Dezvoltarea Turismului Prin Amenajarea de Poteci Tematice In Ariile Protejate

Cuprins

Introducere

Capitolul 1. Forme de turism durabil practicate în ariile protejate

1.1 Cerințele turismului durabil

1.2 Impactul economic al amenajării ariilor protejate pentru turism

1.3 Obiective strategice privind organizarea turismului în ariile protejate din România

Capitolul 2. Poteci tematice amenajate în ariile protejate din România

2.1 Avantajele amenajării potecilor tematice

2.2 Proiectarea potecilor tematice

2.3 Poteci tematice amenajate în ariile protejate din România. Studii de caz

Capitolul 3. Proiectarea unei poteci tematice în aria protejată Padurea Snagov

3.1 Aria protejată Padurea Snagov potențial turistic și ecoturistic

3.2 Stabilirea temei

3.3 Proiectarea traseului

3.4 Estimarea resurselor necesare

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Capitolul 1. Forme de turism durabil practicate în ariile protejate

Dezvoltarea durabila = dezvoltarea ce satisface nevoile generatiilor actuale fara a prejudicia interesele generatiilor viitoare;

Mediu = un ansamblu de conditii si elemente naturale ale Terrei : apa, aerul, solul si subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele materiale în actiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si spirituale.

Turism = un ansamblu de activitatiprin care omul isi petrece timpul liber calatorind intr-o alta localitate sau tara, vizitand locuri, mozee, monumente, pentru a-si imbogati cunostinteke generale sui a se distra.

Pentru orice antreprenor capitalist, telul a fost si mai este dezvoltarea afacerilor sale, cucerirea unor piete noi, globalizarea. O data cu cresterea complexitatii conexiunilor din economia mondiala s-a simtit si nevoia redefinirii de catre specialisti a acestui concept. Paradoxul stiintei economice este ca teoriile sale sunt create dupa analiza fenomenelor, spre deosebire de alte stiinte în care teoria precede practica . Asa s-a întâmplat si cu conceptele dezvoltarii durabile sau viabile. Dupa douazeci de ani de expansiune economica fara precedent, în anii '70 apar primele preocupari de redefinire a conceptului de dezvoltare.

Forme ale turismului durabil

Dezvoltarea turistica durabila nu este doar un concept dezbatut, completat sau reformulat în cadrul intrunirilor sau conferintelor purtate pe aceasta tema. Necesitatea protejarii bogatiilor naturale, sociale si culturale care constituie patrimoniul comun al umanitatii si a satisfacerii nevoilor turistilor si populatiei locale a generat aparitia în practica a unor forme de turism durabil. Obiectivele, principiile, cerintele dezvoltarii turistice durabile se regasesc în forme ale turismului cum ar fi : ecoturism, turism.

Din definitia turismului durabil rezulta ca toate formele de turism ar trebui sa respecte principiile dezvoltarii durabile si deci, implicit, principiile turismului durabil: activitatea turistica trebuie initiata cu mijloace proprii ale comunitatii locale, iar aceasta trebuie sa-si mentîna controlul asupra dezvoltarii turistice; turismul trebuie sa ofere rezidentilor locuri de munca care sa duca la îmbunatatirea calitatii vietii comunitatilor locale si trebuie realizat un echilibru între activitatile economice deja existente în zona si activitatea turistica; trebuie stabilit un cod de practici pentru turism la toate nivelurile: national, regional si local, bazat pe standarde internationale deja acceptate. Pot fi stabilite, de asemenea, liniile directoare pentru operatorii din turism, monitorizarea impactului diferitelor activitati turistice, cât si limitele de acceptabilitate pentru diferite zone; trebuie realizate programe educationale si training pentru îmbunatatirea managementului în domeniul protectiei resurselor naturale si culturale.

Dezvoltarea turistica durabila, prin formele sale practice de manifestare, conciliaza interese si obiective antagoniste, favorizeaza parteneriatul si cooperarea între decidenti, operatori si consumatori si promoveaza interesul general pe termen lung, dincolo de cel particular, imediat. Ceea ce trebuie retinut însa este faptul ca, plecând de la oricare din criteriile de clasificare, definirea tuturor formelor de turism trebuie sa contîna ideea de durabilitate. Ecoturismul, turismul rural, turismul stiintific, turismul cultural sunt doar componente ale formelor de turism durabil. Desi industria turistica acorda mai mare importanta problemelor legate de mediu si tot mai multa atentie turismului durabil, diferentele dintre bunele intentii exprimate de oameni si modul in care ei se exprima practic în vacante, sunt uneori vizibile si nu ar trebui subestimate. Tocmai de aceea, turismul, daca este bine planificat si condus, poate ajuta la generarea veniturilor pentru populatia locala si poate accelera dezvoltarea regiunii. A devenit o sursa majora pentru multe arii si numeroase tari din lume. Patrimoniul mondial, cultural si natural atrage vizitatori din toata lumea si poate deveni motorul dezvoltarii locale. Dar cea mai mare atentie trebuie acordata impactului fizic si cultural al turismului de masa inclusiv pierderile indirecte ce apar acolo unde se manifesta supraaglomerarea.

1.1 Cerintele turismului durabil

Se defineste dezvoltarea durabila ca fiind acea dezvoltare ce satisface nevoile generatiilor actuale fara a prejudicial interesele generatiilor viitoare.

Dezvoltarea durabila înseamna în plan material mentinerea posibilitatilor si conditiilor de viata pentru generatiile viitoare, în special a resurselor naturale regenerabile cel putin la nivelul celor existente pentru generatia actuala, precum si redresarea factorilor de mediu afectati de poluare. În plan spiritual, dezvoltarea durabila înseamna mult mai mult; inseamna conservarea mostenirii faptelor de cultura, realizate de cei din trecut si de cei de azi si dezvoltarea capacitatii de creatie în viitor, a elitei celor care ne urmeaza.

Conform definitiei date de Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare, dezvoltarea durabila adduce in discutia raportul dintre volumul total al capitalului, format din capital fizic (masini, drumuri, hoteluri ), capitalul uman (sanatatea oamenilor, cunostintele si calificarea lor) si capitalul natural (padurile, aerul, apa si solul fertile), care ramâne constant .

Turismul durabil inseamna abilitatea destinatiei turistice de a ramane competitiva impotriva tuturor problemelor aparute, de a atrage vizitatorii pentru prima oara si sa-i fidelizeze ulterior, de a ramane unica din punct de vedere cultural si a fi intr-un permanent echilibru cu mediul ambiant.

Turism durabil – presupune dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul si marketingul turistic care sa respecte integritatea naturala, sociala si economica a mediului, si sa asigure exploatariea resurselor naturale si culturale si pentru generatiile viitoare. Impactul turismului asupra mediului presupune analiza relatiei turist – rezerva turistica -produs turistic. Un numar tot mai mare dintre cei implicati, sub o forma sau alta, în activitatile de turism sunt constienti de efectele provocate de dezvotarea turistica, de impactul acestor activitati asupra populatiei si ambiantului. În ultimii ani, deceniile noua si zece ale secolului XX, s-a urmarit ca expansiunea turismului sa se realizeze echilibrat, în conformitate cu standardele care garanteaza pastrarea echilibrului ecologic si evita suprasolicitarea resurselor, poluarea si orice alte impacte negative asupra mediului.

Noțiunea de turism durabil are în vedere ca aspecte importante:

calitatea activitattii de turism durabil, care impune o experiență valoroasă pentru vizitatori, îmbunătățind în același timp calitatea vieții comunității gazdă, identitatea sa culturală, reducerea sărăciei, și protejarea mediului;

continuitatea activitatii de turism durabil, care asigura exploatarea optimă, continuitatea resurselor naturale pe care se bazează și păstrarea culturii comunității, cu experiențe ce satisfac exigentele vizitatorilor;

echilibrul intre nevoile industriei turistice, ale aparatorilor mediului și comunității locale, cu beneficiile economico-sociale, distribuite corect, tuturor actorilor implicate .

Turismul durabil acoperă toate formele și activitățile din industria ospitalității, incluzând turismul convențional de masă, turismul cultural, montan, de litoral, balnear, de afaceri, rural etc

1.2 Impactul economic al amenajarii ariilor protejate pentru turism

Clasificarea ariilor protejate în România

Majoritatea statelor lumii si in special statele europene manifesta o reala ingrijorare fata de utilizarea irationala a componentelor diversitatii biologice, fata de lipsa generala de informatii si cunostinte cu privire la aceasta precum si insuficienta unor capacitati institutionale, tehnice si stiintifice care sa furnizeze baza intelegerii fenomenelor de degradare a mediului la nivel continental si national.

