pe străzile Dimitrie Pompeiu, George Enescu – în prezent nu există rețele de canalizare menajeră.

Alimentarea cu căldură

Zona studiată nu dispune de sistem centralizat de alimentare cu căldură.

Alimentarea cu energie electrică

În această zonă alimentarea cu energie electrică nu ridică probleme deosebite,existând posibilităță de racordare la sistemul energetic național.

Alimentarea cu gaze naturale

Zona este alimentată cu gaze naturale.Rețeaua respectivă trebuie extinsă și reabilitată.

Telecomunicații

Zona este racordată la rețeaua de telecomunicații.

3.5.PROBLEME DE MEDIU

Protecția și conservarea mediului presupune protecția mediului natural, privind:

calitatea aerului în oraș este în general bună;

calitatea apei potabile – în localitate este medie, datorită aprovizionării cu apă potabilă din surse de suprafață;

calitatea regimului fonic – nu există date, deoarece nu s-au făcut măsurători privind nivelul de zgomot acesta fiind măsurat de Ministerul Sănătății doar în reședințe de județ.

Poluarea solului se datorează depozitării necorespunzătoare a deșeurilor menajere, depozitarea și folosiri incorecte a deșeurilor animaliere, infiltrațiilor de ape uzate menajere, utilizării incorecte a îngrășămintelor chimice și a pesticidelor în agricultură.

Poluarea apelor de suprafață se datorează capacității insuficiente de epurare a actualei stații de epurare, a deversării apei menajere neepurate sau insuficient epurate în apele de suprafață, pierderile de la colectoarele de canalizare pluvială și menajeră.

Apele uzate menajere și industriale sunt epurate în stația de epurare a municipiului Dorohoi și deversate în râul Jijia.

Apele epurate se încadrează în parametrii prevăzuți de normele în vigoare.

Modernizarea stației de epurare existente în care se propune:

înlocuirea suflantelor cu rotor de la separatorul de grăsimi;

amenajarea stației de clorinare;

extinderea platformei de uscare a nămolului;

modernizarea laboratorului;

automatizarea stației se epurare prin intermediul pupitrelor de comandă.

Zonele care necesită lucrări pentru consolidarea alunecărilor de teren sunt:

strada Deal, fosta carieră de argilă situată în zona de NE a orașului , dealul Tresteana;

versantul 1 Mai.

Terenuri degradate – alunecări de teren sunt vizate dealul Polonic, cariera de argilă, dealul Criva, versantul 1 Mai. În toate aceste zone se vor face împăduriri.

Există zone cu exces de umiditate ce necesită măsuri de protecție împotriva riscurilor naturale.

Există zone protejate față de obiective de valoare de patimoniu.

Pentru prevenirea riscurilor se propune sistematizarea terenului ăn vederea colectării corecte a apelor meteorice.

Tot pentru asigurarea stabilității terenului, se vor planta arbori și pomi, cu rădăcini pivotante, care vor arma straturile și vor trage apa din teren.

Schimbarea folosinței terenurilor trebuie să asigure măsuri urbanistice și constructive pentru îmbunătățirea factorilor de mediu:

Măsuri de sistematizare pe verticală pentru scurgerea rapidă și dirijarea apelor meteorice de pe parcele, străzi, trotuare către rețeaua de canalizare pluvial propus;

Măsuri de etanșeizare a instalațiilor, branșamentelor și a rețelelor, pentru eliminarea pierderilor de apă potabilă și ape uzate menajere din conductele care se vor extinde în zonă;

Măsuri pentru asigurarea stabilității terenului prin plantare, la distanțe de minim 2,00 m. față de limitele parcelelor de arbori cu rădăcini pivotante care armează stratele, consumă apa din teren și îmbunătățesc parametrii geotehnici ai stratelor;

Măsuri pentru reducerea poluării aerului prin interzicerea utilizării combustibililor solizi, pentru încălzirea apei calde menajere și încălzirea spațiilor interioare;

Măsuri pentru depozitarea controlată, colectarea și transportul gunoaielor menajere;

CONCLUZII

Realizarea investițiilor propuse, lărgirea străzilor sensul giratoriu din intersecția străzii Dobrogenu Gherea, realizarea spațiului de parcare de pe strada Al. I.Cuza , nu necesită intervenții de natura perturbării vieții sociale, investițiile respective urmând a se face cu respectarea normelor pentru amplasamentele propuse.

Instituirea zonei de protecție situate între străzile Al. I.Cuza și Grigore Ghica, de la strada Al. Sahia până la strada Poștei, rezultată din comas area zonelor de protecție a fiecărui monument în parte, crează o suprafață compactă într aceste străzi și în jurul lor în care avizarea oricărei intervenții se face în condiții speciale cu aprobarea factorilor de decizie în protecția monumentelor de arhitectură.