Dezvoltarea Socio Economica a Localitatii Xyz

DEZVOLTAREA SOCIO-ECONOMICĂ A

LOCALITĂȚII RĂDENI-TRIFEȘTI DIN

JUDEȚUL

IAȘI

Motto:

”E satul meu, e-așa cum eu îl simt

Un clopoțel cu clinchet de argint

E o legendă lungă cu țărani

Și cu bătrâni împovărați de ani.

Încet ni-l dau pe umeri nouă,

Copii de țară de pământ și rouă.

Rusu Elena

Introducere

Prin specificul său , ruralul românesc reprezintă coloana vertebrală a existenței noastre spirituale, culturale, istoricești, economice. Funcționarea normală a spațiului rural și indeplinirea rolului multiplu pe care îl are este condiționat de existența unei agriculturi viabile, multifuncțională, bazată pe folosirea rațională a condițiilor naturale de care beneficiază România. Se are în vedere și faptul ca peisajul rural agricol constituie un spațiu de agrement și refacere a capacităților de muncă pentru populația urbană.

Prin aplicarea Legii fondului funciar 18/1991, s-au format noi structuri rurale de exploatare a pamântului . Noile situații create în special pentru mica propietate, n-au permis înca o evoluție satisfăcătoare a acesteia.

Dimensiunea medie a gospadariei țărănești dupa aplicarea Legii 18/1991, este de aproximativ 2,5 hectare, ceea ce face ca o asemenea suprafață agricolă, în condițile economoiei de piața, să nu fie competitivă asigurând doar în anumite situații, condiții de subzistență.

Lucrarea de fața își propune sa fie un adevărat ghid care sa reliefeze aspecte geografice, istorice, economice, social-politice si culturale, având ca obiectiv principal o mai buna cunoaștere a localității Trifești, a locuitorilor săi, precum si o intuire a perspectivelor și posibilităților viitoare.

Ideea realizarii acestei lucrări mi-a survenit în momentul în care am descoperit faptul ca în ultima perioadă de timp nu a apărut nici o lucrare monografică atotcuprinzătoare și de actualitate a localitații Trifești.

Prin intermediul acestei lucrari doresc ca localitatea Trifești să se facă cunoscută, iar cetățenii acestei localități să-și poată exprima mai bine condiția umană si intelectuală, vocația de constructori si buni parteneri de dialog în relațiile socio-economice.

CAPITOLUL I

COPERAȚIA AGRICOLĂ ÎN ROMÂNIA

Omul, prin natura lui, fiind o ființa socială nu s-a putut desprinde sub nici o formă de aici rezultând necesitatea permanentă de comunitate si nu in ultima instanță de cooperare.

Intrajutorarea, asocierea in cadrul microgrupurilor sociale, pentru ca oamenii sa invingă greutațile vieții cotidiene si divesele primejdii care apăreau, mai ales cele provocate de factorii naturali, s-a ivit odată cu apariția omului.

Încă din cele mai vechi timpuri, în România au coexistat diferite forme de asociere, atât in producția agricolă cât si in sectoarele cu caracter auxiliar pentru agricultură.Formele asocierii si cooperării au evoluat si s-au diversificat pe măsura trecerii de la agricultura extensivă la cea intensivă.

Folosința sau stăpânirea in comun a imașului satului ori a pădurii, stâna ori pașunatul cu rândul a oilor sau a vitelor, in care multe lucrări se fac in comun, având si personal angajat pe seama asociaților, sunt tot atâtea forme de asociere, având ca obiectiv producția agricolă.

O alta formă de asociere la români este “claca”care dupa opinia lui I.H.Rădulescu este o muncă voluntară si gratuită, prestată la o anumită lucrare mai vastă, care necesită o mai mare forța de muncă, asigurată de un anumit grup de săteni.Necesitatea cooperarii micilor propietari din România a fost sesizată de către Ion Ghica, Russo Locusteanu, Ion Ionescu de la Brad si alții, imediat după realizarea primei reforme agrare inițiată de A.I.Cuza, in 1864.Ideea s-a perpetuat și s-a materializat îndeosebi in domeniul organizării creditului agricol cooperatist, al obștilor(asociațiilor) de arendare, cumpărare si vânzare a pamânturilor. La elaborarea decretului legii în 1918, privind împropietărirea, s-a prevăzut inițial ca pământul ce va reveni țăranilor, sa fie lucrat in forme asociative (obști) prevedere care nu a fost validată in parlamentul țării in 1921.

Pentru agricultura românească asocierea si cooperarea constituie o principală modalitate de adaptare la cerințele si exigențele economiei de piața.În etapa actuală principalele modalitați ale extinderii asocierii si cooperării in agricultură sunt:

– preponderența exploatațiilor mici si mijlocii, ale căror resurse financiare reduse nu permit o aprovizionare corespunzătoare cu factorii de producție;

– insuficienta înzestrare cu mijloace tehnice a propietății private;

– posibilitatea valorificării în comun a produselor proprii si impunerea punctului de vedere la negocieri;

– gradul ridicat de perisabilitate al unor produse agricole și nevoia de prelucrare a lor, ceea ce este inaccesibil pentru unii producători individuali;

– apărarea intereselor micilor propietari în concurența cu marele capital, întărirea pozițiilor pe piața internă;

– accesibilitatea la credite agricole in condiții cât mai favorabile;

– acces mai ușor la politicile statului de sprijinire si subvenționarea agriculturii;

– sporește șansa de conservare a propietății asupra pamântului de catre propietari;

– sporește gradul de protecție socială a agricultorilor.

Pe măsura avansării procesului de concentrare a propietații si de creștere a dimensiunii medii a micii exploatații, de sporirea numerică a celor mijlocii si mari (50-100 ha), importanța cooperației din sfera productiei propriu-zise va scădea si va crește rolul cooperației in amonte si aval de agricultură, a unitaților de aprovizionare cu factori de producție de prelucrare a produselor agricole, comercializare, prestări de servicii, proiectare, cercetare.

Datorită diferențelor naționale în ceea ce priveste structura socială a agriculturii unde uneori formele de asociere simple coexistă alături de cele mai evoluate forme de organizare si integrare capitalistă, nu se poate elibera “o rețetă unică “de dezvoltare a agriculturii în viitor.

O adevărată reformă a agriculturii nu se poate opri numai la redistribuirea terenurilor in folosul țăranilor, ci trebuie să ducă la crearea de exploatații agricole moderne, din punct de vedere al structurilor sociale, care să permită modernizarea tehnică și tehnologică a agriculturii.

Diminuarea forței de muncă și sporirea exploatației creează mari mari probleme, îndeosebi necesitatea mecanizării producției dar și o mecanizare ridicată este sinonimă cu o mare cerere de capital. Pentru depășirea acestor dificultăți agricultura caută soluții asupra fenomenelor de colaborare la nivelul producției. Din acest motiv trebuie promovată o politică de punere în funcțiune a unor organizații de cooperare și asociere în serviciul maselor de agricultori.

In afara formelor tradiționale de cooperare pentru utilizare în comun a tehnicii agricole, este necesară utilizarea in comun a tehnicii agricole, este necesară apariția unor forme de asociere în mucă.În scopul sporirii ritmului de creștere a producției agricole este nevoie de crearea unor structuri sociale favorabile, a unui regim funciar și a unui mod de exploatare a acestuia cât mai eficient. Mica propietate țărănească nu permite țăranului sa-și întemeieze o exploatație de înaltă productivitate, viabilă economic, in condițiile de concurentă pe piața liberă. Pe parcele mici, aceste exploatații pot asigura doar subzistența respectivului producător și a familiei sale și nicidecum cerințele pieții.

Indiferent de politicile agrare adoptate în țarile cu o economie de piață stabilă, de caracterul lor istoric, social și național, se impune observția că asocierea țărănimii s-a dovedit in timp un factor de atenuare a crizelor agrare, de integrare pe orizontală și verticală a agriculturii, cooperația jucand un rol de pol integrator. În cadrul regimurilor funciare moderne din toată lumea, alături de mare propietate, coexistă și mica propietate agricolă (1-10ha).

Capitolul 2

CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL AL COMUNEI TRIFEȘTI

2.1. Așezarea geografică a localității Trifești

Între zăvoiul de pe malul drept al Prutului și pădurile de pe dealurile Tria și Roșca, la 47021’ latitudine nordică și 27025’ longitudine estică, în partea de nord-est a României și de sud-est a Câmpiei Moldovei (depresiunea Jijia Inferioară), la o distanță de 36 Km de orașul Iași, pe drumul național 24 C, Iași-Ștefănești-Botoșani, este situată comuna Trifești.

Formată din satele: Trifești, Zaboloteni, Hermeziu, Vladomira, Roșcani, Rădeni, comuna a rezultat în urma reîmpărțirii adminstrativ-teritoriale din anul 1968, prin unificarea comunelor Hermeziu(Trifești)cu Roșcani.

La est se mărginește cu râul Prut, la nord cu comuna Bivolari,la sud cu comuna Probota, iar la vest cu comunele Andrieșeni și Vlădeni.

Teritoriul localității Trifești se desfășoară pe o suprafață de 94,96 Km2

În figura nr. 1 se poate observa poziția geografică a comunei Trifești în cadrul județului Iași.