Forul care si-a propus sa rezolve aceasta problema dificila a fost Uniunea Internationala de Conservarea Naturii (IUCN – The World Conservation Union).

În România, regimul ariilor protejate este reglementat de Legea nr. 462 din 18/07/2001 care aproba Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice. În conformitate cu prevederile art. 5 alin.(1) si (2) din Ordonanta mai sus mentionata, scopul si regimul de management al categoriilor de arii naturale protejate ce compun reteaua nationalade arii protejate sunt urmatoarele:

a) Rezervatii stiintifice

Sunt arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor habitate naturale terestre si/sau acvatice, cuprinzând elemente reprezentative de interes stiintific sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic sau de alta natura. Marimea rezevatiilor stiintifice este determinata de arealul necesar pentru asigurarea integritatii zonei protejate.

b) Parcuri nationale

Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor esantioane reprezentative pentru spatiul biogeografic national, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebita sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de alta natura, oferind posibilitatea vizitarii în scopuri stiintifice, educative, recreative si turistice.

c) Monumente ale naturii

Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor elemente naturale cu valoare si semnificatie ecologica, stiintifica, peisagistica deosebite, reprezentate de specii de plante sau animale salbatice rare, endemice sau amenintate cu disparitia, arbori seculari, asociatii floristice si faunistice, fenomene geologice – pesteri, martori de eroziune, chei, cursuri de apa, cascade si alte manifestari si formatiuni geologice, depozite fosilifere, precum si alte elemente naturale cu valoare de patrimoniu natural prin unicitatea sau raritatea lor. În functie de gradul lor de vulnerabilitate, accesul populatiei poate fi limitat sau interzis

d) Rezervatii naturale

Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor habitate si specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic. Marimea lor este determinata de arealul necesar asigurarii integritatii elementelor protejate.

e) Parcuri naturale

Sunt arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor ansambluri peisagistice în care interactiunea activitatilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zona distincta, cu valoare semnificativa peisagistica si/sau culturala, sau cu o mare diversitate biologica. Se urmareste mentinerea interactiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversitatii peisajului, promovând pastrarea utilizarilor traditionale ale terenurilor, încurajarea si consolidarea activitatilor, practicilor si culturii traditionale ale populatiei locale.De asemenea, sunt oferite posibilitati de recreere si turism si sunt încurajate activitatile stiintifice si educationale.

f) Rezervatii ale biosferei

Rezervatiile biosferei sunt arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor zone de habitat natural si a diversitatii biologice specifice. Rezervatiile biosferei se întind pe suprafete mari si cuprind un complex de ecosisteme terestre si sau acvatice, lacuri si cursuri de apa, zone umede cu comunitati biocenotice floristice si faunistice unice, cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea traditionalaa teritoriului, ecosisteme modificate sub influenta omului si care pot fi readuse la starea naturala, comunitati umane a caror existentaeste bazatape valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltarii durabile si armonioase.

g) Zone umede de importanta internationala

Sunt arii naturale protejate cu scopul de a se asigura protectia si conservarea siturilor naturale cu diversitatea biologica specifica zonelor umede.

h) Situri naturale ale patrimoniului natural universal

Sunt arii naturale protejate al caror scop este ocrotirea si conservarea unor zone de habitat natural în cuprinsul carora exista elemente naturale a caror valoare este recunoscuta ca fiind de importanta universala. Marimea arealului lor este determinata de cerintele pentru asigurarea integritatii si conservarii elementelor supuse acestui regim de protectie. În cuprinsul acestor zone pot exista comunitati umane ale caror activitati sunt orientate pentru o dezvoltare compatibila cu cerintele de ocrotire si conservare a sitului natural.

i) Arii speciale de conservare

Sunt arii naturale protejate al caror scop este de a conserva, de a mentine si, acolo unde este cazul, de a readuce într-o stare de conservare favorabila habitatele naturale si/sau populatiile speciilor pentru care situl este desemnat.

j) Arii de protectie speciala avifaunistica

Sunt arii naturale protejate al caror scop este de a conserva, de a mentine si, acolo unde este cazul, de a readuce într-o stare de conservare favorabila habitatele specifice, desemnate pentru protectia speciilor de pasari migratoare salbatice.

Notiunea de impact presupune analiza relatiei turist – resursa turistica – produs turistic, care se desfasoara de la simpla vizitare a unui obiectiv turistic, pana la asigurarea pachetului de servicii si actiuni turistice, menite sa puna în valoare obiectivul respectiv. Impactul asupra unei zonei turistice este dat de:

. cadrul natural si varietatea potentialului turistic;

. existenta unei infrastructuri generale, care asigura circulatia, accesul si informarea;

. prezenta unor structuri turistice de cazare, alimentatie publica, agrement.

Aceste elemente definitorii ale turismului determina mai multe tipuri de impact, care pot îmbraca forme pozitive sau negative de manifestare.

Impactul economic

Este materializat prin dezvoltarea locala si regionala a localitatilor mai putin favorizate sub aspectul resurselor economice, si se concretizeaza în volumul determinat de cheltuielile turistice.

Impactul turistic

Turismul este o industrie care contribuie la dezvoltarea comunitatilor locale creând noi locuri de munca. El difera de alte industrii prin aceea ca clientul se deplaseaza în tara sau zona turistica dorita, pentru un anume produs turistic. Derularea activitatilor turistice necontrolat, fara luarea în calcul a standardelor de amenajare si exploatare poate conduce la degradarea mediului si a resurselor turistice. Aceste aspecte sunt influentate de o serie de factori care sunt o urmare directa a dezvoltarii economice(industria, agricultura, transporturile si alte domenii de activitate); sau factori care sunt rezultatul utilizarii mediului pentru turism si agrement.

Impactul pozitiv este reprezentat de:

. cresterea numarului de unitati de cazare, îndeosebi în asezarile urbane si rurale defavorizate;. sporirea numarului de unitati de alimentatie publica, prin sprijinirea initiativelor locale pentru valorificarea bucatariei traditionale si utilizarea produselor locale specifice (vinuri, brânzeturi, produse de carne, legume si fructe, etc.);

. crearea conditiilor de agrement-divertisment adecvat si diversificat, care de asemenea poate pune în valoare resursele locale (cai, calesti, sanii, barci, instalatii traditionale de agrement, tarafuri, orchestre si fanfare, etc.);

Impactul negativ este determinat de actiunea distructiva a turistilor asupra obiectivelor turistice. Actiunile distructive sunt in multe cazuri inconstiente, datorate în special lipsei de educatie turistica si ecologica – pot fi numeroase, mai ales în zonele sau la obiectivele la care se contureaza o evidenta concentrare turistica si în conditiile în care dotarile si amenajarile turistice nu corespund cerintelor de protectie a mediului.

1.3 Obiective strategice privind organizarea turismului in ariile protejate din Romania

Turismul poate cauza mari pagube ariilor protejate, în special dacă nu sunt administrate corespunzător, dar poate aduce și mari beneficii.

Presiunile din partea turismului cresc de la o zi la alta. Ariile naturale mai frumoase și mai cunoscute devin din ce în ce mai mult locuri pentru turismul de lungă durată, vizite de sfârșit de saptămână si chiar sport. În câteva arii protejate abundenta turiștilor în anumite zone sau în anumite momente, fac ca natura – și calitatea experienței turiștilor – sa sufere.

Facilitătile turistice intră deseori în conflict cu țelurile de conservare și afectează peisajele naturale.

Dacă este planificat și administrat pentru a fi durabil, turismul poate fi o fortă pozitivă, aducând beneficii atât ariilor protejate cât și comunităților locale. Turismul va fi binevenit lângă ariile protejate dacă respecta caracterul special al ariei – turismul bazat pe aprecierea naturii; turismul cultural și educațional sau activități turistice în grupuri mici – și dacă pagubele și poluarea sunt minime.

Măsurile de care trebuie să beneficieze ariile protejate sunt;

stabilirea unor standarde de turism durabil;

desemnarea zonelor pentru diverse grade de turism, bazate pe capacitatea și gradul de suportabilitate al ariilor protejate, incluzând zone liniștite în care accesul turiștilor este strict limitat sau interzis, ca si zone potrivite pentru diferite niveluri de utilizare turistică;

reducerea poluării și descongestionarea traficului de sfârșit de săptămână;

evitarea supraaglomerării turistice în ariile protejate;

asigurarea că de pe urma turismului beneficiază și comunitătile locale;

pregătirea managerilor ariilor protejate pentru turismul durabil.

