Dezvoltarea Socio Emotionala a Copiilor In Amilii Monoparentale Si Biparentale

INTRODUCERE

Mi-am ales această temă întrucât consider că între mediul familial oferit de cele două tipologii familiale (monoparentale, biparentale) și dezvoltarea emoțională a copiilor există o diferență. De asemenea, unul din motivele principale pentru care am ales sa cercetez aceasta tema este numarul in continua crestere al famiilor monoparentale din Romania in ultimii ani. Insa aceasta nu este singura motivatie care m-a ghidat catre aceasta cercetare. Existenta reala a famiilor monoparentale in Romania a fost si este probata de statisticile si cercetarile realizate in decursul anilor. Avand in vedere ca tara noastra trece printr-o perioada de tranzitie, familia este supusa unor procese care influenteaza intr-un mod negativ relatiile dintre membrii acesteia.

O analiza a problemei familiilor cu un singur parinte , din punct de vedere al calitatii vieti, ne conduce la constatarea ca familiile monoparentale, in special cele cu doi sau mai multi copii, sunt cele mai puternic afectate de saracie.

Monoparentalitatea chiar daca nu are efecte imediate asupra copiilor, totusi ii influenteaza in comportamentele viitoare. In perioada formarii elementare a individului, faptul ca acesta este crescut de un singur parinte, in viitor se vor oberva anumite carente. Personalitatea mamei in aceasta perioada este foarte importanta, deoarece aceasta poate trasa linii importante in dezvoltarea adultului in viitor. Personalitatea tatalui este si ea importanta deoarece acesta, in forma traditionala, reprezinta o figura a autoritatii si a regulilor, tatal fiind capul familiei. Suportul familial, afectiv si emotional trebuie asigurat, deoarece daca acesta nu se va asigura , copiii vor suferi din acest motiv. In aceasta perioada ambii parinti trebuie sa petreaca timp cu copiii si sa se implice in contruirea sistemului de valori.

Un copil crescut si educat intr-o familie biparentala va capata influente atat din partea materna, va cunoaste ce presupune feminitatea si influente din partea masculina, cunoscand ce presupune masculinitatea. De asemenea, acest copil va fi dezvoltat din toate punctele de vedere, atat emotional, fizic, cognitiv cat si afectiv.

De-a lungul timpului s-au format pareri contradictorii datorita mentalitatii referitoare la functionalitatea familiei parentale. In societatea traditionala, care avea la baza familia extinsa, monoparentalitatea era dezaprobata, iar cei care condamnau acest stil de viata erau incurajati. In societatea moderna, viziunea asupra familiei monoparentale s-a schimbat. Astazi se considera ca este mai bine pentru copil ca parintii sa se desparta decat sa fie supus unui climat familial conflictual.

Lucrarea este structurata in 3 capitole, dupa cum urmeaza: capitolul I – Familia, structura functii si caracteristici, capitolul II – Familia monoparentala – familia biparentala, capitolul III – Dinamica familiei monoparentale si biparentale in societatea romaneasca, alaturi de Concluzii si recomandari, Anexe si Bibliografie.

In capitolul I definesc si analizez semnificatiile conceptelor de “familie” si “familie monoparentala”, atat din perspectiva psihologica, juridica, dar si sociologica, continuand cu teoriile si paradigmele relevante in studierea rolului educativ pe care il are familia. Astfel, voi parcurge specificul fiecarui climat familial si influenta pe care acesta o are asupra personalitatii copiilor.

Capitolul II prezinta si analizeaza redefinirea rolurilor in cadrul familei, redefinire impusa de constituirea monoparentalitatii si continua cu analizarea problematicii relatiilor dintre membrii unei astfel de familii si a integrarii sociale a acestora. De asemenea, in a doua parte a capitoluluivoi analiza imaginea familiei biparentale, perceptiile societatii asupra nevoii existentei acestui tip de familie traditionala, chiar si atunci cand climatul familial nu este propice.

