Dezvoltarea Turismului Balnear In Statiunea Calimanesti
CUPRINS:
INTRODUCERE………………………………………………………………………….2
CAP. I – Turismul balnear – referințe teoretice și dezvoltarea acestuia………………………………………………………………………………7
Considerații generale despre turismul balnear………………………………….7
Tendințe în evoluția turismului balnear………………………………………..11
Relația turism balnear – turism de sănătate…………………………………..20
CAP. II – POTENȚIALUL TURISTIC AL STAȚIUNII CĂLIMĂNEȘTI-CĂCIULATA……………………………………………………………………………26
2.1. Scurt istoric al zonei…………………………………………………………..26
2.2. Cadrul natural …………………………………………………………………29
2.3. Oferta turistică ………………………………………………………………..32
2.4. Baza tehnico-materială………………………………………………………..45
CAP.III – CIRCULAȚIA TURISTICĂ………………………………………………..60
3.1. Forme de turism………………………………………………………………60
3.2. Indicatori de cuantificare a circulației turistice…………………….…………66
3.3. Profilul turiștilor din stațiunea Călimănești-Căciulata………………………………..68
3.4.Programe turistice……………………………………………………………..78
CAP. IV – DEZVOLTAREA TURISMULUI ÎN STAȚIUNE PRIN PRISMA S.C. SIND. ROMÂNIA S.R.L.SUCURSALA CĂCIULATA …………………………….82
4.1. Prezentarea a S.C. SIND ROMÂNIA S.R.L. SUCURSALA CACIULATA..82
4.2. Echipamentul turistic…………………………………………………………85
4.3. Oferta de servicii turistice…………………………………………………….86
4.4. Strategii de dezvoltare a turismului în stațiune …………………………………………88
Concluzii………………………………………………………………………………………………………93
Bibliografie………………………………………………………………………………………………..95
BIBLIOGRAFIE
=== Dezvoltarea Turismului Balnear in Statiunea Calimanesti ===
CUPRINS:
INTRODUCERE………………………………………………………………………….2
CAP. I – Turismul balnear – referințe teoretice și dezvoltarea acestuia………………………………………………………………………………7
Considerații generale despre turismul balnear………………………………….7
Tendințe în evoluția turismului balnear………………………………………..11
Relația turism balnear – turism de sănătate…………………………………..20
CAP. II – POTENȚIALUL TURISTIC AL STAȚIUNII CĂLIMĂNEȘTI-CĂCIULATA……………………………………………………………………………26
2.1. Scurt istoric al zonei…………………………………………………………..26
2.2. Cadrul natural …………………………………………………………………29
2.3. Oferta turistică ………………………………………………………………..32
2.4. Baza tehnico-materială………………………………………………………..45
CAP.III – CIRCULAȚIA TURISTICĂ………………………………………………..60
3.1. Forme de turism………………………………………………………………60
3.2. Indicatori de cuantificare a circulației turistice…………………….…………66
3.3. Profilul turiștilor din stațiunea Călimănești-Căciulata………………………………..68
3.4.Programe turistice……………………………………………………………..78
CAP. IV – DEZVOLTAREA TURISMULUI ÎN STAȚIUNE PRIN PRISMA S.C. SIND. ROMÂNIA S.R.L.SUCURSALA CĂCIULATA …………………………….82
4.1. Prezentarea a S.C. SIND ROMÂNIA S.R.L. SUCURSALA CACIULATA..82
4.2. Echipamentul turistic…………………………………………………………85
4.3. Oferta de servicii turistice…………………………………………………….86
4.4. Strategii de dezvoltare a turismului în stațiune …………………………………………88
Concluzii………………………………………………………………………………………………………93
Bibliografie………………………………………………………………………………………………..95
INTRODUCERE
Turismul reprezintă, prin conținutul și rolul său, un fenomen caracteristic al civilizației actuale, intercorelat cu celelalte componente ale vieții economice și sociale, tinzând să ocupe o pondere tot mai mare în ansamblul economiei.
Se poate sublinia faptul că dezvoltarea turismului, cu o remarcabilă rapiditate și continuitate, constituie unul din principalele evenimente socio-economice ale secolului XX.
Volumul în continuă creștere și importanța tot mai mare acordată pe plan mondial activitățile de prestări servicii (în general) și de prestări servicii turistice (în particular), justifică încadrarea acestora într-un sector distinct al economiei naționale, cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea generală de „sector terțiar”.
Esența sectorului terțiar rezidă în principal în prestarea unei game diverse de servicii, îndeplinind astfel o funcție social-economică importantă: funcția de verigă de legătură între ramurile economiei naționale.
Includerea turismului în sectorul terțiar se justifică și prin aceea că toate activitățile turistice sunt activități de prestații, atât în cazul serviciilor specifice, cât și în cazul serviciilor conexe de care beneficiază direct sau indirect, industria turistică.
Datorită caracterului eterogen al acestor activități și datorită interferențelor serviciilor turistice cu alte activități ale sectorului terțiar, indicatorii economici
folosiți pentru măsurarea volumului activității turistice nu sunt în toate cazurile suficient de reprezentativi pentru a permite determinarea cu precizie a ponderii turismului în totalul efectelor economice ale sectorului terțiar.
Rolul turismului în economia unei țări a crescut tot mai mult, impactul său asupra altor ramuri și sectoare ale economiei, contribuția sa la creearea PNB devenind tot mai evidentă. Turismul este și un factor de diversificare a structurii sistemului economiei naționale prin apariția unor ramuri a căror activitate e legată de cea turistică prin lărgirea și reorientarea producției unor ramuri consacrate.
Turismul contribuie de asemenea la utilizarea mai bună a forței de muncă. La 100 de noi locuri de muncă în turism se creează între 60-80 locuri de muncă în construcții și agricultură. Importanța turismului decurge și din faptul că, aceasta contribuie la atenuarea unor dezechilibre teritoriale, permițând integrarea în circuitul mondial a unor zone mai sărace din punctul de vedere al resurselor pentru industrie, al resurselor umane, etc. În ce privește contribuția turismului la protejarea mediului, specialiștii sunt unanimi în a aprecia că, prin amenajarea turistică se încearcă punerea în valoare a resurselor concomitent cu protejarea lor. Problemele se rezolvă prin amenajare turistică.
Turismul contribuie la ridicarea calității vieții, permițând o utilizare eficientă și rațională a timpului liber, în același timp un mijloc de recreere, instruire, contribuind la refacerea capacității de muncă.
Turismului contribuie și la ridicarea nivelului de instruire și civilizație a omului, asigură un plus de informare prin contracte cu alte civilizații, intensifică legăturile dintre populații.
Nivelul de dezvoltare al turismul reprezintă un indice de calitate al progreselor înregistrate în comerțul mondial al progresului comerțului mondial. Rolul turismului se manifestă pe mai multe planuri și anume: creșterea schimburilor internaționale, diversificarea acestora, echilibrarea balanței de plăți.
Turismul contribuie și la diversificarea exporturilor. Pentru țările receptoare de turiști, cheltuielile făcute cu nonrezidenții echivalează cu un export de marfă: „export intern de marfă”. Pentru țările emițătoare de turiști, cheltuielile făcute în străinătate de turiști, echivalează cu un export de mărfuri care, în alte condiții, nu se pot exporta sau se pot exporta dar cu riscuri mari. Pornind de la această contribuție reflectată și printr-o reducere a cheltuielilor comparativ cu exportul, rezultă că turismul reprezintă o sursă de economie a valutei.
Toate cele menționate mai sus reprezintă tot atâtea argumente în favoarea dezvoltării turismului. Analizând dinamica dezvoltării turismului pe plan mondial în ultima perioadă, rezultă că, circulația internă și internațională se dezvoltă ascendent, în ritmuri care depășesc ritmurile înregistrate în multe alte sectoare ale economiilor țărilor care își dezvoltă industria turismului.
Impactul pe care îl are dezvoltarea turismului asupra economiei țărilor, toate aceste argumente în favoarea dezvoltării turismului prezentate mai sus, fac necesară o reconsiderare a locului pe car îl ocupă turismul în economia țării noastre, o restructurare a concepției de dezvoltare a turismului în România. Argumentul dezvoltării turismului în România îl constituie potențialul său turistic valoros.
Carpatica prin geneza reliefului său și carpato-danubiana prin rețeaua sa hidrografică, România mai are și o a treia trăsătură, aceea de țară pontică datorită litoralului Mării Negre.
Alături de litoral, Delta Dunării constituie un original și interesant punct de atracție pentru turiști. Resursele balneare prezente reprezintă o bogată sursă de venituri în turism prin modernizarea bazei tehnico-materiale existent prin creșterea nivelului calitativ și diversificarea serviciilor puse la dispoziția turiștilor. Eforturile sunt însă modeste în comparație cu resursele tehnice. Este necesară o politică stimulatoare pentru turism. Concomitent cu acțiunea de privatizare în domeniul turismului o strategie de amenajare a zonelor turistice ar putea avea ca obiective valorificarea superioară a potențialului turistic, diminuarea sezonalității, atragerea unui număr sportivi, de turiști străini, creșterea eficientă precum și păstrarea și conservarea obiectivelor turistice.
Turismul are șanse de dezvoltare în țara noastră în condițiile în care și organizarea, elementele, agrementul nivelul calitativ al serviciilor se vor apropia de cele existente pe plan mondial. La acestea trebuie să se adauge o politică promoțională susținută care să facă cunoscută România pe plan internațional ca o țară cu produse turistice originale cu un mare grad de activitate. Începutul privatizării turismului românesc trebuie făcut cu promovarea imaginii țării noastre pentru că nu se poate face turism internațional într-o țară care nu este cunoscută turiștilor străini.
Sunt necesare programe concrete de amenajare a zonei montane care care a fost neglijată din punct de vedere a bazei tehnico-materiale, o modernizare a stațiunilor balneo-climaterice, o dezvoltare a arealelor destinate turismului de week-end. România are de asemenea resurse pentru dezvoltarea turismului de vânătoare precum și a turismului în parcuri și rezervații naturale.
În cadrul turismului României, județul Vâlcea dispune de un potențial valoros, având o funcție turistică bine individualizată, fapt ilustrat și de baza tehnico-materială existentă precum și de circulația turistică ce ocupă printre primele locuri din țară.
Valoarea peisagistică ridicată, prezența unor stațiuni balneo-climaterice ale căror ape minerale folosite din cele mai vechi timpuri, au fost deseori medaliate pe plan internațional, poziționarea geografică favorabilă la răscrucea unor vechi drumuri comerciale, varietatea și frumusețea formelor de relief ca și bogăția culturală, folclorică și arhitectonică. Toate acestea fac oportună valorificarea potențialului turismului al județului Vâlcea. La toate acestea se adaugă gradul relativ ușor de accesibilitate către acest județ, înlesnit de deasa rețea de drumuri publice, precum și de poziționarea sa în partea central-sudică a țării la 170 km de capitală. Actuala baza tehnico-materială pentru turismul balnear, forma de turism cu cea mai mare pondere în turismul zonei, deși dezvoltată din punct de vedere cantitativ, are în cea mai mare parte un grad de uzură avansat. Turismul de tranzit ar putea avea șanse mai bune de dezvoltare, beneficiind de o arteră de circulație cu un trafic mare și de valori peisagistice deosebite; turismul de week-end se află încă la începutul dezvoltării sale datorită ineficienței dotărilor pentru agrement; toate acestea fac necesară o mai bună valorificare a resurselor turistice bogate și variate ale județului Vâlcea.
O valorificare superioară a potențialului județului Vâlcea va avea ca scop promovarea stațiunilor balneo-climaterice pe piața internațională, creșterea nivelului calitativ al serviciilor de cazare și a celorlalte servicii, diversificarea formelor de turism și a dotărilor pentru agrement, includerea în circuitul turistic și al altor zone cu potențial turistic ineficient valorificat.
Am încercat, în această lucrare, să pun în evidență bogățiile acestei zone, valorificate exclusiv prin turism. Astfel, mă refer la peisajele deosebit de pitorești, cu munți, ape, păduri și izvoare de o neasemuită frumusețe, izvoarele minerale cu o valoare terapeutică recunoscută atât în țară, cât și în străinătate, comparabile cu cele din renumitele stațiuni Wiesbaden, Bad-Nauheim, Evian, Aix-la-Chapelle, Baden-Baden, Aix-les-Bains, dar nu în ultimul rând la vechile mănăstiri Cozia, Turnu, Stânișoara, Ostrov, importante monumente de arhitectură, precum și noile realizări ce au fost efectuate, în ultimii ani, în ceea ce privește baza materială a stațiunii.
Stațiunea Călimănești-Căciulata este singura stațiune balneară din România care are cinci profiluri de cură și anume : 1). afecțiuni ale rinichilor și căilor urinare; 2). afecțiuni ale aparatului locomotor și ale sistemului nervos periferic ; 3). afecțiuni ale tubului digestiv și ale glandelor anexe; 4). boli profesionale (intoxicații cu metale grele, plumb, mercur); 5). silicoză. Acest fapt explică de ce numeroși bolnavi, atât din țară cât și din străinătate, vin ani de-a rândul și chiar de două ori pe an (bolnavii suferind de litiază renală) la Călimănești.
CAPITOLUL I
Turismul balnear – referințe teoretice și dezvoltarea acestuia
Considerații generale despre turismul balnear
Existența factorilor naturali de cură balneară (izvoare minerale sau lacuri terapeutice) a generat încă din cele mai vechi timpuri motivație de deplasare în scop curativ a călătorilor spre acele destinații deținătoare de astfel de elemente de potențial natural.
Astfel, încă din antichitate, cultul băilor era dezvoltat în Roma antică, numai în oraș existau 854 de băi populare și 14 băi de lux, alte băi renumite prin proprietatea lor curativă se aflau în Baiac, Puteoli, Cantibus, iar între granițele imperiului roman au fost amenajate numeroase stațiuni balneare în jurul izvoarelor termale (Aachen în Germania, Baden în Elveția, Vichy, Aix-les-Bains în Franța, Herculane în România, Aquincum în Ungaria etc.), stațiuni ale căror renume dăinuie până în prezent.
În Evul mediu, după căderea Imperiului roman de apus a decăzut și cultul băilor, fiind în mare parte abandonate pe de o parte datorită nesiguranței călătorilor, iar pe de altă parte datorită spiritului ascetic al creștinismului din Evul mediu timpuriu.
În timpul cruciadelor, activitatea balneară a renăscut, dar la scară mai redusă, datorită insecurității curanților atât în timpul călătoriei cât și în timpul curei propriu-zise (în anul 1292 lângă Plombieres a fost ridicată o cetate, pentru protecția bolnavilor curanți).
În perioada medievală, cele mai multe băi terapeutice erau administrate de călugări, precum băile Bath (Anglia) sau Spaa (Belgia) Aix-la-Chapelle și Forges (Franța) care se găseau în posesia Ordinului Capucinilor.
În secolul XIX, când se transformă circulația de călători în turism propriu-zis, existau în Europa 160 stațiuni balneare, unele foarte căutate, precum Wiesbaden și Baden-Baden (Germania) cu 30.000 și respectiv 25.000 turiști anual, iar altele vizitate de un număr mai mic de curanți – Aachen și Kissingen (Germania), Cassiano și Ischia (Italia), Ichlus-Tarasp (Elveția), Spaa (Belgia) etc.
Unele dintre aceste orașe au devenit adevărate stațiuni de lux la modă, pentru uzul păturilor sociale înstărite (aristocrați și mari burghezi) îmbinând tratamentul cu divertismentul (cazinouri), precum – Karlsbad și Marienbad (Boemia), Plombieres și Vichy (Franța) Baden-Baden (Germania) etc.
În prezent, turismul balnear a dobândit un pronunțat caracter de masă, apreciindu-se că aprox. 20 milioane de persoane din Europa se deplasează anual către țări deținătoare de factori naturali de cură balneară și de dotări aferente (stațiuni balneare), devenind o adevărată industrie, generatoare de efecte pozitive la nivelul economiilor naționale.
În cadrul turismului de sănătate, cu precădere în cadrul turismului balneo-termal, motivația achiziționării produsului turistic, respectiv este certă și anume, dorința de „repunere în formă”, de ameliorare a sănătății, de însănătoșire, precum și de prevenire a îmbolnăvirilor, studiul motivațional independent nefiind indispensabil, deci pricina caracterului obiectiv al motivației turistice. Cererea turistică, chiar și în cadrul acestei forme de turism este legată ceva mai slab însă de existența timpului liber și de nivelul veniturilor, reprezentând împreună, elementele permisive ale manifestării cererii turistice.
Conform reglementărilor în vigoare, durata minimă a concediului anual de bază în țările dezvoltate din Europa variază între 16 zile lucrătoare ca Austria, Italia și Regatul Unit și 24 zile în Franța și Suedia. În plus, în cazul turismului termal, în anumite țări din Europa, sistemul de asigurări sociale acoperă într-o proporție foarte mare cheltuielile efectuate de cura termală cu condiția ca durata acesteia să fie de minim două săptămâni, ceea ce înseamnă că asigurările sociale oferă și concedii medicale plătite, în cazul în care durata concediilor legale nu acoperă durata curei termale, care conform prescripțiilor medicilor de specialitate – balneologi, trebuie să fie repetate la 6 luni. Astfel, numărul celor care pleacă în vacanțe la nivelul Europei, este destul de ridicat, ei reprezentând 60% din populația totală în Italia și Franța, între 40-50% în Grecia și Spania, peste 65% în Austria și Belgia, peste 70% în Țările Nordice și peste 80% în Germania și Regatul Unit.
După 1990, pe plan macro-economic, se observă pe de o parte creșterea deplasărilor turistice de scurtă durată și creșterea voiajelor pe distanțe lungi, iar pe de altă parte se observă menținerea fluxurilor turistice intraregionale, anul 1990 înregistrând 290 milioane de sosiri turistice în Europa, sosiri care au avut un sejur mai mare de 24 ore și în mod corespunzător cheltuindu-se 140 de miliarde dolari.
Vârsta înaintată, constituie cel mai important determinant al motivației turistice termale, având în vedere faptul că solicită cu precădere tratamentul balneo-termal vârsta a III-a.
În anul 1990, populația europeană de peste 55 de ani reprezenta 30% din populația adultă (de la 15 ani în sus), adică 94 milioane de persoane de vârsta a III-a, estimându-se pentru anul 2000 că numărul acestora să ajungă la 105 milioane. La sfârșitul anului 1990, piața turismului vârstei a III-a era estimată la 20%, din piața europeană totală, care cuprindea 155 de milioane deplasări în interiorul țărilor de reședință și 120 milioane deplasări în exterior, adică un total de 275 de milioane de turiști. În 1992, această piață a cunoscut o creștere de cca. 280 milioane de turiști, în frunte aflându-se două țări, Germania și Regatul Unit, în ceea ce privește deplasările externe ale rezidenților, constatându-se totodată o creștere a deplasărilor interne în cadrul vârstei a III-a în Țările Scandinave și în Spania.
