Dezvoltarea Turismului de Week End Si Crearea Unor Zone Specifice de Agrement In Cazul Regiunii de Dezvoltare Bucuresti Ilfov

CUPRINS

1. Introducere 1

2. Sisteme de reglare 3

2.1. Noțiuni introductive 7

2.2. Scheme cu unul și mai multe grade de libertate 12

3. Proiectarea sistemelor de reglare 18

3.1. Noțiuni generale 18

3.2. Proiectarea în timp 22

3.3. Proiectarea în frecvență 25

3.4. Exemple de sisteme de reglare 28

4. Reglarea turației unui motor de curent continuu 32

4.1. Prezentarea ansamblului motor-generator 35

4.2. Soluție propusă 38

4.3. Rezultate în simulare și experimente practice 42

5. Concluzii 48

6. Anexa A. Scheme logice 50

7. Anexa B. Descrierea instalațiilor utilizate 76

8. Bibliografie 87

INTRODUCERE

„ A face turism înseamnă a merge să cauți foarte departe dorul de a te întoarce acasă” –George Elgozy

România oferă o gamă largă de propuneri turistice de interes general sau tematic. Este o țară cuprinsă de legende, având o istorie autentică și tumultoasă. Cea mai cunoscută legendă legată de România este cea a contelui Dracula, cunoscută la nivel mondial.

Pe lângă legende, oferă un adevărat paradis natural, cu munți primitori în toate anotimpurile, peisaje ce pot tăia răsuflarea, în zona Deltei Dunării și a Mării Negre, în zona Moldovei, Transilvaniei, Maramureșului. De asemenea, România nu este lipsită nici de stațiuni de recreere și balneare.

Pe lângă toate acestea, turismul cultural reprezintă o importanță majoră în economia țării. Printre cele mai importante atracții turistice se numără Cimitirul Vesel (unic în lume), Cetatea Sighișoara (singura cetate locuită din Europa), țărmul Mării Negre (cu orașe ce datează din Antichitate), diverse saline (cea mai cunoscută fiind Salina Turda), locuri de pelerinaj (Mânăstirea Cernica).

Cât despre sporturi, se poate spune ca țara oferă o gamă diversă de posibilități. De la sporturi de aer (parapantă, tiroliană, zbor cu avionul, balonul) la sporturi de apă (canyoning, rafting, yachting) și terestre (echitație, off road, schi, snowboard, mountain bike, tir cu arcul, speologie).

Turismul românesc este concentrat asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate. Dunărea traversează teritoriul țării oferindu-i un aspect unic, incluzând maiestuoșii si împăduriții Munți Carpați, coasta Mării Negre și Delta Dunării fiind, de asemenea, atracții de o valoare turistică majoră. În România este o abundență a arhitecturii religioase și a orașelor medievale și a castelelor. De asemenea,în Romania, tradițiile și obiceiurile primează in rândul populației, acestea conferindu-i un farmec aparte.

În acest context, turismul este o ramură a economiei naționale care este integrată în sectorul serviciilor. Acesta este unul dintre cele mai dinamice sectoare de activitate. Oferta turistică a regiunii de dezvoltare București-Ilfov îmbină elementele specifice unei metropole.

Cele două componente ale acestei regiuni de dezvoltare (București și Ilfov) reprezintă cele mai mici unități administrativ-teritoriale din țara noastră. În ciuda suprafeței acestei regiuni, deține cea mai importantă poziție în perspectiva ponderii populației civile ocupate, având cea mai bună performanță economică la nivel național.

Într-o notă umoristică, Nicolae Muntean scrie următoarele:

“ Fără multe argumente,

Mulțumirile-s depline –

Au văzut trei monumente

Și mai multe… magazine!”

Capitala României este centrul cultural și economic al întregii țări. Aceasta a luat ființă cu peste cinci sute de ani în urmă. Se prezintă ca un oraș plăcut, cu locuri pline de verdeață, cu parcuri întinse și lacuri de agrement, cu un centru istoric impresionant, împânzit de restaurante și cafenele cu vechime. Bucureștiul deține și o rețea de metrou care cuprinde cele mai importante arii ale orașului, facilitând astfel transportul rezidenților, cât și al turiștilor.

Bucureștiul este înconjurat de păduri și de lacuri, vechi palate și mănăstiri fiind regăsite într-un peisaj pitoresc.

Regiunea București-Ilfov nu deține un potențial natural remarcabil, resursele naturale turistice fiind reprezentate de păduri, râuri și de lacuri. În schimb, zona prezintă un potențial cultural vast precum: clădiri-monument, biserici, palate, parcuri și grădini publice, case memoriale, muzee și alte resurse asemănătoare.

Scopurile turistice pentru care această regiune este frecventată sunt diverse: întâlniri de afaceri, vizite ocazionale, recomandări, participarea la evenimente sportive sau culturale precum și vizite în scop exclusiv turistic.

Luând în considerare această preponderență a turismului cultural și de afaceri, reiese ideea de necesitate a unei diversificări a spațiilor de agrement precum și exploatarea zonelor limitrofe capitalei.

Existența terenurilor extravilane din județul Ilfov facilitează crearea unor proiecte de anvergură. Înființarea unor noi zone de agrement poate avea un impact economic major și poate atrage turiști din toate regiunile țării, condiționat fiind de o analiză amănunțită a cererii turistice și a fluxului turistic.

Primul capitol va prezenta, în termeni generali, regiunea de dezvoltare București/Ilfov, abordând aspecte ale așezării geografice, ale economiei și ale altor arii asemănătoare.

Cel de-al doilea capitol va cuprinde o analiză a bazei tehnico-materiale și a circulației turistice prezente în regiunea de dezvoltare abordată.

Ultimul capitol va conține un plan strategic de dezvoltare a turismului de week-end în regiunea București-Ilfov.

Înființarea unei zone de agrement care poate oferi servicii diversificate potențialilor clienți poate fi făcută în teren intravilan, preferabil o zonă centrală bucureșteană, cât și în teren extravilan.

În cazul construirii unui spațiu de agrement pe teren intravilan, se presupune nevoia de inovație, de echilibru al prețurilor și de o diversitate a factorilor care vor contribui la creșterea profitului, la cea a fluxului turistic și care vor menține afacerea pe poziții stabile față de concurență.

În cazul construirii pe teren extravilan, abordarea temei se face dintr-o perspectivă diferită. În aceste circumstanțe se vor lua în considerare alți factori precum: poziționarea strategică a spațiului de agreement creat, autenticitatea ofertei precum și alti factori de risc.

Înainte de luarea deciziei de implementare a proiectului este imperios necesar să se cunoască nevoile clienților precum și bugetul pe care aceștia sunt dispuși să-l aloce.

Implementarea acestui proiect va avea la bază principiul orientării spre client, fiind nevoie, astfel, de un studiu amănunțit al nevoilor și specificității clientului-țintă. În urma stabilirii cerințelor clientului, lucrarea urmărește satisfacerea și fidelizarea acestuia.

Lucrarea își propune să creeze un plan de dezvoltare a turismului de week-end însoțit fiind și de un plan de amenajare a unei noi zone de agrement în interiorul zonei București-Ilfov.

CAPITOLUL 1.

PREZENTARE GENERALĂ A REGIUNII DE DEZVOLTARE BUCUREȘTI-ILFOV

București și Ilfov este una dintre cele opt regiuni de dezvoltare ale României, compusă din municipiul București și județul Ilfov. Are o populație de 2.231.961 de locuitori și o suprafață de 1.811 km².

Așezarea geografică a Regiunii de Dezvoltare București-Ilfov

Regiunea București-Ilfov, constituită din municipiul București – capitala României – și județul Ilfov, este situată în sudul țării, în partea centrală a Câmpiei Române. Coordonatele geografice ale acestei regiuni sunt 46°55′N 26°22′E.

Învecinat cu județul Prahova la nord, Ialomița la est, Călărași la sud-est, Giurgiu la sud și Dâmbovița la nord-vest, Ilfov ocupă o suprafață de 1.583 km2, ce reprezintă aproximativ 3,5 % din suprafața țării. Relieful este predominant alcătuit din câmpie, aflat la 105-137 metri față de nivelul Mării Negre. Câmpia este brăzdată de albiile largi ale râurilor Colentina, Dâmbovița,Sabar și Ialomița.

Nivelul de dezvoltare economică a Regiunii de Dezvoltare București-Ilfov

Economia Regiunii de dezvoltare București-Ilfov este dominată în cea mai mare parte de funcțiile capitalei, populația activă a regiunii fiind legată de unitățile care își desfășoară activitatea aici. Regiunea București-Ilfov reprezintă un nod industrial al României, în care sunt prezente toate ramurile industriale. Comerțul, distribuția, activitățile de depozitare ,administrația,construcțiile au avut o evoluție rapidă, astfel încât regiunea se diferențiază ca nivel de dezvoltare de celelalte zone, în ciuda poziției geografice

Sectorul serviciilor este îndeosebi de dezvoltat, cu precădere în domeniile de telecomunicații, intermedieri financiare, servicii pentru întreprinderi, servicii culturale,de transport, comerț și depozitare, de educație și servicii culturale. Ținând cont de faptul că București este un oraș capitală, administrația publică concentrează, de asemenea, un număr important de angajați.

În mod evident, structurile economice sunt dezvoltate diferențiat între județul Ilfov și București, agricultura având o prezență dominantă în economia județului Ilfov.

Sectorul industrial se află într-o creștere continuă. Ca și principale activități industriale, în regiune se remarcă construcția de: mașini unelte, aparate și instrumente de măsură și control, aparatură medicală, medicamente, industria alimentară, industria textilă și chimică (lacuri și vopsele), precum și industria de mobilă.

Precum în multe alte state central și est-europene, București a întâlnit un ritm de creștere economică mult mai alert decât celelalte regiuni ale țării, adaptându-se rapid la schimbările economico sociale produse de tranziție. A atras,astfel, cele mai multe investiții străine directe. În regiune se întâlnesc toate ramurile industriale, București-Ilfov fiind principala aglomerare industrială din țară, dar forța de muncă s-a reorientat masiv, în ultimii ani, spre servicii, care în prezent aduc cea mai mare contribuție la economia regiunii. De asemenea, se înregistrează cel mai alert ritm de creștere a unor sectoare precum construcțiile si imobiliarele,activitățile de retail, de management și de distribuție .

Aspecte demografice referitoare la populația prezentă în Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov

Județul Ilfov include următoarele orașe Bragadiru, Otopeni, Voluntari, Măgurele, Popești-Leordeni, Pantelimon, Buftea, Chitila. Alăturate Bucureștiului alcătuiesc regiunea de dezvoltare București-Ilfov.

Populația regiunii, de 2.282.968 locuitori în anul 2014, este distribuită invers proporțional cu dimensiunea celor doua entități administrative. București este cea mai mare aglomerare urbană din România, cu o populație de 1.865.143 locuitori (aproximativ 87% populația regiunii, peste 16% din populația urbană a țării, respectiv circa 9% din populația totală a României).

Populația județului Ilfov de 417.825 locuitori (în anul 2014) reprezintă numai 13% din totalul regiunii, acesta încadrat fiind în categoria județelor mici ale țării cu o densitate de aproximativ 180 locuitori/kmp.

Municipiul București este împărțit în șase sectoare, fiecare dintre cele șase sectoare având un număr de cartiere. În prezent, fiecare dintre cele șase sectoare administrative este condus de o primărie proprie si reprezentat de către un consiliu local.

Sectoarele sunt dispuse radial și sunt numerotate în sensul acelor de ceasornic, astfel încât fiecare să aibă în administrație o parte a centrului Bucureștiului. Cea mai mare populație se întâlnește în sectorul 3 cu un număr de 385 439 locuitori, 21%), iar cea mai mică în sectorul 1 cu o populație de 225 453 locuitori, 12%), acesta având cea mai întinsă suprafață.

În continuare, lucrarea va prezenta, sub formă de tabel, structura populației pe sexe și religii, pe 5 ani consecutivi.

Tabel 1.1. Structura populație pe sexe din regiunea de dezvoltare București-Ilfov

Sursa: Date statistice prelucrate din informații oferite de insse.ro

Din datele prezentate mai sus, se observă o ușoară tendință de creștere a populației în ultimii 5 ani. Se poate observa, de asemenea, și un număr mai mare de indivizi de sex feminin decât cel de sex masculin. Anul 2014 a înregistrat cea mai numeroasă populație, predominând cea de sex feminin. În anul 2010 s-a înregistrat o populație de 2 261 698, predominând cea de sex feminin.

Pentru o înțelegere facilă a acestui fenomen, în continuare va fi prezentat sub formă de grafic.

Din graficul anterior reiese o diferență semnificativă între populația de sex masculin și cea de sex feminin. În anul 2010 s-a remarcat cea mai mare disproporție între rezultate. În continuarea se poate observa menținerea unei suprapopulări feminine.

În urma calculelor reiese că în anul 2014, populația feminină a Regiunii de Dezvoltare București-Ilfov reprezenta un procent de 53%. Populația masculină reprezenta un procent de 47% din total.

Aceasta poate fi influențată de numeroși factori precum industrializarea regiunii fiind cunoscut faptul că într-o zonă predominant industrială și rata mortalității în rândul bărbaților este mai ridicată decât cea din rândul femeilor, fiind și o societate în care fenomenul discriminării femeilor este slab reprezentat.

1.4. Potențialul turistic al Regiunii de Dezvoltare București-Ilfov

Având în vedere Municipiul București și împrejurimile sale, se observă faptul că reprezintă cel mai mare centru politic, industrial, administrativ, cultural, științific și turistic al țării.

Din punct de vedere al stilului arhitectural, Bucureștiul prezintă o îmbinare tipică acestui oraș, o îmbinare între diverse stiluri arhitectonice vechi și noi.

Se remarcă îndeosebi prin prezența monumentelor istorice, monumente de arhitectură, palate și clădiri monumentale,clădiri de cult religios, statui, muzee, case memoriale faimoase, lanțuri hoteliere bine cunoscute. De asemenea, centrul orașului este brăzdat de artere vechi și construcții noi de complexe comerciale precum Magazinul Unirea, Magazinul Cocor,intercalate fiind diverse parcuri, grădini, locuri de distracție, lacuri, toate fiind bine cunoscute atât de rezidenți, cât și de către turiști.

Alte construcții consacrate sunt : Arena Națională (dedicată,de regulă, evenimentelor sportive de fotbal), Teatrul Național, rețeaua de transport subteran METROREX.

În împrejurimile Bucureștiului se remarcă diverse locuri pentru petrecerea weekend-ului (păduri, parcuri, ștranduri amenajate) și localități precum Băneasa (locul unde se află și aeroportul), Snagov(cu bine cunoscutul lac Snagov), Pustnicul și Cernica (cu diverse spații de agrement precum și Parcul de Aventură Cernica).

1.4.1. Resurse turistice naturale specifice Regiunii de Dezvoltare București-Ilfov

Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov prezintă diverse atracții turistice, cuprinzând numeroase resurse naturale care stârnesc, anual, curiozitatea unui număr mare de turiști.

1.4.1.1. Climatul Regiunii de Dezvoltare București-Ilfov

Clima este temperat continentală cu nuanță excesivă, având veri călduroase și secetoase și ierni friguroase, dominate fiind de prezența frecventă a maselor de aer rece continental venite din est, sau arctice din nord și de vânturi puternice. Valorile medii anuale ale temperaturii aerului înregistrează o ușoară creștere de la nord (10.5 grade C) la sud (11 grade C). Temperatura maximă absolută de 40 grade C a fost înregistrată la Snagov în 20 august, 1945, iar temperatura minimă absolută de -35 grade C, tot la Snagov pe data de 25 ianuarie a anului 1942. Amplitudinea rezultată din cumularea valorilor extreme (75 grade C), precum și aceea a mediilor lunare ale temperaturii aerului (25 grade C) reflectă caracterul continentalismului accentuat al climatului regiunii. Cantitatea medie anuală a precipitațiilor oscilează în jurul valorii de 500 mm (la Brănești și Vidra). Regimul eolian se caracterizează prin predominarea vânturilor dinspre nord-est (21.6 %) și est (19.7 %) care bat cu viteze medii anuale de 2-2.5 m/s, cu maxime pe timpul iernii ce pot depăși 125 km/oră.

1.4.1.2. Flora Regiunii de Dezvoltare București-Ilfov

Flora este alcătuită în principal de arbori din categoria foioaselor (stejar, fag, castan, tei, salcie în lunca râurilor), pomi fructiferi (pruni, caiși, meri, peri, cireși, etc) și arbuști (prunul sălbatic, măceșul, porumbarul, măceșul pitic), flori viu colorate și bogate (mușețel, mac, trandafiri, albăstrele, margarete). În parcurile amenajate din interiorul orașului pot fi întâlnite și specii aclimatizate, care nu sunt specifice câmpiei.

Climatul și relieful din împrejurimile Bucureștiului sunt foarte potrivite pentru agricultură. Se cultivă cereale, legume și pomi fructiferi. Pe lângă acestea se dezvoltă o serie de plante sălbatice, dăunătoare culturilor și pe care omul încearcă să le distrugă (buruieni). În păduri cresc o mare varietate de ciuperci, ferigi și mușchi. In Ariile Naturale Pădurea Snagov și Lacul Snagov întâlnim o serie de specii vegetale precum:Genista tinctoria; Fragaria vesca, Hypercum perforatum; Poa pratensis; Litospermum purpurea- coeruleum, Fagus sylvica (15 exemplare) dar și Tilia cordata Quercus robur și Quercus cernis. Vegetația ierboasă este predominant reprezentată de graminee și de leguminoase.

Vegetația hidrofilă din luncile râurilor și lacurilor este formată din specii lemnoase de sălcii și plopi. Marginile bălților și lacurilor sunt brodate cu nuferi și stânjenei de baltă.

1.4.1.3. Hidrografia Regiunii de Dezvoltare București-Ilfov

Din punct de vedere al rețelei hidrografice, zona, în trecut, era acoperită de foarte cunoscutul Codru Vlăsiei, devenit Câmpia Vlăsiei, care este străbătută acum de râurile Ialomița, Argeș, Sabar și Dâmbovița. De asemenea există și o serie de râuri mai mici care își au obârșia pe teritoriul județului Ilfov (Pasărea, Mostiștea, Ilfov, Câlnău, Cociovăliștea, Slotea, Cocioc, Vlăsia etc.). Rețeaua hidrografică are o densitate de 0.2-0.3 km/kmp, multe din râurile mici având un curs semipermanent, secând în timpul verilor secetoase.

Lacurile naturale și antropice sunt concentrate, cu precădere în partea de nord, de vest, și de est a regiunii. Cele mai importante lacuri sunt: Snagov (575 ha), Căldărușani (224 ha), Buftea (307 ha), Buciumeni (60 ha), Mogoșoaia (92 ha), Pantelimon (313 ha), Cernica (360 ha). Suprafața ocupată de ape este de 5311 ha în 2006 față de 5479 în anul 2001.

Lacul Snagov este un liman fluviatil fiind cel mai important lac aflat pe cursul inferior al Ialomiței. Este situat la o distanță de 25–30 km de capitală și are o suprafață de 5,75 km²,adâncimea maximă fiind 9 m. Acesta este inclus în rezervația naturală complexă Snagov, cuprinzând o serie de specii rare de faună precum Dreyssena polymorpha (un lamelibranhiat) și floră – săgeata apei (Sagittaria latifolia), nufărul indian (Nelumbo nucifera) – introdus pe cale artificială, nufărul alb (Nymphaea alba). Luciul de apă este ideal pentru turiștii practicanți ai canotajului. Ihtiofauna cuprinde exemplare de: somn, crap, plătică, biban, știuca, roșioara, șalăul, caracuda.

Lacul Buftea este un lac de origine antropică amplasat pe râul Colentina. Este situat în Câmpia Vlăsiei, la o distanță redusă față de orașul Buftea și la aproximativ 20 kilometri față de București. Lacul Buftea este situat la o altitudine de 106 metri, cu o lungime de aproximativ 7 kilometri, cu o suprafață de 307 hectare și cu o adâncime de maxim de 8 metri. Lucrările destinate amenajării lacului Buftea au început în anii 1935-1937, fiind necesară executarea unor diguri de circa 4 metri înălțime, urmărindu-se creșterea nivelului apei. În apropierea albiei lacului se afla o mânăstire care data din secolul al XVI-lea, declarată de altfel și monument istoric, iar în jurul bisericii se găsea un cimitir care a fost mutat pe un alt amplasament. Dat fiind faptul ca această biserica prezenta ziduri de aproximativ un metru grosime, a putut fi salvată, fiind ridicată cu 3, 5 metri pe verticală. Pentru aceasta intervenție s-au folosit plăci din beton armat care s-au introdus sub temelie, precum și pompe hidraulice puternice. Lacul Buftea a fost conceput ca lac de compensare, ce asigură umplerea cu apă a lacurilor de pe raza Municipiului București în perioada februarie – martie, în scop de agrement și, prin debit suplimentar, în scopul evitării fenomenului de înflorire a vegetației subacvatice.

