Dezvoltarea Turismului Durabil

Capitolul 1.

Dezvoltarea conceptului de turism durabil – aspecte teoretice

Etimologic, termenul de „turism” provine din engleză „tour" (călătorie) sau „to tour", „to make a tour" (a călători, a face o călătorie); de asemenea, termenul provine și din franceză „tour”, ceea ce înseamnă mișcare in aer liber, drumeție, plimbare. Turismul este o latură a sectorului terțiar al economiei, ce presupune organizarea unei călătorii sau sejur de agreement“, activități legate de loisir, care desemnează deplasările sezoniere ale populației urbane,spre regiuni favorizate de aptitudini naturale, care răspund așteptărilor turiștilor prin dotări” (P.George).

Turismul include, de asemenea și “acțiunea de a călători, de a parcurge o regiune, alta decât cea în care locuim, pentru propria placere” (Robert).

Ținând cont de limitele dezvoltării turismului, conform formulei consecrate deja ca „prea mult turism omoară turismul”, turismul de masă antrenează neplăcutele efecte negative:

distrugerea mediului înconjurător, a monumentelor istorice, a ritmului vieții locale;

deteriorarea mediului natural, cultural și social al zonei turistice suprasolicitate, sfârșitul prin „colonizarea turistică” a unor regiuni;

dependența de conflictele politice;

specializări ale touroperatorilor pe sezon, fenomen nerentabil în practicarea turismului, acestea fiind modificabile de la an la an.

Conceptul de dezvoltare durabilă a fost enunțat de U.I.C.N. (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii), astfel:

„Dezvoltarea durabilă este un process care desfășoară fără a produce, a epuiza resursele, asigurând dezvoltarea. Resursele turistice trebuie valorificare într-un ritm identic cu cel de reînnoire a lor, și renunțarea la exploatare atunci când resursa se regenerează foarte lent, pentru a o înlocui cu alta, cu mai mare putere de regenerare.” (Mazilu, 2011, „Turism și dezvoltare durabilă”, Editura Universitaria, p. 18)

Conceptul de dezvoltare durabilă a turismului

În timp, conceptul de dezvoltare durabilă a asistat la multe încercări de a fi definit, dar interesant este ceea ce spune Comisia din Brundtland: „esența dezvoltării durabile este felul în care noi trebuie să ne organizăm astfel încât să se consume resurse funciare pentru a satisface propriile noastre nevoi și aspirații, astfel încât să nu compromită așteptările generațiilor viitoare de a-și satisface la rândul lor propriile nevoi.”

Organizația Mondială a Turismului (UNWTO) a definit turismul durabil ca: „turismul care ține cont pe deplin de prezentul și viitorul economic, social și impactul asupra mediului, care se adresează nevoilor vizitatorilor, industriei, mediului și comunităților gazdă.”

Theobald F. William a definit dezvoltarea durabilă a turismului ca fiind actiunea ce repezintă „dirijarea managementului tuturor resurselor în asa fel încât să satisfacă nevoile economice, sociale și estetice menținând în același timp integritatea culturală, procesele ecologice, esențiale, diversitatea biologică și sistemele de susținere a vieții.” (Gheorghilaș, 2014, p.62)

Dezvoltarea durabilă a devenit un concept care, în ultimii ani se asociază tot mai des turismului. Conceptul de dezvoltare durabilă a turismului a fost consolidat în cadrul Conferinței Uniunii Internaționale de Conservare a Naturii (U.I.C.N.). Conceptul dezvoltării durabile pune accent pe modul cum este privit mediul ambiant ca valoare, ecologică, economică și estetică; turismului durabil fiind într-o relație de interdependență cu mediul înconjurător, de calitatea acestuia depinzând dezvoltarea turismului durabil. Mai jos este o schemă ce înfățișază diversele dimensiuni ale turismului durabil. (Fig. 1.1).

Fig. 1.1 Sfera conceptuală a noțiunii de turism durabil

(Ielenicz, Comănescu, 2013, p.59)

„Redactarea termenului de turism durabil a fost legată de emergența noțiunilor de turism verde și turism alternativ, generate de necesitatea dezvoltării unor forme de turism care să evite efectele negative ale turismului de masă” (Ielenicz, Comănescu, 2013, p.59). Liniile directoare de dezvoltare a turismului durabil și practicile de management sunt aplicabile tuturor formelor de turism în toate tipurile de destinații, inclusiv turismul de masă și a diferitelor segmente de turism de nișă. Principii de sustenabilitate se referă la aspectele de mediu, economice și socio-culturale ale dezvoltării turismului, precum și un echilibru adecvat ce trebuie să fie stabilit între aceste trei dimensiuni pentru a garanta durabilitatea pe termen lung.

Astfel, turismul durabil ar trebui: să utilizeze optim resursele de mediu care constituie un element cheie în dezvoltarea turismului, menținând procesele ecologice esențiale și contribuind la conservarea patrimoniului natural și a biodiversității; să respecte autenticitatea socio-culturale a comunităților gazdă, conserve valorile construite și vii patrimoniului cultural și tradiționale, precum și să contribuie la înțelegerea inter-culturală și toleranța; și să se asigure ca operațiunile economice pe termen lung, viabil, furnizând beneficii economice tuturor părților interesate și care sunt distibuite în mod echitabil, inclusiv locuri de muncă stabile și servicii sociale pentru rezidenți.

Dezvoltarea turismului durabil necesită participarea în cunoștință de cauză a tuturor părților interesate relevante, precum și conducere politică puternică pentru a asigura participarea largă și construirea consensului. Realizarea turismului durabil este un proces continuu și necesită o monitorizare constantă a impactului, introducerea măsurilor necesare de prevenire și / sau corective ori de câte ori este necesar.

Turismului durabil ar trebui să mențină, de asemenea, un nivel ridicat de satisfacție turistice și pentru a asigura o experiență semnificativă a turiștilor, crescând gradul lor de conștientizare cu privire la problemele de durabilitate și promovarea practicării turismului durabil printre ei.

Turismul durabil nu este o formă distinctă sau specială de turism. Mai degrabă, toate formele de turism ar trebui să se străduiască să fie durabilă, inclusiv ceea ce este cunoscut sub numele de „turism de masă”.

1.2 Principiile turismului durabil

Industria  turismului a  acceptat conceptul de  dezvoltare  durabilă  și a  adoptat  noțiunea de  turism durabil  (WTO, OMT, WTTC, 1995). În publicația  Organizației  Mondiale a Turismului „Turismul în anul 2010” se specifică următoarele: „Turismul  durabil dezvoltă idea satisfacerii nevoilor turiștilor actuali și industriei turistice și, în același  timp, a protejării mediului și a oportunităților pentru viitor”. Se are în vedere satisfacerea tuturor nevoilor economice, sociale, estetice etc. ale „actorilor” din turism  menținându-se integritatea culturală, ecologică, diversitatea biologică și toate sistemele  ce susțin viața”. 

Așadar, până în 2050, populația globului, ce numără astăzi peste 7 miliarde locuitori, va ajunge să aibă între 7, 7 miliarde și 11,2 miliarde locuitori.

Numărul crescând al populației a fost unul din factorii care a contribuit la dezvoltarea Terrei, însă acest lucru a exercitat o presiune asupra mediului ambient ducând la degradarea naturii și la creșterea nivelului de poluare.

Industria care prin caracteristicile sale este cea mai apropiată de mediu este cea a turismului, însă acesta a avut un impact negative asupra medului. Turismul prin activitățile sale a provocat schimbări în compoziția speciilor floristice și faunistice, a contribuit la poluarea sonoră, a aerului și a apei, scăderea resurselor naturale etc.

„În consecință, a apărut necesitatea unei conduceri noi, profesionale a turismului  care să atragă mai mult guvernele și partenerii din sectorul privat și public pe baza unor principii de dezvoltare durabilă și anume: 

mediul are o valoare intrinsecă care este deosebit de mare pentru turism, de  care trebuie să se bucure și generațiile viitoare; 

turismul trebuie văzut ca o activitate pozitivă de care să beneficieze: 

mediul ambiant

comunități locale 

vizitatorii; 

relația  dintre  mediu  și turism poate  fi dezvoltată astfel încât mediul să  susțină  activitatea turistică pe  termen lung, turismul, la rândul său,  fiind  „obligat” să nu cauzeze prin derularea sa degradarea mediului înconjurător.

dezvoltarea  activității de  turism trebuie  să respecte  caracteristicile  ecologice, sociale,  economice, culturale ale spațiului geografic în  care se  desfășoară; 

scopul dezvoltării turismului trebuie să fie întotdeauna echilibrarea nevoilor turiștilor cu cele ale destinațiilor și gazdelor acestora; 

industria turistică, guvernele autoritățile responsabile cu protecția mediului  și organismele  internaționale  trebuie  să  respecte  aceste  principii și să  conlucreze pentru a le pune în practică. ”(Popescu et al.,2015,a, p.79)

„Polivalența este necesară în mod expres specialiștilor în mediu și în turism, în  special celor în ecoturism, dat fiind  faptul că futurologii utilizează  în ultimul timp  următoarea sintagmă:  „prea mult turism omoară  turismul”  subliniind  astfel că există  „limite” în derularea turismului.

Or, pentru  ca turismul să  nu  devină  dintr-o șansă  pentru  economie risc  pentru  întreaga comunitate este bine ca totul să se facă „cu măsură”.”(Popescu et al.,2015,b, p.80)

1.3 Etape indispensabile in turismul durabil

„În dezvoltarea turismului  durabil putem distinge următoarele etape (OMT, 1998): 

prima  etapă  constă  în  decizia  de  a  include  în  circuitul  turistic  o  anumită zonă și construirea echipamentelor turistice necesare amenajărilor turistice  respective; 

a  doua  etapă  constă  în  desfășurarea  progresivă a  activității  turistice  (în  paralel  cu responsabilitatea  protecției  mediului  înconjurător și respectării  turismului durabil).” (Popescu et al.,2015,c, p.80)

Problemele de mediu ar putea fi rezolvate încă din prima etapă dacă activitățile turistice s-ar desfășura cu grijă. De aceea, zona amenajării ecoturistice trebuie aleasă foarte atent pentru a împiedica conflictele în relația cu mediul înconjurător. Un exemplu de conflicte în acest sens sunt: reducerea daunelor cauzate peisajului prin (amplasarea stațiunii, arhitectura, transport); respectarea responsabilităților ce le revin autorităților locale agenților economici  populației locale  (care  trebuie  consultată  în vederea  oportunității  proiectului turistic, putând chiar și să se opună dacă consideră că au fost  încălcate interesele sale); „evaluarea impactului în  mediu (conform directivelor Uniunii Europene), fiecare  țară  membră  fiind  obligată  să  introducă în legislația  națională  prevederi referitoare la impactul marilor proiecte turistice (și de altă natură)  în mediu.” (Popescu et al.,2015,d, p.81);

De cele mai multe ori oamenii nu fac corect distincția între impactul negativ și pozitiv al turismului asupra mediului, pe termen lung este negativ iar pe termen scurt pozitiv. Un bun exemplu în acest sens este Parcul Natural Porțile de Fier, care dacă nu este protejat se poate degrada și în acest fel, turiștii, ce au fost inițial atrași de cadrul natural al parcului, își vor pierde interesul de a-l vizita.

Parcul Natural Porțile de Fier este un bun exemplu de turism durabil, acesta cuprinde în zona sa geografică o serie de elemente, cum ar fi: Defileul Dunării, care de altfel este și cel mai lung din Europa, cel mai întins parc natural din România, arii protejate, cea mai mare amenajare hidroenergetică din țară, diversitatea florei și faunei, așezări umane cu valoare istorică și urme ale acestora care datează din cele mai vechi perioade.

Obiectivele Parcului Natural Porțile de Fier sunt: conservarea elementelor de  peisaj, a  biodiversității, a  valorilor etnofolclorice  și culturale, dezvoltarea  relațiilor armonioase între  natură și societate  prin promovarea  activităților fără  impact asupra  mediului și cooperarea  internațională în  domeniul conservării biologice în  bazinul  fluviului Dunărea.(Mazilu, 2007, p.68)

Fig.1.2 Cazanele Mari-Defileul Dunării

(Autor: Dragomir Loredana)

1.4 Strategii de dezvoltare durabilă în turismul intern

Activitatea turistică este una dintre puținele fenomene care au fost impuse din epocii contemporane, dezvoltarea sa spectaculoasă fiind o trăsătură caracteristică pentru a doua jumătate a secolului trecut și începutul secolului nostru.