Dacă Franța și Germania sunt destinațiile cele mai căutate pentru sejururile de scurtă durată, Spania și Italia primesc cea mai mare parte a vacanțierilor vârstei a III-a cu voiaje de lungă durată, 42% din persoanele în vârstă cumpără un voiaj forfetar, în mod special britanicii, cu avionul și nemții cu autocarul. Acești turiști sunt cu siguranță mai puțin sezonieri ca restul turiștilor, voiajând practic în toate sezoanele. Ei sunt de două ori mai numeroși, în voiaje externe în septembrie și în octombrie, ca în alte luni ale anului. Ei preferă vacanțele la malul mării – 31% din toate tipurile de vacanță, circuitele 29%, scurtele sejururi în orașe, 11%.
Modul de viață – urbanizarea excesivă, sedentarismul, ritmul trepidant al vieții actuale și nu în ultimul rând poluarea deosebit de agresivă a mediului ambiant, sunt tot atât de puternici factori de influență negativă asupra organismului uman, în sensul suprasolicitării și degradării implicând în consecință motivații acute de consum turistic de sănătate, lărgind astfel considerabil rândul consumatorilor de turism balneo-termal.
Îngemănarea turismului balneo-termal cu alte forme ale turismului de sănătate, precum și talasoterapia, în cadrul unor structuri și infrastructuri turistice specifice, performante și ultrasofisticate, va avea drept consecință mai mult sau mai puțin apropiată lărgirea considerabilă a pieții, captându-se astfel segmente diverse de vacanțieri de vârste diferite, în contextul petrecerii vacanțelor cât mai util pentru organism. De asemenea, întrepătrunderea formei de turism de sănătate cu alte forme de turism, cultural, exotic, agrement va contribui și mai pregnant la creșterea dimensiunilor pieței turismului balneo-termal. Prin urmare, turismul balneo-termal trebuie să se adapteze cerințelor pieței, chiar să anticipeze aceste nevoi, sau să le generalizeze, trebuind să fie mult mai receptiv la transformările generale la scara macro și totodată mult mai flexibil acestor transformări.
Tendințe în evoluția turismului balnear
Paralel cu dezvoltarea balneologiei naționale, în epoca noastră se semnalează și amploarea deosebită luată de balneologia internațională, care antrenează deplasarea a milioane de oameni spre stațiunile balneoclimaterice din alte țări. Acest fapt a reținut atenția O.M.S., care într-un raport aprecia că anual 20 milioane de oameni din Europa se deplasează dintr-o țară în alta, la cura balneară.
La prima vedere, sfera de cuprindere a turismului balnear tradițional pare să fie constituită dintr-un segment de clientelă potențială efectiv strict delimitat și chiar limitat – populația cu afecțiuni cronice. Într-o abordare sistematică, însă, prin coroborarea diferitelor tipuri de factori, sfera de cuprindere a turismului balnear se lărgește considerabil.
Un prim factor care lărgește piața turismului balnear, îl constituie sporirea ponderii populației vârstnice din totalul populației din țările dezvoltate economic, astfel în Austria – 14,2% din populație are peste 65 de ani, în Suedia – 13,9%, Germania – 13,4%, Marea Britanie – 13,4%, iar în Țările Scandinave, grupa de vârstă de peste 65 de ani deține 36,5% din totalul populației.
Datele cu privire la cauzele deceselor de pe Terra, publicate de organismele mondiale, menționează un grad ridicat de răspândire a unor boli degenerative, reumatice, cardiovasculare, metabolice, dezvăluind astfel existența unei cereri potențiale de mari dimensiuni pentru cura balneo-termală.
După datele O.M.S., bolile cardio-vasculare constituie prima cauză de deces pentru populația din grupa de vârstă de 45 – 64 de ani și care înregistrează ponderi ridicate ale mortalității – 53,6% în S.U.A., 50,9% în Israel, 49,8% în Canada, 48,2% în Austria, 46,1% în Italia, 45,6% în Germania, 44,6% în Elveția etc.
Afecțiunile reumatismale se manifestă frecvent în Țările Nordice, astfel aici 35% din populația adultă suferă de dureri reumatismale, din care 10% sunt cu incapacitate temporară de muncă din această cauză. În Franța 400.000 de femei suferă de artrită reumatoidă, în fiecare an acordându-se peste 20.000 de concedii medicale de lungă durată și 11.000 de pensii de invaliditate, cauza fiind bolile reumatismale.
Peste 20 de milioane de americani suferă din cauza reumatismului, iar în Germania medicii consultă într-o singură lună aproximativ 580.000 bolnavi de reumatism.
În afara creșterii populației vârstnice, atât absolut (prin creșterea duratei de viață) cât și relativ (diminuarea natalității) și implicit a numărului de potențiali consumatori de turism balnear, lărgirea pieței balneo-termale se mai datorează și influenței recomandărilor medicilor balneologi, neîncrederii suferinzilor în tratamentul medicamentos ca și necesității efectuării tratamentelor balneare în urma intervențiilor chirurgicale.
Dacă se ține cont că factorilor naturali curativi li se adaugă agenți fizici artificiali și kimioterapie analitică și globală, se poate spune că procedurile terapeutice incluse în noțiunile de balneologie sau fizioterapie își găsesc aplicabilitatea într-o serie de afecțiuni și pot avea funcții distincte – profiolactică, curativă sau de recuperare medicală, ceea ce duce de asemenea la lărgirea segmentului clientelei balneare.
Admițând ideea că în viitor vacanța va fi concepută ca o perioadă de aplicare a unei terapii generale, ajungem să delimităm un alt factor cu o deosebită influență asupra sferei turismului balnear. După părerea lui Joseph Charvat – viitorul balneologiei este conceput ca o terapie a omului în general, într-o „funcțiune globală a vacanței”, în care medicul să introducă pe lângă terapeutica balneo-climatică sportul, agrementul, odihna. Stațiunile vor deveni centre calificate pentru odihna turistică, fapt pentru care sunt necesare mari investiții.
Caracterul de cură al stațiunilor devine mai puțin pregnant, putându-se astfel atrage pături de vacanțieri cu venituri mai substanțiale, cât și generații mai tinere. Astfel, politica franceză, consideră stațiunile balneare un loc de petrecere a vacanței în general, efectuând dotări pentru sporturi și jocuri de societate.
Preferințele turiștilor sosiți la cura balneară se îndreaptă spre o gamă largă de activități de agrement.
O anchetă în rândul turiștilor germani a evidențiat următoarele preferințe: înotul 69%, plimbările 67%, odihna 65%, vizitarea obiectivelor turistice din stațiuni și împrejurimi 63%, practicarea sportului în aer liber 61%, lectura 56%, dansul – diverse alte jocuri de societate – 47%.
În Austria, aproape că nu se mai poate vorbi de stațiuni cu activitate sezonieră neexistând contradicție între sejur de cură și sport de iarnă.
Cura balneară este componenta logică a metodelor de însănătoșire operative și farmacologice, având ca scop atât ajutarea bolnavilor suferinzi de maladii cronice, reabilitarea psihică a convalescentului încă neadaptat, cât și prevenirea efectelor nocive ale civilizației. Din argumentele enumerate reiese valoarea socială deosebită a acestor „orașe de abilitare” deosebita importanță a mediului ambiant ce le caracterizează, care în nici un caz nu trebuie să fie spitalicesc.
O atenție deosebită se acordă oferirii unor condiții optime de efectuare a tratamentului, majoritatea construcțiilor noi fiind concepute conform principiului „totul sub același acoperiș”, grupând astfel toate utilitățile și implicit baza de tratament sub același acoperiș.
O tendință actuală a turismului balnear este constituită de preferințele clientelei pentru stațiunile ce oferă posibilități pentru tratarea mai multor afecțiuni simultan, de unde și amploarea luată de tratamentul asociat celui de bază.
O altă tendință ar fi creșterea ponderii tratamentului profilactic, medicina viitorului devenind într-un timp mai scurt sau mai lung, cu precădere profilactică. O importanță deosebită se acordă creării unui cadru natural adecvat, cât mai puțin poluat, majoritatea stațiunilor balneare fiind situate în apropierea unor vaste parcuri naturale sau amenajate, cu numeroase alei, practicându-se cura de teren.
Un alt element de natură să ducă la sporirea renumelui unor stațiuni balneare pe piață îl constituie amplasarea în perimetrul acestora a unor centre sau instituții specializate care desfășoară o intensă activitate științifică în domeniul balnear: astfel, în stațiunea Kudova – Polonia, funcționează SUCURSALA clinicii de cardiologie a Facultății de Medicină din Cracovia, o filială a clinicii de nevroze a Facultății de Medicină din Lotz și cea a clinicii de pediatrie din Wraclaw; la Frantiskoviy – Cehia, există de asemenea secții ale clinicii universitare, la Călimănești există o secție clinică a Institutului de Medicină Fizică, Balneoclimatologie și Recuperare Medicală – baza clinică a catedrei de specialitate a Institutului de Medicină din București, iar la Eforie Nord se află Clinica Balneară care aparține de Institutul de Medicină și Farmacie București.
De o mare însemnătate pentru stațiunile balneare este și asigurarea de resurse umane, cadre medicale de o înaltă specializare dar și cadre cu pregătire medie și de specialitate, resurse de muncă de calitate superioară capabile să contribuie la eficientizarea tratamentelor balneare.
Stațiunile fiind deschise tuturor straturilor populației, se detașează de departe ponderea pacienților sociali în continuă creștere în totalul consumatorilor de turism balnear. Pacientul social este trimis de casele de asigurări sau alte instituții sociale, care suportă o mare parte din cheltuielile sejurului balnear și constituie tipul reprezentativ al consumatorului de turism balnear, chiar rațiunea de existență a unor stațiuni.
Din punct de vedere sociologic se remarcă necesitatea armonizării vieții în comun a clientului social și a celui particular, se vorbește chiar de o simbioză perfectă cu beneficii substanțiale pentru organizatori.
Din observațiile Institutului de Cercetare pentru Turism din Munchen, rezultă importanța deosebită a turismului social atât pentru creșterea gradului de ocuparea a capacităților stațiunilor, aceasta având sejur mai lung și eșalonat de-a lungul anului, cât și pentru sporirea încasărilor, deoarece cheltuielile acestuia sunt mult mai mari decât ale pacientului pe cont propriu, cura balneară fiindu-i gratuită.
Pentru stațiunile cu pronunțat caracter social, în literatura de specialitate se recomandă:
transformarea tratamentului obișnuit în tratament de lux,
acordarea unei importanțe deosebite mediului ambiant, datorită funcției de reabilitare a stațiunii,
necesitatea reformei tratamentului, prin combinarea balneoterapiei cu principii active ale medicinii fizice și cu forme specifice psihoterapiei.
În privința comercializării produselor turistice se recomandă îmbinarea activităților agențiilor specializate cu activitatea agențiilor mixte, care pe lângă oferte balneare comercializează și alte produse turistice. Legat de comercializarea produselor balneare pe diferite piețe se observă, de asemenea, tendința ofertanților de a înființa agenții proprii în țările cu ponderile cele mai mari în totalitatea sosirilor, în stațiunile respective.
În privința tarifelor, se observă tendința lărgirii serviciilor incluse în prețul forfetar al aranjamentelor, ceea ce duce la creșterea competitivității serviciilor acestor stațiuni pe piața specifică. Astfel, în stațiunea Altrafen, prețul global include cinci zile de tratament pe săptămână, două proceduri pe zi și o consultație medicală săptămânală.
Stațiunea Monte-Catini – Italia include în prețul aranjamentului și un abonament la concertele din stațiune, precum și dreptul de a frecventa clubul stațiunii. O atenție deosebită se acordă promovării produselor turistice balneare printr-o propagandă susținută în rândurile cadrelor medicale universitare, ai medicilor caselor de asigurări și a celorlalți medici specialiști. Astfel, în Germania a apărut ca supliment al unui ziar de mare tiraj, sub denumirea „Profilaxie și terapie”, supliment care este expediat medicilor practicieni, pentru a fi pus la dispoziția pacienților în sălile de așteptare.
O intensă activitate de promovare a stațiunilor balneare desfășoară diferite birouri și agenții de turism, o serie de stațiuni având chiar birouri proprii de turism în străinătate (Ischia – Reinendienst – promovează stațiunile italiene din insula Ischia pe piața germană)
Pe linia promovării ofertei stațiunilor balneare și atragerii de noi segmente de piață, se înscriu și diversele manifestări cu caracter artistic, care se organizează în aceste stațiuni (Festivalul Național al Filmului de la Carlovy-Vary etc.).
Balneologia este una din cele mai vechi forme ale turismului. Reclama pentru turism balnear ar trebui să fie „concediul cu un gram de sănătate, pentru ca motorul să alerge mai departe, pentru a vedea cât mai mult și mai îndelungat, atât din lumea turismului vestic sau răsăritean”.
În prezent, se poate totuși constata îmbătrânirea ofertei clasice balneare (oferta tradițională), mai ales prin stagnarea numărului de consumatori de turism balnear, în contextul creșterii circulației turistice totale, vizitând stațiunile balneare numai fidelii acesteia, în virtutea obișnuinței.
Concurența cea mai directă și mai puternică a ofertei balneare clasice (tradiționale) o fac pe de-o parte talassoterapia, iar pe de altă parte tratamentele geriatrice, de înfrumusețare, care se practică tot mai frecvent în structurile de primire de categorii superioare, din stațiuni de odihnă sau din marile aglomerări urbane, ca forme mai noi ale turismului de sănătate.
Spre deosebire de celelalte forme ale turismului de sănătate, talassoterapia poate fi considerată o formă modernă a turismului balnear, deoarece folosește de asemenea factori naturali de cură balneară – compoziția chimică a apelor marine, aerosolii marini, efectul motrice al valurilor marine asupra organismului uman, efectul reconfortant al nisipului plajei asupra omului, efectul benefic al bioclimatului marin, al algelor marine, fiind astfel legată organic de elementele de potențial turistic balnear.
Talassoterapia ca un concept terapeutic, în același timp preventiv și curativ, s-a dezvoltat datorită descoperirii bogățiilor biologice a compoziției apelor marine (oligoelemente și minerale) pe de-o parte, demonstrării științifice a similitudinii compoziției chimice a plasmei sanguine umane cu a apei marine, iar pe de altă parte, datorită dezvoltării paralele a tehnicilor de utilizare a apei și a algelor marine cu efecte salutare supra organismului uman.
Talassoterapia, poate fi completată cu diverse tratamente clasice – electroterapie, masaj, reeducare în sală sau piscină, aerosoli, cu aer încărcat cu ioni negativi, algoterapie, peloterapie, presoterapie, duș submarin, jet submarin etc.
Algele marine, în afara efectului terapeutic, acționează direct asupra pielii, mărindu-i suplețea și finețea, deoarece conțin vitaminele C i E, molecule antibacteriene și uleiuri active, fiind astfel folosite în tratamentele geriatrice, de întinerire și înfrumusețare (cure de rehidratare și de regenerare a țesuturilor). În cadrul talassoterapiei, alimentația naturistă oferită prin restaurante dietetice, completează efectul tratamentelor în dobândirea „stării de bine” a turiștilor pacienți. Bineînțeles că nu este neglijată latura „loisir-ului” în cadrul unor astfel de produse turistice, el constând în practicarea diverselor activități sportive – golf, tenis, echitație, seri festive, circuite scurte, etc. Produsele turistice balneare tip „talassoterapie” sunt deosebit de complexe, pentru toate vârstele, tratamentul balnear fiind de asemenea complex, conținând în diferite proporții – balneoterapie, fangoterapie și fizioterapie.
Prin urmare, oferta balneară clasică (tradițională) trebuie revigorată, atașându-i-se noi funcționalități – culturale, de loisir (nonlucrativ și lucrativ) etc. și remodelându-i-se cadrul ambiant (exotism, specific-local, zonal, național, lux).
În cadrul obiectivului central – dezvoltarea produsului turistic , din Strategia de dezvoltare a turismului în perioada 1997 – 2005, în privința produselor turistice balneare, se subliniază urgența îmbunătățirii și consolidării produselor turistice în stațiunile cele mai cunoscute de turiștii români și străini, această direcție constituind, alături de alte zone ale țării și alte stațiuni de odihnă, o primă fază de prioritate.
În cazul acestei faze de prioritate, de îmbunătățire și consolidare a produselor turistice este cuprinsă și „Regiunea dealurilor subcarpatice” – care cuprinde și județul Vâlcea cu salba sa de stațiuni balneare, mânăstiri, conace întărite, alte atracții culturale, peșteri și peisaje inedite, alături de celelalte județe, la fel de bogate în obiective turistice, zona situându-se între Turnu Severin și Târgoviște. Regiunea nu este bine organizată turistic și nici din punct de vedere al infrastructurii, dar deține un potențial de dezvoltare ce nu poate fi neglijat.
Se menționează acordarea unor stimulente și facilități pentru dezvoltări noi și viabile, de calitate superioară în stațiunile care reprezintă priorități de dezvoltare sau pentru redezvoltări și modernizări în stațiunile existente , care se dovedesc viabile și care corespund turismului internațional sau intern.
Coordonarea generală și eficientă pentru fiecare stațiune turistică sau zonă turistică existente, în scopul monitorizării și sprijinirii inițiativelor în beneficiul întregii stațiuni sau zone, prin implicarea A.N.T. – ului în aprobarea planurilor de amenajare teritorială a stațiunilor, constituie o altă direcție, din cadrul obiectivului de dezvoltarea produsului turistic.