Intr-o lume in care toate instituiile si toate tipurile de raporturi sociale se schimba in ritm accelerat, consider ca familia nu poate ramane neschimbata si nu trebuie absolutizat un model sau altul de organizare familiala. Toate aceste schimbari nu trebuie interpretate ca o criza a familiei, ci mai repede ca adaptari ale conduitei individuale de la schimbarile demografice, economice si materiale care afecteaza societatile in ansamblul lor. Chiar daca familia tipica, traditionala sufera modificari in structura sa , fie din cauza divortului/separarii parintilor, fie din cauza decesului unuia dintre parinti etc, acea familie se transform, intr-adevar, functionalitatea ei are de suferit in cele mai multe cazuri, insa nu inceteaza sa fie o familie.

In capitolul III am explicat metodologia cercetarii, prezentand si comentand diferentele intre dinamica familiei monoparentale si biparentale in societatea romaneasca. Am punctat si evaluat nivelul stimei de sine in cadrul ambelor tipologii famiale, redefinirea membrilor familiilor monoparentale, socializarea si integrarea psiho-sociala a membrilor ambelor tipuri de familii si standardul lor de viata.

CAP.I FAMILIA – STRUCTURA, FUNCTII SI CARACTERISTICI

PREZENTAREA GENERALA A FAMILIEI

Familia este o tema binecunoscuta a artei din toate timpurile. Ea defineste o societate intr-un anumit stadiu de civilizatie, dar marcheaza profund destinul fiecarui individ. Literatura urmareste cu precadere traseul parcurs de om de la familia in care se naste pana la familia pe care si-o intemeieaza fixandu-si astfel statutul social.

Notiunea moderna de familie provine din latinescul familia, care initial, a desemnat proprietatea cuiva, pamantul, banii, casa, sclavii etc si mai apoi relatii de rudenie sau afiliatie. Defintiile termenului au variat mult in functie de disciplina si perspectiva teoretica a cercetatorului, de scopul sau, de momentul istoric sau nivelul organizarii sociale avut in vedere etc. Astazi, familia este definita ca o structura dinamica, in permanent proces de modelare si remodelare, constand in ansamblul relatiilor dintre membrii ei, uniti prin casatorie, origine (filiatie sau rudenie prin descendenta dintr-un autor comun) si adoptie. (Turliuc, 2004, p.23)

Familia este una dintre realitatile sociale cele mai intime noua, Este, poate fenomenul social cel mai…familial. In toate societatile oamenii intemeiaza familii, desi deseori aceste familii sunt diferite de tipul de familie cu care suntem obisnuiti in prezent (Voinea, 2007, p7).

Familia reprezinta, in orice societate , o forma de comunitate umana alcatuita din cel putin doi indivizi, uniti prin legaturi de casatorie si/sau paterne, realizand mai mult sau mai putin , latura bilogica si/sau cea psihosociologica (Mitrofan, 1989, p17).

Familia este o gorma superioara de comunitate care are la baza relatiilr sociale si bilogice in care are loc circulatia ereditatii biologice, psihologice, avand scopul de a pregati generatiile viitoare in vederea participarii la desvoltarea societatii. (Manoiu, 1996, p.36).

Din punct de vedere sociologic, familia ca forma specifica de comunitate umana – desemneaza grupul de persoane unite prin casatorie, filiatie sau rudenie, ce se caracterizeaza prin comunitate de viata, sentimente, interese si aspiratii (Voinea, 2007, p.7)

Ion P. Filipescu considera ca , din punct de vedere juridic , “familia desemneaza grupul de persoane intre care exista drepturi si obligatii, care isi au originea in acte juridice precum casatoria, infierea, rudenia sau in raporturi asimilate vietii de familie.”

Familia este grupul in care se naste o retea de relatii interindividuale determinate atat de personalitatile membrilor, cat si de unele fenomene exterioare grupului. (Voinea, p 11-12).

