Dezvoltarea Social Economica In Profil Teritorial. Studiu DE Caz Judetele Braila Si Galati

INTRODUCERE

Capitolul I. Evaluarea dezvoltării din punct de vedere social, economic și ecologic

Concepte noi în dezvoltarea social – economică

1.2. Indicatorii macroeconomici

1.3. Indicatorii dezvoltării durabile

Capitolul II. Aspecte social-economice și de mediu în profil teritorial

2.1. Județul Brăila

2.1.1. Condiționări de mediu

2.1.2. Populația și forța de muncă

2.1.3. Economia

2.1.4. Starea factorilor de mediu

2.2. Județul Galați

2.2.1. Condiționări de mediu

2.2.2. Populația și forța de muncă

2.2.3. Economia

2.2.4. Starea factorilor de mediu

Capitolul III. Fundamentarea strategiei de dezvoltare durabilă.

Studiu de caz: Strategia de dezvoltare durabilă în domeniul mediului în Județul Brăila

3.1. Cerințele dezvoltării durabile

3.2. Obiective generale

3.3. Obiective specifice

3.3.1. Obiective specifice pe termen scurt

3.3.2. Obiective specifice pe termen mediu (2010)

3.3.3. Obiective specifice pe termen lung (2020)

3.4. Măsuri de implementare

3.5. Resurse necesare

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

Pagi ni 40

=== DEZVOLTAREA SOCIAL-ECONOMICA ÎN PROFIL TERITORIAL.STUDIU DE CAZ JUDETELE BRAILA ŞI GALATI ===

INTRODUCERE

În anul 1998 a fost aplicată la nivelul României o nouă împărțire teritorială, cu scopul de a se crea îmbunătățiri și facilități în coordonarea dezvoltării regionale a țării, acțiune amplă și pe termen lung de care România a fost condiționată pentru aderarea la Uniunea Europeană. Astfel au fost create cele opt regiuni de dezvoltare, în fapt structuri cu rol limitat, acela de a aloca fondurile PHARE de la UE, pentru dezvoltare regională, și de a interpreta și cerceta statistici regionale. De asemenea, regiunile de dezvoltare coordonează proiecte infrastructurale regionale și au devenit membre ale Comitetului Regiunilor când România a aderat la UE, în 2007. Ele nu sunt unități administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord liber între consiliile județene și cele locale.

Județele Brăila și Galați fac parte din Regiunea de dezvoltare Sud-Est, Brăila fiind centrul coordonator al acesteia.

La nivelul administrativ al celor două județe au fost elaborate strategiile de dezvoltare durabilă în variate domenii (economie, societate, probleme edilitare, educație, sănătate, mediu),

Începând din 1999, instituțiile publice și private din România au obținut acces la fondurile europene PHARE pentru dezvoltare regională. În județele Brăila și Galați, în ultima perioadă de finanțare (2004-2006) au fost acordate fonduri pentru implementarea politicilor de mediu și pentru sprijinirea IMM-urilor. Strategiile de dezvoltare pe termen scurt, mediu și lung acoperă intervalul 2007-2025, timp în care se intenționează ca obiectivele impuse de aderarea la Uniunea Europeană să fie îndeplinite.

Scopul lucrării de față este acela de a evidenția și evalua demersurile efectuate de autoritățile județelor Brăila și Galați în vederea alinierii la cerințele structurilor europene privind dezvoltarea durabilă.

Capitolul I. Evaluarea dezvoltării din punct de vedere social, economic și ecologic

1.1. Concepte noi în dezvoltarea social – economică

Tema dezvoltării este strâns legată în special de științele sociale și de economie. Creștere și dezvoltare sunt termeni pe care economia îi împrumută din limbajul cotidian. Prin creșterea economică se înțelege tocmai creșterea Podusului Intern Brut (PIB), care măsoară productia de bunuri și servicii apreciate la prețurile pieței. Azi se numesc teorii ale creșterii acelea care analizează modul în care crește un șistem economic în materie de venit.

Conceptul de dezvoltare și originea unei ramuri speciale a științelor sociale numită economia dezvoltării, coincide, din punct de vedere istoric, cu procesul de decolonizare care a caracterizat mai multe țări din emisfera sudică. În această viziune, tema privește, în principal, subdezvoltarea, adică acele condiții care caracterizează țările care au o rată de creștere mică. O interpretare mai modernă folosește în schimb termenul de dezvoltare pentru a include in procesul de creștere o serie de categorii nu neapărat economice, precum și aspectele sociale sau posibilitatea de a avea acces la instruire calificată.¹

De-a lungul anilor s-a abandonat treptat viziunea economicistă, care măsura dezvoltarea numai prin intermediul valorilor PIB pe cap de locuitor și punea accentul numai pe bunăstarea omului. Acestei prime faze, îi urmează o a doua, în care dezvoltarea trebuia sa fie “socială” și deci să nu mai fie legată numai de creșterea venitului, ci și de o serie de variabile sociale considerate esențiale pentru proces.

În ultima vreme, având în vedere variațiile prețurilor de la o țară la alta se apelează la un concept: Puterea Standard de Cumpărare (PS-C), care se calculează nu în moneda țării respective, ci intr-o monedă comună artificială.

Punctul final al procesului este dezvoltarea durabilă. Este vorba de un ansamblu de mai multe componente, în care categorii diferite precum durabilitatea și dezvoltarea dau viața unei uniuni complexe, în anumite privințe contradictorie, dar cu siguranța bogată în puncte de referință și sugestii.

Expresia “dezvoltare durabilă” a devenit foarte populară spre sfârșitul anilor ’80. Într-adevăr, în 1987 a fost publicat Raportul Bruntland, elaborat în cadrul O.N.U. Raportul prezintă rezultatele unei comisii de studiu prezidată de Gro Harlem Bruntland, prim-ministru al Norvegiei. Acest document, altfel cunoscut ca Our Common Future (Viitorul Nostru Comun), a avut și continuă să aibă un important rol orientativ. Conform acestuia, dezvoltarea este durabilă dacă satisface nevoile generațiilor prezente fără a compromite posibilitățile generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi.

Dezvoltarea durabilă reprezintă un concept cu semnificatii multiple, a cărui adoptare actualmente acceptată în totalitate este justificată din mai multe puncte de vedere, respectiv:

1. Constituie o soluție a ecuației populației în creștere spațiu limitat, noțiunea de spațiu incluzând totalitatea disponibiliăților de resurse (substață și energie). Dezvoltarea durabilă propune un model bazat pe caracterul limitat al resurselor. Cu toate acestea, semnificația limitelor nu trebuie înțeleasă în sens absolut.

2. Eliberează modul de conducere al proceselor economice de o serie de erori care au stat la baza producerii dezechilibrelor, cum sunt:

acceptiunea conform căreia viitorul este un dat, evenimentele decurg într-o desfășurare mai mult sau mai puțin favorabilă pentru om, dar fară a exista un pericol major la adresa întregii umanități;

neglijarea justiției sociale și a protecției mediului;

subapreciarea rolului stategiilor de dezvoltare, fundamentate științific

favorizarea concentrării puterii politice și economice, actualul proces de globalizare fiind un bun exemplu în acest sens;

îndepărtarea dezvoltării de nevoile reale ale oamenilor;

cheltuielile militare foarte ridicate;

creșterea economică acceptată ca scop în sine, fără a lua în considerare finalitatea social-umană;

dezvoltarea poate fi realizată numai cu ajutor extern, idee inoculată în special țărilor mai puțin dezvoltate pentru a se asigura dependența, respectiv, controlul celor dezvoltate

modul de eradicare a sărăciei care nu s-a axat pe o redistribuire juridicioasă a venitului, ci numai pe creșterea cheltuielilor publice;

Între 3 și 11 iunie 1992, are loc, la Rio de Janeiro, Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare (U.N.C.E.D. – United Nations Conference on Environment and Development). Este adus din nou, în prim plan conceptul de dezvoltare durabilă, reprezentând “o noua cale de dezvoltare care să susțină progresul uman pentru întreaga planetă și pentru un viitor îndelungat”.

S-a afirmat de mai multe ori că dupa Rio omenirea va trebui sa fie alta, să gândeasca altfel și să acționeze în alt mod. A fost o conștientizare a conducătorilor de state și a opiniei publice, în general, că protejarea mediului și a naturii nu este o fantezie a unor romantici, ci o necesitate stringentă de acționare imediată pe planuri diverse. Scopul declarat al Conferinței Secolului a fost stabilirea unei noi strategii a dezvoltării economice, industriale și sociale in lume, cuprinsă sub numele de dezvoltare durabilă.

Agenda 21, unul din cele cinci documente aprobate la Rio, analizează premisele și poșibilitățile de punere în aplicare a principiilor din Declarația Conferinței. Este o lucrare amplă, împărțită în patru secțiuni care se referă la:

Dimensiunile sociale și economice;

Conservarea și gestionarea resurselor în scopul dezvoltării;

Întărirea rolului principalelor grupe;

Mijloacele de execuție.

Ca urmare a Conferinței de la Rio, punctul de vedere larg acceptat referitor la soluția pentru ieșirea din impas este așadar cel de dezvoltare durabilă, viabilă, în cadrul căreia se urmărește interacțiunea și compatibilitatea celor patru sisteme: economic, uman, ambiental și tehnologic.

1.2. Indicatorii macroeconomici

Indicatorii macroeconomici măsoară fluxurile economice și reflectă identitatea relației producție – venituri – cheltuieli.

Principalii indicatori macroeconomici calculați în Sistemul Conturilor Naționale sunt:

1. Produsul intern brut (PIB) reflectă valoric, producția finală de bunuri și servicii obținute de către toți agenții economici (autohtoni și străini) care-și desfășoară activitatea în interiorul țării, destinate consumului final. Acest indicator exprimă mărimea valorii adaugate brute a bunurilor materiale și serviciilor produse în interiorul țării și ajunse în stadiul final al circuitului economic. PIB se determină fie prin însumarea valorilor adăugate brute ale tututor bunurilor create de agenții economici din interiorul țării într-o perioadă determinată (un an), fie prin scăderea din produsul global brut a consumului intermediar, astfel: PIB = Σ VABi sau PIB = PGB –Ci, unde ‚i” reprezintă sectoarele conomiei, iar Ci – consumul intermediar.

2. Produsul global brut (PGB) reflectă valoarea totală a bunurilor materiale și a serviciilor, cu caracter marfar și nemarfar, obținute într-o perioadă de timp (1 an), în cadrul subsistemelor economiei naționale. Produsul global brut răspunde unor cerințe reale de cunoaștere macroeconomică privind corelațiile care se formează între diferite ramuri, subramuri și activități. El se calculează ca suma a producției brute de bunuri materiale și servicii din toate sectoarele, adică prin însumarea consumului final și a celui intermediar.

3. Produsul intern net (PIN) sintetizează suma valorilor adăugate nete ale bunurilor materiale și serviciilor finale produse de către toți agenții economici (autohtoni și străini) care acționează în interiorul țării, într-o perioadă de timp (de regulă un an), astfel: PIN = Σ VAN.