O ramură economică de mare interes și disponibilitate, turismul românesc trebuie să devină o componentă importantă a sistemului economic global. Ca un subsistem al economiei naționale, turismul are influențe din alte subsisteme, la rândul lor, o influență tot mai mare asupra dezvoltării lor. Deși turismul din România are în prezent o cotă modestă din PIB, este recunoscut pe scară largă pentru capacitatea sa de a deveni un sector vital al economiei naționale într-un context care va îndeplini obiectivele naționale în acest domeniu.

Dezvoltarea turismului în profil regional este un proces complex și de durată, fiind în imposibilitatea de a fi realizate într-o perioadă scurtă de timp. La baza dezvoltării regionale a turismului sunt strategii care implică un set coerent de obiective, priorități și mijloace pentru realizarea acestuia.

Pentru a dezvolta o strategie de turism regional, este necesar să se țină seama de situația actuală a turismului românesc, precum și de anticiparea evoluților viitoare. Ofertele de turism ar trebui să fie proiectat și dezvoltat din perspectiva aderării la Uniunea Europeană.

Acest lucru implică integrarea mai multor fire, inclusiv: dezvoltarea regională, educație, cultură, cooperarea.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că realizarea unei piețe a turismului durabil a devenit o necesitate urgentă, pentru că numai o astfel de piață poate genera investiții în cele mai profitabile sectoare, investiție care va oferi dezvoltarea întregii regiuni în cauză. Pentru România, este esențial ca strategiile de dezvoltare a turismului să îndeplinesc cerințele de dezvoltare ale țării și regiunilor sale.

Planificare durabilă necesită o abordare regională a activității de turism. Acest lucru necesită implicarea comunității în planificarea și dezvoltarea, și creează și dezvoltă forme de turism care generează beneficii pentru localnici. În cazul în care beneficiază de dezvoltarea turismului, atunci ei vor fi mai interesați în sprijinirea dezvoltării turismului în regiune, în timp ce urmăresc conservarea resurselor turistice.

În conformitate cu obiectivele politicii macroeconomice, elementele de decizie din teritoriu pot stabili propria planificare a dezvoltării economice și stabilirea prioritățile lor. Din acest punct de vedere, organizațiile regionale și locale, organizații publice sau private, pot stabili etapele de dezvoltare a sectorului turistic. Pentru a realiza planificarea dezvoltării turismului durabil la nivel local și regional, se vor fi luate în considerare următoarele aspecte (Hanciuc, 2003):

Identificarea și planificarea resurselor turistice, și atragerea gospodăriilor private, de a practica turismul;

Realizarea unor forme de nivel, de instruire regional sau local pentru practicarea unor meserii specifice turismului;

Acordarea de asistență financiară pentru a obține împrumuturi bancare pentru start în activități turistice;

Persoane de sprijin în obținerea certificatelor de omologare pentru structurile de interes și acordare de licențe și brevete profesionale în domeniu;

Pregătirea experților locali în materie de turism.

O strategie făcută pentru a dezvolta și promova activitatea de turism într-o regiune trebuie să fie un punct distinct în cadrul dezvoltării regionale. Realitatea europeană și română arată că dezvoltarea regională și locală este condiționată direct de punerea în aplicare a proiectelor de interes local, care vor fi administrate de organizații locale, care cunosc cel mai bine problemele și posibilitățile.

O strategie regională pentru dezvoltarea durabilă a turismului trebuie să:

să contribuie la dezvoltarea turismului durabil în regiune, generând venituri și locuri de muncă la nivel local;

conservarea mediilor naturale și culturale;

crearea unor structuri care ar facilita investițiile, în special în întreprinderile mici și mijlocii;

să faciliteze cooperarea dintre sectorul public și cel privat și să ofere facilități pentru cei care doresc să facă afaceri în sectorul turismului;

înțelegerea rolului turismului în economia regională și implicarea guvernului național și a organizațiilor regionale în dezvoltarea turismului.

Începând cu toate principiile generale și studii specifice de dezvoltare regională în literatura de specialitate dedicate problemelor de dezvoltare și planificare regională, sunt considerate cerințe obligatorii care trebuie să răspundă la orice construcție a unei strategii de dezvoltare regională. Astfel, se crede că printre punctele fixe deabordări prospective de dezvoltare teritorială, unul nu poate lipsi:

definirea mediului natural, mediul economic, politica socială, culturală și regională. Ca regulă generală, o entitate geografică trebuie să depună la o unitate fizică specifică și la unitățile culturale, economice și socio-politice – o comunitate de interese, astfel încât strategiile de dezvoltare teritorială beneficiază de un cadru adecvat, și acțiunea și natura să converge în orice activitate umană;

definirea unui sistem de obiective generale în ordine temporală (până la orizontul de timp fix) și în structura sectorială. În acest cadru ar trebui să se stabilească o ierarhie a priorităților (de urgență) și ar trebui să fie definite criterii pentru selectarea acțiunilor, determinată de efectul multiplicator. Într-o succesiune logică sunt apoi analizate posibilitățile de integrare a acestor activități într-un tot unitar;

definirea metodelor și mijloacele de realizare a obiectivelor practice. În acest context, instituțiile și organizațiile care asigură coordonarea diferitelor activități care contribuie la realizarea obiectivelor trebuie să fie proiectate;

stabilirea unei cooperarări active și condiții permanente ale populației în dezvoltarea de strategii regionale.

În cadrul strategiei naționale de dezvoltare economică din România, turismul trebuie să fie considerat ca sector prioritar, în măsură să contribuie la o măsură semnificativă asupra redresării economice.

În plus față de recunoașterea efectelor pozitive în planul economic și social, aceasta trebuie să se acorde o importanță la costul și resursele necesare pentru dezvoltarea turismului. Această problemă capătă o semnificație deosebită atunci când este tratat în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, ale cărei elementecheie sunt exact distribuția și echitatea în accesul la resurse în timp și spațiu, protecția mediului și dezvoltarea economică, capabil să asigure calitatea și cantitatea resurselor naturale.

Este cunoscut faptul că utilizarea resurselor de mediu pentru dezvoltarea turismului duce adesea la slăbirea și deteriorarea lor, ceea ce limitează dezvoltarea în continuare a turismului și afectează calitatea produsului turistic. Prin urmare, literatura de specialitate dedicată protecției mediului în legătură cu dezvoltare turismului se adresează aceastei probleme ca o problemă de gestionare a resurselor.

Având în vedere aceste considerente, este evident că este nevoie de o viziune holistică a strategiilor și politicilor regionale. O astfel de abordare relevă cel puțin două aspecte cheie, și anume (Constantine, 2000): efectele de multiplicare generate de cheltuielile în turism în economia regiunilorși a localităților; relația dintre turism și resursele utilizate, văzut din perspectiva de amenajare a teritoriului, zonare turism și a compatibilităților criteriilor de protecție a mediului în contextul dezvoltării durabile.

România se află printre țările mai puțin dezvoltate din Europa. Strategia de dezvoltare este de a realiza o creștere economică stabilă, mai rapid decât media UE, în contextul unei dezvoltări echilibrate a teritoriului, și, în special, pentru a reduce disparitățile dintre zonele rurale și cele urbane. Prin urmare, Strategia Națională de Dezvoltare este formulat în așa fel încât să sprijine investițiile în sectoare cu potențial de creștere, contribuind astfel la crearea de locuri de muncă și menținerea.

Strategia de dezvoltare a României consideră că turismul poate deveni unul din factorii-cheie în redresarea economică, ținând cont de faptul că România are foarte marepotențial turistic, potrivit pentru diferite tipuri de turism, la nivel național și regional. Se consideră că una dintre principalele probleme care trebuie abordate este utilizarea potențialului turistic românesc sau utilizarea acesteia în condiții necorespunzătoare.

Procesul de reformă în turismul românesc trebuie să creeze cadrul necesar pentru dezvoltarea durabilă în acest domeniu, care vizează creșterea nivelului de trai al comunităților locale, conservarea resurselor turistice naturale și umane, cu scopul de a obține o utilizare continuă, în viitor , o bună cunoaștere și conștientizare a populației locale și a turiștilor de ideea de conservare.

1.5 Strategii de dezvoltare durabilă în turismul international

Dezvoltarea economică durabilă necesită o nouă atitudine față de mediul înconjurător, o atitudine în care percepția "omul cucerește natura" ar trebui înlocuit cu "partea omului de natură și de protecție a ei" (Tobultuc, 2003). Sentimentului de apartenență la natură trebuie să devină un imperativ pentru toți locuitorii planetei.

Este foarte important pe plan internațional, pentru toți actorii implicați în activitatea turismului se urmăește o dezvoltare durabilă a acestui sector. Turismul ar trebui să contribuie la conservarea resurselor, creșterea economică și prosperitatea comunităților de destinație. Agenții de turism ar trebui să aibă un angajament comun pentru dezvoltarea durabilă. Pe de altă parte, educația comunității locale este extrem de important pentru dezvoltarea durabilă a turismului la nivel mondial. Pentru a înțelegerea de ce este important să protejezi o zonă, locuitorilor le este datăo șansă de a lua decizii cu privire la calitatea vietii lor și pentru a înțelege motivele pentru care turiștii le vizitează zona.

Investigarea fenomenului turistic pe o scară globală relevă o tendință de creștere constantă a traficului turistic internațional, tendință înregistrată de veniturile realizate de industrie, de asemenea. Creșterea despre care vorbim, demonstrată de statistici, se datorează:

Progresele excepționale realizate de transportul public în termeni de capacitate, viteză și accesibilitate;

Interesul deosebit manifestat de comunitățile locale în ceea ce privește fenomenul de turism, pentru că a devenit o sursă importantă de venit pentru aceste așezări și o modalitate de a oferi locuri de muncă pentru populația locală;

Existența multiplelor unități de cazare și a gradului de confort sporit;

Apariția și dezvoltarea unei industrii turistice internaționale, adică o serie de produse și servicii perfect adaptate la cerințele turiștilor străini;

Infrastructură îmbunătățită (autostrăzi moderne, căi ferate pentru trenuri de mare viteză, aeroporturi care permit intrări de pasageri).

Astfel, este evident că dezvoltarea economică, extinderea schimburilor de orice fel între țările lumii, globalizarea economiei mondiale, reducerea barierelor comerciale, stimularea investițiilor în turism, pentru a încuraja politicile sale de stat, progresul tehnologic în domeniul transportului sunt factori care au favorizat liberacirculație turistică. Pe de altă parte, diversificarea modalităților de petrecere a vacanțelor, relaxarea turiștilor, creșterea calității vieții și a nivelului general al educației și culturii au făcut ca turismul să devină cea mai importantă formă de petrecere a timpului liber. În plus, omul modern se simte mai acut obligația de a părăsi țara în interiorul granițelor de naționalitate și de a avea contact cu alte locuri, culturi și obiceiuri.

Strategia de dezvoltare durabilă a turismului ar trebui să ia în considerare: conservarea resurselor turistice naturale și umane, în scopul de a continua să le folosească în viitor; creșterea standardelor de viață a populației în zonele în care turismul este în curs de dezvoltare; promovarea idei de conservare, atât populației locale cât și turiștilor, în mod special.

Pentru a realiza o strategie adecvată pentru a sprijini dezvoltarea turismului durabil lanivel internațional, se recomandă (Gunn, 1994):

Stabilirea scopurilor și obiectivelor legate de implementarea unei planificări pentru o regiune și / sau comunitate;

Formularea unui set de indicatori care reflectă obiectivele de dezvoltare a turismului (Organizația Mondială a Turismului oferă un set de indicatori pentru cei care dezvoltă și conduc planificarea turismului, oferindu-le informații valoroase. Cei 10 indicatori propuși urmăresc diferite aspecte: protecția mediului, de stres, intensitate de utilizare, impact social, control de dezvoltare, management, planificare, ecosisteme critice de satisfacție a clienților, satisfacția localnicilor, contribuția turismului la economia locală).

Punerea în aplicare a strategiilor de management concepute pentru a direcționa turismul pentru a atinge obiectivele stabilite;

Evaluarea eficacității strategiilor de management selectate care influențează dezvoltarea turismului, ce vizează dezvoltarea indicatorilor propuși;

Dezvoltarea unor politici privind sectorul turismului pentru a asigura monitorizarea și evaluarea performanței.

Capitolul 2.