DIMENSIUNEA AFECTIVA A FAMILIEI

Familia si relatiile familiale reprezinta principalul izvor al vietii afective a omului. Relatia afectiva a copilului cu mama si tatal sau vor fi modelul de baza al dezvoltarii sentimentelor fata de sine si ceilalti. Acest lucru este frumos si clar surprins de Dorothy Law Nolte in poemul sau „Copiii invata ceea ce traiesc” (1954):

Gdje%^^### „ Daca traiesc in critica si cicaleala,copiii invata sa condamne; ^&538

Gdje%^^### Daca traiesc in ostilitate, copiii invata sa fie agresivi; ^&538

Gdje%^^### Daca traiesc in teama, copiii invata sa fie anxiosi; ^&538

Gdje%^^### Daca traiesc inconjurati de mila, copiii invata autocompatimirea; ^&538

Gdje%^^### Daca traiesc inconjurati de ridicol, copiii invata sa fie timizi; ^&538

Gdje%^^### Daca traiesc in gelozie, copiii invata sa simta invidia; ^&538

Gdje%^^### Daca traiesc in rusine, copiii invata sa se simta vinovati; ^&538

Gdje%^^### Daca traiesc in incurajare, copiii invata sa fie increzatori; ^&538

Gdje%^^### Daca traiesc in toleranta, copiii invata rabdarea; ^&538

Gdje%^^### Daca traiesc in lauda, copiii invata pretuirea; ^&538

Gdje%^^### Daca traiesc in acceptare, copiii invata sa iubeasca; ^&538

Gdje%^^### Daca traiesc in aprobare, copiii invata sa se placa pe sine; ^&538

Gdje%^^### Daca traiesc inconjurati de recunoastere, copiii invata ca este bine sa ai un tel; ^&538

Gdje%^^### Daca traiesc impartind cu ceilalti, copiii invata sa fie generosi; ^&538

Gdje%^^### Daca traiesc in onestitate, copiii invata respectul pentru adevar; ^&538

Gdje%^^### Daca traiesc in bunavointa si consideratie, copiii invata respectul; ^&538

Gdje%^^### Daca traiesc in siguranta, copiii invata sa aiba incredere in ei si in ceilalti; ^&538

Gdje%^^### Daca traiesc in prietenie, copiii invata ca e placut sa traiesti pe lume.” ^&538

Iubirea

Iubirea este sentimentul puternic de afectiune , atractie si unire a celor doi parteneri care formeaza cuplul (marital sau nu). Actualmente iubirea este principala motivatie pentru transformarea cuplurilor erotice in cupluri conjugale (casatorie).

E. Wheat (1980, apud I. Mitrofan, p.177) descire cinci forme de manifestare a iubirii:

1. Epithumia %^–%^ se refera la dorinta fizica puternica, reciproc exprimata prin dragoste sexuala plina de satisfactii. Satisfactia sexuala este un indicator sigur al sanatatii casniciei, chiar daca dupa Wheat relatiile sexuale nu sunt aspectul cel mai important al casniciei. ^&&$5

2. Eros%^ – %^este forma de dragoste ce implica cel mai mult romantismul. Eros presupune mai ales ideea de contopire, unificare, fuziune cu fiinta iubita, dar si dorinta de a o poseda total (fizic, menatal, spiritual). De aici – romantismul. Este o iubire pasionala si sentimentala si reprezinta cel mai adesea punctul de plecare in casnicie. ^&&$5

3. Storge%^ – %^este o forma de dragoste, descrisa ca o relatie confortabila, care inglobeaza afectiune naturala si sentimentul de apartenenta reciproca. Se bazeaza pe loialitate mutuala si se manifesta in relatiile dintre soti, parinti si copii, frati si surori, realizand sentimentul de apartenenta la un grup unit. ^&&$5

4. Fileo %^–%^ este genul de iubire care pretuieste pe cel iubit manifestandu-se cu gingasie , dar asteptand intotdeauna un raspuns. Se traduce prin prietenie, reciprocitate. Fileo creeaza prieteni, in stransa apropiere. Ei isi marturisesc si impartasesc ganduri, planuri, sentimente, atitudini, visuri, probleme intime, pe care nu le-ar putea incredinta altcuiva. Ei isi impart timpul si interesele, ceea ce confera casatoriei siguranta, atractivitate si recompensa. ^&&$5

