DEZVOLTAREA TURISMULUI ÎN BAZINUL FĂLTICENILOR. STUDIU DE CAZ POSIBILITĂȚI DE DEZVOLTARE A TURISMULUI LA HORODNICENI [305327]

DEZVOLTAREA TURISMULUI ÎN BAZINUL FĂLTICENILOR. [anonimizat] A TURISMULUI LA HORODNICENI

„Pe lunca Moldovei și pe vâlcelele Șomuzului sparte de iazuri se înșiră ca o [anonimizat], [anonimizat]: Baia, Bogata, [anonimizat], Sasca, Rădășenii, cu vestitele-i [anonimizat]-i pădure, [anonimizat].”

( [anonimizat])

Introducere

Scopul și importanța lucrării

Lucrarea de disertație „Dezvoltarea turismului în bazinul Fălticenilor. [anonimizat] a turismului în comuna Horodniceniˮ [anonimizat], [anonimizat], oportunitatea de dezvoltare turistică a acestei zone.

Am ales comuna Horodniceni pentru că aici m-[anonimizat], [anonimizat] a județului Suceava dar și a [anonimizat]. Scopul lucrării este acela de a scoate localitatea Horodniceni din anonimat și a o propulsa pe o direcție de dezvoltare economică care să aducă prosperitate în zonă. Considerăm că studiul nostru va contribui în mod esențial la reevaluarea de către Consiliul Local și primărie a potențialului turistic de care comuna dispune și la impulsionarea implementării unor proiecte care să ajute la schimbări majore în dezvoltarea ei strategică. [anonimizat].

Studiul este structurat pe trei capitole. Capitolul I se referă la potențialul turistic din Bazinul Fălticeni în csdrul căruia am avut în vedere potențialul turistic natural (relief, climă, hidrografie, înveliș biopedogeografic) și potențialul turistic antropic ([anonimizat], [anonimizat]).

[anonimizat] ([anonimizat],alte amenajări turistice), circulația turistică ([anonimizat], tipuri de turiști).

[anonimizat] a [anonimizat] a comunei, potențialul turistic natural (relief, climă, hidrografie, înveliș biopedogeografic) și potențialul turistic antropic ([anonimizat], [anonimizat]) și valorificarea acestui potențial de către operatorii de turism.

Istoricul cercetărilor

Nu există lucrări de geografia turismlui pentru comuna Horodniceni. [anonimizat]-[anonimizat]-ul Consiliului Județean Suceava de promovare a proiectelor turistice la nivelul județului sau pe Wikipedia unde apare un studiu cu câteva informații referitoare la obiective turistice ce se află în comunele din Bazinul Fălticenilor și în satele care alcătuiesc comuna Horodniceni.

Apar, de asemenea, informații și date referitoare la potențialul turistic al Bucovinei și județului Suceava pe site-ul Centrului Național de Informare și Promovare a Turismului din cadrul Consiliului Județean Suceava unde sunt prezentate proiectele turistice care s-au desfășurat sau sunt în curs de derulare: «Turism rural în Bucovina», «Suceava-destinație turistică», «Turism activ în Bucovina ». Câteva referiri la turismul rural și modalități de implementare apar și în cadrul Master Planului de Turism al județului Suceava iar în «Analiza socio-economică a Regiunii Nord-Est, 2014-2020» se fac referiri la implementarea dezvoltării durabile a turismului în cadrul «Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă a României. Orizonturi 2013-2020-2030». Informații privitoare la potențialul turistic al bazinului Fălticeni și al comunei și fluxurile turistice apar și în «Monografia județului Suceava», apărută în 2011 și în «Reactualizare Plan Urbanistic General al Comunei Horodniceni, județul Suceava» realizat în anul 2011. Se fac și câteva referiri și observații în legătură cu impactul pe care implementarea Parcului Eolian din zona Roșia o poate avea asupra infrastructurii turistice din comună care apar în «Raportul evaluării impactului asupra mediului Parc Eolian comuna Horodniceni, județul Suceava», studiu realizat de SC. Mediu Research SRL Bacău pentru SC. Wind Energy Expertise SRL.

În lucrarea noastră am folosit și studii referitoare la cunoașterea geografică a comunei Horodniceni, lucrări cu caracter general, materiale cartografice sau studii efectuate de geografi cu reputație. În ceea ce privește cercetările geomorfologice în bazinul Șomuzului Mare și Șomuzului Mic, există puține lucrări și studii. În lucrarea lui Alexandru Roșu „Geografia fizică a României ˮ,1973 sau referințe în cea ce privește relieful de sufoziune în studiul lui Victor Tufescu „Forme de sufoziune în Moldova de Nordˮ,1958, o clasificare a tipurilor de soluri făcută de T. Nițu în „Solurile din regiunea Suceavaˮ, 1966 și referiri asupra formelor de relief pe teritoriul comunei în lucrarea lui Ion Popescu-Argeșel „Unele aspecte geomorfologice în partea centrală a Podișului Sucveiˮ, 1972. Informații din domeniul geografiei fizice și economice se regăsesc în lucrarea autorilor N. Popp, I. Iosep și D. Paulencu „Județul Suceavaˮ, 1973.

Studii aprofundate despre comunele bazinului Fălticeni și satele comunei Horodniceni le regăsim în publicațiile lui Chiriac Gh. Dumitru „Așezările rurale din Moldova (studiu de geografie economică)ˮ, 1966 și Emil Ioan Emandi „Considrații geografice privind dinamica așezărilor dispărute din nordul Moldovei în Evul Mediu (sec. XIV – XVIII)ˮ 1982, în care se corelează factorii fizico-geografici cu apariția sau dispariția unor așezări din această regiune. În lucrarea lui E. I. Emandi „Habitatul medieval rural din Valea modovei și din Bazinul Șomuzului Mare, secolele XI – XVIIˮ1982, regretatul profesor analizează factorii care au favorizat dezvoltarea satelor în Bazinul Șomuzului.

Constantin Tărziu, fost profesor de istorie și geografie în comuna Horodniceni, face referire în cărțile sau în articolele sale apărute în cotidianul «Crai Nou» la personalitățile din comună care au marcat istoria și învățământul local, Nicolae Istrati, Șerban Cantacuzino sau familia de intelectuali Todicescu, la monumentele istorice sau așezămintele culturale cu semnificația lor, la bisericile și mănăstirile care spun, fiecare, câte o poveste ce are legătură cu dăinuirea neamului nostru, cu lupta pentru păstrarea nealterată a cedinței ortodoxe, a idealurilor de veacuri ale poporului român, în general, și a moldovenilor, în special. Aceste informații prețioase, scoase la lumină din analele istoriei și din cronicile păstrate cu grijă în muzee, se adaugă la zestrea potențialului turistic care poate fi o atracție pentru turistul amator de inedit.

Un articol foarte interesant și documentat apare pe blogul lui Lucian Spetcu, descendent de a șasea spiță din Vasile Bumbac, inginer de profesie, dar iubitor al istoriei și geografiei plaiurilor Sucevei: «Drumurile lui Spetcu. Blog de om umblat». El descrie amănunțit satele comunei Horodniceni, stă de vorbă cu oamenii care cunosc și povestesc trecutul și ne sugerează ce am putea vedea și descoperi într-o vatră plină de legende. Poate că Lucian Spetcu este cel mai bun exemplu că țara merită cunoscută și prin locurile mai puțin umblate despre care se știu și se scriu puține lucruri. Articoul său «Oameni și sate din podișul Sucevei» vorbește despre o călătorie în timp și spațiu, într-o comună în care s-a scris istorie de la Alexandru cel Bun încoace, s-au făcut și s-au desfăcut destine, s-au întâmplat povești duioase sau tulburătoare, au fost săpate urme adânci pe pietre tombale sau frontispiciile bisericilor. Toate acestea, el ni le relevă, incitându-ne să ajungem aici și să le redescoperim cu ochii noștri.

Date și metodologie

Datele care s-au utilizat în această lucrare provin de la Stația Meteorologică Suceava, Direcția Județeană de Statistică Suceava, din anuarul Statistic al Județului Suceava sau au fost preluate direct de la sursă, adică Primăria comunei Horodniceni și de la proprietarii celor câteva pensiuni din zonă. Unele date privind fluxurile turistice în județ le-am obținut de la Centrul Județean de Informare și Promovare Turistică Suceava.

Demersul acestei lucrări de disertație se bazează pe studiul de caz al comunei Horodniceni. Aplicată atât pentru a identifica gradul de atracție turistică pe care zona o exercită asupra turistului, cât și analizei potențialului turistic (natural și antropic) și posibilităților de amenajare turistică, această metodă analizează în mod critic contextul actual al dezvoltării turismului din Horodniceni, formulând pistele de cercetare astfel încât să confruntăm ipotezele cu rezultatele obținute în urma analizei elementelor turistice, politicile și practicile de amenajare turistică a comunei Horodniceni.

Pentru studierea cât mai amănunțită a realităâii turistice din comună am folosit atât metode calitative (studiul de caz, observația), cât și metode cantitative (analiza statistică). Aceste două tipuri de metode s-au utilizat în scopul de a determina cum se poate valorifica potențialul turistic al comunei în contextul socio-economic al zonei respective.

Am utilizat metoda analizei statistice pentru a evalua numărul de sosiri turistice, numărul de înnoptări, capacitatea de primire, rata de ocupare a bazei de cazare existentă în comună. Această metodă, însă, a fost insuficientă, în unele cazuri, de aceea am completat-o și cu metoda anchetei, realizând un sondaj în perioada ianuarie-mai 2018 în centrele de informare turistică din Suceava și Fălticeni. Cele două grupuri-țintă alese ca subiecți supuse anchetei au fost : turiștii care au apelat la serviciile acestor centre. În chestionarul destinat turiștilor predomină întrebările închise pentru a facilita răspunsurile subiecților, dată fiind eterogenitatea respondenților și nivelurile lor culturale și educaționale extrem de diferite.

Observația și sondajul de opinie s-au folosit mai ales ca metode de colectare a datelor, în timp ce analiza cantitativă și calitativă, studiul de caz sau prezentarea datelor sub formă de fișiere de date, grafice sau cartografice sunt folosite mai ales ca metode de analizare a documentelor.

Ca metode de cercetare preliminară am folosit și lecturarea unor studii de piață axate pe turism, pe studiul și analiza statisticilor de la Institutul Județean de Statistică Suceava, discuțiile cu reprezentanții primăriei comunei Horodniceni, observarea și vizitarea pensiunilor existente în zonă, discuții cu turiștii, investigații telefonice de tip «cumpărătorul misterios» care, sub protecția anonimatului, poate cere informații personalului sau managerilor de la unitățile de cazare și alimentație publică fără a părea «incomozi». În ultimă instanță, am apelat la metoda cea mai la îndemâna consumatorului de turism : căutarea pe internet a portalurilor sau cataloagelor de pensiuni care dau informații complete despre statutul și confortul spațiilor de cazare, clasificarea lor și nu în ultimul rând cer opinia turiștilor pe blogurile lor.

O altă metodă folosită pentru elaborarea acestei lucrări a fost metoda cartografică prin reprezentarea acestor elemente pe hărți turistice.

Dezvoltarea turistică a zonei se află încă în perioada de pionierat dar ea se suprapune perfect peste strategia de dezvoltare a județului cuprinsă atât în Planul de dezvoltare strategică pentru perioada 2014-2020 a Consiliului Județean Suceava și Masterplanul județului Suceava în ceea ce privește perspectiva de dezvoltare turistică a zonelor defavorizate.

Capitolul I – Potențialul turistic din bazinul Fălticeni

Bazinul Fălticeni este situat în sud-estul județului Suceava și se suprapune, din punct de vedere geografic, la est, peste Podișul Fălticenilor (o subunitate a Podișului Sucevei care apaține Podișului Moldovei), încadrându-se în bazinul hidrografic al Șomuzului Mare, și culoarul Moldovei, la vest, care desparte podișul de zona subcarpatică și de orogen (Subcarpații Moldovei și Munții Stânișoarei). Studiul nostru cuprinde teritoriul comunelor Horodniceni, Cornu Luncii, Rădășeni, Baia, Fântâna Mare, Bogdănești și municipiul Fălticeni (Fig.I.1și I.2)

Fig. 1.1. Harta județului Suceava

Fig. 1.2. Poziția Bazinului Fălticeni în cadrul județului Suceava

I.1. Potențialul turistic natural

I.1.1. Relieful ca potențial turistic

Relieful are un rol important în distribuția celorlalte elemente ale învelișului geografic (climă, hidrografie, vegetație, fauna, sol) și constituie „support general al întregii activități turistice […] prezintă el însuși atractivitate în domeniu, grație complexității genetice, configurației morfologice, principalilor indicatori morfometrici, distribuției în spațiu, etcˮ(S. Neguț, 2003)

Din punct de vedere geologic, Bazinul Fălticeni se suprapune peste Platforma Moldovenească, cea mai veche unitate de platformă, consolidată în Paleozoicul Mediu, alcătuită dintr-un fundament cristalin rigid peneplenizat, care se află la mare adâncime și peste care s-au depus succesiv depozite paleozoice, mezozoice neozoice și cuaternare (V. Mutihac et al. 2004). Peste depozitele structurale ale sarmațianului, alcătuite în cea mai mare parte din argile și nisipuri cu intercalații de gresii și calcare, s-a format un relief de platouri și coline. Platourile s-au format în podișul Fălticeni, pe seama rocilor mai dure, gresii și calcare, ceea ce explică valori altitudinale mai mari (circa 400 m). Stratele sedimentare înclină nord-vest – sud-est, iar acest fapt, dar și faptul că acestea se intercalează cu grsii și calcare, au dus la formarea, sub acțiunea apelor curgătoare, unor cueste care se repetă succesiv în sensul înclinării stratelor. Râurile au creat văi de tip consecvent, obsecvent și subsecvent în cadrul ansamblului de tip cuestiform.

În timpul Sarmațianului s-a modificat morfologia bazinelor de sedimentare. Așa cum afirmă și C. Martiniuc, 1956 și L. Ionesi et al,1971, în perioada Volhinianului, la zona de contact cu orogenul, paleorâurile au construit depozite fluvio-deltaice (paleodelte), indicând capacități uriașe de transport ale râurilor care izvorau din zona flișului carpatic. În zona Fălticeni-Baia-Boroaia se instalează un facies paludal, favorabil formării cărbunilor (L. Ionesi, 1971).

Valea Moldovei se lărgește continuu după ieșirea acesteia din zona de orogen, în aval de Păltinoasa, ajungând în dreptul comunei Cornu Luncii și Baia să se dezvolte pe malul stâng al acesteia un șes întins, numit pentru prima dată de către C. Martiniuc, 1956, câmpia piemontană Baia, cu terase formate din pietrișuri și nisipuri. În acest sector întâlnim frecvente schimbări de curs ale râului, gârle, renii, ostroave și brațe părăsite. Altitudinea la care curge Moldova este aici de 330 m.

Relieful poartă deci amprenta structurii monoclinale sau a litologiei variate în Podișul Fălticeni. Caracteristica principală a acestuia este dată de formele structurale datorate monoclinului și alternanței stratelor cu duritate diferită. Platourile structurale sunt bine reprezentate în peisaj și s-au dezvoltat pe un facies sarmațian de gresii și calcare care în Podișul Fălticeni pot fi întinse sau discontinui, marginile acestora formează abrupturi și se prezintă ca niște cornișe în care apar frecvent alunecări de teren datorită prezenței fraticului la baza lor.

Culoarul depresionar al Moldovei, cu numeroase lunci și terase, este mărginit de dealurile piemontane spre vest și de dealurile asimetrice, cu altitudini de sub 500 m ale Podișului Fălticeni, spre est. Și aici își pune amprenta structura monoclinală.

În peisaj, Bazinul Fălticeni apare ca o alternanță de dealuri domoale, cu văi largi, adevărate culoare depresionare în care s-au dezvoltat cele mai multe așezări umane. Câmpia piemontană de la Baia, cu aspect cvaziorizontal, neted, formată din terase și lunci, folosită de om în scopuri agricole și puternic umanizată permite accesul dinspre podiș spre zona subcarpatică și montană, cea ce a favorizat încă din evul mediu dezvoltarea așezărilor umane. Să nu uităm că aici a înflorit unul din primele centre urbane medievale și capitala statului Moldova : Baia.

I.1.2. Potențialul turistic al climei

Bazinul Fălticeni se încadrează în tipul de climă al dealurilor cu altitudini cuprinse între 300 și 500 m, cu influențe scandinavo-baltice ce aduc zile geroase iarna și temperaturi scăzute vara, mai rare, dar cu efecte asupra producerii precipitațiilor dar și cu influențe continentale care cauzează secete, vara și viscole, iarna, mai ales în partea estică a arealului în studiu. Valorile temperaturii medii, temperaturile extreme și amplitudinile termice, îl încadrează într-un climat temperat-continental.

Am luat în calcul datele statistice din 1961 până în 2010.

Regimul termic se caracterizează printr-o medie anuală care variază între 7°C în culoarul văii Moldovei și Câmpia piemontană Baia și 8,1° C în Podișul Fălticeni. Temperatura medie a lunii ianuarie este de – 5°C în șesul Moldovei și -3,6°C în zona de deal iar cea a lunii iulie de 19°C, în culoarul Moldovei, respectiv 18,7°C în zona de deal. Rezultă de aici o amplitudine termică cuprinsă între 22,3°C și 24°C, deci arealul studiat se încadrează în zona de amplitudini mari care explică influențele continentale. Temperaturile negative se înregistrează 4 luni pe an, din decembrie până în martie și se datorează maselor de aer rece de natură eurosiberiană, puternic continentalizate. Începând din luna aprilie, datorită creșterii valorii radiației solare, temperaturile sunt pozitive și cresc continuu până în luna iulie, când se înregistrează maxime termice, după care scad progresiv, datorită micșorării bilanțului radiativ și creșterii frecvenței apariției maselor de aer rece. Între 1961 și 2010 temperatura medie anuală a fost de 8,5°C, cu observația că din 1961 până în 1989 nu s-au înregistrat diferențe anuale majore, temperatura medie anuală fiind de circa 8,1°C (variază între 8°C și 8,2°C); între anii 1990-1999 valoarea medie a temperaturii crește la 8,7°C iar în intervalul 2000-2010 atinge 9,3°C. Din datele primite de la Stația meteorologică rezultă că temperatura aerului înregistrează o creștere continuă ca urmare a efectului încălzirii globale.