Turismul Durabil

„Turismul durabil permite dezvoltarea activităților de turism și a celor recreative într-o țară, regiune sau destinație turistică, luând în considerare principiile de bază ale dezvoltării durabile, arătând respect pentru mediu, pentru oameni și pentru economia și cultura locală a regiunii de primire turistică.” (Mazilu, M., 2011, a, „Turism și dezvoltare durabilă”, Editura Universitaria, p. 93)

Sub aspect ecologic, practicarea unui turism durabil semnifică sporirea responsabilităților față de planeta pe care trăim, o grijă constantă pentru conservarea acesteia, dar și împărtășirea celor mai bune practici în domeniu.

Sub aspect social, turismul durabil pune accent pe înțelegerea societății omenești, pe prețuirea valorilor locale, dar și pe valorificarea tradițiilor și obiceiurilor dintr-o anumită zonă.

Turismul durabil reprezintă forma de turism care: protejează mediul ambiant adică, ajută la conservarea biodiversității; este durabil pe plan economic; este capabil să se adapteze diferitelor particularități ale mediului.

„Turismul durabil este considerat a fi acea formă de turism care privilegiază gestionarea, pe termen lung, a ansamblului resurselor, într-o asemenea manieră, încât nevoile economice și sociale să poată fi satisfăcute, menținând integritatea culturii, procesele ecologice esențiale, biodiversitatea și sistemele de răspuns la nevoile vitale. Produsele turismului durabil funcționează, la nivel local, în armonie cu mediul, cu comunitatea și culturile locale.” (Mazilu, M., 2011, b, „Turism și dezvoltare durabilă”, Editura Universitaria, p. 94)

2.1 Conexiunea dintre mediu și turism

Obligația față de mediul ambiant, trebuie să reprezinte astăzi, un indicator major pentru orice proiect de dezvoltare a turismului, atât internațional cât și românesc.

Impactul pe care îl are dezvoltarea turismului asupra mediului înconjurător este unul însemnat deoarece, turiștii prezintă un interes pentru mediile ce au un grad ridicat de fragilitate din punct de vedere ecologic (zona alpină, litorală, centre cultural-istorice etc.).

Performanța necontrolată, aleatorie a activităților turistice, fără a avea în vedere standardul privind configurarea și utilizarea, poate duce la degradarea mediului și a resurselor turistice. Aceste aspecte sunt influențate de două mari grupuri de factori:

Factori care decurg în mod direct din dezvoltarea economică (industrie, agricultură, transporturi și alte domenii de activitate);

Factori care sunt rezultatul utilizării mediului pentru turism și agrement.

Conexiunea dintre mediu și turism este una direct proportională, astfel încât aceasta reflectă o consecință imediată asupra activității turistice. De exemplu, dacă deversărilor de apă uzată industrială nu reprezintă o amenințare așa mare asupra acestei conexiuni atunci, închiderea plajelor datorită rezidurilor din ape duce la scăderea volumului turistic din zonă.

Chiar dacă activitățile turistice nu afectează mediul înconjurător precum unitățile industriale, nu putem ascunde faptul că turismul are atât influențe pozitive cât și influențe negative asupra mediului înconjurător.

Fig. 2.1 Schema conexiunii dintre turism și mediul înconjurător

(Sursa: adaptare după Schema raportului între sistemul uman și cel al mediului înconjurător de Mazilu, M., 2011, p. 208)

Turismul poate fi pentru mediul înconjurător nu numai un efect negativ, ci si un mijloc de conservare a acestuia. Turismul prin acțiunile sale sociale și economice poate duce la consolidarea unor planuri de protecție a centrelor de interes turistic și a mediului natural, deoarece s-a demonstrat că nu este suficientă doar existența lor, acestea trebuiesc conservate și restaurate pentru a putea transmite trecutul istoric generațiilor viitoare.

Impactul pozitiv al turismului este reprezentat de:

Creșterea numărului de unități de cazare, în special în zonele urbane și rurale defavorizate;

Creșterea numărului de unități de servicii alimentare, prin sprijinirea inițiativelor locale pentru valorificarea bucătăriei tradiționale și prin utilizarea produselor specifice locale (vin, brânzeturi, produse din carne, fructe si legume, etc.);

Crearea condițiilor de agrement-divertisment, adecvate și diversificate, care se poate valorifica, de asemenea, resursele locale (căi, trăsuri, săniile, bărci, echipamente de agrement tradiționale, ansambluri instrumentale, orchestre, fanfare, etc.);

Dezvoltarea unui comerț specific cu produse de artizanat, albumes, pliante, hărți, ghiduri, imagini, CD-uri, etc;

Modernizarea principalelor rute de comunicare și de acces spre punctele de interes turistic;

Activități turistice pot interveni în asigurarea unor servicii care se integrează în mediul înconjurător și care au prețuri rezonabile.

Impactul negativ este determinat în principal prin acțiunea distructivă a turiștilor asupra resurselor turistice. Acțiunile distructive – de cele mai multe ori în stare de inconștiență, în special din cauza lipsei turistice și educației ecologice – pot fi numeroase, mai ales în zonele sau la obiectivele cu o concentrare evidentă a turiștilor și atunci când facilitățile și atracțiile turistice nu îndeplinesc cerințele de protecție a mediului .

În urma analizei unor situații ce vizează impactul dezvoltării turismului asupra mediului, a fost identificat un număr mare de degradări ale mediului ambiant ce au în vedere:

O dezvoltare accelerată a turismului, ce face presiuni asupra solului, faunei și florei, dar și daune sunt provocate de declanșarea incendiilor, practicarea branconajului etc.;

Absența amenajărilor specifice (campingurile, spații special amenajate pentru grătar etc.) ce duc la acumularea de gunoaie și deșeuri în spații turistice;

Circulația intensă a autoturismelor în locuri interzise ce duc la poluarea aerului prin eliberearea de gaze de eșapament, poluarea fonică prin zgomotul pe care-l creează, poluarea apei și a solului;

Lipsa unei infrastructuri corespunzătoare, „structurile turistice de primire, alimentație publică nu prezintă dotări de folosire a energiei alternative, a recilării și epurării apelor utilizate, a depozitării și compostării gunoaielor.” (Mazilu, M., 2011, c, „Turism și dezvoltare durabilă”, Editura Universitaria, p. 77)

Utilizarea intensivă a resurselor naturale cu potențial turistic (ape minerale, nămol, gaze mofete, plaje, apa de lacuri sărate, etc.). Limitarea utilizării acestor resurse este obligatorie, în comparație cu valoarea rezervelor omologate, asigurând o utilizare rațională. Un rol important este jucat de respectarea perimetrele hidro-geologice și cu normele de protecție sanitară privind resursele hidro cu o valoare balneoclimateric;

Acestea fiind spuse, în rezervațiile și parcurile naționale trebuie pus accent pe dezvoltarea ecoturismului, adică a unui turism ce pune accent pe conservarea mediului, având un impact negativ scăzut asupra acestuia. „ Amenajarea și valorificarea turistică adecvată și prudentă, ca și gestionarea eficace trebuie să devină punctul forte pentru păstrarea integrității ecologice a unor astfel de resurse.” (Mazilu, M., 2011, d, „Turism și dezvoltare durabilă”, Editura Universitaria, p. 77)

Într-o zonă protejată, dezvoltarea turismului trebuie să meargă pe principiul unei exploatări raționale a resurselor fie ele naturale, culturale sau umane, astfel încât să satisfacă cererile turiștilor dar și să contribuie la dezvoltarea durabilă a turismului în zona respectivă.

Un mediu curat reprezintă principalul factor de dezvoltare al turismului durabil, de aceea, la nivel european s-au luat o serie de măsuri pentru a proteja mediul turistic, precum:

„Începănd cu anul 1993 s-au inițiat proiecte pilot pentru dezvoltarea unui turism durabil: Life, Natura 2000;

S-a stabilit acordarea anuală a „Premiului European pentru Turism și Mediu”;

În 1995, Comisia Europeană a realizat o Carte Verde, referitoare la rolul UE în domeniul turistic, care identifică considerentele de mediu aflate în legătură cu conceptul de turism durabil.” (Mazilu, M., 2011, e, „Turism și dezvoltare durabilă”, Editura Universitaria, p. 100).

Fig. 2.2 LIFE logo

(http://ec.europa.eu/environment/life/toolkit/comtools/resources/logos.htm)

Fig. 2.3 Natura 2000 logo

(http://ec.europa.eu/environment/life/toolkit/comtools/resources/logos.htm)

2.2 Turismul și dezvoltarea durabilă

Sărăcia, deprecierea mediului înconjurător, tendința de creștere a urbanizării care nu este controlată, neîncrederea în instituțiile publice, pierderea tradițiilor și obiceiurilor, șomajul, acestea sunt doar câteva din problemele privind dezvoltarea durabilă, care la nivel mondial sunt îngrijorătoare.

„Concept complex, dezvoltarea durabilă este definită de o dimensiune naturală – în sensul că aceasta există numai atâta vreme cât mediul creat de om relaționează echilibrat cu mediul natural, o dimensiune economică, ce funcționează pe principiul competitivității concurențiale, o dimensiune social-umană – concret, beneficiile elementelor introduse de om în mediu trebuie să răspundă direct nevoilor și intereselor prezente și viitoare ale generațiilor care coexistă și se succed; o dimensiune național-statală, regională și mondială – în sensul comparabilității criteriilor de optimizare, atât pe plan național, cât și la nivel regional sau global- mondial.” (Popescu et al., 2015, a, p.83). Dezvoltarea durabilă pune accent, din punct de vedere al spațiului și timpului pe problema colectivității umane. Pentru ca dezvoltarea durabilă să-și găsească un loc mai bun pe viitor, trebuie îmbinate cele patru dimensiuni ale acesteia pentru a rezulta caracterul uman-durabil.

Caracterul uman-durabil are ca scop depășirea problemelor care împiedică progresul dezvoltării durabile – deteriorarea mediului natural, industrializarea acelerată, creșterea urbanizării, prin procese care duc la compatibilitatea medului creat de om (mediul urban) cu mediul natural, dar și la interesele populației pe termen lung.

Cu puțin timp în urmă, dezvoltarea durabilă era un concept care viza doar ecologia și problemele ecologice, dar în ultima perioadă acesta s-a dezvoltat și s-a extis asupra altor domenii, aici fiind inclus și turismul, care a devenit mai apoi, turism durabil.

Pentru a asigura calitatea serviciilor, turismul trebuie să colaboreze și cu alte industrii și să fie activ în ceea ce privește dezvoltarea durabilă. Programele de dezvoltare turistică duc la anumite modificări într-o zonă, de aceea turismul durabil pentru a introduce programe bazate pe dezvoltarea durabilă trebuie să dețină un suport din partea altor industrii.

„Dorind un model de dezvoltare durabilă proprie fiecărui teritoriu, fiecărei destinații turistice, nicidecum universal valabil și aplicabil în orice teritoriu, observăm, analizând jocul „etimologic”, dar cu mult sens: Turism + Dezvoltare Durabilă = Turism durabil, inserția unor constrângeri, asemănări, diferențieri, care solicită o analiză și mai atentă. Este știut că fiecare teritoriu își are istoria sa, identitatea sa, resursele sale, în funcție de care se poate dezvolta o formă de turism sau alta, respectându-i imperativ particularitățile economice, sociale, ambientale.” (Popescu et al., 2015, b, p.87).

Din acest punct de vedere, trebuie stabilit, în primul rând, un pronostic al teritoriului având ca obiectiv descifrarea influențelor dezvoltării durabile în ceea ce privește oportunitățile și amenințările teritoriului. În al doilea rând, trebuie întocmit un proiect de dezvoltare a turismului durabil adaptat teritoriului dat, acest proiect fiind bine primit de câți mai mulți locuitori ai teritoriului. „ Nu în ultimul rând vor trebui respectate anunmite „clauze” de dezvoltare teritorială, punând în operă, progresiv, acțiuni care vizează ameliorarea ofertei publice, a produsului turistic local, înlăturând parazitarea acestei acțiuni durabile de altele ilogice ( jocurile de putere, jocurile de interes între părțile interesate etc.)” (Popescu et al., 2015, c, p.88). În aceste condiții, actorii implicați: dezvoltarea durabilă și turismul, sunt nevoiți să realizeze o ofertă turistică specifică care să răspundă cererilor turiștilor.

Turismul durabil este un turism care conduce la gestionarea tuturor resurselor în așa fel încât economia și nevoile sociale pot fi completate menținând în același timp integritatea culturală, procesul ecologic și sistemul de susținere a vieții. Putem rezuma durabilitatea în 4 categorii: economice, culturale, comunitatea și durabilitatea ecologică.

