Dezvoltarea Turismului Sub Semnul Durabilitatii

Turism + Dezvoltare Durabilă = Turism Durabil

“Comunitățile durabile își dezvoltă modelele de viață în timp, într-o interacțiune permanentă cu alte sisteme vii, umane și non-umane. Durabilitatea nu presupune ca lucrurile să nu se schimbe. Ea nu este un proces static, ci unul dinamic, de evoluție comună."

[din: Fritjof Capra, Verborgene Zusammenhänge. Vernetzt denken und handeln – in Wirtschaft, Politik, Wissenschaft und Gesellschaft, Bern ș.a. 2002, p. 298]

Turismul e o piață în continuă dezvoltare, cu atât mai mult în România, unde a început să prindă aripi din ce în ce mai îndrăznețe. Asta face să fie loc pentru toți, dar să se caute cei mai buni. Diferența nu mai este dată nici de hotelul oferit turistului, și nici de program. Turistul este din ce în ce mai educat,mai responsabil și mai plimbat. Turistul știe și ce să ceară și să aprecieze ce i se oferă. De aceea, diferența rezidă în atitudine, în gradul de informare, în capacitatea de a asculta și de a ști să rezolvi

Tendințele globale și prioritățile se schimbă: mai mult ca oricând, marea provocare pentru sectorul turismului este de a fi în continuare competitiv, dar și durabil, recunoscând faptul că, pe termen lung, competitivitatea depinde de durabilitate. În mod special, schimbările climatice constituie în prezent un aspect fundamental care impune, de asemenea, industriei turismului să își reducă contribuția la emisiile de gaze cu efect de seră, iar destinațiilor să se adapteze la cerere și la tipurile de turism pe care le oferă. Dinamica, profunzimea și amploarea transformărilor din toate sectoarele vieții economice și sociale se reflectă, între altele, în modificarea structurilor economice, ierarhizarea ramurilor componente în concordanță cu cerințele progresului științifico-tehnic, cu exploatarea rațională a întregului potențial de resurse și sporirea eficienței, cu exigențele îmbunătățirii calității vieții. Au loc, totodată, schimbări majore în modelele de creștere economică prin orientarea spre tipurile intensive, spre domeniile circumscrise dezvoltării durabile, globalizării și integrării. În acest context, turismul se manifestă ca o componentă socială, cu o participare semnificativă la progresul general și, nu în ultimul rând, ca promotor al globalizării și factor al dezvoltării durabile.

Principiile turismului durabil

Industria turismului a acceptat conceptul de dezvoltare durabilă și a adoptat noțiunea de turism durabil.

În publicația Organizației Mondiale a Turismului „Turismul în anul se specifică următoarele: Turismul durabil dezvoltă ideea satisfacerii nevoilor turiștilor actuali și industriei turistice și, în același timp, a protejării mediului și a oportunităților pentru viitor. Se are în vedere satisfacerea tuturor nevoilor economice, sociale, estetice etc. ale „actorilor” din turism menținându-se integritatea culturală, ecologică, diversitatea biologică și toate sistemele ce susțin viața”.

Astfel, până în 2050, populația globului, astăzi estimată la peste miliarde locuitori se va situa între 7,7 miliarde și 11,2 miliarde. Or, ultima proiecție medie este de 9,37 miliarde locuitori.

Creșterea populației constituie principala presiune asupra mediului și este inexorabilă.

Industria turismului este privită ca fiind, prin specificul său, legată de mediu mai mult decât alte industrii, dar mărimea și prezența ei au creat impacte de natură fizică și socială negative asupra mediului. În consecință, a apărut necesitatea unei conduceri noi, profesionale a turismului care să atragă mai mult guvernele și partenerii din sectorul privat și public pe baza unor principii de dezvoltare durabilă și anume:

mediul are o valoare intrinsecă care este deosebit de mare pentru turism, de care trebuie să se bucure și generațiile viitoare;

turismul trebuie văzut ca o activitate pozitivă de care să beneficieze:

mediul ambiant

comunități locale

vizitatorii;

relația dintre mediu și turism poate fi dezvoltată astfel încât mediul să susțină activitatea turistică pe termen lung, turismul, la rândul său, fiind „obligat” să nu cauzeze prin derularea sa degradarea mediului înconjurător.

dezvoltarea activității de turism trebuie să respecte caracteristicile ecologice, sociale, economice, culturale ale spațiului geografic în care se desfășoară;

scopul dezvoltării turismului trebuie să fie întotdeauna echilibrarea nevoilor turiștilor cu cele ale destinațiilor și gazdelor acestora;

industria turistică, guvernele autoritățile responsabile cu protecția mediului și organismele internaționale trebuie să respecte aceste principii și să conlucreze pentru a le pune în practică.

Polivalența este necesară în mod expres specialiștilor în mediu și în turism, în special celor în ecoturism, dat fiind faptul că futurologii utilizează în ultimul timp următoarea sintagmă: „prea mult turism omoară turismul” subliniind astfel că există „limite” în derularea turismului.

Or, pentru ca turismul să nu devină dintr-o șansă pentru economie risc pentru întreaga comunitate este bine ca totul să se facă „cu măsură”.

1.2. Etape obligatorii în reușita turismului durabil

În dezvoltarea turismului durabil putem distinge următoarele etape:

prima etapă constă în decizia de a include în circuitul turistic o anumită zonă și construirea echipamentelor turistice necesare amenajărilor turistice respective;

a doua etapă constă în desfășurarea progresivă a activității turistice (în paralel cu responsabilitatea protecției mediului înconjurător și respectării turismului durabil);

În prima fază dacă activitățile turistice sunt planificate și desfășurate cu grijă, problemele de mediu pot fi rezolvate încă din aceeași fază. În acest sens, alegerea zonei (a amenajării ecoturistice) este decisivă pentru a evita conflictele ulterioare în relația cu mediul înconjurător de genul:

limitarea daunelor aduse peisajului prin:

– amplasamentul stațiunii

– organizarea transportului

– arhitectură

– metode folosite în construirea echipamentelor etc.

respectarea responsabilităților ce le revin:

– autorităților locale

– agenților economici

– populației locale (care trebuie consultată în vederea oportunității proiectului turistic, putând chiar și să se opună dacă consideră că au fost încălcate interesele sale).

evaluarea impactului în mediu (conform directivelor Uniunii Europene), fiecare țară membră fiind obligată să introducă în legislația națională prevederi referitoare la impactul marilor proiecte turistice (și de altă natură) în mediu.

