. Dezvoltarea Turistica a Zonei Tara Fagarasului In Perspectiva Saturarii Capacitatii Turistice

DEZVOLTAREA TURISTICĂ A ZONEI

"ȚARA FĂGĂRAȘULUI"

ÎN PERSPECTIVA SATURĂRII CAPACITĂȚII TURISTICE

Capitolul I

LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ ȘI CARACTERISTICILE DEMOGRAFICE.

VARIABILE DE SEGMENTARE ÎN MARKETINGUL TURISTIC.

IMPORTANȚA ZONEI (ISTORIC)

1.1. LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ A ȚĂRII FĂGĂRAȘULUI

Țara Făgărașului este așezată în centrul României, cuprinzând în vatra sa vasta Depresiune a Făgărașului și zonele gravitaționale din punct de vedere etnoistorică aferente acesteia. Deoarece Depresiunea Făgărașului este urmată de cursul Oltului, Țara Făgărașului este cunoscută și sub numele de Țara Oltului. Țara Făgărașului ar putea fi delimitată aproximativ între următoarele limite:

– la Nord: de-a lungul liniei care ar uni localitățile HOGHIZ-UNGRA-TICUȘ-CINCU-BRUIU, apoi la Nord-Vest Valea Oltului-AVRIG-RACOVIȚA-TURNU ROȘU, din fâșia sudică a Podișului Hârtibaciului care gravitează către valea largă a Oltului mijlociu;

– la Vest: Valea Oltului care de la Avrig se îndreaptă spre Sud până la Turnu Roșu;

– la Sud: creasta alpină a Munților Făgărașului, pe linia cumpenei apelor incluzând deci întreg versantul nordic al acestor munți;

– la Est: pe văile Bârsei și Sebeșului, în continuare culmea Munților Perșani-Valea Bogată-Hoghiz.

Acest teritoriu constituie o unitate etnoistorică și geografică. Unitatea etnografică se reflectă pregnant în portul popular potrivit căruia Țara Oltului poate fi împărțită în trei zone: Zona Avrig, Zona Făgăraș și Zona Părău-Mateiaș. Iată deci, că și portul popular – care este expresia cea mai vie a unității sociale, economice și istorice a locuitorilor dintr-un ținut vine în sprijinul unității teritoriului ales pentru studiu.

1.2. CĂILE DE ACCES ÎN ZONĂ

1.2.1. CĂILE DE ACCES FEROVIARE

Turistul dornic de a vizita Țara Făgărașului poate ajunge foarte ușor în zonă pe calea ferată. Din capitală există două rute: Piatra Olt și Brașov. Ambele sunt foarte pitorești dezvăluind frumusețea munților noștri. Pe ruta Piatra Olt se merge pe linia 100 până la Caracal, apoi 110 până la Piatra Olt, urmând linia 201 până la Podul Olt, iar de aici până la Făgăraș linia 200. Pe ruta Brașov se circulă pe linia 300, iar de la Brașov la Făgăraș pe linia 200.

Din sudul țării, în afară de aceste două rute deja menționate, se mai poate accede din zona Craiova, prin Sibiu, pe liniile 202 și 200. Din vestul țării, din zona Timișoarei cât și a Aradului se merge prin Deva și Sibiu pe liniile 310 și 200. Din nord-vestul țării se circulă pe liniile 300, 400 și 200, cu trecere prin Cluj-Napoca și Sibiu.

Legătura cu Moldova și Dobrogea se face tot prin Brașov, pe liniile 500, 600, 700, 800 și în final până la Făgăraș. linia 200.

1.2.2. Căi de acces rutiere

Unii turiști preferă drumul cu autocarul, sau cu automobilul, acest tip de transport dând o mai mare libertate de mișcare utilizatorului, putându-se vizita mai multe obiective turistice.

Legătura cu Țara Făgărașului se face prin drumurile europene E15, E15A, pe drumuri naționale ca DN7C, cunoscut sub numele de Transfăgărășan care taie Munții Făgărașului, DN1 ce trece prin Avrig, Arpașul de Jos, Ucea, Viștea, Voila, Beclean, Făgăraș, Mândra, Șercaia, DN73A ce trece prin Șercaia unde se întretaie cu DN1.

Zona este brăzdată de drumuri județene cu D105, D105M, D105C, D105B, D105A, D105D care face posibilă circulația în toate punctele din Țara Făgărașului, exceptându-le pe cele alpine.

1.2.3. Căi de acces pe poteci de munte

Mare parte din Țara Făgărașului este ocupată de munți. Astfel, în zonele foarte înalte, circulația este mai anevoioasă, neexistând căi ferate sau șosele, excepție fiind Transfăgărășanul, unul din cele mai sălbatice și mai frumoase drumuri din țară. În aceste cazuri accesul se face pe drumuri forestiere și poteci de munte: de la Câineni, jud.Vâlcea, Sălătrucu, județul Argeș, Căpățâneni, Curtea de Argeș, județul Argeș, Corbi, județul Dâmbovița și Câmpulung, județul Argeș.

1.3. RESURSELE NATURALE ALE ZONEI

1.3.1. Relieful

Actuala fizionomie geomorfică a teritoriului Țării Făgărașului, cu trăsăturile ei morfologice și morfometrice, este rezultatul interacțiunii factorilor morfogenetici interni și externi constituind, totodată un moment dintr-un lanț neântrerupt de prefaceri, expresia cea mai recentă a unei îndelungate evoluții paleogeografice.

Sub aspectul morfostructural, relieful Țării Făgărașului se încadrează în întregime în zona orogen carpatică. Format prin cutarea stratelor sedimentare mezozoice și neozoice din geosinclinalul alpino-carpatic, împreună cu fundamentul cristalin mai vechi, procesul tectonic aplicativ s-a desfășurat în mai multe faze începând cu cretacicul superior și până la finele neogenului, când s-a definitivat în liniile sale esențiale edificiul carpatic.

a) Munții Făgărașului sunt cei mai înalți munți din țară (2.544m Vf.Moldoveanu, 2.535m Vf.Negoiu) și fac parte din Carpații Meridionali, Munții Făgărașului se evidențiază printr-un peisaj alpestru, îndeosebi în lungul crestei principale care se întinde pe mai mult de 70 km între valea transversală a Oltului și culoarul Branului cu un profil alpin impunător. În ansamblu, Munții Făgărașului prezintă un profil transversal, disimetric, cu povârnișul accentuat la nord și cu aplicare mai lentă spre sud. Deși sunt alcătuiți în întregime din șisturi cristaline și văi glaciare grandioase, care se țin lanț pe culmea principală între vârful Suru – 2.282m – și Berivoiu Mare – 2.303m – atât pe povârnișul nordic cât și pe cel sudic, apropierea creând creste crenelate, numite popular "custuri", la care se adaugă o mare varietate de microforme crionivele actuale sub formă de turnuri, colți, strungi, câmpuri de pietre, nișe, etc. Culmea Făgărașului este unitară, nefragmentată de văi transversale, cu un puternic abrupt spre nord. Numeroase văi coboară vijelios pe versantul nordic, creând săritori cascade și apoi sub 2.000m altitudine în formă de V cu versanți spre nord, nord-vest, nord-est, cu numeroase cotloane în care zăpezile iernii dăinuie până târziu în primăvară sau chiar până în vară și unde se poate practica schiul (Valea Sâmbetei, Valea Bâlei). La mare altitudine, în cercurile glaciare se întâlnesc frecvent adevărate ochiuri de mare, lacuri glaciare de un pitoresc unic (Bâlea, Capra 2.506m, Podragul Mare 2.475m, Avrig 2.426m).

Munții Taga – Poiana Mărului, continuă la est la o altitudine mai coborâtă (Taga 1.640m) culmea principală a Munților Făgărașului care se termină de fapt cu Vârful Comisului (1.887m) la obârșia Bârsei și a Sebeșului. O caracteristică a acestor munți o dă etajarea culmilor: o parte mai înaltă în jur de 1.400m la vest de Bârsa Fierului cu martori ce se apropie sau depășesc 1.600m, nivel care ar putea fi asimilat cu suprafața de denudare, râul Șes și partea estică mai joasă aproximativ de 900 – 1.000m cu numeroase poeni și cu o aplă risipire de așezări izolate de înălțimi, care aparțin suprafeței Poiana Mărului asemănătoare cu cea de la Poiana Brașov, ori din partea de nord a pltformei Bran, cu aceeiași risipire de așezări omenești. Numai în latura estică se înalță spre nivelul general al culmilor Măgura Codlei – 1.291m cu relief mai variat datorită apariției conglomeratelor saroniene și culoare jurasice.

b) Depresiunea Făgărașului, considerată în ansamblu o mare câmpie piemontană etajată, este de fapt o depresiune de contact cu relief în trepte.

Astfel, imediat sub munte se dezvoltă o bordură de dealuri înalte (600 – 700m) acoperite cu fânețe și pâlcuri de păduri rare; urmează o treaptă mai joasă formată de acumulare piemontană alcătuită din conuri de dejecție care se termină cu terase spre nord și în sfârșit lunca foarte largă a Oltului. Râurile dese care coboară din Munții Făgărașului, bogate în apă cu deosebire primăvara, transportă mari cantități de pietrișuri. Oltul care le culege pe toate pare să fi avut inițial un traseu mai la sud fiind mereu împins spre nord unde se înalță povârnișul semeț al Transilvaniei prin unitatea lui sudică, Podișul Hârtibaciului.

c) Podișul Hârtibaciului este larg ondulat, având o altitudine medie de 500m, prezintă spre sud un povârniș abrupt. Văile largi cu terase sunt cultivate agricol și cuprind podgorii, în timp ce culmile sunt acoperite cu păduri de gorun și fag. Abruptul sudic al povârnișului privit din lunca Oltului este spectaculos, favorizând pe alocuri prăbușiri de teren.

1.3.2. Clima

Teritoriul Țării Făgărașului se încadrează zonal în climatul temperat – continental moderat în proporție de 65% și în proporție de 35% în sectorul de climă de munte.

Regimul climatic general.

Este diferențiat pe cele două trepte principale ale reliefului în funcție de altitudine, de expoziția și forma versanților. În sectorul montan sunt caracteristice verile răcoroase cu precipitații abundente și iernile friguroase, cu ninsori bogate și strat de zăpadă stabil pe o perioadă îndelungată.

Ținutul cu climă de deal se caracterizează prin veri calde, cu precipitații relativ frecvente și prin ierni reci cu strat de zăpadă relativ stabil, punctate din când în când de intervale de încălzire. Inversiunile termice frecvente și persistente în semestrul rece al anului, fac să se individualizeze în depresiune topoclimatul specific acesteia cu ierni mai reci decât pe pantele cu altitudini mijlocii ale munților.

În raport cu etajarea generală a fenomenelor climatice din țara noastră, Depresiunea Făgărașului face parte din etajul climat al dealurilor și podișurilor, iar rama montană se înscrie în etajele climaterice montane.

Etajul climatic depresionar cuprinde treapta inferioară a reliefului alcătuită din lunca Oltului, piemonturi, dealuri, podișuri cu altitudini cuprinse între 400 – 560m. Se caracterizează prin amplitudini termice mari, printr-o frecvență ridicată a înghețurilor târzii și timpurii, cu regim pluviometric de tip continental afectat în mod evident de adăpostul munților și printr-un regim eolian moderat și printr-o frecvență apreciabilă a brizelor de munte. Acest climat prezintă un ridicat potențial agro-productiv. Etajul climatic premontan este un climat de tranziție între cel depresionar și cel montan. Corespunde în general zonei forestiere cu altitudini de 650÷900m. La acest etaj scade pericolul înghețurilor târzii prin prezența stratului de zăpadă, printr-un regim eolian moderat și printr-o frecvență apreciabilă a brizelor de munte. Asigură existența celui mai bogat mozaic vegetal de interes forestier și pomicol și a unui cadru deosebit de favorabil pentru cura balneoclimaterică (Perșani, Breaza, Sâmbăta, Vama Cucului, Rotbav). Etajul climateric montan caracterizează relieful muntos cu altitudini cuprinse între 800÷1000m, această limită variind în funcție de orientarea și expoziția versanților față de principalele componente ale circulației atmosferice.

Subetajul montan inferior (900÷1500m) cu regim termic moderat este favorabil activităților turistice și sporturilor de iarnă; aici se găsesc întinse păduri de fag pe alocuri amestecate cu rășinoase. În acest climat se situează Poiana Mărului, zona cabanelor montane care oferă condiții excelente pentru turism, sporturi de iarnă, cure de teren profilactice.

Subetajul montan superior (1.500÷1.800m) propriu brâului pădurilor pure de molid, este un climat rece cu ierni friguroase și cu lungi perioade de vreme senină, favorabile sportului de iarnă și turismului montan. Lunile de vară și toamnă sunt destul de ospitaliere permițând prelungirea sezonului turistic estival pe durata a 4 luni (iulie÷octombrie)

Anual sunt posibile circa 100 zile de ninsoare, iar stratul de zăpadă stabil durează cinci luni, oferind condiții excelente pentru practicarea sporturilor de iarnă în intervalul 16 decembrie÷15 aprilie. Local, acest interval se poate prelungi și în luna mai (Valea Sâmbetei, Bâlea).

Etajul climateric alpin ocupă sectoarele cele mai înalte ale munților situate la altitudini mai mari de 1.800m. Este un climat cu ierni aspre și veri destul de reci și umede, cu vânturi puternice și cu o mare persistență a stratului de zăpadă (aproxnde în general zonei forestiere cu altitudini de 650÷900m. La acest etaj scade pericolul înghețurilor târzii prin prezența stratului de zăpadă, printr-un regim eolian moderat și printr-o frecvență apreciabilă a brizelor de munte. Asigură existența celui mai bogat mozaic vegetal de interes forestier și pomicol și a unui cadru deosebit de favorabil pentru cura balneoclimaterică (Perșani, Breaza, Sâmbăta, Vama Cucului, Rotbav). Etajul climateric montan caracterizează relieful muntos cu altitudini cuprinse între 800÷1000m, această limită variind în funcție de orientarea și expoziția versanților față de principalele componente ale circulației atmosferice.

Subetajul montan inferior (900÷1500m) cu regim termic moderat este favorabil activităților turistice și sporturilor de iarnă; aici se găsesc întinse păduri de fag pe alocuri amestecate cu rășinoase. În acest climat se situează Poiana Mărului, zona cabanelor montane care oferă condiții excelente pentru turism, sporturi de iarnă, cure de teren profilactice.

Subetajul montan superior (1.500÷1.800m) propriu brâului pădurilor pure de molid, este un climat rece cu ierni friguroase și cu lungi perioade de vreme senină, favorabile sportului de iarnă și turismului montan. Lunile de vară și toamnă sunt destul de ospitaliere permițând prelungirea sezonului turistic estival pe durata a 4 luni (iulie÷octombrie)

Anual sunt posibile circa 100 zile de ninsoare, iar stratul de zăpadă stabil durează cinci luni, oferind condiții excelente pentru practicarea sporturilor de iarnă în intervalul 16 decembrie÷15 aprilie. Local, acest interval se poate prelungi și în luna mai (Valea Sâmbetei, Bâlea).

Etajul climateric alpin ocupă sectoarele cele mai înalte ale munților situate la altitudini mai mari de 1.800m. Este un climat cu ierni aspre și veri destul de reci și umede, cu vânturi puternice și cu o mare persistență a stratului de zăpadă (aproximativ 200 zile pe an). Din cauza ceții și a vânturilor perioada favorabilă sporturilor de iarnă este considerată redusă. Intră aici și traseele de creastă.

Câteva aspecte interesante ale evoluțiilor principalilor parametri climaterici:

– temperatura medie anuală este de 8,2°C la stația Făgăraș și de -2,6°C la Bâlea Lac, la peste 2.000m altitudine;

– izoterma de 4°C se situează la limita dintre subetajul montan inferior și cel superior;

– luna cea mai rece este ianuarie cu -3,9°C la Făgăraș și -11°C la Bâlea Lac;

– luna cea mai caldă este august când climatul alpin ajunge la 5,5°C la Bâlea Lac și iulie în toate celelalte etaje climaterice, atingând 17,8°C la Făgăraș;

– regimul precipitațiilor variază între 600÷750mm la Făgăraș, 750÷950mm în etajul premontan, 1.200mm în etajul montan și peste 1.400mm în etajul alpin;

1.3.3. Rețeaua hidrografică

În alcătuirea resurselor de apă ale Țării Făgărașului intră apele subterane – freatice și de adâncime și apele de suprafață reprezentate prin rețeaua de râuri. În repartiția teritorială a apelor subterane putem contura 3 zone:

zona montană: cu roci cristaline, calcare conglomerate, gresii, unde stratul acvifer se află de regulă la adâncime mare;

zona joasă, depresionară: cu depozite groase de pietrișuri, nisipuri, ce permite constituirea unor orizonturi acvifere destul de bogate;

zona Podișul Hârtibaciului: cu o structură tubulară înclinată sud-nord și în adâncime, contrar abruptului de creastă dinspre Olt, ceea ce determină o fugă în adâncime a apelor gazoase și inexistența aproape totală a stratelor acvifere. Mineralizarea apelor poate ajunge până la 3g/litru în zona depresionară (mai ridicată și mai complexă la Perșani și Rodbav) și foarte scăzută în zona montană.