Durabilitatea economică:

Să ofere stimulente financiare întreprinderilor pentru a adopta principiile de durabilitate;

Să promoveze în rândul clienților un comportament etic și conștient față de mediu;

Utilizarea unor linii directoare aprobate la nivel internațional și revizuite pentru certificare și formare;

Să gestioneze o parte din venituri generate pentru a ajuta la dezvoltarea de produse de formare și de marketing etic.

Durabilitatea culturală:

Educarea turiștilor în ceea ce privește un comportament acceptabil;

Educarea industriei turismului cu privire la comportamentul preferat și acceptabil;

Protejarea diversității culturale;

Stabilirea unor programe de educație și de formare pentru a îmbunătăți și a gestiona moștenite și resursele naturale.

Durabilitatea comunității:

Îmbunătățirea capacității resurselor umane locale;

Să ofere stimulente financiare pentru ca întreprinderile locale să intre în industria turismului;

Turismul ar trebui să ofere locuri de muncă de calitate pentru populația locală;

Comunitate ar trebui să mențină controlul asupra dezvoltării turismului.

Durabilitatea ecologică:

Să monitorizeze cercetarea privind impactul real al turismului;

Să promoveze un comportament responsabil în turism;

Să promoveze turismul în zone protejate, cum ar fi parcurile naționale;

Îdentificarea unui comportament acceptabil în rândul turiștilor.

2.2.1 Efectele turismului asupra dezvoltării durabile

Turismul, așa cum a fost expus de către persoanele care au dus la înfințarea acestuia, reprezintă lumea în care vom conviețui cu ceilalți, „o singură etnie: rasa umană prezentată în specificitatea ei, element cu element pentru diversitate. Cu trecut, prezent și speranțe.” (Popescu et al., 2015, d, p.89). În acest fel, orice deficiență poate duce la afectarea emoțională a turiștilor.

Turismul poate aduce un plus la dezvoltarea durabilă a teritoriilor, deoarece acestea sunt cele care se află într-o relație de interdependență cu mediul natural, social și economic.

„Desigur, mai sunt multe de realizat, căci efectele dezechilibrante, destabilizatoare (vezi fig. 2.2) și rezistențele la schimbare, din nefericire mai persistă, în ciuda unei implicări masive a colectivității teritoriale spre o dezvoltare durabilă” (Popescu et al., 2015, e, p.88).

Fig. 2.4 Efecte stabilizatoare (+) și destabilizatoare (-) ale turismului asupra dezvoltării durabile

(Popescu, et. al., 2015, p.89)

Dezvoltarea durabilă a turismului are un rol fundamental în refacerea economică a României. Pentru a face trecerea produsului turistic de la valori tradiționale la cele care coincid cu standardele turiștilor străini trebuie introduse și promovate anumite acțiuni ce presupun, „pe de o parte, derularea proceselor de educare și formare a unei mentalități adecvate actualului tip de dezvoltare, iar pe de altă parte, accentuarea dezvoltării durabile în regiunile de recepție turistică.” (Popescu et al., 2015, f, p.88).

Dezvoltarea durabilă este astăzi un concept ce face referire la ceea ce ne înconjoară, ne constrânge să chestionăm acțiunile noastre asupra planetei, dar și asupra sistemelor sociale și economice. „Ea, ca dezvoltare durabilă, ne apare ca o deschizătoare de drumuri spre noi reflexii, noi proiecte de acțiune, consacrând astfel un mod de gândire, chiar guvernare, inedit, bazat pe cooperarea și negocierea cu toți actorii implicați în aplicarea unei durabilități în teritoriu (fig. 2.3).” (Popescu et al., 2015, g, p.90).

Fig. 2.5 Mizele prioritare ale diferiților actori locali în acțiunea de dezvoltare durabilă a turismului

(Popescu et al., 2015, p.90)

Dezvoltarea durabilă poate fi considerată chiar un ideal menținut pentru a păstra și proteja puterea politică și economică deținută. Pentru a găsi soluția acestei probleme este neceară ajustarea sistemelor „socio-economice și ecologice acestui„dat” al mondializării: Dezvoltarea durabilă.” (Mazilu, M., 2011, f, „Turism și dezvoltare durabilă”, Editura Universitaria, p. 110).

„Durabilitatea, pentru turism la fel ca și pentru alte industrii, are trei aspecte independente: economic, socio-cultural și de mediu. Dezvoltarea durabilă implică permanență, ceea ce înseamnă că turismul durabil presupune utilizarea optimă a resurselor (inclusiv a diversității biologice), minimizarea impactului negativ economic, socio-cultural și ecologic, maximizarea beneficiilor asupra comunităților locale, economiilor naționale și asupra conservării naturii. Ca o consecință firească, durabilitatea se referă și la structurile manageriale necesare în vederea îndeplinirii acestor deziderate.” (Mazilu, M., 2011, g, „Turism și dezvoltare durabilă”, Editura Universitaria, p. 110).

Pentru practicarea unui turism durabil de calitate, acesta trebuie să fie într-o relație de subordonare cu „planurile naționale și regionale de dezvoltare economică și socială.”(Mazilu, 2011, h, p. 110). Scopurile activităților desfășurate în cadrul turismului durabil sunt de natură economică (creșterea veniturilor naționale sau regionale datorită creșterii volumului încasărilor în turism, valorificarea resurselor), socială (crearea de noi locuri de muncă, implicarea comunităților locale), sau ecologică (conservarea biodiversității, protejarea ecoturismului). „Unii specialiști preferă să vorbească despre dezvoltarea durabilă a turismului, mai degrabă decât despre un turism durabil, primul referindu-se la toate aspectele dezvoltării, iar al doilea la unele aspecte și componente ale turismului – cum ar fi transportul aerian la mare distanță care pot pur și simplu să nu fie durabile, în condițiile tehnologiilor actuale, chiar și cu utilizarea celor mai bune practici.” .” (Mazilu, M., 2011, i, „Turism și dezvoltare durabilă”, Editura Universitaria, p. 110).

Implicarea turismului în dezvoltarea durabilă este marcat ca fiind un proces politic și social în derulare. În pofida crizei economice mondiale, turismul se află astăzi într-o ascensiune continuă, însă, prețul acestei forme de dezvoltare durabilă este oferit tuturor teritoriilor.

2.2.2 Formele turismului durabil

Turismul durabil reprezintă dezvoltarea tuturor formelor de turism, printr-un management și marketing turistic, care să respecte integritatea naturală, socială și economică a mediului, astfel încât utilizarea resurselor naturale și culturale pot fi făcute în beneficiul viitoarelor generații.

Turismul ecologic sau ecoturismul, turismul rural, agroturismul, turismul verde, turismul echitabil, turismul „blând”, turismul responsabil, sunt doar câteva din formele turismului durabil.

Turismul ecologic sau ecoturismul „reprezintă denumirea generică pentru exploatarea (comercializarea) resurselor naturale, sub formă de produse turistice, în mod durabil.” (Mazilu, M., 2011, j, „Turism și dezvoltare durabilă”, Editura Universitaria, p. 94). Este considerat a fi turism ecologic sau ecoturism doar acel turism care se derulează în cadrul ariilor naturale protejate, adică destinații ce au ca atracții principale flora, fauna și patrimoniul cultural (rezervații naturale, parcuri naționale).

Ecoturismul este pe cale de a uni conservarea, comunitățile și călătoriile durabile. Acest lucru înseamnă că cei care implementează, participă la activitățile ecoturismului pe piață ar trebui să adopte următoarele principii ale ecoturismului:

Minimizarea efectelor fizice, sociale, comportamentale și psihologice;

Sensibilizarea și respectul față de cultură și de mediu;

Oferă experiențe pozitive atât pentru vizitatori, cât și pentru gazde;

Oferă beneficii financiare directe pentru conservare;

Genereză beneficii financiare atât pentru populația locală, cât și pentru industria privată;

Oferă experiențe memorabile pentru vizitatori ce ajută la creșterea sensibilizării țării gazdă în ceea ce privește climatul politic, de mediu și social;

Proiectarea, construcția și exploatarea instalațiilor cu impact redus.

Ecoturismul este destinat să ofere o perspectivă turiștilor în ceea ce privește impactul ființelor umane asupra mediului înconjurător, precum și pentru a favoriza o mai mare apreciere a habitatelor naturale.

Turismul rural se axează pe participarea activă într-un stil de viață rural. Acesta poate fi o variantă a ecoturismului. Multe sate rurale pot facilita turismul, deoarece mulți săteni sunt primitori și dornici să primească (și uneori chiar găzduiască) vizitatori. Mecanizarea agriculturii și reducerea lucrului manual determină tinerii să se mute în zone urbane. Există, totuși, un segment al populației urbane, care este interesată în vizitarea zonelor rurale și înțelegerea stilului de viață.

Fig. 2.6 Structura de definiții ale turismului rural

(Sursa: adaptare după System of definitions of rural tourism, http://protmed.uoradea.ro/facultate/anale/ecotox_zooteh_ind_alim/2008/Pakurar.pdf)

Agroturismul este o componentă a turismului rural, cu implicații în valorificarea resurselor locale, cât și în îmbunătățirea nivelului de trai al populației, în dezvoltarea socială și economică a localității rurale și a comunității, în protecția și conservarea mediul natural și artificial, în contextul unei activități economice bazate pe principii ecologice.

Între turismul rural și agroturismul există o relație de la întreg la o parte, căci agroturismul este una dintre componentele turismului rural. Cu toate acestea, agroturismul, din moment ce se realizează în principal în zonele agricole diversificate, în zone izolate sau aproape izolate, care impun auto-asigurarea resurselor necesare pentru a trăi sau în cazul în care există o specializare profundă, creează poziții monopole în ceea ce privește producția anumitor produse apreciate și necesare produselor alimentare (în creștere produselor alimentare, regiuni viticole, sate pastorale, Delta sau alte zone) piscicultură.

Turismul de masă este cel responsabil de influențele negative cele mai vizibile și profunde la nivelul zonelor de destinație, deoarece acestea sunt în cele mai multe cazuri, negative și au impacturi nedorite.

Agroturismul are anumite caracteristici care îl diferențiază de turismul tradițional, standard:

Consumul turistic are loc în mediul rural, în acest caz sunt esențiale: calitatea pensiunii și a serviciilor de bun venit de la fermieri, cunoașterea naturale, umane, și mediul cultural, precum și originalitatea produselor turistice;

Oferta turistică este autentică, diferențiată, multiplă în diversitatea sa, organizată și administrată de către agricultori, deci de către oamenii din sat;

Este o activitate economică complementară exploatației agricole și nu o alternativă sau substitut al acestuia;

Acesta oferă populației cu venituri reduse posibilitatea de odihnă și confort, pentru a se recreea în timpul vacanțelor sau în week-end în peisajul pitoresc al mediului rural, cu valori culturale și educaționale și cu o anumită ospitalitate;

Aceasta nu necesită mari investiții pentru pregătirea infrastructurii turistice și suprastructurii sau pentru alte astfel de instalații;

Marile aglomerări turistice de pe litoral sau în stațiunile balneare sau montane sunt evitate;

Este un turism al cărui specific este faptul că oferta este diversificată și foarte diseminate în spațiu; se pare că nu aduce pagube prea multe mediului natural și artificial, dar trebuie să se aibă în vedere un anumit "prag ecologic" și un "prag fizic". În cazul în care această caracteristică trebuie să fie inclusă în întregime în conceptul de ecoturism, trebuie să avem în vedere "capacitatea de cazare" a satului și a zonei limitrofe, în special în condițiile unei vacanțe de vară (facilități, echipamente, servicii, comunicarea cu populația internă )

Nu este compatibil cu turismul de masă.

Geoturismul are ca scop stabilirea unui alt tip de turism, care își propune să sprijine mediul național, patrimoniul cultural, precum și elementele geologice specifice pentru o anumită destinație. Acesta subliniază susținerea, conservarea și optimizarea relațiilor dintre toate părțile implicate în turism, agențiile guvernamentale, agențiile non-guvernamentale, turiștii, agențiile de turism și comunitățile locale.

Cel mai adesea, geoturismul a fost confundat cu ecoturism, datorită caracteristicilor similare care le dețin. Ecoturismul se referă în principal la activitățile organizate în natură, cum ar fi excursii montane, animale și plante de studiu, etc., dar pot include, de asemenea, activități culturale, cu o componentă educațională, de învățare să respecte natura și cultura zonei.

Geoturism trebuie să fie înțeles ca o nouă direcție, în cazul în care administrația publică locală și comunitățile locale trebuie să se implice, pentru a înțelege cum pot avea un turism prosper în zonele pe care le reprezintă.