4. Produsul național brut (PNB) reprezintă valoarea adaugată brută a tuturor bunurilor materiale și serviciilor finale provenite din activitățile agenților economici naționali, obținute atât în țară cât și în afara acesteia, în decursul unei perioade de timp (un an). PNB se determină prin scăderea din PIB a valorii adăugate brute realizate pe teritoriul național de către agenții economici străini (VABS), la care se adună valoarea adaugată brută realizată de agenții economici naționali care iși desfășoară activitatea pe teritoriul altor state (VABNS), astfel: PNB = PIB – VABS + VABNS.

5. Produsul național net (PNN) reprezintă expresia bănească a valorii adăugate nete obținute de agenții economici naționali, atât pe teritoriul țării, cat și în afara acesteia și se determină prin scăderea din PNB a amortizării capitalului fix (A), astfel: PNN = PNB – A. PNN se mai poate calcula adăugand la PIN soldul, pozitiv/negativ, (±M) dintre VAN obținută de agenții economici naționali în străinătate și VAN obținută de agenții economici străini pe teritoriul unei țări astfel: PNN = PIN ± M. Dacă PNN este evaluat la prețurile factorilor, atunci el reflectă venitul național.

6. Venitul național (VN) sintetizează veniturile obținute de către proprietarii factorilor de producție prin care se recompensează aportul acestora la producerea bunurilor materiale și serviciilor. VN poate fi considerat și ca indicator ce exprimă veniturile din muncă și din proprietate care decurg din producția bunurilor economice. De asemenea, el reflectă și utilizarea veniturilor pentru cumpărarea de produse și servicii de consum și pentru economisire. Ținând seama de cheltuielile agenților economici, determinarea venitului național pornește de la PNB evaluat la prețurile pieței (PNBpp) din care se scad alocațiile pentru consumul de capital fix precum și impozitele indirecte (Ii) și se adaugă subvențiile de exploatare (Se).

1.3. Indicatorii dezvoltării durabile

Dezvoltarea durabilă este forma de creștere economică care satisface nevoile societății în termeni de bunăstare pe termen scurt, mediu și lung. Pentru a cuantifica și a avea o imagine corectă a dezvoltării durabile, se impune dezvoltarea unui sistem de indicatori.

Indicatorii de dezvoltare durabilă sunt în masură să ne dea informații amănunțite referitoare la trecut și la prezent, făra a fi totuși, asociate în vreun mod cu contabilitatea națională economică.

Primele incercări de a stabili indicatori în această direcție au privit mai mult dezvoltarea umană în termeni generali, decât durabilitatea dezvoltării înseși.

1. Indicele Dezvoltării Umane (Human Development Index) este calculat anual de U.N.D.P; o organizație a Națiunilor Unite care se ocupă de programele de dezvoltare. Indicele a fost dezvoltat începând cu 1990 și de-a lungul anilor, a fost modificat, chiar dacă nu esențial. În prezent Indicele Dezvoltarii Umane este constituit de media a trei indicatori:

Evoluția nivelului de trai;

Gradul de instruire apreciat prin alfabetizare (2/3) și durata învătământului (1/3)

Produsul intern brut pe cap de locuitor.

Indicele este un prim pas important în realizarea indicatorilor care să permită o abordare mai completă și complexă a temei dezvoltării umane. În acest context, trebuie subliniat un aspect deosebit de important. Măsurile referitoare la venitul pe cap de locuitor sunt caracterizate de un indice de variabilitate scăzută, adică de o variație slabă față de valorile medii, comparativ cu ceea ce se întămplă în cazul indicatorilor care se referă la instruire sau la evoluția nivelului de trai. Din punct de vedere al produsului intern brut pe cap de locuitor țările se aseamănă mai mult decât sub alte aspecte. Există țări care în comparația dintre indicele dezvoltării umane și indicatorul tradițional, reprezentat de produsul intern brut pe cap de locuitor, pierd până la 50 de poziții în clasament. O comparație între cei doi indicatori nu evidențiază însă existența unei corelații. U.N.D.P. a considerat întotdeauna construcția acestui indice ca fiind în curs de finisare.

U.N.P.D. a dezvoltat recent o nouă inițiativă importantă, lansată de Development Watch (Observatorul Dezvoltării) cu scopul declarat de a monitoriza progresele făcute în direcția dezvoltării durabile. Întregul ansamblu de indicatori la care lucrează Națiunile Unite este aplicat, cu titlu experimental, în opt țări și cuprinde o mare varietate de indicatori împărțiți pe patru domenii: aspecte economice, sociale, instituționale și referitoare la resursele naturale și la mediu.

Pentru fiecare dintre aceste domenii au fost elaborați mai mulți indicatori, împărțiți, la rândul lor, în trei mari grupe:

Indicatori de tendință;

Indicatori de stare;

Indicatori de răspuns, care permit o evaluare a posteriori a măsurilor adoptate.

2. Indicele bunăstării economice durabile este cel mai complet și cel mai bun indice pentru aprecierea nivelului de trai. Acesta a fost deja calculat în Germania, Marea Britanie, Danemarca și Austria integrând informații privind consumul personal, repartiția veniturilor pe un an, șomajul, accidentele de circulație, poluarea factorilor de mediu și poluarea sonoră, pierderea de teren pentru urbanizare, epuizarea resurselor regenerabile, utilizarea energiei nucleare, emisiile de gaze care afectează stratul de ozon și de ‚gaze de seră”, fomarea brută a capitalului și creditele externe. Principala deficiență a indicatorului rezultă din faptul că acesta integrează variabile diferite de la o țară la alta, restricționând astfel realizarea analizelor comparative internaționale.

3. Consumul de cereale pe cap de locuitor este utilizat pentru țările cu venituri mici, unde evidențiază mai bine deprecierea factorilor de mediu care condiționează realizarea recoltelor.

4. Ecoprodusul intern net (E.I.N) este un indicator care contabilizează atât consumul resurselor antropice, cât și epuizarea și diminuarea resurselor naturale exprimate diferențiat astfel:

– E.I.N= P.I.N (produsul intern net) – diminuarea resurselor naturale calculate în prețuri de piață;

– E.I.N= P.I.N – diminuarea bunurilor naturale calculate în prețuri de piață – bunuri evaluate în prețuri similare celor de piață (contingente)

– E.I.N.= P.I.N. – diminuarea bunurilor naturale exprimate în costuri de evitare.

5. Indicatorul global al dezvoltării economiei umane a fost construit ținând seama de efectele de natură umană care trebuie sa se obțină în fiecare domeniu de activitate economico-socială. În calcularea acestui indicator se iau în considerare 13 indicatori parțiali, pentru diferite efecte economico-sociale, astfel:

Ponderea P.N.B pe locuitor al țării respective în P.N.B. pe locuitor cel mai ridicat;

Durata medie de viața din țara respectivă raportată la cea mai bună realizare din lume;

Rata șomajului cea mai scazută din lume raportată la rata șomajului din țara respectivă;

Raportul dintre gradul de poluare admis, pe forme de poluare pe plan mondial, ca nivel optim, și gradul de poluare înregistrat în țara respectivă;

Raportul dintre numărul locuitorilor care revin la un medic, cu cel mai mic nivel din lume și cel din țara respectivă;

Raportul dintre ponderea suprafețelor agricole afectate de diverși factori limitatori ai capacității productive în totalul suprafețelor agricole în țara cu cea mai bună realizare și aceeași pondere ca în țara respectivă;

Raportul dintre ponderea suprafețelor pădurilor afectate de diverși poluanți în totalul suprafeței pădurilor, în țara cu cele mai bune rezultate și aceeași pondere în țara respectivă;

Raportul dintre cheltuielile totale cu protecția mediului pe locuitor în țara respectivă și nivelul cel mai mare al aceluiași indicator în lume;

Raportul dintre numărul de copii născuți vii la 1000 de femei în țara respectivă și același indicator cu cel mai bun nivel in lume;

Raportul dintre numărul celor decedați sub un an, la 100 nascuți vii în țară cu cele mai bune realizări și nivelul aceluiași indicator în țara respectivă;

Raportul dintre consumul alimentar exprimat în calorii și factori nutritivi, în medie zilnic pe locuitor în țara respectivă și același indicator în țara cu cele mai bune realizări;

Raportul dintre gradul de înzestrare a populației cu bunuri de folosință îndelungată la 1000 de locuitori în țara respectivă și același indicator în țara cu cele mai bune realizări din lume;

Raportul dintre numărul de studenți la 1000 de locuitori în țara respectivă și același indicator în țară cu cel mai dezvoltat învațământ superior.

Capitolul II. Aspecte social-economice și de mediu în profil teritorial

2.1. Județul Brăila

2.1.1. Condiționări de mediu

Fig. 2. Poziționarea Județului Brăila

Județul Brăila este situat în regiunea de câmpie din sud-estul României, ocupând o parte din Lunca Siretului Inferior, o parte din Câmpia Bărăganului, mici porțiuni din Câmpia Sălcioara și Câmpia Buzăului. În est județul Brăila cuprinde Insula Mare a Brăilei. Poziția pe harta României este dată de următoarele coordonate:

28 grade și 10 minute longitudine estică – punct extrem fiind comuna Frecăței;

27 grade și 5 minute longitudine vestică, punct extrem comuna Galbenu;

45 grade și 28 minute latitudine nordică, punct extrem comuna Maxineni;

44 grade și 44 minute latitudine sudică, punct extrem comuna Ciocile.

Județul Brăila are ca vecini județul Galați la nord, județul Tulcea la est, județul Ialomița la sud și județul Buzău la vest. Suprafața județului este de 4.766 km², reședința sa fiind municipiul Brăila.

Judetul Brăila face parte din Regiunea de dezvoltare Sud-Est, municipiul Brăila fiind centru coordonator al acesteia.

Rețeaua de localități cuprinde: municipiul Brăila, trei orașe – respectiv Făurei, Ianca și Însurăței și patruzeci (40) de comune.

Relieful

Județul Brăila, fiind în câmpie, are un relief în general monoton, singurele accidente de teren fiind apele curgătoare, crovurile și depresiunile lacustre. Cea mai mare parte a județului este așezată în câmpia tabulară în care se includ văile Dunării și ale afluenților ei, precum și terasele acestora și o parte din câmpia de subsidență .

Astfel, în nord, județul ocupă o parte din lunca Siretului Inferior, la marginea căreia se întinde către sud Câmpia Bărăganului. În vest ocupă mici porțiuni din Câmpia Sălcioara și Câmpia Buzăului, iar în est, Insula Mare a Brăilei.

Bărăganul se subdivide în trei porțiuni: Bărăganul Sudic, Central și Bărăganul de Nord sau Câmpia Brăilei.

Bărăganul Central: (Câmpia Călmățuiului) care se întinde între Ialomița și Călmățui, are o altitudine medie de 55 m , înălțimea scăzând de la vest la est ( 41 m în est, 62 m în vest ). Partea de lângă Călmățui este acoperită în general cu dune fixate cu viță de vie și salcâm.

În cadrul Bărăganului Central distingem următoarele subunități: Câmpul Roșiori, Câmpul Mohreanu și câmpul Zăvoaia, Terasa Mihai Bravu.

Câmpia Brăilei este situată între Lunca Dunării, a Călmățuiului, a Siretului și a Buzăului până în zona brațelor părăsite ale Buzăului dintre Făurei și Ulmu.