Trifești, sat centru de comună, este așezat pe terasa joasă a Prutului, pe șoseaua Iași-Stefănești, datează din anul 1624. În perimetrul satului sunt cariere de gresie, nisip și pietriș.

Rădeni este situat în partea de sud-vest a stului Trifești, la 7 Km de acesta și la 4 Km sud-est de satul de satul Roșcani. Este atestat documentar în anul 1554. Ca resurse naturale dispune de păduri de salcâm și stejar.

Vladomira este amplasat la circa 8 Km de satul Trifești, într-un cot al Prutului, în paretea de sud-est a satului Lunca Prutului, la o distanță de 3 Km de acesta. Este atestat documentar din anul 1864.

Roșcani este situat la 18 Km de localitatea Trifești, pe versantul sudic al dealurilor Roșcani-Roștei, spre Găureni, pe valea pârâului cu același nume. Este atestat documentar din anul 1772.

Zaboloteni este situat la nord de satul Trifești, la circa 2 km de asesta pe o terasă joasă a râului Prut, se întinde de la șosea până la râu. Este atestat documentar din anul 1972. Ca resurse naturale dispune de cariere de pietriș și o pădure în apropierea râului Prut.

Au mai existat și alte sate dar care din motive sociale arhitecturale și condiții naturale nefavorabile-alunecări de teren, izvoare de suprafață au dispărut. Amintim aici satele: Stângăceni, Albota, Podeni, Tolocicani,Căuiești, Unghiul lui Păr, Păuleni, Huc, Damachi, Milcinești.

Harta județului Iași

2.Condițiile naturale și principalele lor caracteristici

2.2.1.Aspecte geologice

În urma forajelor executate în șesul Prutului, pentru alimentarea cu apă a IAS-ului Trifești, s-a constatat o grosime a aluviunilor de 20,5m. La baza lor se află 4,20m de pietrișuri de silex, marne și concrețiuni calcaroase, peste care este așezat un stat gros de 7,80m de nisipuri. Restul sunt aluviuni luto-nisipoase, argiloase, cu aspect loessoid, peste care se aștern solurile aluvionale recente.

Pentru satele Rădeni și Roșcani, substratul geologic este constituit din roci sedimentare, formate pe coamele dealurilor dintr-un complex argilo-marnos acoperit cu depozite de luturi loessoide.Cuvertura întinsă de lutul loessoide, groasă de 10-15m, este așezată pe un strat de nisipuri și marne gros de 3-5m. Nisipurile și pietrișurile se găsesc mai ales pe versanții văilor.

Prundișurile de la baza terasei, de 140m altitudine, la sud de satul Rădeni, pe flancul nordic al dealului Turia, sunt alcătuite mai ales din elemente de gresii silicoase de culoare maro, având în majoritate dimensiuni de 1-5cm.

2.2.2. Relieful

Relieful comunei Trifești este integrat în Podișul Moldovenesc, subunitatea Câmpia Moldovei și se remarcă printr-un pronunțat caracter sculptural și de acumulare.

Relieful sculptural, reprezentat de interfluviu Prut-Jijia, la nord de Roșcani este fragmentat de terasele văilor Cerchezoaia și Frasin. Pe acest interfluviu este localizat Drumul Furilor, ce trece peste dealul Turia, prin vestul satelor Roșcani și Păuleni.

Aspectul reliefului este larg vălurat, cuplatouri joase și văi largi și culmi a căror orientare este, în general, nord-estică și nord-vestică. Relieful este întregit și de prezența unor glacisuri coluviale, proluviale sboloteni este situat la nord de satul Trifești, la circa 2 km de asesta pe o terasă joasă a râului Prut, se întinde de la șosea până la râu. Este atestat documentar din anul 1972. Ca resurse naturale dispune de cariere de pietriș și o pădure în apropierea râului Prut.

Au mai existat și alte sate dar care din motive sociale arhitecturale și condiții naturale nefavorabile-alunecări de teren, izvoare de suprafață au dispărut. Amintim aici satele: Stângăceni, Albota, Podeni, Tolocicani,Căuiești, Unghiul lui Păr, Păuleni, Huc, Damachi, Milcinești.

Harta județului Iași

2.Condițiile naturale și principalele lor caracteristici

2.2.1.Aspecte geologice

În urma forajelor executate în șesul Prutului, pentru alimentarea cu apă a IAS-ului Trifești, s-a constatat o grosime a aluviunilor de 20,5m. La baza lor se află 4,20m de pietrișuri de silex, marne și concrețiuni calcaroase, peste care este așezat un stat gros de 7,80m de nisipuri. Restul sunt aluviuni luto-nisipoase, argiloase, cu aspect loessoid, peste care se aștern solurile aluvionale recente.

Pentru satele Rădeni și Roșcani, substratul geologic este constituit din roci sedimentare, formate pe coamele dealurilor dintr-un complex argilo-marnos acoperit cu depozite de luturi loessoide.Cuvertura întinsă de lutul loessoide, groasă de 10-15m, este așezată pe un strat de nisipuri și marne gros de 3-5m. Nisipurile și pietrișurile se găsesc mai ales pe versanții văilor.

Prundișurile de la baza terasei, de 140m altitudine, la sud de satul Rădeni, pe flancul nordic al dealului Turia, sunt alcătuite mai ales din elemente de gresii silicoase de culoare maro, având în majoritate dimensiuni de 1-5cm.

2.2.2. Relieful

Relieful comunei Trifești este integrat în Podișul Moldovenesc, subunitatea Câmpia Moldovei și se remarcă printr-un pronunțat caracter sculptural și de acumulare.

Relieful sculptural, reprezentat de interfluviu Prut-Jijia, la nord de Roșcani este fragmentat de terasele văilor Cerchezoaia și Frasin. Pe acest interfluviu este localizat Drumul Furilor, ce trece peste dealul Turia, prin vestul satelor Roșcani și Păuleni.

Aspectul reliefului este larg vălurat, cuplatouri joase și văi largi și culmi a căror orientare este, în general, nord-estică și nord-vestică. Relieful este întregit și de prezența unor glacisuri coluviale, proluviale sau mixte, situate la baza versanților cu o înclinație a pantelor între 250-400.

Datorită marnelor din substrat, izvoarelor de coastă și lipsei vegetației, pe panta sudică a dealului Turea, fenomenul de eroziune este puternic.

Relieful de acumulare s-a format în holocen și este reprezentat de glacisuri coluviale și proluviale. Pe întinsul Luncii Prutului, consideratăa treia unitate separată în cadrul Câmpiei Moldovei, se găsesc micradepresiuni, microgrinduri, grădiști de diferite mărimi, prutețe și un microrelief de coșcovă.

Schimbările din evoluția geologică a Platformei Moldovenești, în pliocen-cuaternar, au dus la diferențierea unui număr de noua terase, din care două sunt joase și șapte sunt înalte. Situate la altitudini diferite față de șesul actual al Prutului, terasele au înălțimi cuprinse între 2-140m.

a)Terase:

-terase joase:

Prima terasă joasă, de luncă, în formare, cu altitudinea de 2-3 m, este alcătuită dintr-o succesiune de scruntare și plaje. Terasa se diferențiază de restul șesului atât prin altitudune, cât și prin structura sa. Aluviunile au o grosime de 5-8 m și sunt formate din nisipuri și prundișuri.

A doua terasă de luncă, înaltă de 4-6 m, reprezintă partea cea mai importantă a șesului și este mărginită de un lung grind longitudinal.

-terase înalte:

-terasa I, sub forma unui podiș întins cu altitudinea relativă de 10-15 m, se află între Zaboloteni și Trifești și are lungimea de 1,5 km;

-terasa a II-a, de 20-30 m, mai slab reprezentată are aspectul unei trepte distrusă de eroziune, spre baza versantului drept al văii Prutului, în direcția satului Zaboloteni;

-terasa a III-a, cu o altitudine relativă de 30-35 m, face corp comun cu terasa a doua, fiind slab reprezentată pe valea Prutului;

-terasa a IV-a, de 60 m, se întâlnește la vest de Trifești și a fost secționată de pâraiele Cerchezoaia și Frasin;

-terasa a V-a, cu altitudinea relativă de 90-100 m, mai slab reprezentată a fost identificată la Trifești;

-terasa a VI-a, de 100-110 m, se găsește la sud vest de Trifești, pe dealul Moșanca;

-terasa a VII-a, cu altitudinea relativă de 140 m, se întâlnește la sud de satul Rădeni pe flancul nordic al dealului Turia.

a)Dealurile:

Altitudinile dealurilor variază între 93 m și 274 m.

Dealul Turia, situat la sud-vest de satul Rădeni este acoperit cu păduri. Prima sa atestare documentară datează din 1550.

Dealul Unchetea este situat în sud-vestul satului Trifești, are altitudinea de 100 m și posedă resurse de gresii sarmatice.

Dealul Moșanca cu o altitudine de 150 m este situat în partea de sud-vest a satului Trifești, paralel cu Unchetea.

Dealul Morii este situat în partea dreaptă a pârâului Cerchezoaia, lângă ferma zootehnică, în partea de sud, sud-vest a satului Trifești și se întinde până spre o văiugă numită Rediulung.