5. Agape%^ – %^este dragostea completa, lipsita de egoism, care are capacitatea de a se oferi continuu, fara a astepta nimic in schimb. Ea pretuieste si slujeste neconditionat, spre deosebire de Fileo care presupune reciprocitate. Este modelul iubirii Christice, dincolo de emotii si sentimente pasionale, fiind profund infuzata sipritual, rod al unei optiuni constiente, al unei alegeri libere. Ea este definita si ca o dragoste a actiunii, presupunand ajutorare, a face bine, a avea compasiune pentru celalalt, fiind mai curand o atitudine si un comportament motivat spiritual si aproape deloc emotie. ^&&$5

Intimitatea

Dennis Bagarozzi, doctor in psihologie si consilier, considera ca intimitatea este „un proces interactiv care contine o serie de componente bine structurate si interrelationate.” ce au in centru „cunoasterea, intelegerea, acceptarea celuilalt si aprecierea modului unci al partenerului de a vedea lumea.” (Bagarozzi, 2001, p.56)

Nevoia de intimitate difera de la o persoana la alta, de la un cuplu la altul, dar ea este nevoia umana de baza ce izvoraste din nevoia fundamentala de supravietuire, de atasament. D. Bagarozzi stabileste noua componente ale intimitatii:

Initimitate emotionala – este nevoia de a comunica si impartasii cu partenerul toate sentimentele , atat negative cat si pozitive.

Intimitate psihologica – este nevoia de a comunica , de a impartasi si conecta cu o alta fiinta umana, de a dezvalui caracteristicile propriului sine, cum ar fi visele, sperantele, aspiratiile, dar si propriile indoieli, nemultumiri, conflicte interioare cu partenerul. ^&&$5

Intimitate intelectuala – este nevoia de a comunica si impartasi celuilalt ideile importante , gandurilem credintele, ea nepresupunand intelectualizare rationalizare, orgoliu. Presupune capacitatea unui partener de a vedea lumea prin ochii celuilalt. ^&&$5

Intimitate sexuala – este nevoia de a comunica, impartasi si exprima cu partenerul acele ganduri, sentimente, dorinte si fantezii de natura sexuala si senzuala. Aceasta intimitate este conectata profund la dragsotea erotica, nu la cea parinteasca, fraterna. ^&&$5

Intimitate fizica (non-sexuala) – este nevoia de apropiere fizica de partener, fara a avea vreo tenta sexuala, presupune atingere sau simple imbratisari, mersul de mana, dans etc. ^&&$

Intimitate spirituala – este nevoia de a impartasi partenerului gandurile, sentimentele, credintele si experientele referitoare la religie, supranatural, aspecte spirituale ale existentei cum ar fi viata, moartea, valori morale etc. ^&&$5

Intimitate estetica – este nevoia de a impartasi cu partenerul sentimentele, gandurile, credintele, valorile, experientele pe care persoana le considera frumoase, la care sufletul vibreaza sau inspira. ^&&$5

Intimitate sociala recreationala – este nevoia de a se angaja in activitati si experiente placute si de joc cu partenerul, incluzand activitati cum ar fi: schimbul de glume si povesti haioase, luatul meselor impreuna, practicarea de sporturi, jocuri etc. ^&&$5

Intimitate temporala – reprezinta timpul pe care fiecare partener va dori sa-l petreaca cu celalalt zilnic pentru activitati intime, ^&&$5

CARACTERISTICILE SISTEMULUI FAMILIAL

Ludwig von Bertalanffy a lansat ideea conform careia un sistem este mai mult decat suma partilor lui, deci cu alte cuvinte, aplicat la familie, familia este mai muly decat suma membrilor ei componenti. Adica , ceea ce conteaza in abordarea familiei este si interactiunea dintre acesti mebrii, care se realizeaza dupa anumite reguli, avand anumite functii si cautand sa isi mentina un anumit echilibru. Exista sisteme inchise (care nu comunica cu mediul , nu fac schimb de resurse cu mediul inconjurator) si sisteme deschise (care comunica cu mediul , fac schimb de resurse cu mediul inconjurator). Dupa acest model familial, familiile pot avea grade diferite de deschidere catre mediul inconjurator, alcatuit din preieteni, rude, vecini, scoala, alte insititutii etc.