Lacul Mogoșoaia este un lac antropic amenajat pe râul Colentina, situat la distanța de 15 kilometri, în amonte de București, în localitatea Mogoșoaia, județul Ilfov. Are o suprafață de 66 hectare și un volum de 2.000.000 m³, cu un debit vehiculat de 2,5 metri/secundă deținând o lungime de 4,6 kilometri și o lățime cuprinsă între 50 și 500 metri. Are și o adâncime care atinge 4 metri. Pe malul stâng al lacului s-a amenajat și un ștrand. În apropiere de lac se află Palatul Mogoșoaia. Lacul Mogoșoaia devine și un punct de atracție pentru iubitorii sporturilor de apă. La câțiva pași de București a fost inaugurat primul parc acvatic de tip aquaglide (cu tobogane gonflabile), dotat cu piste de alergare pe apă, module pentru catapultare, trambuline și hidrobiciclete. Aici a fost creat un circuit format din tobogane, piste de alergare pe apă și module speciale pentru catapultare și trambuline. În plus, pe lac puteți lua cursuri de caiac, de vâslit pe placa de surf sau puteți încerca o cursă cu scuterele submersibile.

În București se întâlnesc, de asemenea, numeroase lacuri, precum: Lacul Băneasa,

Lacul Cișmigiu, Lacul Dâmbovița, Lacul Dobroești, Lacul Filaret, Lacul Fundeni,Lacul Floreasca, Lacul Grivița, Lacul Herăstrău, Lacul Mogoșoaia, Lacul Morii, Lacul Pantelimon, Lacul din Parcul Drumul Taberei, Lacul din Parcul Carol, Lacul Plumbuita, Lacul Străulești, Lacul Tineretului, Lacul Tei, Lacul Titan – parte din Parcul Alexandru Ioan Cuza și Lacul Văcărești.

Lacul Pantelimon este un lac antropic din București, sectorul 2, cu o suprafață de 260 hectare, amplasat pe râul Colentina. Pe malul său drept sunt amenajate terenuri sportive și ștranduri.

Lacul Băneasa este un lac antropic care se află amenajat pe râul Colentina, în București, sectorul 1, situat între lacul Grivița în amonte și lacul Herăstrău în aval. Are o suprafață de 40 hectare, lungimea de 3 kilometri, lățimea cuprinsă între 50–400 metri, cu o adâncime de 1–3 metri, având un volum de 600.000 m³ și un debit de 2,5 metri/secundă.

Lacul Cișmigiu este un lac situat în sectorul 1 al Capitaleim, în Parcul Cișmigiu. Acesta deține o suprafață de 29.500 m², lungimea de 1,3 kilometri, având lățimea de 50 m și adâncimea de 1–2 metri. Iarna, lacul este secat și se transformă într-un imens patinoar, spre încântarea bucureștenilor. Herpetofauna este reprezentată îndeosebi prin trei specii de amfibieni și două specii de reptile. Lacul reprezintă un fost meandru al râului Dâmbovița care a rămas izolat în urma unei modificări a cursului râului. În timpul lui Matei Basarab, lacul era cunoscut ca Balta lui Dura Neguțătorul.

Lacul Dâmbovița este un lac situat pe râul Dâmbovița, aflat în partea vestică a Lacului Morii. Acest lac deține o suprafață de 55 hectare. Lacul se află la 5 kilometri depărtare de centrul Bucureștiului (Piața Universității) și este situat între: Lacul Morii la est, cartierul Giulești la nord, Chiajna și Pădurea Roșu la sud. Există un proiect de autostradă subterană, un tunel care va face legătură între lacul Dâmbovița, lacul Morii (și de asemenea, Chiajna) și Centrul Civic (Piata Unirii) și autostrada A1. Primăvara și toamna au loc migrațiile, zona jucând un rol deosebit de important pentru o serie de specii de pasări rare.

Lacul Fundeni este un lac de origine antropică, amenajat pe râul Colentina, sectorul 2. Prezintă o suprafață de 35 hectare cu o lungime de 2,1 kilometri, cu o lățime cuprinsă între 200-800 metri, având o adâncime între 1-5 metri și un volum de 0,8 milioane m³. Insula din lacul Fundeni are o suprafață de 3,16 ha.

Lacul Floreasca este un lac antropic din București, sectorul 1, având o suprafață de 70 hectare, lungimea de 3 kilometri, lățimea între 100-800 m și o adâncime de 1-5 m cu un volum de 1.600.000 m³ și prezentând un debit de 2,5 m/s. Amenajarea lacului Floreasca a început în anul 1936, pe cursul râului Colentina și are în amonte Lacul Herăstrău, de care este legat printr-o ecluză, și în aval Lacul Tei, de care îl desparte un baraj. Suprafața lacului Floreasca este împărțită în două, de proprietarii drepturilor de pescuit: Lacul Floreasca 1, care începe de la podul din calea Floreasca și se termină la gardul de protecție piscicolă situat în zona bazei sportive Năstase și Lacul Floreasca 2, care începe de la gardul de protecție din zona bazei sportive Năstase și se termină la podul Herăstrău, incluzând și "oala" din zona ecluzei cu lacul Herăstrău. În amonte, spre vest, se află Lacul Colentina, iar în aval, spre est, se află Lacul Dobroești.

Lacul Grivița, lac de origine antropică, se află amenajat pe râul Colentina, sectorul 1 al capitalei, situat între lacul Străulești în amonte și lacul Băneasa în aval.

Lacul Grivița care debutează dincolo de stăvilarul Străulești, pe sub podul Bucureștii Noi, are o suprafață de 53 hectare, lungime de 3,8 kilometri, lățimea între 50-500 metri și o adâncime de 1-4 metri, cu un volum de l.000.000 m³ și un debit de 2,5 metri/secundă. Mărginește cartierul Dămăroaia.

Lacul Herăstrău este un lac antropic, situat în nordul orașului București, amenajat pe râul Colentina, în zona unde acesta traversează intravilanul orașului, între Lacul Băneasa în amonte și Lacul Floreasca în aval. Lungimea malurilor lacului Herăstrău este de 7.400 metri, iar insulele întâlnite pe acesta au o lungime de 1.600 metri. Nivelul normal de retenție (NNR) este de 79,50 metri, suprafața la NNR este de 77 hectare, lungimea este de 3,50 kilometri iar volumul de apă de cca. 1,5 milioane metri cubi.

Lacul a fost amenajat prin asanarea, între anii 1930 – 1935, a unei zone mlăștinoase aflată pe atunci la marginea orașului. Este alimentat și face parte din râul Colentina. Este folosit pentru sport și pentru agrement. Malurile lacului sunt îndiguite pentru prevenirea inundațiilor. Înălțimea redusă a acestor diguri este contrabalansată de suprafața mare a lacului, asigurându-se, la nevoie, retenția unui volum mare de apă.

Lacul Morii este un lac de acumulare de pe râul Dâmbovița, format de acest râu în spatele barajului Ciurel din municipiul București, baraj executat în principal pentru protecția municipiului împotriva inundațiilor. Lucrările la lac au început în iulie 1985 iar pe data de 21 august 1986, a fost închis stăvilarul Ciurel și apele Dâmboviței au început să se adune în spatele zăgazurilor din pământ și beton. Lacul Morii este cel mai mare lac din București, deținând o suprafață de 246 hectare. Lacul se află situat la aproximativ 6 kilometri de centrul orașului și este situat între: cartierul Crângași la est și sud-est, cartierul Giulești la nord și nord-est și satul Roșu (comuna Chiajna) la sud-vest. Lacul permite realizarea unei zone de agrement în cartierul Crângași și permite, de asemenea, asigurarea unui debit de scurgere salubră pe Dâmbovița în capitală.

Lacul a fost realizat prin înălțarea unui baraj de 15 metri, cu un corp central construit din beton, prelungit cu diguri de pământ longitudinale cu o lungime totală de 7 kilometri. Volumul lacului este de 14,7 milioane m³, având o tranșă de atenuare a viiturilor de 1,6 milioane m³, peste nivelul normal de retenție. Volumul efectiv destinat atenuării viiturilor poate fi mărit prin realizarea de pregoliri, în perioadele în care se prognozează apariția unor viituri. Pentru realizarea construcției lacului peste zona mlăștinoasă din Giulești, în apropierea unei zone urbane a fost necesară dezafectarea unor folosințe existente, printre care s-a numărat demolarea unei biserici la care se ajungea peste un pod peste mlaștină și dezafectarea unui cimitir.

Lacul Moghioroș se află situat în centrul parcului iar scopul pentru care s-a amenajat a fost strict de agrement. Lacul artificial a fost construit dintr-o cuvă de beton impermeabil, fiind compus din două tronsoane separate de un podeț de beton. Pe primul tronson este amenajat un debarcader cu dane destinat bărcilor cu rame și hidrobicicletelor. Caracteristicile tehnice ale lacului sunt următoarele: suprafața de 1.18 ha, adâncimea medie de 1.0 metri, adâncimea maximă de 1.30 metri, volumul normal al apei de 0.020 mil. mc și volumul apei la cota maximă atingând 0.026 mil. mc. În mijlocul lacului este instalată o fântână arteziană, care permite jocuri de ape.

Lacul Plumbuita este un lac antropic din sectorul 2, amenajat pe râul Colentina. Are în amonte lacul Tei și în aval lacul Fundeni. Insula din lacul Plumbuita are o suprafață de 1,94 hectare. Pe malul drept al lacului Plumbuita se află Mănăstirea Plumbuita, lângă care a fost amenajat parcul Plumbuita.

Lacul Străulești este un lac de origine antropică, amenajat pe râul Colentina, în sectorul 1, situat între lacul Chitila în amonte și lacul Grivița în aval. Are o suprafață de aproximativ 33 hectare, cu o lungime de 2,3 kilometri, lățime cuprinsă între 100-300 metri, având o adâncime între 1-5 metri și un volum de 0,7 milioane m³. Odată cu realizarea construcției liniei de metrou Parcul Bazilescu – Lacul Străulești, vor fi realizate, în zona adiacentă a lacului Străulești, o serie de lucrări, printre care se numără: refacerea și dezvoltarea bazei sportive;refacerea și dezvoltarea echipamentelor publice și a dotărilor comerciale de pe malul lacului;amenajarea, într-o etapă de perspectivă, a unui debarcader, pe lacul Străulești și a unei ecluze de trecere pentru ambarcațiuni mici.

Lacul Tineretului este un lac situat în sectorul 4 al Capitalei, aflat în Parcul Tineretului, și prezentând o suprafață de 13 hectare. Proiectantul acestui parc, Valentin Donose, a propus realizarea unui mare lac, cu un sistem de alimentare naturalădin pânza freatică și a trei insule , dintre care două sunt alipite malului prin poduri mici. Lacul este monitorizat de birdwatch-erii bucureșteni dat fiind faptului că aici se regăsesc specii rare de păsări. Acestea folosesc zona în scopul hrănirii și al repausului, pe timp de migrații și de iarnă.

Lacul Tei este un lac antropic, care deține o suprafață de 80 hectare, amenajat pe râul Colentina. În amontele acestuia se regăsește Lacul Floreasca ,iar în aval, Lacul Plumbuita.

Lacul Văcărești este un lac de origine antropică, lac ce se află în cartierul Văcărești din sectorul 4. Acesta se prezintă cu o suprafață de 189 de hectare, fiind cuprins între Calea Văcărești, Șoseaua Olteniței, Șoseaua Vitan-Bârzești și Splaiul Dâmboviței (între târgul auto de la Vitan și podul de la fostul Abator). Lacul Văcărești din București a fost conceput ca parte a amenajării complexe a râului Dâmbovița. Asemenea Lacului Morii, care însă a fost finalizat, Lacul Văcărești urma să facă parte din sistemul hidrologic de apărare a Bucureștiului împotriva inundațiilor. Lucrările au început în anul 1986. Cu acest prilej, Mănăstirea Văcărești a fost demolată, dar lucrările au fost oprite după anul 1989. Astăzi, Lacul Văcărești a rămas unul dintre cele mai mari proiecte nefinalizate ale perioadei comuniste. Lacul Văcărești a fost umplut o singură dată cu apă din Dâmbovița. Costurile pentru pomparea apei s-au dovedit a fi extrem de ridicate, prin urmare, soluția alimentării cu apă din Dâmbovița fiind nefiabilă. Alternativa tehnică ar fi ca apa să fie adusă gravitațional din râul Argeș, de la 27 de km de București, via Lacul Mihăilești. În urma alegerilor din anul 2000, Tony Mikhael, cetățean australian de origine libaneză, a propus guvernului PSD, condus de Adrian Năstase, construirea unui complex de agrement pe cuva lacului Văcărești, care urma să reunească un hipodrom, un teren de golf, un centru de conferințe, un centru expozițional, un hotel, o zonă rezidențială și câteva cazinouri.

1.4.1.4. Fauna specifică Regiunii de Dezvoltare București-Ilfov

Fauna de pădure este reprezentată de cerbul lopătar, iar pădurile Balta Neagră, Ciolpani, Snagov, Comana și Gruiu sunt populate atât de cerbi precum și de căpriori, vulpi, veverițe.

Păsările întâlnite în păduri și luminișuri sunt ciocârlia de pădure, privighetoarea, ciocănitoarea.

1.4.1.4.1. Specii de animale și păsări protejate în Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov

În Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov se întâlnesc specii de animale și păsări protejate prin lege, datorită rarității și valorii științifice pe care acestea o reprezintă.

Tabel 1.2. Speciile de animale și pasări protejate în județul Ilfov

Sursa: Planul Regional de Gestionare a Deșeurilor – Regiunea București – Ilfov, 2006

1.4.1.5. Arii protejate în Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov

Pe teritoriul județului Ilfov se află un număr de patru rezervații naturale declarate prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000 care cuprind arii protejate de interes național.

Tabel 1.3. Ariile protejate în cadrul Regiunii de Dezvoltare București-Ilfov

Sursa: Agenția Națională pentru Protecția Mediului

Din tabelul de mai sus reiese ca Regiunea de dezvoltare București Ilfov prezintă 5 arii protejate prin lege, toate fiind aflate în zonele limitrofe capitalei.

Lacul Căldărușani este un liman fluviatil situat la sud de valea Ialomiței. Are o suprafață de 2,24  și este supus unui proces de eutrofizare în special cu macrophyte, ceea ce dăunează faunei piscicole.

Eutrofizarea este un proces natural sau artificial de îmbogățire cu materii organice și cu substanțe nutritive (nitrați, fosfați etc.) a apelor lacurilor și a bălților. Prin acțiunea sa pe termen lung, acest fenomen face ca apele să fie din ce în ce mai sărace în oxigen, distrugând în final fauna acvatică (pești etc.).

Grădiștea-Căldărușani-Dridu are o suprafață de 6 642.3 ha. Din această suprafață, în procent de 78.3% este situată pe teritoriul județului Ilfov în Regiunea de Dezvoltare București –Ilfov iar restul procentual de 21.7% în județul Ialomița, Regiunea 3 Sud- Muntenia.

Situl protejează un complex extrem de important de ecosisteme (lacuri și păduri limitrofe acestora), reprezentând un mediu propice pentru dezvoltarea speciilor de floră și faună sălbatică, în special păsări sălbatice.

Înainte să devină Sit Natura 2000 (arie de protecție specială), situl a fost declarat Arie de Importanță Avifaunistică (Important Birds Area), potrivit criteriilor elaborate de către BirdLife International.

Au fost identificate aproximativ 70 de specii de păsări, între care : barza albă (Ciconia ciconia), stârcul roșu (Ardea purpurea), stârcul galben (Ardeola ralloides), stârcul de noapte (Nycticorax nycticorax), chira de baltă (Sterna hirundo), eretele de stuf (Circus aeruginosus), cormoranul pitic (Phalacrocorax pygmaeus), egreta mare și mică (Egretta alba și E. garzetta), rața roșie (Aythya nyroca).

Situl Natura 2000 Scroviștea include și pădurile din zonă (păduri mixte de câmpie) care reprezintă o parte din rămășițele Codrilor Vlăsiei care au acoperit cândva Câmpia Română. Aria este foarte bine conservată, situl reprezentând un complex – mozaic de habitate: pădure, acvatic, pajiști.

1.4.2. Resurse turistice antropice specifice Regiunii de Dezvoltare București-Ilfov

Ministerul Culturii și Cultelor , prin intermediul Institutului Național al Monumentelor Istorice, a inventariat, la nivelul Municipiului București , un număr de peste 2.600 de monumente istorice. Din totalul de patru monumente românești aflate pe Lista Patrimoniului European două se află pe teritoriul Municipiului București și anume: Ateneul Român și Palatul Cantacuzino.

Ateneul Român este o clădire construită în stil neoclasic, după concepția și planurile arhitectului francez Albert Galleron, fiind inaugurată în februarie 1889. Edificiul a fost construit în două etape (1886-1889; 1893-1897) cu fonduri obținute prin subscripție publică și a fost realizată pentru derularea unor activități multiple (culturale, artistice și științifice) ale Societății Ateneul Român, ca urmare a dezvoltării unei rețele culturale “Atheneum” în Europa.

Palatul Cantacuzino este monument istoric de valoare. Ansamblul are două accese, unul principal din Calea Victoriei și un acces secundar din strada gen. Gh. Manu, fosta lt. Lemnea nr.16. A fost ridicat după planurile arhitectului român I. Berindei, după modelul caselor nobiliare din Paris, între 1902-1937. Acesta este un monument istoric de valoare națională și universală – conform Listei Monumentelor Istorice din 2004, cod B-II-m-A-19869. Importanța sa deosebită rezultă din valoarea sa memorială, datorită faptului că a fost reședința lui George Enescu, personalitate complexă a muzicii românești.

Palatul Șuțu se află situat chiar în centrul Bucureștiului, peste drum de Universitatea București, o clădire deosebita de toate cele din jur care adăpostește Muzeul Municipiului București. Dar bucureștenii o cunosc mai bine ca "Palatul Șuțu". Locul făcea cândva parte din întinsa proprietate cantacuzină, danie a lui Matei Basarab către Elina, fiica lui Radu Șerban și soția postelnicului Constantin Cantacuzino.

Construit între anii 1833 și 1835, Palatul Șuțu este opera postelnicului Costache, deosebindu-se foarte bine de toate clădirile bucureștene din acea vreme. Planurile au aparținut arhitecților vienezi Conrad Schwink și Johann Veit. Stilul este unul apusean, neogotic, cu un singur etaj și multe încăperi, deținând patru turnulețe poligonale, de o parte și de alta a clădirii. Intrarea impunătoare, înaltă și largă, având ferestrele mari care se aflau în contrast cu intrările și ferestrele înguste ale vechilor case românești. Spatele si fațada principală au fiecare un balcon de lungimea încăperii. Mai târziu, Karl Stork, renumit sculptor și artist decorator, realizează scara monumentală din hol. Deasupra, se afla un medalion sculptat în lemn care ilustrează chipul Irinei Șuțu, nora postelnicului. Palatul era înconjurat de o vastă grădină.. Porțile mari, de fier, țineau doi lei și un soare de metal galben, strălucitor. In acea perioadă, lângă grădina Șuțu se aflau case țărănești.

Palatul Cotroceni este sediul Președinției României. Se află în municipiul București, situat pe Bulevardul Geniului nr. 1. O parte a palatului este deschisă vizitelor publicului din 27 decembrie 1991, când a fost inaugurat Muzeul Național Cotroceni. Domnitorul Șerban Cantacuzino (1678 – 1688) a ridicat, între 1679 – 1681, la vest de orașul București, cea mai importantă ctitorie a sa, ansamblul Cotroceni. În cadrul acestuia se remarcau biserica „Adormirea Maicii Domnului“ – asemănătoare tipologic bisericii episcopale din Curtea de Argeș – precum și grandiosul palat domnesc, în stilul baroc – specific civilizației occidentale europene din acele timpuri. Din punct de vedere al arhitecturii, ansamblul de la Cotroceni a cunoscut câteva momente referință: primul este legat de numele ctitorului Șerban Cantacuzino (1678-1688); al doilea datează din perioada domniei lui Barbu Dimitrie Știrbei (1849 – 1853; 1854 – 1856) care, în 1852, îl reface și modernizează, înființând grădina de la Cotroceni (una dintre marile grădini ale Capitalei). Urmează edificarea palatului princiar (1893 – 1895), de către arhitectul francez Paul Gottereau, dar după cutremurul din 1977 va urma o nouă etapă, când se va reface în mare parte palatul, spre deosebire de construcțiile medievale care au rezistat acelei perioade dificile; tot atunci s-a construit și o aripă nouă, care adăpostește sediul Președinției României.