Apele de suprafață

Întreg teritoriul Țării Făgărașului se încadrează în bazinul hidrografic de ordin superior al Oltului, care străbate întreg ținutul de la est la vest în zona mediană. Putem spune că din punct de vedere genetic, Țara Făgărașului este opera acestui râu în lupta cu natura minerală a Terrei. Se justifică astfel, încă o dată, denumirea de Țara Oltului.

Dispoziția rețelei hidrografice este asimetrică. Majoritatea afluenților Oltului sunt de pe malul stâng, coborând vijelios din Munții Făgărașului și îndreptându-se aproape paralele spre nord.

Afluenții de pe stânga: Bogata, Comăna, Veneția, Părău, Șercaia, Mândra, Sebeș, Făgărășel, Hurez, Lisa, Sâmbăta, Viștea, Corbul Ucei, Cârțișoara, Avrig, Moașa.

Afluenții de pe dreapta: Dăișoara, Ticuș, Șoarș, Cincu Nou.

Densitatea rețelei hidrografice este foarte mare pe versantul nordic al Munților Făgăraș, la 1,4km/km2 fiind una din cele mai mari din țară. Pe măsură ce altitudinea scade, scad și precipitațiile, scade deci și densitatea rețelei hidrografice ajungând în depresiuni la 0,6÷0,7km/km2. Debitul anual al Oltului este de cca 50m3/s la Făgăraș, dublându-și apoi volumul, astfel că la ieșirea din Țara Făgărașului atinge 103 m3/s. Tabloul apelor de suprafață se completează cu lacurile glaciare de creastă – Urlea, Podragul, Podrăgel, Capra, Bâlea, Avrig (surse de alimentare a unor râuri și obiective turistice); cu lacurile artificiale: Viștea, Voila, Mândra și cu păstrăvăriile: Dejani, Sâmbăta de Sus. De-a lungul râurilor de munte și la lacurile de baraj se poate practica pescuitul sportiv sau agrementul lacustru.

1.3.4. Vegetația și fauna

Configurația reliefului și diferența de altitudine imprimă etajarea clară a vegetației în partea de sud pe când partea centrală și nordică se încadrează în zona latitudinală.

Flora, care numără cca 1/2 din speciile ce cresc în România, este caracteristică zonelor de deal și de munte. În această zonă se realizează o interferență accentuată a elementelor euro-asiatice cu cele central europene, sud-mediteraneene și pontice. Se poate aprecia că întreaga Țară a Făgărașului a fost acoperită în trecut cu păduri și a aparținut deci atât zonei forestiere cât și zonei alpine, mai puțin extinsă în raport cu clima. Aici distingem mai multe subzone:

subzona stejarului: restrânsă astăzi, dar în trecut mult mai extinsă, ocupând depresiunea până la luncă, piemonturile și versanții însoriți ai podișului Hârtibaciului la altitudini variabile între 500÷700 m. Mai există în prezent pe Valea Bogatei și pe malul drept al Oltului. Alături de stejar, sunt prezente și alte plante lemnoase ca: jugastrul, frasinul precum și diverse specii de arbuști și ierburi;

subzona gorunului: se localizează pe versanții însoriți ai Munților Perșani și pe dealurile Hârtibaciului;

subzona fagului: este poate cea mai extinsă sub aspectul făgetelor pure în Munții Perșani și în amestec cu molid sau pe alocuri cu brazi în Munții Făgăraș. Altitudinea făgetelor prezintă amplitudine largă, găsindu-se de la 500÷600 m pe versanții nordici până la 1.000 m pe versanții însoriți.

subzona molidului: ocupă în general stațiunile de deasupra făgetelor din zona alpină. Aceste subzone sunt etajate pe altitudine în ordinea descrisă. Mai sus de etajul molidului se întinde etajul subalpin, între 1.800÷2.000 m alcătuit din tufișuri de smârdan, șneapăn, ienupăr, afin, merișor, pajiști. Pe crestele cele mai înalte unde găsesc sol și loc de fixare se întind pajiști alpine la peste 2.000 m altitudine. În Valea Oltului întâlnim vegetație azonală din pajiști de iarbă și zăvoaie de arini și salcie. Fauna este foarte variată, grație multitudinilor de biotopuri întâlnite începând din Valea Oltului și până pe crestele munților. Apele de șes și munte sunt populate cu diferite specii de pești, mai ales păstrăvi, lipan, mreană iar datorită ecosistemelor cu exces de umezeală întâlnim specii de amfibieni, reptile, păsări și mamifere. Remarcăm prezența șoarecelui comun și a șoarecelui încălțat, a păsărilor: berze (albă și neagră), vințurei, rațe, potârnichi, acvile, cocoși de munte și a altor păsări sedentare sau migratoare. Cele mai reprezentative rămân mamiferele: capra neagră, cerbul, ursul, căprioara, râsul, mistrețul și altele care constituie o podoabă de preț a cadrului natural.

Flora ocrotită:

– jimbla – Armonia Barcensis;

– lalea pestriță bibilică – Fritillaria Melengris;

– narcise – Narcisus Sttalaris;

– iedera albă – Daphne Balagayana;

– bujorul românesc – Peonia Romanica;

– garofița Pietrei Craiului – Dianthus Caalzomus;

– floare de colț – Lentopodium Alpinum;

– ghimpe pădureț – Rascus Aculeatus;

– papucul doamnei – Taxus Baceata;

– tisă – Cypripedium Caceolus;

– sângele voinicului – Nigritella Rubra Sinigra;

– migdal pitic – Amigdalus Nana;

– bulbuci de munte – Trollius Auropacus.

Importanța dată de lege este reliefată prin Decretul Lege nr.237 din 1950 care a reactualizat prevederile primei legi de protecție a monumentelor ocrotite din anul 1930 copletându-se lista plantelor ocrotite de lege. După cum se observă preocupări au fost în permanență legat de acest patrimoniu național. De aceea prezentăm în punctele care urmează resursele inepuizabile de istorie, cultură și etnografie ale Țării Făgărașului.

1.4. RESURSELE ISTORICE, CULTURALE ȘI ETNOGRAFICE ALE ȚĂRII FĂGĂRAȘULUI

Turistul sosit în fermecătorul oraș din inima depresiunii Făgărașului cunoaște clipe de nebănuită liniște și armonie străveche. Călătoria îl aduce acolo unde se întretaie în chip fericit istoria cu geografia. Impresionantul ghid al Alpilor Transilvaniei străjuiește la sud dulcea Țară a Făgărașului atât de românească și atât de vie din cele mai vechi timpuri și până astăzi.

Cetatea Făgărașului este cel mai impunător monument al ținutului și unul din cele mai mari, mai bine păstrate din întreaga țară. Săpăturile arheologice efectuate aici nu au avut darul doar să contureze etape în evoluția arhitectonică, ci au pus în evidență și o altă realitate – existența unei fortificații de lemn și pământ datată din secolele XII și XIII, care a fost baza fortificației de piatră din secolele XIV÷XV. În următoarele două secole este extinsă și reconstruită în stilul renașterii transilvane fiind considerată, împreună cu Deva printre cele mai puternice fortificații din Transilvania. În anii 1599÷1600 ea s-a aflat sub stăpânirea familiei lui Mihai Viteazul, iar în secolul al XVIII-lea a fost înconjurată de o incintă de tip vauban. Restaurată recent, cetatea găzduiește în una din aripi Muzeul de Istorie și Etnografie al Țării Făgărașului și Biblioteca Municipală.

Ctitoria lui Constantin Brâncoveanu din Făgăraș – Biserica Sfântul Nicolae.

Ctitoria lui Constantin Brâncoveanu este un monument de arhitectură dintre cele mai vechi din edificiile de cult rămase în picioare în oraș. Ridicată de marele domnitor, la rugămințile românilor din Făgăraș, rămași fără un lăcaș de cult după ce arsese cel vechi, biserica a fost construită în anii 1697÷1698 pentru conducerea lucrărilor fiind trimis aici pitaful Rătescu. Pictura din naos și altar a fost făcută de Preda din Câmpulung. Pronaosul a fost pictat după 1672 cu cheltuiala “jupânului Nițu Pătrașcu” – “cinstit meșter bătrân” al breslei tăbăcarilor. Biserica are un plan dreptunghiular alungit cu pridvor, pronaos și naos, încheiat cu o aspidă semicirculară în interior, poligonală în exterior. Deasupra pronaosului se ridică turnul clopotniței. Modelul acestei biserici este Capela Palatului Brâncovenesc de la Mogoșoaia ridicată în 1688. La rândul ei biserica din Făgăraș a fost modelul după care meșterii din satele din jur s-au inspirat în ridicarea altor monumente în satele făgărășene. Ușa splendid sculptată, are deasupra pisania, la mijlocul căreia se află stema Țării Românești.

Casa lui Inochentie Micu – aproape de Biserica Sfântul Nicolae se află clădirea (str.Tudor Vladimirescu nr.35) declarată și ea monument de arhitectură, considerată în tradiția locală locuiță la Făgăraș a lui Inochentie Micu – autor al primului progrom și martir al luptei naționale a românilor transilvăneni. Argumentele acestui program erau atât cele istorice cât și cele bazate pe relitățile vremii:

– majoritatea populației din Transilvania o constituiau românii care aveau și cea mai însemnată contribuție față de stat impunându-se logic concluzia: “cine suportă obligații să se bucure și de avantaje”. Clădirea este una din cele mai vechi din oraș, așa încât s-ar impune găsirea unei soluții care să permită vizitarea ei de către publicul larg căruia i s-ar putea prezenta o expoziție organizată de Muzeul Țării Făgărașului.

Biserica Sfânta Treime. După ce, în 1723, li s-a răpit biserica, ctitorie brâncovenească, românii ortodocși făgărășeni, după multe încercări făcute pentru a o reprimi, s-au văzut nevoiți să-și ridice alta. În anul 1762, pe un teren dăruit de Gheorghe Corodi “cel bătrân” începe construcția bisericii și a școlii de lângă aceasta. Biserica a fost terminată în 1783, iar turnul acesteia în anul 1791. Biserica este păstrătoarea unor valori artistice între care amintim două icoane pictate în ulei în 1725 de Erei Bucur. Existența bisericii a fost foarte mult legată de negustorii români (“grecii”) din Făgăraș, care au susținut-o cu fonduri, și de numele unor intelectuali autori ai inițiativelor ce urmăreau ridicarea culturală a poporului așa cum a fost acea privitoare la școala ce funcționa pe lângă biserică. Alătuir se află clădirea în care a funcționat una din vechile școli din Făgăraș – Școala “Radu Negru”.

Biserica romano-catolică și Mănăstirea franciscanilor – strada Vasile Alecsandri. Încă din secolul al XV-lea a existat în Făgăraș o mănăstire cu biserică romano-catolică care se află pe actuala stradă Doamna Stanca. În anul 1637 a fost terminată construcția bisericii și a mănăstirii. În incendiul din 31 mai 1760, când a ars întregul oraș, a fost distrus acoperișul acestei biserici. În anul următor biserica a fost refăcută în stil rococo.

În biserică se află o orgă mare Augster 1895 cu două manele și 18 registre construită în același stil. Mănăstirea are curte interioară închisă de coridoare cu arcade la parter și etaj. Aici se află două ceasuri solare care indică orele de la 800÷1500. Această biserică este trecută în lista monumentelor de arhitectură.

Biserica reformată a fost construită în anul 1712, după ce vechea biserică aflată în perimetrul actualului centru al orașului a fost distrusă. La intrarea în biserică se află două valoroase coloane provenite de la vechiul edificiu de cult. În interior se găsesc un amvon cu o frumoasă decorație sculptată în piatră și o orgă.

Biserica evanghelică (Piața Republicii). Actuala biserică a fost ridicată în anii 1842÷1843, după ce edificiile anterioare au fost distruse pe rând de incendiu. După ce în 1753 a ars vechea biserică, în locul ei avea să se ridice un alt edificiu din cărămidă.

Aici s-a descoperit foarte valoroasa biblie tipărită în limba germană în 1544. La intrarea în biserică se află trei monumente funerare din prima jumătate a secolului al XIX-lea pe care sunt cioplite însemnele breslei tăbăcarilor și rotarilor. Alta a fost pusă în memoria unui farmacist. Biserica este prevăzută cu orgă.

Statuia lui Badea Cârțan

Amplasată alături de Casa de cultură, opera sculptorului Vasile Blendea omagiază pe foarte cunoscutul cioban călător din Cârțișoara Făgărașului. De numele lui sunt legate episoadele luptei pentru dreptate și unitate națională a poporului nostru la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Contemporanii săi și presa vremii au urmărit cu mult interes călătoriile ciobanului făgărășan. Este cunoscut, de asemenea, prin faptul că Badea Cârțan a adus în repetate rânduri un mare număr de cărți pentru frații săi din satele făgărășene. Arestat și închis de mai multe ori i s-au confiscat și cărțile purtate cu mare greutate peste munte în desaga de care era nedespărțit. A murit în 1911 și a fost înmormântat la Sinaia.

Statuia Doamnei Stanca

Străjuind cetatea, de care au fost legate multe din suferințele primului domn român unificator, statuia Doamnei Stanca – opera sculptorului Spiridon Georgescu – a fost dezvelită în anul 1938 ca urmare a inițiativei lui Nicolae Iorga.

Orașul Victoria – “oraș fără arhive” – își datorează existența Combinatului Chimic din localitate. Pe măsura dezvoltării orașului, funcției industriale i se vor adăuga și altele între care și cea turistică favorizată de apropierea Masivului Făgăraș, ceea ce va conduce în mod special la dezvoltarea turismului montan. Între obiectivele turistice interesante din oraș amintim: “Coliba lui Dumitru Opriș” care reprezintă locuința de odinioară a pădurarului, singurul locuitor al acestor meleaguri înaintea edificării orașului (1948÷1949).

Arpașul de Sus (comuna Arpașul de Jos). Pe platoul Tinosu, la Cetățuia, a fost descoperită o așezare întărită, dacică (secolul I înaintea erei noastre). Biserica ortodoxă – secolul XVIII cu frescă de Nicolae Grecu din Săsăuși (1815), punct de plecare spre cabanele Arpaș și Podragul din Munții Făgăraș.

Avrig. Așezare situată într-o zonă etnografică cu trăsături proprii în ceea ce privește arta populară – ceramică, sticlărie, pictură pe sticlă, artă pe sticlă, arta textilelor, port, cojocărit. Localitate cu vechi tradiții în domeniul țesăturilor de interior. Muzeul etnografic și expoziția memorială “Gheorghe Lazăr” prezintă un interior specific, piese din arta textilelor, port și o expoziție memorială “Gheorghe Lazăr” – proeminent cărturar român născut în acest sat. Bustul și mormântul lui Gheorghe Lazăr, Biserica evanghelică, romanică, bazilică – secolul XVIII. Transformări radicale, fortificări 1506. Biserica ortodoxă (secolul XVIII) cu picturi executate de zugravii Pană și Ionașcu – 1762; castelul în stil baroc (secolul al XVII-lea) care a aparținut familiei Bruckental.

Breaza – (comuna Lisa). Aici se află ruinele unei cetăți atribuite lui Negru Vodă (secolul al XIII-lea). Cetatea avea ziduri de incintă în formă ovală prevăzut cu două turnuri. Săpăturile arheologice au evidențiat și vestigii ale unei fortificații dacice.

Calbor. Localitate în care s-a descoperit o necropolă de epocă romană din sec. II e.n., formată din 50 de tunuli cu morminte de incinerație. Așezare rurală în Dacia Romană.

Cârța. Ruinele unei foste mănăstiri cisterciene. Reprezintă primul monument al goticului timpuriu din Transilvania, secolul al XVIII-lea 1202. Șantierul cistercian de aici a exercitat o puternică influență asupra arhitecturii din sud-estul Transilvaniei (Bartolomeu, Brașov, Prejmer, Sebeș).

Cârțișoara – localitate pitorească, la poalele Munților Făgăraș, situată la capătul nordic al șoselei alpine Transfăgărășene. În această localitate se află muzeul etnografic și memorial Badea Câtțan, în care se poate admira ceramică, sticlărie, manufactură, pictură populară pe sticlă; se relevă personalitatea cărturarului țăran Badea Cârțan, autodidact propagator al slovei românești. Biserica ortodoxă Streza Cârțișoara, pictată de Nicolae Grecu.

Comăna – așezare dacică. Aici se presupune că edificiul care păstrează picturi din secolul al XVIII-lea ar fi fost ctitoria lui Matei Basarab, pe care a înzestrat-o cu cărți, veșminte și odoare.

Copăcel – așezare dacică. Biserica ortodoxă “Buna Vestire” datează din 1726, fiind monument de arhitectură cu influențe brâncovenești.

Cincșor (comuna Voila). Urme ale unui cadastru roman și un monument de arhitectură fortificat (secolul al XIV-lea ÷ al XV-lea).

Crihalma (comuna Comăna). Aici se află o placă memorială ce evocă jertfa celor căzuți în 1916 în lupta pentru dezrobirea Ardealului. Port popular românesc și obiceiuri tradiționale.

Cuciulata – localitate în care se află casa în care s-a născut Aron Pumnul (1818÷1866), participant la revoluția din 1848, profesorul lui Mihai Eminescu la Cernăuți.