Strategiile durabile în domeniul turismului au toate aceste atribute, plus câteva foarte importante și anume:

Încurajarea dialogului între partenerii implicați, formarea unor echipe pluridisciplinare (guvern, întreprinzători, comunități locale, alte părți interesate de viitorul regiunii și de rolul turismului);

Ghidarea și încurajarea investitorilor; contribuția la ameliorarea infrastructurii locale în materie de transport, comunicații, cu mari avantaje pentru populația zonei;

Asigurarea securității pe termen lung a investițiilor în turism;

Cuprinderea ideii conservării naturii și patrimoniului cultural specific regiunii în strategia de dezvoltare turistică;

Protejarea prin strategia aleasă a vestigiilor, monumentelor, rezervațiilor din zona vizată;

Educarea ecologică a turiștilor;

Încurajarea noilor intrați în turism;

Stabilirea clară a scopurilor de protecție pentru fiecare zonă naturală cu participarea specialiștilor și a tuturor celor interesați în valorificarea turistică a acestora;

Inventarierea tuturor particularităților naturale și culturale ce pot constitui baza potențialului turistic și analiza tuturor informaților obținute;

Identificarea valorilor care pot sta la baza turismului durabil;

Aprecierea capacității de susținere a diferitelor arii, care constituie părți componente ale zonelor turistice avizate:

Stimularea economiilor rurale printr-o cerere suplimentară de produse agricole și aport de capital financiar;

Încurajarea ameliorării și utilizării în agricultură a terenurilor slab productive, ceea ce permite păstrarea intactă a suprafețelor ocupate cu vegetație naturală;

Aplicarea unui management al destinației, specific.

Considerăm că, deși drumul parcurs în elaborarea unei strategii durabile în domeniul turistic este anevoios, lung și cu multe obstacole, totuși merită să încercăm să găsim calea de a satisface atât nevoile oamenilor cât și pe cele de protejare a mediului înconjurător și implicit a celui rural, care este atât de fragil. Evaluarea potențialului turistic local sau regional al unei destinații turistice, ca premisă și condiție a dezvoltării durabile presupune două faze inițiale:

Analiza situației turistice existente, în cadrul căreia sunt evaluate oferta, cererea, concurența și tendințele pieței;

Diagnosticul care, ținând cont de rezultatele analizei situației, va permite să se identifice punctele forte și punctele slabe ale teritoriului, să se determine oportunitățile și riscurile, ca în final să se decidă posibila dezvoltare a turismului în zonă.

Numai o evaluare riguroasă, ținând cont de ofertă, de cerere, de concurență, de tendințele pieței, va permite să se afirme dacă un teritoriu posedă într-adevăr un potențial turistic care să justifice investițiile în domeniu și elaborarea de proiecte de dezvoltare turistică.

Dezvoltarea durabilă a turismului depinde în mod direct sau indirect de dezvoltarea durabilă a altor domenii. Or, îmbunătățirea generală a infrastructurii, scăderea corupției, creșterea economică, creșterea nivelului de trai etc. vor duce la crearea condițiilor necesare pentru dezvoltarea durabilă a turismului românesc

TURISMUL SUB SEMNUL DURABILITĂȚII

Motto:”Dezvoltarea durabilă,recunoscând interdependențele dintre cele trei sisteme și ținând cont de necesztatea de înțelegere științifică a funcționării ecosistemelor ,implică o schimbare profundă de mentalitate la nivelul sistemului social”

Preocupările privind dezvoltarea durabilă, la nivelul fiecărei țări, dar și la scară mondială sunt rezultatul unui complex de probleme care îngrijorează: sărăcia, în mijlocul belșugului; degradarea mediului înconjurător; pierderea încrederii în instituțiile de rigoare; extinderea necontrolată a urbanizării; lipsa unui loc de muncă sigur; marginalizarea tineretului; înlăturarea valorilor tradiționale; șomajul și alte crize economico-financiare sau geopolitice etc

De aici ,decurge că dezvoltarea durabilă este definită de o dimensiune naturală – în sensul că există numai atâta vreme cât mediul creat de om este compatibil cu mediul naturală o dimensiune economică, bazată pe competitivitate concurențială, o dimensiune social-umană – în sensul că toate ieșirile din mediul creat de om trebuie să răspundă direct nevoilor și intereselor prezentate și viitoare ale generațiilor care coexistă și se succed;o dimensiune național-statală, regională și mondială – în sensul compatibilității criteriilor de optimizare,atât pe plan național, cât și la nivel regional sau global-mondial. Așadar, conceptul de dezvoltare durabilă, ca și strategia sa de realizare pun problema omului și, în general, a colectivității umane, din perspectivele timpului și spațiului. Asemenea perspective, pe care trebuie să le integreze dezvoltarea durabilă, depind de cultura omului, de existența sa din trecut, de actualitatea și dificultatea problemelor cu care se confruntă la fiecare nivel, de gradul de dezvoltare și încorporare a cuceririlor științei și tehnicii, de strategiile naționale și internaționale de dezvoltare. Fără să neglijeze aspectele concrete ale vieții de zi cu zi, dezvoltarea durabilă, prin abordarea interdependentă a celor cinci probleme cu care se confruntă actualele strategii de dezvoltare, încearcă să conceapă scenarii de urmat, în cadrul cărora viitorul să-ți găsească un loc din ce în ce mai bun și mai sigur în prezentul pe care îl trăim. Cele patru dimensiuni conferă modelului viitor de dezvoltare caracterul uman-durabil.

Prin răspunsul care trebuie dat la tendințele care se manifestă – creșterea rapidă a populației, industrializarea accelerată, subnutriția larg răspândită, dispariția unor resurse care nu se refac și un mediu natural în curs de deteriorare, dezvoltarea uman-durabilă își propune să creeze, în timp și spațiu, condițiile depășirii limitelor progresului, prin progresul limitelor, atât cantitativ, cât și calitativ, de pe poziția omului, a compatibilității mediului creat de el cu mediul natural, a intereselor generațiilor în timp și spațiu .

Încă relativ nu demult conceptul dezvoltare durabilă era raportat doar la ecologie și la problemele ecologice. Însă în ultimii ani se produce o lărgire a conceptului și extrapolarea acestuia asupra altor domenii…..adică a turismului,dorit și el a fi durabil

Astfel, turismul durabil este o formă de turism care:

• este durabil pe plan economic, adică bine planificat si bine administrat în scopul păstrării calității mediului ambiant, oferind turistilor experiențe de primă calitate și ameliorării calității vieții în zonele receptoare;

• protejează mediul înconjurător respectând capacitatea spațiilor naturale și a aerului protejat prin menținerea diversității biologice;

• este diversificat, datorită posibilității de a se adapta caracteristicilor mediului destul de variate;

• privilegiază participarea populației locale la diferite activități legate de consumul

turistilor si poate contribui cu fonduri la conservarea siturilor ecologice, clădirilor si vestigiilor turistice.