Astfel, familiile pot fi:

Mai inchise, avand putine relatii sau chiar deloc cu mediul , functionand dupa regulile si principiile proprii, acestea avand un grad mare de rigidizare si fiind foarte rezistentela schimbare. De exemplu familii care au foarte putini prieteni, la care nu vin in vizita rude, vecini, prieteni, care isi educa copiii doar dupa propriile principii, nefiind prea disponibili la noi idei sau modalitati de functionare. ^##%^&&

Mai deschise, cele cu multe relatii de prietenir care presupun vizite reciproce, preocupari pentru modificarea regulilor i a conceptiilor prin observarea altor familii. ^&%$%

Salvador Minuchin defineste structura familiala ca fiind „setul invizibil de cerinte functionale ce organizeaza modurile in care membrii familiei interactioneaza.” Minuchin considera ca structura familiala are nevoie de flexibilitate , deoarece ea trebuie sa reziste la schimbare (pana la un anumit nivel ), dar sa se si adapteze atunci cand circumstantele o cer, pentr a-si putea mentine integralitatea si functionalitatea. Acest lucru se realizeaza prin intermediul subsistemelor familale.

Subsistemele familale sunt9reprezentate fie de indivizi singuri, fie de „diade”* (exemplu: mama-copil , sot-sotie).^&Ele se pot forma dupa criterii precum: generatia careia membrii apartin, sex, interese, functii. Cele mai importante si mai des intalnite subsisteme familiale sunt:678

Subsistemul adultilor-8uneori acesta este denumit si subsistemul marital sau^al sotilor, deoarece include de regula diada sotilor. Rolul preponderent este cel de a modela intimitatea si aranjamentul. Principalele abilitati necesare pentru a-si indeplini acest rol sunt complementaritatea si acomodarea reciproca. Adica ambii soti simt ca pot fi independenti, dar in acelasi timp si ca sunt impreuna. ^&&$##kglkg

Subsistemul parental – apare atunci cand se naste primul copil si de regula cuprinde parintii, dar poate include si membrii ai familei extinse (exemplu bunica). Responsabilitatea lor este mai ales de a creste copiii, de a-i ghida, de a stabili limitele si de a-i disciplina. Acum apar de multe ori dificultati, deoarece adultii devin in acelasi timp partener pentru celalalt membru al diadei maritale, dar si parinte pentru copil si nu intotdeauna aceste doua tipuri de functii sunt eficient intrepatrunse. Asta poate duce la destabilizarea cuplului marital, prin atragerea unui copil in interiorul acestui subsistem sau la izolarea copilului de catre cuplul marital (mai rar). Hgu580#$$%%

Subsistemul fratriilor – include copiii din familie si le ofera acestora primul grup social in care sunt cu totii egali. In acest subsistem copiii invata negocierea, cooperarea, competitia, submisivitatea, suportul reciproc, atasamentul fata de prieteni. Ei preiau diferite roluri si pozitii in familie, iar de multe ori acestea devin semnificative pentru evoltuia lor ulterioara in viata. In familiile cu multi copii exista o diferentiere a rolurilor si mai accentuata, cel mic actionand in aria securitatii, ingrijirii si a ghidarii, timp in care cel mare deka experimenteaza contactele si contractele cu mediul extrafamilial. Fgj5739%$#

Fiecare subsistem are nevoie de granite clare dar si flexibile pentru a se proteja de cerintele si nevoile celorlalte subsisteme , dar si pentru a fi capabil sa negocieze si sa interactioneze cu acesta.

Granitele reprezinta un concept fundamental al orientarii structuralizte. Ele reprezinta reguli care definesc cine participa si cum. Rolul granitelor este de a proteja diferentierea subsistemelor. Fiecare dintre acestea are functii specifice si anumite cerinte de la mebrii sai: dezvoltarea abilitatilor interpersonale in interiorul acestor subsisteme se repercuteaza asupra libertatii subsistemului respectiv fata de celelalte.