Autoritatea Națională a Turismului a aprobat o strategie proprie în domeniul turismului balnear, ca foarte importantă, specifică a politicii generale de dezvoltare și restructurare a turismului românesc, strategie ce urmărește aplicarea unei politici coerente în stațiuni.În acest scop este necesară colaborarea cu Ministerul Sănătății, ca și cu alte foruri interesate în crearea unui cadru legislativ capabil să regenereze eficient activitatea de turism și tratament în stațiunile balneare.Această strategie se bazează pe transpunerea în practică a următoarelor principii:
– reintegrarea în activitatea turistică de tip balnear a tuturor activelor care contribuie la realizarea produsului turistic de profil și totodată eliminarea din patrimoniul societăților comerciale balneare a activităților ce nu-și justifică prezența, în scopul menționat;
– realizarea unor reglementări de ordin legislativ, care să permită și să impună agenților economici cu profil balnear, realizarea în condiții optime a produsului specific;
– menținerea produsului balnear ca un tot unitar, atât pe piața internă cât și pe piața externă , în scopul unei promovări, comercializări eficiente;
– susținerea promovării de urgență a unei legi privind asigurările sociale de sănătate care să includă explicit acoperirea activității de tratament balnear, atât pentru încurajarea fluxului turistic intern către stațiuni, cât și pentru protecție socială;
– diversificarea și îmbunătățirea serviciilor din domeniul balnear, în primul rând prin pregătirea managerială corespunzătoare a administratorilor societăților comerciale de tip balnear;
– privatizarea inteligentă în domeniul balnear, în funcție de direcțiile restructurării formulate anterior, asigurându-se astfel menținerea nealterată a obiectivelor de activitate;
– trecerea treptată de la conceptul de structură pentru turism balnear de masă, la structuri diversificate după posibilitățile economice ale cererii, prin remodelarea complexelor balneare existente, după nivelul și calitatea serviciilor, a diversificării și specializării lor;
– în cadrul restructurării cuprinse în strategia dezvoltării turismului balnear, ca modalitate de demarare, se evidențiază crearea unor „obiective pilot”, în fiecare stațiune de interes național, în special prin ridicarea clasei de confort. Vor apare astfel de unități cu servicii complexe (cazare + restaurare + tratament + divertisment), în general de tip autonom la nivel de 3 și 4 stele, elemente etalon. Acest lucru este mai ușor de realizat pentru unitățile mici și mijlocii, care se pot remoderniza fie prin leasing beak, fransiză sau cooperare, devenind posibile oferte pentru investitorii străini.
Recâștigarea și extinderea piețelor externe, reprezintă efortul permanent al segmentului turismului balnear, obiectiv realizabil cu prioritate dacă se îndeplinește condiția schimbării mentalității , respectiv a lărgirii orizontului managerial și informațional, al factorilor de decizie din societățile comerciale balneare.
1. 3. Relația turism balnear – turism de sănătate
În cadrul turismului – componenta cu pondere crescută a civilizației contemporane, se detașează net, curba continuu ascendentă a turismului de sănătate, ca un segment major al pieței turistice interne și internaționale.
Termenul de „turism pentru îngrijirea sănătății” este relativ nou, dar fenomenul în sine exista de multă vreme, sănătatea constituind motivația de bază a unui sejur turistic. Într-o definiție a turismului formulată de Guy Freuler în anul 1880, se evidențiază chiar numai această motivație a călătoriei turistice – nevoia de sănătate, astfel:
„Turismul în sensul modern al cuvântului este fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbarea mediului înconjurător… ca rezultat al dezvoltării comerțului, industriei precum și al perfecționării mijloacelor de transport”
Jonathan N. Goodrich și Grace E. Goodrich definesc turismul de sănătate ca fiind încercarea de atragere a turiștilor prin promovarea în mod deliberat a serviciilor destinate îngrijirii sănătății, pe care le oferă anumite amenajări turistice (de exemplu hotelurile) sau anumite destinații (stațiunile balneare consacrate) alături de înlesnirile turistice clasice. Aceste servicii de sănătate, fără specific balnear, pot include diverse consultații balneare (pentru stabilirea nivelului colesterolului, al tensiunii, calcemiei etc.) unele tratamente neglijate din lipsa de timp (cosmetice, stomatologie), acupunctură, tratamente pentru înfrumusețare (anticelulite, faciale), masaje corporale, repunere în formă și întreținerea formei fizice prin programe de exerciții zilnice, tehnici de relaxare, programe speciale destinate fumătorilor etc. Conceptul de turism pentru îngrijirea sănătății s-a extins și la liniile de croazieră, fiind cu precădere o formă de turism destinată păturilor înstărite, o formă de turism de lux, treptat devenind accesibilă și segmentelor de piață cu venituri medii, în contextul creșterii veniturilor și a timpului liber (cei doi determinanți permisivi ai cererii turistice), ca și a preocupărilor pentru o viață mai lungă și un trai mai sănătos (determinanți motivaționali de natură obiectivă a cererii turistice).
Turismul de sănătate se situează astfel la granița dintre tratament și loisir, fiind perceput ca un produs turistic integrat, care depășește conceptul de boală și urmărește realizarea unei „stări de bine” a turiștilor. Evoluția sa este determinată de o serie de factori demografici și socio-economici, precum urbanizarea – consecința directă a industrializării, feminizarea populației active, dezvoltarea sectorului terțiar și implicit mutațiile în repartizarea populației ocupate în cele trei sectoare de activitate.
Conform altor definiții recente, turismul de sănătate apare mai degrabă ca un turism profilactic și recreativ, de odihnă, ale cărui forme de aplicare polivalentă sunt oferite într-o stațiune, fără a fi legat în mod obligatoriu de o cură în sensul clasic.
De asemenea se accentuează conceptul potrivit căruia turismul de cură nu trebuie tratat ca un bolnav, legat de tratament și clinică, acestuia aplicându-i-se un program normal, mediul ambiant destins, agrementat, confortabil și schimbarea modului de viață cotidian, contribuind coroborate la realizarea unei stări mai bune a sănătății. Stațiunea turistică devine astfel o sursă de sănătate, un răspuns la politica de ocrotire a sănătății publice cu accent tot mai mare pe medicina omului sănătos.
Pe plan internațional, turismul de sănătate este receptat ca o noțiune superioară pentru o ofertă complexă de servicii, înglobând atât domeniul clasic al turismului balnear (cu sejururi de tratament în stațiuni balneare de profil – în special cure recuperatorii), cât și o serie de produse turistice inedite, extrem de diverse (cu accent pe recuperarea în formă). Prin urmare, noua viziune asupra acestui segment de piață turistică internațională, nu neagă balneoturismul în forma sa tradițională, unii specialiști considerând chiar că noțiunea de turism de sănătate redefinește conținutul și aria de cuprindere ale turismului balnear.
Turismul balnear reprezintă un ansamblu de mijloace și de dotări cu rolul de a valorifica, în regim economic, factorii naturali (potențialul turistic balnear – ape minerale, gaze și nămoluri cu proprietăți terapeutice, clima, etc.) și resurse amenajate în cadrul stațiunilor, în scopul refacerii, menținerii, prevenirii și consolidării sănătății.
Potrivit aprecierilor unor specialiști (Charvat), turismul balnear nu constituie o alternativă a medicinii clinice și nici nu intră în concurență cu vreo formă a terapiei medicale. Mai mult, pe lângă faptul că este o componentă logică a metodelor de însănătoșire, cura balneară vine în sprijinul specialității medicale, clinice sau chirurgicale cu metodele proprii, mărind arsenalul terapeutic aflat la îndemâna medicilor.
Turismul balnear clasic (balneo-turismul) după părerea noastră poate fi privit ca o parte din turismul de sănătate, numai din punct de vedere cantitativ, piața turismului de sănătate fiind mult mai largă decât piața turismului balnear, practic acesta extinzându-se la nesfârșit, fără nici un fel de restricții: datorită concurenței extreme între destinațiile turistice, între diverse forme de turism, pentru captarea acelorași segmente de consumatori, ofertanții din turism își diversifică intens ofertele turistice, promovând în cadrul aceleiași oferte linii largi de produse turistice foarte diversificate și specializate totodată, foarte adesea specializarea și diversificarea operându-se în special cu diverse tratamente și proceduri medicale, care nu necesită elemente de potențial turistic balnear. Virtual, orice formă de turism poate fi asezonată cu proceduri, tehnici, tratamente medicale, cu tratamente homeopatice (tratamente medicale neconvenționale), oferind și alte vocații turistice hotelului sau stațiunii turistice, pe de o parte, atunci când atracția turistică de bază a hotelului sau a stațiunii este în declin (extrasezon), iar pe de altă parte pentru diversificarea serviciilor oferite turiștilor (chiar în plin sezon turistic) – servicii suplimentare, existând cerere suficientă din pricina crizei de timp, cu care se confruntă marea majoritate a turiștilor.
În schimb, piața turismului balnear este strict delimitată de restricțiile impuse de cantitatea elementelor de potențial turistic balnear (cu mici excepții – îmbutelierea apelor minerale, ambalarea nămolurilor) cel puțin în perioadele de sezon turistic, fără posibilități de lărgire a ofertei turistice balneare, cele mai multe stațiuni balneare de renume fiind deja supraamenajate (degradarea perimetrelor stațiunilor, a resurselor balneare, restricționarea fluxurilor turistice).
Din punct de vedere calitativ, turismul balnear clasic este superior turismului de sănătate, de această dată turismul balnear tradițional poate cuprinde în sfera sa turismul de sănătate, ca tratamente asociate tratamentului de bază. Chiar în stațiunile balneare vâlcene, pe lângă tratamentele balneare tradiționale se oferă turiștilor și tratamente geriatrice, de combatere a obezității, tratamente dentare curente etc., tocmai pentru diversificarea ofertei turistice tradiționale, tratamentele oferite adresându-se deopotrivă bolnavilor (scop curativ) dar și sănătoșilor (scop profilactic și de întreținere). Superioritatea turismului balnear clasic din punct de vedere calitativ (turism specializat) față de turismul de sănătate constă în faptul că turismul balnear tradițional își poate atașa foarte simplu proceduri și tehnici medicale proprii turismului de sănătate, formând produse turistice deosebit de complexe și specializate de sănătate, în timp ce turismul de sănătate nu poate beneficia de elemente de potențial turistic balnear, oferind produse turistice de sănătate simple și din punct de vedere al specializării medicale, dar inedite și deosebit de agrementate. Un alt argument în sprijinul afirmației superiorității calitative a turismului balnear față de turismul de sănătate în ceea ce privește efectul de însănătoșire sau al dobândirii „stării de bine” a turiștilor îl poate constitui calitatea și diversificarea procedurilor și tehnicilor balneare și medicale, net superioare, oferite de produsele balneare tradiționale, față de produsele turistice de sănătate. Fără îndoială că în cazul produselor turistice balneare, serviciile de tratament balnear și medical (servicii cu caracter special) vor avea o pondere majoritară (ca durată și costuri) în cadrul celorlalte servicii turistice componente ale produselor turistice (complementare, suplimentare sau cu caracter special) exceptând serviciile turistice de bază. În cazul produselor turistice de sănătate, ponderea serviciilor de tratament medical, geriatric etc. poate fi cel mult egală ca costuri și durată cu ponderea serviciilro complementară sau și suplimentare (agrement, cunoaștere – instruire etc.).În această ordine de idei se poate afirma că turismul balnear tradițional se adresează cu precădere turismului de masă și în mod special turismului social (cu unele excepții, bineînțeles), în timp ce turismul de sănătate, acele produse turistice inedite, costisitoare, răspund necesităților, dar mai ales posibilităților de consum turistic, ale acelor segmente de piață cu venituri medii și ridicate, ale turismului de lux. Acest segment al turismului de lux poate fi destul de lărgit, el cuprinzând atât persoanele bolnave cât și persoanele sănătoase, tineri și vârstnici, cu toți în criză de timp, care vor să valorifice la maximum vacanțele, atât pentru divertisment cât și pentru recuperarea și întreținerea sănătății cât mai ales pentru prevenirea îmbolnăvirilor.
Prin urmare se poate concluziona că turismul balnear tradițional este o componentă specializată a genericului turism de sănătate, care utilizează factori naturali de cură balneară în tratamentele de bază, alte tratamente asociate (fizioterapie, hidroterapie, electroterapie, acupunctură etc. și tratamente medicale curente, în scop recuperator, curativ sau profilactic, în structuri și infrastructuri turistice specifice, în regim economic.
CAPITOLUL II
POTENȚIALUL TURISTIC AL STAȚIUNII
CĂLIMĂNEȘTI-CĂCIULATA
2.1. Scurt istoric al zonei
Stațiunea Călimănești-Căciulata constituie, fără îndoială, atât prin peisajele variate pe care le oferă, cât și prin diversitatea factorilor de cură, perla stațiunilor de pe Valea Oltului.
Dovezile arheologice atestă existența unei așezări pe aceste meleaguri încă din perioada de tranziție de la neolitic la epoca bronzului.
Așezările descoperite prin săpături la Cozia Veche, tezaurul de monede dacice, format din 300 de piese, găsit la Jiblea, precum și monedele de la Bivolari, toate acestea confirmă existența unei zone cu puternice așezări dacice, unde se afla și un important nod rutier.
După cucerirea Daciei, romanii au împânzit teritoriile care înconjurau masivul Cozia cu puternice fortificații legate prin drumuri bine întreținute, care aveau rolul de a ține sub ascultare o populație numeroasă și, totodată, de a asigura o graniță puternică Olteniei romane. Săpături arheologice de la castrul roman din Poiana Bivolari au scos la iveală folosirea apelor minerale termale din această zonă, locuită continuu de populația autohtonă care, sub influența romană, a cunoscut o permanentă înflorire. De asemenea, descoperirea unui butuc de viță-de-vie din perioada dacică pe dealul Jardei a constituit un alt indiciu al ocupației populației locale, și anume acela al viticulturii.
Localitatea actuală s-a înfiripat probabil în secolele V-VII, când vechea obște sătească daco-romană, ce se întindea pe malurile Oltului, pe dealurile de la poalele Coziei, s-a destrămat, fiind împărțită între oamenii de vază ai vechii obști : Căliman, Șerban, Stoian, Bogdan, care vor înființa localitățile Călimănești, Șerbănești, Stoienești și Bogdănești.
Prima mențiune documentară o găsim în ,,Condica Mănăstirii Cozia'', la 20 mai 1388, când Mircea cel Bătrân dăruiește mănăstirii și satul Călimănești, alături de alte danii.1
La 1821, pe aceste meleaguri au găsit adăpost pandurii revoluției populare condusă de Tudor Vladimirescu. La mănăstirea Cozia, în 1821, cei 100 de panduri au trebuit ,,să îngrijească de zaharalele (proviziile) ce erau aici''. Tot aici s-au refugiat pașoptiști ca Dinicu Golescu, Radu Șapcă și alții. La Călimănești și Cozia, domnitorul Al.I.Cuza va cunoaște entuziasmul locuitorilor cu prilejul vizitei făcute pe meleagurile Oltului, în iunie 1859, după Unirea Principatelor Române.
După secularizarea averilor mănăstirești (1863), Călimăneștii se dezvoltă în mod independent, preluând și dezvoltând funcția balneară de la mănăstirea Cozia, fapt ce va duce, în anul 1890, la trecerea localității în rândul stațiunilor balneare.
Până în prezent, primul document ce atestă existența unor izvoare minerale cu apă sulfuroasă în aceste locuri, este o lucrare a lui Gavriil Preotul, figură de seamă a literaturii istorice românești din secolul al XVI-lea venit de la Athos ca invitat al lui Neagoe Basarab, cu ocazia sfințirii mănăstirii Curtea de Argeș. Poposind la Cozia, arăta că este ,,plină de toate bunătățile, cu munți mari și cu văi ,îngrădită și ocolită cu un râu mare, și izvoare mari și multe împrejurul ei…Și are toată hrana călugărească, poeni și livezi, nuci și alți pomi roditori fără de număr, vii și grădini, și acolo cură piatră pucioasă și tot pământul împrejurul ei este pământ roditor, care și noi am văzut cu ochii noștrii acel loc și i-am zis pământul cel făgăduit.''
Faima apelor minerale crește an de an și împăratul Franței, Napoleon al III lea, la recomandarea medicului Carol Davila, primea apă minerală de Căciulata în damigene, transportate cu regularitate în Franța, cu diligența. În 1873, la Expoziția
internațională a apelor minerale de la Viena, apei de Căciulata i se atribuie ,,Medalia de aur'', iar buteliile de Călimănești obțin mențiuni, ca o recunoaștere a proprietăților curative ale apelor minerale de la Călimănești, Căciulata și Cozia.
În 1893, probele prezentate la concursul apelor minerale din cadrul Expoziției internaționale de alimentație și ape minerale din Elveția obțin sufragiul tuturor specialiștilor, materializat în cele mai înalte distincții – Diploma ,,Grand Prix'' și medalia de aur. De remarcat este faptul că, la sfârșitul secolului al XIX lea, apa de Căciulata se îmbutelia, statisticile consemnând o creștere a numărului de sticle comercializate.
Remarcabil este că localitatea, datorită descoperirii izvoarelor de apă minerală, nu a cunoscut evoluția sat-târg-oraș, ci din prima fază (sat) a trecut direct în a treia (oraș).
În 1854 ia ființă la Călimănești un ,,stabiliment'' balnear rudimentar. După acest an, apar și alte stabilimente, iar populația locală folosea și ea apele minerale atât pentru băi, cât și pentru cura internă. Medicul francez Caillat efectuează primele analize științifice ale apelor minerale de Călimănești, în anul 1858, iar cel care a studiat rezervele de izvoare minerale și captarea lor la Călimănești a fost ilustrul geolog Grigore Cobălcescu.
În 1885 a fost inaugurat Pavilionul balnear central de la Călimănești, construcție în stil elvețian, unitate balneară complexă. Începând cu anul 1910, statul concesionează stațiunea, pe un termen de 50 de ani, societății ,,Govora-Călimănești''. De la această dată, tratamentul balnear se va efectua pe baze științifice, numai în sezonul cald. Între anii 1907-1911 este supraînălțat Pavilionul Central, care este dotat și cu o secție de tratamente balneare. Societatea angajează totodată personalul medico-sanitar de specialitate. Sunt de semnalat o serie de îmbunătățiri edilitare : introducerea rețelei de apeduct, stropitul și curățatul permanent al trotuarelor, curților și parcurilor, precum și deschiderea unui laborator urologic sub conducerea lui C.D.Parepa, construirea Cazinoului din Ostrov, a cinematografului și Bazarului cu teatrul și terasa, a noi vile, etc.
Faptul că izvorul Căciulata nr.1 se bucura de un bun renume este ilustrat și de numărul mare al celor care veneau în stațiune. În 1905 a făcut cură cu apa din izvorul Căciulata, transportată la Paris, Emil Loubet, președintele Franței, ca și alte personalități de seamă ale vremii.
În intervalul dintre cele două războaie mondiale, localitatea Călimănești este trecută, în 1927, în rândul orașelor țării, cu statut de comună urbană categoria a II-a.
2.2. Cadrul natural
Situata la poalele Carpaților Meridionali, pe malurile Oltului, la 45015’ latitudine nordică și 24015’ longitudine estică, la o altitudine de 280 m, statiunea Călimănești-Caciulata este considerata perla statiunilor de pe Valea Oltului.
Declarat oraș din anul 1930,1 cu o populație de 7591 locuitori (în 1971) , Călimăneștii se desfășoară pe o suprafață de 24 kmp, fiind limitat înspre nord de munții Coziei (vf.Cozia – 1664 m) și muntele Naruțu (1499 m), aflați de o parte și de alta a Oltului. Din munții de la nord pleacă înspre sud culmi deluroase subcarpatice, cum sunt : Priboeni (675 m), Căciulata (600 m), Băilor (580 m) pe dreapta, Păușei (650 m) și Jardei (660 m) pe stânga. La sud, panorama este închisă de dealurile : Manga (776 m) pe dreapta Oltului și Lăstun (561 m) pe stânga, ocupând sectorul vestic al depresiunii subcarpatice Jiblea.