„Turismul „dulce” („blând”). În afara scopului de protejare a naturii, care reprezintă un numitor comun pentru toate formele de turism ce urmăresc compatibilitatea cu mediul, precum și a celui de protejare a sănătății oamenilor, acest tip de turism are și alte scopuri: pe de o parte, cel de ordin social (respectul pentru obiceiuri, tradiții, structurile sociale și familiale ale populației locale), iar pe de altă parte, cel de ordin economic (repartiția echitabilă a veniturilor, diversificarea ofertei turistice). Turismul „dulce” se demarcă de formele artificiale și impersonale ale turismului de masă.” (Mazilu, M., 2011, k, „Turism și dezvoltare durabilă”, Editura Universitaria, p. 95).

Avantajul final a fost acela de a putea dezvolta forme nepracticate ale turismului ecologic, de a elabora strategii noi de promovare, de a atrage un număr cât mai mare de turiști, dar și de a atrage noi investitori.

2.2.3 Câmpuri de acțiune ale actorilor în cadrul turismului durabil

„Turismul durabil nu este un produs turistic, ce se poate vinde turiștilor. Turismul durabil este un mod de a concepe și de a planifica și gestiona durabil activitățile tuirstice. În același timp și o schimbare în stilul de gestionare, în comportamente, în mentalități și obiceiuri.” (Mazilu, M., 2011, l, „Turism și dezvoltare durabilă”, Editura Universitaria, p. 110).

În desfășurarea unui turism durabil nu există tehnici de succes, însă putem lua în considerare anumite direcții de acțiune, precum:

Elaborarea unui plan de dezvoltare a turismului durabil;

Promovarea turismului durabil;

O mai bună comunicare în cadrul dezvoltării durabile;

Încadrarea dezvoltării durabile ca agent de fructificare a turismului;

Inițierea tursmului în dezvoltarea durabilă pentru derularea unui turism de calitate.

Pentru dezvoltarea ecoturismului și a turismului durabil trebuie înființate programe de educare a populației cu scopul de a respecta natura și monumentele istorice și de artă.

Discuțiile pe tema turismului durabil sau dezcoltării turismului durabil au început să prindă formă pe baza câmpurilor de acțiune ale actorilor care prezintă un interes aparte pentru acesta (fig. 2.4).

Fig. 2.7 Câmpuri de acțiune ale actorilor în cadrul turismului durabil

(Popescu et al., 2015, p.97)

„Toți actorii trebuie sa îndeplinească o sarcină concretă pentru a da forța necesară dezvoltării turismului durabil și pentru ca fiecare dintre ei să obțină beneficii, prin păstrarea unui mediu turistic atractiv, care să protejeze în același timp mediul înconjurător.” (Popescu et al., 2015, h, p.96). În politica de dezvoltare a turismului se cere o mai mare implicare din partea persoanelor în cunoștiință de cauză. Pentru a menține un control asupra dezvoltării echilibrate a turismului durabil, trebuie „îmbrățișate”, de câte ori este nevoie, măsuri care să rectifice orice instabilitate.

Experții în turism au hotărât să pună accent pe calitatea, durabilitatea și preînnoirea serviciilor, astfel încât, vor încerca să îmbunătățească normele din acest domeniu.

Autoritățile locale care se ocupă cu administrarea turismului, populația locală, dar și turiștii joacă un rol de o importanță deosebită, reprezentând astfel actorii de bază ai acestui proces. Contribuția acestora depinde de ceea ce își propune fiecare să înfăptuiască, de propriile scopuri și de modul de a vedea rezultatul scontat, de posibilitățile lor financiare, dar și de importanța pe care o dețin. Astfel, pentru derularea unui turism durabil putem vorbi despre următoarele activități:

Pentru a pune în practică un turism durabil, turiștii trebuie să dea dovadă de respect față de mediul ambiant, de natură și să dea o atenție mai mare contactului cu localnicii;

În turism se alocă un capital mai mare cadrului economic, în așa manieră încât, din punct de vedere tehnic mediul natural să capete o calitate superioară;

„Autoritățile care gestionează turismul au un rol central, foarte important în managementul destinației turistice și, implicit, în dezvoltarea produselor turistice aferente, având totodată responsabilitatea promovării, în mod proporțional, a mediului, populației și semnificației economice pe care turismul o oferă regiunii; ele trebuie să împartă aceste resurse în toate domeniile”. (Popescu et al., 2015, i, p.98).

„Potrivit lui „Earth Pledge” (Garanția Pământului), turismul durabil încurajează tursmul moderat și respectă omul și mediul înconjurător prin dezvoltarea infrastructurilor și dezvoltarea unor sisteme financiare eficiente ce urmăresc să asigure compatibilitatea intereselor publice și private. În același timp creează o compatibilitate între interesele turistului cu imlicarea directă a comunității, oprortunitățile de afaceri cu condițiile mediului înconjurător.” (Mazilu, M., 2011, m, „Turism și dezvoltare durabilă”, Editura Universitaria, p. 99).

2.3 Principii ce trebuie decurse pentru realizarea unui turism durabil

Pentru a ajunge la performanțe în domeniul turismului durabil, au fost puse în circulație anumite principii ce trebuiesc luate în considerare de către toate persoanele implicate în sectorul turistic. Dintre aceste principii amintim:

„O abordare globală și integrată – În planificarea și dezvoltarea turismului, ar trebui să se țină seama de totalitatea impacturilor pe care acesta le are. De asemenea, turismul trebuie să fie bine echilibrat și integrat în cadrul activităților care au un impact asupra societății și mediului.

Planificarea pe termen lung – Dezvoltarea durabilă se referă la protejarea nevoilor generațiilor viitoare, precum și ale prezentei generații. Planificarea pe termen lung necesită abilitatea de a susține acțiuni de-a lungul timpului.

Găsirea unui ritm adecvat pentru dezvoltare – Nivelul, ritmul și forma dezvoltării ar trebui să reflecte și să respecte caracterul, resursele și nevoile comunităților gazdă și ale destinațiilor.

Implicarea tuturor părților interesate – O abordare durabilă necesită participarea amplă și angajată în procesul de luare a deciziilor și de punere în aplicare din partea tuturor părților vizate de rezultate.

Utilizarea celor mai bune cunoștințe disponibile – Politicile și acțiunile ar trebui să fie elaborate e baza celor mai bune și recente cunoștințe disponibile. În întreaga Europă, ar trebui împărtășite informațiile privind tendințele și efectele turismului, precum și competențele și experiențele.

Reducerea și gestionarea riscurilor (principiul precauției) – În cazul în care există incertitudini cu privire la rezultate, ar trebui realizată o evaluare completă și luate măsuri de prevenire pentru a evita producerea de efecte dăunătoare asupra mediului sau a societății.

Repercutarea efectelor asupra costurilor (utilizatorul și poluatorul plătesc) – Prețurile ar trebui să reflecte costurile reale pentru societate generate de activitățile de consum și de producție. Această măsură nu vizează numai poluarea, ci și utilizarea de echipamente care generează costuri semnificative de gestiune.

Stabilirea și respectarea limitelor, acolo unde este cazul – Ar trebui recunoscută capacitatea limită a anumitor situri și regiuni, iar acolo unde este cazul, ar trebui să existe voința și capacitatea de a limita dezvoltarea turismului și numărul turiștilor.

Realizarea unei monitrizări continue – Durabilitatea presupune înțelegerea efectelor și vigilența cu privire la acestea, pentru a putea aduce schimbările și îmbunătățirile necesare.” (Mazilu, M., 2011, n, „Turism și dezvoltare durabilă”, Editura Universitaria, p. 284).

Actorii interesați în turism au acceptat valoarea durabilității și se străduiesc ca serviciile prestate să capete o calitate superioară, de aceea este necesar să se înregistreze schimbări în linie ascendentă pentru a se ajunge la rezultatul scontat.

Pentru a ajunge la rezultate concludente, propunerile prezente dar și cele viitoare ar trebui să colaboreze, astfel, se presupune că procesul benevol și continuu trebuie să devină durabil. Astfel de proces ar trebui sprijinit de către toți actorii interesați din sectorul turistic de pe continentul european, precum: „diferitele niveluri ale administrației – autorități locale, organizații de gestionare a destinațiilor, regiuni, state membre – precum și Comisia Europeană, întreprinderile, turiștii și orice alt organism pot stimula, sprijini și influența turismul.” (Mazilu, M., 2011, o, „Turism și dezvoltare durabilă”, Editura Universitaria, p. 285).

Garanția succesului pentru un astfel de turism presupune:

Stimularea inițiativei private în domeniul turismului și crearea unui cadru pentru susținerea turismului local;

Valorificarea potențialului turistic al județului, prin dezvoltarea, diversificarea și promovarea ofertei turistice;

Dezvoltarea durabilă a turismului prin: utilizarea rațională a resurselor turistice și promovarea măsurilor de conservare și de protecție a mediului, în conformitate cu prevederile legislației naționale privind mediul;

Maximizarea potențialului turistic prin integrarea turismului cu alte domenii industriale regionale;

Sprijin pentru instituțiile locale și pentru operatorii de a realiza și de a modifica resursele în funcție de cerințele comunității;

Dezvoltarea industriei turismului prin investiții directe în crearea și construirea de obiective generale și turistice de infrastructură;

Revigorare a turismului, prin inițiative locale eficiente;

Stimularea inițiativelor locale în domeniul turismului prin crearea unor interese reciproce;

Maximizarea beneficiilor economice pentru populație din cauza dezvoltării turismului în vederea realizării durabilității economice;

Dezvoltarea turismului prin creșterea calitativă a serviciilor turistice, cu scopul de a atrage noi vizitatori;

Dezvoltarea potențialului turistic insuficient utilizat;

Îmbunătățirea condițiilor de mediu în zonele turistice;

Îmbunătățirea imaginii zonelor turistice;

Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de transport;

Accentuarea patrimoniului natural, arhitectural și cultural prin acțiuni specifice;

Promovarea turismului pentru agrement și sport.

Acestea fiind spuse, turismul și destinația turistică trebuie să devină un element de compunere, un „unul singur”, pentru a se îndrepta în direcția durabilității și competitivității și pentru a căpăta „acel atribut al Excelenței”. Mazilu, M., 2011, p, „Turism și dezvoltare durabilă”, Editura Universitaria, p. 285).

2.4 Influența globalizării în turism

Fig. 2.8 Globalizare, durabilitate și toleranță

(http://alglobalchall.blogspot.ro/)

Turismul durabil sau sub alte forme, reprezintă una dintre cele mai mari activități economice lucrative și multinaționale din lume, și se clasează printre primele cinci industrii de export pentru 83% din țări. Implică cele mai mari fluxuri de bunuri, servicii și oameni de pe suprafața pământului, și este, prin urmare, expresia cea mai vizibilă a globalizării.

Turismul este unul dintre cele mai importante domenii afectate de globalizare. Putem spune ca sectorul turistic, care crește într-un ritm alert, determină rezultate ce susțin procesul de globalizare. În afară de aceasta ne oferă posibilitatea de a întâlni diferite culturi, de asemenea observăm schimbări importante în țările care încearcă să atragă turiști cu scopul de a spijini cerințele și nevoile turiștilor.

În general, putem observa efectele globalizării asupra turismului în trei explicații:

Economiile mondiale au liberalizat relațiile culturale și politice dintre țări și au ajutat la dezvoltarea transportului și comunicațiilor, pe de o parte au fost în creștere interesele oamenilor pentru noi țări și, de asemenea, a fost facilitată calea de a ajunge la acestea.

Curiozitatea pentru locurile în care rulează filme în cinematografe, în care au loc turnee sportive, festivaluri, conferințe și alte activități similare atrag oamenii către noi locuri geografice. Oportunitățile rapide și ieftine ale căilor de comunicații, cum ar fi telefoanele mobile, internetul furnizează posibilități accesibile de comunicare chiar și celor mai îndepărtate regiuni ale lumii. De asemenea, relațiile tot mai mari dintre țări au facilitat treacerea dincolo de frontiere. În prezent, multe țări oferă turiștilor posibilități mult mai ușoare de a intra în țară, de asemenea, încurajează turismul prin reducerea reglementărilor privind pașapoartele, vizele și de schimb valutar.

Una dintre cele mai importante întoarceri ale liberalizării în economia mondială a fost procesul perceptibil de creștere. Efectul globalizării nu are sursă din creșterea producției, ci din creșterea comerțului. Creșterea bunăstării indivizilor a jucat un rol important în creșterea și dezvoltarea turismului mondial.