FUNCTIILE FAMILIEI

Functia defineste un set coerent de activitati asemanatoare care au rolul sa asigure identitatea unui grup, existenta acestuia, buna sa dezvoltare si adevarata sa relationare cu mediul. „Un lucru sau un fenimen exista atata timp cat indeplineste anumite functii in care nu poate fi subtituit.” (Bistriceanu, 2006, p.145).

Exista mai multi autori care au descris pe larg functiile pe care le indeplineste o familie, O prezentare clara si detaliata o putem gasi la Maria Voinea, in cartea ei „Sociologia Familiei” (1993). Eu am preferat aici o scurta prezentare a principalelor functii ale familiei. Acestea sunt:

Functia economica- *(presupune asigurarea resurselor materiale, financiare necesare existentei familiei (locuinta, hrana, haine etc).9 Aceasta functie este foarte importanta.Daca ea este realizata corespunzator, atunci familia se poate concentra si poate indeplini si celelalte functii.*(Aceasta functie este realizata de ambii parteneri prin aducerea veniturilor, prin procurarea si producerea hranei, a obiectelor de imbracaminte si de trai, prin transmiterea profesiei si/sau sustinerea copiilor in alegerea profesiei.

Functia de socializare – presupune transmiterea cu scopul asimilarii de catre copii, dar si de catre toti membrii familiei, a atitudinilor, valorilor, principiilor, modelelor de comportament caracteristice unui anumit grup social. Cu alte cuvinte, este vorba de educare. Scopul acesteia este integrarea in societate a persoanei (copilului). Educatia se manifesta la toate nivelurile: material, fizic, psihologic, moral, spiritual. Evident, familiile au diferite grade de manifestare a acestei functii: unele se preocupa foarte mult de educarea membrilor sa, in timo ce altele mai deloc.gf56392!@#$$

Functia de solidaritate – presupune asigurarea unitatii si stabilitatii familiei. Ea implica manifestarea sentimentelor de afectiune , de respect, de apartenenta la grupul familial, a increderii membrilor unii in altii, a ajutorarii si a sustinerii reciproce de-a lungul timpului, a dezvoltarii inimitatii. Se observa ca in ultima vreme aceasta functie pare din ce in ce mai slab indeplinita, fapt dovedit de cresterea ratei divorurilor si a inmultirii relatiilor de concubinaj, a celibatarilor si a familiilor monoparentale. gf56392!@#$$

Functia sexual –reproductiva – presupune ca cei doi soti sa se satisfaca sexual reciproc si sa dea nastere la copii. Aceste doua componente ale acestei functii sunt indeplinite diferit, in sensul ca in unele familii accentul se pune pe implinirea sexuala, in timp ce in alte familii, se acorda o importanta mai mare nasterii copiilor. Evident acest lucru este dependent de cultura din care face parte familia, de gradul si tipul de educatie avut, de credintele religioase, de dorinta si caracteristicile fizice si psihologice ale celor doi soti (parteneri). Actualmente, in societatile mai avansate economic cuplurile si familiile tind tot mai mult sa puna in prim plan implinirea afectiv-sexuala , dupa care cea reproductiva. gf56392!@#$$

TIPURI DE FAMILII

Literatura de specialitate ofera o multitudine de tipologii referitoare la familii. Facand o sinteza a lor,vom lua in considerare cateva dintre criteriile pe care le consider a fi cele mai importante pentru identificarea si intelegerea tipurilor de familii.

Criteriul numarului de parteneri care formeaza familia:

Mfjf%Familii poligame, la randul lor de doua tipuri: familii poliandrice – unde exista mai multi parteneri barbati, femeia avand dreptul sa se casatoreasca cu mai multi barbati si familii poliginice – unde exista mai multe partenere femei, adica barbatii au dreptul de a-si alege mai multe sotii. De regula, numarul de copii in astfel de familii este mai mare. Poligamia este intalnita la unele popoare si are rolul de a proteja societatea prin promovarea sexului masculin sau feminin, dupa caz.