Dealul Curții se află la marginea terasei inferioare a Prutului, în nord-estul satului Trifești, pe șesul numit Toloaca, delimitat de legătura de la Cânoasa și gârla Huc.

Dealul Bărbosu, cu altitudinea de 93 m, este situat la vest de Trifești.

Dealul Holm este situat în partea sudică a satului Zaboloteni.

Dealul Pietrosul (Pietriș), cu altitudinea de 94 m este situat la sud de satul Trifești și are o carieră de piatră.

Dealul Câlcea, cu altitudinea 95 m, situat la sud-est de satul Rădeni, după pădure Pietriș, este versant al dealului Moșanca. Pe el se află movila Stoianul.

Dealul La Movilă(Stângăceni), cu altitudinea de 149 m, se află orientat de la est la sud față de satul Rădeni, la nord de pârâul Porcului.

Dealul Viilor este situat la S-V satului Rădeni.

Dealul Grindul Poenii este situat la vest de satul Rădeni.

Dealul Rediul, cu altitudinea de 173 m este situat la S-E de satul Rădeni.

Figura nr.

Dealul Porcului, are o altitudine de 155 m, este situat la S-V de satul Rădeni.

Dealul Stâlpeni cu o altitudine de 185 de m, situat la N-e de satul Roșcani. Lista dealurilor existente ar fi putut continua dacă specificul aceste lucrări ar fi fost relieful existent în comună.

Văile care însoțesc terasele din șesul Prutului sunt: Valea Frasinului, Cerchezoaia, Roștei, Gârdului, Suricea, Popii, Cărbuna, Câlcii, Unchetea, Morii, Rediului.

Figura nr.

2.3.Clima

Comuna Trifești, prin așezarea sa geografică, are un climat temperat continental excesiv, caracterizat de o temperatură medie anuală de 9,60C și de o cantitate de precipitații de 595.52 mm. Vânturile bat din sectorul nord-vest și est cu o viteză medie de 5.9 m/sec. Radiația solară are o valoare medie anuală de 111.76 cal/cm2, cu maxima medie în luna decembrie de 2.27Kcal/cm2. Durata de strălucire a soarelui este de circa 2100 ore.

Temperatura aerului

Cercetărea datelor de la Stațiunea Meteorologică luate în intervalul 1991-2001 relevă o temperatură medie anuală de 9.6 0C. Iernile sunt reci, geroase iar verile călduroase cu temperaturi medii ce ajung la 20 0C. Media lunii ianuarie variază între -2.2 0C și -9.2 0C, iar cea a lunii iulie, între 18.70C și 23.10C. Ca valori extreme de temperaturi în perioada considerată au fost înregistrate -30.60C în perioada ianuarie 1963 și +37.20C în luna august 1957.

Temperaturi medii zilnice de peste 5º C se înregistrează în prima decadă a lunii aprilie până în decada a doua a lunii noiembrie, cu o sumă de 3584º C pe intervalul de 232 zile.

Temperaturi medii zilnice de peste 10º C se înregistrează din a doua decadă a lunii aprilie până în a doua decadă a lunii octombrie, cu o sumă de 3224º C pe interval și o durată de 185 zile.

Temperaturi medii zilnice de peste 15º C se înregistrează din a doua decadă a lunii mai și durează până în a treia decadă a lunii septembrie, cu o durată de 138 zile și o sumă de 2651º C pe interval.

Înghețul

Durata medie a intervalului fără îngheț este de 181 zile . Brumele cele mai timpurii apar pe văi, din adoua decadă a lunii septembrie și se prelungesc uneori până în ultima decadă a lunii mai.

Precitațiile medii și anuale din perioada anilor 1991-2001 de pe teritoriul județului Iași

Tabel nr. 2

Evoluția lunară a temperaturii pe perioada anilor 1991-2001 pe teritoriul județului Iași

2.4.Hidrografia și principalele ei caracteristici

2.4.1. Apele subterane

Apele subterane sunt ape freatice care apar în depozite de vârstă sarmatică (argile marne, nisipuri argiloase). Pe terasele joase adâncimea pânzei acvifere variază între 1,8 și 2,8 m, iar terasele înalte între 0,6 și 17 m. În corelație cu nivelul apei freatice, la șes fântânile au adâncimea de 3-6 m, iar la deal au 15-18 m. La începutul primăverii când Prutul are o scurgere maximă se înregistrează cele mai ridicate niveluri ale pânzei acvifere. Toamna se transportă doar 7,5-14,5% din volumul anual de apă, fiind cele mai coborâte niveluri ale apelor freatice.

În urma analizelor chimice efectuate s-a constatat că apa freatică are un pH cuprins între 7,66 și 8,75 și temperatura în jur de 90C.

2.4.2. Apele de suprafață

1.Curgătoare cu caracter permanent: râul Prut și pâraiele Frasin, Roșcani, Păuleni, Cerchezoaia, Cânoasa, Culicea.

Râul Prut are o lungime de 952,9 Km și izvorăște din masivul Cernogora(Ucraina). De la intrarea în țară până la vărsarea în Dunăre are o lungime de 704 Km și marchează la nord granița cu Ucraina, iar spre est granița cu Republica Moldova. Cota medie a apei la Ungheni-Prut este de cca 120 cm, iar debitul la vărsare de 73mc/sec. Obișnuit apele curg în albia minoră, la sfârșitul primăverii și în timpul verii datorită ploilor torențiale apele cresc, ating cota de 5 m la punctul hidrologic din satul Lunca-Prutului, râul iese din albia minoră și cuprinde albia majoră, respectiv regiunea inundabilă sau lunca, prima terasă a câmpiei râului.Barajul de la Stânca-Ștefănești și digul regularizează cursul Prutului pe tot sectorul mijlociu. Mineralizare al apei, moderat, este cuprins între 500-1000 mg/l.

Pârâul Frasin, afluent permanent al râului Prut, îți are izvoarele Roșca și Roșcuța în satul Roșcani, și după ce adună pâraiele: Popii, Roșcani, Păuleni trece pe teritoriul comunei Probota. Are un debit neconstant, un curs de 27 Km și o suprafață a bazinului hidrografic de 141 Km2.

Pârâul Cerchezoaia colectează apele Morii, se strecoară printre dealurile Perișorul și Cerchezul, traversează șoseaua națională și cotește paralel cu ea până în satul Probota. Are o lungime de 17 Km și un bazin hidrografic de 64 Km2

Pârâul Prival izvorăște din sud-vestul satului Soloneț fiind cunoscut și sub numele de Tarcea. De la iazul fermei Soloneț curge la suprafață până în dreptul fânânei Zaharia, de unde curge subteran pentru a ieși din nou la suprafață în apropiere de satul Zaboloteni, înainte de a se vărsa în râul Prut. Este cunoscut sub numele de Șoronga și are o lungime de 5 Km.

2.Apele stătătoare sunt:iazurile, lacurile naturale de luncă (Durducul și Bulhacul Armencei), bălțile și gârlele(Huc, Balta Stejarului, Bahna lui Vodă, Cânoasa, Gârla Țiganului, Gârla Ungureanu). Toate acestea erau brațe de scurgere și alimentare ale Prutului, rezervoare de pește, cu nu volum mic de apă. În prezent sunt asanate, cu excepția prutețelorde la Vladomira și Bălteni, declarate rezervații naturale.

Figura nr.

Bararea repetată a pârâului Frasin a avut ca rezultat formarea iazurilor Căuiești, Roșcani (Iazul Curții) și Comoara. La poalele dealului Turia se găsește iazul Stângăceni care își aduna apele din pâraiele Cârcea și Porcului. În fața școlii se află iazul Rădeni, (amenajat pentru pește) în care se varsă pârâul Culicea. Între dealurile Unchetea și Morii, apele pârâului Cerchezoaia au fost adunate într-un lac de acumulare, numit de săteni La Baraj. Acest lac, amenajat ar putea deveni un minunat loc de agrement pentru turiști.

Figura nr

2.5. Vegetația

Bogată și diversificată, flora comunei – un tipic landșaft de silvostepă, (câmpie cu ochiuri de pădure) – a reținut atenția botaniștilor ca M. Răvăruț, N. Doniță, C.Burduja, Cl.Horeanu, N.Barabaș, și D. Mititelu.

Circumscripția floristică Moldova de Nord, provincia balcano-moesiacă, din regiunea euro-siberiană, în care este încadrată și flora comunei, reprezintă segmentul vestic al silvostepei podolico-ruse.Făcând contactul intre provincia balcano-moesiacă și sarmato-pontică, Prutul marchează limita de răspîndire a numeroase specii ce au migrat.Au limta estică pe Prut următoarele plante din zonă: Melampyrum barbatum (grâul prepeliței), Melampyrum bihariense (miază noapte), Xanthium riparium (cornuț); iar limita vestică, pe Prut, o are doar Tulipa biebersteiniana.

Pe teritoriul comunei au fost identificate 36 asociații vegetale, a căror compoziție floristică, extrem de variată și puternic mozaicată însumează 476 de speciicare aparțin la 79 familiiși 218 genuri, din care 36 specii sunt plante rare.