În cadrul Câmpiei Brăilei distingem următoarele subunități: Câmpul Mircea Vodă, Câmpul Ianca sau Movila Miresei, Câmpul Viziru, Câmpul Gemenele – Romanu.

Rețeaua hidrografică

Rețeaua hidrografică autohtonă este foarte slab reprezentată pe teritoriul județului Brăila din cauza climatului temperat cu nuanțe semiaride, a energiei reduse de relief și a permeabilității depozitelor loessoide și nisipoase. Acești trei factori determină existența unor întinse areale fără o scurgere a apelor de suprafață cunoscute sub numele de areale sau zone semiendoreice.

Lipsa râurilor autohtone este compensată de câteva cursuri de ape autohtone care traversează județul Brăila. Printre acestea se evidențiază albiile inferioare ale Dunării, ale Siretului, Buzăului și Călmățuiului – reușind să asigure o densitate de 0,3 km ².

Cea mai importantă arteră hidrografică a județului Brăila este Dunărea (cu un Qmed = 8400 m³/s, și o lungime de 222,5 km), care intră pe teritoriul său aval de Giurgeni, unde se despletește în trei brațe: Dunărea propriu–zisă la vest, Brațul Vâlciu în partea central–vestică paralel cu Dunărea și brațul Dunărea Veche la est, ce închid între ele Balta Brăilei sau Insula Mare a Brăilei. Brațul Dunărea Veche (sau Măcin) formează limita dintre județul Brăila și județul Constanța și Tulcea.

Siretul (cu un Qmed = 220 m³/s) drenează partea de nord a județului Brăila pe o distanță de 47,4 km între localitatea Corbu Vechi și confluența cu Dunărea, separându-l pe această porțiune de județul învecinat, Galați, iar râul Buzău (afluent pe dreapta al Siretului pe teritoriul județului Brăila) străbate partea de nord-est a județului pe o distanță de 141 km, având un Qmed = 26,32 m³/s.

Râul Călmățui (cu un Qmed = 0,872 m³/s), care traversează partea central sudică a județului Brăila pe o distanță de 70 de km (aproximativ jumătate din lungimea lui totală de 145 km se află pe teritoriul județului Brăila), este considerat că urmează un vechi curs părăsit al Buzăului, el reprezentând o importantă sursă de apă pentru irigațiile din această zonă.

Lacurile din județul Brăila sunt de 4 categorii:

clastocarstice: lanca, Plopu, Movila Miresii Secu, Lutu Alb, Tătaru, Colțea etc

limanuri fluviatile: Jirlău, Ciulnița și Câineni

lacuri de luncă

lacurile terapeutice sărate, cu nămol sapropelic: Lacu Sărat I și II, Câineni Băi, Movila Miresii, Batogu.

Clima

Clima este temperat-continentală cu nuanțe mai excesive în vest și mai moderate în Lunca Siretului și Insula Mare a Brăilei.

Situat în apropierea Mării Negre, județul Brăila are temperaturi medii mai ridicate cu 1,50C față de restul campiei. Precipitațiile anuale sunt reduse (în medie 456 l /m2) și au caracter torențial vara.

Vegetație, faună, soluri

Vegetația care aparține, aproape în întregime zonei de stepă, a fost înlocuită în proporție de 90- 95 % cu plantele de cultură. Vegetația arborescentă este foarte slab reprezentată, existând doar câteva pâlcuri de pădure de stejar brumăriu în amestec cu arțar tătăresc și unele tufișuri de porumbar, vișin de stepă și migdal pitic.

Vegetația de luncă este formată în majoritatea cazurilor din zăvoaie de plop alb și negru, salcie și cătină roșie.

În zonele plane, unde apa a stagnat ca urmare a creșterii nivelului hidrostatic, s-au format zone depresionare cu înmlăștiniri, care prin lucrări de desecări au fost redate treptat circuitului agricol pentru amenajări de pășuni naturale. S-au îndiguit incintele Călmățui-Gropeni, Brăila-Dunăre-Siret, Maxineni, Insula Mare a Brăilei, a căror suprafață este de peste 119.000 hectare. Numai Insula Mare a Brăilei deține 60.160 hectare, teren scos din inundațiile periodice provocate de Dunăre.

Pădurile ocupă o suprafață de 22.600 hectare, majoritatea păduri de luncă. Astfel, în Insula Mică a Brăilei, peste 5460 hectare, se întind păduri de sălcii și plopi. În luncile râurilor interioare, pe circa 1500 hectare, se află păduri formate din plopi, sălcii și salcâmi, stejari și diverse alte specii.

Flora județului este completată de vegetația halofilă (rogoz de saratură, ghiriu, sarătică) specifică solurilor săraturate, precum și de o vegetație acvatică întâlnită predominant în bălțile și lacurile zonei inundabile ale Dunării.

Fauna de stepă, destul de săracă în comparație cu cea a pădurilor, cuprinde rozătoare (popândău, șoarece de câmp, orbete, hârciog, iepurele), păsări (ciocârlia de Bărăgan, șorecarul încălțat, fâsa de câmp, prepelița, potârnichea), reptile (șopârle, șerpi) și numeroase insecte (lăcuste, cosași, greieri, călugărițe, fluturi, ș. a.).

Luncile Dunării și Siretului sunt populate de o variată și bogată faună de apă, între care se remarcă găinușa de baltă, corcodelul, cârsteiul de baltă, gâsca și rața sălbatică, lișița, țigănușul, barza, bizamul, câinele enot.

Ihtiofauna specifică apelor Dunării este reprezentată prin pești migratori, care vin în Dunăre pentru reproducere (păstrugă, scrumbie) și semimigratori (crap, știucă, șalău, plătică, somn, caras, biban, caracudă lin, etc.).

În prezent flora și fauna specifice stepei, care predomină în Câmpia Bărăganului, sunt mult modificate. În aceste condiții s-au pus sub ocrotire unele zone, situate pe malul râului Călmățui, o parte din Lacul Sărat, Lacul Movila Miresii, locuri unde ecosistemele naturale se vor păstra nemodificate.

În partea de nord-est a Bălții Brăilei, se află "Popina Blasova", înaltă de 45 m, constituită din formațiuni vechi, identice cu cele din nordul Dobrogei. Pe aceasta stâncă, declarată monument al naturii, se întâlnesc flori asemănătoare celor din munții Măcin (clopoței, coada șoricelului cu flori galbene și altele).

De asemenea, pădurea Viișoara va fi ocrotită, în special pentru stejarul brumăriu.

Depunerile loessoide formează materia primă pentru ceramica inferioară, iar nămolurile terapeutice ale lacurilor sărate constituie baza tratamentului balnear. Cernoziomurile reprezintă 75% din suprafața județului Brăila.

2.1.2. Populația și forța de muncă

Populația

Cea mai mare parte a județului Brăila se întinde în zona de terasă ce are înălțimea cuprinsă între 12 – 25 m și se ridică peste un versant cunoscut sub numele de faleză.

Ritmul de dezvoltare a orașului a influențat creșterea numărului de locuitori de-a lungul vremii. Astfel ca, populația județului Brăila, numără la data de 01.07.2005, 385.066 locuitori (1,8% din populația României) și o densitate de 81,5 loc./km².

Forța de muncă

Efectivul de salariați estimat la sfarșitul lunii noiembrie 2005 era de 71, 5 mii persoane, din care 53,8% se regăseau în industrie și constructii, 39,8% în servicii și 6,4% în agricultură și silvicultură.

Numărul șomerilor înregistrați era de 8.451 persoane. Rata șomajului a fost de 6,3%, depășind cu 0,6% rata șomajului la nivel național.

2.1.3. Economia

Industria

Industria rămâne, totuși, și pentru județul Brăila, principala componentă a activității economice. Structura producției globale industriale a județului Brăila scoate în evidență, ca ramură principală, industria construcțiilor de mașini, reprezentată prin Șantierul naval și Societatea Comercială „ Promex”S.A.

Celelalte ramuri, cu ponderi importante în realizarea producției globale industriale a județului Brăila, sunt:

industria energiei electrice și termice (termocentrala de la Chișcani, cu o putere instalată de 1950 MW)

industria metalurgiei feroase (Societatea Comercială „Laminorul„ S.A.)

industria chimică (Combinatul de fibre artificiale din Chiscani),

industria textilă și a confecțiilor (Brăila, Făurei, Ianca, Însurăței).

Agricultura

Agricultura cu vechi tradiții în județul Brăila, este o ramură importantă a economiei care beneficiază de condiții pedo – climatice .

Tabel. 1. Suprafața agricolă totală la nivelul anului 2006

Principalele produse vegetale ale agriculturii, în județul Brăila sunt: grâul și secara, orzul și orzoaica, porumbul, sfecla de zahăr, cartofii, fructele, strugurii.

De asemenea, agricultura județului Brăila este recunoscută și prin rezultatele notabile obținute în zootehnie, și anume, în creșterea bovinelor, porcinelor, ovinelor, căprinelor și păsărilor pentru carne și ouă.

Dintre societățile comerciale din agricultură,cu capital preponderent de stat, se distinge societatea comercială "INSULA MARE A BRĂILEI". Cunoscut sub numele de Balta Brăilei, teritoriul este amenajat cu lucrări complexe de îmbunătățiri funciare și reprezintă cea mai mare întreprindere cu profil agrozootehnic din țară. Insula Mare totalizează o suprafață de 76.700 ha.

Transporturile

Lungimea căilor ferate din județul Brăila însumeaza 168 km, cu o densitate de aproape 36 km la circa 1000 km².

Circulația rutieră în județ se desfășoară pe o rețea de 1150 km drumuri dintre care 211 km sunt modernizate, iar 461 km au imbrăcăminți asfaltice. Drumurile județene și comunale măsoară 940 km, din care 46 km sunt drumuri modernizate.

Comerțul

Activitatea de comerț în județul Brăila se desfășoară în cadrul a 2810 unități comerciale, între care:

unități cu capital de stat 766

unități cu capital privat 1.978

unități cu caracter cooperatist 66

2.1.4. Starea factorilor de mediu

Calitatea apei

Județul Brăila dispune de o rețea hidrografică organizată pe 5 bazine hidrografice, astfel: bazinul hidrografic al fluviului Dunărea, bazinul hidrografic al raului Buzău, bazinul hidrografic al râului Călmățui, bazinul hidrografic al raului Siret, bazinul hidrografic al raului Ialomița cu subbazinul Strachina care are un număr redus de folosințe de apă în județul Brăila.

Suprafața de 5% din teritoriul județului Brăila este împădurită și situată în albia majoră a cursurilor de apă din județ.

Între brațele fluviului Dunărea există Insula Mare a Brailei cu o suprafață de 76.700 ha și rezervația naturală "Băltile Mici ale Brailei" (Insula Mica a Brailei) cu o suprafață de 17.529 ha, din care 3626 ha constituie luciul de apă al bălților și iezerelor din rezervație.

Ca urmare a procesului de expertizare a calității apelor de suprafață a rezultat că:

Fluviul Dunărea este de categoria a II-a de calitate;

Râul Buzău se încadrează în categoria II de calitate pe întreaga lungime a cursului

Râul Călmățui se încadrează în categoria II de calitate.