Desfășurarea activității turistice durabile, cea de-a doua fază a derulării unui turism durabil constă în implicarea activă a tuturor celor angrenați (furnizori locali de servicii turistice și autoritățile locale, alături de populația locală) în acțiuni de rezolvare a problemelor de mediu folosind pârghii economice sau juridice pentru a obliga agenții economici să folosească echipamentele de protecție a mediului.

De cealaltă parte, turiștii sunt, de asemenea, obligați s limiteze poluarea mediului în timpul vacanțelor, printr-o mai bună informare și educare a acestora de către ceilalți agenți de turism (touroperatori, prestatori, organizații de turism etc.), având drept scop comun susținerea dezvoltării unui turism durabil.

Continuarea operei de educare în spiritul ecoturismului trebuie realizată prin dezvoltarea conștiinței ecologice a populației, înfrățită cu sentimente de dragoste și respect pentru natură, locurile istorice, monumentele de artă și arhitectură de-a lungul timpurilor. Aceasta este necesar să fie susținută de acțiuni legate de „valoarea inestimabilă a mediului” și a potențialului turistic în dezvoltarea și devenirea comunităților conștiente de evoluția benefică în spiritul ecoturimului

Convinși fiind că Turismul durabil este strâns legat de noțiunea de dezvoltare durabilă,adică acea dezvoltare ce nu pune în pericol durabilitatea mediului ,din zona în studiu:regiunea sud-vest Oltenia, bazându-ne pe argumentele:

Turismul durabil permite dezvoltarea activităților de turism și a celor recreative într-o țară, regiune sau destinație turistică, ținând seama de principiile de bază ale dezvoltării durabile, arătând respect pentru mediu, pentru oameni și pentru economia și cultura

locală a regiunii de primire turistică.

Din punct de vedere ecologic, practicarea unui turism durabil înseamnă multiplicarea inițiativelor responsabile, grija permanentă pentru prezervarea planetei pe care trăim, precum și difuzarea (răspândirea) exemplelor de bună practică în domeniu.

Din punct de vedere social, turismul durabil presupune încercarea de a se axa, pe cât posibil, pe universul uman local, pentru înțelegerea preocupărilor localnicilor, aprecierea valorilor locale și a profunzimii obiceiurilor și tradițiilor din zonele respective

Dezvoltarea durabilă înseamnă și descoperirea unei culturi străine, iar pentru aceasta turiștii ar trebui:

să rămână curioși, dar atenți cu mediile naturale (să privească plantele, fără a le rupe și să privească, în liniște, animalele, fără a le deranja);

să aleagă hotelurile după criteriul respectului pentru mediu; să acorde o atenție privilegiată așezărilor rurale și cazării în casele (pensiunile) rurale;

să respecte modul de viață al gazdelor, interesându-se de cultura și limba acestora, iar înainte de a pleca spre o asemenea destinație să se documenteze, pentru a ști câte ceva despre obiectivele ce pot fi vizitate în zonă;

să-și adapteze, pe cât posibil, comportamentul alimentar, la tradițiile locale.

localnicilor, aprecierea valorilor locale și a profunzimii obiceiurilor și tradițiilor din zonele respective.

Bazele turismului durabil pleacă de la refuzul de a accepta „dublul standard”

(„eu fac la tine ceea ce nu aș face acasă la mine”). Atunci când plecăm undeva, ar trebui să adoptăm, în acel loc, aceleași reguli de viață ca și în mediul nostru obișnuit, cu condiția ca acest mod de viață să nu contravină regulilor locale de viață.

Turismul durabil este considerat a fi acea formă de turism care privilegiază gestionarea, pe termen lung, a ansamblului resurselor, într-o asemenea manieră, încât nevoile economice și sociale să poată fi satisfăcute, menținând integritatea culturii, procesele ecologice esențiale, biodiversitatea și sistemele de răspuns la nevoile vitale. Produsele turismului durabil funcționează, la nivel local, în armonie cu mediul, cu comunitatea și culturile locale.

Turismul durabil nu este un produs turistic, ce se poate vinde turiștilor. Turismul durabil este un mod de a concepe și de a planifica și gestiona durabil activitățile turistice. În același timp el presupune și o schimbare în stilul de gestionare, în comportamente, în mentalități și obiceiuri.

Nu există „rețete” de reușită în derularea unui turism durabil, dar putem ține cont de câteva „piste” de intervenție:

promovarea unui plan de acțiune în parteneriat cu actorii „cheie” în derularea fenomenului turistic, inclusiv implicarea liderilor din industrie;

demistificarea sensului dezvoltării durabile;

comunicarea în domeniul dezvoltării durabile;

integrarea dezvoltării durabile ca factor de valorificare a industriei turistice și mizarea pe legăturile strânse între calitate și turism durabil;

integrarea dezvoltării durabile în formarea profesională a viitorilor „gestionari” ai fenomenului turistic;

recunoașterea și promovarea cazurilor de succes de dezvoltare durabilă;

educarea turismului în spiritul dezvoltării durabile pentru a face cele mai bune alegeri în derularea actului turistic.

La începutul acestui secol și mileniu, industria turismului și a călătoriilor reprezintă, pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate și, în același timp, cel mai important generator de locuri de muncă. Din punct de vedere economic, turismul se constituie în același timp și ca sursă principală de redresare a economiilor naționale a acelor țări care dispun de importante resurse turistice și le exploatează corespunzător.

În acest context, principalele argumente care determină necesitatea dezvoltării turismului sub semnul durabilitatii, rezultă din următoarele aspecte:

a) Resursele turistice fiind practic inepuizabile, turismul reprezintă unul dintre sectoarele economice cu perspective reale de dezvoltare pe termen lung;

b) Exploatarea și valorificarea complexă a resurselor turistice însoțite de o promovare eficientă pe piața externă, pot constitui o sursă de sporire a încasărilor valutare ale statului, contribuind astfel la echilibrarea balanței de plăți externe;

c) Turismul reprezintă o piață sigură a forței de muncă și de redistribuire a celei disponibilizate din alte sectoare economice puternic restructurate;

d) Turismul reprezintă un mijloc de promovare a imaginii unei țări, participând astfel la promovarea exporturilor de bunuri și servicii pe piața mondială, atât în mod implicit, cât și în mod explicit;

e) Turismul, prin efectul său multiplicator, acționează ca un element dinamizant al sistemului economic global, generând o cerere specifică de bunuri și servicii care antrenează o creștere în sfera producției acestora, contribuind în acest mod, la diversificarea structurii sectoarelor economiei naționale.