Palatul Parlamentului este amplasat în centrul istoric și geografic al Bucureștiului. Este o construcție care atrage privirile prin stilul arhitectonic deosebit. Reprezintă un edificiu colosal ridicat în "epoca de aur" a dictaturii comuniste și născut în mintea unui om pentru care dimensiunile aveau o altă relevanță decât au pentru noi. Construcția, ale cărei lucrări au demarat în iulie 1984, este ridicată pe 6 niveluri și împărțită în 21 de corpuri. Prezintă o colosală împletitură de sculpturi monumentale, pardoseli cu rol decorativ, brocarturi ,tavane dantelate, tapiserii și covoare grele, toate într-un șir de saloane, galerii, săli fastuoase, holuri și săli de dimensiuni generoase, care se desprind sau se unesc simplu, copleșitor si armonios. Lemnul folosit este de stejar, de mahon și de fag .Rafinamentul și eleganța stilului sunt copleșitoare. Proiectat și construit cu sacrificii de specialiștii români și de o întreaga industrie româneasca, nu e nici pe departe vorba, în saloanele și galeriile lui, de aur și nestemate, ci de piatră, marmură și lemn din munții și pădurile României.

Tot în București se remarcă un monument-simbol: Arcul de Triumf. Acesta este un monument dedicat unificării tuturor teritoriilor românești. Este amplasat în sectorul 1 al capitalei. Acesta se află la loc de cinste, alături de Catedrala Încoronării de la Alba Iulia, Crucea Eroilor de la Caraiman și de Mausoleul de la Mărășești.

Tot în categoria monumentelor bucureștene se regăsește și Mausoleul din Parcul Carol. In anul 1923, în fața Palatului Artelor (unde se găsea și Muzeul Militar) a fost poziționat Mormântul Ostașului Necunoscut, care avea să devină locul național de pelerinaj și de reculegere în memoria celor 225.000 de români care și-au sacrificat viața pentru întregirea neamului. Monumentul a fost ridicat la 17 mai 1923, sub supravegherea familiei regale, a corpurilor legiuitoare, a membrilor guvernului și a unui numeros public.

Tot cu scop memorial, în holul de onoare circular al muzeului a fost așezat un grup statuar reprezentându-l pe Regele Ferdinand I al României sub auspiciile zeiței Victoria, iar pe pereți, au fost inscripționate numele ofițerilor omorâți în război. Dat fiind faptul că palatul Muzeului Militar Național a fost grav avariat de un incendiu, în 1938, și de cutremurul din 1940, acesta a fost demolat în anul 1943, iar in locul sau s-a amenajat un complex memorial – Cimitirul Eroilor Neamului – care cuprinde: Monumentul Eroilor Neamului, Muzeul Militar, cimitirul propriu-zis și clădirile administrative. În toamna anului 1944 construcția a fost sistată iar șantierul lăsat în paragină.

Proiectul din anii 1942-1943, supervizat chiar de mareșalul Ion Antonescu, a fost propus de profesorul Alexandru Tzigara-Samurcaș (cel care a realizat și proiectarea clădirii pentru Muzeul Țăranului Român) și a vizat reconstruirea monumentului triumfal „Tropaeum Traiani” de la Adamclisi.

Actualul mausoleu din Parcul Carol, are o înălțime de 48 metri și a fost realizat între anii 1959-1963, după planurile arhitecților Horia Maicu și Nicolae Cucu. A fost inaugurat la data de 30 decembrie 1963, pe amplasamentul și infrastructura regăsite în planurile Memorialului realizat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Pentru realizarea acestuia, Mormântul Ostașului Necunoscut a fost demontat în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958 și a fost strămutat la Mausoleul de la Mărășești.

De asemenea se remarcă și Ansamblul centrului istoric este înscris în Lista monumentelor istorice 2010 – Municipiul București – la nr. crt. 187, cod LMI B-II-s-A-17909. Centrul istoric reprezintă o parte din cartierul Centrul Civic. Aici sunt regăsite Curtea Veche, Hanul lui Manuc, bisericile Stavropoleos și Sfântul Anton, precum și numeroase clădiri vechi declarate monumente istorice.

Curtea Veche este prima curte domnească din București, a devenit nefuncțională după incendiul din 1718, care a distrus întregul București și după cutremurul din 1738. De-a lungul timpului orașul București a suferit diverse modificări urbanistice, astfel că vechea curte domnească nu mai corespunde întru totul cu vechile descrieri. Conform vechilor descrieri, Curtea Veche era așezată pe o colină destul de înaltă, înconjurată la sud de malul foarte înalt al Râului Dâmbovița, iar în celelalte puncte cardinale de ziduri puternice. Accesul în curtea domnească era posibil prin două porți opuse. Prima poartă, amplasată la intersecția străzilor Smârdan cu Halelor (fosta Carol), a avut mai multe denumiri, Poarta de Sus, Turnul despre Nemți, Clopotnița Domnească, iar mult mai târziu după ce turnul de piatră s-a ruinat, Foișorul Roșu (probabil numele a fost luat de la culoarea în care a fost vopsit turnul). A doua poartă, Poarta de Jos, era situată în locul în care pornește strada Moșilor.

În centrul istoric, în Piața Bisericii Sfântul Gheorghe-Nou, este amplasat Kilometrul Zero (oficial) al României. Pe lângă spațiul verde oferit de Parcul Sfântul Gheorghe construit în jurul Bisericii „Sf. Gheorghe Nou” se află și Parcul Colțea în care este amplasată Fântâna Vioara Spartă. Primăria Capitalei are în desfășurare un proiect de restaurare a zonei istorice din centrul capitalei. În afară de agitația permanentă, cluburi și muzica auzită de peste tot toate, terase și viața de noapte, Centrul Vechi poate oferi unui ochi curios: străzi frumoase, clădiri diverse povești ascunse și obiective turistice mai puțin cunoscute.

Printre acestea se regăsesc: Palatul BNR (una dintre cele mai frumoase clădiri întâlnite aici), intrarea Nicolae Șelari (cea mai îngustă stradă din centrul vechi), Hanul lui Manuc (hotel, restaurant si terasa, care ocazional servește și ca spațiu pentru evenimente culturale și culinare), Palatul CEC (o construcție prețioasă), Librăria Cărturești Carusel (considerată una dintre cele mai frumoase librării din lume), Muzeul Național de Istorie (cel mai important muzeu din țară).

Un alt punct de atracție îl reprezintă muzeele capitalei. Principalele muzee sunt Muzeul Aviației, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Național de Geologie, Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, Muzeul Satului din București, Muzeul Gheorghe Tattarescu, Muzeul Theodor Aman, Muzeul Țăranului Român, Muzeul Zambaccian, Muzeul Național de Antichități (cu sediul în Casa Macca).

Muzeul Aviației este un muzeu situat în București, aflat pe strada Fabrica de Glucoză la numerele 2-4 în sectorul 2 pe amplasamentul fostului Aeroport Pipera. Muzeul a fost inaugurat la 18 martie 2006. Vizitarea Muzeului Aviației oferă oportunitatea de a cunoaște cele mai importante momente istorice ale aviației romanești, realizările din domeniul aeronautic, contribuția semnificativă pe care românii au avut-o de-a lungul timpului la progresul aviației mondiale, precum și documente, machete și fotografii inedite referitoare la istoria aeronauticii române și punctele de interferență cu cea universală.

Muzeul Național de Artă al României, este cel mai important muzeu de artă din țară. Funcționează în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor. Muzeul a fost înființat în anul 1948 în fostul Palat Regal din Capitală. Muzeul Național de Artă din București are în patrimoniul său una dintre cele mai mari colecții de picturi din România. El a fost inaugurat în 1948, deținând o colecție importantă a regelui Carol I, aflată inițial la Castelul Peleș de la Sinaia precum și în alte saloane ale reședințelor regale române. O altă parte din exponatele deținute a fost adusă de la Muzeul Brukenthal (Sibiu), precum și din alte muzee bucureștene ca Anastase Simu, Dr. Ioan și Nicolae Kalinderu (inaugurat în anul 1909) precum și din colecții particulare. Pe lângă acestea, s-a atras și fondul muzeal din colecția primului muzeu de artă din București, înființat în anul 1836 în clădirea unei școli a Mănăstirii Sfântul Sava la inițiativa pictorului Carol Valenstein. Începând din anul 1948, Muzeul Național de Artă ocupă clădirea fostului Palat Regal din București construit în anul 1937. Momentan, muzeul are oferite spre expunere peste 70.000 de exponate separate în două direcții principale: Galeria Națională, care deține lucrările celor mai buni pictori români (Theodor Aman, Ion Andreescu, , Gheorghe Petrașcu, Nicolae Grigorescu…) și Galeria de Artă Europeană.

Muzeul Geologic Național este un muzeu din București situat pe Șoseaua Kiseleff, în apropierea Pieței Victoriei și a Parcului Kiseleff. Muzeul Național de Geologie a fost deschis publicului în anul 1990, în incinta clădirii Institutului Geologic al României, ridicată în anul 1906, după planurile arhitectului Victor G. Stephănescu. Expoziția permanentă este formată din 14 expoziții de bază conținând 7.700 exponate din totalul de 70.000 de mostre aflate în colecțiile științifice.

Muzeul Național de Istorie a luat naștere în 1970, ca cel dintâi muzeu de arheologie și istorie din țară; dintâi – nu într-o perspectivă cronologică, ci sub aspectul reprezentativității. În consecință, aici au fost aduse cele mai faimoase tezaure, în primul rând cele din metal prețios, în singurul loc public unde securitatea și vizibilitatea puteau fi asigurate în aceeași măsură. De asemenea, o mulțime de alte piese de mare valoare arheologică și istorică au poposit în expozițiile Muzeului Național, pentru a ilustra mileniile de istorie, ori, pentru mai multă acuratețe, istoria de atunci. Clădirea care adăpostește muzeul reprezintă însăși un monument istoric, ridicat la sfârșitul veacului XIX, în stil neoclasic, de inspirație germană. Clădirea a fost serios avariată de cutremurele din 1940 și 1977, astfel că procesul de reabilitare a devenit principala preocupare a instituției, în ultimul deceniu. În septembrie 2002 expoziția permanentă a Muzeului Național de Istorie a fost împachetată, obiectele fiind trimise spre depozit. Reabilitarea structurii de rezistență a început în iarna aceluiași an, lucrările fiind executate, până în septembrie 2005, în proporție de aproximativ 50%. Finalizarea lucrării de reconstrucție era așteptată pentru mijlocul anului 2007, termen care nu a putut fi respectat.

Muzeul Național de Istorie Naturală Grigore Antipa este un muzeu situat în București, amplasat în Șoseaua Kiseleff nr. 1. Patrimoniul muzeului este format din peste 2 milioane de piese, grupate în diferite colecții paleontologice, zoologice, etnografice, de minerale și roci. Ca majoritatea Muzeelor de Istorie naturală, Muzeul Național de Istorie Naturală "Grigore Antipa" are trei funcții principale : Muzeologia (conservarea, restaurarea și prezentarea Colecțiilor), cercetarea (expedițiile, taxonomia, lucrările științifice în diferite domenii ale istoriei naturale, cu publicațiile specifice) și învățământul și vulgarizarea (învățământul superior, studiile doctorale, conferințele, activitatea de popularizare didactică, relațiile cu învățământul public, publicarea documentelor, cărților, broșurilor, CD-urilor și site-urilor difuzând ceea ce Grigore Antipa și Emil Racoviță numeau "Cultura naturalistă").

Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” este denumirea care i-a fost atribuită prin Hotărârea Guvernului României nr. 742/2003, art. 18 lit. instituției ce purta numele de Muzeul Satului, o creație a folcloristului și sociologului Dimitrie Gusti. Muzeul a fost inaugurat la data de 10 mai 1936, în prezența regelui Carol al II-lea al României, iar pentru public, pe 17 mai 1936,fiind în prezent una dintre cele mai mari atracții turistice ale Bucureștiului.

Muzeul memorial Gheorghe Tattarescu (1820-1894), este găzduit de casa în care a trăit și creat timp de patru decenii cel care a fost, alături de Theodor Aman, întemeietorul Școlii de Arte Frumoase din București. Clădire a fost ridicată la începutul secolului al XIX-lea de către Dimitrie Popescu. După Revoluția Română din anul 1989, Primăria București a recondiționat muzeul Gheorghe Tăttărescu, depozitând în incinta acestuia picturi din patrimoniul Pinacotecii București, clădirea urmând a fi închisă pentru public. Aici se află lucrări de artă conservate în condiții termohidrografice necorespunzătoare. Datorită acestor factori negativi, lucrările de artă se află într-o continuă degradare din cauza mucegaiului, variațiilor de temperatură și umiditate.

Muzeul Theodor Aman se află în București, pe strada C. A. Rosetti. Acesta deține o colecție memorială de pictură, grafică și sculptură, precum și ustensile de lucru și alte obiecte aparținând pictorului și graficianului Theodor Aman (1831-1891). Acesta funcționează ,ca și la început, în locuința pictorului, o clădire reprezentativă din punct de vedere arhitectural pentru cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Aceasta este, de asemenea, prima casă-atelier de artist din țară. Colecția muzeului este deosebit de variată și are o valoare ridicată, constând în lucrări semnate de artist. Fondul principal este constituit din o donație a Anei Aman, din anul 1904, mai târziu fiind, însă, sporit și de alte donații și achiziții.

Muzeul Național al Țăranului Român est amplasat în Piața Victoriei din București, alături de Muzeul de Științe Naturale "Grigore Antipa" și de Muzeul de Geologie. Cel care a fost numit cu întocmirea proiectului și conducerea lucrărilor a fost arhitectul N. Ghika-Budești, un strălucit reprezentant al școlii autohtone de arhitectură care, potrivit opțiunii muzeologice a etnografului și directorului Alexandru Tzigara-Samurcaș, trebuia să înalțe "un palat al artei pământene", dispus sub forma incintelor de tip monastic.

După 29 de ani, la capătul unor nesfârșite întreruperi, se va finaliza, în anul 1941, luând înfățișarea actualului monument de arhitectură, sediul Muzeului Țăranului Român. Muzeul Țăranului Român, Muzeu Național de Arte și Tradiții, deține cea mai bogată colecție de obiecte țărănești din România. Cele aproape 90.000 de piese aflate în patrimoniul său sunt tot atâția martori care pot ajuta pe contemporanii noștri să înțeleagă cultura satului. Acest veritabil tezaur de interes național și internațional este depozitat și conservat după riguroase criterii științifice și beneficiază, încă de la constituirea colecției, de cataloage sistematice și de un complex de fișiere realizat ulterior.

Muzeul Zambaccian este un muzeu de artă din București, aflat în apropiere de Piața Dorobanților, pe strada Muzeul Zambaccian, nr. 21A. Acesta este amplasat în fosta casa a lui Krikor Zambaccian, un om de afaceri de origine armeană, colecționar și critic de artă. Exponatele aparțin colecției impresionante a acestui, donată fiind statului român. Operele de artă expuse sunt alcătuite din diverse picturi, sculpturi, grafică și mobilier. Printre acestea se numără și o colecție de lucrări aparținând artiștilor români, inclusiv un portret al lui Krikor Zambaccian, pictat de însuși Corneliu Baba, precum și lucrări ale mai multor impresioniști francezi.

„Am dăruit poporului colecția mea de artă, deoarece și talentele pe care le-am întrunit sunt ale poporului, ele fac mândria lui, altfel aș fi trădat poporul și pe artiștii cărora le-am cules rodul.” (Krikor Zambaccian)

Piesele din colecție includ lucrări ale pictorilor români (Ion Andreescu, Corneliu Baba, Henri Catargi, Alexandru Ciucurencu, Horia Damian, Nicolae Dărăscu, Lucian Grigorescu, Nicolae Grigorescu, Iosif Iser, Ștefan Luchian, Samuel Mutzner, Alexandru Moser Padina, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Vasile Popescu , Camil Ressu, Nicolae Tonitza) și ale pictorilor francezi (Pierre Bonnard, Paul Cézanne, Camille Corot, Eugène Delacroix, André Derain, Raoul Dufy, Marquet Albert, Henri Matisse, Camille Pissarro, Pierre-Auguste Renoir și Maurice Utrillo), precum și piese ale altor doi pictori care au lucrat în Franța: Pablo Picasso și Alfred Sisley.

Muzeul Național de Antichități a fost un muzeu din București, care astăzi este o secție a Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”. În timpul guvernului lui Nicolae Iorga,a primit, ca sediu, Casa Macca. Muzeul a fost înființat în secolul al XIX-lea, funcționând și în prima jumătate a secolului al XX-lea.

Muzeul Național de Istorie Naturală Grigore Antipa. Acesta este amplasat în Șos. Kiseleff nr. 1. Patrimoniul acestui muzeu este format din peste 2 milioane de piese grupate fiind in colecții zoologice, paleontologice, etnografice, minerale și de roci.

Muzeul Țăranului Român este unul dintre cele mai diversificate muzee din familia europeană a Muzeelor de Arte și Tradiții populare. Acest muzeu urmașul Muzeului de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială înființat la 1 octombrie 1906. Clădirea actuală a fost ridicată in anii 1912-1941 de arhitectul N.Ghica Budești. Acest muzeu a devenit cunoscut pentru colecțiile sale alcătuite din 100 000 de obiecte. Muzeografia sa specifică i-a adus în mai 1996 Premiul Muzeul European al Anului acordat de Forumul Muzeului European. Această clădire, în stil neoromânesc, subtip al stilului brâncovenesc, este dispusă sub formă de incinte de tip monastic, finalizată fiind în 1941, luând aspectul actual.

Aici sunt deținute colecții de ceramică, port popular, țesături pentru interior, lemn, scoarțe.

Alte puncte de interes turistic de importanță majoră sunt reprezentate de monumentele cu semnificație religioasă precum:

Catedrala Sfântul Iosif din București a fost construită între anii 1873-1884 după planurile arhitectului Friederich Schmidt. Stilul aparține istorismului,acesta fiind o alternanță între stilul romanic și cel gotic. Ca dimensiuni, clădirea are 40 m lungime și 22 m lățime. Este cunoscută și ca lăcaș de cultură, loc unde se țin concerte de muzică de orgă, cu orchestre, coruri și artiști renumiți. Ctitorul este Episcopul Ignatius Paoli. Altarul principal al catedralei a fost executat la Roma,din marmură de Carrara, apoi montat la București. Tâmplăria tavanului a fost executată la Brașov. Cuplul Natalia și Ion Brodeală au conceput și executat, în anul 1980, vitraliile actuale. Rozeta mare aflată deasupra orgii,vitraliul corului și cel al baptiseriului au fost executate în 1985 de artistul Dorin Dănilă. Pictura decorativă a navei centrale a fost realizată de către Georg Roder, iar artistul Fr. Elsner a executat pictura decorativă din capela baptiseriului și din navele laterale ale Catedralei. Orga acestei catedrale este una dintre cele mai bun orgi de concert din țară. Aceasta a fost construită și montată de L.Wegenstein din Timișoara în anul 1930,înlocuind orga montată în 1982 de firma Merklin din Paris.

Județul Ilfov, cea de a doua unitate teritorial administrativă din componența regiunii, se face remarcată prin prezența unor clădiri de patrimoniu cu valoare deosebită, printre care se numără: Mânăstirea Snagov și Mânăstirea Balamuci.

Mânăstirea Snagov reprezintă un monument istoric remarcabil și de artă feudală din Țara Românească, care se găsește pe insula situată în nordul  lacului Snagov, din apropierea . Despre Mânăstirea lui Vlad Țepeș din Snagov, legenda spune că cei ce slujeau mânăstirea au găsit trupul domnitorului în urma bătăliei cu turcii și au încercat să îl ascundă, înmormântându-l în rit creștin chiar în interiorul curții mănăstirii. De-a lungul timpului, Constantin Brâncoveanu a înființat aici una dintre tipografiile sale. De asemenea, mânăstirea Snagov a funcționat ca muzeu sau ca bancă, aici fiind bătută moneda țării. Mânăstirea este probabil una din ctitoriile domniei târzii a lui Mircea cel Bătrân, fiind prima dată atestată documentar în 1408. A fost refăcută de mai multe ori de alți domnitori, printre care se pot menționa Mircea Ciobanu și Vlad Țepeș.