Pentru frumusețea, vârsta și dimensiunile lor, pentru faptul că sunt mărturii ale unor evenimente istorice, 14 plopi albi (Populus alba) din curtea casei memoriale C.Negruzzi și stejarul din fața căminului cultural Trifești, sunt arbori ocrotiți. În pădurile Damachi, Roșcani și pe marginea canalului de irigație la locul numit Pădure 1 vegetează laleaua pestriță sau bibilica (Fritillaria meleagris), plantă ocrotită.

O suprafață de 34,60 ha din pădurea Roșcani, cu cărpiniță și plante rare a fost declarată rezervație naturală.Cărpinița element submediteranian, apare frecvent in parcele 41,42 și sporadic în parcela 44 alături de gorun, stejar, frasin și carpen. Vegetația cu cărpiniță supusă influienței ponto-sarmtico-siberiene, se află aici cu totul izolat de arealul său din țară la circa 220 km mai spre nord de cea mai nordică stațiune, Jideni Râmnicu Sărat.

Tipuri de vegetație:

-zăvoiul cu: salcie albă(Salix alba), salcie roșie(Salix purpurea), plopul alb(Populus alba), plopul negru(Populus nigra), ulmul de luncă(Ulmus laevis, U.effusa) la Vladomira pe microgrinduri.

-buruieni ruderale cu: nalbă mică(Malva pussila), brusture(Arctium lappa), urzică(Urtica dioica), holeră (Xanthium spinosum), troscot (Polygonum aviculare), cucută(Conium maculatum);

-vegeteția segetală din culturile de paioase și prășitoare cu: știr(Amaranthus retroflexus), lobodă (Chenopodium album), costrei(Echinocloa crus-gali), mohor (Setaria glauca), pălămidă(Cirsium arvense), susai(Sonchus arvense), volbură (Convolvulus arvensis);

-vegetația halofilă de pe terenuri mlăștinoase și din bălți cu: ierboi de bahnă (Beckmania erucaeformis), sică (Limonium gmelini), țipirig (Schoenoplectus tabernaemontani), papură lată(Typha latifolia), papură ingustă(Typha angustifolia), mana de apă(Glyceria maxima);

-pădurile cu arbori:stejarul(Quercus robur),gorun(Quercus petraea),carpen(Carpinus betulus), jugastru (Acer campestre), frasin(Fraxinus excelsior), ulm(Ulmus campestris, Ulmus carpinifolia)

-arbuști: cărpință(Carpinus orientalis), dârmoz(viburnum lantana), gladiș(Acer tataricum), porumbar(Pruns spinosa), soc(Sambucus nigra), corn(Cornus mas), clotiș(Staphylaea pinnata);

-liane și stratul ierbos cu: iederă(Hedera helix), hamei(Humulus lupus), iarbă moale(Stelaria holostea), pochivnic(Asarum europaeum), toporași(Viola odorata), clopoței(Campanula persicifolia), lacrămioare(Convallaria majalis), umbra iepurelui(Asparagus officinalis), hăsmaciucă(Anthiriscus silvestris), turița mare (Agrimonia eupatoria).

2.6. Fauna

Animalele se diferențiază în funcție de climă, relief, și vegetație, astfel:

Fauna din ape:

-viermi inelați: lipitoarea(Hirudo medicinalis);

-moluște: scoica de baltă (Anodonta cygnea); scoica de râu (Unio pictorum), Dreissena polymorfa a migrat pe Prut din Dunăre și trăiește fixată pe cochiliile de Unio.

-crustacei: racul de râu (Astacus astacus);

-pești: somnul (Silurus glanis), bibanul, costrișul (Perca fluviatilis), plătica (Abramis brama), carasul, caracuda (Carassius carassius), știuca (Exos lucius), crapul (Cyprinus carpio), mreana (Barbus barbus), linul (Tinca tinca);

-amfibieni: broasca mare de lac (Rana ridibunda), broasca mică de lac (Rana esculenta), buhaiul de baltă cu burta roșie (Bombina bombina), buhaiul de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata);

-reptile: șarpele de baltă (Natrix tesselata), broasca țestoasă de lac (Emys orbicularis);

-păsări: nagîțul (Vanellus vanellus), stârcul cenușiu (Ardea cinerea), pescărușul râzător (Larus ridibundus), lișița (Fulica atra), rața mare (Anas platyrhyncos), cristeiul de baltă (Rallus aquaticus), barza albă (Ciconia ciconia), buhaiul de baltă (Botaurus stellaris);

-mamifere: bizamul (Ondatra zibethica), vidra (Lutra lutra);

Fauna din câmpie:

-insecte: greierul (Grylus campestris), lăcusta verde (Tettigonia viridisima);

-amfibieni: broasca râioasă (Bufo bufo), broasca râioasă verde (Bufo viridis);

-reptile: șopârla de câmp (Lacerta agilis), gușterul (Lacerta viridis), șarpele de casă (Natrix natrix);

-păsări: ciocârlia (Alauda arvensis), prepelița (Coturnix coturnix), potârnichea (Perdix perdix), dumbrăveanca (Coracias garrulus), prigoria (Merops apiaster), pupăza (Upupa epops), ciocârlanul (Galerida cristata), sticletele (Carduelis carduelis), cioara de semănătură (Corvus frugilegus), bufnița (Bubo bubo), cucuveaua (Athene noctua);

-mamifere: ariciul (Erinaceus europeus), cârtița (Talpa europea), șoarecele de câmp (Microtus arvalis), popândăul (Citelus citelus), hârciogul (Cricetus cricetus), iepurele (Lepus europaeus), dihorul (Mustela putorius), nevăstuica (Mustela nivalis);

Fauna de pădure

-insecte: cărăbușul de mai (Melolontha melolontha), rădașca (Lucanus cervus), croitorul mare (Cerambyx cerdo);

-amfibieni: broasca de pădure (Rana dalmatina), brotăcelul (Hyla arborea);

-păsări: fazanul (Phasianus colhicus), cucul (Cuculus canorus), mierla (Turdus merula), ciocănitoarea (Dendrocopos minor), gaița (Garrulus glandarius), privighetoarea (Luscinia luscinia), gaia roșie (Milvus milvus), huhurezul mic (Strix aluco);

-mamifere: căpriorul (Capreolus capreolus), veverița (Sciurus vulgaris), viezure (Meles meles), vulpea (Vulpes vulpes), lupul (Canis lupus), porcul mistreț (Sus scrofa).

Solurile

Pe teritoriul comunei, datorită caracteristicilor și distribuției factorilor pedo-climatici, se întâlnesc soluri zonale, dintre care cele mai răspândite sunt cernoziomurile și solurile cenușii de pădure. La acestea se adaugă solurile intrazonale halomorfe, cunoscute sub denumirea de sărături, cărora le aparțin solonețurile (sulfato-sodice) și solonceacurile (sulfatice). Gama solurilor zonale și intrazonale este completată de solurile azonale.

1.Solurile zonale:-Cernoziomurile levigate.

Din cele trei stadii de levigare ale cernoziomului (slab, moderat, puternic) pe teritoriul comunei se găsesc cernziomuri slab și moderat levigate. Acestea s-au format pe roci lutoase, luto-argiloase, argiloase și marnoase.

a)cernoziom de stepă incipient, slab levigat, cu eroziune neapreciabilă sau slabă, textură lutoasă, luto-nisipoasă pe material loessoid. Solul este bine structurat glomerular în orizontul de humus afânat și permeabil. Îl întâlnim pe

terasele cu înălțimi cuprinse între 10 și 110m (zona Trifești-Zaboloteni). Pe acest tip de sol dau rezultate bune culturile de grâu, porumb, floarea-soarelui.

b)cernoziom mijlociu levigatcu textură lutoasă luto-nisipoasă pe material loessoid, structurat glomerular în orizontul de humus. Acest tip de sol îl întâlnim pe dealurile Unchetea, Movilei, Moșanca, Câlcea, Grindul Poienii. Terenurile pot fi cultivate cu cereale, plante furajere și tehnice. Tot acest tip de sol vegetează în general păduri de stejar în care pot fi diseminate și alte specii.

c)cernoziom moderat levigat, format de obicei pe pe depozite loessoide, are o textură lutoasă sau luto-argiloasă. S-au găsit și argile, marne pe dealurile Rediul, Păuleni, Roșcani, Crucii,Morii, unde se cultivă cu eficiență grâul.

Cu o textură mijlocie mijlocie fină pe depozit loesside, luturi ușoare, au o structură glomerulară în orizontul de humus și se găsesc pe versanții dealurilor Roșcani-Rădeni. Pe aceste soluri cresc păduri cu: gorun, carpen, jugastru, frasin, livezi cu pruni, meri și culturi de sfeclă pentru zahăr, cartofi, floarea soarelui, porumb, in pentru fuior și cânepă. Pe dealul Turia se cultivă vița de vie cunoscută ca “vița de vie de Turia”.