Orașul Călimănești, denumit de marele istoric Nicolae Iorga ,,Sinaia Vâlcii'', este situat de-a lungul drumului național nr.7, respectiv șoseaua internațională E 81, la 81 km de Sibiu și la 187 km de București (pe cale ferată 309 km).
CLIMA
Localitatea are un climat temperat continental blând, fără schimbări bruște de temperatură sau umiditate, caracteristic depresiunilor subcarpatice, fapt pus în evidență și de creșterea viței-de-vie, a nucului și castanului comestibil, precum și a altor pomi fructiferi.
Temperatura medie anuală este de 9.70C, iar vara de 19-200C. Cantitatea medie de precipitații este de 705 mm anual, cele mai multe ploi căzând spre sfârșitul primăverii. În zona deluroasă, climatul devine moderat, cu temperaturi medii anuale de până la 90C, precipitațiile scad la 400-600 mm anual, iar vânturile au frecvența mai mare cu direcția nord-sud, dar accentuându-se și cele din direcțiile vest și est, specifice Câmpiei Române. Aerul este mereu proaspăt. Umiditatea relativă a aerului variază în cursul anului între 68-71,7%, iar vara între 56,9-66%. Durata de strălucire a soarelui este de 110 zile anual.
Vânturile care suflă în stațiune, canalizate pe Valea Oltului, au direcția nord-sud. În timpul verii adie briza de munte.
Clima localității oferă condiții prielnice tratamentului balnear complex în tot timpul anului.
HIDROGRAFIA
Colectorul principal al apelor din zona Călimănești este râul Olt. Dar , pe lângă apele dulci, faima stațiunii o dau izvoarele minerale. Cercetările geologice recente au dus la concluzia că apele minerale de aici sunt clorurate, slab iodurate, sulfuroase, cu o concentrație de săruri între 0,5 și 29 g/l. Acestea apar la baza orizonturilor conglomeratice sau grezoase de vârstă eocenă (cele de la Călimănești), sau de vârstă cretacică ( cele de la Căciulata, Cozia și Bivolari ).
Izvoarele minerale provin din apele vadoase care se infiltrează în rocile conglomeratice și grezoase, spălând sărurile din aceste roci. Hidrogenul sulfurat , prezent în aceste ape minerale, ia naștere din piritele și marcasitele aflate în blocurile de cristalin remaniate în conglomerate sau în gresii și marne, sub formă de concrețiuni, care se alterează în zona de oxidație. Este prezent, de asemenea , bioxidul de carbon ca și unele urme slabe de gaz metan. Apele minerale termale de la Căciulata, Cozia și Bivolari provin de la adâncimi mari.
FLORA ȘI FAUNA
Microclimatul localității oferă condiții de dezvoltare unei flore și faune bogate și variate.
Din suprafața totală a localității, mai puțin de jumătate este acoperită cu păduri : 13% rășinoase și 87% foioase. Dintre rășinoase, bradul ocupă 70% , iar molidul 30%. În mod sporadic apare și pinul. În pădurile de foioase predomină fagul (81%). Restul foioaselor sunt reprezentate prin : gorun, carpen, jugastru, tei, paltin, mesteacăn, iar în lungul văilor : arinul, plopul și salcia.
Stratul ierbaceu al pădurilor din jur este format din : ferigi, vinarițe, laptele cucului, colțișori, păștițe, spânz, brebenei, etc.
În anotimpul verii, dealurile sunt îmbrăcate de mantia verde a ierburilor , smălțuită de culorile roșii, albastre, albe și galbene ale florilor : pesmă, mușețel, opaiță, iarbă moale, margarete, untișor, ciucușoară, poroinic, fierea pământului și altele.
În munții Coziei-Naruțu, declarați Parc Național și aflați sub protecția Comisiei Monumentelor Naturii, întâlnim o floră și o faună aparte, demne de a fi văzute. Flora cuprinde numeroase exemplare de origine central-europeană, specii subalpine, alpine și mediteraneene. Câteva specii de plante endemice, cum sunt : măceșul Coziei (Rosa Coziae) , măceșul argeșean (Rosa argeșana) , pesma Coziei (Centaurea Coziensis) și rocoțelele Coziei (Achillea Coziana) rețin cu deosebire atenția, pe lângă vestitele plante, monumente ale naturii : floarea de colț și iedera albă.
Fauna acestui Parc Național este, de asemenea, bogată și variată. Astfel , întâlnim : cerbul, căprioara, mistrețul, ursul brun, cocoșul de munte, vinderelul roșu, șorecarul, alunarul, ciocănitoarea și altele. Golul alpin conservă animale rare, cum este capra neagră, vulturul pleșuv brun, cinteza alpină, brumărița alpină, brumărița subalpină și altele care coboară de aici spre zona forestieră. Șopârla de munte și vipera comună, alături de o mulțime de fluturi viu colorați, decorează covorul alpin. De asemenea, trăiesc unele specii ale climei mediteraneene : scorpionul, vipera cu corn, lăcusta migratoare, chilopodul Scutigera coleoptrata.
În apa Oltului, amatorii de pescuit au prilejul să prindă mreană, clean, scobar, nisiparniță, porcușor, iar în locurile adânci și cu apă lină : crap, somn și stiucă. În apele de munte, fauna piscicolă este reprezentată de păstrăv, boiștean , scobar.
2.3. Oferta turistică
Oferta turistică cuprinde resursele naturale și antropice, echipamentul de ,,producție'' a serviciilor turistice, masa de bunuri alimentare, industriale destinate consumului turistic, forța de muncă specializată în activități specifice , infrastructura turistică și structurile de primire, condițiile de comercializare (prețuri, tarife, facilități, etc.).1
Dotată cu diverse și spectaculoase forme de relief, îmbinate armonios pe întreg teritoriul țării, bucurându-se de o climă favorabilă practicării turismului în tot cursul anului, înzestrată cu o floră și o faună bogate, cu numeroase monumente istorice, de artă și arhitectură, România poate satisface, prin resursele sale turistice mai sus menționate, preferințele diverselor segmente ale cererii turistice interne și internaționale.
În acest context, confortul deosebit, atmosfera deconectantă, tratamentele balneare efectuate, calitatea serviciilor oferite de o echipă de profesioniști , precum și frumusețea peisajului acestei zone de la poalele munților Cozia , asigură sejururi de neuitat pentru turiștii români și străini în stațiunea Călimănești-Căciulata , ,,o stațiune pentru patru anotimpuri''.
a).Potențialul turistic natural
Stațiunea Călimănești-Căciulata este străjuită, în partea de nord, de munții Coziei cu creasta lor pleșuvă și cu vârfurile dispuse în evantai. Datorită frumuseții deosebite și accesibilității sale, muntele Cozia este vizitat anual de peste 20.000 de turiști. Cele mai accesibile și cu peisaj încântător la tot pasul sunt culmile sudice ale masivului. Ascensiunea către vârf se realizează în 5 ore, cu posibilitatea reîntoarcerii în aceeași zi.
Prin Ordinul nr.7/1990 al Ministerului Apelor, Pădurilor și Mediului Înconjurător, au fost constituite în cadrul sectorului silvic 13 parcuri naționale , printre care și Parcul Național Cozia, având o suprafață de 17.000 ha.
Limitele Parcului Național Cozia1 sunt următoarele :
I. masivul muntos Cozia integral, limitat la nord de valea Băiașului, la est de valea Groșilor, la sud de valea Coisca și la vest de Valea Oltului ;
II.ramura estică a munților Căpățânii, limitată astfel : culmea principală ce pornește de la Călimănești spre vârful Naruțu, mărginind spre vest bazinele hidrografice ale văii Căciulata și Lotrișor, apoi valea lui Stan , de la obârșie și până la vărsarea în Lotru ;
III.o mică porțiune din versantul stâng inferior al râului Lotru și culmea Turțudonului, cuprinse între Valea Lotrului și Olt, la confluența lor. Această porțiune prezintă un interes științific, fiind în parte constituită ca rezervații.
Suprafața cea mai mare, de 80%, se include în fondul forestier care reprezintă de fapt, în prezent, însăși parcul național. Întregul parc este inclus în județul Vâlcea, respectiv SUCURSALA Romsilva-Vâlcea, în raza a trei ocoale silvice : Călimănești, Brezoi și Loviștea ; suprafața cea mai mare se include, însă, în raza Ocolului Silvic Călimănești.
Pe Cozia, natura a dăltuit în piatră profile bizare, amintind de formațiunile megalitice : Baba, Sfinxul, Moșneagul, etc. Motiv pentru care menționăm ipoteza profesorului Ion Conea privind identificarea muntelui Cozia cu Kogaionon, vechi centru de ritualuri sacre ale geto-dacilor, amintit în scrierile istoricului Herodot. Aici, flora, cu elemente specifice Europei centrale, este îmbogățită și cu alte plante
provenite din mai multe colțuri ale globului : Caucaz, Alpi, Balcani, din ținuturile
mediteraneene și circumpolare ale Europei și Asiei. În zona înaltă trăiesc câteva specii de plante și animale ocrotite de lege, fiind declarate monumente ale naturii : iedera albă, floarea de colț și laleaua pestriță sau bibilica , râsul, capra neagră, cocoșul de munte, cerbul. Sunt prezente și alte plante rare , precum măceșul Coziei, pesma Coziei, rocoțelele Coziei. La varietatea floristică și faunistică au contribuit atât condițiile locale de topoclimat, cât și ,,insulele de uscat '', ridicate pe verticală odată cu Munții Coziei-Naruțu și care au fost ulterior spălate de văile curgătoare. Iată deci alte elemente de interes, nu numai turistic, demne de a fi ocrotite.
Factorii naturali de cură sunt reprezentați de :
a).Climă, respectiv condiții de bioclimat sedativo-indiferent, care se caracterizează prin solicitarea slabă a sistemului nervos central și vegetativ, ceea ce face ca adaptarea persoanelor venite la cură să se facă treptat, pe nesimțite. b).Plante medicinale – în baza Cozia se efectuează tratamente prin băi de plante cu efect sedativ, provenite din flora spontană autohtonă. c).Ape minerale, principalul potențial turistic natural, care au făcut cunoscută stațiunea, atât pe plan național, cât și internațional.
Apele minerale de la Călimănești-Căciulata sunt cunoscute de pe timpul dacilor și romanilor (cele de la Arutela).
Ele pot fi clasificate după mai multe criterii, astfel :
1).După temperatură :
-ape reci (sub 200C) – sunt majoritatea ;
-ape termale, care sunt de trei categorii :
-hipotermale (20-340C) – Cozia 3 și 4 ;
-termale (42-430C) – forajele 1004 Căciulata, 1 și 5 Cozia ;
-geotermale (peste 870C) – forajele 1006 Căciulata,1007 Călimănești și 1008 Cozia.
2).După mineralizare (la litru) :
-ape oligominerale (sub 1 g/1000) – Călimănești 7 și 14 ;
-ape hipotone (1-8 g/1000) – majoritatea surselor de cură internă ;
-ape izotone (8-9 g/1000) – Călimănești 5 și 8 ;
-ape hipertone (peste 10 g /1000) – Călimănești 6.
3).După compoziția chimică :1
-sulfuroase ;
-clorurosodice ;
-calcice ;
-magneziene.
Apele minerale izvorăsc din conglomerate eocene, totdeauna la contact cu strate de marne. Numărul izvoarelor captate este de 33. În Căciulata există un izvor captat la o depărtare de 4 m de malul Oltului. El era cunoscut altădată sub numele de Izvorul lui Golescu, iar astăzi sub numele de Căciulata.
Pentru cura internă se utilizează următoarele izvoare de pe malul drept al Oltului, variate în concentrație, dar aproape identice din punct de vedere al compoziției :
Izvorul nr.6 (cel mai concentrat), utilizat în special în constipațiile atone rebele, cât și pentru spălarea ochilor în blefaroconjunctivitele cronice.
Izvorul nr.7, cel mai slab mineralizat, utilizat atât de bolnavi, cât și de localnici, ca apă potabilă.
Izvorul nr.8, puternic mineralizat, constituie apa de selecție pentru hepato-colesticitele cronice cât și gastro-colitele ana și hipo-acide. Este utilizat, de asemenea, cu succes, sub formă de injecții intramusculare în alergii de diverse etiologii, precum și în diferite eczeme ale pielii.
Izvorul nr.14 este o apă minerală hipotonă, utilizată în gastroduodenite hiperacide și ulcere gastroduodenale cronice.
Izvorul Căciulata I, cunoscut încă din 1830, având în bolile de rinichi o justificată reputație internațională, are o apă limpede, cu gust plăcut, puțin sărat, cu miros de hidrogen sulfurat puțin pronunțat, cu reacție slab alcalină, având o temperatură de 120C.
Izvorul Căciulata II cuprinde și gaz metan.
Izvorul Căciulata III are o temperatură de 530C și un debit enorm (60 vagoane/24 ore).
Izvoarele Păușa I și Păușa II, aflate pe malul stâng al Oltului, cu ape hipotone, sulfuroase, bicarbonatate, conținând clorură de sodiu în cantități inferioare izvorului Căciulata I.
Pentru cura externă (băi) se utilizează izvoarele nr.9, 10, 11, 12 și 12 bis (la Călimănești). Apele acestor izvoare, sulfuroase, clorurate, sunt colectate într-un mare rezervor și încălzite, înainte de utilizare, la temperatura dorită.
Lângă izvorul nr.6 din Parcul Central Călimănești se află o frumoasă peșteră care nu este, însă, redată circuitului turistic datorită gazelor emanate (cu o concentrație mare de sulf, ce produce stare de somnolență).
Peștera are o lungime de cca 300 de metri și o singură intrare, dinspre parc, blocată însă cu o uriașă ușă metalică.
În 1977, din peșteră s-a adunat nămol, care a fost ambalat în pungi și trimis la baza de tratament Cozia, pentru a fi folosit la împachetări cu nămol.
b). Potențialul turistic antropic
La poalele muntelui Cozia, pe malul drept al Oltului, se află bătrâna și frumoasa mănăstire a Coziei, cel mai de seamă complex de artă feudală din județul Vâlcea,1 ctitorie și loc de odihnă veșnică al lui Mircea cel Bătrân (1386-1418).
După unele cercetări, numele ,,Cozia'' pare a fi de origine turcă, venind de la cuvântul ,,koz'', care înseamnă nucă. Cum însă până la sfârșitul secolului al XIV-lea, în limba română nu au pătruns, în general, cuvinte turcești, este posibil ca la origine termenul să fi fost de influență cumană sau pecenegă. Multă vreme mănăstirea a mai fost cunoscută și sub numele de ,,Nucet''. Denumirea i se trăgea probabil, de la numeroasele păduri de nuci ce creșteau odinioară în această regiune și ale căror urme se mai văd și astăzi.2
Frumosul edificiu, înălțat la ieșirea Oltului din defileu, a fost construit în perioada 1387-1388, iar de-a lungul anilor a avut de suferit stricăciuni, care au necesitat mai multe renovări.
Complexul prezintă o incintă deschisă spre vest, cu trei laturi (sud, est și nord), în colțurile cărora se află, la sud-est, paraclisul lui Amfilohie, iar la nord-est paraclisul lui Ioan Hurezanul. În mijlocul acestei incinte, se ridică biserica principală, care se detașează de întregul complex prin măreția ei, prin proporțiile, soluțiile constructive și, mai ales, prin aspectul plasticii ei monumentale.
Manastirea Cozia
Construită după planul triconic, biserica are fațadele decorate prin dispoziția materialului de construcție : rânduri de cărămizi alternate cu rânduri tencuite , cărămizi zimțate sub cornișe și cruciulițe de teracotă în jurul arcadelor. Ferestrele au ancadramente de piatră sculptate în motive originale. Registrul superior al fațadelor este decorat cu rozete sculptate cu ancadramente în piatră. În colțul de sud-est, lângă paraclisul lui Amfilohie, se află Cerdacul lui Mircea, din care admirăm priveliștea Oltului, loc unde voievodul Mircea ținea adesea sfaturi domnești, și care, se pare că l-ar fi inspirat pe Grigore Alexandrescu când a scris poezia ,,Umbra lui Mircea la Cozia '' și oricare vizitator își aduce aminte, murmurând pentru sine: "Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate, /Către țărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc, /Și-ale valurilor mândre generații spumegate / Zidul vechi al mănăstirii în cadență îl izbesc."
Manastirea Cozia
Aici este adăpostit, în prezent, un muzeu înzestrat cu valoroase seturi de odăjdii din sec.XVI-XIX, vechi manuscrise, tipărituri, broderii, obiecte de cult. Aici găsim Epitaful din 1396 , Evanghelia tipărită de mitropolitul Varlaam la 1644, Psaltirea în versuri a lui Dosoftei din 1673. Tot aici a existat și o broderie adusă din ambianța bizantină, executată în fir de aur și argint și mătase albastră, având în partea de jos o bandă de crini stilizați, iar de jur împrejur o inscripție liturgică în limba veche slavonă, totul pe un fond vișiniu , ,,Epitaful de la Cozia'' , considerat ca fiind unul din cele mai vechi din România. El se află în prezent la Muzeul de Artă al României.
Mănăstirea Cozia adăpostește, în pronaos, două morminte. Unul este al ctitorului , pe care stă scris : ,, Aici odihnesc rămășițele lui Mircea Domnul Țării Românești , adormit în anul 1418 ''. Mormântul a fost, de-a lungul secolelor, în mai multe rânduri, profanat. La restaurarea din 1931-1938, la adâncimea de peste un metru, sub vechea pardoseală din cărămizi dispuse în zig-zag, s-a descoperit capacul original al sarcofagului, rupt în mai multe bucăți, imitând forma corpului omenesc (asemănător celor egiptene și mormintelor medievale apusene din sec.XIII-XIV).
Alături de marele voievod se află mormântul Teofanei, mama lui Mihai Viteazul, călugărită aici după moartea viteazului voievod.
Peste drum de mănăstirea Cozia, într-o poiană înaltă, la marginea pădurii , se află Bolnița, monument istoric, socotită a fi prin armonia proporțiilor și acuratețea stilului o bijuterie de arhitectură, cel mai reprezentativ edificiu de acest fel al secolului al XVI-lea.