Mfjf% Familii monogame , in care un barbat sau o femeie are dreptul sa se casatoreasca doar cu un singur partener. La randul ei, monogamia, ca forma familiala, poate fi seriala, adica in cazul decesului partenerului sau al divortului partenerul ramas se poate recasatori, sau monogamie stricta, atunci cand partenerul nu mai are dreptul sa se recasatoreasca. Societatea este cea care confera dreptul de casatorie cu unul sau mai multi parteneri. Societatea romaneasca este , dupa cum se stie, o societate care promoveaza monogamia seriala.

Mfjf% Tot in cadrul monogamiei, putem diferentia alte doua tipuri de familii: familii extinse si familii nucleu. Avantajele sunt cu atat mai mari si mai evidente cu cat fiecare membru isi cunoaste si isi duce la bun sfarsit rolul pe care il are si respeca nevoile si relatiile celorlalti, in special intimitatea.

Mfjf% Pe langa familia nucleara si cea extinsa se mai vorbeste in literatura si de familia de origine care este reprezentata de familia in care s-a nascut cineva, adica parintii si fratii unei persoane.

Criteriul numarului de parinti care formeaza familia

Mfjf% Familii biparentale – sunt familiile in care exista ambii parinti. La randul lor acestea pot fi formate din parintii naturali ai copilului sau pot fi familii mixte sau reconstituite, daca parintii au mai fost casatoriti si au divortat sau si-au pierdut partenerul. Ei vin cu proprii copii in noua casatorie, dar pot avea si copii comuni. Familiile reconstituite intampina o serie de dificultati pe care vor trebui sa le depaseasca si care provin din pierderile suferite anterior formarii lor. Cele mai frecvente obstacole sau probleme intalnite de familiile reconstituite sunt: neacceptarea parintelui vitreg de catre copil, copilul poate considera ca parintele sau natural ii ofera mai putina atentie si iubire dupa recasatorie si neacceptarea copilului de catre parintele vitreg. Mfjf%

Mfjf% Familii monoparentale – sunt familiile in care unul dintre parinti nu exista, copilul sau copiii fiind crescuti doar de un singur parinte. Lipsa unui parinte se poate datora decesului acestuia , divortului sau alegerii unei persoane de a deveni parinte unic, prin nasterea unui copil conceput prin fertilizare in vitro sau cu un partener ce nu va lua parte la cresterea copilului sau prin adoptia unui copil. Cele mai multe familii monoparentale se datoreaza divortului parintilor si decesului unui partener. Cele mai multe familii monoparentale sunt formate din mama si copil (copii), atat din motive naturale, cat si din ratiuni culturale (tribunalele inca considera mamele parinti mai potriviti pentru copii, desi nu intotdeauna este asa). Dar in ultima vreme asistam la tot mai multe femei care isi asuma rolul de mama singura, prin nasterea unui copil sau adoptie. Parintii singuri sunt pusi in situatia de a educa singuri copilul, dar de regula ei apeleaza si la persoane din familia extinsa (bunici, alte rude, bone etc). Exista insa o diferenta intre mamele singure si tatii singuri. Mamele singure tind sa nu apeleze la fel de mult la persoane pentru ajutor, ajungand de aceea la suprasolicitare si tensiuni interioare care se pot transforma in simptome, atat la ele cat si la copii.

Mfjf% Majotitatea psiho – sociologilor au ajuns la concluzia ca este mai indicat pentru copii o familie monoparentala, decat una bantuita de certuri si probleme. De aceea, daca in trecut se credea ca este mai bine pentru copii ca familiile care au casatorii nefericite sa ramana impreuna de dragul copiilor, in prezent multi cred ca este mai bine pentru copii daca parintii se despart, in loc sa-i supuna unui permanent conflict in familie. Problema care apare insa in familiile monoparentale este faptul ca se confrunta cu dificutati economice si sociale mai mari decat familiile complete. De aceea trebuie insistat pe aceste aspecte. Copilul nu trebuie sa resimta aceste lucruri, chiar daca el ramane doar cu un parinte, contactele sociale cu alte familii nu trebuie sa lipseasca. Un alt lucru important ce are loc atunci cand mamele raman parinti singuri este extinderea rolurilor. Totodata mamele singure manifesta anumite schimbari in relatia cu copilul, schimbari care trebuie evitate. Astfel mamele singure isi schimba maniera in care relationeaza cu copilul, ceea ce voaleaza barierele intre rolurile de parinte si copil. Mama obisnuieste sa-i faca confidente copilului, sa-i marturiseasca sentimentele, ceea ce ii consolideaza copilului rolul de confident. Astfel, treptat si subtil mama ii atribuie copilului rolul de partener, de suport emotional, substitutiv al parintelui absent, copilul fiind fortat sa se maturizeze mult mai repede, ceea ce poate ave consecinte negative. Mfjf%