Temperatura maximă absolută a fost de +40°C și s-a înregistrat în data de 18 iulie 2007, iar cea minimă absolută a fost de -32,5°C și a fost înregistrată în 18 februarie 2008.

Primul îngheț se produce în a doua decadă a lunii octombrie sau, mai timpuriu, la sfârșitul lui septembrie, în timp ce ultimul îngheț se înregistrează în a doua parte a lui aprilie. Media anuală a precipitațiilor este cuprinsă între 850-1000 mm. Cantitatea cea mai mare de precipitații se înregistrează în sezonul cald, mai-august, când cad aproximativ 60% din totalul precipitațiilor anuale.

Durata de strălucire a soarelui se datorează variațiilor periodice ale nebulozității și are o valoare medie de 98,4 zile senine /an. Cele mai puține zile senine se înregistrează în luna decembrie (4,5 zile), iar cele mai multe zile senine se înregistrează în august (13 zile). Într-un an, media zilelor cu cer acoperit este în medie de 120. Nebulozitatea este maximă din decembrie până în aprilie și minimă, în august-septembrie.

Precipitațiile atmosferice sunt influențate de altitudinea reliefului și de circulația generală a maselor de aer și înregistrează valori minime în luna februarie și maxime în lunile mai-iunie. Precipitațiile cad mai ales sub formă de ploaie (în proporție de 70-80%). Cantitatea medie de precipitații a fost în medie 620-640 mm /an dar în perioada luată în calcul s-au înregistrat fluctuații destul de însemnate, atât creșteri, cât și descreșteri semnificative.Vara se înregistrează fecvent ploi torențiale deseori însoțite de grindină care pot produce serioase pagube.

În arealul studiat direcția vânturilor este influențată de orientarea văilor iar în timpul unui an vânturile predominante sunt cele din direcția NV și au o viteză medie de 2,6 m /s.

Elementele climatice de temperatură, precipitații, dinamica aerului fac din Bazinul Fălticeni o zonă climatică agreabilă, cu veri călduroase, și uscate, propice activităților turistice, și ierni cu temperaturi care ar putea favoriza dezvoltarea unor activități și sporturi specific hibernale.

I.1.3. Potențialul hidrologic

Din punct de vedere hidrologic, zona Fălticeni se suprapune peste bazinul Șomuzului Mare, la est și valea Moldovei, la vest care aparțin amândouă bazinului hidrografic al Siretului. Râul Șomuzul Mare, împreună cu afluenții săi, pârâurile Frumosu, Rădășeni, Brădățel, Humoria, Pârâul Târgului, Rădășeni ți Lămășanca se încadrează în tipul de regim hidric de podiș, caracterizat prin ape mari de primăvară-vară (din alimentarea pluvială și pluvio-nivală) care determină un volum mare de apă, dar având în vedere suprafața mică a bazinului hidrografic, nu se produc inundații.

Alimentarea din ploi și topirea zăpezilor reprezintă 85% din volumul de scurgere, bilanțul hidric este cel al provinciei est-europene, caracterizat prin debite mici, scurgerea specifică multianuală fiind de 3,34 l /s /km². (Planul local de dezvoltare durabilă a Municipiului Fălticeni, 2004, p.12-13). Valoarea medie a scurgerii are variații mari și depinde atât de anotimpuri, cât și de factorii climatici și sursele de alimentare și au valorile cele mai mari primăvara și cele mai mici toamna, cu un minim secundar, iarna.

Debitul Șomuzului Mare la Fălticeni este de 1,2 m³/s iar râul Modova are un debit de 17-18 m³/s în zona de confluență cu Suha Mică și 20 m³/s în dreptul localității Baia. (Planul local de dezvoltare durabilă a Municipiului Fălticeni, 2004, p.13)

Regimul termic al apelor este determinat de regimul termic al aerului. Iarna se instalează atât pe apele din Bazinul Șomuzului Mare cât și pe cele ale Moldovei fenomenul de îngheț și se formează pod de gheață, gheață la mal și ace de gheață. Aceste fenomene se pot instala din prima decadă a lunii decembrie până în ultima decadă a lunii martie, însă fluctuează mult de la un an la altul.

Scurgerea solidă (turbiditatea) este în funcție de acoperirea terenului cu vegetație și de duritatea și tipurile de roci care intră în alcătuirea terenului. Valoarea medie a turbidității în bazinul Șomuzului Mare este de 2000 mg /m³, primăvara aceasta înregistrând valori mai mari.

Compoziția chimică a apelor, influențată în mod direct de substratul geologic și de sursele de alimentare (de suprafață și subterane) au o mineralizare medie (sub 1000mg /l) și se încadrează în clasa de ape bicarbonatate, slab sulfatate, cu PH ridicat.

Tab.1.1.Concentrații ionice medii ale apelor Șomuzului Mare în stația hidrometrică de la Horodniceni (mg/dm³)

(după Planul Local de Dezvoltare Durabilă a mun. Fălticeni, 2004)

Apele stătătoare sunt reprezentate de bălți (zonele nedrenate ale versanților din comuna Rădășeni), zone mlăștinoase (în albia majoră a pârâului Rădășeni și Lămășanca) și importante acumulări antropice reprezentate de cele 6 iazuri din lungul Șomuzului Mare : Moara, Mihăiești, Pocoleni, Fălticeni I, Fălticeni II („Nada Florilorˮ), Prisaca. Acumularea Moara are și rol de atenuare a undelor de viitură. Iazurile sunt folosite și în piscicultură prin amenajarea unor bazine specific sau de agreement („Nada Florilorˮ). În apropierea municipiului Fălticeni există 3 iazuri pe valea Șomuzului Mare, cu o suprafață de 600 de ha și un volum de apă de 1,2 mil m³. Acestea au importanță pentru piscicultură și agrement.

Apele subterane sunt cantonate în depozite miocene și, mai ales, în formațiunile aluvionare cuaternare (nisipuri aparținând Sarmațianului superior). În bazinul Fălticeni există ape freatice bune calitativ, cantonate în depozite de terasă și care se află la 5-10 m adâncime și în depozite de luncă, la adâncimi mai mici de1 m și care favorizează local apariția mlaștinilor. Există și ape subterane de adâncime, aflate la 250-300 m cu debite mai mari de 5 l/s, total neexploatate, dar care ar putea fi utilizate doar în activități industriale, având în vedere încărcătura lor chimică și bacteorologică, practic, nefiind potabile.(Planul local de dezvoltare durabilă a Municipiului Fălticeni, 2004, p.13).

Pe versanții dealurilor sau în văi, apar izvoare, cele mai multe fiind captate prin fântâni, iar altele se scurg liber pe pantă și produc înmlăștiniri în zonele fără scurgere. În albia Moldovei apele freatice se află cantonate în terase și glacisuri.

Apa, resursă importantă, este bună calitativ și suficientă, cantitativ. Aceste ape subterane, dacă ar fi exploatate, ar putea acoperi consumul de apă potabilă actual și de perspectivă al municipiului Fălticeni. În același timp, localitățile din Bazinul Fălticeni ar putea beneficia de alimentare cu apă potabilă din aceste surse.

Trebuie să amintim importanța pe care iazurile de pe Șomuzul Mare, o au în crearea unui topoclimat specific, acestea având rolul de moderator termic și în același timp creând un cadru ambiental sănătos și un potențial turistic important, dar insuficient exploatat. De asemenea, se remarcă valoarea piscicolă ridicată a rețelei hidrografice, posibilitatea de amenajare a lacurilor antropice pentru agrement sau sporturi nautice.

Este important faptul că viiturile nu produc inundații în acest sector, deci nu există riscuri pentru turiști sau pentru amenajările turistice.

I.1.4. Potențialul turistic al învelișului biopedogeografic

Zona Fălticeni este caracterizată din punct de vedere al vegetației prin varietate datorită dispunerii ei în tipul biogeografic al silvostepei, luncilor și al pădurilor. Relieful specific de dealuri favorizează o mare extindere a pădurilor de foioase. Pajiștile natural primare și secundare, rezultate din defrișarea pădurilor ocupă o suprafață restrânsă și sunt situate mai ales pe terenuri în pantă, unde au loc fenomene de eroziune și de degradare, ca urmare a activității antropice (pășunat excesiv, lucrări agricole în pantă, etc.). Pășunile naturale sunt alcătuite din specii erbacee higrofile: rogozul, pipirigul și izma. Acestea sunt utilizate pentru pășunatul ovinelor sau bovinelor. Pe arealul pășunilor întâlnim pe alocuri subarboretele formate din soc, măceș, alun sălbatic, sânger și corn. În zonele de luncă, și pe terase se întâlnesc asociații mezofile, heliofile și halofile, în culturi apar frecvent mohorul (Echinochloa crusgalli), iarba roșie (Polygonum lapathifolium), pălămida (Cirsium arvense), coada calului (Equisetum arvense), tătăneasă (Symphytum officinale), mohorul galben (Setaria glauca) iar local, stuful (Phragmites australis).

Pe dealul La Pietriș, în satul Frumoasa, se află fânețele seculare de la Frumoasa, arie protejată de interes național, rezervație de tip floristc, Această rezervație, cu o suprafață de 9,50 ha, studiate în 1921 de către Mihai Gușuleac, sunt unice prin varietatea și unicitatea speciilor floristice și faunistice. Este formată din două planuri distincte orientate spre vest: unul la partea superioară, puternic înclinat (cca. 50 grade),cu sol nisipos, bine drenat, iar altul, în partea inferioară, aproape plan, cu zone restrânse, înmlăștinite, lipsite de scurgere.( ro.wikipedia.org/).

Flora este formată din angiosperme, ciuperci, mușchi, plante de proveniență circumpolară, europeană, euroasiatică, pontică sau mediteraneană. Printre acestea amintim rogozul (Carex sp.) ,Senecia integrifolius, toporașul (Viola pumila), laptele câinelui (Euphobia amygdaloides), stânjenelul de stepă (Iris ruthenica), dedițelul ( Pulsatilla alba), veronica (Veronica incana), barba boierului (Ajuga laxmannii), vaneteaua (Centaurea sp.) și zambila pitică (Hyacanthella leucophaea), Lathyrus pannonicus, usturoiul sălbatic (Albium flavum). Ion Nemeș a descoperit în acest areal o insectă, Coleophora bucovinella, pe care o întâlnim doar în această zonă.

Diversitatea speciilor erbacee crează o policromie deosebită: unele plante înfloresc încă de la începutul luni martie și țin până la începutul lunii august după care începe perioada de diseminare. Printre plantele cu flori amintim: dedițelul (Pulsatilla patens), capul șarpelui (Echium russicum), frăsinelul (Dictamnus albus), rușcuța de primăvară (Adonis vernalis), bulbucul (troius europaeus), etc ( Strategia de dezvoltare economică și socială a județului Suceava, per. 2011-2020, p.7).

Pajiștile sunt folosite mai ales ca pășune și mai rar ca fânețe.

Pădurile sunt alcătuite predominant din foioase: stejar (Quercus robur),gorunul (Quercus patraea), fagul (Fagus silvatica), paltinul, teiul (Tilia argentea), frasinul, carpenul (Carpenus betulus), mesteacănul, ulmul, plopul (Populus tremula), mălinul, și arbuști: alunul (Corillus arvellorea), lemnul câinesc (Ligustrum vulgarae), păducelul (Crategus monogania), sângerul (Cornus sanguinea), cireșul sălbatic (Prunus avium), porumbarul (Prunus spinosa), gonomatul (Dactylis glomerata), scorușul, sorbul pe alocuri și rășinoase :brad (Abies alba, molid (Picea excelsa) și pin (Pinus silvatica).

În luncile râurilor, pe terase dar și în microdepresiuni se dezvoltă plante iubitoare de umezeală (hidrofile): salcâmul, plopul, salcia, arinul dar și rogozul, pipirigul, izma, piciorul cocoșului sau coada calului, mai ales în lunci.

Acumulările de apă din bazinul Șomuzului au favoruzat ecosisteme acvatice. Acestea se diferențiază, după cinetica apei în medii lotice (de apă curgătoare, râuri pârâuri) și medii lentice (lacuri, bălți și mlaștini). Caracteristică este vegetația hidrofilă. Iazurile de pe râul Șomuz sunt înconjurate de terenuri agricole, pășuni, fânețe și livezi.Acest ecosistem reprezintă un loc de popas pentru păsările migratoare. Vin aici regulat peste 20.000 de păsări migratoare de apă. Pe lângă rațe, pescăruși, stârci, datorită condițiilor favorabile de hrană, poposesc aici numeroase specii limicole. În proximitatea localităților Podeni și Pocoleni cuibăresc numeroase specii precum: Circus aeroginosus, Botaurus stellaris, Ixobrichus minutus și Sterna albifrons. În zona lacurilor de pe valea Șomuzului au fost identificate 19 specii de păsări de interes conservativ: pescărușul albastru, stârcul galben, gâsca cu gât roșu, barza neagră, șerparul, eretele vânăt, cristelul de câmp, lebăda de iarnă, ciocănitoarea de grădini, șoimul călător, egreta albă, ciocârlia de pădure, călifarul roșu, etc.

Fauna pădurilor este în general săracă, diminuată datorită extinderii terenurilor agricole: mamifere –căprioara (Capreolus capreolus),cerbul (Cervus elaphus), lupul (Canis lupus), vulpea (Canis vulpes), mistrețul (Sus scrofa) , viezurele (Meles meles) iepurele, dihorul (Mustela putorius),nevăatuica (Mustela nivalis), păsări, ca rațe sălbatice, corbul, uliul păsărar , bufnița, cioara de semănătură (Corvus frugilegus), vrabia, coțofana (Pica pica), turturica (Streptopelia turtur), ciocănitoarea, rândunica, barza, ciocârlia (Alauda arvensis), graurul (Sturnus vugaris), becațina comună (Gallinago gallinago), sticletele, sturzul (Turdus philomelos), gaița (Garrulus glandarius), pești: porcuțor, scobar, boiștean, clean, mreană crap, roșioara, carasul, bibanul și murgoiul.

Podișul Fălticeni se situează din punct de vedere floristic și faunistic în etajul stejarului iar din punct de vedere pedologic în zona solurilor brune argiloiluviale. Trebuie să menționăm însă și prezența unor insule de făgete sau fag în amestec cu alte foioase (carpen, gorun, tei) suprapuse peste soluri brune luvice și luvisoluri albice, cel mai adesea pseudogleizate, mai ales la peste 400 de m altitudine. Ceea ce este specific din punct de vedere pedologic pentru Podișul Fălticeni sunt, însă, solurile cernoziomoide (faeziomuri), foarte fertile.

Cernoziomurile gleice cu textură lutoasă, erodisolurile, regosolurile și faeoziomurile cu textură luto-argiloasă sut cernoziomuri degradate înconjurate de soluri cenușii de pădure și soluri cernoziomoide. Aceste soluri s-au format pe culmile interfluviale, pe povârnișuri domoale și pe versanții moderat înclinați sub influența unei vegetații ierboase mezohidrofile primare sau secundare abundente care s-a menținut un timp îndelungat.

Vegetația instalată în urma defrișării pădurilor de foioase (stejar, tei, carpen) a fost înlocuită de speciile de plante cultivate. Faeziomurile s-au format și au evoluat pe roci loessoide, depozite argilolutoase formate din materii aluviale sau aluvio-proluviale cu textură lutoasă sau lutoargiloasă și cantități mici de carbonat de calciu. Faeziomurile au un orizont de humus bine dezvoltat, sunt bune pentru culturi de cartof, sfeclă de zahăr, in, cânepă, cereale, porumb, pomicultură și legumicultură.

În lunci, terase și microdepresiuni, în care apa freatică este cantonată la adâncimi mici (1-2 m) care determină supraumezirea și formarea gleiosolurilor, avem soluri freatic- hidromorfe. Vegetația naturală de fâneață sau de fâneață de mlaștină care se dezvoltă pe acest tip de sol este alcătuită din specii de ierburi abundente:coada vulpii (Alopecurus sp.), iarba câmpului (Agrostis sp.), papura, pipirigul și rogozul. Regimul aerohidric defectuos al gleiosolurilor nu permite valorificarea acestuia pentru culturi, fiind folosit doar ca fâneață.

Pe versanții moderat și puternic înclinați modelați pe roci slab consolidate (luturi, marne, argile, nisipuri) se dezvoltă regosoluri, ele fiind rezultatul eroziunii. Vegetația naturală dezvoltată pe acest tip de sol este alcătuită din specii ierboase mezoxerofite care au mai puțină trebuitnță de umiditate: Andropogon ischaemum, Stipa penata (colilia), Cynodon dactylon (mohor). Acest tip de sol cu fertilitate scăzută se pretează pentru pajiști și pomi fructiferi.

Mai întâlnim în această zonă și cernoziomuri cambice sau cernoziomuri levigate care au o fertilitate bună. Vegetația lor naturală este cea de pajiști, dar ele sunt folosite ca terenuri arabile pentru cultura crealelor, porumb, floarea soarelui, sfeclă de zahăr, lucernă, legume și pomi fructiferi.

În luncile văii Moldovei și ale râurilor din Podișul Fălticenilor s-au format soluri tinere, neevoluate, slab diferențiate morfologic, soluri aluviale (sau soluri de luncă). Pe acest tip de sol se cultivă legume.

Varietatea floristică și faunistică determinată de varietatea pedologică face din bazinul Fălticenilor o atracție turistică deosebită, crează un peisaj unic cu păduri și fânețe care se pot constitui ca zone de atracție turistică.

I.2. Potențialul turistic antropic

Tot ce a creat omul mai valoros în decursul timpului : monumente, elemente arhitecturale, istorice și culturale, creații ale minții și sufletului său în trecutul și în prezentul istoric, prezintă interes turistic. Trebuie să știm, însă, că nu tot ce este creat de om are și valoare turistică, iar, pe de altă parte, unele obiective nu au avut valoare inițială, ci au dobândit-o ulterior, fie datorită faptului că sunt unice, fie datorită faptului că stau mărturie unor fapte și evenimente deosebite. Există însă și situații când unele obiective au fost create chiar în scopuri turistice și își sporesc valoarea odată cu trecerea timpului.