Celălalt efect al globalizării în sectorul turismului transmite că se produce inegalitatea veniturilor între țări.

Globalizarea a deschis noi oportunități pentru dezvoltarea turismului. Ea a facilitat creșterea turismului prin evoluția tehnologiei electronice, de comunicare și de transport. Răspândirea rapidă a tehnologiei informației a îmbunătățit eficiența industriei turismului, operațiunile sale, precum și calitatea serviciilor oferite consumatorilor. S-a generat, de asemenea o creștere a cererii de noi servicii turistice, cum ar fi computerizarea hotelurilor și rezervările de autoturisme, servicii de rezervare on-line, teleconferințe, broșuri video, cartele inteligente. Impactul tehnologiei și al internetului a afectat dramatic toate operațiunile industriei de turism și a redus în mod semnificativ nevoia de intermediari de călătorie.

Globalizarea afectează cultura și ideile, iar engleza este posibil să devină "lingua franca" în lume. În acest proces, puterea statelor naționale a slăbit influența asupra evenimentelor. Desigur, impactul globalizării în lume este mai mare în cele trei domenii principale și de dezvoltate: America de Nord, Europa de Vest și Asia de Est, și în cele din urmă în ultimele părți ale lumii dezvoltate, cum ar fi Africa.

Mișcare, deplasarea oamenilor este, de asemenea, o consecință a globalizării și din ce în ce contribuie la acest proces. Omul de afaceri călătorește în jurul lumii, urmărind comerțul internațional pentru angajații lor. Conferințele și expozițiile sunt în creștere numerică, atât pe plan internațional și la nivel global.

Turismul global este înconjurat de guvernele naționale, care amplifică ambiția de a câștiga o parte cât mai mare a acestui tip de comerț înfloritoar și să mențină un sold pozitiv al comerțului. Corporatiile globale sunt în căutare de turiști și caută să deschidă noi zone pentru călătorii. Grupuri hoteliere majore, cum ar fi lanțul hotelier Holiday Inn sau lanțuri de restaurante cum ar fi McDonalds, comercianți ca Body Shop si branduri precum Coca-Cola sunt împrăștiate în întreaga lume.

Această globalizare a industriei turismului are rezultatul inevitabil: apariția unor produse standard. Hoteluri din întreaga lume au devenit similare, pentru a corespunde serviciilor, cerințelor clienților. Pentru că restaurantele și comercianții cu amănuntul au logo-urile expuse și spoturi publicitare, străzile au devenit similare. În același timp, există idei difuze cu privire la rezultatele turismului din lume. Modelele de succes sunt reproduse pretutindeni: atractii turistice, festivaluri și târguri,centre de convenție. Putem spera pentru o dezvoltare teritorială durabilă în Europa?

O politică de dezvoltare durabilă și de dezvoltare regională echilibrată, înseamnă, în conformitate cu CEMAT (Conferința Europeană a Miniștrilor Responsabili cu Amenajarea Teritoriului), următoarele principii directoare pentru dezvoltarea regională durabilă în Europa, Hannover, 2000:

Promovarea coeziunii teritoriale printr-o dezvoltare socio-economică echilibrată în creșterea competitivității;

Promovarea măririi generate de dezvoltarea funcțiilor urbane și îmbunătățirea relațiilor urban-rural;

Promovarea unor condiții de accesibilitate mai echilibrate;

Facilitarea accesului la informații și cunoștințe;

Reducerea impactului negativ asupra mediului;

Capitalizarea patrimoniului cultural ca factor de dezvoltare;

Capitalizarea și protejarea resurselor și a patrimoniului natural;

Dezvoltarea resurselor energetice menținând în același timp securitatea mediului;

Promovarea calității și a turismului durabil;

Limitarea efectelor preventive ale catastrofelor naturale.

În concluzie, politicile macroeconomice în domeniul turismului, indiferent dacă este furnizat de către guvernele din diferite țări sau diferite instituții ale Uniunii Europene specializate în domeniu, lanțuri hoteliere majore și autorități și instituții din România, din rezultatele și impactul lor asupra societății, sunt realități care pot fi studiate și puse în aplicare în mod corect, cu efect pozitiv imediat și în viitor, evitând crearea unor disparități regionale nedorite.

În spirit de coordonare a inițiativelor de dezvoltare regională cu prioritățile naționale și orientările UE, este nevoie de o planificare atentă pentru a conserva și de a spori, în special, acei factori care îl disting ca destinație turistică și dezvoltarea durabilă, prin implicarea comunității locale. Are loc la toate nivelurile: nivelurile și obiectivele naționale, regionale și locale:

pentru a identifica accesul la marketing, dezvoltare, organizare industrie, etc .;

să se adapteze la condițiile economice generale, situația cererii, alți factori externi de mediu;

pentru a menține unicitatea resurselor naturale și cultura locală și socială, arhitectura locală, evenimentele și activitățile locale, etc .;

pentru a crește gradul de conștientizare a beneficiilor din turism, creând o imagine clară, pozitivă a zonei ca destinație turistică, programe de marketing eficiente prin cooperarea operatorilor de turism, etc .;

pentru a elimina concurența inutile și posibila frecare între operatorii de turism locali, atitudinea ostilă a locuitorilor față de turiști, modificarea permanentă a resurselor naturale și istorice, a crescut caracterul sezonier, probleme de poluare, etc.

Pentru a stabili un echilibru adecvat între bunăstarea turiștilor, nevoile mediului natural și cultural, precum și dezvoltarea și competitivitatea destinațiilor și a întreprinderilor, este necesară o abordare politică integrată și holistică, în care toate părțile interesate împărtășesc aceleași obiective.

Capitolul 3.

Studiu de caz: „Valorificarea potențialului turistic al Regiunii Sud- Vest Oltenia”

Regiunea Sud-Vest Oltenia este una din regiunile de dezvoltare ale României; aceasta beneficiază de un important fond turistic, cu toate acestea aici turismul nu este foarte bine dezvoltat. Studiul efectual are drept obiectiv valorificarea potențialului turistic al regiunii.

Acest studiu de caz prezintă, în primul rând, caracteristicile socio-economice ale regiunii cu tot ce cuprind acestea, cadrul natural, economic și social. De asemenea, s-a încercat punerea în valoare a fondului turistic, atât natural cât și antropic, prin menționarea componentelor fizico-geografice din zona dar și al componentelor antropice ce reprezintă o atracție pentru turiști. Prin prezentarea infrastructurii turistice (infrastructura generală de acces, unități de cazare) dar și a circulației turistice (fluxurile interne și externe ale turiștilor) s-a evidențiat infrastructura deficitară din anumite zone ale regiunii, lipsa promovării teritoriului din punct de vedere turistic dar și faptul că regiunea reprezintă o atracție pentru turiști chiar și în lipsa acestei promovări.

Pentru valorificarea potențialului turistic al regiunii trebuie schimbată perspective asupra circulației turistice din zonă, accentual trebuie pus pe sosiri ale turiștilor străini dar și români din alte zone ale tării pe teritoriul regiunii, nu pe plecări ale locuitorilor regiunii în alte zone turistice; acest lucru ar duce la o dezvoltare considerabilă a turismului în Regiunea Sud-Vest Oltenia.

Caracterizarea socio-economică a Regiununii Sud-Vest Oltenia

3.1.1 Cadrul natural și localizarea geografică

Fig. 3.1 Așezarea geografică

(http://www.posmediu.ro/craiova)

Regiunea Sud- Vest Oltenia este situată în partea de sud-vest a României, delimitată la nord de Carpații Meridionali, la est de râul Olt și spre sud-vest de fluviul Dunărea, Regiunea ocupă 12,25% din suprafața țării.

Oltenia cuprinde toate formele de relief: munți, dealuri,podiș și câmpie. La nord este zona muntoasă unde se remarcă două masive: Parâng și Retezat-Godeanu. La sud de zona carpatică se află Subcarpați reprezentați printr-un sir de dealuri și depresiuni. În nord-vest se află Podișul Mehedinți iar la sud de zona subcarpatică se află Podișul Getic. În sudul regiunii se află Câmpia Olteniei. Rețeaua hidrografică a regiunii este reprezentată de râul Olt și Jiu, care străbate regiunea de la nord la sud și o împarte în două părți egale.

Fig. 3.2 Harta fizico-geografică a Regiunii Sud- Vest Oltenia

(Popescu, et. al., 2015, p.19)

3.1.2 Cadrul economic

Tabelul 3.1 Structura medie a populației activă la nivelul anului 2014

(Sursa: prelucrare date INS, 2016)

În anul 2014 populația activă a regiunii se ridică la cifra de 911,1 mii persoane, din care populația activă reprezintă 58,1%. În timp ce, rata șomajului întregistrată a fost de 7,9%, fiind un total de 72,8 mii șomeri.

3.1.3 Cadrul social

Regiunea Sud- Vest Oltenia are în componență județele: Dolj, Gorj, Olt, Mehedinți și Vâlcea, cu un număr de 40 orașe și municipii, 408 comune și 2070 de sate.

La 1 iulie 2014, Regiunea Sud-Vest Oltenia avea o populație de 2.024.554 locuitori cu o densitate de 69,3 loc/km².

Fig. 3.3 Județele Regiunii Sud- Vest Oltenia

(http://www.isc-web.ro/content/directia_Sud-Vest-Oltenia.html)

3.2 Fondul turistic

3.2.1 Fondul turistic natural

Fondul turistic natural înglobează componentele fizico-geografice ale unui teritoriu, în cazul nostru Regiunea Sud-Vest Oltenia, care reprezintă o atracție pentru turiști.

Turismul montan

Munții dețin partea nordică a regiunii, fiind întâlniți in județele Gorj, Vâlcea și Mehedinți. Încă din cele mai vechi timpuri munții au reprezentat pentru populație un adăpost dar și un loc de unde și-au putut procura hrana. Datorită numeroaselor drumuri și poteci putem spune că spațiul montan are un grad ridicat de accesibilitate ceea ce duce la valorificarea turismului în zonă.

Cu o mare valoare turistică sunt următoarele forme de relief: crestele Munților Parâng, Căpățânii, Lotru, circurile și văile glaciare din Parâng, culmile munților Cernei și Mehedinți dar și relieful carstic, care are o extindere semnificativă în Podișul Mehedinți, Munții Cernei și Mehedinți.

În partea sudică a munților Parâng se află numeroase sectoare de chei ce conțin peșteri: Cheile Oltețului cu Peștera Plolovragi, Cheile Pârâului Galben cu Peștera Muierii, în Munții Vâlcan întâlnim Cheile Runcului cu Peștera de la Cloșani și Cheile Sohodorului, în timp ce, în Munții Mehedinți întâlnim Cheile Corcoaiei, Cheile Țăsnei, Cheile Băluței ce se află împrejurul comunei Ponoarele, acolo unde există traseu prielnic pentru practicarea cicloturismului și escaladării. La acestea se mai adaugă și Cheile Latoriței, Cheile Cheii dar și Peștera Topolnița, Peștera Bulba și Epuran, Peștera Cloșani.

Fig. 3.4 Peștera Polovragi

Autor: Dragomir Loredana

O importanță deosebită, din punct de vedere turistic, o are defileul Dunării, unde se află Cazanele Mari și Cazanele Mici.

La mare căutare este și turismul de aventură, în Oltenia fiind întâlnit în munții din grupa Parâng, munți Cozia dar și în partea sudică a gupei Retezat-Godeanu. Pe lângă drumeții, trebuie precizat și speoturismul din județele Dolj, Mehedinți și Gorj.

Fig. 3.5 Munții Parâng văzuți de pe Transalpina

Autor: Dragomir Loredana

În cadrul zonei montane din Regiunea Sud-Vest Oltenia se practică și sporturile de iarnă, în stațiunea Rânca, la Voineasa dar și pe Transalpina fiind amenajate domenii schiabile.

Fig. 3.6 Pârtie de ski din stațiunea montană Rânca

Autor: Dragomir Loredana

Resurse hidrografice

Sudul regiunii este reprezentat de Dunăre; așadar rețeaua hidrografică a regiunii este alcătuită din râuri tributare Dunării, dintre acestea menționăm Oltul și Jiul.

Fig. 3.7 Resursele turistice hidrografice

(Popescu, et. al., 2015, p.24)

Datorită râurilor în Regiunea Sud-Vest Oltenia s-a putut practica turismul recreativ axat pe înot (întâlnit cel mai des la Orșova, Drobeta Turnu-Severin, Calafat dar și la Cetate), pescuit, navigație de agrement și raftingul (practicat pe Jiu).