Un posibil răspuns la aceste provocări ar fi aplicarea conceptului de ecodezvoltare mozaicată, care propune implementarea principiilor dezvoltării durabile la nivelul unor zone mai restrânse, urmând ca acestea să fie extinse gradual, astfel încât, pe termen lung, să acopere întregul teritoriu național. În această viziune, spațiul ecologic ar trebui să arate, în forma sa ideală, ca o tablă de șah, în care largi suprafețe agricole ar trebui să se îmbine cu suprafețe mai restrânse alocate industriei, infrastructurii pe diverse categorii și cu parcuri și rezervații naturale. Această alternanță complexă decurge din distribuirea spațială neregulată a resurselor naturale, precum și din aplicarea unor criterii economice, sociale, de mediu. În acest cadru, ecologia și bioeconomia pot oferi soluții originale amenajării teritoriului, astfel încât arii ecologice corespunzătoare să fie alocate fiecărei ramuri, având ca rezultat complementaritatea sectorială în plan teritorial.

Complementaritatea astfel rezultată trebuie abordată nu numai din punct de vedere funcțional, ci și din cel al utilizării raționale a terenurilor, al creșterii nivelului de ocupare a forței de muncă și a veniturilor, al participării efective la schimburile inter-regionale și integrării în structurile și fluxurile europene, al complementarității cu restricțiile impuse de protecția mediului (Constantin D.L., 2000).

Aplicarea proiectelor de dezvoltare durabilă a turismului debutează încă din etapele de proiectare și construire a bazei tehnico-materiale în scopul armonizării cu mediul, cu comunitatea locală sau alte sectoare ale economiei, continuându-se în stadiul derulării activităților turistice.

Dorind un model de dezvoltare durabilă proprie fiecărui teritoriu, fiecărei destinații turistice, nicidecum universal valabil și aplicabil în orice teritoriu, observăm, analizând jocul „etimologic”, dar cu mult sens: Turism + Dezvoltare durabilă = Turism durabil, inserția unor constrângeri, asemănări, diferențieri, care solicită o analiză și mai atentă. Este știut că fiecare teritoriu își are istoria sa, identitatea sa, resursele sale, în funcție de care se poate dezvolta o formă de turism sau alta, respectându-i imperativ particularitățile economice, sociale, ambientale.

În această perspectivă, diferiții actori „angajați” într-un astfel de demers sunt chemați să stabilească, într-un prim pas, o diagnoză atentă a teritoriului vizând chiar o decodare a influențelor dezvoltării durabile în funcție de oportunitățile și amenințările proprii fiecărui teritoriu. Un al doilea pas îl constituie elaborarea unui proiect de dezvoltare turistică durabilă a teritoriului respectiv, adaptat în permanență contextului local, proiectul fiind „îmbrățișat” de cât mai multe persoane ce locuiesc în acel teritoriu. Nu în ultimul rând, vor trebui respectate anumite „clauze” de dezvoltare teritorială, punând în operă, progresiv, acțiuni care să vizeze ameliorarea ofertei publice, a produsului turistic local, înlăturând parazitarea acestei acțiuni durabile de altele ilogice (jocurile de putere, jocurile de interes între părțile interesate etc.). Acest capitol, deschis el însuși unor reflexii științifice majore, a încercat să explice rolul și importanța demersului analitic al dezvoltării durabile în turism, în teritoriu, având funcția de a-l restructura, reconstrui și chiar să-l redezvolte spre o direcție mai bună, pentru că însăși dezvoltarea durabilă respectă sensul istoriei fiind orientată spre viitor. Nu există un model unic, aplicabil universal pentru dezvoltarea durabilă a unei destinații turistice. În această perspectivă, diferiții actori implicați în acest binom inseparabil: Dezvoltare durabilă – Turism, sunt obligați să construiască în aceste teritorii o ofertă turistică specifică care să răspundă, pe de o parte, cererilor multiple ori individuale, iar pe de altă parte, să răspundă crizelor locale (economice, politice, sociale etc.).

Turismul își poate aduce contribuția la dezvoltarea durabilă a teritoriilor pentru că teritoriile însele se înscriu într-o relație interactivă, integrată și responsabilă cu mediul economic, social și natural de care acestea depind. Desigur, mai sunt multe de realizat, căci efectele dezechilibrante, destabilizatoare (vezi fig. 11) și rezistențele la schimbare, din nefericire, mai persistă, în ciuda unei implicări masive a colectivității teritoriale spre o dezvoltare durabilă.

În dezvoltarea durabilă, turismului îi revine un rol esențial, contribuind cu o pondere ridicată la relansarea și redresarea economică a României. Ridicarea produsului turistic de la valorile consacrate la cele corespunzătoare standardelor și preferințelor calitative ale turiștilor străini presupune inițierea și promovarea unor acțiuni care să includă, pe de o parte, derularea proceselor de educare și formare a unei mentalități adecvate actualului tip de dezvoltare, iar pe de altă parte, accentuarea dezvoltării durabile în regiunile de recepție turistică.

3.2. Factori stabilizatori și destabilizatori în dezvoltarea turismului

3.2.1. Efectele turismului asupra dezvoltării durabile

Într-o lume globală trebuie să trăiești la nivel global. Or, integrarea este imposibilă fără a învăța regulile turismului mondial, fără a învăța și a respecta codul de conduită. Mai ales nu ai voie să ignori că efectul turismului privește numai viitorul. Senzațiile prezentului se sublimează, amintirile devin trecut: trecut care va determina acțiunea viitoare. Turismul nu este numai o școală despre ceilalți, dar determină cum vom trăi cu ceilalți, ce atitudine vom avea. Lumea noastră, cea creată de producătorii de turism, este una globală, o singură etnie: rasa umană prezentată în specificitatea ei, element cu element pentru diversitate. Cu trecut, prezent și speranțe. Orice greșeală poate duce la traume nevindecabile. Și asta asupra unei mase de oameni numiți turiști.

Fig. 11 – Efecte stabilizatoare (+) și destabilizatoare (-) ale turismului asupra dezvoltării durabile

Adaptarea autoarei după Oliver Bessy – Sport, Loisir, Tourisme et développement durable des territoires, PUS, 2008, Cedex, p. 44

Noțiunea de dezvoltare durabilă este astăzi ambientală. Pe de altă parte, ne obligă să ne întrebăm asupra finalității sociale a actelor noastre dar și asupra viitorului planetei, ținând cont, în permanență, și de sistemul economic afectat. Ea, ca dezvoltare durabilă, ne apare ca o deschizătoare de drumuri spre noi reflexii, noi proiecte de acțiune, consacrând astfel un mod de gândire, chiar de guvernare, inedit, bazat pe cooperarea și negocierea cu toți actorii implicați în aplicarea unei durabilități în teritoriu (vezi fig. 12).