Mihai Ielenicz și Laura Comănescu,( 2009, p. 9-11), clasifică obiectivele turistice antropice în: obiective de natură istorică, obiective turistice cu însemnătate arhitectonică și artistică, obiective cu caracter etno-folcloric și obiective cu caracter economic.

I.2.1. Obiective turistice de natură istorică

Pe teritoriul comunei Baia, la 2 km SV de sat există un sit arheologic „Cetățuiaˮunde s-au descoperit locuințe din perioada pre-Cucuteni, epoca bronzului și din perioada neolitică. Aceste locuințe, cele mai mari din această perioadă, au peste 7000 de ani vechime. Acest sit poate fi vizitat de către iubitorii de istorie veche.

Fig.1.3. Situl arheologic de la Baia Fig.1.4. Vase de ceramică din cultura preCucuteni

Pe Dealul Cetății, la 1 km de satul Rădășeni se află situl arheologic în care s-au pus în evidență locuințe din cultura Hallstatt, din epoca bronzului, neolitic, și cultura Cucuteni.

Monumentul ”Grănicerul de veghe”din Fălticeni, opera sculptorului oltean Theodor Burcă amintește de bătălia care s-a dat în 14-15 / 27-28 ianuarie 1918 în apropiere de Fălticeni, la Spătărești și de faptele eroice a 500 de ostași din Regimentul 2 Grăniceri care au fost nevoiți să țină piept celor aproape 10.000 de soldați ai Corpului 2 de Armată rus.

Monumentul, dezvelit în anul 1922, evocă lupta eroică dusă de ostașii Regimentului 2 Grăniceri. Inițial monumentul ”Grănicerul de veghe” era amplasat în mijlocul orașului, unde începea Strada Mare, astăzi Republicii. Din anul 1987 statuia din beton și bronz, ridicată în memoria eroilor din Primul Război Mondial, se află la intrarea pe bulevardul 2 Grăniceri. Grănicerul care de aproape un secol stă de veghe la poarta Fălticeniului, privește neîncetat spre Spătărești.

Fig.1.5.Stauia Grănicerul de veghe( foto după www.cronicadefalticeni.ro) și foto Tudorache P.)

Statuia lui Mihail Sadoveanu din Fălticeni, opera maestrului Ion Irimescu, a fost turnată în bronz prin topirea statuii lui Stalin, demolată din Piața Aviatorilor București, în anul 1962.    Mihail Sadoveanu a reprezentat și reprezintă pentru orașul Fălticeni o personalitate extrem de importantă. La Fălticeni, scriitorul și-a petrecut adolescența, tinerețea și primii ani ai maturității. Avea 38 de ani când a părăsit orașul și o treime din întreaga sa operă este scrisă aici.

Fig.1.6. Statuia lui Muhail Sadoveanu din Fălticeni

Bustul dr. Gabriel Tatos din Fălticeni a fost dezvelit în 1938 și vine să încununeze o viață și o carieră medicală de excepție. Fost medic primar al orașului Fălticeni și șef al secției medicale la spitalul „Stamate”, făcea parte dintr-o veche familie armeano-moldovenească.

A plecat pe front în primul război mondial și a dat dovadă de un curaj nebun, pe care superiorii l-au remarcat și răsplătit mai târziu. Nu a fost un medic de război care a așteptat să i se aducă pacienții pe masa de operație, ci își aduna răniții din linia întâi alături de brancardieri. Se spune că mantaua sa de ofițer era atât de găurită de gloanțele inamice, încât ajunsese ferfeniță. Până la finalul războiului a fost înaintat la gradul militar de colonel, și a fost decorat, ca răsplată pentru curajul său, cu două înalte distincții: Steaua României și Coroana României.

Bustul Maiorului Ioan Neculai din Fălticeni, construit din beton, mozaic și bronz în 1972 de Maria Costescu, a fost ridicat în memoria eroilor din Fălticeni căzuți în războiul pentru neatârnare 1877-1878.

Fostul pichet de grăniceri de la frontiera dintre Bucovina și Regat din comuna Cornu Luncii. Comuna Cornu Luncii era așezată la granița dintre Bucovina și Regat. În 1809, s-a înființat aici un oficiu vamal (pichet de grăniceri) pe care îl putem vedea și astăzi. Acum clădirea aceasta este muzeu.

Fig.1.7. Clădirea fostului pichet de grăniceri la frontiera cu Imperiul austro-ungar

I.2.2. Obiective cu însemnătate arhitectonică și artistică

Biserica Albă din Baia sau biserica „Sfântul Gheorghe” este un lăcaș de cult ortodox ctitorit, conform legendei, de Ștefan cel Mare în secolul al XV-lea după lupta de la Baia (1467). Biserica, așa cum îi spune și numele, nu a fost pictată la exterior. Imaginea mare de pe peretele dinspre nord, din interior, atrage însă atenția. Aceasta descrie ce s-a întâmplat în noaptea de 14 spre 15 decembrie 1467, când a avut loc lupta dintre Ștefan cel Mare și Matei Corvin. Cu puțin timp mai înainte, regele Ungariei a invadat și a prădat satele din Moldova cu gând să ajungă la Suceava și să pună mâna pe tron. Făcând un mic ocol, a poposit împreună cu armata sa la Baia, de unde mai avea de străbătut circa 30 km. El jefuiește localitatea dar, noaptea când soldații unguri erau beți, este atacat de Ștefan. Rănit, regele maghiar a scăpat cu fuga, armata lui fiind decimată.

Printre legendele purtate de timp este și una care spune că sub altarul Bisericii Albe se află o cheie cu care a fost încuiată ușa minei părăsite, Groapa lui Hârjap, după ce acolo a fost închis trădătorul moldovean care l-a ajutat pe regele maghiar, Matei Corvin, rănit în luptă, să treacă munții. Mina s-ar afla în apropierea localității Bogata, de lângă Baia.

Prin tradiție, biserica a fost ctitorită de Voievodul Ștefan în urma acestei lupte. Deși nu s-a păstrat nici un document în această privință, construcția bisericii poate fi o dovadă a epocii când a fost ridicată. Este construită în plan dreptunghiular, din piatră brută și cioplită. Zidurile sunt foarte groase (1,8-2 m), iar sistemul de boltire este caracteristic acestei epoci: cele patru arcuri principale care formează centrul naosului sprijină turla. Timpul însă și-a spus cuvântul. Biserica, aflată multă vreme în câmp, a ajuns în ruină, rămânând fără acoperiș și fără turlă.

În forma actuală, biserica a fost refăcută, așa cum notează pisania din partea dreaptă a ușii, între anii 1907 și 1914. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, biserica a fost avariată, apoi, la 15 aprilie 1945, reparată și resfințită. În anul 1953 a fost iarăși necesar să se intervină la acoperiș.

Fig.1.8. Biserica Albă de la Baia Fig.1.9. Lupta lui Ștefan cu Matias de la Baia

Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia este ctitoria din anul 1532 a lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546), fiul lui Ștefan cel Mare. La intrarea în biserică, deasupra ușii, putem vedea o pisanie în limba slavonă care amintește numele ctitorului, anul desăvârșirii lăcașului de cult și hramul bisericii. Lăcașul de cult a fost pictat atît în interior, cît și în exterior între anii 1535-1538 tot pe cheltuiala domnitorului.

Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia este fără turlă, iar materialele de construcție folosite au fost piatra și cărămida. Ea are fațadele simple, tencuite și văruite, fără nici un fel de decorații și nici cornișă.

Portretul votiv de pe peretele din partea de vest a naosului îl reprezintă pe ctitor, Petru Rareș, împreună cu soția, doamna Elena, și un fiu, probabil Iliaș. Apariția în programul iconografic al bisericilor lui Petru Rareș a temei „Asediul Constantinoplului" a fost explicată ca fiind o influență sîrbească, ca urmare a căsătoriei lui Petru Rareș cu Elena Brancovici. Istoricii consideră că „Asediul Constantinopolului" reprezintă un manifest de luptă antiotomană.

Lăcașul a fost reparat de mai multe ori: mai întîi în anul 1925 și apoi în anii 1979-2005. În această ultimă perioadă s-au făcut lucrări cum ar fi: dren în jurul bisericii, înlocuirea acoperișului, consolidarea bolților și a zidurilor, pardoseală din cărămidă în interior, restaurarea picturii.

Fig.1.10. Portalul vechi din piată Fig.1.11. Biserica Adormirea Maicii Domnului

Catedrala Catolică din Baia, cu hramul "Sfânta Fecioară Maria"este ctitoria lui Alexandru cel Bun (1400-1432) și a fost înălțată la începutul secolului al XV-lea și dăruită primei sale soții, Margareta care era catolică și de neam polonez. Aceasta era fiica unui nobil, Ștefan din Losontz, din Transilvania.

Fig.1.12. Ruinele catedralei catolice „Sfânta Fecioară Mariaˮ de la Baia

Prin gestul său, domnitorul voia să demonstreze deschiderea față de vecinii săi polonezi. Biserica "Sf. Fecioară" din Baia a jucat rolul de catedrală episcopală și era cea mai mare biserică catolică din Moldova timpului său. Lăcașul de cult catolic, înălțat după canoanele edificiilor gotice, era construit din piatră brută și fățuită. Începând cu secolul al XVIII-lea, deoarece credincioșii catolici erau din ce în ce mai puțin numeroși, catedrala a început să se ruineze. În prezent, Catedrala Catolică din Baia se află în stadiul de ruină, păstrându-se o parte din turnul unic din fațada vestică și rămășițe de ziduri și ancadramente gotice.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Fălticeni este cunoscută și drept Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, fiind ctitoria spătarului Mihail Gane, a fost ridicată între anii 1824-1827. Deși este un lăcaș de cult ortodox, ea a fost construită în stil catolic pe un teren donat de către Neculai Boian, construcția fiind realizată în întregime din piatră și cărămidă având un acoperiș din tablă.

Între 1904-1906 s-a pictat interiorul, iar biserica a fost dotată cu mobilier nou, sculptat în lemn, iar pardoseala a fost realizată din mozaic. Cei doi artiști care au realizat pictura interioară au fost Gheorghe Șerban (omorât de ruși în 1917 în propria locuință din Iași), iar sculptura a fost opera lui Costache C. Costăchescu.

În 1935 s-a modificat și arhitectura bisericii de către arhitectul Mircea Popovici din București, construcția catolică fiind transformată într-una în stil moldovenesc. În 1938 s-a constituit Societatea corală „Nicu Gane pe care administrația locală a sprijinit-o cu fonduri publice. Deasupra ușii de la intrare în biserică s-a montat un basorelief care reprezintă Adormirea Maicii Domnului, și care a fost realizat de sculptorul Ion Irimescu (1903-2005).

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Fălticeni a fost vizitată în timp de personalități ale vieții politice, publice și culturale din România precum: domnitorii Grigore Alexandru Ghica (1850), ), Alexandru Ioan Cuza (1864), regele Carol I (9 iunie 1883), 1860 prim-ministrul Ion C. Brătianu (1881), Mihail Kogălniceanu (1888), ministrul Lascăr Catargiu, consulul rus generalul Wilhelm de Kotzebue), generalul Ioan V. Lovinescu (1945) ministrul instrucției dr. Constantin I. Angelescu (1924), ministrul cultelor Alexandru I. Lapedatu (martie 1925), ministrul de externe I. Gh. Duca, geograful și ministrul instrucțiunii Simion Mehedinți (1918), poeții Dimitrie Bolintineanu (1857) și George Topîrceanu (1913), scriitorii Camil Petrescu (1916), Cezar Petrescu (1922), și Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga (1923) scriitorul  ministrul instrucțiunii publice Dimitrie Gusti (1930).

Fig.1.13. Vechea biserică (foto după www.cronicadefalticeni.ro) Fig.1.14. Biserica actuală

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a îndeplinit, timp de mai mult de un veac, rolul neoficial de catedrală a orașului Fălticeni. Astăzi, acest rol îl are Biserica „Învierea Domnului”, o construcție monumentală de 60 de metri înălțime, 50 de metri lungime, 22 de metri lățime, edificat după anul 1990 pe un platou din centrul orașului. Mai există și o altă biserică care are un rol similar, neoficial, de catedrală a orașului și anume biserica de stil vechi, cu hramurile Sfinții Împărați Constantin și Elena și Înălțarea Sfintei Cruci, care a fost construită după 1992.

Biserica de lemn „Sfântul Gheorghe” din Fălticeni, numită și  Biserica de lemn din Buciumeni, este o biserică ortodoxă edificată în secolul al XVIII-lea în satul Buciumeni (acum cartier situat în vestul municipiului Fălticeni) înconjurată de cimitirul fostului sat.

Anul construirii bisericii de lemn nu se cunoaște cu precizie. Există doar o presupunere că aceasta ar fi fost construită în secolul al XVIII-lea, totuși mai mulți istorici recunosc această datare deși nu există însemnări în acest sens despre biserică. În anul 1786, răzeșii satului Buciumeni l-au recunoscut pe protopopul Andrei Pascal drept ctitor al bisericii și o inscripție în limba slavonă de pe o icoană a Mântuitorului din anul 1789, an când biserica era deja construită, confirmă că acea icoană „s-a făcut cu toată cheltuiala preotului Gavril să fie pentru iertarea păcatelor”. (Constantin Agafiței , 2005)

Mai există și o inscripție deasupra ușii bisericii, care amintește că răzeșii localnici au făcut reparații bisericii în anul 1884. Alte reparații s-au făcut și în anul 1892 când s-au lărgit ferestrele și a fost văruit așezământul.

Biserica „Sfântul Gheorghe” din Fălticeni este un lăcaș de cult ortodox construit pe fundație de beton folosindu-se bârne de lemn, La exterior pereții au fost căptușiți cu scânduri vopsite în albastru deschis. Atât biserica , cât și turla acesteia sunt acoperite cu draniță.

Lumina pătrunde în interiorul lăcașului de cult prin 7 ferestre. Biserica este compartimentată în trei : pridvor închis, naos și altar, edificiului lipsindu-i pronaosul. În pridvor și în naos se intră prin uși simple, cu un singur canat. Naosul și altarul sunt separate printr-un iconostas din lemn sculptat. Absida altarului are o formă poligonală și pare a fi desprinsă de restul eificiului. Catapetesma care înaintează spre interior, a lăsat spațiu pentru a fi organizate două nișe: proscomidiarul și diaconiconul,situate de o parte și de alta a altarului.

Biserica este pardosită cu scândură. Pereții interiori ai bisericii nu sunt pictați, ci doar împodobiți cu icoane așezate pe toți pereții.

Fig.1.15. Biserica de lemn din satul Buciumeni

Biserica „Sfântul Nicolae” din Fălticeni este ctitoria boierului Andrei Bașotă. Biserica a fost construită în 1798, în satul Șoldănești (care astăzi face parte din municipiul Fălticeni ). Obiectele care stau mărturie despre vechimea acestui așezământ sunt un policandru din alamă care are peste 200 de ani vechime și care a fost adus aici din vechea biserică ce a existat înainte, sfânta masă care se afla în curtea conacului boieresc, iar acum este așezată, din anul 1938, în curtea bisericii actuale și un Agheazmătar amenajat între 2006-2008.

Iconostasul bisericii este, de asemenea foarte vechi și foarte valoros din punct de vedere istoric și artistic care reprezintă o lucrare specifică bisericilor boierești, cu sculptură în stil baroc și o pictură cu pigment de cea mai bună calitate. Pe icoana împărătească a Mântuitorului Iisus Hristos este inscripționat anul 1802, probabil anul în care a fost pictată catapeteasma.

Biserica „Sfântul Nicolae” din Șoldănești este construită din piatră după un plan triconc (adică în formă de cruce). Cele două abside laterale care se află în dreptul naosului și absida altarului, de formă semicirculară, formează o treflă. Biserica are o singură turlă, construită deasupra naosului. Și aceast lăcaș de cult orthodox are în interior trei compartimente : pronaos, naos și altar.

Biserica "Sfinții Voievozi – Grădini" din Fălticeni este o biserică ortodoxă, ctitorie a căminarului Tudorache Ciurea și a soției sale, Elisabeta, construită în satul Tâmpești (azi cartierul Grădini al municipiului Fălticeni) în anul 1807.

Fig.1.16. Biserica "Sfinții Voievozi – Grădini" din Fălticeni

În satul Tâmpești exista înaintea construirii acestui așezământ, o biserică veche din lemn, așezată pe o temelie de piatră, care se afla în partea de est a cimitirului eroilor. La începutul secolului al XIX-lea, căminarul Tudorache Ciurea și soția sa au construit o biserică nouă, cu hramul “Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil”. Ei și-au dorit ca așezământul să fie clădit în apropierea conacului boieresc, pe dealul Tâmpa și, se spune că boierul însuși supraveghea lucrările de construire, mergând deseori, cu trăsura pe dealul Tâmpa

Biserica ridicată de Tudorache Ciurea avea formă de cruce, ziduri groase de peste1,50 m, din piatră și cărămidă, era tencuită la exterior și la interior, inițial neavând pictură. Lucrarea a fost finalizată în 1807. Dar în 1821, când au trecut pe aici turcii în drumul spre mănăstirile Slatina și Secu, urmărindu-i pe refugiații eteriștii, au împuns cu sabia ochii sfinților de pe icoanele împărătești aflate pe iconostas, iar aceste urme se mai păstrează și astăzi.

Biserica de lemn „Sfântul Mercurie și Sfânta Ecaterina” din Rădășeni este ctitoria lui Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623) de la începutul secolului al XVII-lea. Cronica parohiei spune că Ștefan Tomșa a fost alungat de către Constantin Movilă de pe tronul Moldovei și s-a refugiat în satul Rădășeni. Acesta și-a amintiti de protecția pe care locuitorii satului i-au acordat-o și, după ce a fost repus pe tronul țării, va înălța aici o biserică. Există și o altă variantă a poveștii care spune că domnitorul a pus doar temelia bisericii, iar construcția de lemn a fost ridicată de săteni, sfințirea bisericii înfăptuindu-se în timpul celei de a doua domnii a voievodului Ștefan Tomșa.