Guvernului îi revin sarcini importante în sprijinirea și reglementarea acestui tip de turism, care în Europa a luat amploare deosebită în ultimii ani. Turismul durabil poate fi definit ca “toate formele de dezvoltări turistice, management și activităti turistice care mențin integritatea ecologică, socială și economică și care mențin pentru viitor valorile naturale, construite și culturale”.

Turismul durabil în și în afara ariilor protejate cere:

cooperare strânsă cu autoritățile ariilor protejate;

operatorii turistici și ghizii care lucreazăîn arii protejate să aibă serioase cunoștinte ecologice;

contributii practice și financiare ale operatorilor turistici pentru conservarea ariilor protejate;

reguli pentru promovarea si marketingul vacanțelor bazate pe ariile protejate;

linii directoare pentru implicarea comunităților locale;

standarde pentru proiectarea și operarea facilităților și afacerilor de turism durabil;

Multe din rezultatele pozitive sunt obtinute prin masuri simple, fara costuri deosebite. Altele sunt o combinatie de masuri simple si costuri relativ reduse, dar si masuri de investitii – cu costuri relativ mari, realizate prin:

. consumuri reduse de energie, combustibili, apa si taxe de gospodarie comunala reduse (pentru deversari de efluenti / ape menajere tratate;

. colectare deseuri compactate si reduse ca volum, vânzarea deseurilor reciclabile -hârtie, cartoane, sticle, doze de aluminiu, lemn de la europaleti si ambalaje etc.).

Oricare din aceste demersuri sau combinatii de masuri simple cu investitii relativ costisitoare aduc beneficii companiilor sau unitatilor operative. În toata lumea, hotelurile si restaurantele, indiferent de localizarea lor, gradul de confort sau specific, natura clientilor etc. consuma cantitati importante de resurse, pentru a satisface cererea consumatorilor si pentru a mentine standardele de operare.

Capitolul 2 . Poteci tematice amenajate in ariile protejate din Romania

2.1. Avantajele amenajarii potecilor tematice

De-a lungul timpului, problemele de conservare a naturii au fost rezolvate într-o maniera generala si globala în cadrul fiecarei tari, regiuni, zone sau localitati în parte. Desi întreaga natura ar trebui conservata, exista si unele zone în care traiesc specii unice sau rare de flora si fauna, cu valoare deosebita, si care trebuie sa beneficieze de o atentie suplimentara. Aceste zone sunt denumite zone protejate însa, potrivit reglementarilor Consiliului Europei, nu pot dobândi acest

Ariile naturale protejate (parcuri nationale, parcuri naturale, rezervatii naturale, rezervatii stiintifice, rezervatii peisagistice, monumente ale naturii) constituie esantioane representative in care sunt conservate "in situ" fragmente de regiuni naturale, peisaje, ecosisteme si specii, importante pentru stiinta  si pentru pastrarea nealterata a genofondului si ecofondului valoros, cu mentinerea echilibrului natural.
Conform Legii nr 49/2011 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, prin arie naturala protejata se intelege zona terestra si/sau agvatica in care exista specii de plante si animale salbatice, elemente si formatiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de alta natura, cu valoare ecologica, stiintifica ori culturaladeosebita, care are un regim special de protectie si conservare , stabilit conform prevederilor legale.

Asadar, infiintarea de arii naturale protejate reprezinta o necesitate pentru conservarea si monitorizarea ecosistemelor naturale  si seminaturale, constituind un model de dezvoltare durabila, fiind adevarate laboratoare vii de conservare a biodiversitatii.

În România există 28 de arii naturale protejate majore de interes național, și anume: Rezervația Biosferei Delta Dunării, 13 parcuri naționale și 14parcuri natural.

Începând din 1992, a fost adoptat un nou sistem de clasificare a ariilor protejate având la baza o serie de obiective de management care dau continutul acestei clasificari si care se refera la: cercetare stiintifica, protectia salbaticiei, protectia diversitatii speciilor si a diversitatii genetice, mentinerea serviciilor, protectia unor trasaturi naturale si culturale specifice, turism si recreere, educatie, utilizare durabila a resurselor ecosistemelor naturale, mentinerea caracteristicilor culturale si traditionale. Relatia dintre obiectivele de management si tipologia ariilor protejate este prezentata în tabelul de mai jos:

Ariile protejate se clasifica astfel:

I. a) rezervatie naturala stricta b) arie salbatica protectie stricta

II. parc national conservarea ecosistemelor si recreere

III. monument natural conservarea trasaturilor naturale

IV. arie de gestionare a habitatelor si speciilor conservare prin management activ

V. peisaj terestru si marin protejat conservare si recreere

VI. arie protejata cu resurse gestionate utilizarea durabila a resurselor

Asadar, principalele categorii de arii protejate, potrivit clasificarii IUCN, sunt:

I.a. Rezervatie Naturala Stricta (arie protejata gestionata în principal pentru cercetare stiintifica) este o zona terestra sau acvatica ce contine ecosisteme, trasaturi geologice sau fiziologice , specii deosebite sau reprezentative, disponibila in special pentru cercetare stiintifica.

I.b. Arie Naturala Salbatica (arie protejata gestionata în principal pentru protectia salbaticiei) reprezinta o suprafata mare terestra si/sau acvatica nemodificata sau slab afectata, care retine caracterul si influenta naturala, fara o habitare permananta sau semnificativa, si care este protejata si gestionata pentru pastrarea conditiilor naturale.

II. Parc National ( reprezinta arie protejata gestionata pentru protectia ecosistemelor si recreere) reprezinta o arie naturala terestra sau acvatica, pentru protectia integritatii ecologice a unuia sau mai multor ecosisteme pentru generatiile prezente si viitoare, pentru excluderea exploatarii sau locuirii care contravine scopului desemnarii si pentru punerea la dispozitie a unei baze care sa asigure posibilitati spirituale, stiintifice, educationale, recreationale si de vizitare, toate trebuind sa fie compatibile cu principiile de protectie a mediului si cu diversitatea culturala.

III. Monument Natural (reprezinta arie protejata gestionata în principal pentru conservarea trasaturilor naturale specifice) si este zona care contine una sau mai multe trasaturi naturale si culturale specifice, de o valoare deosebita sau unica datorita raritatii proprii, calitatii representative sau estetice sau semnificatiei culturale.

IV. Arie de Gestionare a Habitatelor / Speciilor (arie protejata gestionata în principal pentru conservare prin interventii de management) reprezinta acea suprafata terestra si/sau acvatica ce face obiectul unei interventii active în scopul managementului, pentru a asigura mentinerea habitatelor si/sau îndeplinirea necesitatilor unor anumite specii.

V. Peisaj Terestru / Marin Protejat (arie protejata gestionata în principal pentru conservarea peisajelor terestre si marine si recreere) reprezinta o arie terestra, cu zona costiera si marina, dupa caz, unde interactiunea oamenilor cu natura de-a lungul timpului a generat o suprafata cu trasaturi distincte, cu valori semnificative estetice, ecologice si/sau culturale si adesea cu o diversitate biologica mare. Ocrotirea integritatii unei asemenea interactiuni traditionale este vitala pentru protectia, mentinerea si evolutia ariei.

VI. Arie Protejata cu Resurse Gestionate (arie protejata gestionata în principal pentru utilizarea durabila a ecosistemelor naturale) reprezinta o suprafata care contine predominant sisteme naturale nemodificate, gestionate pentru asigurarea pe termen lung a protectiei si mentinerii diversitatii biologice, asigurând în acelasi timp în mod durabil bunuri si servicii.

2.2 Proiectarea potecilor tematice

Adesea ne confruntăm cu o atitudine ostilă, neprietenoasă sau indiferentă din partea comunităților din interiorul/ din apropierea ariilor protejate sau a vizitatorilor/ turiștilor.

Traseele tematice bine concepute și realizate pot deveni instrumente valoroase de educație pentru mediu, lecții în aer liber și călătorii interactive.