Fig. 12. Mizele prioritare ale diferiților actori locali în acțiunea de dezvoltare durabilă a turismului

Pe de altă parte, dezvoltarea durabilă poate să ni se dezvăluie drept un alibi, chiar o utopie întreținută voluntar de către actorii politici și economici, îngrijorați de a-și legitima și dovedi logica lor economică, dar și de a-și conserva și prezerva puterile economice deja dobândite. Cred că ar fi de ajuns pentru a rezolva această situație de a adapta sistemele socio-economice și ecologice acestui „dat” al mondializării: Dezvoltarea durabilă.

De fapt, această ambivalență reflectă perfect starea societății noastre hărțuită încolo și-ncoace spre un model liberal dominant organizat în jurul „pieței turistice,” dar și spre o apropiere binevenită, reglatoare în plan ecologic și uman al acestora.

Durabilitatea, pentru turism la fel ca și pentru alte industrii, are trei aspecte independente: economic, social-cultural și de mediu. Dezvoltarea durabilă implică permanență, ceea ce înseamnă că turismul durabil presupune utilizarea optimă a resurselor (inclusiv a diversității biologice), minimizarea impactului negativ economic, socio-cultural și ecologic, maximizarea beneficiilor asupra comunităților locale, economiilor naționale și asupra conservării naturii. Ca o consecință firească, durabilitatea se referă și la structurile manageriale necesare în vederea îndeplinirii acestor deziderate.

Scopul realizării unui turism durabil trebuie să fie subordonat planurilor naționale și regionale de dezvoltare economică și socială. Acțiunile pot acoperi scopuri economice (creșterea veniturilor, diversificarea și integrarea activităților, controlul, potențarea și zonarea dezvoltării), scopuri sociale (ameliorarea sărăciei și a inegalității distribuției veniturilor, protecția patrimoniului socio-cultural indigen, participarea și implicarea comunităților locale) ori scopuri ecologice (protejarea funcțiilor sistemelor ecoturistice, conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității). Unii specialiști preferă să vorbească despre dezvoltarea durabilă a turismului, mai degrabă decât despre un turism durabil, primul referindu-se la toate aspectele dezvoltării, iar al doilea la unele aspecte și componente ale turismului – cum ar fi transportul aerian la mare distanță care pot pur și simplu să nu fie durabile, în condițiile tehnologiilor actuale, chiar și cu utilizarea celor mai bune practici

În fine, contribuția turismului la dezvoltarea durabilă se înscrie într-un proces social și politic în curs de realizare. De asemenea, ni se dovedește clar, pe de o parte importanța crescândă pe care turismul o înregistrează azi, în ciuda crizei financiare mondiale, iar, pe de altă parte, miza majoră reprezentată și oferită de această formă de dezvoltare – dezvoltarea durabilă – tuturor teritoriilor, din lumea întreagă.

Dată fiind această complexitate, dar și pentru a da un sens pragmatic intervențiilor lor, colectivitățile, mai ales cele de la nivelul regional, sunt – vrând-nevrând – intrate într-un proces specific de teritorializare a politicilor lor. Fiecare își declină, global sau prin anumite politici sectoriale, prioritățile sale asupra unui teritoriu, al cărui perimetru funcțional fluctuează de la o colectivitate la alta.

Tendințele globale și prioritățile se schimbă: mai mult ca oricând, marea provocare pentru sectorul turismului este de a fi în continuare competitiv, dar și durabil, recunoscând faptul că, pe termen lung, competitivitatea depinde de durabilitate.

Globalizarea în turism poate aduce, la rândul ei, pe lângă efectele pozitive legate de sporirea investițiilor, creșterea numărului de locuri de muncă și efecte negative. Acestea din urmă se vor resimți mai ales în planul cultural prin deteriorarea, de dragul profiturilor mai mari, a obiceiurilor și a modului de viață tradițional. Astfel, mâncărurile tradiționale se vor adapta gusturilor turiștilor, obiceiurile și datinile populare vor fi în pericol de a deveni sinonime kitsch-ului, iar valorile culturale ale poporului se vor schimba după valorile culturii dominante, în prezent cultura americană.

Spre exemplu, deși avem o sărbătoare specifică dedicată îndrăgostiților, „Dragobetele" (24 februarie), sărbătorită de sute de ani în România, noi o înlocuim cu o sărbătoare de import, „Valentine's Day" (14 februarie), datorită profitului aferent: mici sau mari cadouri între persoanele îndrăgostite, flori, petreceri. În tradiția populară, această sărbătoare își are originea în ciclurile naturii, mai ales în lumea păsărilor. Nu întâmplător, pasărea era considerată una din cele mai vechi divinități ale naturii și dragostei.

Acesta este unul dintre efectele negative ale globalizării, turistul fiind interesat nu numai de resursele naturale și antropice ale unei țări, dar și de aspecte ce țin de valori culturale, obiceiuri și datini, sărbători specifice.

Astfel, marea diversitate a elementelor componente ale consumului turistic a dus la necesitatea elaborării unor indicatori valorici de comparație a acestui consum specific de mărfuri și servicii. Astfel, cercetătorii recurg la așa-numitul "coș de consum turistic" (tourist basket), care exprimă valoarea totală a serviciilor și a mărfurilor (serviciilor) consumate de un turist mediu într-o unitate de timp de vacanță (zi de ședere, sejur mediu etc.) la o destinație turistică.

Se poate aprecia că asemenea modele de fluxuri turistice includ doua efecte:

– un efect de formare a fluxurilor turistice: traficul turistic emis de diferite țări în funcție de influența factorilor legați de nivelul de trai (nivelul veniturilor disponibile, bugetul de cheltuieli alocabil pentru concediu etc.), de posibilitățile de călătorie (durata călătoriilor, distanța parcursă, timpul disponibil și fracționarea vacanțelor etc.) și de caracteristicile demografice particularizate (vârsta, sexul, situația familială etc.);

– un efect de dispersie a traficului, care depinde de atractivitatea turistică relativă a diverselor destinații posibile (în funcție de tipul sejurului – organizat, semiorganizat, pe cont propriu), de costul sejurului, de diversele mijloace de transport folosite (fig.13).

Fig.13-Efecte de formare și dispersie a fluxurilor turistice

De asemenea, în estimarea cererii de servicii turistice va trebui luată în considerare și apariția pe piața turistică a unor noi categorii de consumatori, priviți nu numai din punctul de vedere al volumului crescând al cererii, ci și al diversificării structurii sociale a cererii, caracteristice pentru segmentele de piață din care se recrutează aceste noi categorii de clientelă (turism pentru tineret, turism social, turism de tratament).