Tomșa a făcut daruri bisericii din Rădășeni, printre care o linguriță de aur pentru împărtășanie. Lingurița nu se mai află în această biserică, există doar o copie din argint pe care s-a inscripționat textul în limba slavonă care se află pe lingurița originală și care a fost luată de călugării de la Mănăstirea Slatina și dusă la Mănăstirea Neamțului, de unde s-ar părea că ar fi ajuns la Moscova împreună cu tezaurul României. Biserica de lemn din Rădășeni este făcută din grinzi de brad cioplite și despicate, apoi îmbinate în „cheotori”. Ea se sprijină pe tălpi de stejar cre îi asigură soliditate. Biserica este acoperită cu draniță (șindrilă).

Fig.1.17. Biserica din lemn din Rădășeni Fig.1.18. Imagini din interior- catapeteasma

Monumentul are, ca majoritatea bisericilor ortodoxe, formă de navă, cu absida altarului pentagonală detașată față de restul corpului construcției și cu pronaos poligonal. El are două uși, ambele așezate pe peretele sudic: una în peretele pridvorului și a doua în peretele altarului.

În curtea bisericii se află o cruce de marmură, așezată lângă pridvor, pe care este scrisă inscripția care precizează numele ctitorului, Ștefan Tomșa, și anul săvârșirii ctitoriei, 1611. În interiorul bisericii, pe peretele sudic al naosului se află un tablou votiv, pictat între anii 1875-1876, în care sunt reprezentați voievodul și Elena Doamna, ținând în mână chivotul bisericii pe care îl închină Mântuitorului.

Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Lămășeni este un așezământ ortodox construit între1760-1762 în satul Lămășeni din comuna Rădășeni. Ea este așezată pe un soclu din piatră de râu peste care s-au pus grinzi de stejar cioplite și despicate iar apoi îmbinate în „cheotori”. Lemnul este placat la exterior cu scânduri vopsite cu vopsea verde care îl protejează de intemperii, iar acoperișul este din tablă zincată.

Biserica are formă de navă, ca toate bisericile ortodoxe, are absida altarului de formă pentagonală și decroșată față de restul construcției. Pronaosul are formă poligonală. Există o singură ușă prin care se pătrunde în biserică și aceasta se află în peretele sudic al pridvorului.

Biserica este împărțită în interior în patru compartimente: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul, prin care se intră în biserică este dreptunghiular și acesta este luminat de două ferestre, una situată pe latura de est și alta, pe cea de vest. Turnul clopotniță, placat cu tablă și având ferestre în toate cele patru puncte cardinale este cel mai înalt punct al bisericii.

Fig.1.19. Biserica din lemn Sf. Nicolae din Lămășeni, comuna Rădășeni

Biserica ”La Temelie” este o biserică ortodoxă și ezoterică situată pe teritoriul comunei Fântâna Mare, numele locului și al bisericii se pierde în negura timpului și se trage de la ruinele medievale sau poate din vremuri mult mai vechi.

Cele mai vechi urme de viață din zona La Temelie aparțin culturilor Pre-Cucuteni și Cucuteni (5.200 – 3.200 î. e. n.), iar la intrarea în biserică se află o pisanie care ne vorbește despre acest loc al cărui istorie începe în antichitate, aici fiind inițial un altar geto-dacic. Ulterior s-a construit aici o biserică de lemn care a ars în jurul anului 950. Tot pisania ne vorbește despre săpăturile arheologice din anii 1974-1977 care au dezvelit rămășițele unei fortificații din perioada anilor 900-920. Este de asemenea menționat că în anul 1605 aici se afla curtea boierească a lui Nestor Ureche (tatăl cronicarului) și că pe locul bisericii de lemn arsă în anul 950, a fost construită una medievală, din piatră. Dar și aceasta, la rândul ei a fost incendiată și distrusă complet de către turci în 1821, în timpul luptelor împotriva eteriștilor greci. Pe lângă distrugerea bisericii, au fost omorâți în chinuri groaznice și slujitorii bisericii pentru a se afla unde se găsește tezaurul.„La Temelie” figurează pe lista monumentelor istorice din județul Suceava și ca sit arheologic medieval din sec. XV-XVI constituit dintr-o biserică și o curte boierească. În vremurile noastre, Dl. Vasile Apopie a construit (în anul 2003, aproximativ) biserica pe care o vedem acum și care a fost sfințită în anul 2006.

Fig. 1.20. Biserica „La Temelieˮ din comuna Fântâna Mare

Biserica „Sfântul Anton de Padova” din Fălticeni este o biserică romano-catolică construită în anul 1858 pentru comunitatea credincioși romano-catolici cu sprijinul agentului consular al Austriei la Fălticeni, dr. Ignatz Diakonowitz.

Fig.1.21. Biserica catolică „Sf. Anton de Padovaˮ

Biserica de lemn „Sfinții Voievozi” din Bogdănești, cunoscută și ca Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, a fost construită în anul 1779 în satul Bogdănești. Voievodul Bogdan I al Moldovei (1359-1365) și doamna sa, Maria, au zidit o biserică domnească și un loc de reculegere și rugăciune în jurul anului 1363, care de fapt era o mănăstire, denumită Schitul Bogdănești (sau Bogoslovul). Biserica era construită din lemn și din această cauză ea nu a rezistat timpului și atacatorilor mai mult de 150 ani, adică până în anul 1510, când tătarii au incendiat-o și au distrus-o din temelii. A fost o încercare din partea câtorva călugări care între anii 1511 și 1512, au vrut să o refacă pe vechiul amplasament, sprijiniți fiind de Bogdan al III-lea (cel Chior), fiul lui Ștefan cel Mare.

Călugării nu reușesc să reconstruiască mănăstirea, de aceea, în anul 1542, domnitorul Petru Rareș întemeiază Mănăstirea Râșca, strămutând vechiul așezământ monahal, mai la deal, deși, unele documente ale vremii mai amintesc câteva încercări de revigorare a vieții monahale pe locul vechii biserici a voievodului Bogdan, în secolul al XVII-lea, însă aceste încercări sunt de scurtă durată și nu are sorți de izbândă. În documente se menționează că între anii 1528-1574 exista aici un schit de călugări, iar între 1620-1740 sau 1630-1745 se menționează că există un schit de maici, dar cu mai multe întreruperi.

Actuala biserică de lemn din Bogdănești, a cărei primă atestare documentară datează din anul 1779, a fost construită pe malul râului Râșca și al pârâului Bogdăneasa. Atestarea figurează pe un „Octoih” al bisericii, tipărit la Râmnic în 1776, cu însemnarea: „văleatul 7287 (1779)ˮ O altă atestare a vărstei acestei biserici este inscripția de pe clopotul mijlociu cu textul: „Simion, ani de la Iisus Hristos 1783”.( https://ro.wikipedia.org/wiki/)

Fig.1.22. Biserica de lemn „Sfinții Voievozi” din Bogdănești

Forma pe care biserica de lemn din Bogdănești o are este cea de plan triconc (în formă de cruce), cu abside de formă poligonală și cu bolți originale, astăzi tencuite. Lăcașul de cult are pereții din bârne de brad cioplite și îmbinate în „coadă de rândunică”, care înainte de al Doilea Război Mondial au fost placați cu scânduri vopsite cu vopsea verde. Acoperișul are o streașină îngustă, înfundată cu scânduri și este acoperit cu tablă.

Pictura de pe pereții interiori a fost făcută în 1914 și refăcută în anul 1936.

Sinagoga Mare din Fălticeni a fost construită din lemn în 1795, de către comunitatea evreiască și reconstruită din piatră și cărămidă în 1852, după ce fost distrusă într-un incendiu dvastator. Clădirea are dimensiuni impresionante, zidurile au grosimi de circa 1 metru și ferestre înalte. Deși la exterior sinagoga are o înfățișare modestă, fațada este tencuită și zugrăvită, dar nu are o volumetrie deosebită, interiorul este deosebit, decorat cu pricepere și un deosebit simț artistic. Stilul decorativ, păstrând totuși latura eclectică este predominant baroc care îi oferă lăcașului de cult monumentalitate. În aceeași clădire se află și Sinagoga "Terkis", care era folosită în trecut de credincioșii hasidimi. Pereții interiori sunt zugrăviți cu imagini din Eretz-Israel și, deși pictorii nu fuseseră niciodată acolo, peisajul este redat cu acuratețe, dovedind talentul lor deosebit.

Fig.1.23. Sinagoga Mare din Fălticeni

Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni este un muzeu de artă plastică românească înființat în anul 1974. Este constituit din donația făcută de sculptorul român Ion Irimescu și găzduiește cea mai mare colecție de autor din peste 300 piese de sculptură și aproximativ 1000 de desene: portrete, compoziții, proiecte de monument realizate în tehnica ronde-bosse sau altoreliefuri, în gips, lemn, teracotă, marmură, bronz sau plastilină, lucrări de grafică, special donate pentru muzeul de artă fălticenean. În muzeu mai putem admira și cărțile din biblioteca personală a artistului formată din peste 1500 de volume. Clădirea muzeului are zece camere, marea majoritate sunt destinate muzeului și doar o mică parte dintre acestea găzduiesc picturile unor artiști locali. De asemenea, în cadrul ansamblului muzeistic poate fi vizitat de public spațiul memorial „Ion Irimescu”, amenajat într-o clădire alăturată incintei muzeului în apartamentul în care a trăit și locuit artistul.

Fig. 1.24. Muzeul Ion Irimescu Fig.1.25. Interiorul Muzeului I. Irimescu

Clădirea în care se află astăzi Muzeul de Artă „Ion Irimescu”, era cunoscută în trecut drept Casa „Alecu Forăscu Botez”, și are statut de monument istoric. Clădirea, a cărei construcție a început în anul 1846, este realizată într-un stil arhitectonic sobru și eclectic și a fost construită pe o temelie solidă, din cărămidă, doar pe un singur nivel, în 1909 i s-a mai adăugat un etaj. În același an clădirea a început să fie folosită ca sediu administrativ al județului Suceava.

Galeria Oamenilor de Seamă din Fălticeni este un muzeu memorial înființat în anul 1972. Muzeul este găzduit de o casă construită în 1850 și donată de scriitorii Horia și Vasile Lovinescu cunoscute personalități ale culturii românești. Casa este considerată monument istoric. Acest muzeu, care s-a îmbogățit an de an cu documente care formează fondul său memorialistic, a devenit de-a lungul timpului o frescă a vieții și creației unor personalități ale științei, culturii, și artei românești.

Colecția Galeriei Oamenilor de Seamă este alcătuită dintr-o serie de documente și exponate, care stau mărturie despre viața și activitatea a peste 50 de personalități, oameni de cultură iluștri sau personalități ale științei, care au trăit o parte a vieții ori au creat în acest oraș, s-au născut sau au avut legătură cu municipiul Fălticeni sau cu localitățile din jur: scriitorii Nicu Gane, Enache Gane, Costache Gane, Maria Cantacuzino, Matei Milo, Nicolae Istrati, , Ion Creangă, Nicolae Beldiceanu, Mihail Sadoveanu, Ion Dragoslav, Anton Holban, Horia Lovinescu, Vasile Lovinescu, Nicolae Labiș, Vasile Savel, Nicolae Jianu, Mihail Șerban și Grigore Ilisei, istoricii, criticii literari și filologii Eugen Lovinescu, Alexandru Lambrior, Teodor V. Stefanelli, Virgil Tempeanu, Gheorghe Cardas, Mihai Gafita, A.G. Stino, Constantin Ciopraga, Cornel Dimitriu, Ștefan Sorin Gorovei; oamenii de teatru și muzicienii Jules Cazaban, Grigore Vasiliu-Birlic, Paul Călinescu, George Adamachi, Alexandru Alger, artiștii plastici Ion Irimescu, Ștefan Soldănescu, Dimitrie Harlescu, Aurel Baesu, Maria Mihaescu, Mihai Camarut, Vasile Vasiliu – Falti, folcloriștii Artur Gorovei și Mihai Lupaescu, oamenii de știință Dimitrie Leonida, Nicolae Grigoraș, Vasile Ciurea, Mihai Băcescu, Eliot Sorel, Sofia Ionescu-Ogrezeanu și Florin Constantin Ghiure.

Casa memorială „Mihail Sadoveanu” din Fălticeni este casa în care a locuit între 1909-1918 scriitorul român Mihail Sadoveanu. Casa a fost construită la începutul secolului al XX-lea, în anul 1908, după planurile făcute de însuși scriitorul Mihail Sadoveanu (1880-1961), pe locul cumpărat de la fiica farmacistului Carol Vorel, văduva inginerului Engel, care a construit linia ferată dintre Dolhasca și Fălticeni. Imobilul are astăzi destinația de casă memorială, înființată în anul 1987 în municipiul Fălticeni și era numită de Sadoveanu „casa din deal” datorită poziționării sale. Scriitorul a locuit și a creat o parte din opera sa între anii 1909 și 1918.

Scriitorul și-a petrecut adolescența, tinerețea și primii ani ai maturității la Fălticeni iar natura din jurul orașului l-a inspirat în scrierile sale: Nada Florilor, Dumbrava minunată. A părăsit orașul când avea 38 de ani și o treime din întreaga sa operă a fost scrisă aici. Când locuia în casa din deal Sadoveanu a scris: Povestiri de seară și Genoveva din Brabant în 1910, Apa morților în 1911, Un instigator și Bordeienii în 1912, Priveliști dobrogene în 1914, Neamul Șoimăreștilor în 1915, 44 de zile în Bulgaria în 1916 și, în sfârșit, File însângerate în 1917.

Fig.1.26. Casa memorială Mihail Sadoveanu Fălticeni

Muzeul Apelor „Mihai Băcescu” din Fălticeni este un muzeu de științe naturale înființat în anul 1914 de profesorul Vasile Ciurea. Muzeul se referă la domeniul hidrobiologiei și reconstituie lumea cercetătorilor Emil Racoviță, Grigore Antipa, Paul Bujor, Ion Borcea și Mihai Băcescu, exponatele de aici subliniind contribuția științei românești și ale oamenilor de știință la acest domeniu.

Între anii 1930-1972, muzeul a funcționat în Casa „Cantacuzino-Pașcanu”, în care se află în prezent Biblioteca Municipală „Eugen Lovinescu” Fălticeni. Academicianul Mihai C. Băcescu (1908-1999) a fost unul dintre elevii lui Vasile Ciurea cel care a pus bazele cestui muzeu deosebit.

Fig.1.27. Globul geografic Fig.1.28. Muzeul apelor- Sala acvariilor

Numele muzeului se schimbă în Muzeul Apelor „Mihai Băcescu” la 28 martie 1993, titulatură pe care o poartă și în prezent în memoria fondatorului său, care și-a dedicat întreaga viață cercetării mediului acvatic.

În noul muzeu se păstrează aproape toate secțiile vechiului muzeu: arheologie, istorie, arme vechi, etnografie, carte veche, numismatică și fotografii. Printre obiectele inedite pe care le putem admira aici este și „Trăsurica”, un exponat executat de Leon Comnino timp de 35 de ani numai din briceag, ceea ce îi conferă o valoare deosebită. Obiectul a fost prezentat, în 1937, în expoziția universală de la Paris.

Celelalte exponate ale muzeului care arată fiecare la rândul său contribuțiile știintei românești în domeniul hidrobiologiei, prezintă părți din activitatea unor importanți cercetători români precum Emil Racoviță, Grigore Antipa, Paul Bujor și Ion Borcea. Pe lângă exponatele conservate sau lipsite de viață, muzeul se bucură și de o parte vie: acvariile. Ele sunt alcătuite din 13 bazine cu o capacitate de peste 11.000 litri de apă în care regăsim numeroase specii de pești indigeni, dar și exotici, broaște țestoase, scoici și crustacee. Dar ceea ce face ca muzeul să fie unic în țară și în lume este un glob geografic uriaș care ne uimește prin redarea fidelă, la scară, a reliefului continentelor și oceanelor. Globul a fost realizat pe parcursul a cinci ani și jumătate, de către profesorul de geografie Isaic Neculai din Vadu Moldovei și donat muzeului în anul 1986.

Trebuie să amintim și alte obiective, rintre care și numeroasele case în care au locuit personalitățile orașului, majoritatea fiind incluse pe Lista monumentelor istorice: Casa lui Ion Creangă, Casa Pictorului Ștefan Șoldănescu, Casa Gane – Gorovei, Casa lui Eugen Lovinescu, Casa Alecu Forăscu Botez, Casa Serafim Ionescu, Casa Cantacuzino-Pașcanu, Casa scriitorului Nicolae Istrate, Casa lui Ion Dragoslav, Casa Jenică Tatos (în care este astăzi sediul Ocolul Silvic). Majoritatea acestor case se află în proprietatea privată a unor urmași ai personalităților cărora le-au aparținut. Evidențiem de asemenea clădiri precum cea în care se află Primăria (construită în 1896) sau „Școala Alexandru Ioan Cuza”.

I.2.3. Obiective turistice cu caracter etno-folcloric

Muzeul de istorie și etnografie din comuna Baia este depozitarul unor importante mărturii istorice și arheologice ale genezei Statului Medieval Moldova, prima reședință a Voievodatului Moldovei cu importante implicații în formarea celorlalte voievodate românești.

Fig.1.29. Muz. de istorie și etnografie din Baia Fig.1.30 Muz. de etnografie- interior țărănesc

A fost înființat în 1998, din inițiativă locală. Colecțiile cuprind arheologie – piese de la neolitic până spre sfârșitul evului mediu – chirpic ars, fragmente ceramice, vase, cahle sau diferite obiecte din metal și două săli destinate etnografiei locale unde se remarcă războiul de țesut, costumele populare și diverse piese din lemn, se înfățișează aspecte ale locuinței, portului, obiceiurilor și îndeletnicirilor tradiționale din zonă. În primă încăpere sunt expuse obiecte cu o vechime de peste o sută de ani, donate de către localnici: covoare, carpete, ștergare și traiste lucrate manual, la stative, din lână de oaie sau cânepă ornate cu motive naționale precum tricolorul, dar și modele geometrice și zoomorfe (păsări și veverițe). O sală centrală este destinată diferitelor activități culturale care se desfășoară în fiecare săptămână.