Mânăstirea Chiajna (Ilfov, Chiajna) face parte din ansamblul monahal al Mănăstirii Chiajna. S-a păstrat numai o parte din biserica mare, ale cărei ziduri laterale rezistă intemperiilor vremii. Construcția Mănăstirii Chiajna a început în timpul domniei lui Alexandru Vodă Ipsilanti (1774–1782) și s-a finalizat în timpul lui Nicolae Mavrogheni. Construcția este în stil neoclasic, având dimensiuni mari pentru: 43 m lungime, 17 m înălțime și ziduri groase de 1-2 m. Urma sa fie unul dintre cele mai importante lăcașuri de cult românești ale vremii, însă nu s-a întâmplat așa. Legenda spune ca biserica ar fi blestemată, întrucât a fost bombardată de către turci chiar înainte de sfințire,astfel că preoții nu au slujit niciodată în ea.

Mânăstirea Căldărușani reprezintă una dintre cele mai prețioase și cunoscute ctitorii feudale ale județului Ilfov, fiind situată la 35 km de București, în partea de nord-est, într-o peninsulă înconjurată de apele lacului Căldărușani. Se spune că la început, peninsula a fost un ostrov, despărțit de mal de o fâșie îngustă de apă. În jur se întindeau codrii seculari ai Vlăsiei, refugiu al haiducilor și al celor prigoniți de soartă sau porniți în bejenie. Pe aceste meleaguri, pline de farmec și pitoresc, a hotărât domnitorul Matei Basarab să ridice sfânta mânăstire întru lauda sfântului mare mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir. Locul a fost cumpărat de către domnitor în anul 1637. Matei Basarab, ctitor și iubitor de cultură, pomenește într-un hrisov din 1641 despre mânăstirile închinate, printre care se regăsește și cea de la Căldărușani. Mânăstirea a reprezentat un important centru de cultură unde s-au acumulat colecții bogate de manuscrise bisericești realizate de călugări, tipărituri religioase.

Mânăstirea Cernica se află situată la o distanță de 12 kilometri față de București. Lăcașul face parte din teritoriul administrativ al comunei Pantelimon. Pe malul sudic al lacului Cernica, pe un promontoriu care înaintează în mijlocul apelor, se află situată o rezervație arheologică alcatuita dintr-o vastă necropolă neolitică. Mânăstirea Cernica a fost ridicată inițial în anul 1608, construită fiind din lemn, cu hramul “Sfântul Nicolae”, de către Cernica Știrbei (mare vornic al lui Mihai Viteazul și al lui Radu Șerban) și a fost refăcută între anii 1781-1786. În acest loc, astăzi, se află biserica “Sfântul Nicolae” din Ostrov, un edificiu de mari proporții, construit în anul 1815, în timpul domnitorului Ion Gheorghe Caragea. Biserica principală a mânăstirii Cernica, cu hramul Sfântul Gheorghe, a fost ridicată între anii 1831-1842, de către Calinic și arhiereul Ioanichie Stratonichios. Avariată fiind în anul 1838, din cauza cutremurului care a avut loc, a fost refăcută sub domnia lui Alexandru Ghica, în anul 1842 și restaurată cu tot ansamblul mânăstiresc, de către patriarhul Justinian, între anii 1965-1967. Portretele ctitorilor acestei biserici se află în pronaos și sunt opera pictorului Sava Hentia.

Un loc aparte îl deține cimitirul mânăstirii, rezervat la început monahilor, care a primit pentru odihna veșnică personalități ale țării precum: mitropolitul Nifon, marele ban Tudor Văcărescu, scriitorul Gala Galaction, pictorul Ion Tuculescu,etc.

Mânăstirea Sămurcăsești se află amplasată în peisajul pitoresc, străbătut de râul Ciorogârla. Aceasta a fost zidită în anul 1808, de vornicul Constantin Samurcaș și de soția sa, Zoe. Biserica este alcătuită dintr-o singură turlă, de mare valoare arhitecturală, și dintr-un un pridvor deschis, având coloane din cărămidă, cu fus în torsadă și capiteluri de piatră. În pronaos, absidele alcătuiesc trei altare. Catapeteasma din lemn sculptat este cea originală, din 1808. Sfințirea lăcașului s-a făcut abia în anul 1870, după ce Gheorghe Tăttărescu a terminat pictura.

Biserica a fost avariată sever de-a lungul timpului, datorită unui incendiu din 1914, în primul război mondial, când trupele de ocupație au luat cele două clopote și apoi, în urma cutremurului din anul 1940, care a distrus lăcașul în întregime. Acesta a fost rezidit între anii 1940-1943, respectându-se arhitectura originală.

În regiunea Ilfov, se remarcă mai remarcă și Palatul Mogoșoaia este o clădire istorică din localitatea Mogoșoaia,  aflată la o distanță de aproximativ 15 km de centrul orașului București .Complexul deține clădirea propriu-zisă, curtea acestuia cu turnul de veghe, cuhnia (bucătăria), casa de oaspeți, ghețăria și cavoul familiei Bibescu, precum și biserica „Sfântul Gheorghe” care se află poziționată chiar lângă zidurile curții. Palatul poartă numele văduvei boierului Mogoș care deținea pământul pe care a fost construit. Palatul Mogoșoaia s-a aflat în posesia familiei Brâncoveanu pe durata unei perioade de aproximativ 120 de ani, fiind trecută apoi în proprietatea familiei Bibescu.

Palatul familiei Alexandru Ghica se află în comuna Moara Vlăsiei atestată documentar pentru prima oară în 1622. Până în anul 1807, moșia a aparținut boierului Ianache Mavrodin, care o vinde apoi lui D. Ghica. Acesta o lasă moștenire lui Alexandru Ghica, în acea vreme domn al Țării Românești (1834-1842) și apoi caimacam (1834-1858).

Dimitrie Ghica începe construcția palatului, servind ca reședință de vară, într-o arhitectură clasică franceză, având o terasă orientată spre gradină și perfect încadrată în peisagistica zonei. În anul 1924 palatul a fost donat Academiei Române în administrarea căreia se află și în prezent.

Palatul Știrbey își începe istoria anul 1845, principele Barbu Știrbey (1844-1856) devine proprietarul moșiei de la Buftea, unde și-a amenajat probabil o casă de vară. Edificiul actualului Palat Știrbey a fost ridicat în anul 1864, de fiul acestuia, Alexandru Stirbey, în ambianța unui frumos parc de arbori seculari. Clădirea, prezentând o arhitectură sobră, are fațada acoperită în ancadramente de piatră, cu motive decorative simple, care conferă edificiului un rafinament și o eleganță aparte. În parc a fost construită și o capelă, realizată în stil eclectic, cu influențe bizantine, gotice și renascentiste, având o scară dublă din marmură de Cararra.

După anul 1895, proprietarul moșiei devine fiul său, Barbu Știrbey, care a realizat aici, una dintre cele mai mari ferme ale țării. El a fost primul care a introdus în România ideea de cultură a bumbacului și a orezului. A înființat primele pepiniere de viță americană, o lăptărie și o moară iar în anul 1902 a construit o fabrică de vată și pansamente. Barbu Știrbey s-a bucurat de încrederea și prietenia familiei regale a României, fiind numit sfetnicul acesteia și chiar prim-ministru. După anul 1950 palatul a fost amenajat pentru protocol, după anul 1990 ca hotel iar apoi, parcul a fost deschis pentru public.

Mânăstirea Pasărea este un monument istoric și de artă aflat la 29 km est de București. A fost ctitorită la începutul secolului al XIX-lea pe malul Lacului Pustnicu și la marginea pădurii omonime, parte din ceea ce erau odinioară Codrii Vlăsiei. Mânăstirea Pasărea este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare cod LMI IF-II-a-B-15301. De-a lungul anilor au circulat multe legende care au încercat sa explice originea numelui mănăstirii. Cea mai plauzibilă este aceea că numele provine de la stolurile de păsări care viețuiau în pădurea din jurul mânăstirii. Lăcașul îi are ca ctitori pe arhimandritul Timotei, care a ridicat aici o biserică din lemn în anul 1813 și pe Sfântul Calinic de la Cernica. Biserica din lemn s-a prăbușit în urma cutremurului din 1838. Biserica mare a fost reconstruită de către Sfântul Calinic, pe când acesta era stareț la Mânăstirea Cernica, în anul 1846, în timp ce biserica din cimitir fusese ridicată tot de el la 1834. La această mânăstire de maici s-a călugărit spre sfârșitul vieții, mama Sfântului Calinic, Floarea, devenită schimonahia Filoteia.

Mânăstirea Sămurcășești – Ciorogârla este așezată pe "vechiul drum al Piteștilor si Craiovei", astăzi autostrada București – Pitești (A1), în comuna Ciorogârla, în vestul capitalei, la 20 kilometri distanță de kilometrul 0 (centrul capitalei). Aceasta este o ctitorie a vornicului Constantin Sămurcaș și a șotiei sale, Zinca, datând de la începutul secolului al XlX-lea, Mânaăstirea Sămurcășești – Ciorogârla, ca și localitatea care s-a dezvoltat ceva mai târziu în imediata apropiere, este poziționată pe un șes întins, alcătuit din suprafața plană a unei câmpii, Câmpia Vlăsiei, traversată de râurile Ciorogârla, Sabar și de canalul Argeș – București, învecinându-se în partea de nord-est cu comuna Ciorogârla, la 2 kilometri în partea de sud cu localitatea Darvari, iar la 6 kilometri nord, cu comuna Bolintin – Deal. Tradiția a păstrat o legenda fascinantă care stă la originea apariției acestui locaș sfânt și care poartă in ea un sâmbure de adevăr.

Legenda spune ca un cioban care se afla la păscut cu oile prin aceste locuri a visat intr-o noapte că, pe când avea grijă de animale, a văzut chiar în mijlocul poienii o oaie cu lâna albă ca zăpada, având trei coarne în loc de două. Acest vis s-a repetat de câteva ori în acea noapte. A doua zi, pastorul, povestește visul boierului Constantin Sămurcaș, atunci stăpânul locului respectiv. Acesta îi cere duhovnicului său, arhimandritul Timotei, starețul Mânăstirii Cernica din acea vreme, sa-i explice visul. Starețul îi explică visul cum că ar fi o poruncă a lui Dumnezeu de a înălța o biserica chiar în poiana unde ciobanul își aducea oile și dat fiind faptul că acel animal avea în vis trei coarne, trebuie să construiască biserica cu trei altare sfinte și sa o închine Preasfintei Treimi. Boierul, potrivit visului, aduna materiale necesare pentru construcția mânăstirii și începe să ridice locașul. Din documentele prezente la Arhivele Naționale ale Statului din București, reiese faptul ca pregătirile pentru zidirea Mânăstirii Sămurcășesti – Ciorogârla au început în vara anului 1806, de când datează și primul contract încheiat de vel vornicul Constantin Sămurcaș cu dulgherii Stoian Ghenciul și Anastasie sin Gheorghe.

Mânăstirea Țigănești, înconjurată fiind de un curs de apă cunoscut ca "Lacul Maicilor", se află amplasată pe șoseaua DN 1, între localitățile București și Ploiești, în dreptul localității Ciolpani. Aceasta mânăstire este una dintre cele mai bine cunoscute mânăstiri din apropierea capitalei, fiind așezată în foștii codri ai Vlăsiei, unde exista o tradiție monahala veche.

Mânăstirea este amintită în hrisoavele domnești de danii ale domnitorului Moruzi (1793), Caragea (1813) și Dimitrie Ghica Voievod (1824) Sub numele de "Țigănești". Biserica mânăstirii datează de mai bine de doua sute de ani, însă vatra monahala de la Țigănești este cu mult mai veche, obștile monahale din Mânăstirea Căldărușani și Schitul Maicilor zidind actuala biserică pe locul unui schit mai vechi de călugări.

Manastirea Sitaru a fost ctitorită de către boierul Papa Greceanu, străbunicul domnitorului Constantin Brâncoveanu. In anul 1915 mânăstirea a rămas pustie. În anul 1928, doi călugari din originari din obștea Căldărușanilor, Atanasie și Martirie, se mută la Sitaru, căutand sa redea viață schitului. In anul 1944 ajung aici 24 de călugari de origine basarabeană, refugiati fiind de la Mânăstirea Noul Neamț. După anul 1971 viața de duhovnic la Mânăstirea Sitaru începe sa prindă viața de odinioară, părinții Damian Bogdan, Gheronție Ghenoiu si Gherasim reușind sa atragă de partea lor o obște numeroasă. In ultimii ani s-a ridicat un corp de chilii, apoi un arhondaric și o bibliotecă.

CAPITOLUL 2

ANALIZA BAZEI TEHNICO-MATERIALE ȘI A CIRCULAȚIEI TURISTICE DIN REGIUNEA DE DEZVOLTARE BUCUREȘTI-ILFOV

Regiunea București Ilfov deține 173 de structuri de cazare (corespunzător datelor statistice din anul 2014), alcătuite din hoteluri de 1-4 stele, hanuri, vile și camping-uri.

2.1. Structuri de cazare

Regiunea București-Ilfov deține un potențial turistic specific, care este reprezentat de capacitatea de atracție exercitată de centrul urban București, la care se alătură valorile culturale și de mediu ale zonelor din apropierea capitalei, situate pe teritoriul județului Ilfov.

Tabel 2.1. Evoluția structurilor de cazare existente în Județul Ilfov în decursul anilor 2010-2014

Sursa: Date statistice prelucrate din informații oferite de insse.ro

Analizând datele, se observă o constantă a structurilor de primire, cel mai mare număr fiind înregistrat în 2013, cu un total de 37 de structuri. Cele mai răspândite structuri turistice de cazare sunt hotelurile, urmate fiind de structurile de cazare de tip vilă turistică și pensiune turistică. Cele mai slab reprezentate structuri de cazare turistică din Județul Ilfov sunt structurile de tip hostel și de tip popas turistic.

Fig. 2.1. Reprezentarea grafică a evoluției numărului structurilor de primire existente în Județul Ilfov, în decursul anilor 2010-2014

Analizând graficul anterior se observă o predominantă a numărului de structuri de primire de tip hotel, în anii 2012-2013 atingând un număr de 11. Anul 2010 a fost cel mai slab reprezentat din acest punct de vedere. De asemenea, se observă o constantă a numărului de structuri de cazare de tip popas turistic, fiind în funcțiune o singură structură de acest tip în ultimii patru ani.

Fig. 2.2. Ponderea structurilor de cazare existente în Județul Ilfov, în anul 2014

În diagrama anterioară, reprezentând procentajul ocupat de fiecare structură de cazare în parte, in numărul total al acestora, se remarcă structurile de cazare de tip hotel care ocupa un procent de 28%. Acest procent este urmat de 21% reprezentat de structurile de cazare de tip bungalou. Urmează structurile de tip pensiune turistică (18%), de tip motel (15%), de tip vilă turistică (9%), hostel (6%) și de tip popas turistic cu 3%.

Tabel 2.2. Evoluția numărului structurilor de cazare din Municipiul București, în decursul anilor 2010-2014

Sursa: Date statistice prelucrate din informații oferite de insse.ro

Analizând datele, se observă că în București, se menține o constantă a numărului de structuri de cazare, simțindu-se și o ușoară creștere. Cele mai răspândite structuri de cazare sunt hotelurile, cu un număr total de 112 în anul 2014. Cele mai slab reprezentate structuri sunt cele de vilă turistică, având un total de 2 în anul 2014. Se poate observa, de asemenea, evoluția neașteptată a structurilor de tip bungalou, care erau inexistente în anul 2010, după care au intrat în funcțiune 5 astfel de structuri și s-au menținut constante până în anul 2014.

Fig. 2.3. Reprezentarea grafică a evoluței numărului structurilor de primire din Municipiul București, în decursul anilor 2010-2014

Din reprezentarea grafică anterioară se observă cu ușurință structurile de cazare predominante și anume cele de tip hotel, atingând numărul maxim de 112 în anul 2014, iar numărul minim de 100 în anul 2011 . La o diferență semnificativă se află situate structurile de cazare de tip hostel, cu un număr maxim de 12 în anul 2012, slab reprezentate fiind în anii 2011 și 2014 cu un număr de 8 astfel de structuri.

Fig. 2.4. Ponderea tipului de structuri de cazare existente în Municipiul București, în anul 2014

Având în vedere reprezentarea grafică anterioară referitoare la ponderile ocupate de fiecare structură de cazare în parte, în totalul acestora, în anul 2014, se observă că structurile de cazare de tip hotel sunt puternic reprezentate, ocupând o pondere de 82%. Acesta este urmată de ponderile structurilor de cazare de tip hostel (6%) și de tip pensiune (5%). Această predominanță a hotelurilor este cauza tipului de turism practicat în capitala, predominând cel în scop cultural și de afaceri.

2.2. Structuri de alimentație

Alimentația publică pentru turism, alături de baza de cazare, baza de tratament și agrement, diversifică oferta contribuind la creșterea puterii de atracție a stațiunilor, orașelor sau altor obiective cu baze turistice, precum și la conturarea profilului acestora. Alimentația publică/restaurația cuprinde întreaga producție și distribuție de mâncare și băuturi, respectiv, după caz, pregătirea preparatelor culinare și a produselor de patiserie-cofetărie, aprovizionarea cu mărfuri, consumul produselor pe loc sau în afara unităților, cât și crearea unei ambianțe favorabile destinderii și recreării clienților.

Privită prin prisma calității sale de component al produsului turistic, respectiv a serviciilor de bază, alimentația publică determină calitatea prestației turistice în ansamblul ei, influențează conținutul și atractivitatea ofertei turistice cu multiple implicații asupra dimensiunilor și orientării fluxurilor turistice. Dimensionarea bazei de alimentație publică este dependentă de mărimea capacității de cazare, iar profilul acesteia de complexitatea și specificul funcțional al obiectivelor turistice. Spațiile de alimentație pentru turiști aparțin, de regulă, marilor hoteluri, dar și unităților independente.

Structurile de alimentație din Regiunea de Dezvoltare București Ilfov sunt numeroase. Mai jos sunt enumerate câteva restaurante,baruri si pub-uri, împărțite pe orașele ilfovene, mai departe, și din capitală.

În Bragadiru se remarcă: „La Băncuțe”, „Royal President” Restaurant, „La Jupânu'”, Restaurant „Casa Atlantic”, „PAUZA De MASA”, Restaurantul " La Noi ", „Friends House” Restaurant & Pizzerie, Cofetăria „Cris”, „Francesca”.

În Buftea se remarcă: „Taverna Studioului”, Pizza Uno Buftea (restaurant cu specific italian), Selfie Espresso Bar (cafenea), „Cuptorul de Aur”, „Clubul Bărboșilor”, „La Castani” Caffe (cafenea), Complex „Calul Bălan” (restaurant), Pescăria „Ștefan” (tip fish&chips shop), „Tentații Dulci” (cofetărie), „La Grădină” (tip bar&grill), „La Felinare”, Pavlo's Greek Food (restaurant cu specific grecesc), Barlic (tip bar&grill), Toan's Băneasa (restaurant cu specific asiatic), El Dorado Bar (tip bar&grill), Bistro Cafe „La Castani” (cafenea), Pizzeria El Rapido (tip bar&grill).

În Chitila cel mai cunoscut restaurant este „El Condor Pasa” (tip bar&grill).

Cât despre orașul Măgurele, de menționat sunt următoarele locații: Restaurant „La Andrei”, Restaurant „Sytago”, Restaurant „La Crama”, „La Oaie S.R.L”, Restaurant „Diamond” (cu specific mediteranean), Restaurant Hotel Măgurele, Restaurant Ambasador (cu specific american), „Lifetime Longue Măgurele” Romania și „Bar Motor” (tip cafe-bar).

Orașul Otopeni are în oferta de restaurante următoarele: Don Gabino's Pizza (tip fast food), „Bucătarul Priceput” (tip bufet), „Micul Paris La Margine de Bucuresci” , „Ambasador Events” (restaurant de noapte), Restaurant „Just4you”, Pizzeria&Trattoria "Orazzio", „CLEAR ROAD Kitchen”, „Golden Wings – La Bodega”, „Laplage Club & Buddha – Bar” Lounge (tip lounge).