Bolnita
Cuvânt de origine slavonă, "bolniță" înseamnă spital, infirmerie, loc de ingrijire a persoanelor batrâne si bolnave. Construirea Bolniței și a clădirilor de alături este legată de folosirea tot mai intensă a bogăției de ape minerale din jur. Nu prea departe de mănăstire, spre nord, în apropierea șoselei naționale , vechile ruine ale unei biserici cunoscută sub numele de ,,Cozia Veche'' au fost reconstituite întocmai, ridicându-se o biserică nouă, sub ctitoria familiei Mihăilă.
Pe malul stâng al Oltului se văd ruinele castrului roman Arutela. Ruinele au fost scoase la iveală, în locul numit Bivolari, de către Grigore Tocilescu, în anul 1896, împreună cu ruinele unor terme romane. La nord de castrul roman au fost forate izvoare cu apă minerală sulfuroasă, mezotermală. Poiana Bivolari este dominată de Turnul lui Traian, situat în nord, folosit ca turn de strajă de către populația locală, încă din epoca fierului timpuriu.
Intrând în defileul Oltului, pe malul stâng al acestuia, ne întâmpină stânca ce poartă numele de Masa lui Traian, care l-a inspirat pe Dimitrie Bolintineanu , când a scris poezia : ,, Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul''.2
Dacă urcăm pe valea Păușii și străbatem muntele Sălbaticul, ajungem la Mănăstirea Stânișoara, monument istoric construit din lemn la o dată necunoscută (drum accesibil și autoturismelor în anotimpul cald).
Mănăstire de călugări, cu hramul "Sfântul Gheorghe", mănăstirea Stânișoara este amplasată la poalele masivului Cozia, pe versantul său sudic. Actuala biserică din piatră a fost construită între anii 1903-1908, sub ctitoria episcopului Gherasim Timus. Întregul așezămant monahal se află într-un cadru natural liniștit, înconjurat de frumuseți naturale ispititoare.
Manastirea Stanisoara
Denumirea de Stânișoara se datorează faptului că în incinta vechii biserici părăsite se afla stâna mănăstirii Cozia.
Mănăstirea Turnu aparține orașului Călimanești și se află la 600 m de stația C.F.R. Turnu. Este așezată sub muntele cel mare al Coziei, de unde și denumirea de Mănăstirea Turnu. Biserica cea Mică, cu hramul "Intrarea in biserică", a fost ridicată în anul 1676 în locul uneia din lemn, de către episcopul Râmnicului si mitropolit al Țării Românesti, Varlaam, stins din viață în anul 1702.
Biserica Mare, cu hramul "Schimbarea la față", a fost zidită între 1897- 1901, de către episcopul Gherasim Timus. Anton Lapinschi, arhitectul și pictorul care a realizat-o, a făcut ceva cu totul străin de stilul bisericii vechi: a așezat biserica la primul etaj al corpului de chilii, deasupra trapezei. Pictura a fost executată tot de el, intâi pe pânze detașate, care apoi au fost aplicate pe perete. Biserica are formă patrată, cu o turla mare la mijloc și câte una mica, din lemn, în cele patru colțuri. Este ușor de remarcat faptul ca mănăstirea nu respectă rânduielile îndatinate.
Manastirea Turnu
Ne îndreptăm spre Călimănești, pentru a putea vizita în insula Ostrov (odinioară ea însăși un punct de atracție turistică), schitul Ostrov, refăcut de către Radu cel Mare în anul 1500 și reclădit între 1520-1522 de către Despina Doamna, soția lui Neagoe Basarab.
Pictura interioară și exterioară, care se păstrează și astăzi, a fost executată în perioada 1756-1760, după tehnica specifică școlii postbrâncovenești. Schitul a fost salvat de la distrugere. Temelia schitului a fost consolidată, după care s-a procedat la ridicarea monumentului cu 5,90 m față de vechiul amplasament.
Singurul element de decorație exterioară îl constituie cornișa din zimți de cărămidă. Biserica a avut și o bogată colecție de obiecte, donate de Despina Doamna, care s-a călugărit aici sub numele de Platonida Monahia, colecție ce se află la Muzeul de Artă din București. Pe insulă se află și un bust al lui Mihai Eminescu.
Schitul Ostrov
Actualmente, in jurul schitului exista un parc in mijlocul caruia exista intr-o noua stralucire Schitul Ostrov, una dintre bijuteriile artei romanesti, loc de inchinaciune si pomenire a inaintasilor neamului romanesc.
Mănăstirile din jurul Călimăneștiului îndeplinesc mai puțin cerințele turistice, deoarece la aceste mănăstiri nu întâlnim pensiuni sau minihoteluri (ca la Mănăstirea Putna sau Horezu). Însă, unele din ele impresionează prin vechimea lor, fiind și monumente istorice, altele prin activitatea culturală și spirituală pe care au desfășurat-o, știut fiind că bisericile au fost adevărate focare de cultură. Pictura bisericească a fost considerată ,, Biblia celor neștiutori de carte ''. Călătorul își poate satisface dorințele spirituale, vizitând aceste mănăstiri din nordul Olteniei.
În localitate există variate locuri de agrement și de distracție : Parcul Central, Parcul Ostrov, Casa de Cultură, biblioteca ,, A.E.Baconski '', ștrandurile termale de la Căciulata și Cozia, discoteca din complexul hotelier din microstațiunea Cozia.
În cadrul manifestărilor folclorice, de un bun renume se bucură festivalul folcloric ,, Cântecele Oltului '', ce are loc în prima duminică a lunii august și care reunește artiști folclorici de pe malurile Oltului, de la izvor și până la vărsare, inclusiv formații invitate din alte țări, cum ar fi Turcia, Italia, Bulgaria, Franța, etc.
Ca punct de atracție turistică poate fi considerat și Podul Suspendat ce leagă, prin pădure, Călimănești de Căciulata. El a fost realizat din cablu, oțel laminat și podit cu scândură, fiind construit în primul război mondial de către armata germană, ca punct strategic.
Pe vârful Cozia funcționează stația meteorologică, înființată la 12 septembrie 1979. Situată la altitudinea de 1576,7 m, stația meteorologică Vf.Cozia are o platformă redusă (12 x 11,2 m), aflându-se între Vf.Ciuha Mare (Ciuha Neamțului) – 1664 m și Vf.Ciuha Mică – 1636 m.1
Pe Vf.Ciuha Mică se află Stația Releu de radioteleviziune, cu dependințele aferente acesteia, inclusiv Releul, construit în 1973 și având o înălțime de 70 m. În apropiere de Releu a fost construită, în 1972, Cabana Cozia, în prezent cu o capacitate de 40 locuri.
2.4. Baza tehnico-materială
Pentru ca un teritoriu să poată fi declarat ,,de interes turistic’’ , potențialul său turistic trebuie să răspundă la două cerințe esențiale :
– să dispună de resurse naturale și de alte elemente de atracție preferate de turiști ( istorice, cultural-artistice, etc.) ;
– să dispună de posibilități de acces, de transport, de cazare, de alimentație, de unități comerciale, de instalații, de alte amenajări adiacente etc., într-un cuvânt de baza materială și de infrastructura necesară pentru a facilita activitățile turistice.
Facilitățile pe care le oferă turismul pot fi definite ca ansamblul mijloacelor materiale și umane necesare pentru a înlesni participarea populației la activitatea turistică și pentru a crea și organiza cu rezultate profitabile prestarea serviciilor solicitate de turiști.
Aceste facilități turistice pot fi grupate astfel :1
a).facilități de transport și comunicații: toate facilitățile și formele de transport care servesc pentru aducerea turiștilor de la reședința lor permanentă la destinația dorită și înapoi, precum și facilitățile de transport care asigură deplasarea turiștilor în cadrul unei zone, localități, etc. ;
b).facilități de cazare : toate obiectivele care creează condițiile pentru înnoptarea turiștilor, ca : hoteluri, moteluri, hanuri, cabane, vile, bungalouri, căsuțe, campinguri, tabere de tineret, sanatorii de cură etc., cu activitate permanentă sau sezonieră ;
c).facilități de alimentație : întregul sistem de alimentație și ,,catering’’ pentru servirea mesei turiștilor pe durata sejurului lor temporar la destinațiile turistice. Tot aici sunt incluse și facilitățile oferite de unitățile de alimentație, altele decât cele destinate stricto-senso hranei turiștilor : berării, cafenele, baruri de zi, de noapte, cofetării, patiserii, simigerii, etc. ;
d).facilități sportive, de agrement și distracție : terenuri și săli de sport, stadioane, velodromuri, hipodromuri, piscine în aer liber sau acoperite – încălzite, patinoare, pârtii de schi, de schi-bob, săli de jocuri mecanice, instalații de bowling, popicării, terenuri de tenis, parcuri de distracție, terenuri de joacă pentru copii, cluburi, discoteci, videoteci etc., care asigură turiștilor variate posibilități de destindere, pentru petrecerea agreabilă a timpului liber, atât în calitate de spectatori cât și în calitate de participanți activi la diferite acțiuni ;
e).facilități comerciale : rețeaua unităților comerciale cu profile dintre cele mai diverse, adecvate din punct de vedere al capacităților de servire și al sortimentului de marfă specifice consumului din stațiunile și localitățile turistice, precum și rețeaua unităților comerciale specializate pentru servirea turiștilor ( de exemplu, pentru comercializarea produselor de artizanat și de suveniruri caracteristice zonei în care activează) ;
f).facilități de ocrotire a sănătății și balneomedicale : unități spitalicești, dispensare, puncte sanitare, stații de salvare – inclusiv salvamar și salvamont – etc), cât și stabilimente complexe de cură și tratamente cu o varietate de profile adiacente ( cosmetice, saună, băi finlandeze, masaje, gimnastică medicală, cure de slăbire, etc) ;
g).facilități cultural-artistice : săli de teatru, săli de concerte, cinematografe, teatre în aer liber, galerii de artă, săli de expoziții, muzee, etc.) ;
h).facilități de telecomunicații : oficii poștale, telex, telefax, rezervări electronice a capacităților de cazare și transport, etc.) ;
i).facilități de servicii cu caracter general : frizerii, ateliere de coafură, cosmetică, ateliere de reparații și întreținere de orice natură, croitorii, curățătorii chimice, oficii și puncte de închiriere ș.a. ;
j).facilități de organizare a odihnei și recreerii : agenții de turism, birouri de informații turistice în stațiuni, agenții de schimb valutar, etc. ;
k).facilități speciale : puncte de frontieră și control vamal, muzică de promenadă în anumite ore în parcurile stațiunilor turistice, asigurarea securității turiștilor, etc. ;
l).facilități de gospodărie comunală : o gamă largă de facilități pe care le oferă infrastructura generală a unei stațiuni ( sau localități) turistice – instalații sanitare publice, canalizare, aprovizionare cu apă, gaze, electricitate, întreținerea parcurilor publice, salubritatea localității, etc.
Componentă a ofertei turistice, baza tehnico-materială joacă un rol important în organizarea și dezvoltarea turismului.
Baza tehnico-materială a turismului este reprezentată de ansamblul mijloacelor tehnice de producție utilizate în acest domeniu, în scopul obținerii de bunuri și servicii specifice, destinate consumului turistic.
Componentele bazei tehnico-materiale a turismului se clasifică, după destinația principală, în două mari categorii :
-baza tehnico-materială specifică turistică, compusă din resurse materiale care-și datorează existența activității turistice (sunt destinate exclusiv turiștilor) ;
-baza tehnico-materială generală (infrastructura), alcătuită din dotările cu statut independent de domeniul turismului, dar care sunt utilizate și pentru nevoile acestuia.
Dotările specific turistice sunt reprezentate de rețeaua unităților de cazare, o parte din rețeaua unităților de alimentație, mijloacele de transport din structura turismului – în principal, rutiere și pe cablu, – instalațiile de agrement și cele specifice tratamentului balneo-medical, satele turistice și satele de vacanță, ca mijloace complexe și particulare.
În infrastructură sunt cuprinse : căile de comunicație și mijloacele de transport în comun, urban și interurban, rețeaua de telecomunicații, unități comerciale, sanitare, de prestări servicii, echipamente tehnico-edilitare, etc.
Capacitatea de cazare rămâne elementul cel mai caracteristic al bazei materiale a turismului, condiționând, poate în cea mai mare măsură, volumul activității turistice și ținând cont că celelalte elemente ale bazei materiale îndeplinesc funcții mai eterogene și deci participă cu pondere relativ mai oscilantă la încasările provenite din activitatea turistică.
Începând cu anul 1991, au fost emise o serie de acte normative care reglementează ,, clasificarea unităților hoteliere și de alimentație în turism’’. Astfel, în România pot funcționa următoarele tipuri de structuri de primire cu funcțiuni de cazare turistică, clasificate astfel :
hoteluri de 5, 4, 3, 2, 1 stele ;
hoteluri-apartament de 5, 4, 3, 2 stele ;
moteluri de 3, 2, 1 stele ;
hoteluri pentru tineret de 3, 2, 1 stele ;
hoteluri de 3, 2, 1 stele ;
vile de 5, 4, 3, 2, 1 stele ;
bungalouri de 3, 2, 1 stele ;
cabane turistice, cabane de vânătoare, cabane de pescuit de 3,2,1 stele ;
sate de vacanță de 3, 2 stele ;
campinguri de 4, 3, 2, 1 stele ;
popasuri turistice de 2, 1 stele ;
pensiuni turistice urbane de 4, 3, 2, 1 stele ;
pensiuni turistice rurale de 4, 3, 2, 1 flori ( margarete), pensiuni agroturistice de 4, 3, 2, 1 flori ( margarete) ;
apartamente sau camere de închiriat în locuințe familiale sau în clădiri cu altă destinație de 3, 2, 1 stele ;
structuri de primire cu funcțiuni de cazare pe nave fluviale și maritime de 5, 4, 3, 2, 1 stele.
Evoluția capacității de cazare turistică a județului Vâlcea pe tipuri de unități turistice
Tab.nr 2.1
Sursa: Buletine statistice ale județului Vâlcea – 2004-2005
În prezent, oferta locurilor de cazare din județ este reprezentată, în principal, de hoteluri cu 64,3% din total locuri și de vile turistice (11,1%), celelalte tipuri de unități oferind 24.6 % din totalul locurilor de cazare.
Structura capacității de cazare din județul Vâlcea – 2004
Tab. nr.2.2
Sursa : Buletin statistic al județului Vâlcea – 2005
Se poate observa, din tabelul nr.2.2, că stațiunea Călimănești-Căciulata dispunea de cea mai mare capacitate de cazare turistică dintre stațiunile din județul Vâlcea și, totodată, de aproape toate tipurile de unități de cazare.
În prezent, stațiunea Călimănești-Căciulata are o importantă bază de cazare, formată din hoteluri, moteluri, hanuri, campinguri, tabere școlare, precum și locuri de cazare în pensiuni turistice și agroturistice, la nivel de două și trei stele, la prețuri pentru toate posibilitățile.
Astfel, în stațiune se înregistrează astăzi peste 40 unități de cazare. Dintre acestea, Societății Comerciale Călimănești-Căciulata S.A. îi aparțin 4 hoteluri (Oltul, Cozia, Căciulata – situate în microstațiunea Cozia – și Hotel Central, situat în centrul orașului Călimănești) și 6 vile totalizând 273 de locuri, astfel:
Vila Teilor, 145 de locuri, categoria *;
Vila Furnica, 24 de locuri, categoria *;
Vila Plaiul, 23 de locuri, categoria *;
Vila Viorele, 26 de locuri, categoria *;
Vila Cărăbuș, 7 locuri, categoria *;
Vila Liliacul și Trandafirul, 48 de locuri, categoria ***( include restaurant cu 80 de locuri si bază tratament proprie).
În afara societății, la Căciulata sunt 2 hoteluri : Hotel Traian ( aparținând S.C. Sind România, SUCURSALA Căciulata) și Hotel Vâlcea ( aparținând Serviciului Român de Informații).
În detaliu, oferta turistică de cazare a stațiunii Călimănești-Căciulata se prezintă astfel :
Hotelul Oltul ( * * ) a fost dat în folosință în anul 1980, fiind ultimul construit în complexul alcătuit din cele trei unități – Căciulata, Oltul și Cozia.
Arhitectura hotelului, deși se încadrează în ansamblul celor trei unități, este oarecum diferită : la mijloc, între cele două ,, turnuri’’, hotelul Oltul este desfășurat mai mult pe orizontală, având numai cinci etaje. Construcția cuprinde însă opt nivele, cu subsolul, parterul, mezaninul și cele cinci etaje. Produsul hotelului este alcătuit din servicii hoteliere de bază și suplimentare.
Considerată principalul serviciu hotelier de bază, cazarea este oferită în cadrul hotelului Oltul în spații de cazare de categoria 2 stele, totalizând 239 spații și 478 locuri, în următoarea structură :
Structura spațiilor de cazare la hotelul Oltul
Tab. nr. 2.3
Sursa : Hotel Oltul – evidență internă
Toate spațiile de cazare au grupuri sanitare proprii, balcoane și sunt dotate conform prevederilor OMT nr.56 /1995.
Principalul serviciu suplimentar este constituit de tratament și presupune următoarele proceduri : cură internă cu izvoarele Cozia 1, 2, 3 și Căciulata 1 și 2, cură externă ( hidroterapie), masaj vibrator, masaj parțial, băi de lumină, băi de bule, băi de plante, băi cu sulf, pulverizații, afuziuni, ionizări, gimnastică medicală, ultrasunete, ultraviolete, aerosoli, duș scoțian, împachetări cu parafină, curenți diadinamici, magnetodiaflux, acupunctură, saună, masaj uscat, kinetoterapie, cultura fizică medicală.
Baza de tratament de la Căciulata este cea mai mare din țară și face legătura între trei hoteluri : Căciulata, Cozia și Oltul. Amplasamentul deasupra solului și nu la subsol, cum sunt majoritatea bazelor de tratament din țară, ferește bolnavii, dar și personalul și clădirile de o umiditate excesivă și permite ca tratamentele să fie efectuate în condiții de maximă siguranță și corectitudine. Un alt lucru care dă un plus bazei de tratament de la Călimănești-Căciulata este faptul că aici se lucrează și sâmbăta, permițând astfel existența unui flux aproape neîntrerupt de proceduri.1
Tarife practicate în hotel Oltul
Tab. nr. 2.4
Sursa : Hotel Oltul – evidență internă
La aceste tarife se adaugă contravaloarea mesei, care este de:
– 9 euro/zi/persoană, pensiune completă;
– 6 euro/zi/persoană, demipensiune.
Tarifele pentru tratament sunt următoarele:
4 euro/zi/persoană (trei proceduri);
45 euro/persoană – Cosmetica- șase zile;
60 euro/persoană – Gerovital- șase zile.
Hotelul Căciulata ( * * * ) a fost inaugurat în 1977, având inițial 406 locuri, structurate în 203 camere cu două paturi și dispunând de două cabinete medicale ( geriatrie și stomatologie).