Festivalul „Baia-File de Istorie ˮ, manifestare cultural-artistică și științifică, desfășurată în fiecare an, pe 15 august și care are în program: un simpozion pe teme istorice, un vernisaj de pictură și desene, o expoziție de carte istorică, o șezătoare la Muzeul de Istorie și Etnografie, o piesă de teatru istoric prezentată pe scenă, o paradă a costumelor populare din comunele care participă la această manifestare (Sf. Ilie, Mălini, Fântâna Mare, Bogdănești, Râșca, Drăgușeni, Baia și orașul Siret).

În luna mai , tot la Baia, se organizeaă anual o serbare câmpenească, „Hora de la Baiaˮ, care promovează tradițiile zonei și ale localității într-o prezentare și o paradă pe străzile satului a costumelor populare din comună și din localitățile învecinate, o expoziție de artă tradițională (costume populare, obiecte sculptate în lemn), un concurs de interpretare și dansuri pentru copii, un spectacol de muzică populară cu interpreți consacrați și artiști amatori din comună.

În luna decembrie se desfășoară în comuna Baia un spectacol de tradiții și obiceiuri de iarnă „Primiți cu mascații?ˮ. Programul constă în prezentarea alaiului cu mulțimea costumelor și măștilor, colindatul, uratul, jocul caprei, al ursului și al căiuților în ritmuri de tobe, viori și trompete.

Festivalul folcloric „Hora Rădășenilorˮ este o manifestare artistică care are loc în fiecare an, în luna august, în comuna Rădășeni și la care participă, în egală măsură, artiști populari consacrați sau artiști amatori ai comunei sau din localitățile vecine.

În comuna Rădășeni s-a înființat în 1968 o formație de fluerași iar în satul Lămășeni, comuna Rădășeni, activează o fanfară.

În municipiul Fălticeni se desfășoară anual Festivalul „Târgul Mărului”, la sfârșitul lunii octombrie (27-28 octombrie), Festivalul Național de Obiceiuri de Crăciun și Anul Nou “Sculați, gazde, nu dormiți!”care are loc pe data de 28 decembrie și Zilele Municipiului Fălticeni – „Bâlciul de Sfântul Ilie”- care au loc în perioada 16-21 iulie și tot în această perioadă are loc Festvalul „Șezătoarea” (20-21 iulie).

I.2.4. Obiective turistice cu caracter economic

Podul medieval din Șoldănești –Fălticeni a fost construit în secolul al XV-lea în satul Șoldănești (în prezent cartier al municipiului Fălticeni). Podul se află situat pe Strada Tudor Vladimirescu și traversează râul Șomuzul Mare.

Capitolul II – Valorificarea potențialului turistic din bazinul Fălticeni

Valorificarea optimă a patrimoniului turistic al unei regiuni presupune asigurarea unor condiții minime de deplasare, sejur și petrecere agreabilă a timpului liber de către turiști. De fapt, îmbinarea acestor elemente oferă consumatorului cea mai mare satisfacție într-o călătorie sau într-o vacanță.

Putem afirma că bazinul Fălticeni pe care l-am studiat este o zonă de interes turistic pentru că dispune de un potențial turistic natural și antropic care se pot constitui ca elemente de atracție turistică. Ceea ce nu avantajează această arie turistică sunt posibilitățile modeste de acces: cel mai apropiat aeroport se află la 36 de km, nu există o autostradă care să fie în apropiere, doar drumuri județene și comunale, zona nu este racordată la rețeaua feroviară.

II.1. Infrastructura turistică

Infrastructura turistică este formată din structuri de primire, cu funcțiuni de cazare turistică, structuri de primire cu funcțiuni de alimentație publică și structuri de primire turistică cu funcțiuni de agrement. Nu există în arealul studiat structuri de primire cu funcțiuni de tratament.

II.1.1. Structuri de cazare

Structurile de primire, cu funcțiuni de cazare turistică, reprezintă cea mai importantă componentă a bazei tehnico-materiale și o componentă de bază a serviciilor turistice. Unitățile de cazare turistică sunt acele construcții special amenajate și dotate, clasificate dupa gradul de confort oferit și după funcțiunile pe care le îndeplinesc, al căror scop principal este cel de găzduire a turiștilor și de prestare a unui set de servicii pe toată perioada șederii turiștilor în respectivele unități. În bazinul Fălticeni, atât în municipiul Fălticeni, cât și în comunele pe care le-am studiat, am identificat 20 unități de cazare, cele mai multe pe teritoriul municipiului Fălticeni și al comunei Mălini o singura unitate în comuna Horodniceni și Cornu Luncii și 3 unități în comuna Fântâna Mare. Aceste unități însumează 200 de camere și 404 paturi.

Tab.2.2. Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, la nivelul anului 2017, în Bazinul turistic Fălticeni (sursa Direcția Județeană de Statistică Suceava, Institutul Național de Statistică)

Fig.2.31. Distribuția unităților de cazare în bazinul Fălticeni

. În ceea ce privește tipologia structurilor de primire turistică, predomină pensiunile turistice – 69%, urmate de camere de închiriat la persoane fizice – 11%, hoteluri, camping-uri, cabane turistice și popasuri turistice – câte 5%, ceea ce caracterizează turismul rural. În clasificarea acestor structuri, predomină cele de 3-4 stele (8 unități) sau de 3-4 margarete (6 unități), restul fiind unități de cazare de 2 stele sau două margarete.

Fig.2.32. Tipuri de structuri de cazare în bazinul Fălticeni

În unitățile de cazare capacitatea turistică este de 200 de camere și 404 paturi, repartizate neuniform pe unități de cazare, Hotelul „Turistˮ Fălticeni (29 camere, 61 paturi), Popasul turistic „La Filuțăˮ Mălini (24 camere, 48 paturi), Pensiunea „Iristarˮ Fălticeni și Pensiunea „Lucianoˮ Fântâna Mare(15 camere, 29 paturi), Pensiunea „Nedeiaˮ Mălini (15 camere, 30 paturi), Pensiunea „Stibinaˮ Fântâna Mare (13 camere, 23 paturi), Pensiunea „Davideeaˮ Mălini (12 camere, 24 paturi), Pensiunea „Stânișoaraˮ Mălini (11 camere, 22 paturi), restul unităților de cazare sunt mici, cu capacități de sub 10 camere și sub 20 paturi. De aici rezultă că cea mai mare capacitate turistică o are comuna Mălini, urmată de municipiul Fălticeni și comuna Fântâna Mare.

Tab. 2.3. Clasificarea calității de cazare (după C. Boghean, Economia turismului, p. 30)

În teritoriu predomină unitățile de cazare de 3 și 4 stele și cele de 3 și 4 margarete. Nu există unități de o stea și nici de o margaretă și nu există unități neclasificate. Nu există nici unități de 5 stele.

Fig.2.33. Clasificarea calității de cazare

II.1.2. Structuri de alimentație publică

Baza materială pentru alimentație publică se referă la ansamblul localurilor în care se desfășoară o serie de activități complexe, începând cu alegere și pregătirea mâncărurilor, a produselor de cofetarie și patiserie și până la servirea acestor produse, însoțite și de altele, de exemplu băuturi alcoolice sau neacoolice, reci sau calde, clienților /turiștilor, într-un mediu plăcut, de relaxare, astfel încât aceștia să fie pe deplin satisfăcuți.

Tab.2.4. Structurile de primire turistică cu funcțiuni de alimentație publică, la nivelul anului 2017, în Bazinul turistic Fălticeni (sursa Direcția Județeană de Statistică Suceava, Institutul Național de Statistică)

În zona turistică studiată am identificat 6 unități de alimentație publică dintre care 4 restaurante de tip clasic în Fălticeni , 2 în Mălini, un restaurant de tip pescăresc și altul de tip pensiune. Aceste restaurante au între 50 și 300 de locuri.

În municipiul Fălticeni, Hotelul „Turistˮ (3 stele), construit în 1976, pe lângă serviciile de cazare, oferă și restaurant, care pregătește atât mâncăruri tradiționale, cât și din bucătăria internațională.

Hotel „Miraj Resort&Spaˮ (4 stele), construit în anul 2012, construit pe structura fostei băi publice, a fost o investiție privată. Acesta are o ofertă mai diversificată, punând la dispoziție pe lângă serviciile de cazare, și un restaurant.

Pensiunea Iristar (4 stele) inaugurată în anul 2002, este localizată la intrarea în oraș (dinspre Iași), pe drumul european E85 și are un restaurant cu terasă și spațiu amenajat pentru grătar.

Pensiunea Crisroby (2 stele) este situată pe Str. Sucevei și deține pe lângă o capacitate de cazare și un restaurant (32 locuri) cu terasă (50 locuri).

Restaurante tradiționale au și Pensiunea „Oamenilor de Afaceriˮ din Fălticeni, Pensiunea „La Făluțăˮ Mălini și Pensiunea „Stânișoaraˮ Mălini. De asemenea, un restaurant cu 300 de locuri există la Cabana „Vitoria Lipanˮ tot din Mălini unde, pe lângă servirea mesei, se pot organiza nunți, botezuri, sindrofii, aniversări.

II.1.3. Alte amenajări turistice

Toate unitățile de cazare amintite au destul de puține amenajări, mijloace și dotări destinate să asigure petrecerea timpului liber de către turiști.

Hotelul „Turistˮ este dotat cu o sală de conferințe și două săli pentru organizarea de evenimente iar hotelul „ Miraj Resort&Spaˮ (4 stele) dispune de o piscină acoperită, o saună uscată, o saună umedă, o baie turcească, posibilități de masaj, o salină artificială, jacuzzi, sală de fitness și o sală de conferințe.

În Fălticeni, Complexul de agrement „Dumbrava minunatăˮ, inaugurat în 1971 și recent renovat, are pe lângă spații de cazare și un restaurant cu terasă, un teren de tenis și unul de volei, un iaz unde se poate practica pescuitul sportiv și un bazin de înot.

Tot la Fălticeni s-a deschis cel mai nou complex destinat petrecerii timpului liber: baza de agrement ”Nada Florilor”, amenajată în apropierea iazului Șomuz, pe o suprafață de peste 5.000 de metri pătrați și care include trei piscine exterioare, o piscină interioară, un teren de sport multifuncțional, pistă de biciclete și coridoare pentru pietoni.

Cea mai mare piscină are 325 m³, fiind dotată cu o trambulină pentru sărituri, pe două nivele. Complexul mai include un bazin exterior cu două tobogane pentru copii, și unul pentru adulți, de 300 m³, dotat și acesta cu tobogan. Lângă bazinele de înot se află dușuri, șezlonguri și baldachine din lemn.

În interiorul clădirii se află o saună și două săli de forță, dotate cu echipamente de ultimă generație.

La Mălini a fost inaugurată în decembrie 2007 o pârtie de schi care este amplasată în partea de sud a comunei, la ieșirea spre pasul Stânișoara, și este de categorie medie ca dificultate, are 800 m lungime, și 106 m diferență de nivel. Pârtia dispune de o instalație de teleschi și de instalație de nocturnă și poate constitui o atracție turistică pentru cei care vizitează bazinul turistic Fălticeni.

II.2. Circulația turistică

Scopul principal al călătoriei determină forma de voiaj, iar turismul poate fi clasificat în funcție de aceasta. Putem astfel vorbi despre turismul de odihnă și relaxare (turiștii doresc să combine relaxarea fizică și mentală cu schimbarea temporară a domiciliului), turismul cultural ( cu scopul de a-și lărgi cunoștințele), turismul sportiv (participă activ sau pasiv la unele sporturi), turismul social si sociologic (practicate de persoanele cu mijloace financiare modeste, pentru a ne vizita rudele), turismul de afaceri (târguri internaționale, expoziții, seminarii, conferințe, congrese), turismul politic (participarea la evenimente politice).

II.2.1. Fluxuri turistice

Tab.2. 5. Situația fluxurilor turistice (intrări) în bazinul Fălticeni (sursa Direcția Județeană de Statistică Suceava, Institutul Național de Statistică)

Am luat în calcul, pentru analiza noastră, anii 2015, 2016, 2017, pentru că în această perioadă au început să funcționeze cele mai multe spații de cazare, respectiv, pensiuni agroturistice, în mediul rural. Numărul turiștilor în zonă a început să crească progresiv începând din 2015 – 9245, 2016 – 9956 și 2017 – 12332 turiști.

Fig.2.34. Evoluția numărului de turiști între 2015-2017

Se poate observa o tendință de creștere a numărului de turiști, mai accentuată pentru municipiul Fălticeni, dar se constată și o descreștere a acestora în cazul comunei Cornu Luncii. O explicație ar fi faptul că în comună nu au mai apărut alte unități de primire, așa cum s-a întâmplat în cazul celorlalte comune.

Din totalul turiștilor care vizitează zona, 48% sunt atrași de tradiții și obiceiuri de iarnă, 33% vin pentru relaxare, 12 % vizitează muzee, case memoriale, mănăstiri și biserici, iar restul vin pentru a sărbători diverse momente sau evenimente. Dintre cei care s-au cazat în municipiul Fălticeni, 89% au vizitat obiective din oraș, 11% – vestigii istorice sau obiective din comunele învecinate.

Se observă o creștere a indicelui de utilizre a capacității turistice în anul 2017 față de 2015. În acest an indicele de utilizare a capacității de cazare a fost de 22,98% în municipiul Fălticeni, 25,17 % în comuna Mălini și 18,90% în comuna Fântâna Mare. Constatăm o creștere a utilizării hotelurilor și pensiunilor de 3 și 4 stele sau margarete.

În ceea ce privește gradul de ocupare a bazelor de cazare, se observă o fluctuație sezonieră: în sezonul estival există o preferință pentru pensiunile agroturistice. Aceeași tendință se manifestă și în preajma sărbătorilor religioase (Paște și Crăciun). O creștere a numărului de turiști observăm la pensiunile din comuna Mălini, mai ales în sezonul hivernal, datorită preferinței turiștilor de a folosi pista de schi, mult mai accesibilă decât alte piste.Și în municipiul Fălticeni putem observa o creștere a afluxului de turiști, mai ales în sezonul estival, prin folosirea bazelor de agrement de la „Nada Florilorˮ și „ Dumbrava Minunatăˮ.

Chestionați asupra motivației care i-a determinat să se deplaseze în spațiul turistic al Fălticenilor aceștia au răspuns că au venit pentru:

recreere;

a participa la un eveniment (nuntă, botez, aniversare);

a-și vizita rudele;

a merge în pelerinaj religios;

practicarea unor sporturi (schi);

a-și revedea satul / orașul natal;

a vizita obiective cultural-istorice;

a gusta din bucătăria tradițională moldovenească;

În ceea ce privește proveniența turiștilor, aceștia vin în cea mai mare parte din județ (65, 64%), din țară (21, 17%) din străinătate (13,19%)

Fig.2.35. Proveniența turiștilor

Turiștii străini provin din țări precum Republica Moldova, Ucraina, Germania, Italia, Polonia, Bulgaria, Ungaria, Turcia, Spania, Israel.

Fig.2.36. Ponderea turiștilor străini pe țări de proveniență

Analizând răspunsurile turiștilor la întrebarea ce mijloace de transport au utilizat pentru a ajunge în zona Fălticenilor, aceștia au folosit majoritar autoturismul personal pentru a se deplasa (52%), cu autocarul (21%), cu trenul (18%) sau cu avionul (8%).

Fig.2.37. Mijloacele de transport folosite de turiști

Durata călătoriei variază în funcție de dstinația și de forma de turism, precum și de scopul călătoriei. Durata medie de ședere este de 1,7 zile pe sejur și acest lucru se explică și datorită formei de turism (predomină turismul de week-end), dar și faptului că majoritatea turiștilor sunt în tranzit. O altă explicație ar fi aceea că turiștilor le lipsesc mijloacele financiare.

Analizând durata călătoriei turiștilor din bazinul Fălticeni constatâm că cei mai mulți turiști preferă sejururi scurte de sub 3 zile (48%), sau de o săptămână (25%) și foarte puțini care rămân aici peste 22 de zile (6%).

Fig.2.38. Durata călătoriei

Datele incomplete de la Direcția Județeană de Statistică Suceava nu ne-au permis să facem mai multe calcule. De asemenea ne-am lovit de refuzul patronilor sau administratorilor de pensiuni de a ne furniza date privind cifrele de afaceri sau chiar numărul de înnoptări. În lipsa acestora și lipsa lor din datele statistice ne-au îngreuiat mult studiul.

Am reușit să aplicăm un chestionar clienților, fie care au fost clienți ai unităților de primire din bazinul Fălticeni, fie care s-au adresat Oficiului Județean de Turism. Prin acest chestionar am dorit să aflăm cum își organizează vacanțele și zilele libere și să măsurăm gradul de satisfacție al acestora față de serviciile oferite.

La sondaj au participat 60 de persoane, 56% dintre respondenții au fost femei și 44% -bărbați. 10 % dintre ei au sub 18 ani, 35% între 18-35 de ani, 42% au vârste între 31-65 ani iar 13% peste 60 de ani. Respondenții au profesii diferite. 38 % dintre aceștia au studii superioare.

La întrebarea de unde își iau informațiile pentru cazare sau sejururi, 51% au răspuns – pe internet, 8% – în centre de informare turistică, 38 % – la recomandarea prietenilor iar 3% -la întâmplare.

Fig.2.39. Surse de informare pentru turiști

Întrebați despre formele de turism preferat turiștii au răspuns în majoritate că preferă turismul organizat (48%), turism de week-end (30%), sejur (14%) și turism ocazional (8%).

La întrebarea care sunt mijloacele de transport folosite cu predilecție, cei intervievați au răspuns 52% – cu autoturismul, 21% – cu autocarul, 18% – cu trenul, 8% – cu avionul.

Ce preferă turiștii când sunt puși să aleagă o unitate de cazare? Turiștii preferă un raport bun preț-confort (32%), să le ofere posibilități multiple de petrecere a timpului liber (24%), să aibă spații de joacă pentru copii (19%), să le ofere liniște (12%), să accepte animale de companie (8%), să aibă un preț scăzut indiferent de gradul de confort (5%).