Drăguș (comuna Viștea). Locul natal al celebrului călător pe drumurile Europei, Ioan Codru Drăgușan (1818÷1884) sat ales, nu întâmplător, pentru vastele cercetări socoilogice întreprinse începând din anul 1929 sub conducerea lui Dimitrie Gusti. Este una dintre cele mai mari cerecetări de acest gen făcute în întreaga lume, socotind numai numărul de 84 de specialiști din diferite domenii care au adunat aici un enorm și extrem de prețios material din care, din nefericire, au fost publicate doar câteva lucrări asupra unora din aspectele urmărite. Portul popular din Drăguș, frapant prin varietatea pieselor și a motivelor florale ce-l împodobesc, și-a păstrat o notă de originalitate prin pălăria cu borul mic și ciucuri de lână sau arnici de diferite culori, purtată de fete.

Femeile se împodobesc cu căiță și pomeselnic, poartă ie cu pumnaș și fodori, pieptare cusute cu multă măiestrie de meșterii locali, cătrințe și altele.

Din portul bărbătesc nu lipsesc cioarecii cu manșete, peste care se poartă cămașa încinsă cu un șerpar din piele, recălul, șarica și buboul, piesă de bază pe care uneori în timp de iarnă le poartă femeile bătrâne.

Feldioara (comuna Ucea). Castrul roman (sec. II÷III). Săpăturile arheologice întreprinse aici au dus la descoperirea unui valoros material (ceramică, unelte, arme, podoabe, monede), expuse în muzeele din Făgăraș și Brașov. Cărămizile ștampilate găsite aici atestă prezența unității romane de pedestrași și Cohors Numidarum Antoniana, care împreună cu celelalte unități cantonate la Castrele de la Cincșor și Hoghiz asigurau a ceastă parte a graniței provinciei romane Dacia.

Hoghiz – comună industrial-agrară, cu un combinat pentru lianți. Urmele unui castru roman, două castele feudale. Între Hoghiz și Măieruș în lungul drumului național se întinde pe o distanță de 17 km rezervația peisagistică Pădurea Bogatei.

Noul Român (comuna Arpașul de Jos) centru originar pentru ceramică.

Perșani – stațiune balneo-climaterică sezonieră de interes local; altitudine 400 m; ape minerale clorurate, bicarbonate, sodice, caleice, nămol saproperic, climat de cruțare. Monumentul eroilor din 1916.

Recea. Monument de arhitectură (1709), ctitorie a lui Ștefan Cantacuzino, fiul cronicarului Constantin Cantacuzino.

Sâmbăta de Jos (comuna Voila). Castelul construit de Constantin Brâncoveanu 1770 în stil baroc. În sala mare de la etajul clădirii se află o interesantă frescă care înfățișează scene de vânătoare din Munții Făgăraș. Punct de plecare spre Munții Făgăraș; o frumoasă herghelie de cai de rasă.

Sâmbăta de Sus (comuna Voila). Sat așezat la sud-vest de Făgăraș (20 km), pe drumul modernizat care se ramifică la Sâmbăta de Jos din drumul național DN1. Constantin Brâncoveanu a avut aici un castel – reședință de vară. Se mai păstrează o poartă monumentală la intrarea în parc, câteva frânturi de ziduri și pivniță. Pe Valea Sâmbetei mai la sud, drumul modernizat urcă la monumentul de arhitectură și artă Sâmbăta, ctitorie a aceluiași domnitor. Mănăstirea Sâmbăta de Sus are o bogată colecție de icoane pe sticlă, din secolul XVIII și XIX. Complexul turistic Sâmbăta este situat într-o frumoasă poiană și are 70 de locuri de cazare și un restaurant.

Șercaia. Centrul originar de ceramică.

Ticușul Nou (comuna Comăna). Sat întemeiat în 1627 de familii de moldoveni. Monument de arhitectură – ctitorie a domnitorului Moldovei Vasile Lupu – construit în 1624 în stil moldovenesc.

Vad (comuna Șercaia). Rezervație naturală de narcise, cunoscută sub numele de Poiana Narciselor.

Voivodeni – comuna Voila. Biserica ortodoxă datând din 1500 este unul din cele mai vechi monumente românești de zid din Țara Făgărașului. Valoros ansamblu de picturi murale din secolul XVIII.

1.5. BAZA TEHNICO – MATERIALĂ GENERALĂ

1.5.1. REȚEAUA FEROVIARĂ

Localitățile din Țara Făgărașului beneficiază de serviciile Căilor Ferate Române. În această zonă se circulă pe liniile 200, 204 și 300.

1.5.2. REȚEAUA RUTIERĂ

După cum am prezentat la subcapitolul 2.2.2. “Căi de acces rutiere”, Țara Făgărașului beneficiază de o rețea de drumuri europene naționale și județene, care înlesnesc vizitarea și cunoașterea mai amănunțită a teritoriului.

1.5.3. REȚEAUA DE TRANSPORT PERSOANE

Este asigurată de întreprinderea COMTRANS Făgăraș, Victoria și Rupea. Parcul de autobuze este de 80 autobuze × 44 locuri; 40 autobuze × 53 locuri; 2 microbuze × 16 locuri. Unitatea asigură transportul prin curse regulate de călători între localitățile zonei.

Întreprinderea de Transporturi Locale Făgăraș, cu un parc de 28 autobuze × 60 locuri; 1 autocar × 44 locuri; 1 microbuz × 16 locuri. Unitatea asigură transportul urban în Făgăraș și la cerere transporturi interurbane.

1.5.4. REȚEAUA DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE

Toate localitățile zonei sunt racordate la sistemul energetic național.

1.5.5. REȚEAUA DE DISTRIBUȚIE A GAZULUI METAN

Sunt racordate la rețeaua de distribuție a gazului metan următoarele localități: Făgăraș, Mândra, Ileni, Beclean, Victoria, Hoghiz, Hurez, Ucea de Jos, Avrig, Arpașu de Jos. În prezent se execută lucrări pentru racordarea la sistemul de distribuție a gazului metan pentru circa 20% din localitățile amplasate în Lunca Oltului.

1.5.6. REȚEAUA DE DISTRIBUȚIE A APEI POTABILE

Sunt prevăzute cu rețele de distribuție a apei potabile circa 85% din localitățile zonei. Restul localităților își asigură necesarul de apă potabilă din pânza de apă freatică subterană, din izvoare captate sau din acumulări pe râuri de munte.

1.5.7. REȚEAUA DE TELEFONIE

Toate localitățile zonei sunt racordate la sistemul național de telefonie, beneficiind de acces prin prefix localitățile: Făgăraș, Victoria și Hoghiz. Restul localităților sunt dotate cu centrale manuale.

Capitolul II

BAZA TEHNICO – MATERIALĂ SPECIFIC TURISTICĂ

În cadrul bazei tehnico-materiale a turismului, capacitățile de cazare, alimentația publică, agrement, prin numărul și structura lor, reflectă în cea mai mare măsură, gradul de dotare și dezvoltare turistică în ansamblu sau la nivel teritorial.

2.1. BAZA TEHNICO – MATERIALĂ GENERALĂ

Rețeaua de sevicii pentru populație a îndeplinit un rol însemnat în ridicarea calității vieții, ținând cont de contribuția lor la satisfacerea necesităților cât mai diversificate a populației.

Rețeaua serviciilor de transport cuprinde transportul de călători (feroviar, rutier, maritim, naval și aerian) și transportul de mărfuri pentru populație.

Rețeaua feroviară din țara noastră este dispusă în cercuri concentrice dispunând de două inele, de două linii principale, din care una extracarpatică și alta intracarpatică.

Inelul extracarpatic începe din nord-estul țării și traversează Moldova, Muntenia, Oltenia, Banatul și Vestul Transilvaniei până în nord-vestul României.

Inelul intracarpatic este situat în general în Transilvania capul liniei și terminarea acesteia fiind la Brașov.

Cele două linii principale menționate sunt legate între ele printr-o mulțime de căi secundare.

Trenurile interne care circulă la noi în țară se diferențiază în funcție de distanța parcursă, viteza de mers, confort, existând: trenuri Inter-City, trenuri rapide, trenuri accelerate și trenuri personale.

Turistul dornic de a vizita Țara Făgărașului poate ajunge în zonă foarte ușor pe calea ferată. Din capitală există 2 rute: Piatra Olt și Brașov. Ambele rute încântă privirile prin peisaje pitorești, dezvăluind frumusețea munților noștri.

Pe ruta Piatra Olt, urmând linia 201 până la Podu Olt, iar de aici până la Făgăraș pe linia 200.

Pe ruta Brașov se circulă urmând linia 300, iar legătura dintre Brașov și Făgăraș se face pe linia 200.

Din sudul țării în afara acestor 2 rute deja menționate, se mai poate acceda din zona Craiovei, prin Sibiu, pe liniile 202 și 200.

Din vestul țării din zona Timișoarei și a Aradului se circulă prin Deva și Sibiu pe liniile 310 și 200.

Nord-vestul țării are legături cu Țara Făgărașului prin liniile 300, 400 și 200 ce trec prin Cluj-Napoca și Sibiu.

Legătura cu Moldova și Dobrogea se face tot prin Brașov, pe liniile 500, 600, 700 și 800 și în final până la Făgăraș pe linia 200.

Rețeaua rutieră: Țara Făgărașului beneficiază de o rețea de drumuri europene, naționale și județene care înlesnesc vizitarea și cunoașterea mai amănunțită a teritoriului.

Marea majoritate a turiștilor preferă caălătoriile cu autocarul sau cu autobuzul, acest tip de transport dând o mare libertate de mișcare utilizatorului, putându-se vizita mai multe și chiar mai amănunțit obiectivele turistice.

Legătura cu Țara Făgărașului se face prin drumurile europene E15, E15A; pe drumuri naționale ca DN1, ce terce prin Avrig, Arpașu de Jos, Ucea, Viștea, Voila, Beclean, Făgăraș, Mândra, Șercaia. DN73A ce trece prin Șercaia unde se întretaie cu DN1, DN7C cunoscut sub numele de Transfăgărășan care taie Munții Făgărașului. Această grandioasă cale rutieră care trece prin apropierea cabanelor Bâlea Lac și Bâlea Cascadă, înlesnește pătrunderea în universul frumuseților peisagistice ale munților noștri.

Țara Făgărașului este brăzadată de drumuri județene ca: D105, D105C, D105B, D105A, D105D care fac posibilă circulația în toate punctele din zonă, exceptându-le pe cele alpine.

În zonele foarte înalte, circulația este mai anevoioasă neexistând căi ferate sau șosele, cu excepția Transfăgărășanului.

În aceste cazuri accesul se face pe drumuri forestiere și poteci de munte:

– spre cabana Urlea (altitudinea 1533 m) – din localitatea Breaza, pe potecă turistică marcată (3-44);

– spre cabana Valea Sâmbetei (altitudine 1401 m) – de la cabana Popasul Sâmbetei pe potecă marcată (1 1/2 h);

– spre cabana Arpaș (altitudine 600 m) după ieșirea din orașul Victoria prin partea vestică, pe drum forestier (7 km) spre Valea Arpașul Mare;

– spre cabana Podragu (altitudine 2136 m) – doar pe poteci turistice:

– de la cabana Arpașu la cabana Turnuri;

– din orașul Victoria peste muchia Tărâța

– de la cabanele Valea Sâmbetei și Lacul Bâlea peste creasta principală;

Transportul de persoane. Valoarea volumului serviciilor de transport a cunoscut ca urmare a atragerii populației din mediul rural în activități desfășurate în oraș fără schimbarea domiciliului (navetismul), a creșterii gradului de urbanizare și extinderii dimensiunilor orașelor, necesitând dezvoltarea transportului urban, dezvoltării turismului.

Turiștii români și străini pot fi transportați în interiorul și exteriorul țării cu autobuze de linie, autocare, microbuze, în cadrul itinerarilor stabilite.

Autocarele oferă o serie de avantaje cum sunt: libertatea și suplețea utilizării, confort, securitate, aer condiționat, radio, televizor, eventual bar frigorific, viziunea panoramică a peisajelor traversate.

Rețeaua de transport persoane în Țara Făgărașului este asigurată de Inteprinderea "COMTRANS" Făgăraș, Victoria și Rupea. Parcul de autobuze cuprinde:

– 80 autobuze × 44 de locuri;

– 40 autobuze × 53 de locuri;

– 2 microbuze × 16 locuri.

Unitatea asigură transportul prin curse regulate de călătorie între localitățile zonei.

Întreprinderile de transport locale Făgăraș, au un parc de 28 autobuze X 60 locuri, un autocar X 44 locuri, 1 microbuz X 16 locuri asigură transportul urban în Făgăraș, iar la cerere transporturi interurbane.

Rețeaua de distribuție a energiei electrice, a gazului metan și a apei potabile. În cadrul grupei serviciilor de gospodărie comunală și locativă, alături de serviciile publice edilitare, servicii de apărare a avuției publice sunt incluse și serviciile de distribuire a energiei electrice, energiei termice și gazelor, alimentarea cu apă.

Rețeaua de distribuție a acestora este influențată de ritmul înalt al construcțiilor de locuințe, electrificarea zonelor țării, creșterea gradului de înzestrare a proprietarilor cu aparatură electrocasnică, extinderea termoficării.

În Țara Făgărașului toate localitățile zonei sunt racordate la sistemul energetic național.

La rețeaua de distribuție a gazului metan sunt racordate următoarele localități: Făgăraș, Victoria, Hoghiz, Hurez, Ucea de Jos, Avrig, Arpașul de Jos, Mândra.

În prezent, se execută lucrări pentru racordarea la sistemul de distribuție a gazului metan pentru circa 20% din localitățile amplasate în Lunca Oltului.

În ceea ce privește apa potabilă, sunt prevăzute cu rețele de distribuție circa 85% din localitățile zonei. Restul localităților își asigură necesarul de apă potabilă din pânza de apă freatică subterană, din izvoarele captate, sau din acumulări de râuri de munte.

Valorificarea potențialului turistic. Turismul montan are tradiție în România. Primele cabane au fost construite la începutul secolului XIX în munții Făgăraș. Baza tehnico- materială a turismului cuprinde totalitatea mijloacelor materiale de care se folosește turismul pentru realizarea funcțiilor sale economice și sociale. În cadrul bazei tehnico- materiale a turismului, capacitatea de cazare, al publicului, agrementul, prin numărul și structura lor, reflectă în cea mai mare măsură gradul de dotare și dezvoltare tehnică în ansamblu sau la nivel teritorial.

2.2. TIPOLOGIA UNITĂȚILOR DE PRESTARE A SERVICIILOR

Structurile de primire turistică împarte în două mari grupe: structuri de primire cu funcțiuni de cazare turistică și unități de alimentație destinate servirii turiștilor.

2.2.1. CAZAREA TURISTICĂ

Componentă principală a bazei materiale cazarea turistică prin numărul său importanmt de locuri și prin structura acestora aflate într-o permanentă adaptare la evoluția cererii turistice constituie un puternic sprijin pentru întreaga activitate turistică din țara noastră.

Unitățile de cazare turistică cuprind localurile de utilitate publică clasificate și astfel amenajate încât să permită cazarea turiștilor și prestarea de servicii specifice potrivit categoriei de încadrare. Ele se clasifică pe stele, în funcție de caracteristicile constructive, calitatea dotărilor, instalațiilor și serviciilor prestate.

Tipurile de unități de cazare turistică care funcționează în România și numărul de stele în care pot fi clasificate sunt: hoteluri de 5,4,3,2,1 stele, hoteluri apartament 5,4,3,2 stele, moteluri de 3,2,1 stele, vile de 5,4,3,2,1 stele, cabane de 3,2,1 stele, bungalowuri de 3,2,1 stele, sate de vacanță de 3,2,1 stele, campinguri de 4,3,2,1 stele, pensiuni turistice de 3,2,1 stele, ferme agroturistice de 3,2,1 stele, camere de închiriat și locuințe familiale de 3,2,1 stele, nave fluviale și maritime de 5,4,3,2,1 stele.

Hotelul – este unitatea de cazare amenajată în clădiri sau corpuri de clădiri care pun la dispoziția turiștilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzător, asigură prestarea serviciilor specifice și dispune de recepții și spații de alimentație în incintă.

Motelul – unitatea hotelieră situată de regulă în afara localităților, în imediata apropiere a arterelor intens circulate, dotată și amenajată atât pentru satisfacerea nevoilor de cazare și masă ale turiștilor cât și pentru parcarea în siguranță a mijloacelor de transport.

Vilele – unități de cazare turistică de capacitate reltiv redusă, funcționând în clădiri independente, cu arhitectură specifică situate în stațiuni balneo-climaterice sau alte zone de interes turistic.

Cabanele – unități de cazare de capacitate relativ redusă, care asigură cazarea turiștilor aflați în drumeție sau la odihnă în zonele montane.

Bungalowurile – unități de cazare turistică, de capacitate redusă, realizate de regulă din lemn sau alte materiale similare. Funcționează, de regulă, cu activitate sezonieră.

Campingurile – unități destinate să asigure terenuri pentru parcarea turiștilor veniți cu mijloace de transport proprii sau rulote, precum și cazarea în căsuțe sau bungalowuri. Sunt unități cu caracter sezonier.