Prin oferirea de informații punctuale, menite să trezească interesul, să fascineze prin detalii care ar putea arăta rolul și importanța unor specii, fenomene geologice rare, se poate modifica comportamentul vizitatorului. Este posibil să nu funcționeze de prima dată, având în vedere „ factorul uman”, ce are ca si caracteristici: vârstă și educație, mediu cultural, grad de interes.. Insa daca aceste acțiuni sunt începute de la o vârstă fragedă, ele dau rezultate. Potecile tematice sunt instrumente importante în realizarea unor programe educaționale sau recreative în interiorul ariilor protejate. Indiferent de categoria de arii protejate (exceptând rezervațiile științifice – corespondente categ. I. IUCN – mai multe informații printre obiectivele de management ale unei arii protejate, vom regăsi întotdeauna „activitățile educative”. Într-adevăr, ariile protejate pot deveni și în România adevărate „unelte” de modelare a caracterelor. Educația pentru natură și în natură este una dintre principalele activități care pot pune în valoare ariile protejate,ridicând gradul de înțelegere al vizitatorilor și într-un final ducand la sporirea acceptarii acestora, aprecierii și implicării în activități de protecție a mediului, conservare a biodiversității sau chiar și o folosire mai rațională a resurselor și înțelegere a impactului ființei umane pe această planetă. Desi nu toti vizitatorii au același grad de înțelegere sau receptivitate este necesara prezentarea unui cadru educațional necesar pentru o mai buna înțelegere.

Interpretarea naturii în ariile protejate poate deveni un instrument activ de educație pentru mediu și de apreciere a valorilor unei Arii Protejate; interpretarea naturii realizată pe o potecă tematică interactivă și atent elaborată poate influența și sensibiliza comportamentul vizitatorului în ceea ce privește atât temele puse în discuție cât și statutul de arie protejată, în general; totodata parcurgerea unei poteci tematice este un mod plăcut și totodată educativ (informal) de petrecere a timpului liber;• interpretarea naturii se poate transforma într-un mic „laborator” în aer liber pentru susținerea unor ore din curricula școlară, putand fi comparat cu un act de creație ;

Un traseu tematic poate prezenta și o serie de pericole, în funcție de factorul determinant:

* Impact asupra ecosistemelor:prin fragmentare și chiar instalarea unor „mici obstacole” în calea unor specii. Un podeț instalat pentru a facilita trecerea vizitatorilor peste unui pârau poate fi un obstacol mare pentru animalele mici, mai ales dacă acestea se deplasează încet.

De aceea, se recomanda o analiză riguroasă în faza de planificare a traseului, pentru a evita pe cât posibil trecerea prin zone în care impactul ar fi mai mare decât beneficiile cunoașterii și înțelegerii zonei respective de către public. Se pot gasi alternative pentru a evita trasarea potecii prin unele zone care trebuie vizionate, dar care sunt fragile sau pot fi ușor deteriorate de prezența vizitatorilor. O soluție ar putea fi crearea potecii astfel încât să ocolească zona dorita a fi prezentata, dar să ofere o perspectivă largă spre acesta. Într-un punct cu perspectivă putem apela la metode intepretative precum: o hartă cu o panoramă, desene și alte elemente grafice care să „povestească” despre ceea ce se poate vedea în față la o „dinstanță ”.Stabilirea traseului astfel încât să oferă o largă perspectivă asupra unei zone sensibile dintr-o arie protejată, fără să o traverseze.

Dezvantajele folosirii interpretării în natură pot fi date de comportamentul vizitatorului (depozitarea necorespunzătoare a deșeurilor, ruperea unor elemente vegetale, dizlocarea unor bucăți de rocă, poluarea fonică, )Atunci când se realizeaza o potecă tematică se va trece printr-un mediu mai mult sau mai puțin natural, în funcție de itinerariul potecii.

Uneori impactul poate fi minim și neobservabil, dar având în vedere că se lucreaza cu factorul uman (vizitatorul), depinde de acesta cum se va comporta pe traseu. Se pot oferi pentru inceput informații despre faptul că acesta se afla într-o zonă specială, unde se impun o serie de restricții/ „adaptări” de comportament. În situațiile în care interpretarea se va face în prezența unui ghid/ un eventual comportament neindicat va putea fi controlat. Însă, în situațiile în care exista o modalitate de comunicare indirectă, singurul mod de a influența comportamentul va fi prin prezentarea informației și a unui set de reguli. vizitatorilor care prin comportamentul neadecvat duc la distrugerea infrastructurii de pe potecile tematice.

Sunt percepute corespunzator regulile explicate prin avantajele respectării lor pentru vizitatori; adica, în loc de folosirea ,mesajului -„este interzisă părăsirea traseelor marcate” se poate spune „este în avantajul tău să mergi pe traseele marcate deoarece: poți fi găsit mai ușor dacă te rătăcești, poți fi ajutat rapid în caz de accidentare și, în plus, mergând pe aici poți vedea cele mai frumoase peisaje.”

.Multe studii de sociologie și psihologie au arătat că o persoană reacționează în mod negativ din instinct atunci când îi sunt impuse restricții. Așadar, în loc de a folosi exprimarea „Este interzis să…”/ „Nu aveți voie să….”, putem încerca o abordare diferită în care explicăm pe scurt impactul negativ al unei acțiuni.

De exemplu, se poate inlocui mesajul:„NU RUPEȚI FLORILE, FRUNZELE SAU ALTE ELEMENTE DE VEGETAȚIE!” cu: „Vă invităm să descoperiți suprafețe diferite ale scoarței de copac, frunzelor și pietrelor. Luați cu dumneavoastră doar amintirile acestor senzații tactile și… fotografii! La fel cum oamenii au o casă, și florile se simt mai bine în pământ iar frunzele la ele pe tulpină.”

O potecă tematică nu ar trebui elaborată fară o integrare anterioară într-un plan de management al vizitatorilor.

Degradarea sau distrugerea din cauze natural, a unor porțiuni din potecă, poate fi cauzata de precipitații abundente, alunecări de teren, dizlocări de roci, prăbușirea unor ramuri sau a unor copaci . Administratorul ariei protejată trebuie să asigure siguranța vizitatorului prin refacerea și reamenajarea acelor porțiuni care au fost afectate. Dacă timpul nu permite (repararea durează mai mult timp, ), este necesara semnalizarea zonelor periculoase și totodata este necesara anuntarea zonei unde sunt probleme și cum se poate parcurge în sigurață.

Din start, în realizarea unei poteci teamtice, trebuie stiut faptul că noțiunea de „vizitator” este extrem de complexă. Vizitatorii sunt persoane complet diferite ca indivizi, având nevoi diferite. Dorința lor de a vizita aria noastră protejată este mânată de căutarea unei experiențe, de evadare din viața zilnică, de relaxare. De aici până la canalizarea interesului lor în direcția înțelegerii și aprecierii zonei pe care o vizitează este doar un pas… dar acest pas este adesea nerealizat. De ce? Datorită, în mare parte, unei interpretări defectuoase sau inexistente. Este adevărat și că adesea, ca arie protejată, ne confruntăm cu indiferența sau lipsa de înțelegere din partea unor vizitatori, dar este obligatoriu necesar sa-i „câștigăm” de partea cealaltă, oferindu-le o experiență unică, educativă, placută și interactivă în aceeași măsură.

Ținând cont de marea diversitate posibilă de vizitatori, este recomandat ca înainte de a începe orice fel de planificare a unei poteci tematice, să se consulte (sau sa se realizeze dacă nu exista deja) un plan de management al vizitatorilor. Acesta este o unealtă extrem de utilă, care permite ca grupul potrivit de vizitatori sa fie indrumat spre locul potrivit, oferindu-le cea mai bună oportunitate de a-și realiza o experiență dorită, producând cel mai redus impact negativ posibil asupra naturii și comunităților locale și susținând mici afaceri „verzi” locale.

Este așadar necesara identificarea categoriilor de turiști care vizitează aria protejată, când o vizitează și pentru cât timp. Deținând aceste date, se poate adapta traseul tematic la necesitățile celor care il vor folosi, vizitatorii.

O potecă tematică cu cele mai bune „rezultate” este aceea pentru concepția căreia s-a investit suficient timp în identificarea unor nevoi locale din partea publicului. Cu alte cuvinte, stabilirea unui public țintă. vizitatorii trebuie sa se simta bine ca astfel să revină și să aprecieze locul.

Etapa pregătitoare

De ce se face poteca?/ Cui se adreseaza? Poate că aria protejată se află în vecinătatea mai multor școli și există deja parteneriate de colaborare cu acestea , sau poate că avem un flux puternic de turiși la sfârșit de săptămână în anumite zone în aria protejată. Acestea sunt doar exemple ce ar trebui tratate în mod diferit. Abordarea pentru copii nu ar trebui să fie la fel ca cea pentru publicul larg, de weekend. Stabilirea grupurilor țintă este un proces cu particularități aparte pentru fiecare arie protejată. Ca recomandări pentru patru categorii mai des întâlnite.

Categorii de vizitatori:

După vârstă: copii •adulți .