Pentru orașul Pantelimon, de menționat sunt: Ola Pizza, Colonial Club “Cernica” (restaurant), “Salon Venetian” (restaurant), Restaurant “Vlamar – Catering and Events Hall”, PIZZA CELANO (specific Italian), Pizza Gotti, “Ela Rustic” (tip live&raw food), “League of Legends House” (tip bar&grill), BBQ KEBAB (tip fast food), Danstepizza, Venettici, Restaurant “Moara Lui Bucur”, “Vineri” Café (cafenea), Pizzeria Mario, “Lebăda” Pantelimon, Trattoria La Strada (specific Italian).

Popești-Leordeni are o ofertă relativ restrânsă: Pizza Italia, Bistro CAFe' (tip bar$grill), Restaurant „La Florin”, „Didikor” (specific corean), „Casa cu Păuni” (tip bufet), Plăcinte Si Turte Țărănești, David XO, Casa „Dunose” și „Krystal”

Orașul Voluntari prezintă o ofertă mult mai generoasă de restaurante, baruri si cafenele: Restaurant ”Asteria Pipera” (specific mediteranean), “Sunshine Events”, “The SSAM”, “Raisa” Caffe-Bar, “CantinA9”, Gotti Pizza, Restaurant “Don Quijote” (specific spaniol), “La Hongkong” Restaurant, Omnix Club Bar 4 stele (tip internet café), “La Cypycao” (tip café), Julio's Pizza, DANI FAST FOOD, Magic Wok (catering), “Turcu Plateste” (specific turcesc), Pizzeria “Vecchia Napoli” Pipera, Restaurant “Admin”, Disco Bar Ilie "Blue Night", “Lagos Fish” Restaurant (fish&chips), “Adana Kebap”, Restaurant “Sultan” (specific international), Restaurant “Magic Wok” Voluntari, Cafenea “Brândușelor” (internet café) , Joy Caffe , “Trattoria Sapore di mare” (specific Italian), Ambery Hall.

București prezintă cea mai bogată ofertă în acest domeniu. Am realizat un top 7 cele mai vestite restaurante și cafenele din capitală. Restaurantele sunt: Restaurant Noblesse, Caru' cu Bere, „Singapore” (tavernă celebră în anii 1950, aflată în Piața Rosetti), „La Iordache” (birt celebru în anul 1900), „Șarpele Roșu”, „La Gherea”, „La Cocoșatu” (unul dintre simbolurile Bucureștiului după 1990), „Modern”. Printre cafenelele bucureștene vestite se numără: Casa Capșa, Chianti Café, Corso, Cafeneaua Veche, Cafeneaua Oteteleșanu, Cafeneaua Riegler, Turabo Café. Desigur, o altă destinație pentru doritorii de distracție și divertisment o reprezintă Centrul Vechi. Centrul istoric al Bucureștiului reprezintă o zonă centrală a capitalei cu o suprafață de aproximativ 0,50 km² situată la extremitatea vestică a sectorului 3.

2.3. Instalații și modalități de agrement din Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov

Instalațiile și modalitățile de agrement în Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov sunt diversificate. Acest fapt se datorează, în mod deosebit, prezenței Bucureștiului, un oraș-metropolă care oferă numeroase posibilități de petrecere a timpului liber. Printre acestea se numără spații verzi (în special grădini, parcuri), lacuri naturale și artificiale, construcții ce servesc în scopuri de divertisment (teatre, săli de cinema, opera, evenimente în aer liber, terenuri sportive) și alte posibilități similare. Ca parte a produsului turistic, agrementul vine în întâmpinarea cererii clientelei turistice interne și internaționale, printr-un grad de adecvare cât mai apropiat de nivelul acesteia ca volum, structură, nivel de diversificare, grad de satisfacție obținut în timpul liber. Acestea reprezintă un factor foarte important în atragerea unui număr cât mai mare de turiști de pe piața internă și internațională.

În județul Ilfov se remarcă o construcție specifică, sezonieră (deschis din luna iunie până în septembrie) și anume Waterpark Otopeni. Acesta este situat pe Calea București nr. 255A, în zona Otopeni. Este considerat ca fiind cel mai mare parc acvatic din țară. Parcul dispune de 27 de tobogane cu înălțimi diferite, cu butoaie plutitoare, poligoane sportive, bazine, terenuri de fotbal si de volei, grupuri sanitare și vestiar. De asemenea sunt amenajate baruri și terase. Tot în Otopeni se găsește și un club de tenis numit Power Club Tenis, situat pe Drumul Gării numărul 4.

În zona Bragadiru se poate vizita Parcul de Agrement Bragadiru precum și Club Belvedere Clinceni. Acesta din urmă deține Beach Barul și o piscină de dimensiuni considerabile. În zona de agrement acvatic a lacului se poate face o plimbare cu hidrobicicleta, caiacul sau cu barca. Există, de asemenea și zona de agrement și plajă din cadrul Complexului Belvedere – Clinceni, care este deschisă zilnic. Pentru cei care practică pescuitul sportiv există posibilitatea de a face acest lucru în balta destinată special pescuitului.

Pădurea Bragadiru reprezintă una dintre cele mai importante obiective turistice din Muntenia, fiind o zonă de agrement importantă din apropierea capitalei. Aici se află locuri special amenajate pentru activități sportiv, pentru grătar și locuri de joacă destinate copiilor.

Un alt loc dedicat agrementului este Baza Sportivă Parc Bragadiru. Este un complex turistic și de agrement, amplasat pe malul lacului Buftea, vis-a-vis de Studiourile de Cinematografie și în apropierea Palatului „Barbu Știrbei”, la o distanță de 30 de minute de centrul capitalei. E amplasat într-o zonă bogată în vegetație, întinsă pe aproape 3 hectare, baza turistică oferind practic toate posibilitățile de distracție și de petrecere a timpului liber.

În comuna Snagov, cel mai cunoscut loc de agrement este considerat Club Arkadia Horse. Acesta oferă cursuri de echitație, precum și cazare, masă, întreținere și plimbare pentru cai.

În orașul Voluntari se remarcă Hoverland Park. Acesta aduce în România franciza Hoverland, fiind un parc de distracții unde se poate conduce un hovercraft personal unic în lume.

În comuna Cernica se află cel mai reprezentativ parc de aventură din Ilfov și anume Extreme Park Cernica. Este situat la 15 kilometri de centrul orașului, în apropierea Pădurii Cernica. Acest amplasament îmbină prospețimea ieșirilor în natură cu adrenalina oferită de activitățile sportive. Deține un spațiu de picnic dotat cu grătar, mese și băncuțe, puncte de colectare a deșeurilor și grupuri sanitare, cea mai lungă tiroliană, care are 800 de metri și trece peste lacul Cernica, tir cu arcul ,pescuit sportiv pe lacul Cernica, precum și 9 trasee prin copaci cu nivele de dificultate diverse, destinate fiecărei categorii de vârstă.

În București, oferta este cu mult mai diversificată din punct de vedere al parcurilor de agrement.

Parcul „Alexandru Ioan Cuza” (Parcul Titan sau Parcul IOR) este un parc din Sectorul 3. Abrevierea unuia dintre numele alternative ale parcului, IOR, își are rădăcina în numele fabricii Întreprinderea Optică Română, aflată în apropiere. Având o suprafață de cca 85 Ha, este considerat unul dintre cele mai întinse parcuri din București. Amenajarea a început în anul 1965 și a sfârșit cinci ani mai târziu.

Grădina Botanică „Dimitrie Brândză” a Universității din București, a fost denumită după fondatorul ei, Dimitrie Brândză. Aceasta este situată în cartierul Cotroceni. Acoperă o suprafață de 17,5 hectare (inclusiv 4.000 m² de sere) și deține peste 10.000 specii de plante.

Mihail Cantacuzino a ridicat o biserică, terminată prin anul 1774, pe locul unde existase o livadă întinsă a Văcăreștilor. Acest areal fusese moștenit de el în urma decesului nevestei sale Elena Văcărescu. Se afla pe locul grădinii din fata Ateneului de astăzi. Mihail Cantacuzino mai construise și Biserica Colțea. Biserica a decăzut în timp și în cele din urmă fost demolată in anul 1864. În locul acesteia s-a amplasat, în anul 1872, Grădina Episcopiei.

Parcul Carol a fost numit Parcul Libertății în anii 1948-1991 și este un parc situat în sectorul 4, pe Dealul Filaretului. Parcul Carol este înscris pe Lista monumentelor istorice din 2004 (Ordinul nr. 2314 din 8 iulie 2004 privind aprobarea Listei monumentelor istorice, actualizată, și a Listei monumentelor istorice dispărute).

Parcul Cișmigiu este situat în centrul orașului București și este cea mai veche grădina publică din capitală. Parcul Cișmigiu deține o suprafață de cca 15,59 ha. Parcul Cișmigiu este amenajat în stilul parcurilor engleze, cu o vegetație variată și o policromie a peluzelor cu flori, ceea ce conferă o ambianță reconfortantă. Parcul deține vegetație arboricola de platani, liriodendroni, magnolii, aluni, peri, frasini pletoși și meri decorativi, pentru a feri publicul de căldura verii si a prafului din oraș.

Parcul Drumul Taberei (fost "Moghioroș") este un parc aflat în Sectorul 6 al capitalei, în cartierul Drumul Taberei. La înființare, parcul avea o suprafață de 30 ha. În parc s-a amenajat și un teatru de vară pentru copii. În centrul parcului a fost amenajat un lac de agrement. Lacul artificial a fost construit dintr-o cuvă de beton impermeabil, fiind alcătuit din două tronsoane separate de un podeț de beton. Pe primul tronson este amplasat un debarcader cu dane pentru bărci cu rame și hidrobiciclete. În anul 1976, în incinta parcului a fost construit un ștrand alcătuit din 3 bazine, cu o capacitate totală de 2500 de persoane (cunoscut și sub numele de "Trei Ligheane"). Pământul excavat pentru realizarea lacului a fost utilizat pentru a se construi un deal artificial în jurul acestui ștrand.

Parcul Eroilor, sau Eroilor Sanitari cum e denumit oficial, a luat naștere recent – aranjarea de azi are câțiva ani, însă istoria lui a început undeva pe la incipitul secolului XX, când în această zonă relativ periferică încep să se înalțe clădiri importante precum: Școala Veterinară, Institutul Bacteriologic, Facultatea de Medicina, și in plus casele locuibile care se aflau într-o competiție a dimensiunilor și semnăturilor arhitecturale.

Parcul Herăstrău este un parc de întindere mare care a fost construit în anul 1936 pe malul Lacului Herăstrău (cca 74 ha). Suprafața sa totală este de 187 ha. Lacul din centrul parcului face parte din lanțul de lacuri antropice al râului Colentina.

Parcul Izvor din București este situat pe malul drept al râului Dâmbovița, în apropierea Palatului Parlamentului. Pe locul actualului parc, înainte de anii 1984-1985, se găsea dealul Mihai-Vodă, pe care se înălța Mânăstirea Mihai Vodă. Printr-un plan de modernizare a capitalei și de construire a Centrului Civic, dealul a fost nivelat și chiliile mănăstirii au fost dărâmate.

Parcul Plumbuita este un parc situat în cartierul Colentina din sectorul 2 al capitalei și este amplasat pe malul lacului Plumbuita, care face parte din salba de lacuri a râului Colentina. Parcul este declarat monument istoric. În parc se află două obiective arhitecturale istorice importante ale Bucureștiului: Mânăstirea Plumbuita, care a fost ctitorită în secolul XVI de Petru cel Tânăr. În interiorul acestei mânăstiri se află și Casa domnească, construită de Matei Basarab în anul 1647. Palatul Ghika Tei, care mărginește latura sudică a lacului este o construcție în stil neoclasic, ridicată Grigore Dimitrie Ghica în anul 1822, pe locul vechii case părintești a banului Dumitrache Ghica.

Parcul Bazilescu (fostul parc Nicolae Bălcescu) este un parc aflat în partea de nord vest a capitalei, în cartierul Bucureștii Noi, în prezent având o suprafață de 13,5 hectare. În momentul amenajării (1954), parcul se întindea pe o suprafață de 120 de hectare.

Parcul Bordei, este un parc din București, amenajat in anul 1936 pe malul lacului Floreasca, imediat în aval de ecluza de legătură cu Lacul Herăstrău. Îl desparte un pod rutier de Parcul Herăstrău și se întinde pe o suprafață de 3,3 hectare. În luna martie a anului 2008, consilierii generali ai Primăriei Capitalei au aprobat proiectul de hotărâre care prevede trecerea terenului în suprafață de 2,8 hectare din domeniul privat în cel public și intrarea sa în administrarea Direcției Lacuri, Parcuri și Agrement.

Parcul Circul de Stat este un parc din București, aflat în Sectorul 2, în interiorul acestuia fiind amplasat Circul de Stat din București. Parcul a fost amenajat în anul 1961, pe o suprafață de 26 hectare, după planurile arhitectului Valentin Donose. În centrul parcului se află amplasat Lacul cu izvoare naturale, având o formă circulară, cu o suprafață de 0,75 hectare, iar pe malul acestuia crescând lotuși egipteni (declarați monument al naturii în anul 1931). Un alt element de importanță este broasca țestoasă europeană, ajunsă din întâmplare în aceste ape și înmulțindu-se considerabil.

Parcul Crângași este cel mai important parc al cartierului omonim. Acesta deține cinci terenuri pentru practicarea fotbalului, care se pot închiria, precum și o scenă în aer liber destinată concertelor și pieselor de teatru. Principala atracție a acestui parc este reprezentată de Lacul Morii (Ciurel), lac antropic de acumulare, cu o suprafață de 246 hectare.

Parcul Florilor se află situat la intersecția dintre Șoseaua Pantelimon, Șoseaua Dobroiești și strada Biserica Mărcuța. A fost reabilitat în anul 2007, moment în care a fost reinaugurată și statuia Răscoalei din 1907, opera sculptorului Naum Corcescu, cu ocazia mutării acesteia din Piața Obor.

Parcul Gării de Nord, cu o suprafață de 18.940 m² , se află în București, între Gara de Nord și clădirea Palatul CFR, care adăpostește Ministerul transporturilor. Parcul Gării de Nord a fost amenajat în același timp cu Palatul C. F. R. (1937-1938) și a fost reamenajat de mai multe ori: prima dată în anul 1950 (Anuarul Statistic al Municipiului București, 1963, după Georgescu F., Cebuc A. Daiche P, 1966, parcul este renovat în anul 1960). Cel mai recent, parcul Gării de Nord a fost reamenajat în cadrul unui proiect care a început în toamna anului 2008 și a fost finalizat în vara anului 2009. A urmat plantarea a peste 600 de arbori și arbuști, 154 de plante decorative și peste 10.000 m² de gazon. De asemenea, a fost instalat și un sistem de irigație care furnizează necesarul de apă pentru toată suprafața parcului, 50 de bănci, 50 de coșuri de gunoi dotate cu scrumieră și a fost construit un foișor cu mese de șah, pentru împătimiții acestui joc. În Parcul Gării de Nord se găsește un monument, puțin cunoscut, reprezentând Eroii CFR-iști care au luptat și s-au jertfit pentru libertate și drepturi cetățenești în ianuarie-februarie 1933. Pe placa de marmură este menționat faptul că acest monument a fost demolat în 2005 de către cei care doresc să înăbușe aspirațiile populare de dreptate și adevăr istoric și că a fost restaurat cu sprijinul mai multor federații sindicale și al Partidului Alianța Socialistă, fiind reinaugurat la 16 februarie 2006, în amintirea celor căzuți când a fost înăbușită Greva de la Atelierele CFR Grivița.

Parcul Giulești este amplasat în sectorul 6 al capitalei. Ca dotări, acesta deține bănci, loc de joacă, mese de șah și teren pentru fotbal. Este un parc de dimensiuni reduse, cu marea majoritate a aleilor pavate. Nu prezintă pante.

Parcul Grozăvești se află amplasat în sectorul 6 al Bucureștiului, pe strada Vasile Milea, în fața căminelor studențești. Este destinat relaxării și plimbărilor în aer liber, deținând chiar și un club de alpinism. O gradina publica neamenajata, de dimensiuni medii, care are aleile pavate cu placi de beton. Prezintă pante și scări, ce pot fi folosite pentru antrenament. Nu este un parc foarte frecventat pentru ca vegetația este sălbatică și băncile lipsesc, majoritatea persoanelor care il traversează fiind studenții.

Parcul Ion Voicu (fost Parcul Ioanid) este un parc din București, sectorul 2, cu o suprafață de 10.000 mp, amenajat pe locul fostului afluent al Dâmboviței, Bucureștioara. Parcul este declarat monument istoric, cu codul B-II-a-A-18300. Librarul și editorul George Ioanid, care deținea una din primele librării din București, pe Calea Victoriei, a cumpărat acest teren în anul 1856 de la marele Pană Băbeanul pentru 2100 de galbeni. Înainte zona fusese una din multele "grădini" din București, cunoscută sub numele de Grădina Breslea, menționată ca atare și în "Ciocoii vechi și noi". În 1870, terenul mlăștinos, aflat în proprietatea librarului Gheorghe Ioanid, a fost desecat, proprietarul acestuia a hotărât să-l amenajeze ca parc, plantând în acest sens mai mulți copaci pe terenul mlăștinos. Aspectul actual al parcului a luat naștere între anii 1909-1910, când Primăria orașului București a dat startul, în zonă, unei serii de lucrări de urbanism cunoscute sub numele de "lotizarea Ioanid". Astfel, a apărut un cartier de vile dispuse în jurul actualului parc, fiecare casă cu vedere directă spre parc. Parcul a fost proiectat după tiparul scuarurilor englezești și al parcurilor franțuzești, în special Parcul Monceau din Paris.

Încă de la facerile Bucureștiului, zona pe care acum este situat Parcul Izvorul Rece a însemnat mult pentru oraș, chiar daca inițial era o zonă mărginașă. Acum mai bine de două secole, zona era plina de cârciumi și case de odihnă pentru comercianții care veneau cu mărfuri din tara și de peste hotare. După ce se încheiau târgurile și se lăsa seara, lumea se punea pe petrecut pană în zori. O astfel de atmosferă atrăgea din ce în ce mai mulți artiști. Astfel pe la începutul secolului XX, zona Parcului Izvor devenise unul din locurile preferate de scriitori, pictori și arhitecți de seamă ai orașului.

Parcul Kiseleff este un parc din București, amplasat de-o parte și de alta a Șoselei Kiseleff în triunghiul descris de bulevardul Ion Mihalache, bulevardul Aviatorilor și strada Ion Mincu. Parcul a fost amenajat după anul 1832, anul în care a fost construită șoseaua Kiseleff, din pădurea aflată în această parte a Bucureștiului. Desăvârșirea parcului este legată de numele lui Gheorghe Bibescu și de fratele acestuia, urmașul la tron, Barbu Știrbey. Arhitectul peisagist după planurile căruia a fost amenajat parcul este Wilhelm Mayer, peisagistul care a contribuit și la amenajarea Parcului Cișmigiu. În prezent parcul are o suprafață de 31.690 m². În parc sunt amplasate statui precum: Nicolae Leonard, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Hakim Omar Khayyam, dar și Monumentul Infanteriei Române.

Parcul Lumea Copiilor este situat în imediata apropiere a Palatului Copiilor, în zona dinspre Calea Văcărești, o porțiune de teren care se sălbăticise cu timpul și pe care erau aruncate gunoaie. Zona a fost amenajată și redată cetățenilor de Primăria Sectorului 4. Parcul este destinat atât celor mici, care au locuri de joacă special amenajate, cât și adulților, care găsesc aici numeroase posibilități de petrecere a timpului liber.

Parcul Național (înainte cu numele de Parcul 23 august) este un parc din București. În acest parc funcționează Complexul Sportiv Național și Casa Fotbalului, sediul Federației Române de Fotbal.

Parcul Operei este ultimul parc reamenajat în totalitate de către Primăria Sectorului 1. Aleile au fost refăcute, vegetația a fost salvată și reamenajată peisagistic, au fost amplasate bănci și panouri de informare istorică și culturală. Parcul Operei are o poveste interesantă deoarece, prin mijlocul lui, trecea cu mulți ani în urmă cursul râului Dâmbovița. Specialiștii au găsit o soluție pentru a reaminti legenda populară a Dâmboviței: vechiul curs al râului a fost marcat printr-un culoar pietonal, mărginit de o boltă de aluni, de-a lungul acestui traseu fiind montat mobilier urban unicat în țară. În parc a mai fost amenajată o fântână arteziană, în apropierea aleii pietonale. O atmosferă plăcută de liniște este dată de umbra deasă pe care o fac copacii seculari, printre puținii care au supraviețuit în București din perioada de înflorire a Micului Paris. În curând, Parcul Operei va fi pus în valoare și prin alte panouri de informare istorică și culturală, dar și prin locuri pentru sculpturi.