La sfârșitul anului 1994, numărul locurilor de cazare în țara noastră se ridică la peste 297.000 locuri, ceea ce reprezintă circa 13 paturi la 1000 de locuitori și 1,26 paturi la km2. Aceste locuri de cazare se află cuprinse în 2682 de unități din care 804 hoteluri, 86 moteluri,32 hanuri, 1255 vile, 171 cabane, 139 campinguri. În acest fel, România deși nu se află la nivelul celor mai dezvoltate țări turistice europene cum sunt Spania și Austria se situează printre țările cu turism dezvoltat ca Elveția și Iugoslavia.

După ponderea structurilor de primire, hotelurile, motelurile și cabanele reprezintă 70,6% din total, din care 67,% în hoteluri și vile, element pozitiv pentru activitatea turistică din țara noastră.

Analiza structurii spațiilor de cazare din aceași perioadă relevă ponderea foarte scăzută (7,5%) a celor cu grad de confort superior de 3,5 stele predominând cele de 1,2 stele.

Pe forme de turism, structura capacității de cazare se prezintă în tabelul 3.1.:

Tabelul 3.1. Structura capacității de cazare forme de turism

Pe tipuri de unități se remarcă ponderea hotelurilor cu precădere pe litoral (61,4%) în cazul centrelor și traseelor turistice (56,3%) și în stațiunile balneare (60,2%).

Coeficientul de utilizare la nivel de țară, a capacității de cazare în funcțiune a fost foarte scăzut în 1993, circa 37%, datorită creșterii deosebite a tarifelor de cazare. Peste această medie se situează doar hotelurile care au înregistrat un grad de ocupare de circa 42%.

2.2.2. ALIMENTAȚIA PUBLICĂ PENTRU TURISM

Alimentația publică din țara noastră a cunoscut ritmuri înalte de dezvoltare superioara celor înregistrate de alte sectoare comerciale. În anul 1993, spațiile de alimentație din România dispuneau de peste 25.000 de unități de stat sau particulare, ponderea fiind deținută de Federal Coop și de Ministerul Comerțului. Spațiile de alimentație publică pentru turiști aparțin, de regulă, marilor hoteluri, dar sunt și unități independente.

Pentru revoluționarea turismului internațional a fost dezvoltată o rețea de unități cu specific, reprezentative care oferă preparate culinare tradiționale într-un cadru plăcut cu elemente de cultură, arhitectură, decorațiuni interioare și exterioare.

Principalele unități de alimentație se caracterizează astfel:

– Restaurantul- local public în care se servesc preparate culinare, produse de patiserie- cofetărie, alte mărfuri alimentare primite de la industrie, bunuri și produse de tutun. Se caracterizează prin aceea că în cadrul lui se îmbină activitatea de producție cu activitatea de desfacere, punând la dispoziția consumatorului o gamă diversificată de preparate și băuturi.

Restaurantele pot fi clasice sau cu specific. (vezi anexa 2).

– Berăria – unitate gastronomicăspecifică pentru desfacerea berii pe mai multe sortimente, a unor preparate care se asociază în consumarea berii, băuturi alcoolice și nonalcoolice.

– Braseria – unitate gastronomică ce asigură pe tot cursul zilei servirea consumatorilor, în principal cu preparate reci, minuturi, specialități de cofetărie- patiserie, băuturi nealcoolice calde și reci. Oferă concomitent posibilitatea de destindere, citirea ziarelor și a revistelor.

– Bar – unitate de alimentație publică cu program de zi sau de noapte în care se desfac băuturi alcoolice și nealcoolice. Cadrul ambiental este completat cu program artistic, audiții muzicale, vizionare video, TV.

– Bistro – unitate cu servire rapidă, unde se desfac minuturi, gustări, produse de cofetărie – patiserie, băuturi alcoolice, cafea, ceai, sucuri răcoritoare.

– Pizzerie – unitate specializată în desfacerea sortimentelor de pizza.

– Cafenea – unitate în care concomitent cu desfășurarea sortimentelor de cafea și ness, se oferă și posibilitatea de activitate recreativă, distractivă, biliard, șah, jocuri electronice.

– Unități de cofetărie-patiserie – unitate de alimentație publică pentru desfacerea unor preparate în completarea meniului de bază.

– Chioșc – amplasat în zonele de afluență pietonală, în apropierea sau incinta unităților economice și instituțiilor de învățământ.

Baza pentru agrement cuprinde o gamă de mijloace și dotări destinate să asigure posibilități cât mai largi și diversificate pentru petrecerea plăcută a timpului liber de către turiști.

În rețeaua de turism funcționează o importantă bază de agrement care sugerează și multitudinea activităților legate de prezența acestora în diferite localități și unități turistice și anume: parcuri distractive – sporturi agrementive, discoteci, jocuri mecanice și o capacitate de transport pe cablu de peste 4.000 persoane/oră.

În cadrul agrementului în aer liber, pârtiile de schi și săniuș fac parte din oferta stațiunilor montane pentru sporturile de iarnă.

În anul 1993, stațiunile turistice montane dețineau 75 de mijloace de transport cu cablu, din care: 10 telecabine și telegondole, 16 telescaune și 38 de teleschiuri, 10 babyschiuri.

2.3 BAZA TEHNICO – MATERIALĂ SPECIFIC TURISTICĂ

Cuprinde totalitatea mijloacelor materiale de care se folosește turismul pentru realizarea funcțiilor sale economice și sociale. În cadrul bazei tehnico – materiale a turismului, capacității de cazare, de alimentație publică, agrementul, prin numărul și structura lor reflectă în cea mai mare măsură gradul de dotare și dezvoltare turistică.

Importantele resurse financiare alocate turismului s-au concretizat în realizarea unei puternice baze tehnico – materiale a turismului, care a permis valorificarea într-o anumită proporție a bogatelor resurse turistice răspândite pe întreg teritoriul țării.

2.3.1. REȚEUA DE UNITĂȚI DE CAZARE

Componenta principală a bazei tehnico – materiale, cazarea turiștilor prin numărul său important de locuri și prin structura acestora, constituie un puternic sprijin pentru întreaga activitate turistică din țara noastră.

La sfârșitul anului 1989, numărul locurilor de cazare turistică din țara noastră se ridica la peste 340.000 de locuri, situând România printre țările cu turism dezvoltat ca Elveția și Iugoslavia.

Rețeaua de cazare existentă în Țara Făgărașului este formată din hoteluri și cabane care aparțin statului și cooperației, în ultimul timp apărând însă și primele semne ale privatizării. Astfel, sunt în construcție, în stadiu de finisare, 2 unități de cazare și alimentație particulare.

Rețeaua de hoteluri este slab reprezentată, fiind formată din doar 3 hoteluri: Hotel Han Cetate, Hotel Progresul din Făgăraș, precum și Hotel Victoria din Victoria.

Hotel Han Cetate – este situat la parter, etajul I și II în aripa de nord a corpului de gardă din Cetatea Făgărașului. Are în componență un apartament și 15 camere cu câte 2 paturi, 8 din camere au doar duș, iar grupurile sanitare sunt câte unul la două camere. Restul de 7 camere plus apartamentul au baie cu vană.

Restaurantul Han Cetate este localizat în bastionul de nord- vest al zidurilor din incintă.

Restaurantul Cramă – Cetate este situat pe aripa de sud- est și parțial vest de la demisolul castelului din incinta cetății.

Hotelul Progresul – este situat în centrul municipiului Făgăraș, pe strada Republicii la nr.15. Este alcătuit din parter și etaj și are în componență camere de câte 2,3 și 4 paturi. Capacitatea totală de cazare este de 75 de locuri.

Datorită apropierii de masivul Făgăraș, dezvoltarea turismului montan în orașul Victoria a determinat construirea modernului hotel Victoria.

Hotelul Victoria – este localizat în centrul orașului, în Piața Libertății la numărul 20. Are o capacitate de 140 de locuri în camere cu 2,3,4 paturi. La parterul hotelului se află barul și restaurantul aferente acestuia.

Rețeaua de cabane este mai bine reprezentată, cele mai importante fiind cabanele: Hanul Brâncovenesc, Complex turistic Sâmbăta, Urlea, Plaiul Lisei, Valea Sâmbetei, Arpaș, Turnuri, Podragu, Bâlea Cascadă, Bâlea Lac, Poiana Neamțului, Fântânița Mândrei, Suru, Vama Cucului, Fântânița Haiducului, Dealul Perșanilor.

Cabana Urlea – este așezată pe culmea Moșului în Poiana Curmăturii, la sud de Colții Brezei, la o altitudine de 1533 m. Cabana este formată din 2 corpuri de clădiri: cabana veche situată sub culme, este construită din bârne, numai cu parter și cu 4 dormitoare; cabana nouă situată pe culme cuprinde parterul unde se află sufrageria și bucătăria, precum și un etaj cu 4 dormitoare.

Capacitatea de cazare este de 64 de locuri în 36 de paturi și 28 de priciuri.

Complexul Turistic Sâmbăta – este așzat în gura văii Sâmbetei, în vecinătatea Mănăstirii construită de Constantin Brâncoveanu, la o altitudine de 670 m.

Complexul este format din mai multe corpuri de clădiri: clădire administrativă, restaurant, 6 cabane și 20 de căsuțe de camping.

Capacitatea totală de cazare: 87 de locuri din care 46 în cabană și40 în căsuțe de camping.

Cabana Popasul Sâmbetei – este așezată pe malul stâng al râului Sâmbăta, la o altitudine de 730m. Construită din lemn, cabana cuprinde la parter sufrageria, bufetul, bucătăria, un hol, o magazie și camera cabanierului. La etaj se găsesc 4 camere mansardate.

Lângă clădirea cabanei se găsesc 10 locuințe camping.

Capacitatea de cazare este de 15 locuri în camere și 20 locuri în căsuțele camping.

Cabana Valea Sâmbetei – este așezată în valea glaciară a Sâmbetei, spre limita superioară a pădurii de molid, la o altitudine de 1401 m.

Cabana cu parter și etaj mansardat, este construită din lemn și acoperită cu tablă. La parter se află 4 dormitoare, sufrageria, salonul, bucătăria și locuința cabanierului, iar la etaj 7 dormitoare.

Capacitatea de cazare este de 65 de locuri.

Cabana Arpaș – este așezată în gura văii Arpașului, pe malul drept al râului la o altitudine de 600 m.

La parterul cabanei se găsesc: sufrageria, barul, bucătăria, locuința cabanierului și grupurile sanitare, iar la etaj se află 10 dormitoare.

Capacitatea de cazare este de 40 de locuri.

Cabana Turnuri – așezată pe malul vestic al Văii Podragului la o altitudine de 1520 m, este construită din lemn și piatră, acoperită cu tablă. Cuprinde o cameră mare care folosește ca dormitor, o cameră pentru cabanier și o magazie.

Capacitatea de cazare este de 20 de locuri în priciuri.

Cabana Podragu – este așezată în căldarea principală a Podragului pe o prispă de stâncă în partea vestică a lacului cel mare, la o altitudine de 2136 m.

Cabana este formată dintr-un corp principal și o anexă. Clădirea principală, cu parter și etaj este construită din zid de piatră. La parter se află 2 dormitoare, sufrageria, bucătăria, camera cabanierului și grupurile sanitare. Etajul cuprinde 3 dormitoare.

Anexa doar cu parter cuprinde 3 dormitoare cu priciuri. Ambele clădiri sunt acoperite cu șindrilă.

Capacitatea de cazare este de 70 locuri iarna și 120 locuri vara.

Cabana Cascada Bâlea – așezată pe malul estic al pârâului Bâlea la nord de renumita cadacadă cu același nume, la km 130,4 al Transfăgărășanului. Este situată la o altitudine de 1234 m.

Cabana este formată dintr-o clădire modernă cu 5 etaje. La parter se află braseria, bucătăria și grupurile sanitare. Etajul I cuprinde recepția, restaurantul și are intrarea pe o scară exterioară, separată de intrarea la parter. La celelalte etaje se află dormitoarele: 32 garsoniere, 3 apartamente de câte 2 camere. Fiecare apartament și garsonieră are baie proprie.

Capacitatea de cazare este de 65 de locuri categoria I.

Cabana Negoiu – este așezată pe creasta piscului Subotei, în partea superioară a pădurii de conifere la o altitudine de 1546 m.

Cabana cuprinde 3 corpuri de clădiri: clădire principală, iar mai spre sudîntr-o mică șa, cabana veche și o clădire anexă.

Cabana are 2 etaje, fiecare etaj având spre sud câte un balcon lung cât întreaga clădire. Acestea cuprind câte 5 dormitoare spre sud și 7 spre nord. Cabana veche are la parter 6 dormitoare cu paturi, iar în pod priciuri, anexa construită din lemn are priciuri.

Capacitatea de cazare

– cabana nouă – 140 de locuri în paturi;

– cabana veche + anexa – 80 de locuri vara și 20 locuri iarna.

– Cabana Poiana Neamțului- așezată într-o frumoasă poiană pe malul estic al Râului Mare al Avrigului, la confluența cu pârâul Colțului, este situată la o altitudine de 706 m.

Este compusă din 2 corpuri de clădiri.

Corpul principal cu parter și etaj,cuprinde la parter sufrageria, formată din 2 săli, bucătăria; la etaj se găsesc 11 camere a câte 2 locuri. Clădirea secundară cuprinde 3 dormitoare. Capacitatea de cazare este de 44 de locuri.

Cu ajutorul datelor din tabelul 3.2. putem calcula oferta totală de cazare, cât și indicatori ai structurii capacității de cazare pe categorii de unități.

LH=247

unde,

LH reprezintă numărul de locuri în hoteluri

LEX =1350

unde,

LEX – reprezintă numărul de locuri în unități extrahoteliere

Lc = LH + LEX = 247 +1350 = 1597

unde,

Lc- reprezintă capacitatea totală de cazare.

Din această ofertă totală de cazare, de 1597 de locuri, 1441 sunt permanente iar 156 sunt sezoniere, la căsuțe.

Ponderea capacității hoteliere, în total capacitate de cazare este:

Lh/Lc x 100

Lh/Lc x 100 = 1350/1597 X 100 = 15,5%

Poderea capacităților unităților extrahoteliere în totalul capacităților de cazare este:

LEX/Lc x 100

LEX/Lc x 100 = 1350/1597 X 100 = 84,5%

În 1997 au fost finalizate 2 unități particulare în Cabana Mona Lisa din zona Lisa cu 46 locuri de cazare, 50 de alimentație și minihotelul "La Popa" din localitatea Ucea de Jos, cu o capacitate de cazare de 86 locuri și restaurant de 120 locuri. Acestea au schimbat structura de proprietate a bazei tehnico- materiale specific turistice, cât și structura capacității de cazare pe categorii de unități.

Tabelul 3.2. Baza materială

2.3.2. ALTE SERVICII

Rețeaua de unități de alimentație

În Țara Făgărașului, în afara câtorva cofetării, mici restaurante și barurile din localitățile mai importante, rețeaua de alimentație publică este mulată pe rețeaua de cazare, fiecare din unitățile de cazare fiind în același timp și unitate de alimentație publică.

Locurile din alimentația publică ce depășesc pe cele de cazare, oferta totală fiind de 3304 locuri de alimentație publică (tabelul 3.2.). Din acestea, 1854 sunt permanente, în spații închise, iar 1450 sunt sezoniere, pe terase.

Baza de agrement cuprinde o gamă de mijloace și dotări destinate să asigure posibilități cât mai largi și diversificate pentru petrecerea timpului liber de către turiști. O grupare generală, în câteva categorii mari, sugerează varietatea și importanța acestei componente a bazei tehnico-materială ; mijloacele destinate distracțiilor (cluburi, săli de jocuri, parcuri de distracții), mijloace de transport pe cabluri, mijloace de agrement sportiv (terenuri de sport).

În arealul studiat, următoarele unități au baza tehnico-materială de agrement astfel:

– Cabana Dealul Perșanilor – ștrand în aer liber;

– Cetate Făgăraș – plimbări cu barca și hidrobicicleta pe lacul Cetății; sală de jocuri mecanice, discotecă;

– Qeen's Club Făgăraș – jocuri electronice, discotecă;

– Hanul Brâncovenesc – Sâmbăta de Jos – programe hipice la herghelia de la Sâmbăta de Jos;

– Cabana Plaiul Lisei – terenuri de tenis;

– Hotel Victoria – acces ștrand Victoria, teren minigolf, saună, terenuri de tenis, piscină în aer liber;

– Cabana Bâlea Cascadă – sală de jocuri mecanice și electronice, discotecă, transport pe cablu;

– Complex Turistic Sâmbăta – videodiscotecă;

– Cabana Popas Sâmbăta – programe de pescuit păstrăvi;

– Cabana Bâlea Lac și Valea Sâmbetei – în perioada noiembrie- mai pârtie de schi;

– Cabana Negoiu – trasee marcate pentru alpinism în zona Custura Sărății;

– Cabana Valea Sâmbetei – trasee pentru alpinism pe Colțul Bărăceni;

– Cabana Urlea – trasee pentru alpinism pe Custura Urlei;

La cabane de munte se pot închiria jocuri: șah, cărți, table, scrabble.