2.Solurile intrazonale halomorfe (sărături)

În șesul Prutului datorită adîncimii mici, de 1,8-2,8 m, la cre se găsește pânza de apă freatică, se întâlnesc atât solonețuri cât și solonceacuri. Sărăturile albe (solonceacurile), se întind pe o suprafață de 100 ha (între Pietriș-Prut) din care 35 ha pășune, 25 ha fânețe și 40 ha teren arabil, care se cultivă cu orz, iarbă de Sudan, muștar, rapiță, sfeclă pentru zahăr. La Bahna lui Vodă, pe o arie de 1,70 ha sa găsit asociația vegetală Agrostio-Beckmannietum (iarba câmpului și ierboi de bahnă), asociație mai rar întâlnită în șesul Prutului. Solonețurile ocupă o suprafață de aproximativ 1,55 ha la locul numit Balta Stejarului. Concentația în săruri este mai mică dar alcalinitatea este mai mare, cu un pH de 8,5. Pe marginea mlaștinii se dezvoltă asociația vegetală Glycerio Sparganietum neglecti (buruienișuri lacustre cu buzdugan și rourică)

3.Soluri azonale genetic neevoluate

Acestea sunt soluri de luncă puternic erodate formate, în urma revărsării râului, prin solidificarea aluviunilor care nu mai sunt expuse inundației. Textura este lutoasă, luto-nisipoasă până la argiloasă pe material loessoid, iar structura glomerulară. Pe acest tip de sol, se cultivă cereale, legume, plante furajere și tehnice.

CAPITOLUL III ISTORICUL COMUNEI TRIFEȘTI

Case tipice

Arhitectura caselor țărănești din comună era simplă. Ea a evoluat de la casa cu o cameră și o tindă, la casa cu două camere, tindă la mijloc, pridvor și cerdac, având deregii încrustați cu motive naționale; apoi la casa cu trei-patru camere și balcon. Acoperișul era din paie sau stuf, uneori din șindrilă sau țiglă și foarte rar tablă. Acum majoritatea caselor noi sunt acoperite cu azbest. Cel mai bătrân meșter din sat știa să stufuiască casele în patru ape cu streașina așezată frumos “la scândură”. Casele nu aveau temlie de piatră, dar erau înconjurate la zidul exterior de o prispă de lut lată de 0,20-0,80 m, întreținută cu grijă de gospodină. Vrednicia țarancei consta în felul cum știa să “grijească casa”: lipitura să fie uniformă, văruiala fără pete de perie, muchiile drepte și brâiele trase fără mușcături. Nu se practicau zugrăveli decât la pereții exteriori și la magazii, făcute prin stropirea culorilor(roș, alb, albastru) pe fondul galben sau gri din lutișor și humă aduse de la Humărie-Prut. Modelul realizat prin scuturarea mâinii înmuiată în vopsea se numește “Zborul rândunelelor”.

Pe prispa casei, în zi de sărbătoare, se adunau rudele și vecinele și sporovăiau despre noutățile din sat. În zilele de lucru prispa era locul pentru soritul cepei și păstăilor de fasole. Interiorul era astfel distribuit: în dreapta, camera mare(de curat) unde se păstrează zestrea și se primesc oaspeții. De regulă această cameră este cea mai mare și nu are sobă. În stânga e camera de locuit. Pentru a fi încăpătoare are o sobă cu vatra lată, unde dorm copiii sau bătrânii. În loc de paturi se foloseau laițele(lavițele), făcute din scânduri(blănuri) bătute pe țăruși înfipți direct în pământ, așezate de-a lungul pereților. Pe ele se așezau mindire. Peste mindire gospodina întindea macaturi țesute de ea, din cânepă sau lână, iar peretele era acoperit cu un păritar țesut în scaune. Hainele le țineau la culme sau pe un cuier bătut în perete și acoperit cu prostire. Pe culme stăteau: berta, barizul și grimeaua, costumele naționale și fusta albă, cu broderie la poale, pe care le îmbrăcau femeile numai în zi de sărbătoare. Peste cămașă puneau fusta albă și apoi fusta creață, bluza și pe cap grimeaua, peste care purtau barizul negru iar în zilele de sărbătoare, casânca. Casele mai vechi aveau în interior o grindă groasă așezată perpendicular pe grinzile planșeului, pentru a asigura mai bine rezistența podului.

Pe grindă țineau: acte, fotografii, obiecte mai de preț și busuiocul, norocul casei. În lada de zestre, lada brasoveancă, stau frumos orânduite prosoapele, mileurile și cămășile de primenit. Adăugați un ștergar în jurul icoanei, o scoarță pe peretele principal, câteva fotografii de familie și iată- veți avea imaginea unei case țărănești din Trifești! Între fotgrfiile de pe pereti erau nelipsite tabloul lui Stefan cel Mare, în satul Rădeni și a lui A.I.Cuza, în celelalte sate.

CAPITOLUL IV.

POPULAȚIA ȘI RESURSELE DE MUNCĂ

4.1 Evoluția numerică a populației

Bogatul pământ românesc, unitar și armonios constituit, a fost întotdeauna un excelent mediu pentru viața oamenilor, prezența activă în toate timpurile istorice.

Încadrându-se organic populației țării noastre, locuitorii acestui așezământ și împrejurimulor sale sunt legați prin același mod de viață. Străveche prin strămoșii daci și romani a căror trasături de cultură materială și spirituală le-au dus mai departe, această populație care a rămas neclintit legată de cetatea Iașului, aproape de scurgerea ireversibilă a Prutului, a constituit vreme de un mileniu pavăză în fața curentelor migratoare. Apoi ea s-a alăturat grelelor și îndelungatelor lupte pe pe parcursul întregii istorii a neamului românesc, împotriva dominației și asupririi străine pentru recâștigare independenței naționale și a libertății sociale.

Cercetările arheologice, istorice, geografice și sociologice atestă prezența pe teritoriului comunei Trifești a unor așezări milenare, pe aceiași vatră suprapunându-se câteva civilizații preistorice, istorice și actuale, într-o perfectă continuitate a populației omogene geto-dacică, daco-romană și românească. Excluzând fluctuațiile temporare datorate unor momente istorice deosebite ( năvăliri, războaie ) se constată că tendința generală a evoluției demografice a fost de creștere continuă.

În tabelul nr.____ este prezentată evoluția numerică a locuitorilor comunei Trifești la recensămintele din anii

Din analiza tabelului nr___ rezultă următoarele:

4.2. Structura populației pe naționalități

Analizând structura populației pe naționalități se observă că populația de naționalitate română este dominantă, așa cum reiese și din tabelul nr____

Tabel nr ___

Repartiția populației pe naționalități la nivelul anului 2001

Repartiția populației pe confesiuni la nivelul anului 2002

Capitolul V. SITUAȚIA ECONOMICĂ A LOCALITĂȚII

Comuna Trifești are un profil economic preponderent agricol. Până în anul 1989, din volumul total al producției globale, aproape 52% reveneau agriculturii, 43% se realiza în sfera circulației mărfurilor și a serviciilor și numai circa 5% era asigurat de producția industrială. După 1990, volumul activităților economice a scăzut încât în structura acesteia a crescut ponderea agriculturii, deși unele activități intensive sau diminuat sau chiar au dispărut (creșterea animalelor în societăți cu capital de stat).

Din punct de vedere a zonării a producției agricole comuna se încadrează în zona a VI-a (Bivolari) favorabilă producției de cereale, lapte și legume.

Pentru aproape toate culturilor potențialul productiv al pământului exprimat în note de bonitare este peste media județului Iași (tabel aa)

Prin aplicarea unor tehnologii performante, inclusiv irigarea și fertilizarea, capecitatea de producție a solului poate crește cu peste 80%.

Suprafața agricolă a comunei este afectată de o serie de factori naturali nefavorabili, cum ar fi: salinitate, exces de umiditate, eroziune (Rădeni, Roșcani), alunecări, etc (tabelul nr. )

Tabelul nr.

Potențialul productiv al terenului agricol din comuna Trifești în note naturale și economice

-%-

Tabelul nr.

Suprafața afectată de factorii naturali nefavorabili solului(1996)

Aproape 80% din suprafața agricolă a comunei este afectată de unul sau mai mulți factori nefavorabili.Din suprafața salinizată, aproximativ 60% este teren amendabil.

Deși pe raza comunei sunt amenjate peste 5600 ha, în anul agricol 2001, nu s-au irigat decât 100 ha, deși anul agricol a fost secetos.

De asemenea lucrările de desecare sunt amenajate pe o suprafață de aproape 2300 ha iar cele de combatere a eroziunii pe aproape 1000 ha.

Din păcate, aceste amenajări nu sunt folosite la întreaga capacitate și în mod rațional, ceea ce afectează puternic producția vegetală.

5.2.1.Resursele de fond funciar și structura acestora

Comuna Trifești dispune de aproape 9500 ha fond funciar, din care aproape 75% este teren agricol. Din cele 7232 ha teren agricol, aproape 72% aparțin sectorului privat, respectiv gospodăriilor populației din cele 7 sate componente.

Tabelul nr.

Resursele de fond funciar ale comunei Trifești în anul 2001

Ca urmare a aplicării legii 18/1991, din cele aproape 9500 ha fond funciar și 5780 ha arabil existent în comună, fac obiectul proprietății private 6274 ha ( 66,1% ), din care 5204 ha agricol ( 72,0% ) și 4651 ha arabil ( 80,5% ). Restul terenului aparține societăților comerciale cu capital de stat, primăriei Trifești și altor instituții.