În prezent, hotelul are o capacitate de 412 locuri. Hotelul dispune de receptie, centrala telefonica proprie, piscina interioara, restaurant, bar de zi, bufet, baza de tratament, doua sali pentru sedinte,, conferinte, simpozioane, cabinete de frizerie- coafura, cabinete de cosmetica- geriatrie, manichiura- pedichiura, parcare proprie.
Lângă hotelul Căciulata s-a deschis o sucursală a B.N.R.
Începând din ianuarie 2000, principalul acționar S.C. Cotexim S.R.L. a investit, prin aport de capital, peste 30 mld lei, pentru ridicarea gradului de confort și pentru creșterea categoriei de la 2 la 3 stele.
Structura capacității de cazare la hotel Căciulata
Tab. nr. 2.5
Sursa : Hotel Căciulata – evidență internă
La aceste tarife se adaugă și cele pentru masă, și anume:
-minim 9 euro / persoană / zi – Pensiune completă;
-minim 6 euro / persoană / zi – Demipensiune.
În plan vertical, hotelul este structurat pe 12 etaje, parter și demisol.
Tarife practicate la Hotel Căciulata
Tab. nr. 2.6
Sursa : Hotel Căciulata – evidență internă
Hotelul Cozia ( ** ) a fost construit în 1977-1978, fiind structurat, în plan vertical, astfel : demisol, parter și 12 etaje, ce totalizează 400 locuri în camere cu două paturi și apartamente. Dispune de două cabinete medicale, restaurant categoria II, bar de zi, discotecă, sală pentru simpozioane, piscină, teren sportiv, cofetărie, croitorie.
Tarife practicate la Hotel Cozia
Tab. nr. 2.8.
Hotel Cozia
Hotel Central ( * ) este construit între anii 1907-1911, în stil baroc, de către societatea Govora – Călimănești. Așezat în mijlocul unui parc natural de o frumusete deosebită, hotelul dispune de 304 locuri, în camere cu 2-3 paturi și apartamente, dotate cu telefon, televizor-cablu, frigider la cerere, lift, pensiune, restaurant, bar de zi, club, disco-bar, agenție C.F.R., bază proprie de diagnostic și tratament balnear, piscină interioară, parcare.
Tarife practicate în Hotel Central
Tab.nr.2.9
Hotel Central
La aceste tarife se adaugă și tarifele pentru masă, și anume:
minim 9 euro / persoană/ zi – Pensiune completă;
minim 6 euro / persoană / zi – Demipensiune.
Hotel Traian ( ** ), aparținând S.C. Sind România, a fost construit între anii 1968-1972, dispunând de 520 locuri în camere cu două paturi și 10 apartamente. Hotelul este structurat, în plan vertical, pe 10 etaje. Dispune de un număr de 8 cabinete medicale pentru tratarea afecțiunilor renale și reumatismale.
În cadrul hotelului se practică următoarele tarife :
– cazare – 615.000 lei/ zi/ pers ;
-masă -360.000 lei/ zi / pers ;
-tratament – 90.000lei/ zi / pers .
Hotelurile Valcea si Traian
În cadrul stațiunii există 360 locuri în popasuri turistice și 150 locuri în hanuri. De asemenea, pentru vacanțele tinerelor generații, există în cadrul stațiunii trei tabere școlare, astfel :1
Tabăra Cozia, situată lângă mănăstirea Cozia, funcționează permanent cu 100 loc/serie și sezonier cu 180 loc/serie, în vile cu 2-6 paturi în cameră. Dispune de cantină proprie cu 130 loc/serie, 2 cluburi, bază sportivă, aparatură audio-video și practică cultural-sportivă. În zonă pot fi vizitate : Mănăstirea Cozia, Mănăstirea Turnu, Mănăstirea Stânișoara, Castrul Roman ,,Arutela’’, Stațiunea Călimănești, Rezervația Cozia-Defileul.
Tabăra Căciulata, situată pe malul stâng al Oltului, funcționează sezonier cu 200 locuri/serie. Cazarea se face in vile, avand 19 camere cu 3 paturi, 31 de camere cu 6 paturi si 2 camere cu 7 paturi. Dispune de cantină proprie cu 150 locuri/serie, un club, aparatură audio-video și practică cultural-sportivă.
Tabăra Arutela, situată la poalele Muntelui Cozia, funcționează sezonier cu 300 loc/serie, în vile cu 2-10 paturi în cameră. Dispune de cantină proprie cu 200 loc/serie, un club, aparatură audio-video și practică cultural-sportivă.
Pe vârful Ciuha Mică de pe muntele Cozia, pentru cazarea turiștilor care preferă turismul montan funcționează Cabana Cozia, construită în anul 1972, având o capacitate de 40 locuri și, mai jos, la o altitudine mai scăzută, Cabana Valea Mărului.
În ultimii ani au fost construite sau modernizate noi spații de cazare, precum Motel Cozia, Motel Albina, Hanul Coziana, Hanul Europa, dar au fost introduse în circuitul turistic și o serie de locuri de cazare în vile particulare, cu un confort ridicat și la prețuri accesibile.
Dacă din punctul de vedere al capacității de cazare județul Vâlcea ocupă locul II pe țară, iar stațiunea Călimănești-Căciulata locul I pe județ, în schimb, din punct de vedere al gradului de confort, cu excepția unităților construite sau a celor modernizate în ultima perioadă, majoritatea celorlalte nu sunt adaptate cerințelor turismului modern.
CAPITOLUL III
CIRCULAȚIA TURISTICĂ
3.1.Forme de turism
Dezvoltarea turismului, integrarea sa în structura economiilor moderne, în sfera necesităților și consumului populației se reflectă într-o îmbogățire continuă a conținutului său și o diversificare a formelor de manifestare. De asemenea, participarea la mișcarea turistică a unor categorii sociale tot mai largi, asociată cu varietatea mobilurilor cererii, au favorizat apariția unor forme noi de turism, adaptarea lor permanentă la cerințele turiștilor și condițiile călătoriilor.
Ca urmare, cunoașterea modalităților de concretizare a cererii turistice, a conținutului și particularităților fiecărei forme, a determinanților specifici și evoluției lor, precum și a corelațiilor dintre acestea prezintă importanță deosebită pentru definirea strategiei în dezvoltarea turismului, pentru crearea cadrului unitar de circulație a informațiilor și luare a deciziilor, pentru integrarea în sistemul categorial internațional.
Similar circulației internaționale a bunurilor substanțiale, circulația turistică cuprinde o diversitate de produse, grupate în forme de turism – clase categoriale specifice activității turistice. Formele de turism s-au delimitat ca o rezultantă a preocupării de clasificare, în funcție de o serie de criterii, a circulației turistice pornind de la complexitatea și eterogenitatea acesteia și de la varietatea posibilităților de acces a consumatorilor la produsul turistic. În activitatea turistică internă și internațională se practică o gamă largă de forme și aranjamente turistice, determinate de modalitățile de satisfacere a nevoii de turism, de condițiile de realizare a echilibrului ofertă-cerere, de particularitățile organizării călătoriei.
În general, forma de turism poate fi definită prin aspectul concret pe care îl îmbracă asocierea / combinarea serviciilor (transport, cazare, alimentație, agrement) ce alcătuiesc produsul turistic, precum și modalitatea de comercializare a acestuia.
Delimitarea clară a conținutului fiecărei forme de turism prezintă importanță pentru identificarea, pe de o parte, a comportamentului vizitatorului în materie de consum și cheltuieli și, pe de altă parte, a responsabilităților și obligațiilor organizatorilor de vacanțe (touroperatori și agenții de voiaj) și / sau prestatorilor de servicii (societăți de transport, hoteluri, restaurante, etc.).
Există numeroase criterii de structurare a formelor de turism.
În stațiunea Călimănești-Căciulata pot fi practicate următoarele forme de turism :
a).După locul de proveniență a turistului :
-turism intern, practicat de turiștii români, care vin în stațiunea Călimănești-Căciulata ;
-turismul internațional, ce presupune deplasarea persoanelor în afara granițelor țării lor de reședință.
Turismul internațional, la rândul său, se divide în :
-turism emițător ( outgoing), de trimitere sau pasiv, care se referă la plecările turiștilor autohtoni peste graniță ;
-turism receptor ( incoming), de primire sau activ, ce cuprinde sosirile de turiști din alte țări pentru petrecerea vacanței în stațiunea Călimănești-Căciulata.
În ultimii ani, pe plan mondial s-a conturat și s-a accentuat tendința de creștere mai puternică a turismului intern față de cel internațional ca urmare, pe de o parte, a politicii promoționale adoptată de toate țările lumii față de propria ofertă turistică și, pe de altă parte, datorită efectelor crizei economice valutare și energetice care au atras implementarea și a unor măsuri protecționiste față de importul de turism în majoritatea țărilor mari importatoare. Așa se explică faptul că, practic, turismul național reprezintă circa 80% din volumul fizic al turismului mondial.
b)După modul de angajare a prestației turistice :
-turism organizat, ce se caracterizează prin angajarea anticipată a prestației, respectiv a tuturor sau a principalelor servicii legate de călătorie și sejur. Această formă este o alternativă pentru persoanele cu venituri mai mici, care, în vederea unui consum turistic minim, achită un preț global unui comerciant care organizează voiajul.
În cadrul turismului organizat au apărut o varietate de aranjamente, ca variante ale voiajelor angajate și plătite global-anticipat, cum ar fi : ,,charter inclusive tour’’, ,,fly and drive’’, ,,package tour’’ etc.
-turism pe cont propriu (neorganizat), ce nu presupune angajarea prealabilă a unor prestații turistice.Vizitatorul hotărăște singur asupra destinației, duratei deplasării, perioadei de realizare a acestora, mijlocului de transport, modalităților de agrement, etc. El presupune o autonomie absolută a turiștilor care își angajează prestațiile turistice pe parcurs și direct la prestatori, cărora le achită contravaloarea consumului pe măsura desfășurării acestuia.
-turism semiorganizat (mixt), în care o parte a serviciilor este angajată în prealabil, iar o altă parte este obținută direct, pe măsura derulării călătoriei.
c).După gradul de mobilitate a turistului :
-turism itinerant (de circulație), caracterizat printr-un grad de mobilitate ridicat, în care programul cuprinde vizitarea mai multor locuri, cu șederi scurte (1-2 zile) în același perimetru ;
-turism de sejur, cu un grad de mobilitate redus, ce presupune petrecerea vacanței în aceeași localitate, indiferent de durata acesteia. El semnifică realizarea în întregime a consumului la locul destinației turistice un timp mai îndelungat în funcție de motivația turistului și reîntoarcerea la locul de reședință. Datele statistice evidențiază faptul că această formă de turism este cea mai răspândită, deoarece corespunde motivației de vacanță și odihnă ca determinare psihologică preponderentă a consumului.
Turismul de sejur se subdivide, la rândul lui, în :
-turism de sejur scurt, ce vizează deplasările ocazionale și pe cele de sfârșit de săptămână ;
-turism de sejur mediu ( 12-15 zile) ;
-turism de sejur lung (peste 30 de zile), specific turismului de tratament balneo-medical sau persoanelor cu venituri ridicate și disponibilități mari de timp.
Turismul de sejur, indiferent de întinderea sa, răspunde, mai ales, motivațiilor de călătorie ale persoanelor mature sau de vârsta a treia, care preferă zonele de liniște, vacanțele de odihnă, în timp ce turismul itinerant este specific segmentelor de populație mai tânără, dornică de a cunoaște mai multe locuri. În multe cazuri, practicarea formelor turismului itinerant este dependentă de existența unor mijloace de deplasare proprii. De asemenea, turismul itinerant – nefiind, în general, legat de un anumit sezon – se poate desfășura în afara perioadelor de maximă concentrare a activității turistice, favorizând astfel exploatarea mai eficientă a bazei materiale.
d) Din punctul de vedere al frecvenței cererii :
-turism continuu (permanent), organizat pe întreaga durată a anului calendaristic (ex. : cura balneară, turismul cultural, de afaceri) ;
-turism sezonier, legat de existența anumitor condiții naturale sau evenimente – culturale, artistice, sportive etc. Întâlnim, astfel :
-turism de iarnă – pentru practicarea unor sporturi specifice sau din dorința unor cure helio-terapeutice montane ;
-turism de vară – pentru drumeție și alpinism ;
-turism de circumstanță (ocazional) – determinat de participarea la diverse manifestări : științifice, cultural-artistice, sportive, tradiții-obiceiuri (festivalul folcloric ,,Cântecele Oltului’’).
e) După tipul mijlocului de transport :
-drumeția, adică deplasările pedestre în zone nepoluate, cu scop recreativ și de îngrijire a sănătății, excursiile montane și alpinismul, turismul ecvestru, vânătoarea și pescuitul ;
-turismul rutier, ce include mai multe variante : cicloturismul, motociclismul și, mai ales, automobilismul . Acesta se caracterizează prin evoluții spectaculoase, ca rezultat al creșterii gradului de motorizare a populației și dezvoltării și modernizării rețelei căilor de comunicație ;
-turismul feroviar, una din cele mai vechi forme de călătorie, practicat în diverse variante de un număr mare de turiști, datorită avantajelor în privința comodității, siguranței și costurilor.
f) După motivația călătoriei :
-turism de loisir, recreere și vacanțe (odihnă), ce include turiștii care doresc să combine relaxarea fizică și mentală cu schimbarea temporară a domiciliului și, într-o societate a tensiunii, să evadeze din cotidian sau să încerce
să-și diminueze problemele mentale și fizice. Sunt cuprinse aici și vacanțele cu conținut cultural, sportiv, de jocuri de noroc, etc. ;
-vizite la rude și prieteni ;
-turism de afaceri și motive profesionale – privește, în sens larg, călătoriile oamenilor pentru scopuri legate de munca lor, mai exact, deplasările în interes oficial, comercial sau de altă natură, participările la diverse manifestări organizate de întreprinderi economice sau organisme administrative pentru reprezentanții lor.
Turismul de afaceri deține, astăzi, în lume, circa 20% din totalul călătoriilor internaționale și aproape ¼ din totalul încasărilor turistice, având cote diferite de la o țară la alta, în funcție de dotarea turistică și nivelul de dezvoltare economică.
-turism pentru tratamente medicale – practicat de turiștii care vin la stațiune pentru a beneficia de binefacerile factorilor naturali de cură sau de alte tratamente autohtone specifice afecțiunilor de care suferă ;
-religie /pelerinaje .
g) După caracteristicile socio-economice ale clientelei :
-turism particular (privat), practicat de cei care călătoresc pe cont propriu și este specific persoanelor cu venituri mai mari, cu experiență în domeniul călătoriilor, celor ce preferă să-și organizeze singuri voiajul și modalitățile de petrecere a timpului liber. Acești turiști manifestă mai multă exigență față de calitatea și diversitatea serviciilor, de aceea, unele forme ale turismului privat se identifică, într-un anume sens, cu cele ale turismului de lux ;
-turism social, practicat de persoanele cu posibilități financiare modeste (persoane de vârsta a treia, tineri, studenți, șomeri, locuitori ai satelor), deoarece aceștia beneficiază de o serie de facilități (reduceri de tarife, acordarea de subvenții, sponsorizări etc.). Prin trăsăturile sale, turismul social asigură accesul la vacanțe unor categorii defavorizate ale populației, având astfel un important rol de protecție socială.
Aceste forme de turism oferă o imagine a complexității activității turistice, a proprietății serviciului turistic de a se particulariza în raport cu specificul cerințelor fiecărui turist sau grup de turiști, a varietății problemelor ce trebuie soluționate de organizatorii de turism.
3.2.Indicatori de cuantificare a circulației turistice
Potrivit modului de organizare a sistemului informațional statistic în domeniul turistic, cuprins în ,,Metodologia de urmărire statistică a activității de turism’’, aprobată de Ministerul Turismului, circulația turistică trebuie cuantificată prin patru categorii de unități de observare :
punctele de frontieră ;
unitățile cu activitate de cazare turistică ;
agențiile de turism interne sau externe rezidente pe teritoriul național ;
bugetele de familie (anchete cu privire la acțiunile turistice în care participă membrii familiei).
Prin intermediul acestor unități de observare este cuantificat obiectul observării statistice și periodicitatea acestuia, respectiv :
A – traficul de turiști și excursioniști interni și internaționali (lunar) : pe țări de proveniență sau destinație, pe mijloace de transport și în funcție de scopurile călătoriei ;
B – activitatea de cazare (oferta și cererea) și alte aspecte privind serviciile colaterale (trimestrial) : persoanele cazate și înnoptările pe țări de proveniență, date privind veniturile și numărul de personal ;
C – activitatea de agenturare turistică (trimestrial) : numărul turiștilor, circulația turistică și consumul turistic aferent acțiunilor organizate, zonele de efectuare a acțiunilor turistice interne, țările de destinație în cazul acțiunilor turistice externe, veniturile obținute din activitățile secundare ;
D – modul de participare a populației la turismul individual sau organizat.
Sursele de culegere a datelor sunt specifice fiecărui gen de obiect al observării statistice , respectiv unitate de observare, și anume :
declarația călătorului la punctul de frontieră sau documentele vamale legate de trecerea frontierei (pentru A) ;
registrul de evidență a persoanelor cazate (pentru B) ;
biletul de odihnă și tratament, borderou de înscriere în excursie (pentru C);
chestionarele completate de către familia colaboratoare la ancheta cu privire la acțiunile turistice (pentru D).
Activitatea turistică, prin complexitatea sa, determină existența unui sistem de indicatori prin care pot fi reflectate fenomenele și aspectele specifice acestui domeniu. Un loc aparte în structura sistemului de indicatori ai turismului revine celor referitori la circulația turistică. Aceștia exprimă cererea reală sub diferite aspecte, dar uneori și pe cea potențială sau chiar relația ofertă-cerere.
Pentru exprimarea circulației turistice și a principalelor ei caracteristici, cei mai reprezentativi și frecvent utilizați indicatori sunt : numărul turiștilor, numărul mediu zilnic de turiști, numărul de zile-turist, durata medie a sejurului, încasările din turism, densitatea circulației turistice și preferința relativă a turiștilor.
I.Numărul turiștilor (NT) este unul dintre cei mai reprezentativi și importanți indicatori ai circulației turistice ; el este un indicator fizic, cantitativ și poate lua forma :
-sosiri/plecări de turiști, pentru turismul internațional și se obține din statisticile înregistrărilor la frontieră ;
-persoane cazate, utilizat atât pentru turismul intern cât și pentru cel internațional, dedus din statisticile mijloacelor de cazare (găzduire) ;
-participanți la acțiuni turistice – turiști și excursioniști – specific turismului intern, rezultat din centralizarea activității agențiilor de voiaj .