2.3.3. AGREMENTUL PE TERITORIUL ȚĂRII FĂGĂRAȘULUI

Privit în calitate de componență de bază a serviciului turistic, alături de transport, cazare, alimentație, agrementul reprezintă ansamblul mijloacelor și formelor capabile să asigure individului sau unei grupări sociale o stare de bună dispoziție, de plăcere, să dea senzația unei satisfacții. Desfășurarea activității de agrement presupune existența unor echipamente adecvate (puncte de închiriere, mijloace de transport pe cablu, piscine, centre de achitație, terenuri și săli de sport, etc.), personal cu pregătire de specialitate, programe (excursii, concursuri, expoziții, festivaluri, etc.). Iată modul în care aceste elemente necesare desfășurării activității de agrement se regăsesc în dotarea tehnico-materială a zonei turistice Țara Făgărașului.

Pe teritoriul localităților din această zonă există posibilitatea practicării atât a agrementului de incintă cât și a agrementului în aer liber. Astfel, în numeroase unități (Han Cetate, restaurant Transilvania, complex Negoiu care cuprinde și un cinematograf – din Făgăraș, Complex turistic Sâmbăta, etc.) se organizează discotecă și videodiscotecă. Turiștii, ca și localnicii, se pot detecta cu practicarea unor jocuri electronice și distractive ( în special biliard) la următoarele unități: Complexul Negoiu, Queen’s Club, Han Cetate din Făgăraș și alte unități din orașul Victoria. În Făgăraș și Victoria există deasemenea Case de Cultură care găzduiesc pe tot parcursul anului expoziții și spectacole teatrale și muzicale. Casa de Cultură din Făgăraș dispune de o sală cu o capacitate de 600 locuri.

Posibilitatea practicării agrementului în aer liber este reprezentată de existența a numeroase baze sportive și de agrement. Pe teritoriul orașului Făgăraș, cel mai reprezentativ în acest sens este parcul 1 Mai pe teritoriul căruia se află stadionul, câteva terenuri de sport, un ștrand și un restaurant. Terenurile de volei, baschet și de tenis de pe teritoriul acestui parc sunt amenjate iarna ca patinoare, dându-se astfel posibilitatea turiștilor și localnicilor deopotrivă de a practica sportul în orice anotimp. Aleile acestui parc sunt ideale pentru mișcare în aer liber, pentru plimbare. Mai reprezentativ pentru practicarea înotului în timpul verii este ștrandul din orașul Victoria care, pe lângă faptul că este mult mai încăpător decât cel din Făgăraș, este dotat și cuteren de minigolf, teren de tenis și saună. Tot în timpul verii, pe locul din jurul Cetății din Făgăraș, ca și pe lacul din cadrul Complexul Lacuri Beclean, turiștii pot efectua plimbări cu barca și hidrobicicleta.

Nici cabanele de tranzit nu sunt lipsite de posibilități de agrement pentru turiști. Astfel, cei care poposesc mai mult la cabana Plaiul Lisei pot juca tenis pe terenuri special amenajate, iar cei care beneficiază de serviciile cabanei Dealul Perșanilor se pot bucura în timpul verii de ștrandul special amenajat în apropierea acestei cabane.

Ca forme mai speciale de agrement trebuie amintite programele hipice organizate la herghelia de la Sâmbăta de Jos unde se crește calul lipițan folosit pentru îmbunătățirea raselor autohtone, program de care pot beneficia turișii cazați la Hanul Brâncovenesc și programele de pescuit păstrăvi organizate la Cabana Popasul Sâmbetei atunci când sezonul este favorabil. În cadrul programelor hipice se învață călărie, se fac plimbări călare și deosebit de atractive pentru amatori sunt exercițiile de dresaj la diferite probe, atât în manej cât și în aer liber.

În această zonă există și posibilitatea efectuării unor excursii de către turiștii dornici de a cunoaște mai bine locurile Făgărășene, atât de semnificative din punct de vedere istoric și cultural. Fie că sunt cuprinse în circuite turistice de mai mare întindere, fie că reprezintă ele însele obiectivul singular al unei excursii, rezervațiile naturale din zonă constituie puncte de atracție turistică. Rezervația cea mai cunoscută este poiana cu narcise din Dumbrava Vadului, cu o suprafață de 400 ha. Situată la poalele Munților Făgăraș , în apropierea localității Șercaia, această rezervație peisagistică din perimetrul unei păduri de stejari cu poieni mari, se caracterizează prin neobișnuita prezență a narciselor ce înfloresc în luna mai.

O altă importantă rezervație este “Lacul și golul alpin Bâlea”, de 120,40 ha, unde se ocrotește peisajul glaciar, lacul flora și fauna specific alpine.

Sub regim de ocrotire se află și pădurea Bogatei, ca rezervație peisagistică, cu mozaicul său geologic și de vegetatie.

O excursie interesantă și palpitantă o poate constitui însăși parcurgerea spectaculosului traseu peste munți cunoscut sub denumirea Transfăgărășanul. Pornind din imediata apropiere a localității Cârța și urcând pantele munților, drumul Transfăgărășan duce mai întâi la Bâlea Cascadă (1234 m) și apoi la Bâlea Lac (2027 m), puncte între care funcționează o instalație de telecabină. Atingând 2060 m altitudine, la tunelul Bâlea, Transfăgărășanul oferă turistului, la Bâlea Cascadă, apoi pe Valea Bâlii, în sus până la golul alpin, pe sălbatica Valea Caprei și până la Vidraru, priveliștile minunate care fac de neuitat un astfel de drum.

Dar în țara Făgărașului se pot face excursii interesante și la altitudini mai mici, la poalele munților. O astfel de excursie se poate desfășura pe următorul circuit: Făgăraș – Copăcel – Breaza – Sâmbăta de Jos – Cărțișoara – Avrig – Cârța – Feldioara – Cincșor – Făgăraș, având ca principal scop familiarizarea turiștilor cu cele mai importante obiective turistice din țara Făgărașului. Traseul excursiei are o lungime de 165 Km, deci excursia se poate desfășura în una sau două zile. Iată care este programul pentru excursia “Obiective istorice în Țara Făgărașului”: plecarea are loc din Făgăraș, după ce s-au vizitat următoarele: Cetatea – important monument de arhitectură, Biserica romano-catolică, Biserica “Sfântul Nicolae”, casa memorială, Biserica evanghelică și centrul vechi al orașului.

COPĂCEL – vizitarea Bisericii postbrâncovenești “Buna Vestire”;

BREAZA – vizitarea ruinelor “Cetății Negru-Vodă” și ale fortificației feudale timpurii;

SÂMBĂTA DE SUS – vizitarea Mănăstirii Constantin Brâncoveanu și a castelului construit de Brâncoveanu. Popas, masă și agrement la Complexul turistic Sâmnbăta;

CÂRȚIȘOARA – vizitarea casei memoriale “Badea Cârțan” și ruinele castelului Teleki;

AVRIG – vizitarea casei memoriale “Gheorghe Lazăr”;

CÂRȚA – ruinele fostei mănăstiri cistericiene;

FELDIOARA – vizitarea castrului roman;

CINCȘOR – castrul roman și biserica săsească fortificată;

Întoarcerea la Făgăraș.

Un alt circuit turistic constă în vizitarea celor mai reprezentative mănăstiri de pe teritoriul Țării Făgărașului. Traseul urmat de o astfel de excursie este: Făgăraș – Bucium (Mănăstirea Bucium) – Berivoi (Mănăstirea Berivoi Mari și Schitul Bisericii Mici) – Dejani (Mănăstirea Dejani) – Gura Văii – Sâmbăta de Sus (Mănăstirea Brâncoveanu) – Turnu Roșu (Schitul de la Valea Caselor) – Cârța (Mănăstirea cisteriană) – Cârțișoara (Mănăstirea Cârțișoara) – Boholț (Mănăstirea Boholț) – Făgăraș. Deși traseul nu este lung, o astfel de excursie ar trebui organizată pe parcursul a două zile, avându-se în vedere complexitatea obiectivelor vizitate. Cazarea s-ar putea face chiar la Mănăstirea Brâncoveanu care dispune de arhondarie.

Deși în prezent este necesară reamenajarea lor, trebuie totuși menționate cele două stațiuni balneare care se găsesc pe teritoriul Țării Făgărașului, și anume: stațiunea balneoclimaterică Rodbav și stațiunea balneoclimaterică Perșani.

Stațiunea Rodbav dispune de un climat subalpin de cruțare și de izvoare clorurate, iodurate, bromurate, sodice și este recomdată pentru afecțiuni reumatice, ale aparatului locomotor, ale sistemului nervos periferic și ginecologic. Stațiunea dispune de un pavilion pentru tratament și un bazin în aer liber, precum și de posibilități de practicare a sportului, dar toate acestea necesită reamenajări. În apropiere se află o pădure de stejari multiseculară. Stațiunea este ușor accesibilă automobiliștilor, existând o șosea asfaltată.

Stațiunea balneară Perșani are o altitudine de 400m, cu un climat de dealuri și coline împădurite. Aici există izvoare de ape minerale clorurate, bicarbonate, sodice și de noroi sapropelic, recomdate în cura externă, în afecțiuni ale aparatului locomotor și ale sistemului nervos periferic. Aflată pe șoseaua națională numărul 1, în apropierea localității Perșani și a motelului “Dealul Perșanilor”, stațiunea este extrem de accesibilă. De asemenea la această stațiune se poate ajunge și cu trenul.

Excursii în Munții Făgărașului

Frumusețea și ineditul peisajelor acestor munți au stârnit interesul amatorilor de drumeție. Distanțele mai scurte dinspre Depresiunea Făgărașului au determinat dezvoltarea turismului cu precădere pe versantul nordic – adică teritoriul Țării Fărașului – unde s-au construit majoritatea cabanelor turistice. După construirea Transfăgărașului și a lacului de acumulare de la Vidraru care a schimbat complet peisajul, s-a dezvoltat rețeaua de cabane și pe versantul sudic. Se poate considera că, sub aspectul traficului turistic și al densității cabanelor, Munții Făgărașului ocupă unul din locurile de frunte în ierarhia ținuturilor muntoase din România.

Parcurgerea traseelor turistice de pe versantul nordic și a traseelor de creastă este posibilă datorită existenței următoarelor cabane:

Cabana Urlea – (altitudine 1533m) este amplasată într-o frumoasă poiană în Curmătura Colților, pe Culmea Mușuleții, este cea mai estică din Munții Făgăraș. Este prevăzută cu instalație de iluminat și cu apă potabilă de la un izvor captat. Cabana este ușor accesibilă dinspre Țara Oltului, prin satul Breaza și constiutie punctul de pornire pentru traseele de alpinism pe Custura Urlei.

Complexul turistic Sâmbăta – (altitudine 690m)mse află pe valea Sâmbetei,la contactul dintre munte și Depresiunea Făgărașului. Este accesibil de pe șoseaua națională Făgăraș – Sibiu și pe un drum forestier tăiat la poalele munților. Este iluminat electric de la rețeaua publică și prevăzut cu apă potabilă. La restaurantul din incinta complexului se organizează seri distractive și videodiscotecă.

Cabana Popasul Sâmbetei – (altitudine 730m) este așezată pe malul stâng al Râului Sâmbetei la 1,2 Km spre sud de complexul turistic. Este iluminat electric de la rețeaua publică, dispune de apă potabilă și este ușor accesibilă pe drumul forestier ce pornește de la Complexul turistic.

Cabana Valea Sâmbetei – (altitudine 1410m) constituie baza de plecare pentru excursii zona Bândea-Gălășescu, precum și capăt de etapă pentru cei ce parcurg creasta. Este ușor accesibilă de la Complexul turistic Sâmbăta. În împrejurimi, atât pe Valea Sâmbetei cât și în căldările glaciare ale acestuia se poate practica schiul. Această cabană reprezintă punctul de plecare pentru traseele de alpinism de pe Colțul Bălăceni.

Cabana Arpaș – (altitudine 600m) este amplasată într-o mică poiană pe malul drept al Văii Arpașului prevăzută cu iluminat electric și apă curentă. Poate fi folosită ca bază de plecare pentru traseele de pe Muchia Tărniței sau de pe văile Arpașului și Podragului, către cabanele Turnuri și Podragu. Este accesibilă dinspre comuna Arpașu de Sus și dinspre orașul Victoria (drun forestier).

Cabana Turnuri – (altitudine 1520m) este situată pe Valea Podragului, pe un mic platou de la marginea de sus a pădurii, având la vest Turnurile Podragului, iar la est Muchia Tărâței; iluminat cu petrol. Este accesibilă dinspre cabana Arpaș și dinspre orașul Victoria.

Cabana Podragu – (altitudine 2136m) se află în apropierea crestei principale, în căldarea glaciară Podragu, lângă lacul cu același nume. Dispune de instalație electrică și apă curentă. Accesul se face prin văile Arpașului Mare și Podragului, fie din orașul Victoria. Iarna, și mai ales primăvara, în căldarea Podragului se poate schia.

Cabana Bâlea Cascadă – (altitudine 1234m) este situată într-o poiană aflată în aval de Cascada Bâlei; cabana dispune de iluminat electric de la rețeaua publică, apă curentă și încălzire centrală. O telecabină asigură transportul spre Bâlea Lac pe un traseu cu o lungime de 3687 m și o diferență de nivel de 780 m în 10 minute; capacitatea de transport a acestei telecabine este de 110 persoane. Bâlea Cascadă este dotată cu sală de jocuri mecanice și o discotecă. Regiunea Lacului Bâlea este iarna un minunat loc de practicare a schiului, zăpada menținându-se în căldarea glaciară până primăvara târziu.

Cabana Negoiu – (altitudine 1546 m) este situată într-o de pe piciorul Muntelui Șerbota. Dispune de apă curentă și de lumină electrică de la microcentrala proprie. O rețea de poteci turistice marcate conduce până pe linia crestei principale a Făgărașului, dând posibilitatea celor interesați să-și programeze excursii în circuit, iar de aici și până la zona Custura Sărății sunt marcate trasee pentru alpinism. Cu toate că se află la o altitudine relativ mică poate fi folosită și ca punct de popas în parcurgerea traseului de creastă. Practicarea schiului este posibilă iarna în căldările Sărății și Șerbotei, care se află la aproximativ 1 oră de cabană.

Cabana Poiana Neamțului – (altitudine 706 m) este situată la capătul unui drum forestier ce pornește din Avrig în lungul văii Râului Mare. Cabana este iluminată electric de la rețeaua publică și are apă curentă. Un marcaj turistic conduce către cabana Bărcaciu și mai departe, până pe creasta principală.

Cabana Bărcaciu – (altitudine 1550 m) se află pe piciorul muntelui cu același nume; iluminată cu lămpi de petrolși apă de la izvor captat. O rețea de marcaje conduce spre: cabana Negoiu, creasta principală, Lacul Avrig. Iarna se poate practica schiul pe piciorul muntelui Bărcaciu și mai ales în căldarea Porumbăcelului.

Cabana Suru – (altitudine 1450 m) este așezată pe culmea Moașei la limita superioară a pădurii; este prevăzută cu grup electrogen propriu și cu apă curentă. Cabana stă la îndemâna drumeților veniți să întreprindă excursii în zona Surur – Găvanu – Tătaru sau este folosită ca punct de plecare sau sosire al traseului de creastă. Iarna, pe pantele din fața cabanei, pe Fruntea Moașei sau în Căldarea Găvanului, schiorii pot găsi pârtii care satisfac atât exigențele avansaților, cât și ale începătorilor.

Așa cum se observă din această descriere, în apropierea majorității acestor cabane turiștii dornici să practice sporturi de iarnă pot folosi pârtii. De asemenea, la aceste cabane de munte se pot închiria jocuri de cabană: șah, cărți, table, scrabble, șubak. Turiștii dornici de drumeții prin Munții Făgărașului au la dispoziție, pe lângă cabanele prezentate mai sus și câteva refugii alpine situate în apropierea crestei principale: refugiul din Muntele Berevoescu; refugiul din curmătura Zârnei; refugiul Moldoveanu și refugiul Călțun.

Trasee turistice în Munții Făgărașului

Aspectul de catenă al Munților Făgărașului din acre se desprinde, de-o parte și de alta, culmi secundare impune particularitățile deosebite circulației turistice. În general, țelul turistului este parcurgerea crestei principale lungă de cca 70 km, ce concentrează pe ambele părți formele glaciare care constituie porțiunea cea mai spectaculoasă și mai atrctivă sub raport turistic.

În funcție de timpul avut la dispoziție, parcurgerea crestei se poate efectua integral, de la vest la est sau invers, ori pe tronsoanele alese în zonele centrale, cele mai interesante.

Pornind de la necesitățile de circulație, cabanele turistice construite pe versantul nordic au fost dispuse o serie la poalele munților, reprezentând puncte de intrareîn traseele montane propriu-zise( Poiana Neamțului, Arpaș, Complexul Sâmbăta) iar o altă serie în preajma crestei, pe culmile secundare (Suru, Negoiu, Urlea) sau în circurile glaciare superioare (Bâlea, Podragu), constituind pentru majoritatea turiștilor capete de etape în parcurgerea crestei principale a lanțului făgărășean.

Există, în plus și câteva puncte de sprijin intermediare (Bârcaciu, Bâlea-Cascadă, Turnuri).