În comună s-au constituit aproximativ 2100 proprietăți, cu 41% mai mult decât numărul gospodăriilor. Rezultă deci că există gospodării cu mai mulți proprietari ( gospodării de 2 – 3 generații ), precum și proprietari cu domiciliu în alte localități, unii dintre ei fiind și acționari la societățile agricole cu capital de stat.

Marea majoritate a proprietarilor privați din comuna Trifești sunt organizați în exploatații asociative, după cum urmează: 8 asociați familiale fără personalitate juridică, 2 asociații cu personalitate juridică, o societate agricolă cu capital de stat, 5 sociatăți cu capital privat și 100 individuali. Ternul arabil al comunei Trifești este folosit diferențiat după tipul de proprietate și sistemul de exploatare.

Până în 1989, în structura culturilor, pe total comună, speciile extensive (cerealele) ocupau 60-62%, pentru ca în anii 1996-2001, același grup de specii să dețină 82-83%. Această extindere s-a efectuat în dauna culturilor tehnice, furajere și semincere, ca urmare a restrângerii unor ramuri de producție complementare.(Tabelul nr.)

Tabelul nr.

Structura culturilor din comuna Trifești

Cerealele păioase au ocupat în ultimii 2 ani între 30-50% din arabil, fenomen ce sa manifestat după 1989 în toate zonele țării. La acest grup de culturi, tehnologiile de producție sunt complet mecanizabile și mai bine cunoscute de agricultori.

În exploatațiile individuale, raporturile dintre speciile de cereale se inversează, în sensul că porumbul deține o pondere majoritara urmată de grâu.

La floarea soarelui, suprafețele cultivate

5.2.2. Modul de organizare a producției agricole la nivelul anului 2001

Tabel nr __

Marea majoritate a proprietarilor privați sunt organizați în exploatații asociative, după cum urmeză: 8 asociații familiale fără personalitate juridică, care dețin în exploatare 1126 ha teren agricol și 975 ha arabil și 4 societăți agricole cu personalitate juridică care au în exploatare 3359 ha arabil. Pe întreaga comună peste 93% din arabil este expoatat în forme asociative.

În continuare voi prezenta câteva date succinte despre aceste asociații agricole:

S.A. Agromec Trifești, asociație agricolă constituită din circa 150 de proprietari de teren agricol. Suprafața de teren pe care o deservește este de circa 400 ha. Dotarea cu mijloace mecanice este medie.

S.C. Iași Nord, are sediul la Popricani,

S.C. Automobilistul,

S.C. Motrif S.R.L.- societate cu capital româno-francez

S.C.Astra S.R.L.- asociație agricolă constituită din 100 proprietari de teren agricol.

S.C. Alimax S.R.L.

5.2.4. Baza tehnico – materială

În ceea ce privește baza tehnico – materială la nivelul comunei Trifești, în anul 2001 s-a înregistrat următoarea dotare, prezentată în tabelul de mai jos.

Baza tehnico – materială la nivelul comunei Trifești

Din situația de mai sus reiese pe tractor un număr de 261 ha , la un plug 280 ha, 473 ha la o semănătoare, la o combină 631 ha.

Dotarea cu mijloace tehnice nu este deocamdata la îndemâna propetarilor individuali si a asociațiilor agricole mici care au o putere economică destul de slabă .Din acest motiv se apelează în continuare la serviciile S.A Agromec ceea ce va mari si mai mult ponderea cheltuelilor cu mecanizarea, din totalul cheltielilor efectuate pe unitatea de produs.Pe de altă parte ,lipsa mașinilor sia a tractoarelor pentru efectuarea diferitelor lucări la tertmenele optime ,duce la diminuări importante ale productilor.

În ceea ce privește tehnologia aplicată la culturile cu pondere mare în structura culturilor din comuna Trifesti nu se poate afirma că există deosebiri esentiale în ceea ce privește elaborarea lor. Acest fapt este determinat pe de o parte de numărul relativ mare de specialiști agricoli existenți în comună și de tradiția culturilor respctive în zonă. Diferențele tehnologice apar în faza de apicare a acestora atunci când proprietarii individuali sau chiar asociațile agricole se confruntă cu lipsuri materiale, tehnici sau financiare .

Acesta duce la folosirea unor tehnologii "adaptate", mai simple, dar nu tot atât de eficiente, ceea ce influențează negativ recolta scontată.

Altă explicație a producților mai scăzute la unele culturi în exploatații mai mici este imposibilitatea elaborări unor asolamente corecte, datorită mărimii reduse a parcelelor și a structurii simple a culturilor.

Din multitudinea de agenți economici ai comunei, am selectat pe cei mai reprezentativi:

1.S.C. Popistar S.R.L. societate privată de comerț, microfermă de animale.

Comercializează produse alimentare și nealimentare, bar, cereale.

Managerul societății este domnul Popițanu Constantin.

2.S.C. Galimold S.R.L. produce și comercializează puieți altoi și portaltoi și butași de viță de vie portaltoi. Deține în folosință o suprafață de 10 ha, manager: domnul Bura Bercu.

3.S.C. Rom-Sir S.R.L.

Obiect de activitate: – comercializează produse alimentare și nealimentare en detail, produse cosmetice, băuturi alcoolice și răcoritoare.

Manageri: Romică Panaite și Adrian Sarcovici.

4.S.C. Titi-Frig S.R.L.

Obiect de activitate: reparații produse electronice și electrocasnice

Manager: Sîncu Constantin

5.S.C. Cobra S.R.L.

Obiect de activitate:

-comercializarea de produse alimentare, băuturi alcoolice și răcoritoare

-comercializează cu amănuntul obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte, confecții pentru femei și bărbați.

Administratori: Iacomi Ilie și Iacomi Rodica

6.S.C. Vascam S.R.L.-societate privată de comerț

Comercializează: produse alimentare și nealimentare, mărfuri en detail, confecții pentru bărbați și femei.

Manageri: Huțu Camelia și Huțu Vasile

7.S.C. Aquila S.R.L. Magazin mixt

Manager: Ursache Dumitru

8.S.C. Manco S.R.L.

Obiect de activitate: comerciazează produse alimentare și nealimentare, băuturi alcoolice și nealcoolice, răcoritoare.

Manager: Cazan Constantin

Cresterea animalelor

Încă din preistorie cresterea animalelor e ocupat un loc important în viața oamenilor fiind sursă de hrană, muncă și câștig. Documentele medievale consemnează dezvoltarea comerțului cu animale(oi. cai,boi) încă din secolul XV-lea. Renumiți erau boii moldovenești ciobănașii cu coarne mari și copite pietroase, rezistenți la drumuri lungi. La fel de căutați erau și caii moldovenești. Chiar Poarta Otomană prefera ca tribut cai moldovenești de unde și zicala islamică: “un tânăr persan și un cal moldovean”. Nu întâmplător stema județului Iași și a ținutului Prut aveau ca simbol calul, alături de capul de bou.

De-a lungul anilor statul încurajează pe crescătorii de animale prin: scutiri de dări, extinderea și protejarea islazurilor comunale, expoziții de animale și premierea exponatelor deosebite. Din a II-a jumătate a secolului al XIX-lea, când se extind suprafețele cultivate cu cereale, în dauna pășunilor, numărul de animale scade. Spre exemplificare vom consemna numărul de vite comparativ din anii 1900 și 1992.

În anul 1992 comuna Trifești avea un efectiv de animale mai mic decât înregistrau comunele Hermeziu și Roșcani în anul 1990. După aplicarea Legii fondului funciar din anul 1990 se observă o crestere a numărului de cai, fiind necasari țăranilor în muncilor agricole.

La 31 decembrie 1994 existau în comună 2149 bovine, 5726 oi, 24 capre, 793 cai, 2 magari, 342000 păsări, 200 iepuri, 350 familii de albine.

Zăvoiul, fânețele și pădurile ofereau condiții favorabile practicării albinăritului.

CAPITOLUL 6

6.1.Cultele religioase existente în localitate

Viața spirituală a localității

Populația comunei Trifești este în marea ei majoritate alcătuită din români ortodocși în proporție de 99%, restul de 1% aparținând altor culte. Populația participă la viața spirituală organizată de biserică, respectă tradițiile, în special cele legate de naștere, căsătorie dar și de moarte. Biserica a jucat un rol important în dezvoltarea culturii și deasemenea, în dezvoltarea învățământului și civilizației. Bisericile au fost și puternice locuri de trăire istorice.

Din documentele medievale reiese că în fiecare așezare, oricât de mică, există cîte o biserică, construită de regulă de propietarul moșiei. În anul 1888 comunele Roșcani și Trifești aveau 10 biserici.

Figura nr. Capela din Tabără

Cea mai veche este biserica din satul Rădeni cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. “O tradiție veche spune că biserica a fost construită pe vremea lui Ștefan cel Mare, în 1485, după luptele de la Roșcani și s-a numit Capela din Tabără. Aici a împropietărit voievodul Moldovei pe o parte din vitejii săi, așa cum reiese din cartea funduară scrisă pe o piele de vițel, care s-a pierdut“. Postamentul de la Sfânta masă din altar este făcut dintr-un trunchi de stejar, având o placă de lemn. Bătrânii spun că străjerii, de pe dealul Turia, care vegheau ținutul Prutului, au făcut altarul, ca loc de ofrandă și închinăciune.