O altă categorie a apelor de suprafață o constituie lacurile terapeutice sărate, cu namol sapropelic. Acestea sunt: Lacul Sărat I și II, Câineni-Băi, Movila Mireșii, Batogu. De asemenea, se mai întâlnesc lacuri cu apă dulce și amenajări piscicole cum ar fi: Blasova, Șeicuța, Plopu, Lacul Dulce, Popa respectiv amenajările piscicole Maxineni, Grădiștea, Lutul Alb, Vultureni, Iezna, Seaca, Zăvoaia și Jirlău.

Resursele de apă

În județul Brăila, resursele de apă sunt constituite de cursurile de apă de suprafață din cele 5 bazine și 2 nivele subterane, de medie și mare adâncime.

Cele mai mari resurse de apă sunt asigurate de fluviul Dunărea, utilizându-se pentru irigații, piscicultură, industrie și alimentări cu apă a populației. Râul Siret asigură a mică parte din cerința de apă pentru irigații și piscicultură, aceeași situație întâlnindu-se în cazul râului Buzău. Apele de adâncime, în marea lor majoritate nu îndeplinesc condițiile de potabilitate și din acest motiv, sistemul de alimentare cu apă din foraje de medie și mare adâncime, nu este dezvoltat. Volumele de apă captate din subteran sunt utilizate pentru satisfacerea nevoilor gospodărești care nu necesită apă de calitate, în industrie și ferme agricole.

Resurse de apă teoretice și tehnic utilizabile

Resursele de apă potențiale de pe teritoriul județului Brăila, sunt redate în tabelul și figura din Anexa 1.

Principalele folosințe ale apelor de suprafață și de adâncime pe sectoare ale activităților socio-economice sunt: alimentări cu apă pentru populație; alimentări cu apa pentru industrie; alimentări cu apă pentru zootehnie; alimentări cu apă pentru irigații; alimentări cu apă pentru piscicultură. Volumele de apă captate pe ansamblul folosințelor de apă din județul Brăila sunt redate în Anexa 2. Volumele de apă captate pentru populație, industrie, irigații din bazinul hidrografic Dunărea și bazinul hidrografic Buzău sunt redate în Anexa 3, respectiv Anexa 4.

Starea apelor de suprafață și a lacurilor

Pe baza informațiilor furnizate de rapoartele anuale privind starea calității apelor, apreciem că la nivelul județului Brăila situația apelor este bună. Astfel, pentru principalele cursuri de apă nu se constată depășiri ale valorilor maxim admisibile pentru concentrațiile medii și maxime ale celor mai importanți poluanți (azotați, amoniu, azotiti, crom, etc). În cazul fluviului Dunărea se observă o încărcătură mai mare în nitrați, concentrația maximă a acestora fiind apropiată de concentrația maximă admisibilă.

Sintetic valorile medii ale indicatorilor de calitate expertizați pe cursul râurilor ce străbat județul sunt prezentate în tabelele si graficele din Anexele 5 și 6.

În ceea ce privește calitatea lacurilor de pe teritoriul județului Brăila s-a observat că valorile medii anuale ale majorității indicatorilor de calitate expertizați se situează în clasele de calitate corespunzătoare ficăruia. În Anexa 7 se pot observa valorile indicatorilor de poluare determinați în lacurile terapeutice în anul 2006.

Starea apelor subterane

Volumele de apă subterane existente pe teritoriul județului Brăila nu îndeplinesc parametri fizico-chimici pentru potabilitate, excepție făcând unele zone foarte restrânse.

Calitatea acestor ape a fost influențată de unele poluări accidentale cu produse petroliere de pe teritoriul municipiului Brăila și a localității Țepeș Vodă din comunei Movila Miresii.

Rezervele de apă potabilă din subteran sunt foarte limitate, exploatarea realizându-se prin fântâni și foraje de adâncime.

Situația apelor uzate – surse majore și grad de epurare

Din datele primite de la SGA Brăila cât și din datele obținute la expertizări de APM Brăila rezultă că situația apelor uzate se prezintă astfel:

R.A. APA Brăila evacuează ape uzate fără epurare, întrucât municipiul Brăila nu deține stație de epurare a apelor uzate menajere și industriale;

S.C. GLUDEX S.A. Brăila evacuează ape uzate insuficient epurate, înregistrându-se depășiri la indicatorii CBO5, CCOMn, suspensii;

S.C. CELHART DONARIS S.A. Brăila – Stația de epurare funcționează pentru epurarea apelor industriale provenite din această unitate, la nivelul acestui an înregistrându-se ușoare depășiri la indicatorii CBO5 și CCOMn;

S.C. PAL S.A. Brăila evacuează ape suficient epurate;

S.C. CARUZ S.A. Brăila (Complex Porci) evacuează ape uzate insuficient epurate, înregistrându-se depășiri la indicatorii CBO5, CCOMn, MTS, amoniu.

În urma monitorizării de către S.G.A. Brăila a principalilor agenți economici se constată:

Conșiliul Local Făurei – Serviciul Public înregistrează depășiri la indicatorii CCOMn, CBO5 și MTS apele fiind deversate în râul Buzău;

Consiliul Local Însurăței – Serviciul Public deversează un debit mic de apă în râul Călmățui înregistrând ușoare depășiri la principalii indicatori determinați;

La celelalte unități nu s-au constatat probleme deosebite, SGA Brăila monitorizând toate unitățile cu evacuări ale apelor uzate în surse de apă de suprafață;

Din datele furnizate de SGA Brăila rezultă că probleme deosebite în județ sunt:

municipiul Brăila nu deține stații de epurare a apelor uzate menajere și industriale;

SC CARUZ SA Brăila (Complex de Porci) – stația de epurare este depășită moral și fizic;

orașul Făurei deține o stație nouă de epurare, dar neutilizată datorită debitului mic de apă menajeră canalizat, utilizându-se stația veche, care este depășită moral și fizic;

orașul Însurăței deține o stație de epurare care este depășită fizic și debitul de apă uzată menajeră este mic. Datorită lipsei de fonduri nu s-au realizat lucrări de modernizare;

orașul Ianca deține stație de epurare funcțională dar supradimensionată datorită debitului mic de apă uzată.

Calitatea aerului

La nivelul județului Brăila categoriile și sectoarele responsabile în parte de evacuarea în atmosferă a compușilor chimici ce influențează încălzirea locală concomitent cu modificările climatice sunt: industria energetică, transporturile, industria metalurgică, industria chimică și depozitarea deșeurilor solide.

În scopul limitării emisiilor de compuși chimici s-au impus măsuri de utilizare a combustibililor (păcurii), cu un conținut redus în sulf, iar în cazul funcționării la capacitatea proiectată a instalațiilor energetice s-a utilizat și gazul metan în proporții convenabile încât volumele noxelor emise în atmosferă care conțin compuși ai sulfului sa fie cât mai reduse.

Totodată s-au elaborat proiecte și s-au efectuat lucrări pe fluxul tehnologic în scopul creșterii eficienței energetice, reducându-se în acest mod consumul de combustibil și respectiv noxele evacuate în atmosferă.

Pădurile în județul Brăila ocupă cca. 5% din suprafață, iar repartitia acesteia este preferențială fiind amplasată în albia majoră a fluviului Dunărea, râurilor Buzău și Siret.

Din acest motiv gospodărirea durabilă a pădurilor constituie o preocupare constantă a administratorilor acestora, precum și modul responsabil în care s-a implicat APM Brăila, urmărind atat evoluția tăierilor pădurilor ajunse la vărsta de exploatabilitate, cat și împădurirea acestor suprafete. Astfel, în județul Brăila, în anul 2006 s-au efectuat împăduriri pe o suprafață de 684 ha, în raport cu extragerea masei lemnoase de pe 515 ha, efectuându-se totodată și alte categorii de lucrări în vederea plantării pădurilor pe suprafețe noi. În acest context, s-a realizat împădurirea unei suprafețe din Rezervația Bălților Mici ale Brăilei în scopul îmbunătățirii microclimatului și punerii în valoare a suprafețelor respective, întregind astfel frumusețea cadrului natural.

Terenul arabil din județul Brăila s-a utilizat prin amplasarea de culturi agricole, aplicându-se rotația culturilor, asigurând în acest fel o dezvoltare durabilă a agriculturii.

Totalitatea ecosistemelor au constituit mijloacele de absorbție (sechestrare) pe durata vegetației a gazelor cu efect de seră, contribuind la reducerea CO2.

În scopul limitării emisiilor de CO2 în domeniul industriei alimentare au funcționat două instalații de absorbție și prelucrare a CO2, acestea aparținând SC Soroli Cola Brăila și SC Marex SA Brăila.

Cantitățile de CO2 recuperate (271 tone), procesate și utilizate de către SC Soroli Cola SA Brăila au fost de 75 t, respectiv 196 t de către SC Marex SA.

În urma inventarierii emisiilor de poluanți atmosferici au rezultat următoarele cantități de:

oxid azotos (N2O) – 87,3 t/an

freoni utilizați de agenti economici, au fost în cantitate de 1950 kg, dar nu au avut loc pierderi în atmosferă, întreaga cantitate regăsindu-se la beneficiari;

haloni – nu au fost utilizați pe raza județului Brăila.

Ca urmare a inventarului surselor de poluare a aerului pentru anul 2006 au rezultat următoarele cantități de:

1. gaze cu efect de seră:

CO2 – dioxid de carbon – 1.030.000 t/an;

CH4 – metan – 477 t/an;

N2O – oxid azotos – 87,3 t/an;

2. precursorii ozonului troposferic:

NOx – oxizi de azot – 3.410 t/an;

CO – monoxid de carbon – 19.700 t/an;

COVNM – compuși organici volatili nonmetanici – 4.910 t/an.

S-a constatat că cele mai însemnate cantități de gaze cu efect de seră sunt produse de: arderea combustibililor pentru producerea de energie, transporturi, industria metalurgică, chimică, depozitarea deșeurilor solide.

Managementul deșeurilor

1. Deșeuri urbane

Cantitatea de deșeuri urbane generată în anul 2006 în municipiul Brăila însumează 70.000 t, compusă din deșeuri menajere colectate neselectiv de la populație, deșeuri menajere de la agenții economici, deșeuri stradale, din piețe, grădini, parcuri și spații verzi.

În scopul reducerii cantității de deșeuri menajere și încurajării reciclării s-a lansat programul "Să reciclăm hârtia" și acțiunea de colectare selectivă a deșeurilor tip PET.

Astfel, s-a constatat că agenții economici, școlile, băncile, unitățile militare au predat deșeuri de hârtie și carton spre valorificare la SC CELHART DONARIS SA Brăila.

Pentru deșeurile tip PET s-au organizat 15 puncte de colectare selectivă, iar societatea de salubrizare SC BRAI-CATA a solicitat oferte pentru o presă de balotat de la SC GREEN TECH SA Buzău. De asemenea, Primăria municipiului Brăila a pus la dispoziție un spațiu pentru depozitarea acestor PET-uri.

Depozitele de deșeuri menajere din județul Brăila sunt:

depozitul ecologic de deșeuri menajere și industriale asimilabile acestora – Muchea;

depozitul neecologic Baldovinești;

depozitul neecologic Făurei;

depozite neecologice rurale 119.