Fig.2.40. Ce unități de cazare preferă turiștii

Întrebați cât de des organizează ieșiri sau înnoptări, turiștii au răspuns : 21% – o dată pe an, în concediu, 20% – de sărbători și zilele libere, 14% – în fiecare week-end, 12% – ori de câte ori au ocazia, 11% – cam o dată pe lună, 9% – foarte rar, 8% – niciodată, 5% nu au răspuns.

Fig.2.41. Cât de des organizează turiștii ieșiri sau înnoptări

La întrebarea „Ați accepta să vă petreceți un sejur într-un loc mai puțin cunoscut, dar liniștit, cu mâncare sănătoasă și bună și cu posibilități de petrecere a timpului liber?ˮ, 87% au răspuns – da, 7% – nu, iar 6% nu au știut să răspundă.

Fig.2.42. Dacă ar accepta turiștii un sejur într-un loc necunoscut?

Când au fost interogați asupra sumei de bani pe care sunt dispuși să o cheltuiască pe zi în concediu / week-end, ei au răspuns în proporție de 78% sub 100 lei, 18% între 100-500 lei, 4% peste 500 lei. Acest răspuns arată că, deși românii sunt dispuși să cheltuiască mult pentru vacanțele lor, nu sunt atât de generoși cu risipirea baniilor lor.

Fig.2.43. Suma pe care turiștii sunt dispuși să o cheltuiască pe zi în vacanță

Întrebați cum le place să-și petreacă concediul sau week-end-ul cei interogați au răspuns:

În grup organizat, cu persoane cunoscute (38%), cu familia (35%), cu prietenii (20%), singuri (5%) și în grupuri cu persoane necunoscute (2%).

Fig.2.44. Cu cine își petrec concediul sau week-end-ul

La întrebarea unde preferă să-și petreacă vacanța sau week-end-ul, cei mai mulți au răspuns că preferă să rămână în țară, motivând că sunt foarte multe lucruri de descoperit și că este mai ieftin. (35%). Doar 11% au optat pentru mediul rural, motivând că au făcut această alegere pentru că prețurile sunt acceptabile, mâncarea este bună și sunt posibilități multiple de a petrece timpul liber, e liniște și este aer curat.

Turiștii preferă să-și programeze înnoptările vara sau iarna, în preajma sărbătorilor religioase sau în zilele libere prin lege dar și în week-end.

Durata sejurului cel mai des practicată este cea pe perioade scurte până în trei zile sau până într-o săptămână. Atunci când se cazează, majoritatea turiștilor preferă să rămână în același loc (59%) sau să rămână cazați mai mlt timp în același loc (27%).

Întrebați care este forma de turism pe care îl practică cel mai des, aceștia preferă turismul de recreere și odihnă (37%) și religios și de pelerinaj (32%). Mai puțini au optat pentru turismul de agrement (9%) sau pentru cel sportiv (7%).

La întrebarea ce i-ar motiva dacă ar fi să-și aleagă o destinație turistică din mediul rural, cei mai mulți respondenți au optat pentru: frumusețea peisajului, calitatea mesei, prețul avantajos, atracțiile regiunii,etc.

Capitolul III – Posibilități de dezvoltare a turismului la Horodniceni

III.1. Așezarea geografică a comunei Horodniceni

Comuna Horodniceni, așezată într-un mediu natural deosebit de prielnic, are un trecut care merge până în preistorie, epoca bronzului și a fierului, cultura Cucuteni așa cum o dovedesc descoperirile arheologice din satele Rotopănești, Mihăiești și Răbâia.

Comuna, în componența căreia intră satele Răbăia, Horodniceni, Rotopănești, Botești, Brădățel și Mihăiești, este așezată între 47°31′42″ latitudine N și 26°9′48″ longitudine E, în partea de nord-vest a Municipiului Fălticeni, la 18 km și la 19 km față de Suceava, la 11 km de drumul național DN17A, la 18 km de drumul european E85 și la 7 km de gara CF Lucăcești. Comuna are o suprafață de 5702 ha.

Fig.3.45. Poziționarea comunei Horodniceni în cadrul județului Suceava

Teritoriul comunei Horodniceni este situat în partea sud-estică a județului și, din punct de vedere geomorfologic, este așezată într-o zonă deluroasă cu înălțimi de până la 434 m (dealul Crucii). La nord se învecinează cu comuna Moara, la vest cu comunele Cornu Luncii și Drăgoiești iar la sud și est cu comuna Rădășeni.

III.2. Potențialul turistic natural

Zona comunei Horodniceni este încadrată în zona dealurilor și podișurilor joase, cu un climat temperat continental, cu nuanțe excesive -provincia climatică est-europeană-, cu ierni geroase și veri călduroase (uneori cu perioade prelungite de secetă).

III. 2.1. Relieful

Din punct de vedere geologic, zona se încadrează în unitatea geo-structurală a Platformei Moldovenești, alcătuită dintr-un fundament cristalin care după încetarea mișcărilor orogenetice, îsi încheie regimul tectonic de geosinclinal, transformându-se într-o unitate de platformă peste care s-a depus o cuvertură sedimentară (dispusa discordant peste fundament) care aparține miocenului. Stratele astfel formate au o structură monoclinală pe direcția NV-SE și sunt formate, în general, dintr-un complex de argile cu alternanțe de nisipuri, la care, local, se adaugă unele orizonturi subțiri de gresii, calcare, conglomerate, prundișuri și cinerite andezitice. Atât structura geologică cât și substratul litologic favorizeză procese de versant: alunecări, prăbușiri, surpări, eroziune areolară și torențialitate care se pot observa în peisaj.

Fig. 3.46. Aspect al reliefului comunei Horodniceni

(Imagine satelitară – Sursa: Google Earth)

Comuna Horodniceni este așezată din punct de vedere geomorfologic în Podișul Fălticenilor, subunitate a Podișului Sucevei, parte a Podișului Moldovenesc și se încadrează în regiunea colinelor mijlocii, cu înălțimi de până la 400 m, puternic fragmentate de văi adânci. O caracteristică a acestui podiș este prezența largă a platourilor structurale, teraselor și văilor. Relieful este derivat din vechile câmpii sarmato-pliocene (înălțate la sfârșitul pliocenului și în cuaternar) și poartă amprenta structurii monoclinale și a varietății litologice. Culmile și podișurile structurale se succed pe spații largi, având înălțimi de 350-420 m (Dealul Crucii), iar văile largi ale Brădățelului, Roșioarei și Șomuzului, cu 3-5 terase, ale căror altitudini depășesc uneori 180-220 m, au versanții afectați de alunecări de teren, de eroziune areolară și torențială. Se întâlnesc frecvent suprafețe structurale și cueste.

Fig.3.47. Aspect al reliefului comunei Horodniceni (Foto: Paula Tudorache, 2018)

III.2.2. Clima

Poziția comunei în nord-vestul podișului Moldovei explică climatul temperat continental. Influențele est-europene se recunosc prin predominarea maselor de aer rece din timpul iernii și a celor calde și uscate, vara. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 7,5 și 10,5șC iar precipitațiile depășesc 600 mm. Precipitațiile de vară au caracter torențial. Structura petrografică și particularitățile climatice explică deficitul râurilor în perioadele de secetă și creșterile de nivel, datorate, mai ales în timpul verii, ploilor torențiale.

Analizând mediile multianuale ale temperaturilor din ultimele decenii se constatată că anul cel mai călduros în zona studiată a fost 2000 când media anuală a fost de 9,5°C, iar anul cel mai răcoros în zona studiată a fost 1980, cu o medie anuală de doar 6,2°C.

Tab.3.6. Valoarea temperaturii medii multianuale calculate pentru anii (1980-2005) (sursa Stația meteorologică Suceava)

Climatul comunei are o tendință termică de creștere treptată, datorată, în principal, creșterii temperaturii aerului mai ales din timpul semestrelor reci.

Abaterile medii lunare față de temperatura medie plurianuală au fost mai mici în perioada caldă a anului și mai mari în sezonul rece și acest lucru se explică prin dinamica maselor de aer mai activă în această perioadă a anului.

După temperatura medie, luna iulie este cea mai caldă lună a anului, ca urmare a valorilor mari ale bilanțului radiativ din această perioadă a anului.

Durata perioadei bioactive (perioada cu temperaturi medii diurne egale sau mai mari de 0°C) este de 250-260 zile, încadrându-se aproximativ între 11 martie și 21 noiembrie.

Suma temperaturilor medii diurne egale sau mai mari de 10°C este de 2537°C, numărul mediu al zilelor cu temperatura peste 10°C (care corespund cu perioada de vegetație) este de 170 zile, ceea ce indică o perioadă de vegetație relativ lungă, care începe în jurul datei de 21 aprilie și se încheie la 11 octombrie, perioadă în care se înregistrează o temperaturi de 14,8°C. Primul îngheț se înregistrează de obicei în jurul datei de 15 octombrie, iar ultiimul inghet la 15 aprilie.

Temperaturile extreme: de -34,2°C înregistrată în 28.12.1996, iar maxima absolută de +38.8°C a fost înregistrată în 20. 07. 1960.

Precipitațiile din timpul verii depind de valorile temperaturii aerului, de originea maselor de aer, de dinamica acestora, de formele de relief dar și de localizarea geografica a teritoriului în estul arcului carpatic.

Media precipitațiilor anuale este de 562 mm. Variația precipitațiilor medii lunare în decursul anului prezintă o curbă sinusoidală, înregistrând un maxim în luna iunie (87 mm) și un minim în luna februarie (24 mm). Se înregistrează de asemenea, ploi torențiale în cantități care au ajuns și la 61,0 l/m2 în 24 de ore. Iarna, zilele cu strat de zăpadă, sunt cuprinse între 26 și 101 zile/an. Datele privind regimul pluviometic prezentate în tabelul de mai jos indică faptul că vegetația forestieră primește cantități suficiente de precipitații atmosferice pentru a se dezvolta normal.

Seceta și uscăciunea sunt fenomene izolate în zonă, se produc pe perioade scurte de timp și se manifestă destul de rar în comuna Horodniceni

Tab.3.7. Precipitații medii multianuale (1980-2005) (sursa Stația meteorologică Suceava)

Numărul de zile mediu anual în care cad precipitații este de 137, cu un maxim în lunile mai-iunie (15 zile) și un minim în luna octombrie (8 zile).

Tab.3.8. Direcția și frevența vântului (sursa Stația meteorologică Suceava)

Regimul eolian din comuna Horodniceni este determinat atât de particularitățile barice ale atmosferei cât și de aspectele geomorfologice ale terenului. Direcția și frecvența vântului este influențată de orientarea culmilor mai înalte, de cele mai multe ori, direcția vântului este paralelă cu aceste culmi.

În comuna Horodniceni putem observa că predomină vânturile dinspre nord – vest, care, pe plan local iși pot modifica direcția în funcție de morfologia reliefului. Vânturile din sectorul estic au o frecvență și durată reduse. Frecvența vânturilor este diferită : predominante sunt cele din direcția NV (24%), SE (17%), NE (23,5%), SV (19%), iar calmul atmosferic ajunge la 21,9%.

Fig.3.48. Frecvența vânturilor în comuna Horodniceni

Fenomene atmosferice care se înregistrează mai frecvent sunt: înghețul, grindina (1,5 zile/an), roua (50-100 zile/an), ceața (19-62 zile/an), radiativă și mixtă-advectiv-radiativă), bruma (14-67 zile/an), burnița, chiciura și poleiul.

III.2.3. Hidrografia

Din punct de vedere hidrologic, comuna Horodniceni se încadrează în bazinul hidrografic al râului Șomuzul Mare.

Apele de suprafață sunt reprezentate de râul Brădățel cu afluenții săi Ghiolul , pârâul lui Pavel, Roșioara și Șomuzul Mare. La acestea se adaugă numeroase lacuri amenajate în lungul Șomuzului și al Roșioarei. Forajele au identificat de asemenea o bogată rețea de ape subterane care ar putea aproviziona un oraș cu 300.000 de locuitori.

Temperatura medie a apei, înregistrează un maxim de 25°C în luna iulie și un minim în decembrie, când se înregistrează și fenomenele de gheață la mal, sloiuri și pod de gheață.

Regimul hidrochimic al apelor este influențată de substratul geologic, acestea fiind bicarbonatate-slab sulfatate.

Alimentarea râurilor este mixtă (pluvio-nivo-subterană), dar sursa cea mai importantă de alimentare sunt precipitațiile, cu perioade de ape mari, provenite și din topirea zăpezilor (lunile martie și aprilie), sau a ploilor convective de primăvară și vară (mai, iunie) iar ape mici se înregistrează toamna si iarna (când alimentarea se face preponderent din rețeaua subterană).

Din punct de vedere hidrogeologic, comuna Horodniceni se încadrează în „Macroregiunea apelor freatice din podișurile extracarpatice – Apele freatice din Podișul Fălticeni: Provincia climatica est-europeana". (Actualizare Plan Urbanistic General al Comunei Horodniceni, județul Suceava, 2011, p.27)

Fig. 3.49.Valea Șomuzului Mare (foto P. Tudorache, 2017)

Apele subterane sunt cuprinse în „Unitatea hidrogeologică a dealurilor și platourilor înalte", având caracter de permanență, cu regimul scurgerii de „tip terasă", confirmând existența unei pânze freatice de mică adâncime (5-10 m). (Ibid., p.27)

În funcție de structura geologică și alcătuirea petrografica a stratelor în care sunt cantonate apele subterane, se pot deosebi următoarele două grupe:

• ape situate în intercalațiile nisipoase și grezoase din depozitele sarmațiene;

• ape situate în cadrul depozitelor coluvio-proluvio-eluviale, și din terase, de vârstă cuaternară. (Ibid. p.27)

Direcția de scurgere a apelor subterane este conformă cu înclinarea patului impermeabil al sarmațianului (spre SE), care are rol de pat acvifer pentru apele localizate în depozitele de vârstă cuaternară.

III.2.4. Învelișul bio-pedo-geografic

Vegetația este puternic influențată de climă, de aceea, din punct de vedere fitoclimatic, comuna Horodniceni se situează în Podișul Sucevei, în etajul climatic de dealuri înalte, climat care favorizează dezvoltarea etajului fagului și al pădurilor de amestec, fag / stejar (gorun, stejar pedunculat / pufos, etc.).

Plantele specifice comunei sunt vioreaua, brândușa, toporașul, păpădia, urzica, ciuboțica cucului, floarea paștelui. Pe alocuri, la Mihăiești, Răbâia și Botești, vetrele de sat sunt mărginite de păduri de salcâmi sau aluni, care au fost cândva păduri de stejar sau de mesteceni, sălcii, corni, ulmi, carpeni. Amintim pădurea Prodana, pădure mixtă formată din plopi, carpeni, ulmi, arțari, tei molid și pini. Cea mai reprezentativă este Pădurea Șes ce se află în Bahna Mare, între Brădățel și Botești. Aici pădurea de foioase se amestecă cu brazii și molizii. Peisajul este caracteristic silvostepei.

Fig. 3.50.Vegetația de stepă și silvostepă (foto P. Tudorache, 2016)

Din fauna caracteristică fac parte: insecte (fluturi, albine, viespi, buburuze), păsări (grauri, berze, ciocârlii, rândunici, lăstuni, privighetori, vrăbii, gaițe, pițigoi, țărci, ciocănitori), reptile (buraticul, șopârla verde, șarpele de casă), broasca țestoasă de lac, mamifere (șobolani cârtițe, arici, nevăstuici, dihori, iepuri, vulpi, bursuci, căprioare, lupi), iar în lacuri și ape curgătoare trăiesc pești de apă dulce ( crapi, carași, porcușori, chișcari) sau raci,etc.

Pe platourile structurale există soluri cernoziomice, brune de pădure, pe văile râurilor, solurile aluviale iar în păduri predomină solurile brun-roșcate de pădure, argiloase și podzoluri. Numai tarlalele de pe valea Șomuzului (moșiile Hara și Roșia) au un grad mai mare de fertilitate, fiind formate din cernoziomuri.

III.2.5. Tipologia peisajelor pe teritoriul comunei

Relieful, clima și învelișul bio-pedo-geografic specifice comunei Horodniceni conturează în teritoriu peisaje care fac din această localitate una cu potențial turistic ce poate fi exploatat. Formele de relief din comuna Horodniceni se încadrează în peisaje de dealuri și podișuri joase, puternic fragmentate în văi adânci, un ansamblu de culmi și platouri structurale care se succed pe spații largi, având înălțimi de 350-420 m (Dealul Crucii). Văile largi ale Brădățelului, Roșioarei și Șomuzului au 3-5 terase, ale căror altitudini depășesc uneori 180-220 m. Din punct de vedere al vegetației comuna se situează într-un peisaj de silvostepă, cu păduri de foioase dar și de amestec care se constituie ca elemente de discontinuitate în peisaj. Se poate observa în peisaj asocierea diferitelor tipuri de vegetație: păduri de foioase (stejar, ulm, alun, plop) și de amestec de foioase și conifere: brad, pin, molid, care dau unicitate pâlcurilor de pădure, peisaj de luncă, de mlaștină sau de baltă în valea Șomuzului.

Peisajul natural este completat de peisajul cultural, acesta din urmă fiind rezultatul interacțiunii om-natură. Acesta și-a conturat în timp o anumită integritate morfologică, structurală și funcțională, a evoluat în condițiile geografice și cultural-istorice proprii. El este determinat de tipologia așezărilor, structura satelor, gradul de răsfirare, forma satelor și de tipologia locuințelor. Activitatea predominantă de cultivarea plantelor și creșterea animalelor a impus modul de distribuire a gospodăriilor, tipul de sat care a căpătat extindere fiind cel răsfirat.

Gradul de răsfirare este asemănător tuturor satelor comunei Horodniceni, cu mențiunea că satele Mihăești, Rotopănești, Brădățel și Botești sunt sate de terase joase (de vale), iar satele Horodniceni și Răbâia sunt sate răsfirate pe un platou mărginit de numeroase văi.