După nivelul de cunoștintelor• public general •public specializat (specialiști în diverse domenii, spre exemplu =geologie, biologie, silvicultură .

După limba vorbită:•români •străini

După motivația vizitării ariei protejate pot fi:vizitatori interesați de natură • vizitatori de “iarbă verde”

O astfel de potecă va trebui să adapteze absolut întreg conținutul la modul de înțelegere al unui copil. Panourile întregi care contin definitii cu speciile în latină nu vor avea nici un impact și vor plictisi micul public rapid. Dacă însă se mentioneaza doar căteva specii-cheie și li se explică copiilor de ce se numesc așa, se transforma intr-o poveste adaptată unui traseu interpretativ.

În ceea ce privește conținutul panourilor, doar pentru că publicul nostru țintă este format din copii, nu înseamnă ca acel conținut trebuie prezentat la un nivel cât mai scăzut al informatiei. Uneori copiii pot surpinde că știu mai multe decât ne-am imaginat noi, sau chiar mai multe decât un adult, în anumite cazuri.

Ce deosebește o potecă tematică destinată copiilor față de una destinată adulților:

• Cantitatea textului

• Imagini vs. Desene

• Nu se vor folosi grafice sau tabele

• Limbajul folosit

• Amplasarea (înălțimea) panourilor

Potecile tematice special destinate copiilor:

Sunt cunoscute cazuri concrete de copii de 6-7 ani care cunosc, recunosc și pot desena un număr impresionant de specii de dinozauri și păsări, lucru pe care înșiși părinții lor nu-l pot face. De asemenea, sunt copii care cunosc multe date despre planete și sistemele solare, despre etapele de dezvoltare ale fluturilor, etc. Sursele de informație sunt foarte variate și abundente acum, în condițiile în care părinții sau educatorii au îndrumat copiii spre subiecte legate de Natură.

In elaborrarea unei poteci tematice pentru copii, informația prezentata trebuie să fie simpla și clara si desigur sumară. Trebuie selectate aspectele interesante, cu elemente de unicitate/ raritate din aria protejată și prezentate intr-o formă cât mai frumoasă, colorată, veselă.

În realizarea potecilor având ca public țintă copiii, nu doar limbajul trebuie adaptat, ci și imaginile. Este recomandat folosirea ilustrațiilor colorate și a desenelor , folosind mai puțin diagrame sau fotografii.

Deși fotografiile sunt un excelent mod de a transmite informația în mod general, un copil relaționeaza mult mai bine cu ilustrații similare celor din cărțile de povești pe care le citește seara acasă.

Exista numeroase cazuri în care, deși conținutul și modul de exprimare sunt adresate copiilor, modul de amplasare al panourilor nu ajuta la transmiterea informațiilor. În aceste cazuri, efortul de a realiza poteca nu-și găsește o finalitate utilă, în cele mai multe cazuri copiii neputând să citească/ vadă la nivelul unde este amplasat panoul. In cazul în care se traseaza un traseu special pentru copiii, dar pe acest traseu trec și persoane adulte, panourile vor fi situate mult prea jos pentru ei, dar daca poteca este proiectata special pentru copii, se poate menționa acest lucru undeva la început, pentru ca orice vizitator să cunoască situația.

Este foarte indicate folosirea ilustrațiilor pentru teme precum Pădurea pe înțelesul copiilor. Parcul Național Buila-Vaânturarița, România.

Amenintari asupra ariilor protejate:

Activitatile economice au un impact deosebit asupra mediului, lucru binecunoscut. Deseori, zonele protejate si activitatea economico-sociala îsi pot "disputa" aceleasi teritorii, inclusiv dupa declararea unei zone drept areal protejat. Principalele domenii care ameninta în mod serios ariile protejate sunt agricultura, silvicultura, transporturile, unele ramuri industriale si turismul.

Agricultura este prezenta foarte des în areale de peisaje protejate si este o activitate importanta în multe rezervatii naturale. Ca activitate principala pe terenurile învecinate ariilor protejate, are o influenta profunda asupra tuturor categoriilor. Mai mult decât orice alt sector, agricultura demonstreaza ca ariile protejate trebuie înfiintate si administrate ca parte a politicilor generale de folosire a terenului si nu separat.

Silvicultura este o alta activitate economica ce poate ameninta ariile protejate. Aproape toate padurile au fost modificate prin interventia umana, ceea ce a condus la modificari in sfera biodiversitatii. De aceea, se urmareste conservarea padurilor virgine, prin crearea de arii protejate; în ceea ce priveste celelalte paduri, afectate de interventia umana, conservarea se refera mai ales la administrarea durabila, care presupune: – stabilirea unei paduri permanente garantate legal; – pregatirea în ecologie silvica si în management; – standarde pentru taieri anuale permise, cicluri de taiere, tehnici de recoltare si infrastructura, metode de salvare a mediului; – controlul tuturor aspectelor recoltarii si tratamentului padurii pentru protectia mediului; – politicile economice si financiare care nu cer mai mult de la paduri decât poate fi sustinut; – politici de folosinta multipla.

Transportul, reprezinta o activitate economica cu un puternic impact asupra ariilor protejate prin: poluarea aerului ca urmare a noxelor eliberate de masinile de transport, poluarea fonica si prin construirea drumurilor. Infiintarea unor suprafete de arii protejate in multe tari din Europa, este impiedicata de existent unei retele dense de autostrazi si drumuri. Totodata si indiguirea raurilor poate pune in pericol unele tinuturi riverane , iar transportul maritim al unor produse petroliere cu grad ridicat de periculozitate, prin accidentele survenite in ultimii ani, afecteaza intr-o masura importanta zonele de coasta si aduc in atentia locuitorilor de la orase sa reduca traficul rutier, reducand astfel si nivelul poluarii.

În sectorul industrial, sunt patru industrii care influenteaza negative existent ariilor protejate:

– industria energetica;

– industria manufacturiera;

– industria extractiva;

– industria mestesugareasca.

Turismul, isi imparte influenta asupra ariilor protejate, intre a cauza pagube importante in cazul in care nu xista o admibistrare corecta, si a avea o influenta pozitiva. Turismul ca activitate econimica, cunoaste o dezvoltare rapida. Ariile naturale protejate incep sa ajunga destinatii turistice pentru vacante de lunga durata, sau pentru excursii sau pentru practicarea sporturilor. Intrucat numarul de personae care viziteaza aceste arii protejate cresc de la un an la latul, ajung sa afecteze resursele natural; in alte zone de arii protejate care nu beneficiaza de un management corespunzator, permit patrunderea turistilor în cele mai îndepartate si izolate zone, astfel încât circulatia turistica scapa de sub control. În plus, construirea echipamentelor turistice în unele arii protejate intra în conflict cu obiectivele de conservare a peisajelor naturale, care sunt astfel afectate. Trebuie retinut însa ca, în anumite tipuri de arii protejate, turismul nu poate fi admis.

Turismul în ariile protejate din România

România are un capital natural deosebit de divers. Acest fapt se datoreaza în parte conditiilor fizico-geografice care includ munti, câmpii, retele hidrografice majore, zone umede si unul din cele ai vaste sisteme de delta ale Europei (Delta Dunarii). De asemenea, datorita pozitiei geografice a României, flora si fauna prezinta influente asiatice dinspre nord, mediteraneene dinspre sud si componente continental europene dinspre nord-vest. Rezultatul general cvonsta în diversitatea florei si faunei, inclusiv în existenta unor populatii de lupi, ursi, capre negre si rsi, care sunt considerate ca fiind printre cele mai mari din Europa, precum si în existenta unor habitate forestiere si alpine nealterate, asociate lantului muntos al Carpatilor. In prezent, Reteaua Nationala de Arii Protejate include un numar de 579 arii rotejate (între care 13 parcuri nationale) ce reprezinta 5,18% din teritoriul României (1.234.710 ha). Tei dintre acestea sunt recunoscute international ca Rezervatii ale Biosferei în cadrul Programului UESCO – MAB, si anume: Retezat, Pietrosul Rodnei si Delta Dunarii. Ultima este de asemenea nscrisa pe lista Patrimoniului Natural Mondial si pe lista Ramsar, a zonelor umede de importanta internationala.

2.3 Poteci tematice amenajate in ariile protejate din Romania.Sudii de caz.

Ca urmare a faptului ca Romania a aderat la Conventia pentru Diversitatea Biologica (Rio), in 1996 s-a realizat cu asistenta financiara a Bancii Mondiale "Strategia nationala si planul de actiune pentru conservarea diversitatii biologice si utilizarea durabila a componentelor sale in Romania" care planifica pe termen scurt, mediu si lung activitatile care trebuiesc intreprinse in Romania.    In 1995 a fost adoptata Legea Mediului nr. 137 care cuprinde prevederi legate de conservarea naturii si ariile protejate si totodata recunoaste toate ariile protejate declarate anterior prin orice lege, ordin, hotarare, decizie.