Deșeurile menajere colectate neselectiv de la populație, deșeurile generate de agenții economici în municipiul Brăila sunt eliminate la Depozitul ecologic Muchea. Acest depozit a fost pus în funcțiune în luna martie 2002 având suprafața 3,1 ha și capacitatea de 434000 m3. Depozitul întrunește cerințele HG 162/2002 privind depozitarea deșeurilor și a Ordinului nr. 1147/12 dec. 2002 privind normativul tehnic de depozitare.

Depozitul neecologic de deșeuri menajere Baldovinești cu suprafața de 15,1 ha și o capacitate de 1,5 milioane m3 a fost închis în luna martie 2002. Consiliul local municipal Brăila a emis tema de proiectare pentru închidere depozitului de deșeuri Baldovinești.

Depozitul neecologic Făurei cu o suprafață de 1,5 ha și o capacitate de 33000 m3 cu 1 grad de umplere 98 %. Pentru orașul Făurei există proiect tehnic în vederea realizării unui depozit ecologic de deșeuri menajere.

2. Deșeuri industriale

Deșeurile industriale generate de agenții economici în județul Brăila au rămas aproximativ între aceleași limite cu excepția deșeurilor din industria textilă a căror cantitate a crescut foarte mult datorită numărului mare de fabrici de confecții înființate. Deșeurile industriale sunt depozitate în cinci depozite industriale, din care două sunt închise.

Pe teritoriul județului Brăila există următoarele depozite de deșeuri industriale:

Batal șlam Oprișenești cu o capacitate de 18 000 m3 și grad de umplere 98%;

Batal de zgură și cenușă CET Ianca cu o capacitate de 350.000 m3 și grad de umplere de 45%.

Depozit de reziduri Muchea cu o capacitate de 900.000 t și grad de umplere 98%, închis în anul 2002;

Depozitul de nămol al SC FORTUNA Ianca cu o capacitate de 500.000 m3 și suprafață de 10,5 ha;

Batal ecologic de șlam Oprișenești cu o suprafață de 6600 m2 și un grad de umplere de 5%;

Depozit de reziduri industriale Chișcani cu o suprafață de 34 ha din care ocupată 16 ha.

Tendințe privind generarea deșeurilor

În conformitate cu prevederile legislației în vigoare s-a urmărit:

activitatea de minimizare a cantităților de deșeuri de diferite categorii la agenții economici;

utilizarea proceselor tehnologice cu randamente crescute și reutilizarea deșeurilor valorificabile;

implementarea tehnologiilor moderne privind utilizarea materiilor prime în procesele de producție cu randamente crescute, urmărindu-se reducerea consumurilor normate și a deșeurilor.

Calitatea îmbunătățită privind managementul deșeurilor

Pentru a îmbunătăți managementul deșeurilor în Brăila s-au derulat următoarele acțiuni:

sectorizarea suprafeței municipiului în scopul creșterii efective a calității activității de salubrizare;

stabilirea frecvenței de ridicare a deșeurilor de la generatori în funcție de categoria acestora

dotarea cu mijloace de transport și de compactare moderne pentru transportul și respectiv, compactarea deșeurilor menajere;

asigurarea monitorizării factorilor de mediu în zona depozitului de deșeuri ecologice Muchea prin dotarea acestuia cu o stație de epurare cu osmoză inversă;

aplicarea taxei de habitat;

conștientizarea ecologică și implicarea cetățenilor prin activități de curățenie a străzilor, spațiilor verzi, achiziționarea de pubele pentru păstrarea în condiții de siguranță și igienă a deșeurilor, executarea lucrărilor de întreținere a ghenelor de gunoi și a punctelor de colectare a deșeurilor;

colectarea și valorificarea deșeurilor generate atât de populație cât și de agenții economici

exploatarea depozitelor ecologice de deșeuri și închiderea celor de la Baldovinești, Muchea și Oprișenești;

restrângerea suprafețelor depozitelor de deșeuri la nivelul localităților din comună;

păstrarea calității apelor de suprafață prin curățarea de deșeuri a albiei minore și majore;

exploatarea în condiții de siguranță a depozitelor de deșeuri inerte.

2.2. Județul Galați

2.2.1. Condiționări de mediu

Fig. 3. Poziționarea Județului Galați

Județul Galați, cu o suprafață de 4.766 km2, reprezentând 1,9% din suprafața României, se înscrie în aria județelor pericarpatice, dunărene, fiind situat relativ aproape de Marea Neagră, la confluența a trei mari ape curgătoare – Dunărea, Siret, Prut și la încrucișarea unor mari drumuri comerciale.

Județul face parte din Regiunea de Dezvoltare Sud-Est (împreună cu județele Vrancea, Buzău, Brăila, Constanța și Tulcea), din Euroregiunea Dunării de Jos (alături de raioanele din sudul Republicii Moldova și vestul Ucrainei) precum și din Zona Economică Liberă Galați-Giurgiulești-Reni.

Așezat în sud-estul țării între 45º25' și 46º10' latitudine nordică, 27º20' și 28º10' longitudine estică, județul Galați se mărginește în partea de nord cu județele Vaslui și Vrancea, spre sud cu județele Brăila și Tulcea la est cu Republica Moldova și Ucraina, iar la vest cu județul Vrancea.

Pe teritoriul județului, Dunǎrea însumează 22 km, Siretul – 150 km, iar Prutul – 103 km. Județul are o poziție privilegiatǎ, arterele sale rutiere înlesnind legătura cu Delta Dunǎrii – zonă de mare atracție și litoralul Mǎrii Negre, iar din aceste locuri trec prin județul Galați cei interesați sǎ viziteze stațiunile balneare si mânǎstirile Moldovei ori sa facǎ drumeții în Carpații Orientali.

Relieful

Relieful județului Galați se caracterizează prin unități de câmpie și podiș, cu înălțimi ce variază între 10-20 m (în sud) și 310 m (în nord). Prin poziția sa la exteriorul arcului carpatic, județul Galați ocupă zona de întrepătrundere a marginilor provinciilor fizico-geografice est-europene, sud-europene și în partea central-europeană, ceea ce se reflectă fidel atât în condițiile climatice, în învelisul vegetal și soluri, cât și în structura geologică a reliefului.

Județul Galați are un relief tabular cu o fragmentare mai accentuată în nord și mai slabă în sud, distingându-se, după altitudine, poziție și particularități de relief, cinci unități geomorfologice: Podișul Covurlui, Câmpia Tecuciului, Câmpia Covurlui, Lunca Siretului Inferior, Lunca Prutului.

Relieful provine din sculptarea vechii câmpii villafranchiene, care apare ca un glacis ce face legătura între Podișul Moldovei și Câmpia Română. Uniformitatea morfologică este întreruptă de frecvența relativ mare a „piscurilor” – mici proeminențe care domină nivelul culmilor – și de „arcaciuri” – bazine torențiale scurte cu versanți abrupți și canal de scurgere foarte strâmt. În aria de răspândire a depozitelor loessoide s-au dezvoltat numeroase forme clasto-carstice și sufozionale: crovuri, abrupturi, microforme piramidale, coloane etc.

Spre Câmpia Tecuciului (V) și valea Prutului (E), Podișul Covurlui coboară în trepte care se identifică cu nivelele de terasă ale Siretului și Prutului (șase nivele).

Câmpia Tecuciului și Câmpia Covurlui formează împreună Câmpia Galațiului.

Rețeaua hidrografică

Apele curgătoare din județul Galați se încadreaza în tipul de regiune continental accentuat, specific dealurilor și podișurilor Moldovei, acestea au scurgere predominantă in sezonul de primăvara și vara, cu ape mari primăvara și viituri în timpul verii și al toamnei.

Rețeaua hidrografică are o densitate redusă (0,1-0,2 km/kmp) și e dominată de cursul inferior:

al Dunării care delimitează județul în sud-est pe o lungime de 20 km;

al Siretului pe o lungime de 150 km, cu afluenții săi Bârlad, Călmățui, Suhu, Mălina;

al Prutului pe o lungime de 103 km cu afluenții săi Elan și Horincea.

Râul Chineja cu afluenți săi Covurlui, Slivna și Bujoru drenează partea de est a județului și se varsă în lacul Brateș (care are o suprafață de 74 km²), acesta e și cel mai important lac al județului. În lunca Siretului se găsesc cateva limanuri fluviatile: Lozova, Malina, Catușa în care debusează râurile cu aceleași nume.

Clima

Teritoriul județului Galați aparține în totalitate sectorului de climă continentală (partea sudică și centrală însumând mai bine de 90% din suprafață, se încadrează în ținutul de climă de câmpie, iar extremitatea nordică reprezentând 10% din teritoriu, în ținutul cu climă de dealuri). În ambele ținuturi climatice, verile sunt foarte calde și uscate, iar iernile geroase, marcate de viscole puternice, dar și de întreruperi frecvente provocate de advecțiile de aer cald și umed din S și SV care determină intervale de încălzire și de topire a stratului de zăpadă. Pe fundalul climatic general, luncile Siretului, Prutului și Dunării introduc în valorile și regimul principalelor elemente meteorologice, modificări care conduc la crearea unui topoclimat specific de luncă, mai umed și mai răcoros vara și mai umed și mai puțin rece iarna.

Vegetație, faună și soluri

Vegetația aparține în cea mai mare parte pajiștilor stepice cu graminee și diverse ierburi xerofile, determinate de condițiile de climă și de substratul litologic alcătuit din loess, care ocupă cea mai mare suprafață, ca și din nisipuri cum sunt cele de pe valea Bârladului și Valea Siretului. În prezent vegetația e înlocuită, în cea mai mare parte de culturi. Local se mai întalnesc petice mici de pajiști degradate alcătuite din firută (Poa bulbosa), peliniță (Artemișia austiaca ), paius (Festuca valeșiaca) și asociații vegetale derivate reprezentate prin Andropogon ischaemum. În podișul Covurlui și chiar în câmpia Covurlui se întalnește și vegetație lemnoasă de silvostepă.

Fauna e specifică stepei și silvostepei dominantă fiind prezentă rozătoarelor: popândăul, hârciogul, precum și numeroase specii de șoareci de câmp și iepuri. Dintre păsări cele mai frecvente sunt prepelița, potârnichea, ciocârlia etc. Ca animale putem spune că există o mare varietate de șopârle, iar ca insecte specifice zonei de câmpie putem menționa lăcuste, cosași gerieri.

Majoritatea tipurilor de sol au ca roca parentală loessul, mai puține fiind formate pe argile și pe marne. Textura variază de la o grupă la alta. La cele mai multe predomină textura nisipoasă și mai putin cea argiloasă. Spre nordul județului predomină cernoziomurile levigat, în zonele înalte din partea central-nordică a județului apar solurile cenușii, iar în perimetrul de la Hanul Conachi se întâlnesc solurile nisipoase sau cele nesolidificate.

2.2.2. Populația și forța de muncă

Populația

Tabel.2. Organizarea administrativă a teritoriului

*) inclusiv satele componente

Populația stabilă a  județului se cifrează la 1 iulie 2006 în jurul valorii de 617979 din care 350759 locuitori în mediul urban si 267220 locuitori în mediul rural. Densitatea populației atinge valoarea de 138,7 loc/kmp.