Autoritățile au amplasat în parc aparate de joacă pentru copii și aparate de fitness pentru adulți, unde vizitatorii pot face exerciții fizice în aer liber, gratuit, pe baza conceptului de grădină "în mișcare". În plus, de-a lungul culoarului pietonal a fost montat mobilier urban cu un design deosebit, constând în 100 de bănci și 50 de coșuri de gunoi. Totodată, a mai fost amenajată o pădure grădinărită cu peste 200 de arbori și aproape 800 de arbuști, au fost reamenajate căile de acces pentru promenadă și a fost plantată vegetație nouă, se arată într-un comunicat al Primăriei Sectorului 1.

Parcul Tei este un parc din București, sectorul 2, amplasat în partea de sud-est al Lacului Tei (pe cursul râului Colentina). Poziționarea parcului Tei a fost gândită pe malul unui lac, în urma unui proiect început în 1935 de profesorul Dorin Pavel, sub coordonarea lui Nicolae Caranfil. Lucrările însă au fost oprite în 1939 odată cu venirea războiului, repornite la finalul lui, în 1948, și încheiate în 1950. La înființare, parcul avea o suprafață de 9 ha. În 2007 în urma unui acord de prietenie încheiat între România și Republica Azerbaidjan s-a realizat o modernizare masivă a mobilierului urban, pavajelor, a fântânilor arteziene în culori, locurilor de joacă pentru copii și a sistemelor de iluminat. Drept mulțumire pentru sprijinul material, în parc a fost amenajată aleea Heidar Aliev, în memoria fostului președinte azer, al cărui bust a fost instalat pe aleea cu același nume. În parc se află o fântână decorativă ce are ca element principal statuia unei nimfe deasupra unui bazin susținut de 4 tritoni. Fântâna a fost turnată în fontă la Paris între anii 1931-1932, în celebra turnătorie specializată în fontă ornamental-artistică, „JJ Ducel et fils, maitres de forges, à Paris” creată în 1823 și condusă de timp de mai multe generații de familia Ducel.

Parcul Tineretului este situat în București, sectorul 4, la mică distanță înspre sud de Piața Unirii, centrul orașului, având o suprafață de circa 200 hectare fiind, în prezent, parcul cu cea mai mare întindere din București. Din Piața Unirii, accesul direct este asigurat de Bulevardul Dimitrie Cantemir. Pe o colina din Parcul Tineretului, pe latura dinspre Șerban Voda, se află Crematoriul Cenușa, inaugurat în 1928 și declarat monument istoric. Sala Polivalenta (la inceput se numea Sala Ioan Kunst Ghermănescu), a fost inaugurată odată cu parcul. Tot aici întâlnim Rozariul Circular cu diametrul de 200 de metri.

Arhitectul Valentin Donose, proiectantul parcului, a avut în vedere realizarea unei zone vaste de verdeață pentru odihna și recrearea populației din ansamblurile de locuințe construite în partea sudică a orașului. Parcul este amplasat în zona denumită în trecut „Valea Plângerii”. Valea Plângerii a fost concesionată în 1940 prin contract Uzinelor Comunale București, pentru a fi groapă de gunoi 25 de ani, urmând ca după aceea să fie transformată în parc. Amenajarea parcului a început în 1965 și lucrările au durat până în 1974. Amenajarea de bază a durat numai 8 luni realizându-se cu aportul tineretului, prin muncă patriotică. Diferențele mari de nivel (până la 16 m) au necesitat o modelare a terenului pentru a se putea pune în valoare oglinda lacului Tineretului, întins pe 13 hectare. În anii `80, parcul a fost extins către est, odată cu construcția Palatului Pionierilor și Șoimilor Patriei, azi Palatul Național al Copiilor. Parcul Tineretului, ca unitate de spațiu predominant plantat, se distinge în cadrul sistemului verde al orașului ca singurul pol verde al sudului Capitalei, pentru deservirea unei populații foarte numeroase, de circa 8000 locuitori în ariile adiacente. Parcul dispune de mari suprafețe de joacă pentru copii, spații de odihnă și un debarcader cu dane pentru bărci cu rame. În timpul migrațiilor de primăvară și toamnă, zona joacă un rol deosebit de important pentru o serie de specii de pasări rare.

Pe lângă parcurile clasice se mai găsesc și parcuri acvatice precum Divertiland, deținând numeroase facilități, ca de exemplu: piscine, restaurante și baruri, tobogane și alte structuri similare. De asemenea, București dispune și de numeroase ștranduri, deschise publicului sezonier, în perioada verii si nu numai, precum : Ștrandul Dâmbovița, Ștrandul Tineretului (de lux), Ștrandul Tineretului (public), Ștrandul Uverturii, Ștrandul Copiilor, Ștrandul Drumul Taberei, Ștrandul Berceni, Ștrandul Giulești, Ștrandul Titan Cara.

București deține și cluburi de echitație, un exemplu concludent fiind Pony Club București. Pony Club București este la ora actuală singurul club de echitație din România ce folosește ponei pentru realizarea antrenamentelor de călărie.

“Homo turisticus”- indiferent de destinația turistică aleasă,- este și un amator de spectacole și manifestări artistice. Domeniul artelor este foarte bogat în asemenea produse culturale, fiecare artă marcată de trei caracteristici esențiale: procesul de creație artistic, mijlocul de expresie folosit și de prezentarea, transmiterea și promovarea produsului final. În domeniul spectacolului se remarcă diferite tipuri de arte: artele vizuale, artele auditive, artele interpretative, artele senzoriale și artele sincretice. Aceste categorii de artă se derulează în anumite spații amenajate, cu dotări tehnice specific (echipamente de iluminare, sonorizare, amplificare sonoră etc.) care constituie ceea ce se definește sub genericul de instituții cultural artistice.

În paralel cu aceste instituții culturale există și o serie de așezăminte culturale, care la rândul lor sunt unități publice de cultură care derulează activități pentru domeniul educației și pentru păstrarea și promovarea culturii tradiționale.

O modalitate de petrecere a timpului liber o reprezintă oferta de divertisment de teatru (Teatrul de Comedie, Teatrul Bulandra, Teatrul Masca, Teatrul Odeon, Teatrul Național București, Teatru Mic, Teatrul Nottara, Teatrul Metropolis, Teatrul de pe Lipscani) , de cinema (sălile din cadrul complexelor comerciale de tip mall, Noul Cinematograf al Regizorului Român, Uranus 144, Studio, Cinemateca Eforie), de operă (Opera Națională, Opera Comică), de terenuri sportive și bazine de înot (Arena Națională, Complex Sportiv Studențesc, Complex Miramar, Complex Sportiv 2000), de cluburi, pub-uri (întreaga zonă a Centrului Istoric al Capitalei) și bineînțeles, structuri dedicate divertismentului din cadrul mall-urilor (Mall Vitan, Mall Anchor Plazza, Mall Afi Palace Cotroceni).

Teatrul de Comedie a fost înființat în toamna lui 1960 de către maestrul Radu Beligan. La 5 ianuarie 1961 era prezentat publicului primul spectacol – Celebrul 702 de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter. Actorii care au jucat în primii ani pe această scenă sunt Radu Beligan, Ion Lucian, Ștefan Ciubotărașu, Florin Scărlătescu, Mircea Șeptilici, Melania Cîrje, Amza Pellea, Mihai Pălădescu, Dem Rădulescu, Ștefan Tapalagă, Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Dem Savu, Sanda Toma, Liliana Țicău, Iarina Demian, Stela Popescu, Vasilica Tastaman, Valentin Plătăreanu.

Teatrul Național "I. L. Caragiale" București este o instituție publică culturală, aflată în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor. Este situat în centrul capitalei, vizavi de Universitate. Actuala clădire a teatrului a fost inaugurată în versiunea ei originală în decembrie 1973, modificată apoi considerabil în 1983-1984, revenindu-se la forma inițială exterioară în 2012-2014.

Teatrul ODEON, unul dintre cele mai reprezentative teatre din București, a fost fondat în anul 1946, sub numele de Teatrul Muncitoresc CFR Giulești. Acesta se găsea tot în locația actuală din centrul Bucureștiului din 1974. Sala Majestic este una dintre cele mai elegante săli de teatru din București și este singura din Europa cu tavan glisant. În anul 1990 Teatrul Giulești își schimbă numele în Teatrul Odeon.

Cât despre opere, Opera Națională București este una din cele patru Opere naționale din țară, reprezentând cel mai mare teatru liric al României. Actuala clădire a Operei Române, are o capacitate de 952 locuri și a fost construită în anul 1953, după planurile arhitectului Octav Doicescu. Original, a fost denumită ca Teatrul de Operă și Balet în urma a două ample manifestări internaționale: al treilea Congres Mondial al Tineretului (25-30 iulie) și al patrulea Festival Mondial al Tineretului și Studenților (2-14 august). În cele din urmă a fost inaugurată abia la 9 ianuarie 1954, cu spectacolul Dama de pică, operă de Piotr Ilici Ceaikovski. Clădirea este clasată pe lista monumentelor istorice din București cu codul B-II-m-B-19004.

2.4. Aspecte specifice ale turismului de week-end

Pentru turismul de week-end, în București, oferta este largă. Pe lângă diversele evenimente, spectacole, concerte, târguri și expoziții organizate pe tot parcursul anului, se organizează și tururi, plimbări, activități sportive.

Ca sugestii de week-end pentru bucureșteni și populația din județul Ilfov, se întâlnesc numeroase locuri dedicate acestui tip de turism, în apropierea capitalei (la o distanță de până 150 kilometri).

Comana este un loc mirific, unde Neajlovul construiește o mini deltă prin meandrarea puternică a cursului de apă. Este o zona de tip “wetland” unde se întâlnește o sumedenie de păsări de apă și nu numai. La doar 30 de kilometri de Bucuresti.

Clinceni (zboruri de agrement, moto parapantă) este un aerodrom aflat la doar 25 de kilometri de București.

Talea (offroad) este un traseu frumos dedicat amatorilor de offroad serios, practicabil aproape tot anul.

Călugăreni (offroad, wildlife, parapantă) este un loc aflat la intersecția drumului spre Giurgiu cu lunca Neajlovului. Excelent pentru probe de trial (groapa lui Nike, terase, ravene, mlaștini, canale cu apă). Zona are o fauna specifică silvostepei (iepuri, vulpi, căprioare, mistreți, bursuci și multe specii de păsări).

Ruselski Lom (escalada, speologie, ornitologie, offroad) este un canion în calcar aflat la doar 70 de kilometri de București. Aici se întâlnesc exemplare rare de faună și floră (broasca țestoasă de uscat, lup, vultur hoitar, barza neagră), dar și mânăstiri săpate în piatră, peșteri (Orlova Chuka), zone de offroad trial (lângă Basarabovo) si priveliști extrem de pitorești in special de pe falezele canionului. Clima blândă relativ tot timpul anului, permite circuite offroad extrem de spectaculoase, de nivel mediu.

Pentru turiștii care doresc să călatorească mai departe, se aleg destinații și din alte județe precum Sărata Monteoru (județul Buzău), un offroad ideal pentru un weekend scurt, cu posibilități de cazare bune, cu gastronomie la îndemână. Se recomandă traseul de offroad Sărata – Hales.

2.5. Indicatorii circulației turistice din Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov

Printre indicatorii cei mai reprezentativi pentru caracterizarea circulației turistice se folosesc: numărul turiștilor, numărul mediu de turiști, număr zile-turist; durata medie a sejurului, încasările din turism, densitatea circulației turistice, preferința relativa a turiștilor etc.

2.5.1. Numărul turiștilor cazați (sosiri)

Tabel 2.3. Evoluția numărului de sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică existente în Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov, în decursul anilor 2010-2014

Sursa: Date statistice prelucrate din informații oferite de insse.ro

Din tabelul anterior reiese că cele mai multe cazări au fost făcute în structurile de cazare de tip hotel, înregistrându-se creșteri ale numărului în ultimii cinci ani. Per total se observă o creștere majoră a cazărilor turistice în Regiunea de dezvoltare București-Ilfov. De asemenea se poate sesiza o descreștere drastică a cererii pentru structurile de cazare de tip bungalou și de tip popas turistic.

Fig. 2.5. Reprezentarea grafică a evoluției numărului sosirilor turiștilor în Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov, pe structuri de cazare, în decursul anilor 2010-2014

Din graficul anterior reiese ca ponderea cea mai mare o reprezintă sosirile în structurile de cazare de tip hotel. Sosiri din celelalte tipuri de structuri de cazare sunt extrem de slab reprezentate, nedepășind pragul de 200.000.

Următorul tabel clasifică cazările pe categorii de proveniență a turiștilor: străini și români.

Tabel 2.4. Evoluția numărului de sosiri ale turiștilor în structuri de cazare turistică, în decursul anilor 2010-2014

Sursa: Date statistice prelucrate din informații oferite de insse.ro

Din tabelul prezentat anterior reiese că numărul sosirilor corespondent turiștilor străini este mai mare decât cel al românilor, ceea ce denotă interesul turiștilor străini față de capitală si regiunile apropiate acesteia . De altfel, se remarcă faptul că numărul sosirilor este într-o continuă creștere în ultimii cinci ani, reprezentând un fenomen cu efecte pozitive, atât asupra economiei Regiunii de Dezvoltare București-Ilfov cât și a celei naționale, contribuind la PIB.

Fig. 2.6. Ponderea sosirilor turiștilor străini și români în Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov în anul 2014

Din graficul anterior rezultă o pondere mai ridicată a sosirilor turiștilor străini decât cea a turiștilor români. Astfel se observă o preferință a străinilor pentru zona capitalei și pentru zonele limitrofe acesteia. Una dintre cauzele acestui fenomen este predominanța turismului de afaceri și a turismului în scop cultural.

Regiunea București-Ilfov deține un potențial turistic specific, reprezentat de capacitatea de atracție exercitată de centrul urban București, la care se adaugă valorile culturale și de mediu ale zonelor adiacente capitalei, situate pe teritoriul județului Ilfov.

Există o serie de probleme care contribuie la slaba dezvoltare a turismului românesc, acestea incluzând politicile specifice acestui sector, nivelul mare al taxelor, slaba dezvoltare a infrastructurii de transport, calitatea slabă a serviciilor turistice, diversitatea redusă a posibilităților de recreere în majoritatea destinațiilor, precum și valoarea scăzută a banilor.

2.5.2. Numărul înnoptărilor

2.5. Tabel cu înnoptările înregistrate în structurile de cazare pe categorii de structuri de primire turistică (date pe cinci ani consecutivi)

Sursa: Date statistice prelucrate din informații oferite de insse.ro

Din tabelul de mai sus reiese că numărul înnoptărilor a crescut în anul 2014, cele mai multe înnoptări fiind înregistrate în structurile de cazare de tip hotel. Cererea pentru structurile de tip bungalou și popas turistic a scăzut drastic în ultimii cinci ani, spre deosebire de cererea pentru structurile de tip vilă turistică unde se poate observa o creștere considerabilă a acesteia.

Fig. 2.7. Reprezentarea grafică a evoluției numărului de înnoptări înregistrate în Regiunea de Dezvoltare București Ilfov, pe structuri de cazare, în decursul anilor 2010-2014

Din graficul prezentat mai sus se evidențiază un număr de înnoptări mare înregistrat în structurile de cazare de tip hotel contrastând puternic cu numărul redus de înnoptări înregistrat în celelalte structuri de cazare. Acest fapt se datorează tipului de regiune, aceasta fiind una de tranzit, astfel că structurile de cazare care nu oferă îndeajuns de mult facilități și posibilități de agrement, sunt mai puțin frecventate. Numărul înnoptărilor se află într-o continuă creștere, aspect benefic pentru economia de nivel regional și național.

2.5.3. Sejurul mediu

2.6. Tabel sejur mediu pe categorii de structuri de cazare, în Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov (pe cinci ani consecutivi) ()

Sursa: Date statistice prelucrate din informații oferite de insse.ro

Din tabelul prezentat anterior reiese ca în anul 2010 a fost înregistrat cel mai lung sejur mediu, de 2,5 zile/turist, spre deosebire de anul trecut, 2014, în care s-a înregistrat cel mai scurt sejur mediu și anume 1,5 zile/turism, observându-se o descreștere în ultimii cinci ani analizați.

Cel mai lung sejur mediu, în anul 2010, s-a înregistrat în structurile de cazare de tip popas turistic, cu 3,871 zile/turist. În anul 2011 cel mai lung sejur s-a înregistrat în structurile de cazare de tip pensiune turistică, având 2,2 zile/turist. În anul 2012 și 2013 predomină structurile de cazare de tip hostel, cu 2,17 zile/turist respectiv 2,12 zile/turist. Luând în considerare faptul că aceste date sunt raportate strict la turismul de week-end, acestea sunt valori normale și situația se prezintă pozitiv.

Fig. 2.8. Reprezentarea grafică a sejurului mediu înregistrat în Regiunea de Dezvoltare București Ilfov, pe structuri de cazare (analiză pe cinci ani consecutivi)

Luând în considerare datele reprezentate în graficul de mai sus, se concluzionează astfel: cel mai mare sejur s-a înregistrat în anul 2010, în structurile de cazare de tip popas turistic și de tip motel. În anul 2011, cele mai semnificative înregistrări au fost făcute în structurile de tip pensiune turistică, cu un sejur de 2,2 zile/turist. În 2012, pe primul loc ca durată de sejur, în structurile de primire, se evidențiază structurile de cazare de tip hostel, cu un sejur de 2,179 zile/turist. Urmează anul 2013 cu un număr maxim de 2, 196 zile/ turist în structuri de tip hostel și anul 2014 cu un număr de 2, 012 zile/ turist în structuri de primire de tip pensiune turistică.

2.5.4. Densitatea turistică în regiunea de dezvoltare București-Ilfov

2.7. Evoluția densității turistice raportată la populație pentru Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov, în decursul anilor 2010-2014

Sursa: Date statistice prelucrate din informații oferite de insse.ro

Din tabelul prezentat anterior reiese ca densitatea turiștilor se afla într-o ușoară creștere până în anul 2013. Anul 2014 a prezentat o creștere mai bruscă, raportată la cele anterioare. Acest fenomen prezintă atât dezavantaje (poluare ridicată) cât și avantaje (creșterea venitului din turism, pe plan local cât și național).

Fig. 2.9. Reprezentarea grafică a evoluției densității turistice, raportată la populație, înregistrată în Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov, în decursul anilor 2010-2014

În diagrama anterioară se observă o ușoară creștere a densității turistice în ultimii cinci ani ceea ce înseamnă, în același timp, creșterea venitului din turism, aspect benefic pentru economie, pe plan local și național. În anul 2011, densitatea a crescut cu 0,6. În anii 2012 și 2013 a crescut cu valori de numai 0,03, respectiv 0,02. Anul 2014 a înregistrat o creștere a densității turistice cu o valoare de 0,08.

2.8. Tabel densitate turistică raportată la suprafață pentru Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov (date din ultimii cinci ani)

Sursa: Date statistice prelucrate din informații oferite de insse.ro

Din tabelul prezentat anterior reiese că densitatea turiștilor, raportată la suprafața Regiunii de Dezvoltare București-Ilfov, se află într-o continuă creștere, acest lucru având un efect pozitiv asupra economiei regionale și naționale, implicit contribuind pozitiv și asupra PIB-ului. Cea mai ridicată creștere s-a înregistrat în anul 2014 (cu o diferență de 107 turiști/).

Fig. 2.10. Reprezentarea grafică a evoluției densității turistice, raportată la suprafață, înregistrată în Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov, în decursul anilor 2010-2014

Considerând reprezentarea grafică, sub formă de diagramă tip coloană, de mai sus, reiese un aspect important și anume cel că densitatea turistică se află într-o continuă creștere, în ultimii cinci ani. Această creștere contribuie pozitiv la mărirea venitului turistic, pe plan regional și național, implicit și la creșterea PIB-ului.