Despre existența bisericii din satul Zaboloteni aflăm din "Mineiul pe luna ianuarie". "Acest Mineiu pe luna Ianuarie s-au dat la biserica de pe moșia Zaboloteni, ținutul Eși de Elena Sturdza, (născută Catarci), soția lui Grigorie Sturdza, la anul 1848".

Locuitorii satului Trifești si-au ridicat o biserică "din lemn împăiată cu vălătuci", amplasată pe dealul Curții. Lăcașul a fost distrus, iar apoi a fost construită o nouă biserică în anul 1912 din piatră, pe temelie de piatră și acoperită cu tablă. Biserica este în plan de cruce, cu pereții absidelor și ai altarului în exterior, cu cinci laturi, iar în interior semicirculare. Turnul

Figura nr.

clopotniței este așezat pe nartexul interior în formă de prismă cu baza pătrată și acoperișul piramidal. O caracteristică exterioară este brâul în relief răsucit din loc în loc și așezat deasupra ferestrelor.

Hramul bisericii este la Sfinții Apostoli Petru și Pavel.

Biserica din satul Hermeziu este construită din cărămidă pe temelie de piatră și acoperită cu tablă, pereții sunt simpli fără ornamentații, fără pictură murală, iar tavanul este oval.

Figura nr.

Pictura icoanelor este executată în stilul neobizantin din secolul XVIII. În jurul icoanelor sunt rame frumos sculptate si placate cu aur. A fost sfințită la 31 august 1839, având ctitori pe Costache și Maria Negruzzi. Hramul bisericii este la Sfinții Împărați Constantin și Elena.

În jurul bisericii sunt orânduite mormintele ctitorilor și familiei lor: Leon C. Negruzzi (1840-1890), Anna L. Negruzzi(1849-1929), Constantin Negruzzi (1808-1868), George C. Negruzzi (1849-1890), Anna Sturdza (1852-1939), Sanda Racovitză (1911-1912), Leon C. Negruzzi (1872-1875).

Figura nr. Piatra funerară de pe mormâtul lui C. Negruzzi

CAPITOLUL VII

Învățământul, cultura, sănătatea

7.1. Învățământul

La sfârșitul secolului al XIX-lea existau în comună 5 școli cu 191 elevi și 5 învățători. Cea mai veche este unitatea școlară din Rădeni care funcționa în 1865 cu 32 de elevi. În satul Damachi, școala primară este înființată în 1867 de către negustorii evrei cu un număr de 59 elevi. În satul Hermeziu școala este înființată în anul 1868 cu strădania lui Costache Negruzzi, aceasta funcționa cu 25 de elevi; la Căuești în anul 1880 frecventau școala 15 elevi. Dinamica dezvoltării învățământului în comună poate fi urmărită din următorul tabel:

Tabelul – Dinamica dezvoltării învățământului în comuna Trifești în perioada 1868-2001.

Numărul de elevi inscriși atinge cifra cea mai mare in 1989 când clasele funcționeaza cu serii paralele , treapta I de liceu, si clasa a XI-a seral.

Din anul 1990 recensământul copiilor inregistrează o scădere considerabilă a numărului acestora, așa incât in satele comunei se lucreză in clase simultane. Din 1998-1999 numărul elevilor este in creștere datorită migrației către sate a populației de la oraș, dar si dinspre zonele miniere din Valea Jiului către satele din comună.

Până in 1940 în comună erau numai școli primare.Din acest se infiinteaza cursuri complementare (clasele V-VI). Reforma din anul 1948 introduce cursuri gimnaziale obligatorii (V-VII), din 1968 se generalizează învatământul de 8 clase, iar din 1972 invătământul de 10 clase. Pentru școlarizarea elevilor din satele comunei fără școala gimnazială s-au inființat internate școlare la Hermeziu (1953-1957) si Trifești (1972-1980).

Reforma lui Spiru Haret a implicat mai puternic dascălii în viața satelor, devenind nu numai îndrumătorii școlarilor, ci si adulților. Programa școlară îmbogațită continuu, crește exigența procesului de instrucție si educație.

În 1899 la școala din Hermeziu se preda si religia. La aritmetica elevii învățau împărțirea numerelor zecimale, fracțiile ordinare, divizibilitatea numerelor, noțiuni de geometrie și altele. Pentru dezvoltarea judecății și a gândirii se punea accent deosebit pe exerciții de calcul mental.

Figura nr.

În anul 1900, la cursul primar se preda: cititul – scrisul, aritmetica (calculul cu mașina rusească), istoria, religia, cultura plantelor, a viței de vie, a pomilor fructiferi, școala fiind deservită de un servitor retribuit.

Așa cum reiese din procesele verbale de inspecție, dascălii satelor s-au ocupat de îmbunătățirea bazei materiale a școlii. Pentru ridicarea măiestriei pedagogice, cadrele didactice au desfășurat activități în comisiile metodice și cercurile pedagogice, prin cursuri de perfecționare, grade didactice, prin lucrări științifice ținute în cadrul "Zilelor Școlii".

Figura nr.

Actualmente în comuna Trifești funcționează 7 școli generale dintre care 3 cu clasele I – VIII și 4 cu clasele I – IV cu 38 de clase și 736 elevi și 5 grădinițe cu 8 grupe,respectiv 184 copii, prognozându-se pentru anul viitor o creștere a numărului de elevi cu 0,5%.

Rețeaua de învățământ este deservită de un număr de 58 de cadre, cu pregătire medie și universitară, dintre care 8 educatoare, 22 învățători și 27 de profesori și 8 îngrijitori.

Cu elevi talentați s-au desfășurat activități în cercurile pe obiecte, finalizate cu albume, expoziții, colecții și concursuripe diferite teme. S-au evidențiat elevii din cercurile: Sanitarii pricepuți, Prietenii naturii, Tinere condeie, Căutătorii de comori, Micii pietoni, Prietenii grănicerilor.

Figura nr.

Și, dacă dragostea pentru locurile natale și pentru trecutul neamului a găsit ecou și în rândul tinerilor sperăm ca aceștia nu vor zdrobi ciobul de lut, tăinuit de mii de ani pe platourile dealurilor, ci îl vor așeza cu grijă în muzeul satului, acolo unde se cuvine sa stea.

7.2. Cultura

Viața culturală a comunei este dominată de personalitatea scriitorului Costache Negruzzi și urmașii acestuia: Iacob, Leon, Bob, în jurul cărora s-au polarizat spirite luminate ale vremii: prieteni, colaboratori, confrați în ale scrisului.

Unici în felul lor, deși nu l-au depășit pe creatorul nuvelei istorice, au evocat cu nostalgie amintirile de la Trifeștii-vechi, sau au depus cu pioșenie, în cimitirul bisericii osemintele acelora care s-au unit cu veșnicia.

Chiar dacă negruțeștii s-au stins, faclia aprinsă de ei continuă să ardă, întreținută de intelectualii satelor prin: serbările școlare, serbările câmpenești, activitățile cu străjerii, cu premilitarii, cu pionerii sau șezătorile culturale. Cunoscute sub numele de șezători culturale, cursuri țărănești, cursuri pentru adulți, cursuri agro-zootehnice sau universități cultural-științifice, aceste au antrenat un număr mare de intelectuali din comună și personalități cultural științifice din județ.Activitățile urmăreau cunoasterea și respectarea legislației, a istoriei locale și nationale, stimularea interesului pentru informație.

7.3.Sănătatea

În comuna Trifești există un dispensar amenajat corespuntător, într-o clădire construită în anul 1921 naționalizată, deservit de 3 medici, 1 asistentă și 2 îngrijitori. Clădirea dispune de 3 cabinete de consultații, o sală de tratamente și un cabinet stomatologic.

În trecut exista un dispensar și în satul Roșcani care s-a desființat în anul 1968 odată cu unificarea comunei Roșcani cu Trifești. Oamenii din comună au fost consultați și au dialogat cu prestigioase cadre medicale cum ar fi prof. dr. Gheorghe Chipail, prof. dr. Vladimir Carasievici, conf. dr. Mihai Șalaru.

Capitolul 8

Activitatea politică și etico-juridică din localitate

În ceea ce privește frecvența și natura încălcării normelor juridice, pot spune că populația comunei este în general ordonată și liniștită, numărul dosarelor penale întocmite anual de Poliția comunei este de 35.

Numărul de amenzi aplicate anual pentru încălcarea regulilor de conviețuire socială și de trafic pe drumurile publice, este de aproximativ 205, cele mai multe fiind aplicate pentru încălcarea normelor de circulație pe drumurile publice, pentru furturi, scandaluri sau bătăi.

Se manifestă o diminuare a numărului de conflicte ce au ca obiect propietatea asupra pământului.

.

1.Activitatea politică

Formațiunile politice existente în comuna Trifești și care au reprezentanți în unele funcții din aparatul de conducere al localității sunt: P.S.D.,P.N.L, P.U.N.R.

P.S.D. numără cei mai mulți membri(la alegerile din 2000 au obținut 85% din voturi) urmat de P.N.L. și P.U.N.R. Din populația cu drept de vot, aproximativ 15% sunt membri ai diverselor partide politice.