O importanță deosebită, din punct de vedere turistic, o au și lacurile naturale – glaciare (Gâlccescu), cele sărate de la Ocnele Mari, lacul carstic de la Zăton dar și bălțile, asa cum sunt numite lacurile din Lunca Dunării. La aceste lacuri naturale se mai adaugă și lacurile antropice ce au un scop hidroenergetic ( Porțile de Fier II).

Apele minerale și termale contribuie și ele la dezvoltarea turismului în zonă fiind folosite cu scop curativ cât și în domeniul agrementului. La Băile Olănești întâlnim ape oligominerale hipotermale, în timp ce, la Săcelu, Călimănești și Govora întâlnim ape sulfuroase.

Arii naturale protejate

Regiunea Sud-Vest Oltenia include o multitudine de parcuri naționale și naturale precum: Parcul Național Buila-Vânturarița, situat în Munții Căpățînii, Parcul Național Cozia, Parcul Național Domogled-Valea Cernei, Geoparcul Platoul Mehedinți, Parcul Natural Porțile de Fier. Aceste parcuri naționale permit practicarea unor variate forme de turism: mountain bike, escaladă, trekking, rafting, canyoning, observarea florei și faunei, activități de recreere, cercetări stiințifice etc.

Fig. 3.8 Parcuri naturale și naționale

(Popescu, et. al., 2015, p.28)

Pe teritoriul regiunii sunt situate o multitudine de arii de protecție specială acvifaunistică (SPA-uri) și situri de importanță comunitară, acestea reprezentând un element principal de atracție pentru ecoturism. Printre speciile ocrotite se află: gârlița mică, stârcul roșu, stârcul galben, rața roșie, gâsca cu găt roșu, barza albă, barza neagră, lebăda de iarnă, pelicanul creț, pelicanul comun, chira de baltă.

Fig. 3.9 Arii de protecție specială acvifaunistică (SPA-uri) și situri de importanță comunitară

(Popescu, et. al., 2015, p.30)

3.2.2 Fondul turistic antropic

Turismul istoric, religios și cultural

Pentru turismul cultural cele mai reprezentative atracții sunt: siturile arheologice și muzee, muzica și dansul, manifestări relogioase, pelerinaje, spectacole (teatru, film), elemente de arhitectură (orașe, ruine). Dintre toate acestea pentru Regiunea Sud-Vest Oltenia caracteristice sunt bisericile, civilizația rurală, vestigiile antice și medievale.

„Pentru a se ajunge la o dezvoltare durabilă a activităților turistice în aria țintă, acesta ar trebui să fie mai întâi o prioritate și unul din principalele obiective în programele pe termen mediu și lung ale tuturor actorilor implicați, să fie structurat și condus ca un sistem integrat.” (Popescu et.al., 2014).

Din punct de vedere religios, Oltenia deține peste 60 de mănăstiri și schituri ortodoxe, plasându-se pe locul al doilea după Moldova. Dintre mănăstirile situate pe teritoriul regiunii cele mai reprezentative sunt mănăstirile brâncovenești precum: Mănăstirea Hurezi, care este inclusă în lista patimoniului UNESCO, Mănăstirea Mamu și Mănăstirea Brâncoveni, la acestea se mai adaugă și mănăstirile Cozia, Tismana, Arnota și Bistrița.

Fig. 3.10 Mănăstirea Hurezi

Autor: Dragomir Loredana

Teritoriul Regiunii Sud-Vest Oltenia înglobează o multitudine de monumente ce datează încă din perioada medievală precum: castre (castrul de la Schela Cladovei, cel mai mare castru din regiune), cula, construcție specifică Peninsulei Balcanice, pe teritoriul regiunii se află 20 de astfel de monumente.

Prin crearea unor rute culturale sau includerea unor obiective în cadrul unor rute culurale existente, se realiează în fapt noi oportunități de dezvoltare locală a serviciilor turistice, dar și de susținere a noi investiții pentru modernizarea și completarea infrastructurii edilitare existente ( Simion, 2014).

Printre resursele culturale ce dețin un grad ridicat de atracție pentru turiști sunt Ansamblul urban monumental Calea Eroilor din Târgu-Jiu, ce cuprinde Coloana Infinitului, Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Aleea Scaunelor, dar și cele 90 de muzee existente în regiune.

Fig. 3.11 Coloana Infinitului și Masa Tăcerii

Autor: Dragomir Loredana

Turismul rural

Spațiul rural oferă o autentică ospitalitate bazată pe păstrarea mediului natural curat, departe de aerul poluat al orașelor, pe păstrarea tradițiilor, obiceiurilor, culturii populare dar și a gastronomiei.

În Regiunea Sud-Vest Oltenia turismul rural este întâlnit în puține sate din județele Mehedinți, Gorj și Vâlcea. În județul Dolj, în schimb, există sate care au un potențial ridicat în ceea ce privește dezvoltarea turismului rural ( Leu, Celaru, Apele Vii, Maglavit, Cetate, Poiana Mare).

Un element de atracție pentru turiști sunt festivalurile și târgurile ce se organizează în zona rurală precum: Cocoșul de Hurez (târg național de ceramică), Festivalul cântecului, dansului și portului popular gorjenesc ce se organizează la Tismana, Ponoare! Ponoare!, Călușul românesc, Urcatul oilor la munte ( festival pastoral), Florii de Salcâm și multe alte festivalui și târguri cu tematică.

Fig. 3.12 Târgul de săptămână de la Celaru

Autor: Dragomir Loredana

3.3 Infrastructura turistică

Infrastructura turistică cuprinde totalitatea bunurilor tehnice și edilitare ce asigură satisfacerea cererii turistice. Aceasta include (Cocean și colab., 2005): unitățile de cazare și alimentație publică; unitățile pentru tratament și agrement; dotările auxiliare (complementare); căile și mijloacele de transport turistic.

3.3.1 Infrastructura generală de acces

În prezent, turismul a evoluat foarte mult datorită modernizării și diversificării căilor de acces ce au permis vizitarea unor zone cu accesibile redusă.

Prin infrastructura generală de acces înțelegem căi rutiere, feroviare, aeriene și navale.

În regiune căile rutiere sunt reprezentate de drumurile europene E70, E79 și E81; în timp ce, transportul pe cale ferată, acesta este preferat de majoritatea populației datorită siguranței pe care o conferă, magistralele care oferă accesul în zonă sunt M900 și M902.

Fig. 3.13 Căi de comunicație din Regiunea Sud-Vest Oltenia

(Popescu, et. al., 2015, p.49)

Când vorbim de transportul aerian în zonă, ne referim la singurul aeroport de aici, și anume, Aeroportul Internațional Craiova, care are o importanță foarte mare pentru turismul din regiune. În ceea ce privește transportul naval, acesta este bine reprezentat în zona Dunării prin porturile de la Drobeta Turnu-Severin, Calafat, Corabia, Bechet etc.

Astfel accesibilitatea turistică în zonă depinde foarte mult de dezvoltarea căilor și mijloacelor de transport.

3.3.2 Unitățile de cazare

Fig. 3.14 Capacitatea de cazare existentă și în funcțiune în Regiunea Sud-Vest Oltenia

(1990-2014)

(Sursa: date prelucrate INS, 2016)

O componentă esențială în dezvoltarea turismului o reprezintă infrastructura turistică și anume, capacitatea de cazare a regiunii. Datele reprezentate mai sus au fost preluate de pe Institulul National de Statistică, 2015 și ne ilustrează situația capacității de cazare existente și în funcțiune din Regiunea Sud-Vest Oltenia.

Datele au fost prelucrate pentru perioada 1990-2014 și dezvăluie în primul rând, capacitatea de cazare existentă a regiunii, unde putem observa o tendință de scădere din anul 1990-26376 până în anul 2004-13936, o scădere de apoximativ 50%; până în 2012 tendința este una de creștere (19947) iar în 2014 valorile ajung la 18815.

O tendință de scădere prezintă și capacitatea de cazare în funcțiune, din 1990- 5905985 până în 2004-3703416 declinul fiind unul vizibil, de aproximativ 40%; până în anul 2014-5742454 tendința este una ascendentă, valorile apropiindu-se de cele din 1990, ceea ce înseamnă că turismul în Regiunea Sud-Vest Oltenia a început sa fie din nou valorificat.

Fig. 3.15 Tipuri de unități de cazare în Regiunea Sud-Vest Oltenia (1990-2015)

(Sursa: date prelucrate INS, 2016)

În ceea ce privește tipurile de unități de cazare din regiune putem observa că există o tendință de creștere în cazul hotelurilor, 64 în 1990 și 428 în 2015; dar și în cazul pensiunilor turistice și agroturistice al căror număr a crescut începând cu anul 2000, ajungând în 2015 la un total de 102, respectiv 105 pensiuni. În schimb, numărul campingurilor și al vilelor turistice s-a micșorat considerabil; în 1990 s-a înregistrat un total de 31 de campinguri numărul acestora scăzând până în 2015 la 6 campinguri; numărul vilelor turistice a scăzut foarte mult ajungând de la 109 vile în 1990 la 35 în 2015.

3.4 Circulația turistcă

Fluxurile turistice sunt cele mai reprezentative când vine vorba de activități turistice, acestea reprezintă deplasarea temporară a turiștilor din locul de reședință către o altă destinație.

3.4.1. Fluxurile interne –sosiri și înnoptări de turiști români

Fig. 3.16 Sosiri și înnoptări de turiști români în Regiunea Sud-Vest Oltenia

(1990-2014)

(Sursa: date prelucrate INS, 2016)

În graficul de mai sus au fost prelucrate date statistice cu privire la sosirile și înnoptările de turiști români în Regiunea Sud-Vest Oltenia, în perioada 1990- 2014.

Cu privire la sosirile turiștilor români în regiune putem observa o scădere vizibil, cu aproximativ 50%; în anul 1990 numărul de sosiri fiind de 987817, în timp ce, în 2014 acestea au scăzut ajungând la 444126.

Se remarcă astfel că înnoptările turiștilor români în regiune prezintă aceeași tendință de scădere; în 1990 numărul fiind de 3947693, în timp ce, în 2014 acesta a ajuns la 1451935 de persoane.

Urmărind graficul constatăm astfel că fluxurile interne la nivel regional în prezent îngregistrează o scădere de aproximativ 50%; aceast declin se datorează infrastructurii deficitare din anumite zone ale regiunii dar si datorită absenței promovării turistice.

3.4.2. Fluxurile externe –sosiri și înnoptări de turiști străini

Fig. 3.17 Sosiri și înnoptări de turiști străini în Regiunea Sud-Vest Oltenia

(1990-2014)

(Sursa: date prelucrate INS, 2016)

În graficul de mai sus au fost prelucrate date statistice cu privire la sosirile și înnoptările de turiști străini în Regiunea Sud-Vest Oltenia, în perioada 1990- 2014.

Analizând ambele fluxuri turistice putem observa că până în anul 2006 în regiune nu s-au înregistrat nici sosiri, nici înnoptări ale turiștilor străini; iar în perioada 2006-2014 tendința este una variabilă, cu creșteri și scăderi în rândul turiștilor străini pentru ambele fluxuri. Cel mai mare număr înregistrându-se în anul 2012 atât pentru sosiri (46490), cât și pentru înnoptări (103224).

Urmărind graficul putem observa că fluxurile externe la nivel regional prezintă o tendință variabilă, datorită lipsei promovării regiunii din punct de vedere turistic dar și datorită infrastructurii deficitare.

3.5 Turismul durabil în Regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia

Gestionarea durabilă a destinațiilor turistice este esențială pentru dezvoltarea, în special prin utilizarea eficientă a spațiului și a amenajării teritoriului și menținerea controlului asupra dezvoltării și a deciziilor de investiții în infrastructură și servicii. Asigurarea faptului că noua dezvoltare a turismului este, prin amploarea și tip, adecvată pentru comunitatea locală și pentru mediul natural, gestionarea durabilă poate îmbunătăți performanța economică pe termen lung și poziția competitivă a unei destinații. Acest lucru necesită un cadru sprijinit care să implice toate părțile interesate la nivel regional și local, precum și o structură eficientă pentru a facilita parteneriatul și conducerea eficace.

O cerință de bază pentru destinațiile turistice este să rămână competitive. Competitivitatea în turism sugerează siguranță, eficiență, calitate, productivitate ridicată, adaptabilitate, succes, management modern, produse superioare, și costuri mai mici. Puterea competitivă a unei societăți se află în avantaje competitive și competențe distinctive pe care le posedă în raport cu alți concurenți.