Considerăm că, deși drumul parcurs în elaborarea unei strategii durabile în domeniul turistic este anevoios, lung și cu multe obstacole, totuși merită să încercăm să găsim calea de a satisface atât nevoile oamenilor, cât și pe cele de protejare a mediului înconjurător și implicit a celui rural, care este atât de fragil. Evaluarea potențialului turistic local sau regional al unei destinații turistice, ca premisă și condiție a dezvoltării durabile presupune două faze inițiale:

Analiza situației turistice existente, în cadrul căreia sunt evaluate oferta, cererea, concurența și tendințele pieței;

Diagnosticul care, ținând cont de rezultatele analizei situației, va permite să se identifice punctele forte și punctele slabe ale teritoriului, să se determine oportunitățile și riscurile, ca în final să se decidă posibila dezvoltare a turismului în zonă.

Numai o evaluare riguroasă, ținând cont de ofertă, de cerere, de concurență, de tendințele pieței, va permite să se afirme dacă un teritoriu posedă într-adevăr un potențial turistic care să justifice investițiile în domeniu și elaborarea de proiecte de dezvoltare turistică.

Or, este în interesul turismului să fie activ în problema dezvoltării durabileși să lucreze în cooperare cu celelalte industrii în asigurarea calității bazei de resurse și a supraviețuirii acesteia. Nu trebuie uitat faptul că este esențial ca turismul să fie politic acceptat drept o prioritate, fără a-și compromite durabilitatea. Fără suport și angajament politic pentru turismul durabil, programele turistice bazate pe principiile dezvoltării durabile nu vor mai fi implementate.

După o utilă și necesară reflecție anterioară asupra interpretărilor noționale ale noului tip de turism și clarificând utilizarea multi-expresională “pentru un alt tip de turism”, pe care-l folosim sub diferite apelări precum: turism durabil, turism responsabil, turism social, turism solidar, turism integrat, turism echitabil, turism comunitar etc., vom analiza compatibilitatea între turism și noțiunea atât de combătută în literatura de specialitate, cea de dezvoltare durabilă și mediu, diversele constrângeri pe care le reprezintă rentabilitatea financiară, exigențele pieței turistice, carențele în gestionarea resurselor turistice, cât și bunele practici ce urmează a fi instituite pentru ca turismul să devină durabil…

Deoarece turismul durabil reprezintă un scop, trebuie înțeles că orice tip de dezvoltare care include dezvoltarea turismului dă naștere la anumite schimbări într-o zonă. Totuși, aceste schimbări trebuie menținute în limite acceptabile, astfel încât scopul durabilității să fie atins. Turismul durabil poate fi cel mai bine realizat printr-o planificare atentă, prin dezvoltarea și conducerea corespunzătoare a sectorului turistic pe baza unor principii.

În consecință, a apărut necesitatea unei conduceri noi, profesionale a turismului care să atragă mai mult guvernele și partenerii din sectorul privat și public pe baza unor principii de dezvoltare durabilă și anume:

mediul are o valoare intrinsecă care este deosebit de mare pentru turism și de care trebuie să se bucure și generațiile viitoare;

turismul trebuie văzut ca o activitate pozitivă de care să beneficieze:

mediul ambiant

comunitățile locale

vizitatorii;

relația dintre mediu și turism poate fi dezvoltată astfel încât mediul să susțină activitatea turistică pe termen lung, turismul, la rândul său, fiind „obligat” să nu cauzeze, prin derularea sa, degradarea mediului înconjurător.

dezvoltarea activității de turism trebuie să respecte caracteristicile ecologice, sociale, economice, culturale ale spațiului geografic în care se desfășoară;

scopul dezvoltării turismului trebuie să fie întotdeauna echilibrarea nevoilor turiștilor cu cele ale destinațiilor și gazdelor acestora;

industria turistică, guvernele autoritățile responsabile cu protecția mediului și organismele internaționale trebuie să respecte aceste principii și să conlucreze pentru a le pune în practică.

Este necesar să fie evitată capcana „ideilor preconcepute” (care adeseori par a fi și false) de genul că dezvoltarea durabilă ar fi strict „afacerea” industriilor care prelucrează. De ce false? Pentru că încălzirea globală și poluarea privesc direct și fenomenul turistic: schimbările climatice, de exemplu, au un impact în modificările sezoanelor, deci și cu incidență directă în sezonalitatea activității turistice; fenomenele de îngheț-dezgheț distrug, deteriorează infrastructura; mediatizatele inundații produse în zone exotice de mare atracție turistică nu fac decât să altereze experiețele turistice în acest mediu.

Turismul durabil nu este și nu trebuie să fie doar un „panaceu” al guvernanților. Turismul durabil interesează pe toată lumea de la:

diversele paliere guvernamentale: reglementări, protecția peisajelor, legislație etc.;

asociațiile și ONG-urile din domeniul turismului: susținerea fenomenului turistic, exemple de bune practici, animație pentru protecția mediului etc.;

obiectivele industriale – care să adopte noi practici non-poluante și de protecție a mediului;

turiștii – să cunoască și să aplice codul etic al turiștilor, să fie responsabili față de mediu și destinațiile turistice, să le pună în evidență valoarea;

populația locală: care trebuie să dea dovadă de ospitalitate, cunoaștere a codului turiștilor, ea însăți fiind implicată în acțiuni de salvgardare și de punere în valoare a mediului;

până la toate componentele industriei turistice: de la destinația turistică, indiferent de mărimea acesteia, până la tipurile de turism.

Turismul durabil nu urmărește doar ocrotirea mediului. Când spunem dezvoltare durabilă spunem impacturi (fie environmentale, fie socio-culturale etc.), iar dezvoltarea durabilă presupune gestionarea durabilă a acestor impacturi. Este o problemă de realizare a unui echilibru și a unei armonii, într-o optică de durabilitate (chiar prosperitate) pe termen lung.

Turismul durabil nu este un produs turistic, ce se poate vinde turiștilor. El este un mod de a concepe și de a planifica și gestiona durabil activitățile turistice. În același timp, el presupune și o schimbare în stilul de gestionare, în comportamente, în mentalități și obiceiuri.

Nu există „rețete” de reușită în derularea unui turism durabil, dar putem ține cont de câteva „piste” de intervenție:

promovarea unui plan de acțiune în parteneriat cu actorii „cheie” în derularea fenomenului turistic, inclusiv implicarea liderilor din industrie;

demistificarea sensului dezvoltării durabile;

comunicarea în domeniul dezvoltării durabile;

integrarea dezvoltării durabile ca factor de valorificare a industriei turistice și mizarea pe legăturile strânse între calitate și turism durabil;

integrarea dezvoltării durabile în formarea profesională a viitorilor „gestionari” ai fenomenului turistic;

recunoașterea și promovarea cazurilor de succes de dezvoltare durabilă;

educarea turistului în spiritul dezvoltării durabile pentru a face cele mai bune alegeri în derularea actului turistic.