Căi de acces și puncte de plecare

Accesul cel mai lesnicios și mai folosit spre crestele munților este acela de pe partea nordică, din localitățile Țării Făgărașului. Pentru turiștii care vin cu trenul dinspre București-Brașov stațiile CFR de debarcare sunt: Făgăraș, Voila, Ucea de Jos, Arpașu de Jos, Scorei, Porumbacu de Jos, Avrig, Sebeș Olt, ultimele două depășind limitele istorice ale ținutului.

Drumul național 1 se desfășoară în imediata apropiere a căii ferate Brașov-Sibiu și trece pe distanța Făgăraș-Avrig, prin aceleași localități prin care trece și calea ferată. În depresiunea Făgărașului, o serie de șosele asfaltate, care pornesc din DN1, facilitează apropierea de masiv, ajungând uneori până la poalele acestuia sau pătrunzând chiar în acesta. Astfel de șosele sunt: Făgăraș-Sebeș (12 km); Făgăraș-Recea-Dejani (14-15 km); Sâmbăta de Jos-Sâmbăta de Sus – Complexul turistic Sâmbăta (15 km); Ucea de Jos – Victoria (8 km) și Tranfăgărășanul (DN 7C).

Din Făgăraș există următoarele posibilități de acces spre satele aflate sub munte și de aici spre cabanele ce pot constitui punctele de plecare pentru excursiide câteva ore pe trasee ce parcurg locuri fermecătoare:

Sebeș. De la Sebeș pe drum forestier și apoi pe potecă se trece pe la Curmătura Comisu(1640 m), aflată sub vârful cu același nume, și de aici pe creastă se poate ajunge la refugiul Berivoiu Mare (2300 m). Durata traseului Sebeș – refugiul Berivoiu Mare: 8-9 ore.

Recea. Pe un drum forestier, pe valea Dejanilor (cca 12 Km), până la Gura Budiului și apoi pe marcajul triunghi roșu se atinge Curmătura Brătilei (2112m). De aici peste muntele Brătila și peste pietrele Popii, pe marcajul de creastă se ajunge la refugiul Curmătura Zârnei (1923m). Durata traseului Recea – Curmătura-Zârnei: 9 ore.

Breaza. Din acest sat, în cca 45 min. de mers, se întâlnește, după confluența văii Brezcioarei cu Valea Pojorții, cantonul silvic situat la poalele promotoriului pe care se află ruinele cetății lui Radu Negru. Pe trei trasee marcate se poate merge, în 3-4 ore, la cabana Urlea. De la cantonul silvic până la cabana Urlea pot fi folosite trei poteci: pe Valea Pojortei, pe Valea Brezcioarei sau pe ruinele cetății.

Complexul turistic Sâmbăta. De la complex se poate porni pe unul din cele mai căutate trasee turistice, atât iarna, cât și vara, care duce, în 2-3 ore, la cabana Valea Sâmbetei. De la această cabană se poate merge, într-o excursie fermecătoare, până la Fereastra Mare a Sâmbetei (2180m).

Orașul Victoria. De aici se poate merge pe drumuri forestiere la Complexul turistic Sâmbăta (11 Km), la cabana Arpaș (7,5 Km) sau la cabana Turnuri. La cabana Arpaș, numită de localnici și “Fata Pădurii” se poate ajunge și din stația CFR Arpașu de Jos. De aici pe un traseu foarte frumos, în 6-7 ore se ajunge, trecând pe la Tărâța, la cabana Podragu. Tot din orașul Victoria traversând muntele Boldanu, în circa 4 ore și jumătate se întâlnește cabana Turnuri. Orașul Victoria oferă posibilități de acces și spre casele de vânătoare din Muchia Drăgușului, Valea Viștea Mare, Valea Ucișoara, Muchia Gârdomanului, Valea Ucea Mare și din Muchia Tărâței, des căutate de vânătorii de capră neagră, urs, râs și cocoș de munte.

Cârțișoara. De aici, pe drumul național 7C Transfăgărășan, se ajunge, după cca 10 Km, la Glăjerie și apoi după încă 12Km, pe o potecă, se merge la Bâlea Cascadă.

Porumbacu de Jos. Pe un drum de 6Km și jumătate, prin Porumbacu de Sus, se merge până la cabana Negoiu și de aici se poate ajunge la cabana Bărcaciu.

Avrig. De aici se ajunge la cabana Poiana Neamțului, și în continuare, după încă două ore de mers, la cabana Bărcaciu. Tot din Avrig, urmând drumul forestier spre Izvorul Florilor, se poate merge la cabana Suru.

Sebeș Olt. Din satul Sebeșul de Jos, pe poteca de pe Valea Sebeșului se ajunge la vârful Tătarul și de aici pe creastă la șaua Suru, după care, prin căldarea Găvanu și pe Muntele Moașa se ajunge la cabana Suru.

În afară de traseele de pătrundere în masiv turiștii mai pot parcurge traseele de creastă, precum și traseele alpine.

Dintre traseele turistice de pătrundere în masiv de pe versantul nordic, mai interesant este traseul: Cabana Valea Sâmbetei-Fereastra Mare, cu o durată de 2-2,1/2 ore. Traseul conduce inițial în pantă ușoară prin valea largă a Sâmbetei, după care traversează pârâul și se înscrie în serpentine către Izvorul Doamnei. De aici, poteca urcă pragul glaciar, după care, la 45 minute de la cabană, poteca pătrunde în albia unei văi seci. De la capătul de sus al acesteia se ajunge la locul numit “La Fereastra Mare”. În această zonă, poteca, schimbându-și direcția către stânga, descrie inițial serpentine mai largi, apoi tot mai strânse, până la Fereastra Mare (2188m), loc unde face legătura cu poteca de creastă.

Alte trasee interesante de pe versantul nordic sunt: satul Breaza-cabana Urlea, prin valea Brescioarei, cabana Urlea-Curmătura Zâmei prin Pârâul Calului și Valea Urlei; Orașul Victoria – “La Șipot” (cu legături pentru cabanele Turnuri și Podragu); cabana Podragu-Șaua Podragului; comuna Arpașu de la Glăjane; cabana Bâlea Cascadă; cabana Negoiu-Vârful Negoiu pe la Piatra Prânzului; cabana Negoiu; cabana Bârcaciu; cabana Bârcaciu – Lacul Avrig; cabana Suru – Șaua Surului etc.

Traseu de creastă est-vest: tronsonul Șaua Caprei – Șaua Podragului (durata 4-5 ore). Descrierea traseului: Din Șaua Caprei, poteca coboară prin Căldarea Iezerului Caprei. Curând se ajunge la malul Lacului Capra (2230m) lângă care s-a ridicat un monument în amintirea unor alpiniști luați de avalanșe. Lacul este dominat la nord de Vârful Capra (2494m). Dincolo de lac pornește în dreapta traseul spre Lacul Vidraru. De la această ramificație se urcă spre culmea desprinsă din Vârful Capra spre sud.

Dincolo de cumpănă se coboară pe serpentinele strânse ale potecii până la baza peretelui sudic al Crestei Arpășelului. Urmează o porțiune acoperită cu grohotișuri. La capătul acestui tronson, poteca se înscrie în urcuș susținut pe un pinten, apoi se conturează spre stânga, spre Strunga Mică (Portița Arpașului). În stânga “Portiței”, într-un perete de calcare cristaline se găsește o mică spărtură denumită Fereastra Zmeilor.

Din Portița Arpașului până la baza abruptului vestic al vârfului Arpașului Mic, creasta Făgărașului prezintă o porțiune dificilă. Din cauza aspectului ei sălbatic, acest sector, relativ scurt, a fost denumit “La trei pași de moarte” și pentru siguranța înaintării au fost montate lanțuri. La capătul custurii, poteca poposește sub Vârful Arpașului Mic și apoi se orientează către stânga până pe Piciorul Arpașului Mic. Până aici se poate ajunge și pe o variantă ocolită, care evită pasajul “La trei pași de moarte”.

În continuare, drumul trece pe versantul opus al Piciorului Arpașului, pe deasupra Căldărușei Frunții (un mic circ glaciar suspendat), apropiindu-se de creasta principală. De la monumentul Nerlinger se merge pe linia crestei, depășind, la intervale scurte, câteva pasaje stâncoase de o dificultate ceva mai mare. Dincolo de Vârful La Parul De Fier se ajunge la Șaua Vârtopului, iar către sud se desprinde Piciorul Mircii. Poteca urcă câteva sute de metri, până într-o șa mică, situată pe culme. Din dreptul ei se coboară în serpentine până pe malul Lacului Podului Giurgiului ( 2226 m ).

De pe malul lacului, poteca se înscrie în urcuș ușor pe sub linia Crestei Podrăgelului. Se ajunge astfel pe fața sudică a muntelui Podragu și de aici se urcă ușor, în traversare, până în Șaua Podragului ( 2414 m).

Acesta este doar una din etapele traseului de creastă. În întregime, aceasta poate fi parcurs de la vest la est în următoarele etape:

Etapa I. Halta CFR Valea Mărului – Șaua Surului ( 7-8 ore);

Etapa II. Șaua Surului – Șaua Scării (4 – 4 1/2 ore);

Etapa III. Șaua Scării – Vârful Negoiu ( 4-5 ore);

Etapa IV. Vârful Negoiu – Șaua Caprei ( 4 1/2 – 5 ore);

Etapa V. Șaua Caprei – Șaua Podragului ( 4- 5 ore);

Etapa VI. Șaua Podragului – Fereasta Mare ( 7 ore );

Etapa VII. Fereasta Mare – Curmătura Zârnei ( 3 – 3 1/2 ore);

Etapa VIII. Curmătura Zârnei – Curmătura Lerescului Mic ( 6- 6 1/2 ore)

Etapa IX. Curmătura Lerescului Mic – Cabana Plaiul Foii ( 3 ore ).

Trasee alpine

În ceea ce privește alpinismul propriu-zis, Munții Făgărașului nu oferă posibilități deosebite, deoarece constituția lor geografică (șisturi cristaline) nu a permis dezvoltarea unor pereți verticali de mare anvergură, cum este cazul în masivele calcaroase. Ca atare, în cuprinsul lor nu se găsesc nici pe departe trasee alpine de valoarea celor din Munții Bucegi, Piatra Craiului sau Hășmaș. Încercările alpiniștilor de a pune totuși în valoare masivul și, sub acest raport s-au soldat cu stabilirea unor astfel de trasee, a căror dificultate nu depășește însă gradul 5A. Sunt de amintit în acest sens ca mai interesante: sectoarele Podragu – Ucea Mare; Arpășel – Buteanu; precum și Negoiu – Gârbova.

În sectorul Negoiu mai reprezentative sunt Peretele nord-estic al Negoiului și traseul din Căldarea Superioară a Laiței. Pentru a evita marșul de apropiere de la cabana Negoiu până la baza traseelor, se alege ca adăpost refugiul Călțun.

Peretele nord-estic al Negoiului

Intrarea pe traseu este situată în porțiunea centrală a căldării la Strunga Ciobanului. Escala nu are un traseu distinct. Orientarea în perete este greoaie. Grad de dificultate: 2A-3B; materiale: Două corzi a 40 m, 6-8 pitoane, 15 carabiniere. Traseul are 10 lc; nu este pitonat. Prizele, cu mici excepții sunt bune și suficiente; domină cățărarea liberă. Durata pentru trei echipieri :2-4 ore. Traseul sfârșește în preajma Vârfului Negoiu. Iarna, ruta nu a fost urcată.

Traseul din Căldarea Superioară a Laiței

Acest traseu se află în partea nord-vestică a Muntelui Laiței care este formată dintr-o succesiune de muchii ce coboară abrupt către Căldarea Superioară a Laiței. Gradul de dificultate pentru acest traseu este 2A; materiale necesare: o coardă de 40 m, 5-6 pitoane, 15 carabiniere. Traseul este pitonat și are 5 lc. Durata pentru trei echipieri: 2 ore.

Exceptând sectoarele cu vădit caracter alpin ( cum ar fi crestele Arpășelului și Vârtopelului), creasta principală este practic marcată în întregime. Există însă și itinerare extrem de spectaculoase și interesante, înscrise de-a lungul muchiilor și culmilor secundare, care nu sunt decât în mică măsură marcate și foarte rar parcurse de turiști.

Dintre traseele nemarcate, mai interesante sunt Muchia Drăgușului, Muchia Zănoagei și Muchia Viștei Mari care, cu un material minim ( o coardă de 40 m), pot fi parcurse în timpul verii în echipe de drumeți bine antrenați.

Muchia Drăgușului

Traseul prezintă două porțiuni cu aspecte diferite una între satul Viștișoara ( 700 m altitudine) și Curmătura Răcorelelor ( 2298 m) străbătută de o veche potecă pastorală, în general ușor de parcurs și lipsită de pericole, și alta din curmătura amintită până în creasta principală, accidentată, cu porțiuni de escaladare ce comportă cunoștințe elementare de alpinism; grad de dificultate: 1B; materiale necesare: o coardă de 40 m; durata pentru 3 echipieri: 6-7 ore. Traseul sfârșește în creasta Făgărașului, pe vârful Gălășescu mare, cabana cea mai apropiată este Valea Sâmbetei, situată la cca 2 ore. Iarna, ascensiunea durează 2 zile.

Creasta Munților Făgărașului, iarna

Pe timp de iarnă, parcurgerea integrală a crestei Munților Făgărașului reprezintă o adevărată performanță alpină, ea fiind una din normele de iarnă obligatorii pentru alpiniștii de categoria I (gradul 5B).

Cu un conducător bun, versat în drumurile de iarnă, pot merge de-a lungul crestei și turiști experimentați, obișnuiți cu rucsacuri grele și înnoptări în cort,, pe timp de iarnă.

Iarna, principalele dificultăți în parcurgerea drumului de creastă constau în:

lungimea traseului;

diferențele de nivel foarte obositoare ce trebuie urcate;

nenumărate traversări de-a lungul fețelor cu orientarea spre sud, care în timpul zilei, prezintă pericole de avalanșe;

greutatea schiurilor și a rucsacului la urcuș;

înnoptările în cort, pe zăpadă, în condiții aspre;

orientarea în teren cu ajutorul busolei și al hărților;

necesitatea adaptării perfecte la efort, în condițiile cerute de anotimp, când hrana se consumă rece din rucsac, iar apa se obține din topirea zăpezii;

La toate acestea se adaugă capriciile iernii și necesitatea unui echipament adecvat. Întrucât pe linia de creastă vânturile dominante sunt cele de nord-vest, este recomandabil să se parcurgă traseul de la vest la est.

Timpul de mers cuprins între cabanele de la capetele traseului, cabana Suru la vest și Paiul Foii la est, nu poate fi calculat precis. În această situație, nu poate fi vorba de o planificare a etapelor și alimentelor ce trebuie luate. Experiența arată că 5 zile/hrană/om sunt suficiente pentru a străbate distanțele dintre o cabană și alta, chiar dacă vremea este nefavorabilă.

Pârtii de schi

Munții Făgărașului reprezintă un minunat teren pentru practicarea schiului, atât datorită stratului gros de zăpadă care persistă în zona înaltă începând din luna noiembrie până către sfârșitul lunii mai, cât și pantele din văile adăpostite.

Perioadele cele mai bune pentru practicarea schiului sunt la sfârșitul iernii și începutul primăverii, când zăpezile devin mai tasate, pericolul de avalanșe scade, iar pe întinsul muntelui se instalează vremea bună.

Pârtii minunate de schi se întâlnesc în preajma tuturor cabanelor de altitudine. Fără a fi amenajate special și fără a dispune de mijloace mecanice, ele oferă totuși posibilități mari prin pantele, lungimea și lărgimea lor. Singura amenajată este Valea Bâlii unde există o telecabină care dă posibilitatea schiorilor să efectueze mai multe coborâri.

În linii mari există următoarele posibilități de practicare a schiului:

Valea Sămbetei oferă, în amonte de cabană (1401-1700m), terenuri ferite de pericole. Ele pot fi găsite în firul văii sau pe versantul Muchiei Sâmbetei. Primăvara, când zăpada este stabilă, se schiază, și în căldările Sâmbetei, în această zonă, iarna se produc avalanșe.

La cabana Urlea (1533m) se poate schi în poiana din Curmătura Colților. În zona înaltă se recomandă Șleaul Mușuleții, la cca 1/2 oră de la cabană; mai sus zona este periculoasă.

Căldarea superioară a Podragului reprezintă cel mai vast teren de schi aflat în preajma unei cabane făgărășene. Prin poziția ei cabana Podragu poate fi aleasă ca o bază bună pentru vacanțele de iarnă.

Când zăpada este bună se pot face coborâri de sub creasta principală a Făgărașului până la cabana Turnuri (750m diferență de nivel). Ieșirea la creasta principală a masivului este periculoasă. Căldările învecinate, Podrăgelu și Arpașu, sunt recomdate numai bunilor cunoscători ai regiunii. Coborârea din muchia Turnurilor Podragului în Valea Podrăgelului declanșează uneori avalanșe.

Valea Bâlei: Datorită telecabinei și cabanei din Căldarea Bâlei, pârtiile de schi din această vale sunt căutate de schiori. În Căldarea Bâlei se poate schia atât pe pârtia de sub Șaua Caprei, cât și pe cea de sub Curmătura Bâlei. Schiorii avansați coboară și pe Valea Bâlei. În Căldarea Bâlei funcționează uneori un teleschi, sunt în proiect instalații de transport pe cablu pentru pârtiile din zonă.