Forța de muncă

Dintr-un număr total de 396.000 al populației active, populația ocupată este de 328.000 persoane. Numărul total de șomeri în județul Galați este de 31.600 de persoane (nivelul șomajului fiind de 10,8%, mai ridicat decât cel la nivel național de 8,9%) din care 61,3% sunt femei, 26% tineri până în 25 de ani, 53,3% din total având o calificare profesională.

2.2.3. Economia

Industria

Economia județului are un pronunțat caracter industrial – agrar și se caracterizează printr-o dinamică ascendență. Județul Galați este al IV-lea centru industrial al țării.

Activitatea economică e dominată de trei ramuri industriale principale:

industrie și construcții 43%;

servicii 38%;

agricultură, silvicultură și exploatări forestiere 19%.

Majoritatea întreprinderilor sunt concentrate în orașele Galați și Tecuci. Principala ramură industrială este siderurgia reprezentată de combinatul siderurgic Mettal Steel din Galați.

Industria construcțiilor de mașini concentrată în Galați se remarca prin producția de nave fluviale și maritime în special. Alte produse industriale realizate de întreprinderile gălățene sunt: energie electrică la termocentrala din Galați, ambalaje metalice la Tecuci, mobilă la Galați, confecții la Tecuci, Targu Bujor, produse alimentare la Tecuci, Galați.

Metalurgia acoperă 55,6% din producția de oțel a României, 55% din producție fiind sub formă de produse laminate și 90,4% produse laminate la rece. Peste 50% din produsele metalurgice sunt exportate. Construcția navală este aici o industrie tradițională. La șantierul naval se construiesc nave fluviale și maritime până la 65.000 dwt. (nave container, mineraliere, remorchere și petroliere) căt și instalații de foraj marin.

Galați este una dintre cele mai mari conexiuni ale țării având căi de acces la coridoarele europene de transport: canalul Rhin-Main-Dunăre care leagă Marea Nordului de Marea Neagra.

În prezent, orașul Galați este principalul port fluvio-maritim al României, cel mai important centru industrial din estul României și deținătorul unei Zone Libere.

Orașul – port Galați are patru porturi (unul pentru transport de persoane și trei pentru cargouri), cu o lungime de 6,5 km capabil să primească vase pănă la 30.000 dwt (max. 7,5 m adâncime).

  În anul 2004 Guvernului României și autorităților locale din judetul Galați au inițiat proiectul Parcul de Software. Parcul științific și tehnologic de software își propune să contribuie la dezvoltarea sectorului industrial al tehnologiilor de vârf, la facilitarea transferului de tehnologie, precum și la crearea unei alternative viabile pe piața muncii din Regiunea de Sud-Est.

În prezent un număr de 34 de firme își desfașoară activitatea în interiorul parcului, unde lucrează un număr de aproximativ 300 de persoane, dar procesul de formare a echipelor de lucru continuă, urmând să se ajungă la un număr de 500 de persoane.

Agricultura și silvicultura

Agricultura cu vechi tradiții este una din componentele importante ale economiei județului. Se cultivă: porumb, grâu, secară, floarea-soarelui, plante de nutreț, pepeni verzi și galbeni, legume. Viticultura cu o tradiție îndelungată are condiții favorabile de dezvoltare în areale localităților Nicorești, Ivești, Tg. Bujor etc.

În municipiu există unități de prelucrare a vinului, a laptelui, morărit și panificație, prelucrarea cărnii, producerea nutrețurilor concentrate, în majoritatea dintre aceste societăți s-au făcut modernizări sau sunt în curs de efectuare, rezultatul fiind o îmbunătățire a imaginii produselor și o abordare mai curajoasă a piețelor de desfacere.

Totuși, lipsa fermelor zootehnice afectează prețul și deci desfacerea produselor finite în cazul laptelui, cărnii și a nutrețurilor concentrate. Se resimte lipsa industriei producătoare de ambalaje la standarde europene, produsele alimentare gălățene fiind concurate, nu numai ca volum dar și ca aspect, de produse importate sau provenind din alte zone ale țării.

2.2.4. Starea factorilor de mediu

Calitatea apei

În comparație cu anul 2005 calitatea apelor s-a îmbunătățit, nu mai există secțiuni care să se încadreze în clasa a V-a de calitate.

Calitatea apei lacurilor prezintă o evoluție de conservare comparativ cu anul precedent.

Calitatea apei subterane freatice reprezintă marea problemă de calitate a bazinului hidrografic, ca efect al poluării sistematice și permanente. Calitatea apei este aceeași ca și în anul 2005, procentul forajelor care depășesc limitele Legii apei potabile nr. 458/02 este în continuare de peste 80%.

Datoritǎ fondului natural, resursele acvifere freatice din Lunca Prutului și Lunca Dunǎrii prezintǎ un risc ridicat de poluare, atât pe termen lung, cât și pe termen scurt. Din aceste considerente, ele nu pot constitui surse de alimentare cu apǎ pentru populație.

Calitatea apelor uzate evacuate reprezintă una din principalele cauze ale poluării și degradării apelor. Existența stațiilor de epurare la aproape toate sursele de poluare importante nu rezolvă problema poluării apelor, deoarece au exploatare defectuoasă sau treptele de epurare biologică nu preiau integral debitele efluente, neasigurând parametrii proiectați la evacuare. Astfel, stațiile de epurare ale orașelor Bârlad și Tecuci au realizat randamente scăzute în ceea ce privește reducerea încărcărilor organice.

Ca și în anii precedenți au existat deficiențe în exploatarea și întreținerea stațiilor și instalațiilor de epurare datorită uzurii fizice și morale.

În ramura industriei alimentare s-au executat lucrări de reabilitare-modernizare la stația de epurare a SC SPIRT SA Ghidigeni, conform programului de etapizare existent.

În ramura economică metalurgie-siderurgie-construcții de mașini, se lucrează la completarea – modernizarea celor două stații de epurare de la uzinele cocsochimice din cadrul SC MITTAL STEEL SA GALAȚI – conform programului de etapizare existent.

Față de anii anteriori, în anul 2006 se constată o scădere a încărcărilor în poluanți la apele evacuate din stațiile de epurare orășenești, datorită în primul rând intervențiilor care se fac la agenții economici care evacuează ape uzate în rețelele de canalizare.

Calitatea aerului

Top of Form

Bottom of Form

Inventarul Național de Gaze cu Efect de Seră (GHG) este o bază de date actualizată anual privind emisiile calculate de gaze cu efect de seră. Necesitatea realizării inventarelor constă în:

evaluarea eforturilor la nivel național și internațional în atingerea obiectivului principal al UNFCCC (Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice) și al Protocolului de la Kyoto;

analizarea posibilităților de reducere a emisiilor de GHG în anumite sectoare;

evaluarea eficienței politicilor și măsurilor implementate;

realizarea unor proiecții de emisii pe termen mediu și lung;

fundamentarea unor scheme de tranzacționare a permiselor de emisii.

Începând cu anul 2003, inventarul emisiilor s-a realizat în baza programului CORINVENT, aplicația informatică a inventarului de emisii atmosferice la nivel județean conform metodologiei CORINAIR, programul fiind destinat crearii unei baze de date centralizate la nivel național.

În anul 2006, emisiile totale de CO2 Eq au înregistrat o valoare de 846,332 mii tone așa cum putem observa în tabelul și graficul din Anexa 9, ceea ce reprezintă o creștere de 17,02 % față de anul precedent.

Totuși, în anul 2006 nu s-au semnalat situații critice sub aspectul poluării atmosferei.

Zonele potențial critice la nivelul județului Galați sunt zonele limitrofe platformei industriale unde este amplasat cel mai mare combinat siderurgic S.C. MITTAL STEEL S.A., care deține 9 instalații IPPC, SC ELECTROCENTRALE S.A care deține 3 instalații IMA de unde ar putea apărea poluări accidentale cu amoniac, fenoli, dioxid de azot, dioxid de sulf, etc.

Managementul deșeurilor

Deșeurile municipale și asimilabile rezultate în județul Galați sunt de tipul :

deșeuri menajere colectate neselectiv de la populație;

deșeuri asimilabile celor menajere colectate din industrie, comerț și instituții ;

deșeuri stradale ;

deșeuri din piețe ;

deșeuri din grădini și parcuri.

În judetul Galați nu există instalații de tratare, valorificare și eliminare finală a deșeurilor. Colectarea deșeurilor se face prin servicii de salubritate existente și anume: S.C. ECOSAL PREST S.A. și S.C. RER ECOLOGIC SERVICE S.R.L.

În județul Galați sunt monitorizate aproximativ 120 de unități industriale privind cantitățile de deșeuri generate. Principalul agent economic, cu cea mai mare contribuție la generarea deșeurilor industriale, dar și în procentul de recuperare, este combinatul siderurgic Mettal Steel Galați.

Pe sectoare, situația se prezintă astfel:

industria metalurgică – 94.3 %

industria prelucrătoare – 1,12%

industria alimentară – 0,88 %.

Din totalul de 2,8 milioane de tone de deșeuri industriale generate, o cantitate de 1,414 milioane de tone a fost depozitată in halde industriale, ceea ce reprezintă un procent de 50,5%.

Principalul depozit de deșeuri industriale este Halda de zgură, aparținând de Mettal Steel Galați, care are în prezent aprox. 100 de hectare, cu înălțimi între 25 – 60 m. Aceasta este situată în partea de vest a combinatului siderurgic, lângă iazurile decantoare ale Bălții Malina. Datorită preocupărilor lui Mettal Steel Galați de a recupera prin reciclare deseurile refolosibile, chiar și din halda de depozitare, există un proiect în derulare cu o firmă din Germania pentru acest lucru.

Un alt depozit important cu deșeuri industriale este depozitul Șantierului Naval Damen Galați. Există un depozit vechi de circa 2 ha, în care este stocat slamul rezultat din producerea acetilenei și care nu mai este utilizat.

Capitolul III. Fundamentarea strategiei de dezvoltare durabilă.

Studiu de caz: Strategia de dezvoltare durabilă în domeniul mediului în Județul Brăila

3.1. Cerințele dezvoltării durabile

Dezvoltarea durabilă este forma de creștere economică care satisface nevoile societății în termeni de bunăstare pe termen scurt, mediu și lung. Ea se fundamentează pe considerentul că dezvoltarea trebuie sa vină în întâmpinarea nevoilor prezente fără să pună în pericol pe cele ale generațiilor viitoare.

În general, cerințele minime pentru realizarea dezvoltării durabile includ următoarele:

Redimensionarea creșterii economice, având în vedere o distribuție mai echitabilă a resurselor și accentuarea laturilor calitative ale producției;

Asigurarea cadrului legislativ necesar pentru desfășurarea tuturor activităților;

Eliminarea sărăciei, în condițiile satisfacerii nevoilor esențiale pentru un loc de muncă, hrană, energie, apă, locuință și sănătate;

Asigurarea creșterii populației la un nivel acceptabil (creșterea demografică controlată);

Conservarea resurselor naturale, întreținerea diversității ecosistemelor, supravegherea impactului activităților economice asupra mediului;

Reorientarea tehnologiilor și punerea sub control a riscurilor;

Descentralizarea formelor de guvernare, creșterea gradului de participare la luarea deciziilor și colaborarea privind mediul și dezvoltarea pe plan național și internațional.