    Astfel in prezent, Reteaua Nationala de Arii Protejate include un numar de 579 de arii protejate (intre care 13 parcuri nationale) ce reprezinta 4.8% din teritoriul Romaniei (1.140.590 ha). Trei dintre acestea sunt recunoscute international ca Rezervatii ale Biosferei in cadrul Programului UNESCO – MAB, si anume: Retezat, Pietrosul Rodnei si Delta Dunarii. Ultima este de asemenea inscrisa pe lista Patrimoniului Natural Mondial si pe lista Ramsar, a zonelor umede de importanta internationala.
    Trebuie recunoscut faptul ca majoritatea ariilor protejate din Romania s-au autoconservat in conditiile in care interventiile umane asupra acestora a fost in regimul trecut minim sau inexistent. Dar, la fel de bine exista nenumarate exemple in care arii protejate au fost pur si simplu distruse, cu toate ca inca mai figureaza ca existente.
    Totodata se poate observa ca in ultimul timp tot mai multe organizatii neguvernamentale si-au adus intr-o oarecare masura aportul in protejarea unor arii protejate, chiar daca nivelul profesional al acestora nu este la asteptarile specialistilor. Dar este la fel de adevarat ca in Romania nu exista persoane specializate in domeniu, ci numai in domenii colaterale, fapt pentru care exista inca conflicte de idei intre silvici, biologi, ecologi.

    In acest context Guvernul Romaniei a solicitat acordarea unei noi finantari din partea Fondului Global de Mediu (GEF) pentru conceperea si punerea in practica a unui proiect privind "Mangementul Integrat si Conservarea Ariilor Protejate in Romania".
    Scopul principal al  proiectului GEF este intarirea capacitatii de pregatire si implementare a planurilor de management al ariilor protejate la nivel local si national.
    La nivel national se va acorda sprijin pentru realizarea si intarirea cadrului institutional necesar, pentru adoptarea atat de necesarei legi a ariilor protejate si intarirea cadrului legislativ, pentru pregatirea resursei umane si de asemenea exista o componenta de participare publica si de pupularizare a ideii de conservare a naturii si a ariilor protejate.
    La nivel local se vor realiza planurile de mangement si se vor constitui administratii (structuri de mangement) pentru trei arii protejate: Parcul National Retezat, Parcul Natural Bucegi-Piatra Craiului (obtinut prin insumarea a doua zone care in mod obisnuit erau nominalizate distinct ca doua parcuri nationale), Rezervatia de Zimbri Vanatori-Neamt (creata pentru reintroducerea zimbrului in stare de libertate), aceste trei zone urmand sa devina modele pentru replicarea structurilor de management si pentru alte arii protejate.

Aria naturala protejata Muntii Retezat

Parcul Național Retezat, este un colț de natură cum rar poate fi intalnit în tara nostra. Retezatul încă mai stârnește imaginația vizitatorilor în fața minunilor ce li se înfățișează la tot pasul. Deși e afl ă într-o zonă care a cunoscut numeroase perioade agitate de-a lungul istoriei, Retezatul, grație accesului mai difi cil, a reușit să-și păstreze farmecul unui loc puțin atins de mâna omului.Te invităm pe poteca tematică, descoperind cu fi ecare punct parcurs mici secrete despre gazdele locale – caprele negre – și vecinii lor, viețuitoarele din ținuturile de poveste ale Retezatului. Pentru activități mai lejere, dă-ți timp să descoperi satele de la poalele muntelui, presărate cu biserici sau ruine de cetăți medieval.

Detalii potecă

DN 66 Hațeg – Petroșani DJ 667A Ohaba de sub Piatră – Cârnic (drum neasfaltat pe segmentul

Nucșoara – Cârnic)curse zilnice pe ruta Hațeg – Petroșani și Ohaba de sub Piatră – Nucșoara

Vila Stânișoara din Complexul Pietrele, se la startul pe traseul către Lacul Stânișoara (triunghi albastru).Pentru a ajunge la Complexul Pietrele, urmați DJ 667A Ohaba de sub Piatră – Cârnic, cu mențiunea că segmentul Nucșoara – Cârnic este neasfaltat. De la Cârnic se ajunge la Complexul Pietrele în două ore, pe jos, drumul fi ind închis circulației auto.

Lungime: 2,5 km.

Diferența de nivel: 250 m.

Nivel de difi cultate: ușor – mediu

Durata de parcurgere: 3-5 ore

Marcaj turistic: tringhi albastru, cruce albastră, bandă galbenă

Ghidaj: la solicitare din partea Administrației Parcului Național Retezat;

Public țintă: general

Aria naturala protejata Buila Vanturita

Administrația Parcului Național Buila-Vânturarița Horezu, str. Pieței, nr. 7, Jud. Vâlcea

tel./fax 0250.860.157, offi [anonimizat]

Zona Olteniei de sub Munte te va surprinde printr-o bogăție de forme și culori, de la munții stâncoși ai Builei până la fânețele și livezile din apropierea satelor vâlcene încărcate de istorie și legende despre haiduci.

Pentru momente de liniște se pot vizita mânăstirile și schiturile din zonă sau se pot face plimbari si vizite in sate, unde încă mai poți vedea câteo căsuță de lemn cu pridvor sculptat.

Iar pentru drumeții, escaladă sau speologie, Buila ți se dezvăluie la fi ecare pas cu mici minuni ale Naturii pe cele trei trasee tematice sau oricare alt traseu turistic marcat.

Detalii potecă

DN 67 Râmnicu Vâlcea – Tg. Jiu DJ 646A Costești – Pietreni Curse zilnice de autobuz pe ruta Râmnicu Vâlcea – Târgu Jiu; Stație de tren: Râmnicu Vâlcea (trenuri Rapid, Accelerat, Personal)Satul Pietreni

Odată ajunși în satul Pietreni, se face stânga pe un drum pietruit imediat ce se termină asfaltul.

După 150m drumul face stânga, iar în față rămâne un drum forestier. Aici veți găsi primul indicator către poteca tematică ce va începe la câteva sute de metri de această intersecție, pe drumul forestier enționat.

Lungime: 7 km.

Diferența de nivel: 300 m.

Nivel de difi cultate: ușor-mediu

Durata de parcurgere: 3-4 ore

Marcaj turistic: triunghi roșu (Satul Pietreni – Poiana Scărișoara)

și punct galben (Poiana Scărișoara – Schitul Pătrunsa)

Ghidaj: la solicitare din partea Administrației Parcului Național

Buila-Vânturarița (APNBV)

Public țintă: copii, general

Aria naturala protejata Parcul Național Călimani …te invităm să pornești într-o călătorie în timp geologic, descoperind un pic din trecutul Parcul Național Călimani care ascunde o poveste aparte, izvorâtă din adâncul Pământului acum peste 7.5 milioane de ani, când erupțiile zonei Dornelor, decând aici izvora magmă fierbinte din adâncurile Pământului puternice ale vulcanilor de aici conturau un peisaj dominat de râuri de lavă și coame fierbinți de cenușă. Satele dornene spun, la rându-le, povești vechi de sute de ani pe care le vei descoperi doar la pas, pedalând agale pe bicicletă sau, de ce nu, vâslind pe Bistrița. Poteca tematică 12 Apostoli, ce urcă din satul Gura Haitii până în inima ariei protejate, la peste 1600 de metri, va dezvălui aspecte despre succesiunea pădurii, peisajul cultural tradițional specific zonei, trecutul zbuciumat al acestor locuri pe când erau înecate de râuri de lavă, urmele proaspete de cerb, lup sau poate chiar de cocoș de munte ce se arată călătorilor experimentați sau despre spectaculoasele stânci de la 12 Apostoli, care de-a lungul vremurilor au generat numeroase dispute și legende asupra formării lor.

Accesul în zonă: Punct de plecare: DJ 174F Vatra Dornei Punct de plecare: – Gura Haitii Stația de autobuz din Gura Haitii Curse zilnice pe ruta În stația de autobuz veți găsi o Vatra Dornei – Gura hartă mare a Țării Dornelor, cu Haitii informații despre zonă, iar intrarea pe poteca tematică se află la o Stație de tren Vatra distanță de 400m. de aceasta, Dornei (trenuri Accelerat, săgețile indicatoare de pe marginea Personal) drumului aratându-vă calea.