Criteriul numarului de copii

Mfjf% Familia fara copii – adica un cuplu casatorit care nu are inca sau nu va avea niciodata copii. In zilele noastre sunt din ce in ce mai multe cupluri fara copii. Apare un fenomen de a intarzia momentul nasterii unui copil in cuplu din mai multe motive: partenerii doresc sa se bucure de intimitatea lor mai mult timp, doresc sa isi testeze stabilitatea relatiei pana se adapteaza unul cu celalal, pentru a nu creste sansele oferirii experientei de divort viitorului copil, doresc sa isi consolideze statutul economic etc. Mfjf%

Mfjf% Familia cu un singur copil – este un model foarte intalnit acum la familiile tinere de la noi. Este tipul de familie care implineste nevoia de paternitate a partenerilor , dar si previne suprasolicitarea economica si psihologica determinata de prezenta mai multor copii. Daca familia este functionala, echilibrata, atunci copilul se dezvolta si el normal. De regula copilul va simti nevoia de un frate sau o sora. Copilul se simte in atentia ambilor parinti, ceea ce este un lucru bun, car cresc sansele rasfatului si a centrarii excesive pe sine. Mfjf%

Mfjf% Familia cu doi copii – este un model de familie foarte apreciat si foarte intalnit. Marele avanataj este ca fratii invata sa se accepte, sa se iubeasca, sa colaboreze, sa negocieze. „Se au unul pe celalalt” se spune deseori, accentuand faptul ca oricand se pot ajuta si sprijini. Rolurile in casa sunt impartite pe sexe si in ordinea aparitiei. Apare intre ei si fenomenul competitiei, mai ales pentru dragostea parintilor si pentru resursele materiale. Aceasta competitie nu este negativa, este chiar de dorit, pentru ca ea stimuleaza abilitatile de negociere si de a face fata societatii unde copilul va intalni foarte multi egali, nu doar unul. Mfjf%

Mfjf% Familia cu trei sau mai multi copii – in aceste familii , fratii au mari sanse sa se formeze unul dupa celalalt si sa se creasca unul pe celalalt. Daca resursele materiale ale familiei sunt insuficiente, de multe ori, mai ales in familiile traditionale, primul copil va avea sarcini similare cu cele ale parintilor, adica de a tine gospodaria si de a ajuta la cresterea celorlalti copii. Mfjf%

Criteriul orientarii sexuale a celor doi parteneri

Mfjf% Familii heterosexuale – in care ambii parteneri sunt heterosexuali, Este familia cea mai intalnita in lume si asupra ei ne centram dominat si noi interesul. Mfjf%

Mfjf% Familii homosexuale – in care doi parteneri sunt homosexuali sau lesbiene. Ei pot avea copii sau nu, proveniti din casatorii anterioare cu parteneri heterosexuali sau prin adoptie sau fertilizare in vitro. Este un tip de familie mai putin intalnit, nou aparut in aria tipologiilor familiale. Exista doar cateva state europene care au acceptat casatoria dintre partenerii homosexuali, dar incepe sa fie din ce in ce mai acceptata si in alte state. Mfjf%

Criteriul apartenentei culturale a partenerilor

Mfjf% Familii in care partenerii apartin aceleiasi culturi – este tipul cel mai frecvent intalnit.

Mfjf% Familii mixte, in care partenerii apartin unor culturi diferite – este un tip de familie care devine din ce in ce mai obisnuit o data cu multiplele posibilitati de calatorie dintr-o zona in alta a lumii. Multe cupluri in ziua de azi se formeaza in urma primelor contacte avute pe internet. Mfjf%