2.5.5. Gradul de ocupare

2.9.Tabel număr locuri de cazare pe structuri de cazare (date din ultimii cinci ani)

Sursa: Date statistice prelucrate din informații oferite de insse.ro

Din tabelul anterior reiese caracterul instabil al locurilor de cazare din ultimii cinci ani. Aceste date legate de numărul locurilor de cazare urmează a fi folosite la calcularea gradului de ocupare a structurilor de cazare din Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov.

Fig. 2.11. Reprezentarea grafică a evoluției numărului de locuri existente în structurile de cazare din Regiunea de Dezvoltare București Ilfov, în decursul anilor 2010-2014

Din diagrama reprezentată mai sus reiese că structurile de cazare de tip hotel dețin cea mai mare capacitate de cazare, spre deosebire de capacitate celorlalte structuri de primire. În anul 2010 s-au înregistrat cele mai multe locuri de cazare existente în structurile de primire, din ultimii cinci ani. Luând în considerare aceste date, se poate calcula gradul de ocupare al structurilor de cazare existente în Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov.

Tabel 2.10. Evoluția gradului de ocupare în structurile de cazare existente în Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov, în decursul anilor 2010-2014

(G = )

Sursa: Date rezultate din prelucrarea informațiilor oferite de insse.ro

În tabelul corespondent gradului de ocupare se poate observa o creștere a acestuia pe parcursul ultimilor cinci ani, cel mai crescut grad de ocupare fiind deținut de structurile de cazare de tip hotel, în anul 2014 deținând un procent de 36%. Cel mai scăzut grad de ocupare s-a înregistrat în structurile de cazare de tip bungalou, în anul 2014 sesizându-se o ușoară creștere de 2 procente.

Calculele au fost realizate prin raportare la 365 de zile/an dat fiind faptul că, în acest caz, vorbindu-se despre turismul de week end din Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov, structurile de cazare se află în stare de funcționare pe tot parcursul anului.

În graficul de mai sus se remarcă structurile de cazare de tip hotel, cu un procent de 23%. Acestui procent îi urmează cel de 19% reprezentat de structurile de cazare de tip motel.

CAPITOLUL 3

CĂI DE DEZVOLTARE A TURISMULUI DE WEEK END ÎN REGIUNEA DE DEZVOLTARE BUCUREȘTI-ILFOV

Turismul de week-end a înregistrat o evoluție deosebită în ultima perioadă de timp, ca urmare atât a influenței factorilor generali de creștere a turismului cât și unor factori specifici precum: sporirea duratei timpului liber, creșterea gradului de înzestrare cu automobile a populației ceea ce crează condiții pentru deplasarea rapidă, creșterea gradului de urbanizare de unde rezultă necesitatea evadării din orașe spre periferie, perfecționarea și înmulțirea rețelelor de drumuri, a căilor de acces, sporirea gradului de amenajare a diferitelor perimetre.

3.1. Axe prioritare

Conform site-ului Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, AXA PRIORITARA 1 reprezintă Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor – poli urbani de creștere. Această axă prioritară are ca scop creșterea calității vieții și crearea de noi locuri de muncă prin reabilitarea infrastructurii urbane, îmbunătățirea serviciilor urbane, inclusiv a serviciilor sociale, precum și prin dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor și a antreprenoriatului.

AXA PRIORITARA 2 se referă la îmbunătățirea infrastructurii de transport regionale si locale. Vizează reabilitarea și modernizarea rețelei de drumuri județene, a străzilor urbane, precum și construcția/reabilitarea șoselelor de centura cu statut de drum județean.

AXA PRIORITARA 3 se referă la Îmbunătățirea infrastructurii sociale. Aceasta axa prioritara vizează crearea premiselor necesare pentru asigurarea populației cu servicii esențiale, contribuind astfel la atingerea obiectivului european al coeziunii economice si sociale, prin îmbunătățirea infrastructurii serviciilor de sănătate, educație, sociale și pentru siguranța publică în situații de urgență.

Domeniul major de intervenție 3.1- "Reabilitarea/ modernizarea/ echiparea infrastructurii serviciilor de sănătate", domeniul major de intervenție 3.2 -"Reabilitarea / modernizarea/ dezvoltarea si echiparea infrastructurii serviciilor sociale", domeniul major de intervenție 3.3 -"Îmbunătățirea dotării cu echipamente a bazelor operaționale pentru intervenții în situații de urgență" și domeniul major de intervenție 3.4- "Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea și echiparea infrastructurii educaționale preuniversitare, universitare și a infrastructurii pentru formare profesională continuă".

AXA PRIORITARA 4 este pentru sprijinirea mediului de afaceri regional și local. Această axă prioritară are ca scop înființarea și dezvoltarea structurilor de afaceri de importanță regională și locală, reabilitarea siturilor industriale și sprijinirea inițiativelor antreprenoriale regionale și locale, pentru a facilita crearea de noi locuri de munca și creșterea economică durabilă.

Ultima axă, AXA PRIORITARA 5, se referă la dezvoltarea durabilă și promovarea turismului. Această axă prioritară vizează în principal valorificarea și promovarea durabilă a patrimoniului cultural și a resurselor naturale cu potențial turistic, precum și îmbunătățirea calității infrastructurii turistice de cazare și agrement, în vederea creșterii atractivității regiunilor, dezvoltării economiilor locale și creării de noi locuri de muncă.

3.2. Programe de dezvoltare regională

Dezvoltarea regională reprezintă un concept nou care urmărește o impulsionare și diversificare a activităților economice, stimularea investițiilor în sectorul privat, contribuția la reducerea șomajului și, bineînțeles, o îmbunătățire a nivelului de trai. Pentru ca aceasta sa fie pusă în aplicare, s-au înființat opt regiuni de dezvoltare, care cuprind tot teritoriul României.

Fiecare regiune de dezvoltare cuprinde mai multe județe. Regiunile de dezvoltare nu sunt unități administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord liber intre consiliile județene și cele locale.

Politica de dezvoltare regională este constituită dintr-un ansamblu de măsuri planificate și promovate de autoritățile administrației publice locale și centrale, împreună cu diverși actori (privați, publici, voluntari), în scopul asigurării unei creșteri economice, durabile și dinamice, printr-o valorificare eficientă a potențialului regional și local, în scopul îmbunătățirii condițiilor de viață. Principalele domenii pe care politicile regionale le vizează sunt: dezvoltarea întreprinderilor, piața forței de muncă, atragerea investitorilor, transferul de tehnologie, dezvoltarea sectorului I.M.M.-urilor, îmbunătățirea infrastructurii, calitatea mediului înconjurător, dezvoltare rurală, sănătate, educație, învățământ, cultură.

3.2.1. Programe guvernamentale

Subprogramul Dezvoltarea orașelor prin stimularea activității întreprinderilor mici și mijlocii este unul dintre cele trei programe. Acesta vizează accelerarea dezvoltării economice a orașelor urmărindu-se o transformare a acestora în adevărați poli industriali, atrăgând populația din sate către orașe. De asemenea se urmărește creșterea investițiilor în sectorul privat și crearea unor noi locuri de muncă. Un alt aspect urmărit este îmbunătățire și diversificarea produselor și serviciilor precum și dezvoltarea firmelor producătoare.

Subprogramul investiții în servicii sociale este un alt program care susține financiar serviciile sociale și promovează parteneriatul dintre administrația județeană sau locală și societatea civilă.

Al treilea subprogram, 'Investiții în Turism', vizează reabilitarea și dezvoltarea infrastructurii de turism și a celei cultural-istorice, celei regionale de transport, a zonelor industriale și dezvoltarea infrastructurii de afaceri.

3.3. Studiu de caz – amenajarea Resort „Tamashi”

În continuare, lucrarea își propune crearea unui plan de amenajare teritorială a unui spațiu de agrement în Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov, într-o zonă aleasă aparținând de Comuna Gruiu. Amenajarea spațiului se face pe apa Lacului Căldărușani și are ca scop atragerea turiștilor din zona metropolitană și nu numai. Planul de amenajare a Resort-ului Tamashi urmărește un impact cât mai redus asupra mediului înconjurător, respectând conceptul ecologic, încă de la etapa de construcție a resort-ului și până la stilul de management și implementarea unor sisteme de management care urmăresc protejarea mediului înconjurător și o dezvoltare durabilă a amenajării propuse.

3.3.1. Resort „Tamashi”- motivație creare concept

Resort „Tamashi” , situat la 45 km de București, pe lacul Căldărușani, este un concept care se dorește a veni în ajutorul persoanelor pentru care stresul cotidian reprezintă un obstacol de importanță majoră în împlinirea obiectivelor, atât materiale, cât și spirituale.

Viața intr-un oraș mare aduce numeroase beneficii dar, o dată cu acestea, apare nevoia de compromis. Din această cauză, Resort „Tamashi” intervine in acest tablou, încercând să ofere relaxare și o mai bună conexiune a omului cu natura, dat fiind și mediul înconjurător, specific zonei Căldărușani, care contribuie colosal la restabilirea fizică și spirituală a clienților.

3.3.2. Tip de amenajare

Amenajarea propusa este de tip echivoc, datorita următorilor factori: poziționare geografică, resurse naturale, criterii de ordin socio-demografic și în special în funcție de tipul de cerere. În acest caz, cererea este cea care determină apariția unei astfel de oferte. De asemenea, luând în considerare natura spațiului geografic ales, conceptul se încadrează în tipologia amenajării turistice a zonelor periurbane.

3.3.3. Amplasarea resortului „Tamashi”

Amplasarea construcției se face pe apa lacului Căldărușani, în zona vestică a acestuia. Suprafața construită deține o arie de 50 068 mp (pe apă).De menționat este aspectul legat de adâncimea lacului care atinge 4 m. Pentru facilitarea accesului se va asfalta o noua stradă pe care se face intrarea din Șoseaua Mânăstirea Căldărușani

Structura este realizată pe numeroși piloni fixați în pământul bazinului.

3.3.4. Conceptul ecologic

Acțiunile ecologice privind energia se aplică pentru: încălzire, ventilație și condiționarea aerului, spălătoria și curățătoria chimică, iluminat, producția culinară și pentru refrigerare.

Aceasta energie vine în primul rând de la panourile solare montate pe acoperisul constructiilor Resortului Tamashi.

Acțiunile ecologice privind deșeurile urmăresc succesul reciclării deșeurilor care se pretează acestui proces. Totul depinde de felul cum sunt colectate aceste deșeuri de personalul de serviciu. Acesta însa trebuie instruit, urmărit și motivat. Colectarea deșeurilor solide si sortarea lor din faza colectării ușurează munca celor care fac depozitarea deșeurilor, mai mult sau mai puțin nocive, mai mult sau mai puțin voluminoase dar mai costisitoare în colectarea lor. Deși, din faza colectării, se pot alege deșeurile reciclabile: cartoane, hârtie, sticle si geamuri sparte, lemn etc., acestea pot si trebuie sa fie depozitate în containere speciale, pentru a fi livrate companiilor care colectează deșeuri. Restul deșeurilor solide pot fi departajate în: deșeuri organice, cele rezultate din procesele tehnologice din bucătării și laboratoare si cele din oficiile bucătăriilor, cu resturi alimentare, deșeuri nereciclabile.

Aceste deșeuri pot fi colectate și utilizate ca hrană pentru animalele din gospodăria anexa, vândute unor crescătorii de animale sau păsări sau, pur si simplu utilizate ca îngrășământ natural. În turismul ecologic, gunoiul propriu-zis trebuie sa fie colectat în pungi din plastic si aruncat în containere speciale, de preferat europubele din plastic dur dar necasant, cu rotile si cu capace care nu permit exalarea mirosurilor neplăcute.

Din punct de vedere al apei, pentru a fi de calitate, apa captată din diversele surse trebuie testată, controlată și avizată pentru consum. Apa, indiferent din ce sursa provine, este tratată corespunzător pentru a se apropia de puritatea apei de izvor.

Consumurile de apă presupun utilizarea unor filtre precum și utilizarea unor detergenți biodegradabili folosiți în spălătoriile de veselă sau de lenjerie astfel încât să se mărească durata de viața a instalațiilor de circuit interior al apei, al echipamentelor și instalațiilor iar apele deversate ca fluenți vor fi mai curate și mai puțin nocive.

De altfel,Resort Tamashi deține o stație de epurare a apei prin stuf. Epurarea apei prin plantație de stuf (folosit si la romani) apa fiind purificată cu ajutorul bacteriilor. Acestea se acumulează în două tancuri de egalizare, se oxigenează și sunt pre-tratate. Ulterior, ele trec prin două etape de filtrare. Mai întâi, apa ajunge la primele platforme de stuf, unde trece prin trei straturi de pietriș fin, la suprafață rămânând circa 70% din substanțele nocive.

Devine astfel necesară punerea în practică a unor masuri de reducere a costurilor de operare și de economisire a apei precum și implicarea personalului și solicitarea clienților de a fi parte activă în punerea în practică a măsurilor luate.

În ceea ce privește acțiunile ecologice ale angrosiștilor și ale furnizorilor, achizițiile trebuie făcute după reguli foarte stricte, privite din mai multe unghiuri: cel al impactului ecologic pentru clienții și lucrătorii unităților hoteliere, cel al minimalizării deșeurilor, cel al randamentului si raportului optim preț/calitate și "prietenos" cu mediul, atât în stadiul de utilizare cât și la aruncarea ca deșeuri a resturilor sau ambalajelor în care au fost livrate, posibilitatea ca o mare parte din produsele achiziționate sa poată fi reciclate după utilizarea primara sau utilizate de mai multe ori, eficiența energetică, consumuri reduse de detergenți, apă, energie și din punct de vedere al impactului ecologic pe care îl au anumite substanțe, detergenții care nu sunt biodegradabili față de apele în care sunt deversate emisiile reziduale nefiltrate si netratate .

Întreaga construcție se bazează pe un concept ecologic. Încă din faza incipientă a amenajării, până la desfășurarea activității și prestarea serviciilor turistice, se urmărește un impact cât mai mic asupra mediului înconjurător.

Se folosesc energii și tehnologii alternative precum: utilizarea energiei solare prin folosirea panourilor solare amplasate pe acoperișul construcțiilor, epurarea apei prin plantație de stuf (folosit și la romani) apa fiind purificată cu ajutorul bacteriilor. Acestea se acumulează în două tancuri de egalizare, se oxigenează și sunt pre-tratate. Ulterior, ele trec prin două etape de filtrare. Mai întâi, apa ajunge la primele platforme de stuf, unde trece prin trei straturi de pietriș fin, la suprafață rămânând circa 70% din substanțele nocive.

Pescuitul va fi strict interzis. Proiectul va fi realizat de meșteri ai zonei,fiind aleși de primar,lucrând sub supravegherea unui specialist-arhitect,în scopul creării unor locuri de muncă (temporare). Lemnul care se folosește pentru construcție este în proporție de 80% recuperat din demolări. Finanțatorul principal al proiectului este Comisia Europeană.

O politica înțeleaptă de achiziții poate aduce performanță în protecția mediului fără a sacrifica alte criterii de performanță sau care sa includă costuri suplimentare. Schimbarea stilului de achiziționare în unele segmente care sunt foarte vizibile de clienți (cosmetice si lenjerie) poate aduce și beneficii substanțiale.

3.3.5. Calcule

3.3.5.1. Indicele de atractivitate al Comunei Gruiu

Tabel 3.1. Indicele de atractivitate din Comuna Gruiu

În tabelul următor a fost calculat indicele de atractivitate din comuna Gruiu

Sursa: Date rezultate din prelucrarea informațiilor regăsite în Amenajarea teritoriului, 2013, Editura Universitară, Andreea Băltărețu

Indicele de atractivitate este cuprins între 1-4,fiind de 2.34,ceea ce rezultă că în zona aleasă se poate realiza o amenajare în condiții optime. Ponderea cea mai mare este deținută de formele de turism practicate,ceea ce denota faptul că zona oferă posibilități mari de recreere-agrement.

3.3.5.2. Capacitatea optimă de cazare

Tabel 3.2. Capacitatea optimă de cazare în Comuna Gruiu

Sur sa: Date rezultate din prelucrarea informațiilor regăsite în Amenajarea teritoriului, 2013, Editura Universitară, Andreea Băltărețu

3.3.5.3 Costuri ale construcției

În următorul tabel sunt calculate costurile construirii resortului

Tabel 3.3. Costurile amenajării Resortului „Tamashi”

Sursa: Date rezultate din prelucrarea informațiilor regăsite în Amenajarea teritoriului, 2013, Editura Universitară, Andreea Băltărețu

3.3.6. Modalități de finanțare

Proiectul Resort „Tamashi” va beneficia de sponsorizare din partea: Comunitatea Internațională a Veganilor, promovând astfel -“Extinderea valorilor vegane în estul Europei”. De asemenea, comunitatea va organiza și o strângere de fonduri.

Finanțarea va fi făcută prin accesarea de fonduri europene, proiectul fiind bazat pe AXA PRIORITARĂ 4 , referitoare la  implementarea sistemelor adecvate de management pentru protejarea naturii

3.3.7. Concepția de amenajare

Pe întreg parcursul realizării amenajării se are în vedere un impact cât mai redus, atât al construcției în sine, cât și a activității turistice desfășurate ulterior, asupra mediului înconjurător.

3.3.7.1. Amenajarea echipamentelor de cazare, de alimentație și de agrement

Unitățile de cazare din Resort „Tamashi” (50 068 mp; lacul are 4 metri adâncime) vor fi reprezentate de două lanțuri de cabane, dispuse paralel, lanțul Tokyo deținând șase cabane de 3 stele cu un total de șase camere duble, iar Fuji cu un total de 12 camere duble.

Lanțul Tokyo va fi amenajat sub formă de braț , alcătuit fiind din construcții de tip bungalou, dispuse simetric și alăturat, din lemn recuperat din demolări, tratat insecticid, fungicid si ignifug, structura acoperișului din șindrilă bituminoasă și panouri solare aplicate, tratata insecticid, fungicid si ignifug. Interiorul fiecărei cabane este construit identic (din punct de vedere al materialului folosit). gresie si faianță (baie, bucătărie). Interiorul este finisat din rigips, vopseaua interioară este lavabilă, cu parchet laminat 8 mm, izolație în pereți dintr-un amestec din paie, stuf și argilă , de 10 cm , uși și ferestre termopan din lemn stratificat.

Interiorul cabanei este vopsit în culori de pământ, beige, maro, wenge și alb,vopseluri predominant ecologice,prelucrate din materiale extrase din zonele limitrofe.

Mobila este specifică stilului japonez,camera fiind delimitată de baie și bucătărie prin panouri rabatabile, din lemn fin și din hârtie. Baia este echipată cu un lavoar dublu, spațiu de depozitare, cabină de duș și cadă. Aparatele electronice, (excepție făcând telefonia) tv, internet wi fi, lămpi adiționale sunt alimentate de curent electric (provenit de la panourile solare și de la construcțiile eoliene) în intervalul orar 20:00 -6:00 și 14:00-16:00, datorită conceptului ECO pe care Resort „Tamashi” îl adoptă, constând în respectul față de natură și de toate bogățiile pe care aceasta ni le oferă.

Mobila este construită din lemn de plop și stejar (datorită răspândirii zonale a acestui tip de lemn).

Patul este matrimonial, cu așternuturi din bumbac ecologic, de culoare verde și maro. Noptierele sunt alăturate patului și sunt maro. Dulapul are formă dreptunghiulară și ii este alăturată o bară destinată umerașelor și o oglindă cu spațiu de depozitare pentru cosmetice și alte produse. Bucătăria este echipată cu frigider (cu minibar), plită electrică, masă pentru patru persoane, chiuvetă din alamă. Pe toată podeaua cabanei este folosit lemnul de plop.

Păturile și perdelele respectă tematica japoneză-budistă, fiind imprimate cu diverse modele de mantre și simboluri masala ce mențin echilibrul și pacea spirituală, precum și pe cea fizică a clienților cazați

În fiecare cabană se află un aparat de aer condiționat precum și plante decorative (bonsai).

Lanțul Fuji este alcătuit din materiale identice cu cele ale lanțului de 6 cabane, având aceeași tehnică de construcție. Culorile folosite pentru lemn și așternuturi sunt: maron, wenge, verde inchis, alb și bleu, fiecare perete situat în fața patului fiind pictat manual, ilustrând peisajul muntelui Fuji. Camerele sunt în număr de două, pe construcție. Acest lanț dispune de o bucătărie comună și de băi individuale. Camerele dispun de un pat dublu, aer condiționat, dulap, oglindă, minibar, tv, lămpi din sare și de aparate de uz electrocasnic aflate în bucătaria comună. Baia deține un lavoar,o toaletă și o cabină de duș.