Număr turiști cazați în unități hoteliere – 2004
Tab.nr. 3.1
Sursa : Direcția de statistică a județului Vâlcea. Date statistice – 2005
Din tabelul nr. 3.1 se poate observa că stațiunea Călimănești-Căciulata se situează pe primul loc în cadrul județului în ceea ce privește totalul turiștilor cazați în anul 2005.
Indicatorul ,,număr de turiști’’ se determină pentru întreaga activitate și pentru fiecare din componentele sale, se detaliază pe zone turistice, motive de călătorie, mijloace de transport, perioade de timp (lună , an calendaristic).
3.3. Profilul turiștilor din stațiunea Călimănești-Căciulata
Turistul din stațiunile balneare are ca loc de proveniență în proporție de 93% România. Marea majoritate provin din mediul urban, iar procentul femeilor este aproximativ egal cu cel al bărbaților. Ca loc de proveniență, turiștii sunt foarte dispersați, o stațiune de interes național putând avea turiști din toate județele țării. În general alegerea este făcută în funcție de specificul curativ al stațiunii.
Numărul turiștilor străini care vizitează stațiunile balneare este încă mic. Acest lucru se datorează în mare parte faptului că serviciile de tratament și specificul stațiunilor nu este suficient promovat pe piața externă. Proprietățile apelor, ale băilor termale, nu sunt suficient explicate pentru a atrage mai mulți turiști străini. Aceștia au altă accepțiune privind termenul de SPA, o formă de turism de relaxare care cuprinde diferite proceduri cum ar fi: aromoterapia, meloterapia, masajul de relaxare, jacuzzi, saună, etc. O mare parte din aceste servicii au început să fie incluse și la noi în produsul turistic balnear în stațiunile Băile Herculane, Băile Felix etc.
Turiștii străini provin în principal din următoarele țări: Israel – cu cel mai important număr de turiști – care țin foarte mult la raportul preț/calitate; Germania, Olanda, Franța, Belgia, Italia, Ungaria și Spania. Aceștia preferă în general serviciile complementare turismului balnear (mai puțin serviciile medicale); pentru ei produsul turistic este un cumul de mai mulți factori din care sunt nemulțumiți de agrementul care li se oferă.
Turismul balnear din România este o formă de turism social. Tot sistemul balnear se bazează încă pe ajutorul social. Societățile sunt preocupate de găsirea de alternative în cazul dispariției acestei forme de turism. Această formă de turism aduce o categorie specifică de turiști, care din punct de vedere economic nu sunt foarte profitabili.
Turismul balnear ca și alte forme de turism din România este marcat de sezonalitate. Aceasta este redusă doar în câteva stațiuni de interes național. De exemplu, Călimănești – Căciulata, datorită apropierii de București și de alte orașe importante, a dezvoltat o nouă formă de turism – turismul de afaceri – prin dotarea hotelurilor cu facilități pentru organizarea de conferințe, simpozioane și training-uri.
Cea mai mare problemă a turismului balnear este lipsa agrementului. Chiar și pentru turiștii care au vârsta peste 65 de ani acest lucru s-a făcut simțit.
Principalul scop al călătoriei este tratamentul, alte motivații fiind observate în rândul categoriei de vârstă tânără și în rândul celor cu studii superioare (odihnă și relaxare și distracție și divertisment).
Unul dintre cele mai importante obiective ale dezvoltării unui turism durabil este întâmpinarea nevoilor și dorințelor consumatorilor, ceea ce presupune o cunoaștere cât mai exactă a acestora. Însă cunoașterea consumatorilor, a cumpărătorilor, nu este deloc un lucru simplu, mai ales datorită faptului că de cele mai multe ori consumatorii – turiștii nu sunt dispuși să-și dezvăluie mobilurile reale ale comportamentului de cumpărare sau consum. Este posibil ca ei să-și exprime nevoile și dorințele și să acționeze totuși într-un mod total opus; uneori este posibil chiar să nu-și cunoască adevăratele motivații care-i determină să cumpere sau să reacționeze la factori care le schimbă decizia de cumpărare în ultima clipă.
Sarcina noastră este aceea de a înțelege ce se petrece în conștiința cumpărătorului între momentul perceperii unui „mesa”/stimul pe piața turistică și momentul adoptării deciziei de cumpărare. Acest lucru presupune, în primul rând, găsirea de răspunsuri la următoarele două întrebări:
Cum influențează trăsăturile cumpărătorului (culturale, sociale, personale și psihologice) comportamentul de cumpărare?
Cum ia consumatorul deciziile de cumpărare?
Analiza dorințelor, a modului de percepere a unui produs turistic, a comportamentului de cumpărare, permite crearea unor produse cu caracteristici noi, stabilirea unor politici și strategii turistice coerente, elaborarea mesajelor de promovare corecte.
Profilul turistului din stațiunea Călimănești – Căciulata
Stațiunea Călimănești-Căciulata este una din cele mai importante de la noi din țară ca număr de turiști și capacitate de cazare.
Pentru a determina structura cererii turistice din această stațiune, am efectuat un sondaj de piață pe un eșantion de 108 persoane. Majoritatea turiștilor din Călimănești care au răspuns întrebărilor noastre au fost cazați la hoteluri de 2 **, dar cum alte tipuri de structuri de cazare nu sunt foarte dezvoltate în zonă, putem considera aceste păreri ca fiind generale. Concluziile care se pot forma la nivelul stațiunii Călimănești – Căciulata sunt următoarele:
Transport
Mijlocul preferat de transport al turiștilor pentru a se deplasa la această destinație este autocarul – 46,7%, urmat de autoturismul propriu – 36,6% și tren – 16,5%. Nici unul din turiștii care au răspuns nu au venit cu alte mijloace de transport;
Vârsta
Stațiunea are ca număr majoritar de turiști pensionarii – peste 65 de ani – 37% – care își procură biletele prin sistemul de asigurări sociale. Spre deosebire de alte stațiuni, însă, a dezvoltat și alte forme de turism care atrag și alte categorii de vârstă.
Tabel nr. 3.2.
Fie și numai această observație ne poate ajuta să tragem concluzii referitoare la veniturile acestora, cheltuielile pe care sunt dispuși să le facă și preferințele acestora în materie de turism și servicii conexe. Totuși, comparativ cu alte stațiuni balneare din zonă, cum sunt Govora și Olănești și celelalte grupe de vârstă sunt bine reprezentate; explicația poate fi legată de faptul că stațiunea oferă posibilitatea de a practica și alte forme de turism cum ar fi: turismul de week-end, turismul de afaceri etc. Apropierea de București, Râmnicu Vâlcea și Sibiu oferă posibilitatea dezvoltării unor forme de turism alternative (pe lângă turismul balnear) ceea ce se poate dovedi profitabil pe viitor.
Pregătire profesională
Majoritatea respondenților au ca pregătire profesională studii medii, în proporție de 61,4 %. Cei care au studii universitare sunt în procent de 27,5%. De asemenea, corelat cu vârsta, majoritatea respondenților nu lucrează – 66,9%, fiind pensionari, iar dintre cei care lucrează cel mai important procent îl ocupă personalul executiv 16,5%.
Tabel nr. 3.3.
Scopul călătoriei
Deși se fac referiri la diversificarea serviciilor de agrement fără de care nu putem considera complet un produs turistic, totuși principalul serviciu – scop al călătoriei, este tratamentul. Majoritatea respondenților – 73,3% au ca principal scop al călătoriei tratamentul. În ultima vreme în stațiune a luat amploare turismul de afaceri, toate hotelurile având dotări în acest scop – o variantă profitabilă pentru dezvoltarea turismului. O parte din turiști consideră însă că alternativ cu tratamentul ar trebui propuse și alte programe turistice (de ex culturale și religioase).
Tabel nr. 3.4.
Locul de proveniență al turiștilor
Din punct de vedere al locului de proveniență turiștii sunt foarte dispersați, provenind din toate județele României. Distribuirea biletelor prin intermediul Caselor de Pensii și sindicatelor este un motiv al acestui grad mare de dispersie. Totuși marea majoritate a turiștilor respondenți provin din mediul urban, iar proporția între bărbați și femei este similară. Privitor la turiștii străini, deși aceștia nu au răspuns chestionarelor noastre, avem informații de la hotelieri. Conform spuselor acestora principalele țări emitente de fluxuri sunt: Israel, Olanda și Belgia. Turiștii străini pun în general accent pe accesibilitatea serviciilor de turism din România, comparativ cu alte țări europene.
Suma de bani cheltuită:
Suma de bani cheltuită de turiști în timpul vacanțelor este, în general strâns legată de celelalte categorii analizate anterior – poziție în firmă, pregătirea profesională, vârsta dar și de scopul călătoriei. În cazul de față, principalul scop al călătoriei este tratamentul balnear, tratament al cărui preț este inclus în biletele achiziționate prin sindicate sau prin Casa de Pensii. În cazul în care biletele au fost cumpărate de la Casa de Pensii sau Sindicat se suportă de la 50 -75% și din tarifele de cazare și alimentație.
Tabel nr. 3.5.
Cheltuiala medie: 4 100 000 lei
Majoritatea turiștilor cazați in statiunea Calimanesti Caciulata cheltuiesc între 1mil. și 2,9 mil.- 37,1%. O importantă categorie de cheltuieli este și cea de peste 5 mil. – 31,4% – totuși trebuie specificat că majoritatea sumelor cheltuite din această categorie se apropie de 5 mil. Cheltuiala medie pentru turiștii intervievați este de 4,1 mil.
Calitatea serviciilor:
Tabel nr. 3.6.
Pentru a putea formula o strategie corectă în domeniul turismului, atât pe termen lung, cât și pe termen scurt este necesar să cunoaștem gradul de satisfacție al turiștilor privind principalele servicii din turism. La hotelul Cozia structura preferințelor acestora privind serviciile oferite este următoarea:
gradul de satisfacție
Gradul de satisfacție al turiștilor privind serviciile oferite se încadrează între foarte bine și bine pentru cazare și alimentație, dar părerile despre agrement și alte servicii sunt împărțite. O mare parte din respondenți consideră ca ar trebui făcute îmbunătățiri în domeniul agrementului. Alte sugestii legate de servicii conexe din turism se referă la diversificarea procedurilor medicale la îmbunătățirea serviciilor de ospitalitate, etc.
Tabel nr. 3.7.
Punctajul obținut de fiecare categorie de servicii este următorul:
Cazare: 3,88
Alimentație: 3,65
Agrement: 3,77
Alte servicii: 3,62
Locul de proveniență:
Turiștii respondenți sunt foarte dispersați în funcție de locul de proveniență. Marea majoritate acestora provin din mediul urban (91,4%), iar proporția între bărbați și femei este similară.
Tabel nr.3.8.
3.3. Programe turistice
Străbătută de drumul național numărul 7 și amplasată într-o zonă de un pitoresc deosebit, stațiunea Călimănești-Căciulata oferă turiștilor posibilități multiple de efectuare a unor excursii în împrejurimi, dar și pe trasee mai lungi.
Astfel, de la Călimănești se poate face o excursie în frumoasa stațiune montană Voineasa. Trecând pe Valea Oltului și străbătând orașul Brezoi, turistul poate admira frumusețea peisajului și măreața construcție ce o reprezintă barajul de la Brădișor.
Voineasa reprezintă un important punct de plecare spre cataractele Lotrului, spre lacul Gâlcescu (rezervație naturală), spre șoseaua de mare altitudine Novaci-Sebeș, spre Valea Jiului și spre Păltiniș.
De la km. 207,5 – de unde se desprinde ramificația spre Brezoi-Voineasa – drumul național nr.7 trece podul peste Lotru și continuă pe malul Oltului, străbătând satele Gura Lotrului (în care tradiția spune că Mihai Viteazul s-a cununat cu Doamna Stanca)1 și Călinești, de unde un drum local se desprinde pe stânga și pătrunde cca 5 km de-a lungul pârâului până în satul Valea Suliței, pe Valea Călineștilor, un îngust defileu împădurit.
Din Călimănești se mai poate face o excursie pe firul Oltului, pe o potecă aflată pe malul stâng, care întâlnește în cale Poiana Bivolari cu Castrul Arutela, Masa lui Traian, mănăstirea Turnu, mănăstirea Stânișoara și urcă pe muntele Cozia.
De la mănăstirea Turnu, după mai bine de o oră de urcuș printr-un peisaj din care nu lipsesc nici poienile îmbrăcate în flori, nici stâncăria aridă și nici pădurile, se ajunge la o răscruce, în poiana ,,La Troiță’’, de unde pornesc alte două cărări. Pe una din ele (spre stânga) se ajunge după o altă oră de mers la mănăstirea Stânișoara, iar cealaltă potecă urcă spre vârful Cozia (1677 m alt.), unde se ajunge în circa 3-4 ore.
O excursie de 2-3 zile, în grup, cu corturi și saci de dormit, se poate face de la Călimănești la Petroșani – de la Olt la Jiu – efectuând o adevarată tură de creastă de circa 40 de ore și parcurgând unele din cele mai pitorești și mai interesante trasee din munții Căpățânii și Parângului, mergând mai bine de trei sferturi din întregul parcurs pe poteci bune, dar nemarcate.
Principalele repere turistice ale traseului sunt : Călimănești (280 m alt.) – mănăstirea Cozia – Plaiul Priboienilor (680 m) – Plaiul ,,La Capul Pietrii’’ (880 m) – vf. Sturu Olăneștilor (1114 m) – Dosul Pământului (1175 m) – Plaiul lui Stan (1191 m), apoi pe cumpăna apelor prin : vf. Cândoaia (1405 m) – vf. Bătrâna (1581 m) – vf. Gera (1805 m) – vf. Zmeuretu (1938 m) – vf. Cocora (1963 m) – vf. Ursul (2124 m) – vf. Căpățâna (2113 m) – vf. Beloaia (2104 m) – vf. Nedeia (2064 m) – Curmătura Oltețului (1640 m) – vf. Mușetoaia (2058 m) – vf. Păpușa (2134 m), după care poteca are marcaj triunghi roșu prin : pasul Urdele – lacul Gâlcescu – Coasta lui Rus, urmează potecile până la vârful Parângul Mare, vârful Parângul Mic și cabanele Parâng și Rusu, încheind excursia la Petroșani.
Spre Topolog se poate face o excursie de o zi, străbătând pe valea pârâului Coisca – pe circa 16 km – întreaga depresiune subcarpatică Jiblea-Berislăvești. Din satul Ianculești, peste o mică înșeuare, se ajunge după 2-3 km la Șuici, în valea Topologului.
Din Călimănești până în Rm.Vâlcea se ajunge fie pe drumul național nr.7 (18 km), fie pe calea ferată (16 km). Pe șosea se întâlnesc localitățile Seaca, Gura Văii, Bogdănești (în primul război mondial, pe aceste locuri au avut loc lupte grele), Bujoreni (în comună se află ,,Muzeul satului’’, o veche culă oltenească din 1810 și o biserică din 1812, cu pictura originală bine conservată ; peste Olt, între Bujoreni și Bogdănești, se află comuna Fedeleșoiu – locul unui vechi castru roman – cu un schit construit între 1672-1674 și terminat în 1700, având ctitori pe Grigore Ghica și mitropolitul Varlaam).
De asemenea, turiștii pot participa la excursiile pe care societatea le organizează cu ocazia următoarelor festivaluri ce au loc în județul Vâlcea :
Festivalul Berii vâlcene – Rm.Vâlcea
Cocoșul de Horezu – Horezu
Sărbătoarea Bujorului – Horezu
– Cântecele Oltului – Călimănești
În cadrul biroului județean de turism pot fi organizate următoarele excursii :
Excursii de ½ zi :
-Călimănești – Berislăvești – Dăngești – Cabana Cozia și retur ;
-Călimănești – valea Lotrului – Voineasa ;
-Călimănești – valea Oltului – Sibiu ;
-Turul stațiunilor, cu vizitarea obiectivelor de interes turistic ;
-Călimănești – Rm.Vâlcea – Drăgășani (cu degustare de vinuri) ;
-Călimănești – Rm.Vâlcea – Muzeul ,,Nicolae Bălcescu’’ ;
-Călimănești – Rm.Vâlcea – Băbeni – Mănăstirea ,,Dintr-un Lemn’’ ;
-Călimănești – Rm.Vâlcea – Mănăstirea Hurezi – Peștera Muierilor (jud.Gorj) ;
-Călimănești – Rm.Vâlcea – Cheile Bistriței vâlcene – culele de la Măldărești – Horezu ;
Excursii de 1 zi :
-Turul stațiunilor (Călimănești – Căciulata – Cozia – Băile Olănești – Băile Govora – Ocnele Mari) ;
-Călimănești – Rm.Vâlcea – Curtea de Argeș – Vidraru ;
-Călimănești – Rm.Vâlcea – Horezu – Tg.Jiu – Drobeta Turnu Severin – Orșova ;
-Călimănești – Brezoi – Voineasa – Vidra – Obârșia Lotrului ;
-Călimănești – Rm.Vâlcea – Horezu – Tg.Jiu – Tismana.
Societatea Călimănești-Căciulata are la dispoziția turiștilor o agenție de turism plasată în holul hotelului Oltul, un autocar de 40 locuri și un microbuz de 14 locuri, mijloace de transport cu care zilnic se pot efectua excursii pentru cei doritori să cunoască aceste locuri.
Stațiunea Călimănești-Căciulata dispune de un fond balnear remarcabil, fiind una dintre cele mai renumite din țară, cunoscută, însă, și pe plan internațional.
Activitatea balneară de aici are o veche tradiție, apele minerale fiind cunoscute încă de pe vremea dacilor și romanilor, de aceea această activitate a cunoscut o amplă dezvoltare.
Dincolo de evoluția circulației turistice din ultimii ani, determinată de factori conjuncturali, neconcludenți pentru tendințele pe termen lung ale turismului balnear, cercetăriile și studiile efectuate asupra cererii turistice relevă existența unei importante cereri potențiale a populației românești pentru turismul de sănătate.
Pe plan internațional, însă, turismul pentru întreținere și repunere în formă este înțeles ca o noțiune superioară, pentru o ofertă de servicii ce înglobează atât domeniul turismului balnear, cât și turismul recreativ, de odihnă.
De aceea, doar îmbinarea celor două forme de servicii turistice – balnear și recreativ – poate duce la revitalizarea și dezvoltarea pe viitor a acestor stațiuni.
CAPITOLUL IV
DEZVOLTAREA TURISMULUI ÎN STAȚIUNE PRIN PRISMA S.C. SIND. ROMÂNIA S.R.L.SUCURSALA CĂCIULATA
4.1. Prezentarea a S.C. SIND ROMÂNIA S.R.L. SUCURSALA CACIULATA.
În frumoasa statiune Calimanesti-Caciulata pe Valea Raului Olt, la 18 km de Ramnicu Valcea, 81 km de Sibiu si 198 km de Bucuresti ,in 1960-1965 se proiecta Complexul Traian, a carei constructie a durat pana in 1970. În 1970 a fost dat în folosință Complexul Traian din Caciulata sub denumirea de Casa de Odihnă și Tratament a Sindicatelor, ca parte a patrimoniului Uniunii Generale a Sindicatelor din România, până în anul 1990.