Forma satelor este predominant neregulată, aspect determinat de factori naturali și de cei social-economici, fiecare om și-a clădit gospodăria pe proprietatea sa după cum a dorit.

O idee de sistematizare nu a existat. În perioada 1878 – 1916 satele actuale ale comunei Horodniceni erau formate dintr-o succesiune de locuințe monocelulare – bordeie semiîngropate. Prin legea din 1894 acest tip de locuință a fost interzis, locuitorii și-au ridicat un alt tip de locuință – casa cu tindă, cu două încăperi, iar în spate, în prelungirea acoperișului, dolia sau șandramaua, care putea fi amenajată ca o cameră de locuit sau cel mai des pentru depozitarea poloboacelor, a oloiniței, a bărbânței de brânză, a coveților pentru frământatul mălaiului și a aluatului și a putinelor de tot felul. (Constantin Târziu, 2012)

Casa cu tindă rece, în forma ei anterioară, nu mai este prezentă în peisajul local actual. Acest tip de casă nu avea o prispă cu stâlpi, ci o simplă prispă cu trei laturi, al cărei scop era de a apăra casa de frig, iar streașina era ieșită cu 80 cm pentru protejarea prispei.

Un nou tip de casă care predomină până în zilele noastre, este casa cu cerdac pe stâlpi care dau actualelor sate un pitoresc deosebit în peisajul de podiș.

După 1990, se manifestă din plin tendința de a se construi vile în toate satele comunei fără ca acestea să respecte un stil anume, de cele mai multe ori, modele copiate din diferite țări europene, pe unde au ajuns locuitorii din comuna Horodniceni. Cele mai multe sunt construite în satul Mihăiești – peste 53.

Toate locuințele sunt racordate la rețeaua electrică și la rețeaua de televiziune prin cablu. Există de asemenea numeroși abonați la telefonia mobilă, practic nu există familie care să nu dețină 2-3 telefoane mobile.Există și o rețea de internet.

Rețeaua stradală principală a tuturor satelor este asfaltată, ba mai mult, ea a pătruns și în interiorul unor sate ca Botești, Brădățel, Horodniceni. Din păcate locuințele nu sunt racordate la o rețea publică de distribuire a apei și de canalizare, pentru alimentarea cu apă se mai folosesc încă fântânile, în special fântânile cu hidrofor. Totuși calitatea apei din freatic nu este una de cea mai bună calitate, de cele mai multe ori ea este infestată fie cu dejecțiile de la grajduri, fie cu dejecțiile de la toaletele din spatele caselor.

III.3. Potențialul turistic antropic

Comuna Horodniceni are o istorie de legendă. Rădăcinile ei trec dincolo de descălecat. Pe teritoriul actual al comunei a existat o cetățuie de la care, se pare, își trage numele satul ( cuvântul slav ”Horod” însemnând și grădină și cetățuie). Satul Botești a aparținut lu Drăgoi Viteazul, care îl moștenește de la tatăl său, Drăgoi cel Bătrân, cel care a pus vatra satului, și care a fost confirmat de Alexandru cel Bun după 1400. Satul Brădățel are prima atestare documentară în anul 1456, când Petru Aron întărește Mânăstirii Moldovița hotarul de la Gura Brădățelului. În 1529, Ștefan Voievod vinde Brădățelul cu tot cu mori unor rude ale sale. Satul Mihăiești a fost satul lui Mihai, fiul lui Mic Crai și va fi vândut de moștenitorii acestuia Mitropolitului Teoctist în anul 1444 iar acesta îl dăruiește Mitropoliei Moldovei. Satul Rotopănești este satul primit drept zestre de către Stanslav Rotopan din partea socrului său Giulia cel Mare, cuscrul lui Dragoș Viteazul.

Din 1667 Șerban Cantacuzino stăpânește Horidniceni, moșia rămânând a Cantacuzinilor până în 1804 când este vândută unor boieri moldoveni.

Istoria Moldovei și destinul tragic al Cantacuzinilor lasă urme adânci în existența comunei: legende și povești învăluite în mister se mai transmit și astăzi în legătură cu prințesa Maria Cantacuzino și moartea tragică a celor doi frați, Matei și Elena sau povestea frumoasei Hara, etc. (C. Târziu, 2014, p.78).

III.4. Obiective turistice

Ansamblul bisericii "Pogorârea Sf. Duh" este format din două obiective: Biserica "Pogorârea Sf. Duh" – datând din anul 1538 și Zvonița – construită în secolul al XIX-lea.

Biserica a fost ctitorită de vistiernicul, apoi logofătul Mateiaș, fiul pârcălabului Grumaz. Acesta provenea dintr-o veche familie de boieri din Moldova. El a ocupat dregătoria de mare vistiernic în timpul primei domnii a lui Petru Rareș (1527-1538), În calitate de vistiernic, Mateiaș se ocupa cu administrarea atât a veniturilor țării cât și ale curții domnești. El a fost un boier de încredere al domnitorului, poate fi considerat un diplomat de talie europeană, fiindu-i încredințate de către domnitor și misiuni diplomatice de mare importanță. El a avut aceste misiuni diplomatice în Transilvania și a tratat fie cu Ioan I Zápolya, fie cu reprezentanții regelui Ferdinand. Vistiernicul Mateiaș a fost înmormântat în biserica ctitorită de el la Horodniceni, aici aflându-se și mormintele altor membri ai familiei sale. (C. Târziu, 2013).

Întregul eduficiu religios stă mărturie a trăiniciei și durabilității, biserica fiind ridicată de meșteri transilvani renumiți. Biserica are o lungime de 25 de metri și o anvergură a absidelor de 10,70 metri, fiind realizată, ca toate bisericile ortodoxe ale timpului, în plan treflat sau triconc. Acoperișul original, realizat din șindrilă, după moda vremii, contribuie la definirea ei stilistică și are atât rol estetic cât și de protecție.

Pridvorul este închis și se pare că a fost aleasă această variantă datorită climei mai aspre din această zonă. Din pridvor se intră în pronaos care nu este separat de nici un perete despărțitor de naos. S-ar părea că acest perete, care exista la construcția originală, ar fi fost dărâmat în secolul al XVIII-lea atunci când s-a făcut o reparație mai serioasă bisericii și când a fost ștearsă și pictura originală din interior.

În curtea bisericii se află o clopotniță de tip zvoniță, formată dintr-un perete și stâlpi de zid cu trei arcade în care atârnă clopotele. Ea a fost construită mai târziu, în secolul al XIX-lea. Clopotnițele de tip zvoniță apar destul de rar în arhitectura românească, fiind întâlnite numai la bisericile din nordul Moldovei.

Fig.3.51. Zvonița Bisericii Pogorârea Sf. Duh din Horodniceni( foto P. Tudorache)

Biserica „Sfânta Treime” din Rotopănești este ctitorită în anul 1856 de către postelnicul Nicolae Istrati în satul Rotopănești. Prima biserică din acest sat  a fost construită în jurul anului 1662 și a avut hramul „Sf. Treime”. În anul 1784 familia Gherghel a construit o nouă biserică, cu același hram, iar în anul 1856, postelnicul Nicolae Istrati a construit o nouă biserică pe moșia sa din Rotopănești, la îndemnul soției sale, Sevastia născută Ciudin, și a fiului lor, Titus Istrati.

Deasupra intrării în biserică se află o pisanie cu un text în limba română cu caractere latine care spune că biserica s-a înălțat cu binecuvântarea episcopului de Huși, Meletie Istrati, fratele ctitorului și la îndemnul soției și fiului său, în anul 1856.  (C. Târziu, 2013).

Fig.3.52. Biserica „Sfânta Treime” din Rotopănești ( foto P. Tudorache)

Statuia “Moldova plângându-și Unirea”

După construirea bisericii, în anul 1856, Nicolae Istrati a dispus amplasarea în curtea lăcașului de cult a unei statui care să simbolizeze statul Moldova. Statuia este denumită și “Moldova plângându-și Unirea și a fost comandată de către Nicolae Istrati arhitectului și sculptorului elvețian Joseph Fichtner, după ce a pierdut bătălia politică cu timpurile și contemporanii săi. Statuia reprezenta ideile lui Nicolae Istrati care era cunoscut ca antiunionist.

Mșcarea antiunionistă din Moldova s-a dezvoltat începând din 1856, în contextul luptei pentru Unirea Principatelor. Printre principalii săi exponenți au fost Nicolae Istrati, Gheorghe Asachi și Costache Negruzzi. Antiunioniștii s-au manifestat atât prin intermediul broșurilor, cât și al periodicelor („Patria”, „Nepărtinitorul”). Ei propagau teoria decăderii Moldovei și a Iașilor, odată cu schimbarea capitalei Principatelor de la Iași la București. Mai mult, Moldova urma să fie marginalizată, susțineau ei, și din pricina superiorității numerice a muntenilor față de moldoveni, ceea ce, în mod firesc, urma să le asigure celor dintâi o mai bună reprezentare în camera legislativă a viitorului stat. Mai mult decât atât, antiunioniștii moldoveni au speculat și momentele conflictuale care au existat în trecutul istoric între Muntenia și Moldova, amintind, spre exemplu, luptele purtate de Ștefan cel Mare împotriva muntenilor.

Fig.3.53. Statuia “Moldova plângându-și Unirea” din curtea bisericii Sf. Trime, Rotopănești

( foto P. Tudorache)

Mănăstirea Brădățel a fost întemeiată în anul 1947, de un grup de maici (Camelia, Epifania, Evtropia și Pahomia) venite de la Mănăstirea Agafton din județul Botoșani, de unde au fost obligate să plece, din cauza prigonirii celor care se împotriveau introducerii noului calendar gregorian. Mănăstirea de maici de la Brădățel are ca hram sărbătoarea Izvorului Tămăduirii.

Conacul Nicolae Istrati de la Rotopănești.

Boierul Nicolae Istrati a devenit, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, proprietar al moșiei Rotopănești. Acolo și-a construit un conac cu două niveluri, după proiectul unui arhitect vienez În conac el a amenajat o vastă bibliotecă în care se aflau manuscrise valoroase în limbile română și slavonă. În 1855 a înființat la Rotopănești și prima școală de fete din mediul rural. Nicolae Istrati a avut parte de o educație aleasă, a învățat polona, slavona, franceza,germana și latina și a deținut cea mai mare colecție de documente istorice medievale și cea mai mare pinacotecă din Moldova (majoritatea documentelor sunt acum în grija Academiei Române). După înfrângerea antiunioniștilor (al căror adept fervent era), acesta s-a retras la Roropănești, dedicându-se scrierilor sale, dar mai ales educării sătenilor de pe moșia sa. Din acel moment și până la sfârșitul prematur al vieții sale, el nu a mai părăsit moșia (moare otrăvit la un bal organizat chiar la conacul său). „Acolo își găsise adevăratul rost al existenței sale. Se făcuse iubit de toți cei din prajma sa, cu toate că era sever, mai cu seamă cu boierii, pe care îi ținea în picioare când veneau la el. Pe puțini îi poftea să șadă și pe mai puțini îi oprea la masă. Sătenii lui erau în schimb tot timpul lângă elˮ (Constantin Târziu, 2011, p.107).

Începând cu 1853 a înființat mai multe școli. Prima a fost înființată în casa lui Vasile Otrocel. Era școală mixtă, băieți și fete. Apoi în următorii ani a mai înființat două școli, una de băieți și alta de fete, în locații construite special de către acesta, mai la vale de curțile boierești, lângă șosea.  Pe când abia se vorbea de școli în alte părți ale Moldovei, copiii din Rotopănești terminau, rând pe rând, cursul elementar, mulți pregătindu-se pentru diverse funcții în orașele Suceava și Fălticeni.

După momentul Unirii din 1859, Nicolae Istrati s-a retras complet din viața publică, izolându-se la Rotopănești, unde a înființat și o școală de muzică și un conservator. „A chemat din Italia pe Pietro Mezzeti, care fusese elevul lui Rossini și apoi membru al Filarmonicii din Bologna, compozitor și violonist, spre a preda principiile de muzică. Pentru clasa de canto l-a invitat pe maestrul Galea iar pentru clasa de declamație pe Mihai Galino. Tot aici, elevii Conservatorului învățau și carte cu preotul Costache Milu, iar fetele învațau cu soția sa, Elena Milu. Pe lângă clasele de școală, de principii de muzică, de canto și declamație, Nicolae Istrate adăugase o clasă de cor bisericesc. Ceea ce fusese cu adevărat revoluționar la acest cor liturgic era faptul că alături de băieții din sat, cântau și fete. Primele coriste în istoria muzicii, de la noi din țară, au fost de la Rotopănești” (Constantin Târziu, 2011, p. 97).

Conacul a fost naționalizat după instaurarea regimului comunist (1948) și transformat în sediul C.A.P. Rotopănești. Etajul clădirii a fost demolat în jurul anului 1955, comuniștii considerând că era prea mult spațiu în clădire. Astăzi, această clădire, ce a mai rămas din ea, este monument istoric.

Bustul lui Vasile Todicescu din Botești ridicat de foștii elevi care l-au prețuit. În 1933 câțiva dintre ei au luat inițiativa de a-i ridica un bust, executat de pictorul și sculptorul Dimitrie Loghin în satul său natal, acesta din urmă fiind fiu al aceluiași sat. Vasile Todicescu a fost un ilustru pedagog, Deținător a trei doctorate în pedagogie și psihologie susținute la Universitățile din Iași, Geneva și Iena, Vasile Todicescu va introduce pedagogia experimentală în învățământul românesc. De asemenea el înființează primul Laborator de Psihologie Experimentală din România, în cadrul Școlii Normale „Vasile Lupu” din Iași.

«Cercetând activitatea științifică a profesorului Vasile Todicescu publicată în revista „Școala Normală”, am putut sintetiza câteva din direcțiile cercetării pedagogice și psihologice: studiul în vederea cunoașterii copilului, relația profesor – elev, metodele de predare, rolul școlii în pregătirea copilului pentru viață, pregătirea cadrelor didactice pentru munca socială și răspândirea culturii, promovarea culturii și educația maselor prin conferințe, iar educația estetică să stea la baza tuturor acțiunilor educative, introducerea cinematografiei în școlile din țară ca o necesitate. Pentru profesorul Vasile Todicescu nu numai lumea în ansamblul ei ci și omul trebuie să se caracterizeze printr-o frumusețe morală, de bunătate sufletească, de generozitate și de dăruire pentru patrie, pentru ridicarea culturală a poporului.» (C. Târziu, V. Todicescu, un pedagog uitat, 2017)

Vasile Todicescu și-a donat casa pentru a o transforma în școală, apoi, după construirea unei noi școli, clădirea va deveni cămin cultural pentru satul Botești.

Fig.3.54. Bustul prof. Vasile Todicescu în curtea casei sale din satul Botești,

astăzi cămin cultural (foto P. Tudorache)

În toate satele comunei Horodniceni au fost ridicate monumente închinate ostașilor eroi din Primul Război Mondial căzuți pe câmpul de luptă pentru apărarea patriei. Pe aceste sunt înscrise, spre veșnică amintire, listele celor care au căzut la datorie.

Salba de iazuri de pe Șomuzul Mare de la Mihăiești reprezintă un complex de acumulări de apă amenajate în amonte de Fălticeni pe cursul râului Șomuzul Mare (afluent al Siretului). Primul lac este chiar în orașul Fălticeni (fiind compus din trei bazine de apă), după care urmează lacul Pocoleni, lacul Mihăiești și lacul Moara. Aceste complexe lacustre formează 85% din suprafața sitului și sunt înconjurate de terenuri agricole, pășuni, fânețe și livezi. În unele zone ale lacurilor s-au format stufărișuri compacte care creează condiții bune pentru cuibăritul diferitor specii de păsări. Vegetația specifică acestor zone este formată preponderent din stuf, papură, stânjenel de baltă, crin de baltă, mană de apă, alior de baltă, piciorul cocoșului și pipiriguț. Aici cuibăresc specii de păsări protejate în spațiul comunitar precum: stârcul pitic, buhaiul de baltă și eretele de stuf, dar și sfrânciocul roșiatic, rața roșie, cormoranul mare, lebăda de vară, gârlița mare, rața mare, rața mică, rața pestriță, rața sulițar, rața moțată, rața cârâitoare, rața cu cap castaniu și lișița și ferestrașul mic.

Aceste zone pot fi amenajate pentru vânătoare și pescuit sportiv, fără însă a afecta reproducerea și cuibăritul speciilor de păsări.

De asemenea se pot face amenajări de agrement, baze de înot și terenuri sportive respectând vegetația și avifauna.

Manifestări etno-folclorice au loc în comuna Horodniceni la data de 15 august, atunci când este sărbătoarea comunei. În celelalte sate ale comunei se țin hramurile bisericilor și mănăstirilor din localitățile respective.

III.5. Valorificarea potențialului turistic al comunei Horodniceni

Putem considera că Horodniceni este o comună cu potențial turistic, atât natural (peisaje de dealuri domoale, văi largi, un climat blând, propice practicării activităților turistice în orice anotimp, păduri răcoroase de la Brădățel și Botești cu o vegetație și o faună variate care îndeamnă la drumeție și activități sportive-inclusiv vânătoarea și pescuitul sportiv), cât și potențial antropic (biserici, mănăstiri, monumente, conace care stau mărturie despre un trecut glorios și plin de mister cu povești despre iubiri secrete și crime pasionale).

Infrastructura turistică este slab reprezentată, există în comună doar două pensiuni realizate cu fonduri europene, ele fiind singurele structuri de primire turiști.

În satul Horodniceni a fost construită Pension Provence, o mică pensiune cu 5 camere și 10 locuri de cazare. Pensiunea nu a fost introdusă încă în circuitul turistic.

Fig.3.55. Pension Provence din Horodniceni

Pensiune agroturistică Rotopănești are 7 camere și 14 locuri de cazare, a fost construită cu fonduri europene și a fost dată în folosință în luna august 2017.

Cele două pensiuni au destul de puține amenajări, mijloace și dotări destinate să asigure petrecerea timpului liber de către turiști.

Pension Provence are alimentare cu apă potabilă dintr-un puț forat, rețea proprie de canalizare (cu fosă septică)și termoficare. De asemenea Pension Provence deține un spațiu de joacă pentru copii și acces la internet.