Pentru ambele lanțuri de construcții, iluminarea se va face prin iluminatoare amplasate pe tavan și ferestre laterale, de dimensiunea peretelui, cu vedere spre lac (astfel ca intimitatea clienților este respectată), cât și pe bază de tuburi ecologice solare, poziționate pe tavan (achiziționate de la compania Miro Hellas Solutions). Acestea sunt conectate la panourile solare pentru o încărcare asigurată și mai eficientă în cazul zilelor ploioase. Acestea în schimb, folosesc energia solară acumulată în sistem doar pe post de generator, captând energia proprie. Fiecare cameră destinată cazării dispune de un număr de patru prize incastrate in pereți. Peste 80% din materialele folosite sunt de proveniență naturală, atestată ecologic, extrase local sau din zonele limitrofe.

Cât despre restul încăperilor, acestea vor fi amenajate astfel: Restaurantul VEGAN (100 de locuri) va avea pereții din sticlă deosebit de rezistentă, incastrată intr-un cadru de lemn, pliabil, care oferă posibilitatea de a fi înlăturat, ceea ce conferă un plus de naturalețe încăperii, acesta transformându-se intr-o terasă încântătoare. Mesele și scaunele sunt construite din lemn de stejar, de culoare maro închis, iar podeaua este lucrată din lemn de plop, de culoare beige. Fețele de masă vor fi de culoare albă. În mijlocul încăperii se va afla o gradină tipic japoneză, delimitată de un cadru de lemn negru. Spațiul are o toaletă comună, cu un grup sanitar construit din lemn, de formă pătrată, un lavoar auriu din alamă și oglinda care este poziționată în fața acestuia.

Recepția se află într-o construcție centrală, hexagonală. Podeaua și pereții coincide ca material si textură cu celelalte încăperi descrise până acum. În mijlocul încăperii este poziționat front-desk-ul. În stânga se află o canapea si două scaune din piele ecologică. Pe peretele din spatele front desk-ului se află un aranjament floral cu trandafiri roz. În partea dreaptă este poziționat un lampadar și o fântână interioară a prosperității, specifică culturii budiste. Pereții sunt predominant construiți din sticlă.

Cercul de Relaxare este o construcție cilindrică, cu o înălțime de 4 metri. Va dispune de 2 mese de masaj, de culoare albă, din lemn masiv de stejar, de o saună cu o capacitate de 8 persoane, de un jacuzzi cu o capacitate de 4 persoane, de o sală de 20 de metri pătrați destinată ședințelor de terapie cu flori, terapie cu sunete naturale și terapie vizuală (10 locuri). Ședințele sunt plănuite în mod consecutiv, la intervale orare bine stabilite. Iluminarea sa face pe bază de tuburi solare, ca și în cazul spațiului de cazare.

Cercul de Meditație este o construcție similară cu cea a Cercului de Relaxare, de formă cilindrică. Este alcătuită dintr-o sală de 60 mp în care se va afla un instructor de yoga. Sala dispune de capacitate de 40 locuri (saltele). Sala este dotată cu un minibar. Podeaua este construită din lemn de plop alb. Saltele sunt de culoare verde deschis. În colțurile încăperii se găsesc aranjamente florale. Acoperișul acestei construcții este alcătuit, în procent de 40% din iluminatoare și restul de 60%, din panouri solare. Și aici iluminarea sa face pe bază de tuburi solare ecologice.

Tanoshii Lounge este o construcție similară, cilindrică, din lemn, de 50 mp iar pereții vor fi construiți din lemn și acoperiți cu tapet cu motive florale, de culoare maro. Este o zonă destinată socializării clienților resortului. În mijlocul încăperii se află un bar din sticlă albastră, unde clienții sunt serviți de către doi barmani cu băuturi alcoolice specifice japoneze și câteva băuturi comerciale. Meniul dispune și de o gamă variată de ceaiuri și sucuri naturale, apă pura obținută prin osmoză inversă, fructe nucifere și fructe obținute din culturi organice. La bar este o capacitate de 12 locuri. De jur împrejurul barului se vor afla mese joase, construite din lemn de stejar maro, pentru 2 și 4 persoane,având perne confortabile pe care clienții se așează. Pernele sunt de culoare neagră. În stânga barului se va afla un spațiu de depozitare pentru diverse jocuri de masă pe care clienții le pot folosi în incinta Tanoshii Lounge . Spațiul dispune de un sistem audio și de o baie proprie, cu podea de lemn de stejar beige, două toalete din ceramică albă, un lavoar și o oglindă pe tot peretele aflat în fața lavoarului.

3.3.7.2. Structura organizatorică

Compartimentele de conducere și administrare vor fi compuse din: Resurse umane, Economic, Marketing și Vânzări, Statistică, Programare și Dezvoltare.

Compartimentele interne vor fi alcătuite din: Aprovizionare, Întreținere, Paza.

Compartimentele furnizoare servicii clienți vor fi împărțite în cel de cazare și cel de restaurație.

Tabel 3.4. Categoriile compartimentelor destinate furnizării de servicii pentru clienți

Sursa: Anca Cristea, Gestiunea Activităților de Turism, 2002, Editura Gemma Print, București

În tabelul de mai sus sunt reprezentate compartimentele furnizoare de servicii pentru clienți, fiind împărțite pe categorii de activități. Astfel, se remarcă două mari categorii: cel de cazare și cel de restaurație. Acestea, la rândul lor, sunt împărțite în: cele de recepție și de etaj (în cadrul compartimentului de cazare) și în cele de depozitare, producție și servire (în cadrul compartimentului de restaurație.

Recepția deține, de asemenea, o structură specifică.

Fig. 3.1. Structura organizatorică a compartimentului de recepție din cadrul Resort Tamashi

Din Fig. 3.1. reiese ca recepția deține propria structură organizatorică specifică, fiind alcătuită dintr-un total de șapte posturi de bază.

Serviciul de etaj are de asemenea o structură organizatorică specifică.

Fig. 3.2. Structura organizatorică a departamentului de housekeeping (serviciul de etaj) din cadrul Resort Tamashi

Din structura prezentată mai sus reiese că serviciul de etaj deține propria structură specifică, fiind alcătuită în mod eficient, urmărind întreținerea spațiului destinat cazării clienților.

Serviciul de housekeeping este unul dintre cele mai importante departamente, având o influență directă cu privire la satisfacția clienților cazați în resort.

3.3.7.3. Organizarea activității de cazare desfășurată în Resort Tamashi

Tarifele de cazare stabilite pentru Resort Tamashi diferă în funcție de sezon și facilitățile pe care Resort Tamashi le oferă.

Tabel 3.5. Tarifele de cazare aplicate de Resort Tamashi

Sursă: Date rezultate din prelucrarea informațiilor referitoare la politicile de tarifare regăsite în Gestiunea Activităților de Turism, Anca Cristea,, 2002, Editura Gemma Print, București

În tabelul de mai sus se observă o diferențiere de tarife, în funcție de perioadă și de facilități. Astfel, în perioada de vârf, Resort Tamashi aplică cele mai ridicate tarife. Cele mai mici tarife se aplică în extrasezon, atunci când fluxul clientelei este mult mai redus.

Tarifele noastre diferă în funcție de tipul de cameră pentru care se optează, disponibilitate,zi și anotimp. Tarifele Resort Tamashi diferă și în funcție de intervalul orar în care se face accesul la SPA, dar și de numărul de intrări efectuate. Tariful Resort Tamashi pentru oaspeții hotelului diferă în funcție de tariful de cazare.

Primirea camerei (check-in) se poate face începând cu ora 12.00. In anumite situații, este posibil ca primirea camerei sa fie începând cu ora 14.00.

Eliberarea camerei ( check-out ) se va face înainte de ora 12.00. Primirea camerei mai devreme, dar și eliberarea acesteia mai târziu de orele menționate mai sus este posibilă la cerere, iar prețurile acestor servicii sunt următoarele: pentru rămânerea pana la ora 15.00 se va încasa 25% din tariful cazării/noapte afișat la recepție ; pentru rămânerea pana la ora 18.00 se va incasa 50% din tariful afișat . Pentru rămânerea după ora 18.00 indiferent la ce ora va pleca clientul se va aplica tariful total afișat ;

Oaspeții care eliberează camerele pana la ora 12.00 pot lăsa bagajele la camera de bagaje, existenta la recepție pentru un interval de 24 de ore fără costuri suplimentare.

Pentru bagajele lăsate la camera de bagaje mai mult de 24 de ore se vor percepe cheltuieli de depozitare. In cazul in care bagajele oaspeților rămân și după check-out-ul de la ora 12, in camera , aceștia vor plăti o taxă suplimentară de utilizare a camerei. (aceeași ca în cazul late –check-out-lui ).

Aceste solicitări ale clienților trebuie clarificate și onorate numai în măsura în care hotelul nu are confirmări ferme pentru acele spații de cazare.

Cazarea copiilor cu vârste cuprinse intre 0-7 ani se va face gratuit, iar pentru persoanele peste șapte ani cazate peste numărul de locuri dintr-o camera se va percepe 50 % din valoarea unui pat denumit supliment (valoarea va include si micul dejun) cu sau fără asigurarea unui pat suplimentar in cameră. Nu există costuri suplimentare pentru copiii sub 2 ani care stau în camera cu părinții.

3.3.7.4. Amenajarea lacului

Pe malul lacului se va amenaja o plajă artificială, cu șezlonguri din lemn de cireș. Clienții vor putea lua masa pe plajă și vor putea profita de zilele însorite. În spatele clădirii de recepție se află o fântână. Zilnic, la ora 12:00, după masa de prânz, clienții cazați sunt așteptați la fântâna, formând un lanț uman în jurul acesteia și meditând 15 minute. Aceasta va ajuta la o mai bună conexiune intre clienți în scop de socializare și de auto cunoaștere.

3.3.7.5. Infrastructura

Aleea este in totalitate iluminată cu același sistem de tuburi solare de iluminat. Accesul la Resort „Tamashi”i se face de pe Șoseaua Mânăstirea Căldărușani (101C), intrând pe strada Resort „Tamashi”.

Confortul clienților resortului este definitivat de branșamentele necesare la rețeaua de apă,la sistemul ecologic de canalizare și la rețeaua de telecomunicații. Energia electrică va fi asigurată de panourile solare poziționate pe acoperișul structurilor și de construcțiile eoliene. Sistemele de iluminare sunt pe baza de energie solară,ele captând în mod direct lumina soarelui. În cazul zilelor înnorate,sistemul de energie electrică funcționează ca un generator pentru a nu exista dificultăți cauzate de lipsa electricității din sursele de lumină.

Aparatele electronice, (excepție făcând telefonia) tv, internet wi fi, lămpi adiționale sunt alimentate de curent electric (provenit de la panourile solare și de la construcțiile eoliene) în intervalul orar 20:00 -6:00 și 14:00-16:00, datorită conceptului ECO pe care Resort „Tamashi” îl adoptă, constând în respectul față de natură și de toate bogățiile pe care aceasta ni le oferă. Curentul electric va fi activat, individual pe cameră, de o cartela electronică introdusă în aparatul aflat în dreptul ușii de intrare în cameră.

Pentru ambele lanțuri de construcție, iluminarea se va face prin iluminatoare amplasate pe tavan și ferestre laterale,de dimensiunea peretelui, cu vedere spre lac (astfel ca intimitatea clienților este respectată), cât și pe bază de tuburi ecologice solare, poziționate pe tavan (achiziționate de la compania Miro Hellas Solutions).

Curățarea apelor menajere se face prin intermediul unei fose septice amplasate la baza întregii construcții și prin intermediul stufului, folosindu-se tehnologia eco de epurare a apei prin stuf, (idee preluată din timpul civilizației romane). Astfel, apa poate fi refolosită. De asemenea, tot la baza construcției se află și un sistem de colectare a apei provenite din precipitații. De asemenea, înainte de a intra în iaz , apa uzată trece printr-o treaptă de epurare fizică dotată cu grătare, separator de grăsimi, deznisipator, decantor. Eficiența treptei primare este hotărâtoare pentru valorile gradului de epurare a apei.

Toate produsele alimentare comercializate în interiorul resortului sunt ambalate în materiale bio-degradabile. Acestea sunt debarasate in coșurile de gunoi amplasate in exteriorul spațiilor de cazare, coșuri care prin compresare, proces activat prin simpla apăsare a pedalei situată la baza recipientului, micșorează volumul deșeurilor pentru o mai buna gestionare a acestuia.

3.3.7.6. Alte dotări și servicii oferite

Servicii de bază sunt alcătuite din: cazarea propriu-zisă și alimentație. Servicii complementare (fără plată) pe care Resort Tamashi le oferă clienților săi sunt următoarele: oferirea de informații culturale și turistice, păstrarea obiectelor de valoare ale turiștilor, transportul bagajelor turiștilor, serviciul de comisionare – curier, trezirea clienților la cerere, primirea și transmiterea mesajelor și a corespondentei turiștilor, oferirea de informații privind orarul mijloacelor de transport, servicii poștale, informații despre starea vremii.

Servicii suplimentare (cu plată) sunt puse de asemenea la dispoziția clienților. Printre acestea se numără: servicii cu scop de agrement ca ședințe de yoga, cunoașterea cu sinele, terapii de grup, seri de karaoke, închirierea sălilor pentru conferințe, evenimente, demonstrații,. Tot dintre serviciile suplimentare fac parte și prestațiile care au ca scop, satisfacerea nevoilor de comunicare (convorbiri telefonice, serviciul de telex, telefax, multiplicarea de materiale), servicii de deplasare (procurarea de bilete de călătorie, asigurarea parcării, închirierea de autoturisme cu sau fără șofer), servicii telefonice locale, interurbane si internaționale , vânzări de mărfuri si de articole de strică necesitate, rezervarea de bilete la mijloacele de transport în comun, închiriere fier de călcat, închiriere jocuri distractive, rezervare de locuri pentru cazare în alte localități, asigurarea de medicamente pentru continuarea tratamentului ambulatoriu, saună , vânzări de produse prin minibaruri.

Spațiul destinat parcării de automobile pus la dispoziția clienților este gratuit. Acesta are o capacitate de 20 locuri. Există posibilitatea de închiriere a spațiilor de alimentație si agrement pentru organizarea de evenimente.

La intrarea in Resort „Tamashi” se află un ponton care pune la dispoziție două bărci de lemn și două bărci cu motor. Pescuitul este strict interzis, datorită respectului pe care Resort „Tamashi” i-l oferă naturii, având ca motto „Un Tribut Pentru Natură”.

Ședința zilnică de yoga este inclusă în tariful de cazare. Clienților li se va oferi,zilnic,o băutură din partea casei, în incinta Tanoshii Lounge (va fi consumată în interiorul acesteia). Evenimentul de meditație în jurul fântânii este,de asemenea,inclus în preț.

CONCLUZII

METODOLOGIE

Pe parcursul lucrării am prezentat potențialul turistic al Regiunii de Dezvoltare București-Ilfov în concordanță cu cererea turistică. Punctul de pornirea în elaborarea acestei lucrări constă în analizarea datelor înregistrate, pe parcursul perioadei 2010-2015, cu privire la relația dintre oferta turistică și cererea turistică reală. În acest scop, în primul capitol al lucrării am prezentat potențialul turistic al Regiunii de Dezvoltare București-Ilfov, cuprinzând resursele naturale și antropice, incluzând și o scurta analiză a aspectelor de ordin geografic, economic, și demografic.

A doua parte a lucrării este constituită dintr-o analiză din punct de vedere al bazei tehnico-materiale existente în Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov.

Astfel am realizat 10 tabele cu date referitoare la baza tehnico-materială prezentă, precum și tabele conținând indicatori ai circulației turistice. În acest mod am reușit sa ofer o privire de ansamblu facilă asupra modului în care regiunea aleasă este exploatată, din punct de vedere turistic. Tot în această parte a lucrării am realizat diagrame bazate pe datele analizate în tabele cu scopul de a facilita înțelegerea gradului în care zona dată este valorificată.

În Capitolul 3 al lucrării, am propus amenajarea unui spațiu de agrement încadrat în Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov, mai precis în zona Comunei Gruiu. Amplasarea amenajării se va face pe apa Lacului Căldarușani și are ca scop atragerea turiștilor din zona metropolitană și nu numai. Planul de amenajare a Resort-ului Tamashi urmărește un impact cât mai redus asupra mediului înconjurător, respectând conceptul ecologic, încă de la etapa de construcție a resort-ului și până la stilul de management și implementarea unor sisteme de management care sa urmărească protejarea mediului înconjurător și o dezvoltare durabilă a amenajării propuse.

Din ceea ce am analizat pe parcursul lucrării, am putut concluziona că Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov prezintă un potențial turistic ridicat, însă gradul de exploatare al acesteia este încă scăzut. Am observat, pe parcursul studiului acestei regiuni, că dezvoltarea durabilă, ca și concept, nu se aplică, în ciuda necesității acesteia într-o zonă ca cea analizată.

Infrastructura generală și cea turistică se află încă într-un stadiu incipient de dezvoltare, privată fiind de multe elemente care ar putea spori cererea turistică și ar contribui major la creșterea veniturilor turistice.

Se observă că resursele naturale nu sunt suficient de bine valorificate, în ciuda faptului ca acestea sunt puține la număr, dat fiind și tipologia zonei metropolitane ca zonă de tranzit.

Industria ospitalieră, în România, se prezintǎ modest fațǎ de cea din restul Europei și lume, un prim factor care contribuie la acest lucru fiind slaba dezvoltare a infrastructurii. Un motiv principal al slabei dezvoltǎri a infrastructurii este dezinteresul major pe care îl manifesta în primǎ instanțǎ Ministerul Transporturilor și cel al Turismului, apoi Guvernul. Infrastructura româneascǎ ar putea fi una care sǎ se ridice la standardele europene. Buget in acest sens exista, la fel si mana de lucru și cu toate acestea rezultatele nu sunt vizibile. Din moment ce infrastructura generală româneascǎ nu este dezvoltatǎ nici cea turistică nu poate lua avântul de care are nevoie pentru a satisface cererea turistică la capacitate maximǎ. Astfel nu se poate aștepta ca oferta turistică a zonei sǎ poatǎ concura cu cea similară europeană sau, de ce nu, cu cea globală.

În România nu se înțelege importanța turismului și beneficiile care vin odatǎ cu practicarea corectă și respectarea unor principii de bază care să urmărească bună starea economică pe plan regional și național. Din cauza dezinteresului pentru turism, veniturile din această ramură contribuie, la nivel național, cu un procent sub 2% din PIB, situându-se din acest punct de vedere, pe locul 154 în lume. Acest dezinteres se aplică pentru toate regiunile țării, dar un impact major cu rezultate puternic negative îl are asupra Regiunii de Dezvoltare București-Ilfov, deoarece această regiune implică și capitala țării. Aceasta prezintă cel mai puternic grad de atracție turistică, fiind orașul reprezentativ pentru Romania. Turismul cultural și cel în interes de afaceri se manifestă, în mod deosebit, în București. Acesta aduce un val de turiști, deseori străini, posibili investitori. Ulterior, aceștia pot manifesta interes pentru capitală și zonele limitrofe.

Astfel, îmbunătățirea infrastructurii, dezvoltarea durabilă turismului și atenția sporită asupra evoluției în timp a acestuia poate contribui considerabil, în timp, la creșterea PIB-ului. Una dintre greșelile întâlnite în turismul din România este urmărirea rezultatelor rapide și imediate ale investitorilor. Turismul , în schimb, trebuie să urmărească dezvoltarea durabilă care constă în plan material în menținerea posibilităților și condițiilor de viață pentru generațiile viitoare, în special a resurselor naturale regenerabile cel puțin la nivelul celor existente pentru generația actuala, precum și redresarea factorilor de mediu afectați de poluare. În plan spiritual, dezvoltarea durabila înseamnă mult mai mult; înseamnă o conservare a moștenirii faptelor de cultură, realizate de cei din trecut și de cei de azi și dezvoltarea capacității de creație în viitor, a elitei viitoare. Un număr tot mai mare dintre cei implicați, sub o formă sau alta, în activitățile de turism sunt absolut conștienți de efectele provocate de dezvoltarea turistică, de impactul acestor activități asupra populației și ambientului. În ultimii ani, deceniile nouă și zece ale secolului XX, s-a urmărit ca expansiunea turismului să se realizeze într-un mod echilibrat, în conformitate cu standardele care garantează păstrarea echilibrului ecologic și evita suprasolicitarea resurselor, poluarea și orice alte impacte negative asupra mediului.