Activitatea partdelor politice se desfășoară normal, fără animozități deosebite între membrii acestora, iar acțiunile de obturare a vreunui partid sunt rare și slabe în intensitate.În general, opinia oamenilor din localitate este aceea că important este omul și nu partidul care îl reprezintă, fapt demonstrat și cu ocazia alegerilor trecute.

Figura nr.

CAPITOLUL XI.

MONUMENTE ISTORICE DIN COMUNA TRIFEȘTI

Având în vedere faptul că, comuna are o suprafață mare și un număr de 7 sate dar și importanței istorice pe care o are, există mai multe monumente. În continuare voi prezenta fiecare monument în parte:

În satul Rădeni, monumentul eroilor a fost ridicat în anul 1938, luna mai, sub înțeleapta domnie a Maestății sale Regele Carol II, sub arhipastoria I.P.S. Mitropolit Nicodim, Ministrul Cultelor și Artelor Victor Iamandi, Prefect Județ Iași Carcaș Sava, Pretor Plutonier Turia I. Prică, Primar Comuna Roșcani Grigore Manea. Poartă inscripția: "Presărați pe-a lor morminte/ Ale laurilor foi/ Ridicați pe piramida/ Nemuririi faima lor".

Figura nr.

În satul Trifești monumentul eroilor se găsește situat actrualmente în fața primăriei și poartă inscripția "Recunoștință veșnică eroilor căzuți în războiul din 1941-1945". A fost ridicat în anul 1949 în memoria celor 40 de soldați căzuți pe câmpul de luptă.

În satul Hermeziu monumentul eroilor este situat în curtea bisericii și poartă inscripția "Pro Patria 1940-1945 eroilor din Hermeziu pioasă recunoștință și veșnică pomenire". A fost ridicat în anul 1951 și inaugurat în anul 1952.

Figura nr.

În satul Roșcani în curtea școlii, la fostul conac al boierului Manea se găsește situat monumentul eroilor, ridicat în anul 1937 având încrustată inscripția "Recunoștință eroilor căzuți pentru întregirea neamului 1916-1918". A fost singurul monument din comuna Trifești căruia în perioada comunistă crucea a fost înlocuită cu steaua sovietică, dar care după 1989 a revenit la vechea formă.

Figura nr.

Concluzii și recomandări privind perfecționarea vieții economice și a relațiilor sociale din comuna Trifești

-În spațiul rural și în primul rând agricultura, asocierea și cooperarea găsesc câmp larg de utilitate datorită avantajelor pe care la asigură în raport cu activitățile individuale.

-Experiența multiseculară a României în existența, funcționarea și dezvoltarea formelor de întrajutorare în agricultură, relevă aportul deosebit pe care îl aduce cooperația și asocierea în soluționarea problemei agrare.

-Mediul rural s-a caracterizat, în perioada ce a urmat anului 1989, printr-o scădere a sporului natural al populației, dar și printr-o reducere simțitoare a numărului de plecări înregistrate de la sate către orașe, datorită incertitudinilor din ce în ce mai mari în privința asigurării locuințelor și a locurilor de muncă în mediul urban.

-Comuna Trifești este o veche așezare românească care dispune de condiții naturale favorabile dezvoltării vieții omenești pe aceste meleaguri.

-În prezent în comuna Trifești există două forme de propietate asupra pământului: propietatea privată, care aparține unor persoane individuale, și propietatea publică, care aparține statului (această situație este valabilă mai ales în cazul pădurilor).

-Comuna dispune în prezent de condiții necesare pentru o mai bună organizare a activității economico-sociale, în vederea ridicării nivelului de viață material și spiritual al locuitorilor.

Recomandări

-În condițiile actuale din România, când mica exploatație agricolă de subzistență nu poate fi viabilă, asocierea și cooperarea reprezintă căi rapide și mai puțin costisitoare pentru societate, în redresarea agriculturii.

-Funcționând pe principiile economiei de piață, cooperația rurală poate fi organizată în numeroase domenii ce vizează: producția primară, aprovizionarea, prelucrarea, depozitarea, și comercializarea produselor agricole, servicii, credite agricole.

-Există o diversitate de posibilități de rezolvare a problemelor valorificării produselor agricole, dar condiția obligatorie rămâne în toate cazurile, luarea în considerare a realităților existente, iar măsurile ce vor fi înreprinse pentru dezvoltarea agriculturii, trebuie să fie diferențiate în funcție de condițiile geografice-naturale, economice și sociale.

-În condițiile din zona studiată, dezvoltarea rurală trebuie să asigure, înainte de toate, stabilitatea populației, strategie bazată pe: consolidarea și prosperitatea gospodariei țărănești, conservarea terenurilor agricole, menținerea și modernizarea actităților agricole specifice, asigurare calității vieții populației prin implantarea sau modernizarea infrastructurilor și echipamentelor specifice, creșterea gradului de informare și instruire a populație, protecția mediului, conservarea pădurii și asigurarea echilibrului agro-silvic.

-Acordarea de compensații producătorilor agricoli din zonele defavorizate pentru dezavantajele de ordin natural, în vederea diminuării dezechilibrelor regionale.

-Acordarea de credite avantajoase producătorilor agricoli trebuie să se facă diferențiat, în raport cu indiciide apreciere a activității agenților economici (solvabilitate, lichiditate financiară, rentabilitate), cu natura activității pentru care se solicită, acordându-se prioritate creditelor pentru investiții în obiective noi, modernizări, tehnologii performante, sectoare și produse deficitare cu dezvoltarea zonală a agriculturi.

-Conceperea unui sistem fiscal carea să conducă la sisținerea gospodăriilor țărănești viabile, a zonelor defevorizate, la dezvoltarea unor ramuri de importanță majoră pentru economia națională.

-Efectuarea lucrărilor agricole de bună calitate, în vederea cultivării pământului și protecției solului, dezvoltarea sectorului pomicol și a celui zootehnic.

-Întreținerea și modernizarea drumurilor și dezvoltara rețelelor tehnico-edilitare necesare.

-Marcarea traseelor turistice și amenajarea unor puncte turistice, în vederea implementării în zona agroturismului

Direcțiile amintite mai sus, în materie de gospodărie și dezvoltare economică, sunt optimiste și mobilizatoare.

Rămâne ca spiritul gospodăresc și munca plină de dăruire a locuitorilor comunei să înfăptuiască sau chiar să depășească aceste acțiuni care vor conduce în final la transformarea comunei Trifești întru-un mic centru agricol și turistic

Casa memorială "Constantin Negruzii" din satul Hermeziu, comuna Trifești, județul Iași datează de la începutul secolului al-XIX-lea, din vremea în care, în 1807, Dinu Negruț (tatăl scriitorului Constantin Negruzzi) primește, la căsătoria cu Sofia Hermeziu, ca zestre, moșia Trifeștii Vechi.

În cazul familiei Negruzzi putem vorbi de un ansamblu de ctitorii: alături de biserică, de localul pentru primărie și de casă, de fapt un conac, în care generații de negruzziști și-au petrecut vacanțele școlare sau în care se retrăgeau din viața tumultoasă a orașului, în 1870, Iacob Negruzzi construiește un edificiu căruia îi dă destinația de școală care și astăzi îi poartă numele.

Conacul a aparținut familiei până în anul 1949 când, distrus de război, este preluat și transformat în sediu al unei gospodării agricole colective, în spațiul ei fiind adăpostită, un timp, o grădiniță de copii.

Muzeul Literaturii Române din Iași restaureză casa în anii 1993-1995, reconstituind muzeografic vița și activitatea acestei familii de cărturari, achiziționând noi valori de patrimoniu care, adăugate celor existente sau primite de la donatori devi exponatele actualei case memoriale, inaugurată la data de 7 octombrie 1995.

Casa memorială cuprinde: o expoziție documentară și reconstituirea muzeografică a patru camere memoriale.

Holul central în care este amenajată expoziția documentară însumează manuscrise, cărți ediții prime și cu autografe, fotografii edite și inedite de la urmașii familiei, obiecte care le-au aparținut scriitorilor expuse în vitrine, numeroase extrase din operele lor, precum și din cele ale exegeților acestora, fișe bio-bibliografice și genealogice, tablouri și portrete în ulei sau busturi în ghips, toate construind imaginea vie a a unei dinastii însemnate a culturii române, locul central avându-l cel mai important dintre ei, Constantin Negruzzi, autorul nuvelei "Alexandru Lăpușneanu".

Camerele memoriale, amenajate cât mai aproape de destinația lor inițială, vorbesc despre universul casei unui rafinat intelectual: salon de muzică, bibliotecă-birou, sufragerie, dormitor, fiind puse în evidență: piese de mobilier (parte din cel al casei), instrumente muzicale, între care flautul lui Iacob și pianul la care cânta Leon, fotografii, portrete ale membrilor familiei sau ale prietenilor, covoare, piese de iluminat, piese originale pentru sufragerie, martore ale vizitelor unor prieteni ai familiei între care domnul Moldovei-Mihail Sturza, scriitorul și omul politic Mihail Kogălniceanu, V. Alecsandri, precum si numeroși actori și muzicieni: Matei Millo, Nicolae Luchian, Natalia Șuțu, Eduard Claudella, etc.