Pensiune agroturistică Rotopănești este dotată cu piscină, teren de fotbal, centru SPA, sală de masaj, loc de joacă pentru copii, acces la internet. Această pensiune a primit în 2017, din august până în decembrie 30 de turiști, toți proveniți din țară, atât din mediul urban , cât și din mediul rural.

În 2018 fluxul turistic a fost de 100 de turiști. Frecvența cea mai mare a turiștilor este în sezonul de iarnă, lunile cele mai solicitate au fost cele din octombrie până în martie, iar în privința zilelor sătămânii, preferate rămân sâmbăta și duminica. În ceea ce privește numărul de înnoptări, turiștii preferă 2 nopți pe săptămână, sâmbăta și duminica. Cât privește ritmul și intensitatea venirii turiștilor ei revin aici o dată la 6 luni. Gradul de ocupare a pensiunii este de sub 10%.

Nici una din cele două pensiuni nu au unități de alimentație publică, deci nu oferă servicii de masă celor care se cazează aici.

Fig.3.56. Pensiunea agroturistică Rotopănești

Pensiunea agroturistică Rotopănești a intrat în circuitul turistic, are pagină de Facebook unde își romovează servicile. Rezervarea locurilor de cazare se face, fie pe site, fie la telefon. Pensiunea Pension Provence nu are site de promovare.

Putem concluziona că Horodnicenii, deși nu au o bază turistică dezvoltată, înscrisă în circuitul turistic,cu excepția Pensiunii agroturistice Rotopănești, este o comună care posedă un însemnat potențial turistic, atât natural, cât și antropic iar posibilități de cazare există atât la localnici și la Mănăstirea Brădățel, cât și la pensiunile din jurul comunei Horodniceni sau în unitățile de cazare din municipiul Fălticeni..

Concluzii

Bazinul turistic Fălticeni deține un potențial turistic natural: un peisaj de dealuri cu fânețe și pâlcuri de păduri, cu un climat moderat, veri călduroase și nu foarte ploioase și ierni cu temperaturi suportabile și un strat suficient de zăpadă, cu ape curgătoare care nu-și ies din matcă și iazuri care i-ar putea bucura pe pescari, cu o vegetație care bucură ochiul din punct de vedere cromatic și simțurile olfactive, din punct de vedere al parfumurilor, dar și cu răcoarea în zilele calde de vară, cu zilele însorite, dar mai ales, cu liniștea și aerul proaspăt și pur.

În ceea ce privește potențielul antropic, această zonă este plină de vestigii istorice, urme ale dăinuirii, din epoca fierului până la cel de-al Doilea Război Mondial, de ctitorii ortodoxe și catolice ale domnilor și boierilor Moldovei sau de lăcașuri de cult mozaic, de case-monumente de arhitectură, proprietăți ale unor personalități ale vieți culturale și publice, case memoriale și muzee ce stau mărturie despre cultura și civilizația neamului nostru, manifestări culturale și folclorice care sunt monumente de spiritualitate românească.

Putem afirma cu tărie că acest potențial turistic este insuficient exploatat iar turismul, în bazinul Fălticeni, timid abordat. Și, deși se regăsesc pe toate Planurile Strategice de dezvoltare ale comunelor sau ale municipiului Fălticeni, din 2000 până în prezent, nimic din toate aceste proiecte nu s-a înfăptuit. Cauza este lesne de dedus: lipsa infrastructurii, capacități investiționale modeste, cunoscut fiind faptul că bazinul Fălticeni se află într-o zonă economico-geografică defavorizată, insuficiente proiecte care să atragă fonduri europene.

În ceea ce privește Comuna Horodniceni, luând în considerare că patrimoniul turistic este generos și că acest patrimoniu se poate constitui ca obiective turistice și, implicit, ca bază a ofertei turistice, potențialul natural al peisajului sau cel istorico-cultural ( biserici, mănăstiri, monumente), putem concluziona că Horodnicenii pot exercita atracție turistică asupra potențialilor vizitatori. Considerăm că această comună ar putea valorifica și exploata în perspectivă potențialul său turistic, dar și pe cel al localităților învecinate, de aceea am găsit oportun să facem o atentă diagnoză a posibilităților acesteia.

O analiză SWOT a situației turistice a comunei evidențiază următoarele aspecte:

PUNCTE TARI

Existența unui potențial turistic natural generos (relief, climă, ape, vegetație, faună și soluri)

Existența unui potențial turistic antropic atractiv (biserici, mănăstiri, statui, busturi ale unor personalități, case memoriale, conace)

Absența unor fenomene de risc care să pună în pericol viața, sănătatea sau siguranța turiștilor

Existența unei infrastructuri rutiere care să permită accesul turiștilor ( drumuri comunale asfaltate, DJ , DN 17A și drumul European E 85)

Prezența unei infrastructuri de cazare și unități de alimentație publică în apropiere (municipiul Fălticeni și comunele limitrofe)

Posibilități de practicare a pescuitului sportiv în zona iazurilor de pe Șomuzul Mare și a echitației și vânătorii în pădurile de pe teritoriul comunei

Disponibilitate de a primi turiști la persoane fizice care dispun de dotări minime (apă curentă și baie)

Valorificarea bucătăriei tradiționale și a bucătăriei ecologice

Valorificarea meșteșugurilor tradiționale (morărit, țesut, cusut, brodat, cojocărie, olărit, etc)

Posibilitatea de a valoriza tradițiile și datinile strămoșești

Posibilitatea de a organiza activități în aer liber (drumeții, excursii, sebări câmpenești, picnicuri)

PUNCTE SLABE

Lipsa utilităților (apă potabilă și canalizare)

Lipsa transportului în comun organizat și regulat

Lipsa unităților de primire turiști (cazare) și de alimentație publică (restaurante, braserii, cofetătii, baruri) în comună

Lipsa unităților de agrement sau, dacă acestea există, sunt niște improvizații

Lipsa proiectelor și a fondurilor pentru dezvoltarea infrastructurii turistice

Lipsa personalului calificat

Lipsa de preocuparea aautorităților pentru amenajările turistice minime (piste pentru bicicliști, popasuri pentru picnicuri, locuri de campare)

Neimplicarea agenților economici din comună pentru crearea unei infrastructuri turistice

Inexistența unor avantaje pentru tinerii investitori sau a unor facilități fiscale

Lipsa de informare cu privire la potențialul turistic ( afișe, postere, pliante, site-uri, emisiuni radio-tv, reportaje în presă, campanii de informare și de promovare, panouri publicitare, indicatoare rutiere, etc.)

Lipsa sau insuficiența serviciilor

Imposibilitatea de a asigura asistența medico-sanitară

Indiferența față de unele obiective cu valoare de patrimoniu

Lipsa posibilităților de entertainment (distracții)

Imposibilitatea de a practica unele sporturi (tenis, volei, baschet, handball)

OPORTUNITĂȚI

Poziționarea între 3 centre urbane (Suceava, Fălticeni, Gura Humorului)

Posibilitatea de a utiliza infrastructura feroviară

Apropierea de aeroportul Suceava

Existența unor proiecte și programe europene pentru dezvoltarea infrastructurii turistice

Existența unor proiecte și programe de promovare a turismului rural la nivelul Consiliului Județean ( Turism în Bucovina, Hai în Bucovina, Crăciun în Bucovina, Paște în Bucovina, Start Up 4 Diaspora)

AMENINȚĂRI

Lipsa investiților guvernamentale

Incoerența politicii de dezvoltare durabilă în domeniul turismului

Crizele economice

Pauperizarea populației

Plecarea tinerilor sau a persoanelor apte de muncă în alte zone ale țării sau în străinătate

Riscul de poluare datorită slabei gestionări a deșeurilor în comună

Lipsa de experiență în domeniul serviciilor în general și al turismului, în special

Încercând să valorizeze punctele tari și să remedieze punctele slabe, comuna Horodniceni ar putea deveni o localitate unde turismul să ocupe o bună parte din forța de muncă și populația activă, unde cadrul natural și moștenirea cultural-artistică și istorică să fie puse în valoare, unde agricultura să capete un sens, să se diversifice iar produsele ei să fie eficient desfăcute, iar nivelul de trai al locuitorilor săi să crească, punând capăt exodului de populație tânără spre alte zone ale țării sau spre străinătate.

Avem convingerea că structurile politice care decid soarta comunei, dar și investitorii vor avea în vedre acest aspect al dezvoltării comunei în următorii ani.

ANEXE

Anexa 1

SONDAJ OPINIE CLIENȚI

Sexul : ⃝ F ⃝ M

Vârsta: ⃝ sub 18 ani ⃝ între 18 – 30 ani ⃝ între 31-60 ani ⃝ peste 60 ani

Profesia __________________________________________

Ultima școală absovită______________________________________________

Unde căutați / găsiți informații privitoare la cazare / sejururi ?

⃝ în centre de informare turistică ⃝ pe internet

⃝ în recomandările prietenilor ⃝ merg la întâmplare

Ce forme de turism preferați?

⃝ sejur ⃝ turism itinerant ⃝ turism organizat pe pachete de servicii

⃝ turism de week-end ⃝ turism ocazional

Care sunt mijloacele de transport pe care le preferați pentru a ajunge la destinație?

⃝ autoturism personal ⃝ autocar / autobuz ⃝ minibus ⃝ trenul

⃝ avionul ⃝ oricare

Atunci când vă alegeți o unitate de cazare ce preferați:

⃝ un preț scăzut indiferent de gradul de confort

⃝ un preț mare pentru că acesta îmi garantează un grad mare de confort

⃝ mă interesează clasificarea (numărul de stele)

⃝ un raport bun preț-confort

⃝ să-mi ofere posibilități multiple de petrecere a timpului liber

⃝ să-mi ofere liniște

⃝ să pot servi masa

⃝ să-mi dea posibilitatea de a-mi pregăti singur hrana

⃝ să accepte animale de companie

⃝ să aibă spații de joacă pentru copii

⃝ să fie aproape de căile de acces (gară, aeroport, autogară, etc., autostradă, drum național, județean)

Cât de des vă organizați ieșiri cu înnoptări?

⃝ în fiecare week-end

⃝ cam o dată pe lună

⃝ de sărbători sau în zilele libere

⃝ o dată pe an, în concediu

⃝ ori de câte ori am ocazia

⃝ foarte rar

⃝ niciodată

Ați accepta să vă petreceți un sejur într-un loc mai puțin cunoscut, dar liniștit, cu mâncare sănătoasă și bună și cu posibilități de petrecere a timpului liber?

⃝ da ⃝ nu ⃝ nu știu

Cât sunteți dispus să cheltuiți pe zi în week-end, concediu, vacanță?

⃝ sub 100 lei ⃝ între 100-500 lei ⃝ peste 500 lei

Cum vă place să vă petreceți timpul liber, vacanța, concediul, week-end-ul?

⃝ singuri ⃝ cu familia ⃝ cu prietenii ⃝ în grup organizat cu persoane cunoscute ⃝ în grup organizat cu persoane necunoscute

Unde preferați să vă petreceți timpul liber, vacanța, concediul, week-end-ul?

⃝ în țară ⃝ în străinătate ⃝ la munte ⃝ la mare ⃝ în mediul rural

Motivați alegerea răspunsului de la punctul 13_____________________________________

__________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

În ce perioadă a anului vă programați mai des sejururi / ieșiri cu înnoptări?

__________________________________________________________________________________

Care este durata sejurului pe care îl practicați cel mai des:

⃝ o zi ⃝2 zile (week-end) ⃝ 3 zile ⃝ o săptămână ⃝ 2 săpt. ⃝ peste 2 săpt.

Atunci când vă cazați preferați:

⃝ să rămâneți în același loc pe toată durata sejurului

⃝ să rămâneți cât mai mult timp cazați într-un loc

⃝ să vă schimbați zilnic locul de cazare

Care este forma de turism pe care îl practicați cel mai des:

⃝ de recreere și odihnă ⃝ de agrement ( cunoaștere, vizitare) ⃝ cultural-istoric

⃝ balnear și de sănătate ⃝ recreativ-sportiv ⃝ cultural

⃝ religios și de pelerinaj ⃝ de reuniuni (interne și internaționale ⃝ științific și ecologic

⃝ de afaceri

Dacă ar fi să alegeți o destinație turistică în mediul rural care ar fi motivația voastră?

⃝ atracția peisajului ⃝ calitatea mesei ⃝ atmosfera generală (populația locală, renumele regiunii, curățenia)

⃝ atracțiile regiunii ⃝ calitatea climatului în legătură cu sănătatea ⃝ odihnă și destindere

⃝ itinerar (dus și întors) ⃝ condiții de cazare ⃝ preț avantajos ⃝ probleme de limbă ⃝ atracții culturale

⃝ contacte de simpatie cu populația locală ⃝ starea drumurilor ⃝ distracții de zi și de noapte ⃝ sosire și recepție ⃝ folclor local ⃝ posibilități de practicare a unor activități sportive⃝ pregătirea călătoriei și formalități ⃝ posibilități de a efectua diverse cumpărături ⃝ alte pasiuni și distracții

ANEXA 2

INDICATORI TURISTICI JUDEȚUL SUCEAVA ȘI COMUNA HORODNICENI,

PERIOADA 2011-2017

JUDEȚUL SUCEAVA

COMUNA HORODNICENI – Nu există unități de cazare în evidența statistică (Direcția Județeană de Statistică Suceava, Institutul Național de Statistică)

Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, în perioada 2015-2017,

JUDEȚUL SUCEAVA

COMUNA HORODNICENI – Nu există unități de cazare în evidența statistică (Direcția Județeană de Statistică Suceava, Institutul Național de Statistică)

BAZA TEHNICO-MATERIALĂ

ANEXA 3

INDICATORI TURISTICI DIN COMUNA HORODNICENI

BAZA TEHNICO –MATERIALĂ

ANEXA 4

CLASIFICAREA CALITĂȚII DE CAZARE

(după C. Boghean, Economia turismului, p. 30)

BIBLIOGRAFIE:

Constantin Agafiței , 2005, „O nouă biserică la Dumbrava Minunată”, în „Monitorul de Suceava”, 27 august 2005

Ciolca, Cătălin, (2005), Coasta Fălticenilor de la A la Z, Iași, Editura Omnia;

Condurache, Cristina Paula, Aspecte paleogeografice ale contactului dintre Orogenul Carpatic și Platforma Moldovenească între Valea Sucevei și Valea Moldovei (din lucrările Seminarului geografic „Dimitrie Cantemirˮ nr. 17-18, 1997-1998)

Drăgușanul, Ion (2001), Horodniceni, vatră a vetrelor, Suceava, Grupul editorial ,,Mușatinii’’- Bucovina viitoare;

Emandi, E.I., (1982), Cercetări privind dezvoltarea meșteșugurilor în așezările medievale din nordul Moldovei, Ed. Academiei RSR, București

Gheorghilaș, Aurel,(2011) Geografia turismului, Editura Credis, București

Gheorghilaș, Aurel,(2014) Geografia turismului. Metode de analiză în turism. Ediția a III-a revizuită și adăugită, Editura Universitară, București

Giurăscu, C.C., (1979), Istoria pădurii românești, București, p.39-99

Ielenicz, M., Comănescu, L.,(2009), România-potențial turistic, Efitura Universitară, București

Ielenicz, M., Săndulache, I.,(2009), România-podișuri și dealuri, vol I, Efitura Universitară, București

Ionesi, Viorel, (2006), Sarmațianul dintre Valea Siretului și Valea Șomuzului Mare, Editura Universității „ Al. I. Cuzaˮ Iași

Neguț, Silviu,(2004), Geografia turismului, Editura Meteor Press, București

Neguț, Silviu,(2005), Patrimoniul cultural și natural UNESCO, Editura Meronia, București

Niculăiasa, Ana, Niculăiasa, Mihai, (1979) Din istoricul comunelor Rădășeni și Horodniceni, Editura Litera, București;

Nițu, T., (1966), Solurile din regiunea Suceava, Editura Universități, Bacău

Popp, N., Iosep, I., Paulencu, D.,(1973), Județul Suceava, Editura Sport-Turism, București

Roșu, Al., (1973), Geografia fizică a României. (Podișul Sucevei), București, p.356-361

Stănescu, I., Olariu, P., Gherman, Gh., Bilanțul scurgerii apei pe râul Siret între confluența cu Suceava și Bistița (din lucrările Seminarului geografic „Dimitrie Cantemirˮ nr. 17-18, 1997-1998)

Târziu, Constantin, (2011), Oameni de seamă din Horodnicenii Sucevei, Editura Accent Print, Suceava;

Târziu, Constantin, (2013), Așezăminte religioase din Horodnicenii Sucevei, Editura Accent Print, Suceava;

Târziu, Constantin, (2014), Prințesa Maria Cantacuzino din Horodnicenii Sucevei, Editura Accent Print, Suceava;

Târziu, Constantin, (2012), Conviețuiri în Horodnicenii Sucevei, Editura Accent Print, Suceava;

Primăria comunei Horodniceni, (2011), Actualizare Plan Urbanistic General al Comunei Horodniceni, județul Suceava,

Primăria Municipiului Fălticeni, (2004), Planul Local de Dezvoltare Durabilă a Municipiului Fălticeni

Primăria Municipiului Fălticeni (2013), Strategia de dezvoltare locală a Municipiului Fălticeni, județul Suceava pentru perioada 2014-2020

https://ro.wikipedia.org/ wiki/Fânețele_seculare_Frumoasa

http://www.scritub.com/geografie/turism/TURISMUL-RURAL-IN-ROMANIA222229319.php

https://ro.wikipedia.org/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_monumentelor_istorice_din_judetul_Suceava, 2010

https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Horodniceni,_Suceava

Comuna Horodniceni, vatră de românism și istorie

Cel mai important antiunionist: Boierul Nicolae Istrati din Rotopănești (sau cum s-a uitat de Moldova după Mica Unire)

www.crainou.ro/2017/09/25/vasile-todicescu-un-pedagog-uitat/

*** Site Google Earth

. *** Fișa UAT a comunei Horodniceni;

*** PUG – Comuna Horodniceni.