Detalii potecă Lungime: 11 km. Diferența de nivel: 650 m. Nivel de dificultate: mediu Durata de parcurgere: 7-8 ore Marcaj turistic: punct albastru Ghidaj: la solicitare, din partea Administrației Parcului Național Călimani Public țintă: general, copii;

Aria naturala protejata Parcul Național Defileul-Jiului , te invită să descoperi o lume cu minuni ascunse ale pădurilor din Defileul Dunării, care este mai impresionant decât cel al Jiului, presărate cu arbori bătrâni, adesea cu forme de personaje de basm însă cel din urmă are farmecul versanților înalți și abrupți sau a văii înguste și tumultoase. Dincolo de măreția reliefului, viețuitoare de tot felul își duc nestingherite traiul pe versanții greu accesibili, iar oamenii au lăsat mărturii ale existenței lor de milenii pe aceste meleaguri. De vreme ce ești în zonă, nu trebuie uirtat de sculpturile lui Brâncuși din Târgu Jiu sau de cochetul muzeu al satului gorjean de la Curtișoara. Un aspect aparte al zonei rurale sunt conacele cocoțate pe culmi, deasupra defileului, care iți vor da un mic indiciu asupra modului tradițional de agricultură practicat în zonă. Pentru cei curioși, gazda neobosită a potecii tematice “Poveștile Pădurii”, veverița Alunița, te invită să îi cunoști prietenii: fluturii din pajiști, șopârlele din pârău, gâzele ce se ascund în arborii bătrâni ori căzuți sau albinele cele harnice.

Accesul în zonă: Punct de plecare: DN 66 Tg. Jiu – Petroșani Gara Meri, la 5 km nord de localitatea Bumbești Jiu; Curse zilnice pe ruta Tg.Jiu – Petroșani Panoul de semnalizare a potecii se află pe partea dreaptă a drumului Stație de tren Tg.Jiu național ce leagă Târgu Jiu de (trenuri IC, Rapid, Petroșani. Apoi, la doar câteva Accelerat, Personal) minute de mers pe jos de lângă Stație de tren Meri Gara Meri, începe poteca tematică ce vă va conduce în lumea minunilor naturii ascunse în pădurile ce străjuiesc pitorescul Defileu al Jiului.

Detalii potecă Lungime: 5,8 km. Diferența de nivel: 280 m. Nivel de dificultate: mediu Durata de parcurgere: 3-5 ore Marcaj turistic: punct albastru Ghidaj: la solicitare, din partea Administrației Parcului Național Defileul Jiului Public țintă: copii, general

Capitolul 3. Proiectarea unei poteci tematice in aria protejata “Padurea Snagov”

Aria naturala protejata PADUREA SNAGOV

CUSTODE  este  Ocolului Silvic   Snagov, subunitate a Directiei Silvice Bucuresti din cadrul Regiei Nationale a Padurilor "Romsilva", infiintata prin HG 1105 din 2003, privind reorganizarea RNP "Romsilva", cu anexa 2 modificata de HG 160 din 2000. n vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel:

Manastirea Snagov – monument istoric și de artă feudală din Tara Romaneasca, aflat în partea nordică a lacului Snagov

Biserica „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” a Mănăstirii Snagov, monument istoric

Biserica „Sf. Nicolae” din satul Ghermanesti, construcție 1790, monument istoric

Mănăstirea Carmelitană din Cioflinceni;

Biserica „Sfântul Nicolae“ din Tancanesti, construcție sec.19, monument istoric

Mănăstirea Țigănești din satul Ciolpani, construcție sec.18, monument istoric

Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Colpani, monument istoric

Biserica "Adormirea Precistei" din Ciolpani, construcție sec.19, monument istoric

Rezervația naturală „Lacul Snagov”

Introducere si context

Padurea Snagov este declarata arie protejata prin Legea 5/2000. Padurea Snagov este o arie protejata pentru conservarea unor arborete, cu destinatie de cercetare stiintifica, cuprinzand elemente naturale cu valoare deosebita sub aspect dendrologic, oferind posibilitatea cercetarii in scopuri stiintifice si vizitarii in scopuri educative. Este posibil ca presiunea turistica existenta sa creasca in viitor, amenintand aspectul natural, salbatic, nealterat de prezenta umana. Planul de management a fost elaborat in vederea unei planificari integrate a activitatilor ce trebuie intreprinse in vederea indeplinirii obiectivului major al rezervatiei, respectiv conservarea biodiversitatii.

Planul de management sta la baza activitatii administratiei ariei protejate Padurea Snagov si se constituie ca un document de referinta pentru planificarea tuturor activitatilor legate de aria protejata.

Scopul ocrotirii ariei protejate

Aria naturala Padurea Snagov, face parte din categoria parcurilor nationale (rezervatie naturala stiintifica), ce au ca scop protectia si conservarea unor esantioane cuprinzand elemente naturale cu valoare deosebita sub aspect dendrologiv (15 exemple de Fagus sylvatica). Aceasta rezervatie corespunde categoriei I.I.U.C.N.

3.1 Aria protejata Padurea Snagov potential turistic si ecoturistic.

Aria naturală se află în partea nord-vestică a județului Ilfov și cea sud-estică a satului Snagov in apropierea drumului național (DN1) București – Ploiești, cu acces în rezervație din localitatea Ciolpani. Rezervația naturală a fost declarată arie protejata prin Legea Nr. 5/06.03.2000, publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12.04.2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – arii protejate) si se întinde pe o suprafață de 10 hectare.

Aria naturală reprezintă o zonă (împădurită) de câmpie cu rol de protecție pentru mai multe specii arboricole, printre care se află și exemplare de fag (Fagus sylvatica), specii forestiere care vegetează frecvent în zonele deluroase.

Vegetația forestieră este constituită din arbori si arbusti cu specii de stejar, tei, alun, lemn cainesc, catinba si soc.

La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice, printre care: crin de pădure , drobiță, brândușă de toamnă , lăcrămioară , ghiocel , pojarniță, firuță (Poa pratensis), mărgelușe, brebenei sau păștiță .

Ariile protejate își pot întări imaginea și construi o relație de înțelegere și susținere a publicului larg și comunităților locale prin promovarea și derularea unor activități de educație ecologică de

tip informal. Astfel, un instrument important si util este poteca tematică; “tematică” însemnând ceea care urmărește “o temă”. Aceasta poate fi elaborată urmărind un subiect mai larg sau mai concis, în funcție de o serie de factori (subiect, existența altor trasee, susținerea din partea comunităților cheie – de exemplu școlile din arealul ariei protejate, bugetul existent etc). Din experiența altor țări în domeniul educației ecologice în arii protejate, este recomandat să se construiasca o potecă ce urmărește o singură temă principală. Sunt sanse reale ca mesajul sa fie transmis dacă urmărim o temă care să fie ușor de inteles si și reținută rapid de către vizitator. La polul opus, atunci se ofera o gamă largă de informații din mai multe teme, aceste informatii pot provoica confuzii si se poate cădea în această capcană a prezentării unei informații prea detaliate.

Importanta unei poteci tematice constă tocmai în puterea de sinteză a echipei care o elaborează și în modul de prezentare atractiv și pe intelesul tuturor.

3.2 Stabilirea temei

Având în vedere rolul educativ informal al unei poteci tematice, este recomandat ca în faza de

concepere a acesteia să fie accesibilă pentru un public cât mai larg.

O potecă tematică nu este doar un traseu turistic ( cum sunt cele în zonele montane de creastă, unde sunt necesare unele abilități fizice speciale) ci utilitatea ei care crește odată cu impactul pe care îl are prin transmiterea mesajului. Această transmitere nu poate fi realizată cu succes dacă dificultatea traseului împiedică o categorie largă de vizitatori să ia parte.

Recomandarea generală este aceea ca pentru trasee tematice cu grad de dificultate redus și mediu, implicit sa mareasca grupul țintă și gradul de difuzare al mesajului.

Timpul de parcurgere, de asemenea, trebuie ajustat unui vizitator cu o condiție fizică medie (poate uneori chiar slabă). O mare categorie de vizitatori care urmeaza sa foloseasca potecile tematice este cea a copiilor, care uneori pot fi însoțiți de părinți cu mai multă sau mai puțină experiență în drumeții sau chiar de bunici. În funcție de tematică și facilitățile oferite în apropierea ariei protejate (cazare, alimentație, etc.)se recomandă o durată cuprinsă între 2 – 5 ore.