3.2.2. Câmpuri de acțiune ale actorilor în cadrul turismului durabil

Bazată pe principiile triunghiului sustenabilității și pe câmpurile de acțiune aferente acestora, în baza cărora reacționează actorii interesați, discuția asupra turismului durabil prinde contur. Temele ce aparțin domeniului principal al turismului durabil sau „dezvoltării turismului durabil” pot fi, de fapt, structurate pe subdomenii. Prezentăm o listă non-exhaustivă de câmpuri de acțiune:

Fig. 14 .Câmpuri de acțiune ale actorilor în cadrul turismului durabil

Toți actorii trebuie să îndeplinească o sarcină concretă pentru a da forța necesară dezvoltării turismului durabil și pentru ca fiecare dintre ei să obțină beneficii, prin păstrarea unui mediu turistic atractiv, care să protejeze în același timp mediul înconjurător. Dezvoltarea durabilă a turismului cere tot mai multă participare și implicare, în cunoștință de cauză, a tuturor actorilor implicați, cât și o puternică susținere politică pentru a asigura o mai largă participare și crearea unui consens general în domeniul politicii de dezvoltare a turismului. Turismul durabil este fructul eforturilor permanente și necesită un control constant al efectelor dorite sau nedorite ale acestei activități, ceea ce presupune adoptarea, de câte ori este cazul, de măsuri preventive sau care să corecteze anumite dezechilibre.

Specialiștii în turism au decis, astfel, să se aplece asupra calității, durabilității și modernizării serviciilor turistice. În mod concret, ei vor studia legăturile dintre competitivitate, priceperea și tehnologiile de informare din acest domeniu, elaborând sugestii pentru a ameliora reglementările din acest sector, punând accentul pe faimoasa directivă “servicii”. În fine, ei vor încerca chiar de a pune pe roate o strategie de dezvoltare durabilă în acest domeniu, atât de expus polemicilor.

Populația locală, turiștii, autoritățile responsabile cu gestionarea turismului și sectorului privat reprezintă actorii-cheie. Modalitatea în care aceștia pot oferi dinamica necesară acestui proces depinde de propriile obiective și de viziunea asupra rezultatului așteptat, de structura proprietății, de mijloacele lor financiare și influența pe care o exercită. Ne gândim la următoarele activități pentru asigurarea unui turism durabil:

în ceea ce privește implementarea unui turism durabil, turiștii acordă atenție sporită contactului cu populația locală și manifestă o atitudine mai respectuoasă față de natură, mediu și zonele înconjurătoare;

sectorul turistic investește, în mod special, în capitalul său economic, realizând, în acest mod, îmbunătățiri în special la nivelul tehnic al mediului natural; totuși acest aspect nu presupune o atenție scăzută acordată capitalului uman (de exemplu, personalului);

autoritățile care gestionează turismul au un rol central, foarte important în managementul destinației turistice și, implicit, în dezvoltarea produselor turistice aferente, având totodată responsabilitatea promovării, în mod proporțional, a mediului, populației și semnificației economice pe care turismul o oferă regiunii; ele trebuie să împartă aceste resurse în toate domeniile.

Pe de altă parte, dezvoltarea durabilă poate să ni se dezvăluie drept un alibi, chiar o utopie întreținută voluntar de către actorii politici și economici, îngrijorați de a-și legitima și dovedi logica lor economică, dar și de a-și conserva și prezerva puterile economice deja dobândite. Cred că ar fi de ajuns pentru a rezolva această situație de a adapta sistemele socio-economice și ecologice acestui „dat” al mondializării: Dezvoltarea durabilă.

Bibliographie

Ashworth G., (2001), “The Communication of the Brand Images of Cities”, Paper presented at the Universidad Internacional Menedez Pelay Conference: The Construction and Communication of the Brand Images of Cities, Valencia Spain, in Kavaratzis M. (2004), From City Marketing to City Branding: Towards a theoretical framework for developing city brands, Place Branding, Vol. 1, No.1, pp. 58-70.

Baker S., Bradley, P., Huyton, J., The Principles of the Operations at the Hotel Reception, ALL Beck Publishing House, Bucharest, 2002, p. 27

Beach, L.R. (1990), Image theory: Decision making in personal and organisational contexts, England: John Wiley & Sons.

Baker M. J., (2008), “Critical success factors in destination marketing”, Tourism and Hospitality Research, Vol. 8, No. 2, Palgrave Macmillan, pp.79-97.

Bavoux, J., Bavoux, D, Géographie humaines des littoraux maritimes, A, Collin, 1998, p. 84.

Buhalis, D., (2000), Marketing the competitive destination of the future, Tourism Management, vol. 21, pp. 97-116.

Crompton, J-L. (1979), An assessment of the image of Mexico as a vacation destination and the influence of geographical location upon that image. Journal of Travel Research, 17(4), pp. 18-23.

Davidoff, P.G., Davidoff, D.S. (1998), Sales and Marketing for Travel and Tourism, 2nd ed. USA: Prentice-Hall International.

Dolea, A., Țăruș, A. (2009), Branding Romania. Cum (ne) promovăm imaginea de țară, Editura Curtea Veche, București.

Echtner, C.M. and Ritchie, J.R., (1993), The Measurement of Destination Image: An Empirical Assessement, Journal of Travel Research, Vol. 31, No. 4, pp. 3 – 13.

8. Fakeye, P.C., Crompton, J.L. (1001), Image Differences between Prospective, First-time, and Repeat Visitors to the Lower Rio Grande Valley, Journal of Travel Research, 30 (2), pp. 10-16.

Gartner W.C., (2009), Image Formation Process, Journal of Travel and Tourism Marketing, 2(2/3), pp.191-215.

Go F.M., Van Fenema P.C., (2006), Moving Bodies and Connecting Minds in Space: It is a Matter of Mind over Matter Advances in Organization Studies 17, pp. 64-78, in Govers R., Go F., (2009), Place Branding. Glocal, Virtual and Physical Identities, Constructed, Imagined and Experienced, London: Palgrave Macmillan, p.189.

Govers R., Go F., (2009), Place Branding. Glocal, Virtual and Physical Identities, Constructed, Imagined and Experienced, London: Palgrave Macmillan.

Hunt, J-D. (1975), Image as a factor in tourism development, Journal of Travel Research, 13(3), pp. 1-7.