Valea Doamneipăstrează zăpada mai uniform decât Valea Bâlei. În lungul ei coboară schiorii avansați, buni cunoscători ai regiunii. De la capătului ulucului glaciar al văii (limita superioară a pădurii) la Bâlea Cascadă se merge mai bine cu piciorul. Pe Valea Doamnei s-a proiectat pentru viitor o instalație de transport pe cablu.

Cabana Negoiu: Părtiile de schi din împrejurimile cabanei se află în căldările învecinate, Șerbota și Porumbăcelul. Iarna sunt pericole de avalanșe, fapt pentru care schiorii vin aici mai mult primăvara. În Căldarea Porumbăcelului se schiază până la sfârșitul lui iunie.

Cabana Bărcaciu are în preajmă o mică pârtie de schi. Primăvara schiorii merg în Căldarea Porumbăcelului, unde pot schia până la sfârșitul lui iunie.

Cabana Suru are în preajmă golul înierbat de pe Culmea Moașei, în care se poate schia. Schiorii merg și în Căldarea Găvanului. Datorită producerii de avalanșese recomandă practicarea schiului aici doar spre sfârșitul lunii martie.

Capitolul III

CIRCULAȚIA TURISTICĂ

La nivel mondial, până la începutul anilor '80, s-a produs o creștere puternică a circulației turistice. În anii din urmă însă, circulația turistică a cunoscut o diminuare a ritmului de creștere ce poate fi explicată prin faptul că fenomenul turistic cunoaște aceeași evoluție ca orice alt fenomen economic și anume: în faza de maturitate își plafonează creșterea manifestată inițial într-un mod exploziv. Ritmurile de creștere chiar subunitare înregistrate în această ultimă perioadă sunt datorate și altor cauze, mai obiective. În acest interval de timp viața economico-socială mondială a fost marcată de evenimente ce și-au pus amprenta și asupra fenomenului turistic. Cel de-al doilea șoc petrolier, recesiunea economică complicată cu frecvente acte de terorism, exacerbarea conflictelor regionale au efecte importante asupra turismului internațional.

Această stare de lucruri a afectat și turismul țării noastre, la aceea adăugându-se și dezorientarea creată de schimbarea structurilor politice. Turismul receptor din țara noastră s-a redus atât datorită neîncrederii turiștilor străini în stabilitatea politică a României, cât și datorită scăderii în această perioadă a calității serviciilor turistice.

În același timp a scăzut și circulația turistică, acest lucru datorându-se scăderii accentuate a nivelului real al salariilor, deci a puterii de cumpărare a oamenilor, aceștia afectând mai puțin din bugetul personal pentru turism.

Pentru o mai bună înțelegere a fenomenului turistic din Țara Făgărașului, se cere studiată circulația turistică internă și internațională a zonei.

3.1. NUMĂRUL DE ÎNNOPTĂRI LA UNITĂȚILE TURISTICE DIN ȚARA FĂGĂRAȘULUI

Numărul de înnoptări este un indicator al relației cerere-ofertă, informând asupra activității întreprinderii turistice.

În analiza utilizării capacităților ofertei se ia numai acea parte a cererii turistice care s-a materializat prin consum, deci aici semnificația noțiunii de cerere se referă la clientela propriu-zisă. Numărul de înnoptări poate fi cunoscut din situațiile statistice ale unităților turistice sau, în cazul în care acestea nu există, se poate afla folosind coeficientul de utilizare a capacității de cazare.

Astfel, pentru locurile de cazare permanente numărul de înnoptări poate fi aflat înmulțind numărul de locuri cu 365 zile și apoi aplicând la acest produs coeficientul de utilizare a capacității de cazare.

Nî = Lep × Cuc × 1/100 unde:

Nî – numărul de înnoptări

Lep – numărul de locuri de cazare permanente

365 – numărul de zile ale ofertei permanente

Cuc – coeficientul de utilizare a capacității de cazare

Ca exemplu poate fi folosit Hotelul Han Cetate din Făgăraș care are 32 locuri de cazare permanente și un coeficient de utilizare a capacității de cazare de 55%.

Nî = Lep × Cuc × 1/100 = 32 × 365 × 55 × 1/10 = 6424

înnoptări

Nî Han Cetate = 6424

Pentru locurile de cazare sezoniere (căsuțe) numărul de înnoptări se calculează astfel: se înmulțește numărul de locuri de cazare sezoniere cu numărul de zile aferent sezonului aplicându-se apoi coeficientul de utilizare a capacității de cazare.

Nî = Les × 90 × Cuc × 1/100

unde:

Les – numărul de zile al ofertei de cazare sezoniere.

Pentru unitățile turistice care au și locuri de cazare permanente și locuri de cazare sezoniere, numărul de înnoptări se va calcula astfel:

Nî = (Lep × 365 + Les × 90) × Cuc × 1/100

De exemplu la Hanul Brâncovenesc din Sâmbăta de Jos, cu 24 locuri de cazare permanente, 16 locuri de cazare sezoniere și un coeficient de utilizare a capacității de cazare de 47% vom avea:

Nî = (24 locp × 365 + 16 locs × 90) × 47 × 1/100 = 4794

înnoptări

Nî Han Brâncovenesc = 4794

Numărul de înnoptări a fost calculat pentru toate unitățile turistice din zonă (vezi tabel 4.1.), cu ajutorul acestor date putându-se calcula și alți indicatori turistici.

3.2. ANALIZA COEFICIENTULUI DE UTILIZARE A CAPACITĂȚII DE CAZARE

În analiza fenomenului turistic este foarte importantă cunoașterea gradului de utilizare a capacității de cazare deoarece aceasta ne dă informații cu privire la activitatea unităților turistice și permite realizarea unei comparații între diferite unități.

Dacă se cunoaște numărul de înnoptări pentru o unitate de cazare, coeficientul de utilizare a capacității de cazare se poate calcula astfel:

Cuc = (Nî /Lc × Z)×100

unde:

Cuc – coeficientul de utilizare a capacității de cazare

Nî – numărul de înnoptări

Lc – numărul de locuri de cazare

Z – numărul de zile ale ofertei de cazare

De asemenea, după cum oferta de cazare este permanentă sau sezonieră, Z poate lua valori deosebite: 365 de zile pentru oferta permanentă, 90 zile pentru oferta sezonieră (de vară). Luăm ca exemplu în cazul existenței doar a ofertei permanente de cazare hotelul Negoiu din Făgăraș, care are 75 de locuri de cazare și unde s-au înregistrat în 1997 16699 de înnoptări:

Cuc = (Nî /Lc × Z)×100 = 1699/75 × 365 × 100 = 61%

Cuc Negoiu = 61%

În cazul existenței ofertei mixte de cazare, permanente și sezoniere, putem lua ca exemplu cabana Popasul Sâmbetei care are 12 locuri de cazare permanente și 20 sezoniere (căsuțe), numărul de înnoptări înregistrat în 1997 fiind 1730:

Cuc = (Nî /Lcp × Z1 + Lcs × Z2) × 100 = (1730/12×365 + 20×90)×100 = 28%

Cuc Popas Sâmbăta = 28%

Analizând coeficienții de utilizare a capacității de cazare calculați pentru toate unitățile turistice din zonă în tabelul 4.1. se observă că unitățile turistice pot fi grupate după Cuc astfel:

NUMĂRUL DE ÎNNOPTĂRI ÎN ANUL 1997

Tabel 4.1.

Sursă: Documente din arhiva S.C.Negoiu

Un grad de ocupare de peste 50% apare doar la hotelurile urbane. De aici putem desprinde concluzia că sezonalitatea nu influențează major cazarea în mediul urban.

Cu un Cuc situat între 30%÷50% se prezintă în general cabanele de tranzit, cu acces auto pe drumuri modernizate și la care se înregistrează o cerere mare doar în week-end. Astfel de cabane sunt: Delul Perșanilor, Fântânița Mândrei, Hanul Brâncovenesc, Bâlea Cascadă (cu acces pe Transfăgărășan), Fântânița Haiducului.

Între 20%÷30% se situează Cuc pentru cabanele de creastă (Urlea, Podragu, Poiana Neamțului, Bărcaciu, Negoiu). Aici acționează puternic sezonalitatea. Aceste cabane au un vârf de cerere între 15 iunie și 15 septembrie și un altul între 20 decembrie și 20 ianuarie, în restul anului fiind foarte puțin solicitate de turiști. Așa se explică gradul mic de ocupare pentru aceste cabane.

Cu un grad de ocupare mai mic de 20% se prezintă doar cabana Turnuri. Aceasta este o cabană de creastă, dar în același timp este de tranzit spre Podragu; în Turnuri turiștii de obicei doar se odihnesc, pentru a pleca apoi mai departe spre cabana Podragu unde vor fi cazați.

3.3. PROGNOZE ALE CIRCULAȚIEI TURISTICE

Pentru următorii ani se impune existența unei tendințe de creștere a circulației în zona studiată. În vederea obținerii creșterii circulației turistice se acționează prin diverse metode. Astfel, se încearcă îmbunătățirea utilizării capacității de cazare și alimentație publică, reducerea sezonalității și ameliorarea calității serviciilor turistice prestate la unitățile din această zonă. Aceste metode se estimează că vor avea ca rezultat atât sporirea numărului de turiști ce vizitează zona, cât și a numărului de înnoptări înregistrate de diferitele unități.

Prin folosirea politicii promoționale, a strategiei de evitare a saturării capacității turistice în sezon și a altor metode prezentate pe larg în capitolul următor se estimează o creștere în medie a circulației turistice în 1997 față de 1996 de aproximativ 15%, în 1998 față de 1997 de aproximativ 13%, iar în 1999 față de 1998 de aproximativ 26% pentru toate unitățile turistice din zonă cu o tendință de creștere mai accentuată la cabane, în special la cele de creastă și de creștere mai lentă la hoteluri.

Pentru anii 1997 și 1998 procesul de creștere a acestor indicatori turistici este mai redus deoarece rezultatele metodelor cuprinse în capitolul 5 se vor observa după o perioadă mai îndelungată.

Rezultatele prognozei pentru anii 1997, 1998 și 1999 privind indicatorul "numărul de înnoptări" se pot vedea în tabelul 4.2., iar prognoza privind "numărul de turiști" este evidențiată în tabelul 4.3.

Prognoza circulației turistice

Tabelul 4.2.

Tabelul 4.3.

3.4. SEZONALITATEA CIRCULAȚIEI TURISTICE

Distribuția inegală a circulației turistice în manifestarea ei temporală este însoțită de o evoluție diferită în spațiu atât de la o regiune turistică la alta, cât și în cadrul aceleiași regiuni. În aceeași regiune turistică pot apare diferențe pe spații mai restrânse în funcție de accesibilitatea zonelor respective, după segmentul de consumatori căruia se adresează oferta, după prețul produsului turistic, etc.

O altă particularitate a evoluției circulației turistice este caracterul ei sezonier. Acesta decurge din sezonalitatea cererii turistice care se concentrează pentru majoritatea fluxurilor turistice în trimestrul III al anului. Nivelul sezonalității circulației turistice se poate exprima cu ajutorul indicatorilor specifici, iar importanța măsurării acestei sezonalități este legată de eficiența utilizării infrastructurii turistice. De multe ori, exprimarea sezonalității se face prin referințe la raportul dintre numărul de înnoptări din luna (lunile) cu circulație turistică maximă și numărul de înnoptări din perioada cu afluență turistică minimă (vezi tabelul 5.1.)

Pentru a putea studia sezonalitatea vom afla numărul de înnoptări pe trimestre pentru turiștii români, pentru cei străini și apoi pentru total înnoptări (vezi tabelul 5.1.).

Din tabelul 5.1. observăm că sezonalitatea are valori mai mari pentru trimestrul III la următoarele unități: Complexul Turistic Sâmbăta, Popasul Sâmbetei, Plaiul Lisei, Valea Sâmbetei, Arpaș, Podragu, Bâlea Cascadă, Poiana Neamțului, Bărcaciu, Negoiu și Suru. Acestea sunt cabane de munte, majoritatea cu acces pe potecă ceea ce face să fie greu accesibile în perioade cu ploi, zăpadă sau topiri de zăpadă. Din acest motiv aceste cabane sunt supraaglomerate în sezonul de vară, mai ales vineri, sâmbătă și duminică, și au un grad foarte mic de ocupare în extrasezon.

Se observă în acest caz un fenomen de saturație a capacității de cazare în sezonul de vară, mai ales în week-end, cererea depășind oferta datorită accesibilității turiștilor din arealul Făgăraș, datorită prețurilor scăzute practicate la cazare precum și grupurilor de elevi și studenți care parcurg de la vest la est Masivul Făgăraș în perioada vacanței de vară.

Unele dintre aceste cabane, ca Valea Sâmbetei au un grad de ocupare destul de bun și în perioada 20 decembrie ÷ 20 ianuarie datorită existenței pârtiilor de schi și posibilității practicării sporturilor de iarnă.

În schimb, se observă la cabanele Podragu și Turnul un grad de ocupare deosebit de mic pe timp de iarnă deoarece iarna accesul este foarte dificil și se poate efectua numai de către turiști antrenați. Din acest motiv ele sunt închise uneori pe perioada iernii, cabanierii urcând pentru a le deschide doar la sfârșitul săptămânii, atunci când vremea o permite.

În general, în extrasezon ocuparea cabanelor se face îndeosebi în week-end, în restul săptămânii capacitatea rămânând neocupată.

Sezonalitatea consumului turistic poate fi studiată și observând evoluția coeficientului de utilizare a capacității de cazare pe parcursul celor patru trimestre ale anului 1997.

Se observă și în acest caz nivelul evident mai ridicat al valorii Cuc pentru trimestru III în comparație cu celelalte trimestre în situația cabanelor de creastă. Diferențele între valorile Cuc pe trimestre sunt mai mici la hoteluri și cabanele de tranzit (moteluri), dar și aici capacitatea de cazare este ocupată mai mult în timpul trimestrului III. (Tabelul 5.2.)

Evidențierea evoluției Cuc pe trimestre

Tabelul 5.2.

Sursa: documente de la S.C.NEGOIU

Figura nr.4

Figura nr.5

Figura nr.6

Analiza circulației turistice se poate face și utilizând indicatorul durata medie a sejurului care reflectă capacitatea ofertei turistice de a reține turistul într-o zonă o anumită perioadă de timp. Durata medie a sejurului reprezintă raportul dintre numărul de zile de prezență turistică la o anumită destinație și numărul total de turiști prezenți în acest teritoriu:

S = ZT/T

unde:

S – este sejurul mediu (durata medie a sejurului)

ZT – numărul de zile turistice

T – număr de turiști

La calcularea sejurului mediu pe fiecare mijloc de cazare se poate utiliza în locul numărului de zile turistice numărul de înnoptări:

S = Nî/T

unde:

Nî – numărul de înnoptări

În același mod se calculează sejurul mediu pentru turiști români, turiști străini și total turiști. (Vezi tabelul 6.)

CIRCULAȚIA TURISTICĂ

Tabelul 6.

Ca exeplu folosim hotelul Han Cetate din Făgăraș cu 5617 înnoptări turiști români din 1945 în anul 1997. Sejurul mediu este:

S = Nî t rom/T rom = 5717/1945 = 2,94 zile

S cetate t rom = 2,94 zile

La fel putem calcula și pentru turiștii străini, numărul de înnoptări fiind 707, iar numărul total de turiști străini de 345:

S = Nî ts/T ts = 707/345 = 2,05 zile Scetate ts = 2,05 zile

Pentru total turiști români și străini avem:

– număr înnoptări 6424

– număr turiști 2290

S = Nî/T = 6424/2290 = 2,81 zile Scetate = 2,81 zile

Din tabelul 6. se observă că durata medie a sejurului este mai ridicată la cabanele de crestă de pe traseele turistice pe potecă sau drum forestier, în sezonul de vară. Cabanele de tranzit aflate pe șosele foarte circulate au o durată medie a sejurului mai mică deoarece aici turiștii se opresc în trecere spre alte obiective. Cabanele de munte, dar situate la șosea cum ar fi de exemplu Cabana Bâlea situată pe Transfăgărășan, sunt mai mult cabane de tranzit; turiștii poposesc mai mult în cabane gen Podragu sau cum a fost Bâle Lac, de unde pornesc apoi pe trasee turistice.

Sejurul mediu are o valoare mai mare și pentru cabanele de poale care beneficiază de un cadru natural deosebit. Aici se încadrează Complexul Turistic Sâmbăta sau Cabana Vama Cucului.

Alți indicatori turistici mai sunt încasarea medie pe loc de cazare și încasarea medie pe loc de alimentație publică.

Pentru a calcula acești indicatori se folosesc date privind veniturile rezultate din activitatea de cazare și din cea de alimentație publică în anul 1997, precum și capacitatea de cazare și numărul total de locuri în alimentația publică (locuri la masă). Aceste date sunt preluate din documentele unităților turistice.