Scopul acestui studiu de caz este de a îmbunătăți și de a demonstra capacitatea de dezvoltare durabilă a turismului în Regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia. Datorită unei mari diversități floristice există multe aspecte distinctive ale distribuției unităților de vegetație, la numărul mare de mănăstiri, precum și la capitalul natural și antropic, Oltenia poate deveni o destinație turistică importantă.

Sărăcia văzută din exterior și impresia de neglijență față de multe monumente istorice, chiar și în zonele istorice, lipsa unui design turistic specific, activitatea turistică în contradicție cu valoarea potențialului turistic, lipsa activităților de marketing care duc la construirea unei imagini de destinație turistică, calitatea și accesibilitatea informațiilor face zona să nu fie percepută de către turiști ca destinație turistică, în mod clar diferențiată de alte destinații. Prin urmare, o soluție ar fi să se dezvolte capacitatea comunităților locale de a exploata în mod durabil resursele naturale și culturale.

Potențialul turistic este concentrat în 3 zone: Clisura Dunării – Porțile de Fier, Subcarpații din Gorj și Vâlcea, cu monumente naturale importante (peșteri, chei, canioane, rezervații) și architectonica (mănăstiri, monumente, statui), izvoare termale (Olănești, Călimănești, Căciulata), saline (Govora, Ocnele Mari), și valea Oltului, în partea de nord a orașului Râmnicu Vâlcea. Vale Lotrului, unde stațiunea Voineasa ar putea oferi condiții foarte bune pentru sporturi de iarnă, vânătoare, pescuit, alpinism și de camping, și stațiunea de schi Rânca care oferă o oportunitate deosebită pentru dezvoltarea turismului montan. Este necesar să se mărească valoarea destinațiilor turistice românești și a traseelor turistice culturale, istorice și religioase din Oltenia.

Datorită faptului că majoritatea turiștilor români au rude care locuiesc în zone rurale, aceștia nu mai prezintă interes pentru agorturism. Însă, cu toate acestea, în Regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia au fost înregistrate localități care practică turismul rural și agoroturismul, 5 localităti în județul Dolj, 12 în Gorj, 7 în Mehedinți și 9 în Vâlcea.

Având în vedere echilibrul diferitelor activități de marketing și de promovare a destinațiilor turistice, experții de călătorie și consultanții cred că există un imperativ necesar pentru a aduce Regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia pe piața turistică din România. Această recomandare ia în considerare doi factori:

în primul rând, nivelul scăzut actual al cunoașterii Regiunii de dezvoltare Sud-Vest Oltenia și a potențialului său turistic în rândul consumatorilor din principalele piețe generatoare turistice, subliniindu-se faptul ca regiunea nu are o imagine clară pe piață, pozitivă sau negativă;

al doilea factor, și anume cei care vin în regiune sunt plăcut surprinși de varietatea și calitatea atracțiile, facilitățile și întreaga experiență.

Astfel, factorii intangibili cum ar fi: vremea bună, natura/ peisajul, accesibilitatea, transformate în elemente tangibile, respectiv, un mediu plăcut, un ambient de relaxare, infrastructura, pot crea o imagine artistică favorabilă alegerii destinației de către turiști. Elementele intangibile, cum ar fi cultura locală, diversitatea sporturilor, restaurante, cafenele, etc., ceea ce poate mări valoarea unei destinații, se transformă în elemente tangibile, și anume situri istorice, evenimente (evenimente culturale, festivaluri, etc.) ce formează un mediu în care "există o mulțime de lucruri de făcut '', ele pot da o imagine psihologică pozitivă favorabilă pentru întoarcerea turistului la destinație.

Luând în considerare Agenda europeană 21 turismul durabil implică trei etape de susținere: sociale, ecologice și economice.

Etapa socială

Durabilitatea socială se manifestă prin influența turismului asupra modului tradițional de viață și pe un viitor mai bun atât spirituale, cât și profesional pentru locuitorii unei anumite zone.

Impactul social are, de asemenea, unele parți negative, cum ar fi și perturbarea și distrugerea modului de viață tradițional, acceptarea populației locale a noilor influențe. Impactul pozitiv cu privire la dezvoltarea de noi tradiții culturale și religioase, diversificarea formelor artizanale, creșterea în menținerea și păstrarea obiectivelor turistice.

Durabilitatea socială semnifică implicarea populației locale, turismul fiind intensiv în domeniul serviciilor, prin urmare, un aspect pozitiv: noi locuri de muncă. Forța de muncă din regiunea Oltenia este sub calificată, prin urmare, reconversia profesională poate fi făcută, includerea femeilor în forța de muncă poate fi făcută.

Etapa ecologică

Presupune dezvoltarea ecologică, interesul pentru resursele naturale, consumul favorabil mediului de-a lungul întregului lanț turistic.

Turismul verde este responsabil pentru protejarea mediului înconjurător, de aceea trebuie avute în vedere urmatoarele principii ecologice:

Minimizarea impactului asupra mediului ambiant;

Sensibilizarea și respectarea mediului și culturii;

Oferirea unor experiențe pozitive atât pentru turiști, cât și pentru gazde;

Oferirea unor beneficii financiare pentru conservare.

Pentru a primi eticheta ecologică o unitate de cazare turistică trebuie să îndeplinească anumite criterii ecologice ce vizează reducerea impactului asupra mediului, precum: limitarea consumului de energie, consumului de apă, producției de deșeuri, favorizarea utilizării resurselor regenerabile și a substanțelor care sunt mai puțin periculoase pentru mediu, promovarea comunicării de mediu și de educație.

Etapa economică

Implică dezvoltarea economică a regiunii (infrastructura, investițiile străine directe, crearea de noi locuri de muncă), rezultă, prin urmare, un impact pozitiv al turismului pentru regiune. Întreprinderi competitive, care utilizează forța de muncă disponibilă și resursele locale, generează bunăstarea economică și o creștere a venitului locuitorilor.

Fig. 3.18 Principii de bază în reușita unei dezvoltări durabile a turismului în Regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia

În Regiunea Sud-Vest Oltenia pentru valorificarea potențialului turistic trebuie pus accent pe crearea unor pachete turistice complexe, a unor programe bine organizate și coordonate dar și pe dezvoltarea infrastructurii turistice și promovarea turistică a zonei.

Strategia pentru turismul durabil ar trebui să fie integrate în strategia generală de dezvoltare durabilă și ar trebui să se bazeze pe o analiză cuprinzătoare, care ar trebui să includă, în conformitate cu Agenda Locală 21:

„O evaluare a nevoilor și a modului în care turismul se pot referi la aceste circumstanțe socio-economice și de mediu ale zonei;

O examinare profesională a resurselor și a facilităților din turism (inclusiv resursele naturale și culturale, infrastructura, etc.), precum și o evaluare a punctelor forte și punctele slabe ale acestora;

O analiză a piețelor existente și potențiale viitoare;

O evaluare a problemelor și a oportunităților existente și potențiale aduse de turism, inclusiv a performanței de mediu a întreprinderilor de turism;

O viziune pe termen lung a turismului în destinația vizată la un moment dat în viitor;

Un set de obiective strategice;

Un set de obiective măsurabile și indicatori;

Un plan de acțiune, inclusiv o indicație a resurselor și a jucătorilor responsabili;

Un proces identificat pentru monitorizare și review.” (Tourism and Local Agenda 21. The Role of Local Authorities in Sustainable Tourism, 2003, p.18)

Analiza SWOT

Puncte tari

Potențial turistic diversificat: relief montan, resurse hidrografice, arii naturale protejate, resurse culturale, patrimoniu religios, vestigii antice și medievale, zone rurale;

Prezența unor numeroase arii protejate (Parcul Național Cozia, Parcul Național Domogled-Valea Cernei, Geoparcul Platoul Mehedinți etc.);

Posibilitatea de dezvoltare a turismului religios, dat fiind faptul că Oltenia este pe locul al doilea ca număr de mănăstiri din România, după Moldova (de ex. Horezu, Tismana, Polovragi, Bucovăț, Argeș);

Prezența Dunării, care pot fi integrate în noi tipuri de pachete turistice de top, precum dezvoltarea turismului de croazieră, aceasta reprezentând și o sursă importantă pentru pescuit;

Munții Carpați din nordul regiunii reprezintă o importantă resursă pentru dezvoltarea turismului montan;

Resurse pentru turism speologic, peșterile din zonă;

În regiune există 6 locații cu apă termală, majoritatea în județul Vâlcea (Govora, Băile Olănești, Călimănești-Căciulata), ce permit dezvoltarea unui turism balnear;

Condiții bune pentru dezvoltarea unui turism în aer liber: cicloturism, drumeții, observarea faunei;

Zone rurale nepoluate;

Posibilități pentru dezvoltarea turismului de afaceri;

Existența universităților din Craiova (Universitatea din Craiova și Universitatea de Medicină și Farmacie) și Târgu Jiu (Universitatea de Stat Constantin Brâncuși).

Puncte slabe

Aportul sectorului turistic pentru PIB-ul Olteniei este foarte scăzută de 2-3%;

Infrastructura turistică slab dezvoltată: inexistența unei autostrăzi, transporturile aeriene, ferate și navale insuficient de dezvoltate;

Indicele de utilizare al capacității de cazare și al innoptării turiștilor este mai mic în comparație cu potențialul turistic existent;

Limitarea accesului cu mijloace de transport în comun către majoritatea ariilor protejate;

Baze de tratament degradate inadaptate standardelor concurenței europene;

Număr redus al turiștilor străini ce vizitează zona;

Insuficiența valorificării resurselor culturale din zonă;

Strategii aproape inexistente de marketing și management pentru turismul local și turismul durabil;

Poluarea resurselor hidrografice (Dunărea și râurile tributare acesteia);

Nerespectarea regulilor de vizitare;

Lipsa unui brand turistic regional și al unor pachete turistice complexe.

Oportunități

Prezența unui potențial turistic favorabil dezvoltării unui turism durabil în zonă;

Dezvoltarea turismului durabil prin intermediul fondurilor europene;

Dezvoltarea unor noi tipuri de turism, cum ar fi ecoturism la nivel internațional;

Valorificarea potențialului turistic montan (Rânca, Voineasa), rural, cultural, ecologic, potențialului turistic al Dunării, dar și valorificarea resurselor ce permit dezvoltarea unui turism de afaceri;

Dezvoltarea infrastructurii turistice (infrastructura generală de acces, unitățile de cazare, de alimentație și unitățile de tratament și agrement) ce permite derularea unui turism de calitate;

Dezvoltarea transportului aerian, ce asigura sosiri ale turiștilor străni;

Posibilitatea de a reduce caracterul sezonier al cererii, prin dezvoltarea mai multor oferte creative (cum ar fi croaziere pe Dunăre) și reducerea numărului de locuri de muncă sezoniere;

Dezvoltarea confortului de trai, în scopul de a crește calitatea vieții populației rurale;

Crearea unor noi forme de pachete turistice, segmente noi sau complementare ale consumatorilor fiind vizate (de exemplu. Ecoturism);

Creșterea investițiilor agricole și turistice;

Creșterea gradului de atractivitate a mediului rural;

Amenințări

Concurență puterinică din partea altor regiuni din țară, dar și din partea țărilor vecine, precum Serbia și Bulgaria;

Creșterea ratei somajului;

Degradarea patrimoniului turistic;

Calamităti naturale (inundații, cutremure);

Migrația angajaților calificați în turism dar și a forței de muncă tinere;

Fonduri insuficiente pe termen scurt și mediu pentru dezvoltarea infrastructurii rurale;

Adâncirea discrepanțelor între mediul rural și cel urban;

Pierderea de oportunități de valorificare a potențialului turistic al regiunii;

Fonduri insuficiente pentru infrastructura și serviciile sociale de dezvoltare ca o bază pentru creșterea atractivității rurale;

Insuficiența programelor de formare și educare a personalului care lucrează în turism;

Schimbarea aparent în curs de desfășurare a brand-ului românesc, ceea ce poate duce doar la incertitudine.

Pe baza acestei analizei SWOT realizate putem analiza punctele forte și punctele slabe ale Regiunii de dezvoltare Sud-Vest Oltenia, precum și oportunitățile și amenințările cu care se confruntă. Acesta ajută la concentrarea pe punctele forte ale regiunii, la minimizarea amenințărilor, și să ia cel mai mare avantaj posibil de oportunități disponibile pentru regiunea în cauză.