3.2. Obiective generale

Obiectivele generale fundamentează motivul elaborării strategiei de dezvoltare durabilă și expun direcția majoră de acțiune, cu indicarea rezultatelor așteptate în domeniul vizat (exemplu: economic, al resurselor umane, drepturilor omului, gender, educației, culturii, ecologiei etc.).

Obiectivul strategic general al protecției mediului în județul Brăila are în vedere prevederile următoarelor documente programatice:

• Planul de acțiune al Programului de guvernare pe perioada 2001-2004;

• Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă;

• Planul Național de Aderare – prioritățile legislației naționale de mediu în acord cu cerințele celor nouă (9) domenii ale acquis-ului comunitar;

• Convențiile internaționale ratificate de țara noastră;

• Programul VI al Uniunii Europene în domeniul protecției mediului;

• Programele regionale de acțiune în domeniul mediului (documentele de la Lucerna, Programul Dunării, Programul pentru Marea Neagră).

Acțiunile prevăzute se vor reanaliza periodic, în vederea adaptării la condițiile care vor apărea prin dinamica dezvoltării socio-economice a țării noastre, în contextul problemelor globale ale omenirii.

Trebuie menționat că toate măsurile și acțiunile avute în vedere în procesul de adoptare a acquis-ului comunitar de mediu, având ca obiectiv general integrarea în structurile Uniunii Europene, sunt cuprinse în Capitolul 22 al Documentului de poziție al României, capitol deschis pentru negociere în primăvara anului 2002.

În continuare sunt prezentate principalele obiective, măsuri și acțiuni, aflate în strânsă corelare cu prevederile în domeniul mediului din programele de guvernare.

Se au în vedere obiective cu rezultat imediat, cu cheltuieli relativ mici, realizându-se efecte pozitive importante în termen scurt, la activitățile care se mențin dar care se restructurează pe tehnologii curate.

Aceste obiective se referă la:

reducerea emisiilor de poluanți comuni cu costuri reduse, prin retehnologizare, prin aducerea instalațiilor existente de purificare a gazelor și de epurare a apelor uzate la parametrii proiectați;

zgomote și vibrații de la vehicule și instalații;

protecția civilă și siguranța nucleară.

Calendare de acțiuni, cu termene și responsabilități, pe directive, există pentru fiecare domeniu de aproximare legislativă. În general, etapele corespund în ceea ce privește atât principalele obiective comune cât și termenele de atingere a acestora.

Punerea în practică a prevederilor trebuie să constituie măsuri care să fie luate în considerare în îndeplinirea obiectivului strategic de realizare a unui sistem de reglementări privind protecția mediului aliniat la cerințele UE.

3.3. Obiective specifice

Obiectivele specifice expun rezultatele concrete și măsurabile, astfel încât ulterior să poată fi evaluată eficiența implementării strategiei de dezvoltare durabilă. Obiectivele specifice pot fi identificate și pentru fiecare etapă a implementării (rezultate imediate, de durată medie, pe termen lung).

3.3.1. Obiective specifice pe termen scurt

Întărirea capacității instituționale în județul Brăila

Managementul potențialului hidrografic brăilean

Ecologizarea agriculturii și folosirea rațională a potențialului agricol

Reabilitarea și protejarea zonei dunărene

Apărarea împotriva calamităților, hazardelor naturale și accidentelor

Conservarea și dezvoltarea capitalului uman din domeniul mediului

Protecția și managementul durabil al apelor

Gospodărirea cantitativă și calitativă a apelor de suprafață și subterane

3.3.2. Obiective specifice pe termen mediu (2010)

Se au în vedere obiective cu rezultate în perspectivă mai îndelungată, dar pentru care trebuie întreprinse acțiuni încă în prima etapă:

monitorizarea activității de mediu: întărirea activității de educație în domeniul protecției mediului, instituționalizarea parteneriatului, a organismelor de stat cu ONG; participarea publicului la aplicarea măsurilor de protecție a mediului; reducerea deficitului actual în alimentările cu apă; diminuarea poluării aerului la SO2, CO, NH3, CH4;

poluarea cu metale grele se va reduce în mod substanțial;

emisiile de substanțe care distrug stratul de ozon vor fi reduse la zero în anul 2015 aliniindu-se la prevederile studiului național elaborat, precum și ale altor studii efectuate în diverse țări de comisii ale Programului Națiunilor Unite pentru Ocrotirea Mediului. Aceste acțiuni sunt condiționate de posibilitatea finanțării unor acțiuni de la Fondul Global pentru Mediu;

fondul forestier va cunoaște o redresare;

organizarea Rețelei județene de arii protejate; asigurarea managementului necesar în județ.

conservarea diversității biologice a speciilor periclitate, endemice rare, a celor cu valoare economică ridicată;

ocrotirea ecosistemelor pe baza conceptului rețelei ecologice europene (cooperarea dintre autoritățile de mediu și celelalte autorități, în special cele implicate în turism, pentru nedepășirea capacității de suportabilitate a ecosistemelor);

redresarea ecologică a Dunării;

diminuarea deșeurilor și creșterea procentului de valorificare a celor din industria produselor energo-intensive;

crearea depozitelor ecologice.

3.3.3. Obiective specifice pe termen lung (2020)

Pe termen lung se vor avea în vedere următoarele obiective:

reducerea poluării la un nivel acceptabil din punctul de vedere al standardelor Uniunii Europene;

alinierea la prevederile Convențiilor internaționale de mediu, prin programe speciale pentru:

schimbări climatice (emisia gazelor cu efect de seră);

protecția stratului de ozon;

evaluarea impactului activităților economice în context transfrontieră;

alarmare în caz de accidente ș.a.;

conservarea diversității biologice și a cadrului natural;

prevenirea și controlul traficului ilegal cu deșeuri.

punerea în funcțiune a lucrărilor și amenajărilor existente în bazinele hidrografice pentru folosirea complexă a apelor și terminarea celor începute și întrerupte;

realizarea îmbunătățirii calității apelor de suprafață și subterane din bazinul hidrografic al Dunării în conformitate cu Planul strategic de acțiuni al Dunării (SAP);

protecția, conservarea și refacerea diversității biologice, prin reducerea și eliminarea impactelor negative rezultate din poluarea mediului, supraexploatarea resurselor naturale, utilizarea necorespunzătoare a teritoriului, reconstrucția ecosistemelor și habitatelor deteriorate, elaborarea și aplicarea de programe privind protecția ecosistemelor din spațiul urban și rural;

utilizarea resurselor naturale regenerabile la potențialul lor de refacere;

amenajarea teritoriului, asigurarea alimentării cu apă și canalizării centrelor populate;

rezolvarea problemelor privind valorificarea și depozitarea ecologică a deșeurilor;

sistemul de monitorizare integrat pe toți factorii de mediu;

desfășurarea unei activități de cercetare științifică pe probleme de mediu concertată cu activitatea de cercetare în spațiul european;

întărirea activității de educație ecologică la toate nivelurile, asigurarea participării publicului la rezolvarea problemelor de mediu, consolidarea relațiilor de parteneriat între organismele statale și societatea civilă.

Obiectivele nominalizate fac parte din Planurile naționale de acțiuni pentru protecția mediului în România.

3.4. Măsuri de implementare:

Utilizarea mecanismelor economice în vederea stimulării protecției mediului;

Continuarea organizării în scopul descentralizării sistemului instituțional prin stabilirea competențelor de protecție a mediului la nivelul comunităților locale, cu accent pe acțiunile preventive;

Utilizarea cadrului juridic și instituțional pentru facilitarea și stimularea dialogului dintre autorități și societatea civilă asupra strategiei, politicilor, programelor și deciziilor privind mediul și dezvoltarea socio – economică a țării;

Extinderea activității organismelor de certificare a sistemelor de management de mediu și a unor organisme de inspecție și acreditare a acestora, precum și a laboratoarelor de încercări pentru domeniul mediului;

Încurajarea și stimularea introducerii sistemului de management (ISO 14001) la nivelul agenților economici;

Îmbunătățirea organizării structurilor unităților teritoriale de protecție a mediului și a activităților de formare profesională;

Utilizarea sumelor repartizate din fondul de mediu ca principal instrument în sprijinul obiectivelor prioritare din Planul Național de Acțiune pentru Protecția Mediului;

Îmbunătățirea competențelor necesare realizării unui parteneriat între instituțiile de mediu din România și Brăila cu cele ale Uniunii Europene;

Asigurarea surselor de apă pentru diverse folosințe prin lucrări hidrotehnice cu impact negativ minim asupra mediului;

Măsuri de creștere a calității apelor râurilor;

Utilizarea la întreaga capacitate a stației de epurare a apelor uzate pentru municipiul Brăila ;

Refacerea și conservarea lacurilor cu calități terapeutice unice;

Extinderea folosirii îngrășămintelor naturale și a substanțelor chimice biodegradabile ;

Dezvoltarea cooperării regionale în bazinul Dunării (cum este de exemplu euroregiunea Dunărea de Jos);

Apărarea împotriva calamităților naturale și hazardelor, Brăila fiind o zonă cu grad seismic ridicat și cu risc de inundații;

Secetă – reabilitarea sistemelor de irigații, împăduriri;

Alunecări de teren, eroziunea solului – împăduriri, măsuri agrotehnice etc.;

Cutremure – siguranța construcțiilor corespunzătoare actelor normative;

Inundații – îndiguiri (reabilitarea digurilor de la Dunăre), acumulări de apă, regularizarea cursurilor de apă, împăduriri în cadrul unor lucrări complexe;

Îmbunătățirea sistemului educațional formativ și informativ la toate nivelurile (preșcolar, școlar, universitar, postuniversitar și educație permanentă a adulților) în relație cu mediul, cultivarea dragostei față de natură prin instituții de învățământ, cultural – educative, biserică, mass-media, ONG-uri;

Crearea de locuri de muncă în domeniul mediului și reducerea șomajului prin reconversia forței de muncă;

Armonizarea legislației în domeniul apelor în acord cu prevederile noii Directive – cadru a Parlamentului European și a Consiliului Europei; luarea unor măsuri pentru respectarea legilor în domeniu, în economia brăileană;

Măsuri și lucrări de reducere a pierderilor de apă pe aducțiuni, pe rețeaua de distribuție și canalizare; reabilitarea stației de epurare și terminarea canalului colector al Municipiului Brăila.

3.5. Resurse necesare

Principalele resurse necesare pentru implementarea măsurilor și atingerea obiectivelor mai sus menționate sunt constituite de fondurile atribuite după caz. Sursele de finanțare pot fi :

Buget de stat – Subprogramul „Investiții în turism”. Potrivit prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 1307/2004, cu modificãrile și completările ulterioare, Subprogramul finanțeazã investițiile întreprinderilor mici și mijlocii în achizitionarea de bunuri, cu excepția mijloacelor de transport de orice fel, în modernizarea/reabilitarea activelor corporale care constituie infrastructura turistică/balneară/tratament/agrement necesară dezvoltării serviciilor turistice și/sau serviciilor complementare, precum și construcția structurilor de agrement, în stațiuni turistice de interes național și local, aprobate prin Hotărâri de Guvern.