Scopul este de a introduce vizitatorul în „universul” deosebit al ariei protejate, de a înțelege importanța acesteia și de a pleca de aici cu informații, impresii si nu in ultimul rand cu o experiență. Acest lucru nu poate fi realizat dacă traseul este prea dificil sau prea lung, caz în care vizitatorul în loc să fie atent și receptiv la informații, nu se va gândi decât cum să ajungă înapoi mai repede, să se odihnească.

3.3 Proiectarea traseului

În unele cazuri, traseul ales poate prezenta anumite porțiuni mai dificile, de exemplu o pantă prea mare. Este de datoria noastră să amenajăm aceste porțiuni pentru a putea fi ușor străbătute, totuși menținând și un impact minim asupra mediului natural; dacă o porțiune este prea abruptă se poate concepe traseul astfel încât să nu traverseze pieptiș panta, ci să facă mici serpentine care vor atenua din dificultate.Desigur, timpul va fi poate un pic mai mare, dar efortul va fi considerabil mai redus. În alte situații, în loc să se monteze o scăriță –de lemn, poate este suficient să se amenajăm o balustradă de susținere în porțiunile mai alunecoase, valorificând și elementele din natura.

Forma unei poteci tematice poate fi influențată de o serie de factori: caracteristicile reliefului, tematica dorită pentru interpretare, tipologia vizitatorilor aleși drept grup-țintă. Din combinarea acestor factori, se pot concepe poteci tematice urmărind următoarele modele, duin care cea mai uzitata este forma liniara.

Formă liniară: este adesea folosită pentru trasee mai lungi care unesc două obiective mai mari (pentru locul de parcare și o cabană, centrul de informare și un loc de campare altele); De obicei o potecă liniară este influențată de condițiile fizice din teren, neexistând posibilitatea de a face deviații sau scurtături. Un alt aspect ce trebuie urmărit în realizarea potecilor sub formă liniară este prezentarea informației. Dacă urmăm o temă în care informația este prezentată într-o anumită succesiune logică, este importantă direcția în care se parcurge traseul. Ar fi așadar recomandat să se prezcizeze poziția și direcția recomandată pentru parcurgerea unui traseu. De asemenea, se poate preciza la începutul potecii „Va aflați pe traseul tematic. Din Padurea Snagov..” și o altă atenționare la sfârșitul traseului astfel încât vizitatorii care pleacă pe potecă din sens invers să știe acest lucru. Un posibil dezavantaj al potecii de formă liniară este timpul dublu necesar parcurgerii ei. În cazul în care la capătul potecii nu se află nici un fel de infrastructură pentru vizitatori (loc de campare, cabană, etc)

Dupa un traseu incitant, o binemeritata pauza de odihna poate fi luata la Casa cu Stuf, care este si sediul Fundatiei Snagov si al agentiei de turisn Snagov Tur SRL. Functioneaza ca: 

– Centru de informare eco-turistica 

– Centru de inchirieri (caiace, biciclete, TitiCar, vaporas)

– Bike Stop pentru biciclistii aflati in zona 

– Magazin de Suveniruri / Harti 

– Loc pentru mini-evenimente (training, activitati educative pentru copii, iesiri si intalniri ale membrilor Fundatiei Snagov) 

– Loc pentru expunerea Colectiei Muzeale Snagov 

Locatia dispune de: 

– o curte de 1400 mp cu iarba si nuci 

– cort pentru 50 persoane 

– un foisor pentru organizat masa (in regim bufet) 

– Iaz si acvarii 

– o casuta cu stuf (la intrare) – biroul principal 

– o casuta de chirpici unde este expusa o parte din Colectia Muzeala Snagov

– zone amenajate pentru ateliere mestesugaresti 

3.4 Estimarea resurselor necesare

Pentru a asigura o călătorie de descoperire a naturii cât mai plăcută, se poate apela la mici elemente de infrastructură adițională (pe lângă cea necesară pentru interpretare). Aceasta însă trebuie să fie o intervenție minimă, folosind materiale locale și amplasată doar în locurile de necesitate.

În categoria infrastructurii adiționale se includ:

• Balustrade și alte elemente de susținere/ ajutătoare în zonele mai dificile;

• Curățarea și marcarea unor izvoare cu apă potabilă pe parcursul traseului;

• Amenajarea unor mici locuri de popas pentru odihnă (de regulă băncuțe). Se va încerca pe cât posibil folosirea materialului local, care se încadreaza în peisaj atât prin formă, cât și prin culoare, cu soluții tehnice cât mai ușoare. De exemplu, un trunchi despicat pe jumătate poate crea 2 bancuțe frumoase și rapid realizabile, fără a fi nevoie de modele prea complicate (în realizare, transport și amplasare). Nu este întotdeauna nevoie de amplasarea măsuțelor. Acestea vor „invita” automat la masă, iar acest lucru va conduce și la generarea de deșeuri, care apoi vor trebui colectate, dacă vizitatorii nu și le strâng singuri. Știind de la început despre durata relativ redusă a traseului, vizitatorii își pot lua la ei doar o gustare, nefiind nevoie de o „masă în toată regula”.

• Amenajarea unor locuri pentru luat masa: doar dacă este necesar, recomandându-se ca acestea să fie amplasate doar la intrarea sau la ieșirea de pe traseu. În felul acesta se ușurează și munca personalului Parcului pentru întreținere, curățare, etc. Este bine ca vizitatorul sa fie informat că acela este sigurul loc unde are posibilitatea „amenajată” de a lua masa, astfel încât să-și poată calcula timpul și necesitățile de alimentație.

Tipuri de materiale pentru suportul imprimat

Atunci când trebuie ales suportul pentru grafică, exista o gamă foarte ariată de materiale din care se pot alege cele mai potrivite. Pe lângă caracteristicile de ordin fizic (culoare, aspect, textură, grosime), acestea se deosebesc în primul rând prin rezistență și preț.

De regulă, cu cât un material este mai rezistent, cu atât acesta este mai scump. Însă nu tot timpul lucrurile stau așa: plexiglasul, un material foarte scump, este și casant. Prin urmare, recomandăm ca suportul pentru imprimare să fie ales în strictă concordanță cu nevoile pentru care îl folosim. De asemenea, trebuie cerute sfaturi cunoscătorilor sau să învățăm din experiența celorlalți.

Concluzii:

Desi aflat la confluenta a doua mari centre industriale (Ploiesti si Bucuresti) Snagovul nu isi pierde nici astazi frumusetea naturala care i-a adus celebritatea. Este acea oaza de verdeata si intinderi de ape care atrage nenumarati turisti, fiind locatia predilecta a oamenilor satui de atmosfera marilor orase, toate acestea pentru ca ofera elemente naturale cu care putine zone se pot lauda. Pana si numele "snagov" este un cuvant ce isi are o origine slava, insemnand "forta", "putere", puterea care te face sa uiti de tot si sa te lasi in bratele unei astfel de gazde.
O combinatie de flora, fauna, ape, nou si vechi care atrage precum un magnet, o zona care nu are nevoie de decenii pentru a-si dubla populatia, ci doar de un singur weekend.
Cand vorbim de Snagov si de ceea ce poate cu adevarat oferi nu trebuie omis nimic, ci trebuie amintite rezervatia, lacul, manastirea si nu in ultimul rand intreaga istorie care se tese in jurul acestei regiuni. Snagovul este asadar acel balon cu oxigen daruit citadinilor, o zona turistica de o uriasa forta ce pana in acest moment nu si-a dezvaluit intregul farmec.
Snagovul trebuie sa isi ocupe locul pe care il merita in ecuatia zonelor turistice din Romania exploatandu-i-se potentialul, pentru a ne putea darui tot ceea ce are mai frumos, prezervandu-i totodata aceasta frumusete, acordandu-se o atentie sporita in directia interventiilor ce ar putea afecta acest cadru natural din punct de vedere ecologic, pentru ca reprezinta o regiune ce ne ofera totul si nu cere nimic, decat sa o lasam asa cum este.

Bibliografie:

Istrate, I.; Bran, Florica; Rosu, Anca Gabriela – Economia turismului si mediul înconjurator, Ed. Economica, Bucuresti, 1996

.1 Popescu, C-tin; Ciucur, D.; Popescu, I. – Tranzitia la economia umana, Ed. Economica, Bucuresti, 1996.

2 Timbergen, Jan – Restructurarea ordinii internationale. Raport catre Clubul de la Roma, Ed. Politica,Bucuresti, 1978

3. Blumer A., Asociația de Ecoturism din România, 2009.

4. http://www.iucn.org/what/biodiversity/),