Încasarea medie pe loc de cazare se calculează după formula:

Ic = Vc/Lc

unde:

Ic – încasarea medie pe loc de cazare

Vc – venitul din activitatea de cazare

Lc – număr de locuri de cazare

Ca exemplu vom folosi cazul cabanei Urlea care are 52 de locuri de cazare și venituri din activitatea de cazare de 12340 mii lei:

Ic = Vc/Lc = 12340/52 = 237,3 mii lei

IcUrlea =237,3 mii lei

Încasarea medie pe loc de alimentație publică se calculează după formula:

Iap =Vap/Lap

unde :

Iap – încasarea pedie pe loc de alimentație publică

Vap – venituri din alimentație publică

Lap – număr de locuri în alimentație publică

De exemplu la hotelul Victoria din Victoria care are 300 locuri de restaurant și venituri din alimentația publică de 623000 mii lei încasarea medie pe loc de alimentație publică va fi:

Iap = Vap/Lap = 623000/300 = 2076,6 mii lei

IapH.Victoria = 2076,6 mii lei

Datele privind veniturile din activitatea turistică și încasarea medie pe loc de cazare și loc de masă valabile pentru toate unitățile ce fac obiectul acestui studiu sunt grupate în tabelul 7. Studiind tabelul 7 putem clasifica unitățile turistice după încasarea medie pe loc cazare și pe loc alimentație publică astfel:

INDICATORI TURISTICI

Tabel 7.

După cum se poate observa, sunt puține unități cu încasări mari. De aceea se recomandă a se lua măsuri de creștere a calității serviciilor prestate, de mărire a capacității de primire în perioada de sezon când cererea este mai mare și trebuie folosite politici promoționale adecvate care să contribuie la ocuparea capacității existente.

Capitolul IV

PROPUNERI ȘI CONCLUZII PRIVIND DIMINUAREA SATURĂRII OFERTEI TURISTICE

Valorificarea resurselor turistice – elemente ale cadrului natural sau cultural-istoric s-a realizat încă din cele mai vechi timpuri, fie că ne referim chiar și numai la apele minerale sau așezăminte religioase din antichitate și evul mediu, care generau anumite fluxuri de vizitatori.

În condițiile prezente și viitoare ale dezvoltării României, valorificarea superioară a resurselor turistice se impune cu pregnanță, ca în orice domeniu economic.

Aceasta presupune atât o valorificare complexă și eficientă în contextul unui turism intensiv, cât și o protejare și o conservare a valorilor turistice, multe dintre ele epuizabile într-un volum de timp redus.

Valorificarea resurselor turistice și dezvoltarea turismului trebuie să fie organic corelate cu prevederile generale ale sistematizării complexe a teritoriului, care asigură o dezvoltare armonioasă a tuturor sectoarelor economice și o îmbinare a criteriilor de eficiență economică cu cele de ordin social.

Lucrarea de față a încercat să contribuie la rezolvarea unei probleme de marketing concrete, practice și totodată extrem de complexe prin studierea posibilității dezvoltării turismului într-o zonă a țării noastre importantă din punct de vedere istoric și cu un cadru natural deosebit: ȚARA FĂGĂRAȘULUI.

Activitatea turistică în această regiune este puternic marcată de saturarea capacității turistice în perioada de sezon. De aceea principala măsură ce se impune a fi luată este evitarea sau, cel puțin, diminuarea acestui fenomen.

Lucrarea este structurată în 5 capitole:

În primul capitol se realizează o descriere a pieței turistice cu toate particularitățile, ofertele ei și tendințele actuale pe piața turistică.

Cel de-al doilea capitol cuprinde o caracterizare generală a zonei din punct de vedere ale resurselor naturale și atropice cu care este înzestrată.

Al treilea capitol descrie baza tehnico-materială și posibilitățile de agrement de pe teritoriul ȚĂRII FĂGĂRAȘULUI, iar capitolul 4 studiază evoluția circulației turistice.

Ultimul capitol cuprinde câteva propuneri pentru îmbunătățirea activității turistice în această regiune și mai ales, pentru evitarea fenomenului de saturare a capacităților turistice.

Referindu-ne la acest fapt după cum se poate observa din capitolele anterioare fenomenul de saturare a capacităților turistice apare în sezonul de vară având efecte nefavorabile asupra desfășurării activității turistice.

Evitarea sau diminuarea acestui fenomen ce apare ca un rezultat al sezonalității trebuie să constituie primul pas în acțiunea de ameliorare a prestării serviciilor turistice în această zonă.

Astfel, diminuarea acestui fenomen de saturație se poate face folosind în acest scop următoarele metode:

– metode folosite de stat – care în domeniul turistic utilizează diferite politici cum ar fi: politica promoțională, politica de stimulare, politica de intervenție și politica de coordonare;

– metode folosite de alți deținători de baze materiale.

În prezent este de neconceput desfășurarea activităților turistice, la nivelul unei țări, fără implicarea substanțială a statului în campania promoțională în favoarea industriei turistice. Datorită acestei implicări și colaborării firmelor de turism din Țara Făgărașului cu Ministerul Turismului sunt posibile acțiunile de promovare turistică și în această zonă a țării.

Politica promoțională trebuie abil direcționată, astfel încât să se realizeze o uniformizare a cererii turistice, o creștere a acesteia și în perioada de extrasezon. Aceste acțiuni promoționale trebuie să se bazeze pe diversificarea serviciilor turistice în perioada de extrasezon și pe acordarea unor facilități pe această perioadă. Desigur îmbunătățirea prestării serviciilor turistice și diversificarea lor ar trebui să fie urmărite pe tot parcursul anului, dar este cert că ar aduce rezultate benefice în perioada extrasezonului, atrăgând mai mulți turiști. Astfel, se va pune accentul pe elementele recreative, de divertisment, care să satisfacă nevoia turismului de a-și organiza singur sejurul. În realizarea unei amenajări turistice se va urmări corelarea genurilor de servicii turistice cu specificul și dimensiunea zonei, precum și preferințele turiștilor, adică adaptarea ofertei la tipuri de clienți. S-ar putea încerca specializarea unor unități sau stațiuni pe categorii de turiști. De exemplu, stațiunea Perșani s-ar putea reamenaja ca stațiune pentru tineret, iar în stațiunea Rotbav, prin diversificarea bazei de agrement, s-ar putea atrage pe lângă turiști de vârsta a treia și categorii mai tinere de turiști.

Organizarea de concursuri, întreceri sportive, festivaluri, spectacole în perioada de extrasezon, corelate cu acordarea unor reduceri de prețuri substanțiale și a altor facilități atractive vor reuși să disperseze cererea turistică concentrată în perioada sezonului. Punerea la dispoziția turiștilor a unor noi servicii și a unor game de prestații suplimentare va putea să atragă o parte importantă a veniturilor turiștilor prin creșterea cheltuielilor/zi turist. Acest lucru ar putea avea ca rezultat scurtarea sejurului în cazul segmentului de consumatori cu venituri medii sau scăzute și implicit, sporirea numărului de turiști care vizitează zona.

O altă metodă ar fi folosirea unor politici de stimulare. Și în această zonă este evident necesară construirea unor oferte turistice proprii accesibile, atractive, moderne și competitive, pe lângă cea existentă. Aceste cerințe presupun investiții substanțiale și nu ar fi posibilă îndeplinirea lor fără subvenționarea de către stat a unor obiective turistice de mare anvergură și fără politica fiscală și de credite adoptată în favoarea investitorilor mici și mijlocii. Ar trebui să se înceapă cu amenajările destinate practicării sporturilor de iarnă în Munții Făgărașului, știut fiind faptul că există o neconcordanță evidentă între valoarea și complexitatea potențialului turistic al acestor munți și gradul de înzestrare tehnică. De asemenea este necesară construirea în această zonă a unor unități care să permită practicarea turismului de afaceri (organizarea de congrese, seminare, conferințe). Aceste unități s-ar putea construi atât în orașe (Făgăraș, Victoria), cât și în zona Sâmbăta, aceasta devenind datorită acestui fapt o stațiune turistică importantă a zonei.

Pentru a contribui la diminuarea fenomenului de sezonalizare (de saturare), noile amenajări și construcții trebuie să respecte în special principiul corelării activității principale și recepției secundare care pune accentul pe elementul dinamic al unei stațiuni, pe dotări cu caracter recreativ capabile să răspundă cerințelor unui turism activ, precum și principiul flexibilității sau structurii evolutive care presupune castructura unei zone turistice să se prezinte sub forma unui sistem polifuncțional, suplu, transformabil, capabil să se adapteze dinamicii și mutațiilor în structura cererii.

Se va folosi și o politică de intervenție. Trecerea spre turismul de masă, creșterea în fiecare țară a populației turistice au făcut necesară intervenția statului pentru protejarea atât a consumatorilor de turism, cât și a poziției competitive a propiilor producători. Statul emite reglementări ale prețurilor și tarifelor, ale claselor calitative pentru hoteluri și mijloace de transport și chiar în legătură cu activitatea comercială a agențiilor de voiaj. Aceste acțiuni marchează trecerea de la politica turistică cantitativă la politica turistică calitativă.

Modernizarea și ridicarea gradului de comfort pentru unitățile turistice este nu numai o cerință a actualului nivel social-economic, dar este și o acțiune cu multiple valențe economice.

Utilizarea chiar incompletă a unităților de comfort redus nu reprezintă atât opțiunea vreunui segment de clientelă turistică, cât mai ales acceptarea singurei soluții în lipsa unor locuri în unitățile cu comfort ridicat. De aceea sunt dese cazurile când turiștii solicită locuri în unități de categoria I cu achitarea diferenței de tarif; în mod firesc turiștii nu mai acceptă condiții inferioare celor de care beneficiază la domiciliu.

Un element avantajos pentru această zonă turistică este faptul că o bună parte din clădirile care dau personalitatea unei stațiuni sau localități au o valoare arhitecturală deosebită, unele fiind monumente istorice importante. De aceea, acest aspect trebuie avut mai mult în vedere, urmărindu-se punerea în valoare a luiprintr-o activitate promoțională adecvată. Având la dispoziție aceleași tipuri de servicii prestate la aceleași tarife și în condiții egale de comfort, turistul alege acea destinație de vacanță care îl va ajuta să-și îmbogățească cultura generală și experiența. De aceea, nu reducerea tarifelor în raport cu concurența reprezintă calea atragerii unui număr mai mare de turiști, ci, dimpotrivă, ridicarea calității și diversității serviciilor oferite la nivelul (sau chiar peste nivelu) tarifului solicitat, prezentarea produsului turistic prin sublinierea a ceea ce are el inedit și atrăgător.

Aici intervine un factor psihologic de mare importanță pentru determinarea alegerii destinațiilor de vacanță. Spre deosebire de alte activități comerciale în turism se cumpără întâi imaginea prezentată prin mijloace promoționale, ca și cum promisiunea prestării unor servicii, urmând ca "produsul" să se consume târziu, prin deplasarea cumpărătorului la locul de producție.

Este evident că principalul potențial turistic de care beneficiază Țara Făgărașului este cel montan, Munții Făgărașului, frumos structurați geologic și împodobiți cu conifere oferă posibiltatea organizării unor programe turistice variate pe tot timpul anului. Prin inovație și perseverență acest potențial poate fi valorificat pe piața externă printr-un susținut și abil efort de promovare și publicitate, printr-o politică comercială suplă, adaptată cerințelor și condițiilor fiecărei piețe în parte.

Prin studierea tipurilor de turiști, aprincipalelor zone emițătoare și a celor potențial receptoare se poate realiza o redistribuire a turiștilor prin îndrumarea acestora spre zone turistice mai apropiate de domiciliul lor.

O altă politică este cea de coordonare a activității turistice. Natura imprevizibilă a turismului internațional, vulnerabilitatea sa față de evenimentele politice, calamități naturale asupra cărora nu se poate exercita un control și care uneori nu pot fi prevăzute, au determinat multe state să-și îndrepte eforturile spre o mai strânsă conlucrare internațională.

Acțiunile de colaborare se pot concretiza prin schimbul de informații turistice, prin amenajarea în comun a unor zone turistice, prin protecția concentrată a mediului înconjurător sau prin măsuri comune de combatere a terorismului sau a unor manifestări anti-sociale care afectează circulația turistică.

Astfel, fără contribuția statului nu ar fi posibilă valorificarea superioară a potențialului turistic a Țării Făgărașului, întrucât statu este cel care elaborează programe pentru valorificarea eficientă a potențialului turistic al țării și stabilește mijloacele și căile pentru dezvoltarea turismului prin unități specializate.

Se va încerca creșterea gradului de valorificare a locurilor de odihnă și stațiunilor mai ales în perioada de extrasezon prin intensificarea colaborării cu agențiile de turism.

În ceea ce privește modernizarea bazei tehnico-materiale specific turistice, trebuie să se înceapă efectuarea lucrărilor de reparații în perioadele cu activitate redusă, să se îmbogățească gradul de comfort și să se asigure corelarea între dotările existente și categoria de comfort.

Pentru a se atrage mai mulți turiști se vor utiliza tarife scăzute sau forfetare în cazul perioadelor de extrasezon, chiar cu riscul unor rezultate financiare defavorabile la sectorul cazare și obținându-se încasări mai mari în activitatea de alimentație publică și agrement. În localitățile ce vor beneficia de noi amenajări turistice se va evita încă de la început fenomenul de saturare, de aglomerare excesivă. Unitățile turistice în zonele montane vor fi astfel amplasate încât distanțele dintre ele să nu fie parcurse în mai mult de două ore.

Toate noile construcții se vor face avându-se în vedere respectarea cu strictețe a tuturor principiilor amenajării turistice și în special cel privitor la încadrarea armonioasă a acestora în mediu, fără a produce daune ecologice.

Iată care ar fi activitățile turistice compatibile cu zonele protejate: studierea naturii, florei și faunei, fotografierea, pictura peisajelor, drumeții montane, activități de alpinism și speologie, traversări ale regiunii, pe jos vara, cu schiul iarna, ciclism, vizite la obieczive culturale, istorice și etnografice din așezările învecinate, cunoașterea și învățarea unor meșteșuguri tradiționale, vizitarea de ecomuzee în incinta zonelor protejate.

Aceeiași deținători de bază materială vor avea în vedere amenajările speciale pentru practicarea sporturilor de iarnă în zonele care permit acest lucru: Valea Sâmbetei, Cabana Urlea, Podragu, Valea Bâlei, Valea Doamnei, cabanele Negoiu, Bărcaciu și Suru. Pentru ca agrementul în sezonul de iarnă să poată fi practicat în condiții optime, cabanele trebuie să dispună de garderobe de păstrare a echipamentului sportiv și de centrre de închiriere a acestuia (schiuri, bocanci, sănii, clăpari, costume de schi, mănuși, ochelari, etc.). În scopul prelungirii sezonului pot fi organizate cursuri de schi în presezon (noiembrie-decembrie) care să servească la pregătirea turiștilor pentru următoarele vacanțe de schi.

Posibilitățile de agrement trebuie să fie însă atât de diversificate încât să satisfacă și cerințele celor ce vin să practice schiul; în acest sens, o atenție deosebită se acordă întreținerii în bune condiții a potecilor pentru drumeții atât în perioada de iarnă, cât și în cea de vară.

Toate unitățile turistice trebuie să fie interesate și de a avea o activitate comercială care să ofere turiștilor cel puțin bunuri de primă necesitate, fără a mai fi necesară deplasarea acestora spre localitatea cea mai apropiată în vederea achiziționării celor dorite. Și rețeaua de unități de alimentație publică trebuie să fie diversificată. De o mare popularitate se bucură unitățile de genul fast-food care este foarte răspândit astăzi în lume și reprezintă mai ales o formulă de adaptare la cerințele automobiliștilor, unitățile oferind de regulă un sortiment limitat, dar la prețuri accesibile, realizate prin viteza mare de rotație a clientelei și confortul redus; sectorul privat s-ar putea extinde cu succes în cazul restaurantelor cu specific și mai ales al celor care oferă gastronomie locală.

O preocupare de bază trebuie să fie realizarea unei activități non-stop, în toate anotimpurile, în stațiunile montane prin prelungirea sezonului de schi pe pantele unde zăpada se menține 6÷8 luni pe an; extinderea schiului pe iarbă; inițierea unor acțiuni – alpinism, speoturism – care să atragă turiști în orice lună a anului; practicarea pe scară largă a pescuitului la păstrăv și vânătorii sportive; asigurarea unei oferte extrasezon foarte variată, înlesnită de prezența satelor de munte, a lacurilor și rezervațiilor naturale, fapt ce ar putea permite și extinderea vacanțelor la fermă sau agroturismului.

Datorită asemănării zonei versantului nordic al Munților Făgărașului cu relief montan al Elveției și Austriei, pentru dezvoltarea și diversificarea bazei tehnico-materiale a zonei se impune organizarea de gospodării agroturistice montane, cu multiple folosințe (locuință-fermă-turism), care să folosească o alimentație naturistă și sălbăticia reliefului zonei. Această ofertă ar fi spectaculoasă și ar mări considerabil turismul receptor.

O privire de ansamblu asupra metodelor propuse, în special pentru evitarea saturării sezoniere, ne arată că pot avea un efect imediat, mai ales cele legate de politica promoțională în extrasezon, în timp ce altele vor avea rezultate vizibile doar în timp.

Anexa : Tipurile de unități de alimentație destinate servirii turiștilor

B I B L I O G R A F I E