În luna aprilie 1990, Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România a preluat prin absorbție, ca succesor universal, patrimoniul Consiliului Central al UGSR, din care făcea parte și Complexul Traian din Caciulata ca fiind una din cele 17 stațiuni pe care le aveau în patrimoniu. În anul 1993 în conformitate cu prevederile legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și a legii nr. 54/1991 privind sindicatele, în baza statutului și contractului de societate, prin sentința civilă nr. 4755/1993 dată de Judecătoria Sectorului 6 al municipiului București, s-a înființat societatea comercială Sind România S.R.L. București, cu 17 filiale în țară, având ca asociați juridici:
Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România Frăția;
Confederația Națională a Sindicatelor Cartel Alfa;
Confederația Sindicatelor Democratice din România;
Blocul Național Sindical;
Asociația Națională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România.
Din anul 1993 Complexul Traian este înregistrat la Oficiul Registrul Comerțului al județului Vâlcea cu numărul J38/250/1993 având forma juridică, sub denumirea S.C. Sind România S.R.L. Sucursala Caciulata.
Conform Art. 5 din statutul societății, durata de funcționare este nelimitată3.
Societatea are un capital social subscris și vărsat 26.192.400.000 lei împărțit în 261.924 părți sociale, cu o valoare nominală 100.000 lei fiecare, repartizată în funcție de aportul asociațiilor la capital, astfel:
CNSLR Frăția – 96.388 părți sociale, cu o participare la
beneficii/pierderi de 36,8%;
CNS Cartel Alfa – 72.563 părți sociale, cu o participare la
beneficii/pierderi de 27,7%;
CSDR – 45.575 părți sociale, cu o participare la beneficii/pierderi de
17,4%;
– ANCCSR – 1833 părți sociale, cu o participare la beneficii/pierderi de
0,7%.
S.C. Sind România S.R.L. Sucursala Caciulata nu deține titluri de proprietate pentru terenurile din folosință în suprafață de 17 ha, deoarece prin Hotărârea 8/9 a Comisiei de Aplicare a Legii Fondului Funciar, s-a stabilit că aceste terenuri aparțin domeniului public conform Legii Fondului Funciar 18/1991.
Structura organizatorică, reflectată de organigrama societății este ierarhică (piramidală).
S.C. Sind România S.R.L. sucursala Caciulata funcționează:
– la sediul central, prin 8 compartimente:
management-consultanță juridică;
turism-prestări servicii și programe turistice;
comercial;
tehnic;
contabilitate-analize economice;
marketing;
prognoză;
informatică.
în teritoriu, prin agenții de turism și sucursale fara personalitate juridică.
Conform statutului, organul de conducere al societății este Adunarea Generală a Acționarilor (AGA), care se convoacă cel puțin o dată pe an sau ori de câte ori este necesar, fiind legal constituită în prezența reprezentanților asociațiilor care dețin cel puțin ¾ din numărul total al părților sociale.
Societatea este administrată de Consiliul de Administrație compus din cinci membri numiți de AGA pe o perioadă de 5 ani, condus de un președinte care este directorul general al societății.
Consiliul de Administrație se întrunește la sediul central al societății cel puțin o dată pe lună sau ori de câte ori este necesar. Conducerea curentă este asigurată de directorul general și directorul economic. Controlul este efectuat de comisia de cenzori formată din trei persoane.
Conducerea executivă a filialei Caciulata este asigurată de director și contabil șef numiți de Consiliul de Administrație al S.C. Sind România S.R.L. București.
Directorul conduce direct activitatea compartimentelor resurse umane, cazare, turism, comercial, alimentație publică – desfacere mărfuri, tehnic și PSI. Contabilul șef coordonează activitatea compartimentului financiar – contabil, casierie.
4.2. Echipamentul turistic
Baza materială cuprinde echipamentul turistic sau capacitatea de producție a ofertei turistice, care împreună cu forța de muncă, creează premizele necesare desfășurării activității turistice4.
Baza materială a S.C. Sind România S.R.L. este compusă din:
unități de cazare, respectiv 1 hotel și o vila cu o capacitate totală
de 526+10 locuri, clasificate de Ministerul Turismului la 2 și 3 stele, astfel:
Hotel Traian ** , 526 locuri
Vila Flora ***, 2 apartamente, living, 3 camere duble, bucatarie proprie.
unitati de alimentatie publica:
Restaurant Traian cu o capacitate de circa 400 de locuri.
Restaurant Intim cu o capacitate de circa 150 de locuri, terasa acperita pe faleza Oltului.
Café –Bar.
Bar de noapte.
Cofetarie.
baza de tratament situată în hotel Traian, dotată cu aparatură modernă unde se pot trata:
afecțiuni ale aparatului respirator si a bolilor asociate;
afecțiuni ale aparatului locomotor (boli reumatice) și a bolilor asociate;
afecțiuni ale sistemului nervos, nevroze, convalescențe, astenie;
surmenaj fizic și intelectual;
afecțiuni digestive, hepato biliare, renale;
bazin cu apa termala pentru recuperare medicala;
Se efectuează diverse proceduri medicale: curenți dinamici, unde scurte, unde ultra scurte, aerosoli, parafină, masaj.
laborator de cofetărie și patiserie situat în blocul alimentar din hotel
Traian;
2 sali pentru conferințe 50 si 100 de locuri;
parc auto dotat cu 3 mijloace de transport marfă si persoane;
spații de depozitare pentru mărfuri, materiale, combustibil;
centrale termice în conservare in hotel Traian, și punct geo-termal care asigura apa calda si caldura pentru hotel Traian si pentru vila;
spălătorie și croitorie ce deservesc unitățile de alimentație publică și
cazare;
ateliere pentru servicii tehnice și auto;
birourile personalului situate la parterul hotelului Traian.
4.3. Oferta de servicii turistice
Obiectul de activitate al S.C. Sind România S.R.L. sucursala Caciulata, constă în vânzarea produsului turistic, în baza mai multor tipuri de contracte în următoarele activități:
hoteliere, de alimentație publică, ocrotirea sănătății, agrement și divertisment (organizare de excursii interne, drumeții pe trasee montane marcate, bibliotecă, discotecă, jocuri electronice, biliard);
cu caracter special, organizare de congrese, conferințe, festivități,
expoziții ;
cu caracter sportiv , vânătoare, pescuit, , jocuri sportive;
producție, produse de cofetărie și patiserie;
comerț cu amănuntul în magazine nespecializate
transporturi de mărfuri, manipulare, depozitare.
Se asigură și servicii suplimentare care acoperă exigențele categoriei de clasificare a spațiilor hoteliere și de alimentație publică, dar și cele impuse de structura clienților, astfel:
servicii cu plată, care cuprind închirieri de spații pentru organizare de
conferințe, banchete, închiriere materiale sportive, convorbiri telefonice, fax, coafură, frizerie, spălat, călcat lenjerie, transport de la și până la gara Calimanesti Jiblea cu mijloace proprii, parcare autoturisme;
servicii fără plată, care cuprind sortarea și distribuirea corespondenței
adresată clienților, transmiterea de mesaje, furnizarea de informații, rezervări locuri pentru transport, păstrarea bagajelor turiștilor, păstrarea valorilor pentru clienți, trezirea turiștilor, curieratul.
Structura serviciilor este următoarea:
servicii turistice de bază – cazare, alimentație publică, tratament;
servicii suplimentare – agrement, divertisment, închirieri materiale
sportive, comercializare produse alimentare și nealimentare, transport.
Evoluția principalelor servicii prestate de S.C. Sind Romania S.R.L.sucursala Caciulata:
Mii lei Tabel nr. 4.1.
Sursa: Tabelul a fost întocmit pe baza datelor din BVC a societății.
Din datele prezentate rezultă că peste 94% din totalul vânzărilor s-a realizat din servicii de bază și mai puțin de 6% pe seama serviciilor suplimentare.
Serviciile reprezentative sunt cele de cazare și alimentație publică, adică 92% din volumul total de activitate, iar tratamentul reprezintă 5%.
4.4. Strategii de dezvoltare a turismului în stațiune
Aprecierile pe care le-au obținut apele minerale la diferite reuniuni internaționale, cadrul natural deosebit oferit de Valea Oltului, precum și de marile hoteluri construite în Căciulata sunt factori favorabili care au dus la includerea acestei stațiuni în circuitul internațional. Pentru aceasta însă, sunt necesare o serie de măsuri în următoarele condiții:
într-o primă etapă este necesar să se continue activitatea de modernizare a construcțiilor vechi și creșterea nivelului lor de confort, întrucât aceste clădiri sunt în general solide și cu amplasamentele cele mai favorabile. Apoi se vor realiza construcții noi cu un grad sporit de confort, 5 vile (cu total de 150 locuri) având 3 stele cu arhitectură modernă, pe malul stâng al Oltului;
sub aspect numeric restaurantele și pensiunile sunt insuficiente, realizarea încă a 530 locuri în alimentație publică trebuie să suplinească aceste lipsuri cantitative, noile unități vor avea categoria lux și a I-a și vor asigura un nivel crescut de diversificare a unităților;
intensificarea acțiunilor de protecție a zăcămintelor hidrominerale;
valorificarea apelor din zona Păușa, eventual în cadrul unui sanatoriu destinat copiilor. Se menționează atractivitatea ridicată a zonei dată de cadrul natural pitoresc și nepoluat;
profilul balnear al stațiunii poate fi completat de un profil de recreere, acestea având scopul de a atrage un segment de turiști mai puțin întâlnit în stațiunile balneoclimaterice: tinerii. Condiții naturale bune pentru organizarea unui centru de recreere – divertisment îl constituie insula Ostrov.
Propunerile privind dezvoltarea echipamentelor turistice vor viza localitățile și arterele cu trafic mare. Astfel, unele dotări turistice vor avea scopul de a reține turiști în apropierea unor stațiuni care devin foarte aglomerate la sfârșit de săptămână, exemplu pe Valea Olăneștiului, amenajarea unui camping, terenuri de picnic la liziera pădurii în ambii versanți ai văii, un ștrand, terenuri de sport..
Pe Valea Oltului pentru turiștii români sau străini care se îndreaptă spre litoral vor fi amenajate terenuri de camping.
O serie de dotări vor fi construite în apropierea lacurilor Dăiești pe Valea Oltului, Malaia pe Valea Lotrului, Malul Alb în apropiere de Rm. Vâlcea, care oferă posibilitatea amenajării lor pentru practicarea sporturilor nautice și a pescuitului.
Strategii de marketing pentru realizarea obiectivelor S.C. SIND ROMÂNIA S.R.L. SUCURSALA CACIULATA.
Din datele furnizate de Agenția de Turism a Sindicatelor reiese clar lipsa de informație de pe piață asupra serviciilor oferite de agențiile de turism. Este imperios necesar ca agenția să se mobilizeze pentru a-și face cunoscute serviciile, de aceasta depinzând în cea mai mare măsură evoluția părții de piață a agenției, datorită faptului că pentru a reduce costurile și riscurile, consumatorul va prefera oferta care va prezenta cele mai multe informații, în marea lor majoritate consumatorii se documentează înaintea luării unor decizii de cumpărare. Astfel cu cât materialele promoționale ale agenției vor ajunge într-o formă cât mai completă în atenția cumpărătorului potențial, cu atât șansele ca serviciile acestea să fie alese sunt mai mari.
Agenția de Turism va trebui să-și construiască în mintea consumatorului o imagine de firmă serioasă, credibilă din punct de vedere al calității serviciilor oferite pentru a elimina sau reduce neîncrederea și sentimentul de insecuritate al clienților potențiali. Menționăm că acest sentiment dispare (în cazul în care el a existat) după cumpărarea vacanței.
Aceste situații se datorează faptului că marea majoritate își aleg vacanța în urma unei selectări, unei elaborări a deciziei de cumpărare mai îndelungate care la rândul ei generează într-o proporție destul de redusă aceste sentimente de neliniște și insecuritate, care pot fi depășite prin intermediul calității serviciilor și prin garanții oferite.
S.C. SIND ROMÂNIA S.R.L. SUCURSALA CACIULATA. va trebui să stimuleze cumpărarea firmei și de către consumatorii de servicii turistice care din diferite motive nu apelează la serviciile agențiilor concurente.
TrebuiE să acorde o foarte mare importanță relațiilor cu publicul deoarece relațiile influențează într-o măsură determinată volumul viitor al vacanțelor vândute de către agenție.
Oferta agenției va trebui să ajungă la același consumator pe mai multe căi deoarece consumatorii în marea lor majoritate nu se mulțumesc cu informațiile găsite în ziare, într-o singură broșură sau nu acordă o încredere prea mare acestora, cei mai mulți consumatori caută confirmarea informațiilor pe care le dețin dintr-o altă sursă.
Cele mai des întâlnite criterii de selecție a unei vacanțe sunt zona, prețul, traseul, calitatea ofertei și confortul oferit.
S.C. SIND ROMÂNIA S.R.L. SUCURSALA CACIULATA va trebui să scoată pe piață o ofertă cât mai maleabilă care să fie capabilă să scoată/includă undele servicii din pachet, să modifice unele servicii și calitatea acestora în vederea oferirii potențialilor turiști cât mai multe motive pentru alegerea ofertei și cât mai puține motive de nemulțumire.
Este necesar ca oferta să cuprindă și unele garanții pentru ca aceste avantaje să nu aibă un efect contrar, să nu dezvolte un sentiment de neîncredere în mintea consumatorului.
În funcție de aceste considerente S.C. SIND ROMÂNIA S.R.L. SUCURSALA CACIULATA va putea aplica următoarele strategii de marketing:
Strategia diferențierii produsului turistic, care nu ia în considerare faptul că piața nu poate fi abordată în întregimea ei, că se compune din așa numitele subpiețe sau segmente de piață, diferențiate în funcție de particularitățile naționale (în capul pieței internaționale) și de particularitățile sociale, teritoriale, de vârstă, apartenență la diferite categorii profesionale (în cazul pieței naționale). Prin această strategie agenția de turism a sindicatelor Vâlcea se va strădui să convingă consumatorii de utilitatea și superioritatea produselor turistice oferite față de alți prestatori concurenți printr-o publicitatea intensivă. În consecință, dacă această strategie implică eforturi mai reduse în domeniul perfecționării produselor turistice ea ajută la promovarea noilor pachete de programe turistice, deci implicit la realizarea obiectivelor propuse.
Strategia creării unor produse turistice ocazionale – oferă posibilitatea ieșirii pe piață cu produse turistice noi, care satisfac nevoia unui anumit segment de piață la un anumit eveniment deosebit din viață:
„Ziua absolventului”, este un produs turistic ce se adresează absolvenților de liceu în perioada aprilie- iunie a fiecărui an, intră în categoria acțiunilor turistice cu eficiență economică mare;
Sărbătorirea majoratului;
Sărbătorirea pensionării salariaților,
Sărbătorirea zilelor de 1 și 8 martie, sunt prilejuri de o ieșire pe piață cu produse turistice ocazionale.
Strategia segmentării pieței care presupune descompunerea unei piețe turistice în mai multe segmente, studierea cerințelor clientelei segmentelor de piață, orientarea ofertei de servicii și readaptarea permanentă a produselor turistice la cerințele specifice ale segmentelor de piață, considerate ca abordabile pentru promovarea produselor turistice oferite.
Adoptarea acestei strategii este determinată și de concurența ascuțită de pe piața turistică, care face ca organizatorii și prestatorii de servicii turistice să se adapteze nu întregii piețe, ci numai segmentelor capabile să absoarbă produsul turistic oferit.
Din punct de vedere economico-organizatoric, evaluarea atentă a tuturor costurilor necesare realizării programelor și acțiunilor turistice planificate creează premisele unei strategii de marketing pentru lansarea și comercializarea produsului turistic.
CONCLUZII
Pentru țara noastră ca și pentru județul Vâlcea potențialul turistic este o mină de aur care trebuie foarte bine exploatat și pus într-o lumină care să-i justifice adevărata sa valoare.
Cunoscutul dicton latin „minte sănătoasă în corp sănătos” este o realitate izvorâtă din legătura naturală dintre om și natură. Căutările omului de a reveni, măcar pentru scurtă vreme în sânul naturii au la bază tocmai necesitatea de a se regăsi pe sine și de a reface după stresul cotidianului.
În lupta pentru emanciaparea și dezvoltarea societății omenești, oamenii au cam uitat atât de legătura lor cu natura, cât și respectul față de aceasta.
Realizările în turism pot fi o artă, drept pentru care dezvoltarea turismului trebuie dirijată în mod științific:
agențiile de turism își propun să analizeze piața pentru determinarea oportunităților și pericolelor ce pot apărea;
scopul este satisfacerea nevoilor consumatorilor de servicii turistice din Vâlcea și zonele adiacente în condițiile obținerii unui profit;
agențiile de turism trebuie să ducă o campanie de conștientizare de către consumatori a costurilor și prețurilor reale ale serviciilor turistice, o politică deschisă și transparentă față de consumatori;
accentuarea în materiale promoționale a caracteristicilor vacanțelor pentru care consumatorul prezintă un interes sporit, acestea fiind în general zona, prețul și bineînțeles avantajele;
materialele publicitare vor fi realizate astfel încât să producă o dorință foarte puternică de a cumpăra vacanța prezentată însă fără a induce în eroare potențialul turistic prin prezentarea eronată a ofertei,
agențiile de turism să ofere servicii turistice bazate numai și numai pe nevoile, dorințele consumatorilor;
oferte maleabile – servicii la cerere, care să poată fi cumpărate separat, servicii care să poată fi scoase din pachetul de servicii oferite, posibilitatea înlocuirii lor cu altele (la cererea clientului) de o calitate mai slabă, dar mai ieftine, etc;
agențiile trebuie să-și înnoiască anual oferta de servicii, să-și îmbogățească oferta cu noi vacanțe, eventual să introducă noi genuri de vacanțe.
Publicul românesc trebuie educat pentru consumul turismului, astfel încât este benefic pentru acesta părăsirea aglomerărilor urbane , a poluării și stresului zilnic în favoarea evadării în natură.
„A călători este o nevoie sufletească a oricui….E și o dorință de extraordinar care ne mână tendința de a ieși din ceea ce se repetă zi de zi, e o patimă a descoperirii, și ființa noastră se mulțumește doar prin descoperirile pe care le face”.
– Nicolae Iorga –
BIBLIOGRAFIE
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Dezvoltarea Turismului Balnear In Statiunea Calimanesti (ID: 168072)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.