Ispas, A., Saragea, R.A. (2011), Evaluating the image of tourism destinations. The case of the Autonomous Community of the Canary Islands, Journal of Tourism, No. 12, pp. 5-12.

Jenkins, O. (1999), Understanding and measuring tourist destination images, International Journal of Tourism Research, 1, pp. 1-15.

Kastenholz, E. (2002), The role and marketing implications of destination images on tourist behavior. The case of Northern Portugal, PhD Dissertation, available at http://ria.ua.pt/bitstream/10773/1838/1/2005001493.pdf. (accesed on 23.08.2013).

Kavaratzis M., (2004), “From City Marketing to City Branding: Towards a theoretical framework for developing city brands”, Place Branding, Vol. 1, No. 1, pp. 58-73.

Kotler, Ph., Haider, D., Rein, I. (1993), Marketing places: Attracting investment, industry and tourism to cities, states and nations, New York, The Free Press.

Kotler, Ph., Haider, D., Rein, I. (2001), Marketingul locurilor, Editura Teora, București.

MacKay K.J., Fesenmaier D.R., (2000), “An Exploration of Cross – Cultural Destination Image Assessment”, Journal of Travel Research, 38(4) May, pp. 417-23.

Mazilu Mirela Elena, (2010), Opportunities and Threats for Romania as a Tourist Destination after the World Economic Crisis, publicat în Proceedings ISI of 5-th WSEAS International Conference on Economy and Management Transformation (EMT’10), ISSN: 1792-5983, ISBN:978-960-474-240-0, West Timisoara University, pp.66-72.

Mazilu Mirela Elena, (2011), Romania –an Attractive Tourist Market after the World Economic Crisis, publicat în International Journal of Energy and Environment, Issue 2,Volume 5,2011, p.212-221,

Mazilu Mirela Elena, (2010), Key elements of a Model for Sustainable Tourism, publicat în International Journal of Energy and Environment, Issue 2, Volume 4, ISSN:1109-9577,2010, pp.45-54. http://www.naun.org/journals/energyenvironment/19-365.pdf

Mazilu Mirela Elena, (2010), Towards a model of an optimal-sustainable tourist destination,publicat în ISI Proceedings of International Conference:Cultural ,Urban and Tourism Heritage,CUHT,2010,Corfu,Greece,24-26,Iulie,2010,ISBN:978-960-474-205-9, ISSN:1792-4308,pp.28-35.

Mazilu M., Marinescu R., (2008), Sustainable Tourism in Protected Areas – Case Study of the Iron Gates Natural Park, Rural Futures Conference, organized by University of Plymouth and School of Geography, 2-4 April 2008, Plymouth, the Great Britain, pp. 1-7.

Minciu, R., The Economy of Tourism, (2000), Uranus Publishing House, Bucharest, p123-124.

Niță, I., Niță, C., The Tourism market of Romania, Ecran Magazin Publishing House, Brașov, 2000, p. 88.

Mommaas H., (2002), “City branding: The necessity of socio-cultural goals” in Popescu I.R., Corboș R.-A., (2010), Strategic options in the construction of the Bucharest brand through the application analysis of the measuring instruments for the urban brands, Annals of the University of Petroșani, Economics, Vol. 10, No. (1), p. 269.

Morgan N., Pritchard A., (2004), “Meeting the Destination Branding Challenge”, in Morgan N., Pritchard A., Pride R. (eds), (2004), Destination Branding: Creating the unique destination proposition, 2nd Edition, Oxford: Butterworth-Heinemann.

Olaru, M., Quality Management, (1999), the 2nd edition, The Economic Publishing House, Bucharest, p. 90.

Snak, O., Baron, P., Neacșu, (2001), N., the Economy of Tourism, Expert Publishing House, Bucharest, p.74-75.

Snak, O., (2000), Services and Quality Management, Romanian Academy of Management, Bucharest, p. 321.

Stăncioiu A. – F., Mazilu M, Căescu Șt. C, Constantinescu M, (2006), Considerations regarding the strategic thinking in the marketing of the regional identity’’ article published in ,,Economica’’ magazine, year XIV no. 4 (December) (56)/2006, ASEM, Chișinău, ISSN 1810-9136, p. 28.

Stăncioiu A.F., Arsene O, Teodorescu N., Mazilu M., (2008), The SWOT Analysis of the tourist destination – conceptual aspects – methodology. Case Study: Northern Oltenia or Oltenia at the bottom of the Mountain- published in the vol. The International conference Competitiveness and stability in Knowledge – Based Economy, 30-31 May 2008, Craiova, ISBN 978-606-510-162-3, , Universitaria Publishing House, Craiova. pg. 600-607

Stănciulescu G., (2004), The Sustainable Tourism Management in the urban centres, The Economic Publishing House, Bucharest, p. 23.

The National Institute of Statistics – 2006-2013.

BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARĂ

World Travel&Tourism Council, Travel&Tourism Economic Impact 2012 Romania, accesat mai 2013 adresa:

[http://www.wttc.org/site_media/uploads/downloads/romania2012.pdf]

World Travel&Tourism Council, Travel&Tourism Economic Impact 2013 World, accesat mai 2013 la adresa:

[http://www.wttc.org/site_media/uploads/downloads/world2013_1.pdf]

Zăman, Gheorghe, membru corespondent al Academiei Române, Criza economică și financiară în România. Cauze, provocări și remedii pe termen scurt și lung, accesat martie 2013, la adresa: [www.seap.usv.ro/cercetare/scoaladevara/…/Criza%20economica.ppt]

Organizaţia Mondială a Turismului: România se îndreaptă în direcţia cea bună

http://www.dailybusiness.ro/stiri-turism/efectele-crizei-asupra-turismului-romanesc-vezi-cat-au-scazut-veniturile-77371/

http://www.business24.ro/turism/turism-europa/turismul-singurul-sector-care-s-a-adaptat-la-criza-economica-1519401

http://evisionturism.com/2012/11/30/cererea-de-calatorii-este-incentinita-de-recesiunea-din-zona-euro/

http://horeca.ro/articole/turism/2821-anat-face-retrospectiva-anului-turistic-2012-.html

http://horeca.ro/articole/turism/2999-industria-de-travel-si-turism-va-crea-6-milioane-de-noi-locuri-de-munca-in-2013-.html

http://www.turistik.ro/revista/top-destinatii-atractii

http://travel.descopera.ro/10382523-Cele-mai-bune-destinatii-turistice-pentru-2013-top-10-tari

http://ec.europa.eu/eurostat

http://www.federatiaturism.ro/download/brosura_fapt.pdf

http://evisionturism.com/tag/eurobarometru/

http://www.google.ro/search?q=romania%20destinatie%20turistica&psj=1&bav=on.2,or.r_qf