Surse externe – Fonduri PHARE. Aceste fonduri au devenit accesibile României odată cu pregătirea pentru aderarea la Uniunea Europeană, care a început în anul 1998. În perioada recentă 2004-2006, o serie de programe au fost inițiate și sunt în curs de derulare în județele Brăila și Galați, vizând:

a) investiții pentru sprijinirea inițiativelor sectorului public în sectoarele prioritare de mediu

b) Pregătirea de Proiecte în Domeniul Protecției Mediului – Phare 2005 (19-02-2007)

c) finanțarea nerambursabilă "Măsuri împotriva dezastrelor provocate de inundații" – Phare 2005

d) Pregătirea de Proiecte în Domeniul Gestionãrii Deseurilor (actualizat 18-12-2006)

e) Proiecte Mici de Gestionare a Deșeurilor – Faza Extinsă (actualizat 19-12-2006)

f) Proiecte de infrastructură regională (actualizat 19-02-2007)

g) Proiecte de infrastructură regională  – actualizat 2007 (actualizat 28-05-2007)

h) Proiecte de infrastructură regională.

Fondul pentru mediu reprezintă un instrument economico-financiar destinat susținerii și realizării proiectelor de protecția mediului, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare în domeniul protecției mediului.

Fonduri structurale și de coeziune – reprezintă instrumentele prin care Uniunea Europeană își pune în aplicare politica actuală economică și socială. Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, România a primit fonduri în valoare de circa 30 miliarde euro pentru îmbunătățirea infrastructurii în turism și pentru mediu. Sumele vor fi distribuite pentru fiecare regiune de dezvoltare în parte.

În perioada 12-13 iunie 2007 a avut loc la Galați conferința „Fondurile Structurale și de Coeziune pentru România”, pentru conștientizarea publicului larg asupra importanței acestor fonduri, asupra modalităților de accesare a fondurilor comunitare nerambursabile, a dezvoltării și implementării proiectelor de finanțare. În cadrul conferinței au susținut prezentări delegați ai Autorităților de Management pentru fiecare dintre cele 7 Programe Operaționale aferente perioadei 2007-2013 (Programul Operațional Sectorial pentru Creșterea Competitivității Economice, Programul Operațional Sectorial de Transport, Programul Operațional Sectorial de Mediu, Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Capacitații Administrative, Programul Operațional de Dezvoltare Regională, Programul Operațional de Asistență Tehnică).

Principalele domenii de finanțare sunt proiectele de mediu conform priorităților identificate de politica de protecție a mediului comunitară și în planul de acțiune pentru mediu. De asemenea poate fi folosit în domenii legate de dezvoltarea durabilă care prezintă în mod evident beneficii pentru mediu, respectiv energie regenerabilă, iar în domeniul transporturilor, sisteme de transport intermodale, management rutier și al traficului aerian și maritim, transport public și urban curat.

În condițiile unor oportunități din ce în ce mai ridicate pentru România și, deci, pentru fiecare regiune de dezvoltare și județ în parte, de a accesa fondurile structurale europene, gestiunea eficace a acestora este vitală. Au fost numeroase cazurile în care administrarea fondurilor a constiuit o problemă pentru autorități, iar sume importante de bani nu și-au găsit finalitatea prevăzută. În scopul informării autorităților răspunzătoare, dar și publicului larg cu privire la capacitatea de absorbție a fondurilor europene, sunt organizate în decursul anului 2007 conferințe și seminarii pe această temă. De exemplu, în perioada 21-22 iunie, se organizează seminarul internațional intitulat "Absorbția fondurilor europene – o provocare pentru România". Acest eveniment va reprezenta o oportunitate unica pentru județele Brăila și Galați, dar și pentru cele din Regiunea 1 Nord-Est, de a beneficia de expertiza unor specialiști europeni implicați direct în procesul de absorbție al fondurilor europene și în conducerea unor structuri din cadrul instituțiilor europene, cum ar fi Comisia Europeană, Parlamentul European, Reprezentanta Comisiei Europene în România, Comitetul Consultativ de Dezvoltare Rurală al Uniunii Europene. Obiectivul acestui seminar internațional este de a analiza modul în care se poate îmbunătăți administrarea fondurilor structurale astfel încât absorbția lor sa fie deplină și eficace pentru România.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Recenta integrare a României în Uniunea Europeană a generat, încă din anul 1998, proiecte de implementare a unor măsuri care să îmbunătățească în toate domeniile calitatea factorilor și serviciilor sociale, economice și de mediu. Obiectivele și măsurile de implementare au fost cuprinse în Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă, care, pentru aplicabilitate, a fost adaptată pentru fiecare județ în parte. De asemenea, aceste măsuri sunt cuprinse în Planul național de Dezvoltare. Obiectivul global al PND 2007-2013 este "reducerea cât mai rapidă a disparităților de dezvoltare socio-economică între România și Statele Membre ale Uniunii Europene". Se estimează că în perioada 2007-2013, România poate recupera 10 puncte procentuale din decalajul de dezvoltare actual. Strategia PND va fi finanțată din surse multiple: interne (buget de stat, bugete locale, etc.) și externe (instrumentele structurale ale UE, fondurile UE de tip structural pentru dezvoltare rurala și pescuit, credite externe, etc.).

Județele Brăila și Galați beneficiază de aceleași facilități de finanțare ca și celelalte județe ale țării, fondurile structurale și de coeziune alocate de către Uniunea Europeană urmând să acopere deficite în domeniul economiei, infrastructurii comunicațiilor, turism și mediu.

Strategia de dezvoltare este mai bine organizată în cazul județului Brăila. Universitatea „Constantin Brâncoveanu”, în colaborare cu Consiliul Județean Brăila, a elaborat în două volume strategia de dezvoltare pe termen mediu (2004-2008) printr-un amplu proiect de implicare a instituțiilor și autorităților realizat pe baza unor informații actuale privind starea economică și socială a județului. Spre deosebire de Brăila, în județul Galați doar Agenția de Protecție a Mediului se implică în astfel de studii și încă nu există un plan de dezvoltare corespunzător.

Centrul regiunii de dezvoltare Sud-Est fiind Brăila, aici se desfășoară majoritatea seminariilor și conferințelor, având ca subiect dezvoltarea regională, dar și modul de gestiune a fondurilor externe, structurale și de coeziune, alocate de Uniunea Europeană pentru atingerea standardelor solicitate și astfel, pentru integrarea deplină a României, într-o manieră cât mai apropiată de cea a celorlalte state membre.

Agentia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Dezvoltare 2 Sud-Est a fost creată cu scopul de a contribui la facilitarea absorbției fondurilor de tip structural la nivelul celor șase județe componente ale Regiunii (Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea, Vrancea), atat prin activitatea de promovare a identității regionale cât și prin administrarea programelor europene care fac parte din strategia de pre-aderare elaborată de Uniunea Europeană. Agenția este organizată și funcționează în condițiile legii 21/1924, în conformitate cu prevederile statutului de organizare și funcționare aprobat de Consiliul de Dezvoltare Regională și cu prevederile legii 151/1998. Agenția este un organism non-guvernamental, non-profit, de utilitate publică, cu personalitate juridică, care acționează în domeniul specific dezvoltării regionale, cooperând în acest sens cu agenții similare din țară și străinătate, Agenția Națională pentru Dezvoltare Regională, autorități locale, întreprinderi, centre de cercetare, universitati, precum și alte structuri implicate în acest domeniu.

Există încă mari deficiențe în ceea ce privește capacitatea de administrare a fondurilor alocate pentru dezvoltarea regională. În comunicate recente autoritățile române motivau că însăși țări dezvoltate din vestul Europei întâmpinau astfel de probleme, argument totuși neconvingător. Pentru diminuarea acestor probleme au fost inițiate o serie de conferințe în cadrul cărora vor fi identificate cele mai bune căi de gestionare a acestor fonduri. Cele mai importante categorii de fonduri sunt: fondurile alocate de către Uniunea Europeană prin intermediul programelor PHARE (fondurile structurale și de coeziune) și fondul pentru mediu (alocat pentru proiectele inițiate de instituții sau firme private în domeniul mediului).

Programele aflate în derulare pe termen scurt, mediu și lung demonstrează progresele care se fac în direcția dezvoltării durabile, iar unul dintre domeniile prioritare este protecția mediului.

BIBLIOGRAFIE

„Cuantificarea dezvoltării durabile”- Prof.univ.dr. Florina Bran, Lect.univ.dr. Ildiko Ioan, Prof.univ.dr. Vladimir Rojanski, Șef lucrări univ. Florian Grigore Ed. Economică

“Politici și strategii de mediu” prof.univ.dr. Florina Bran, Prof.univ.dr.ing. Vladimir Rojanski Ed. Economică București 2002

“Ecosfera si politici ecologice” Prof.univ.dr. Florina Bran, Lect.univ.dr. Ildiko Ioan, Ed. A.S.E București 2000

“Dezvoltarea durabilă” A. Vladineanu, Ed. Universitatii, Bucuresti 1996

“Politici europene” Conf.univ.dr. M. Profiroiu, Lect.univ.dr. Irina Popescu, Ed. Economică 2003

„Protecția mediului” Teușdea, V. (2000), Ed. Fundației „România de Mâine”, București.

„Mic lexicon de protectia mediului”-Prof.univ.de. Florina BRAN, Ildiko Ioan, București, Editura Economică, 1999;

Geografia României, Vol. IV – Regiunile pericarpatice 1, Editura Academiei Române

Geografia României, Vol. V – Regiunile pericarpatice 2, Ed. Academiei Române.

„România, Geografie umană si economica”, Vasile S.Cucu , Ed. Oraj 2001

„România – Spațiu, Societate, Mediu” Academia Română Institutul de Geografie (2005)

“Zone defavorizate în România” Melinda Cândea, Tamara Simion, Irina Cimpoeru, Gabriel Simion (2004), Ed. Universitara, București.

“Indicatori macroeconomici: Coținutul și funcțiile lor” I. Capanu Ed. Economică 1998

“Economia României și Uniunea Europeană” vol.IV, Coralia Angelescu, Dumitru Ciucur, Ed. A.S.E 2006

“Macroeconomie-suport de curs” Lect.univ.dr. Daniel Tobă

„Regiunea de dezvoltare Sud-Est: nivelul de dezvoltare și gradul de specializare” Niculescu Aron, Ileana Gabriela, Mihăescu Constanța, Ed. Economică (2006)

„Abordari economice în protecția mediului”- Prof.univ.dr.ing. Vladimir ROJANSCHI, Prof.univ.de. Florina BRAN, Dr.ec. Simona DIACONU, Sef lucrari univ.ecolog Florian GRIGORE, București, Editura ASE, 2003;

Rapoarte și adrese web:

Agenda 21 – The United Nations Programme of action from Rio

Strategia de dezvoltare a județului Brăila pe termen mediu 2004-2008

Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor

Planul local de acțiune pentru mediu al Județului Brăila

Planul local de dezvoltare durabilă al municipiului Galați

http://www.un.org

http://www.apmbr.ro/, http://www.apmgl.ro/

http://rowater.ro

http://www.portal-braila.ro/

http://www.prefecturabraila.ro/, http://www.prefecturagalati.ro/

http://www.adrse.ro/

Home

http://www.insse.galati.ro

http://www.softwarepark-galati.ro