Dezvoltarea Si Promovarea Unor Noi Forme Turistice ALE Podisului Mehedinti

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. DEZVOLTAREA TURISMULUI

1.1. Factori determinanți ai dezvoltării turismului. Factori reprezentativi

Veniturile populației

Prețurile și tarifele

Oferta turistică

Progresul tehnic

Creșterea demograficǎ

Procesul de urbanizare

Timpul liber

Factori psihosociologici

1.2. Motivația turisticǎ

CAPITOLUL II. PROMOVAREA TURISMULUI – ELEMENT COMPONENT AL MIX-ULUI DE MARKETING TURISTIC

2.1. Definirea marketingului turistic

2.2. Conceptul de marketing – mix

2.3. Mix – ul promoțional. Promovarea turisticǎ

2.3.1.Obiectivele promovǎrii

2.3.2. Rolul informǎrii în promovarea turisticǎ

2.4. Strategii de promovare a turismului

2.4.1. Publicitatea

2.4.2. Publicitatea la locul de vânzare

2.4.3.Publicațiile

2.4.4.Relațiile publice

2.4.5.Târgurile de turism

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ – DEZVOLTAREA ȘI PROMOVAREA UNOR NOI FORME TURISTICE ALE PODIȘULUI MEHEDINȚI

3.1.Prezentarea zonei turistice a podișului Mehedinți

3.2.Stadiul actula de valorificare a potențialului turistic

3.3..Analiza SWOT a situației existente în domeniul turismului local

3.4.Orientări strategice și direcții prioritare de dezvoltare a turrismului

INTRODUCERE

Turismul se manifestă ca o componentă distinctă a economiei, cu o prezență tot mai activă în viața economică, socială și culturală, cu o participare semnificativă la progresul general și, nu în ultimul rând, ca promotor al globalizării și factor al dezvoltării durabile.

Turismul reprezintă un fenomen economico-social propriu civilizației moderne, puternic ancorat în viața societății și, ca atare, aflat într-o relație de intercondiționalitate cu aceasta. Astfel, tendințele înregistrate în evoluția economiei mondiale, atât cele pozitive exprimate de sporirea producției și, pe această bază, a prosperității generale, de intensificare a schimburilor internaționale și lărgirea cooperării dintre state, de industrializare și terțiarizare, cât și cele negative precum crizele sau perioadele de recesiune economică, extinderea sărăciei și șomajului, inflația, deteriorarea mediului au influențat cantitativ și structural activitatea turistică, stimulând călătoriile și diversificând orientarea lor spațială. De asemenea, faptul că turismul se adresează unor segmente largi ale populației, că răspunde pe deplin nevoilor materiale și spirituale ale acesteia s-a reflectat în intensificarea circulației turistice, imprimând fenomenului unul dintre cele mai înalte ritmuri de creștere. Pe de altă parte, prin amploarea și conținutul său complex, turismul antrenează un vast potențial natural, material și uman având implicatii profunde asupra dinamicii economniei și societății, asupra relațiilor internaționale.

Abordarea științifică a complexității aspectelor pe care le presupune dezvoltarea turismului se impune cu atât mai mult cu cât societatea trebuie să facă fațǎ unor constrângeri dictate de caracterul limitat al resurselor și trebuințelor, în continuă creștere, ale oamenilor, legate de utilizarea timplui liber, de recreere și distracție. Analiza științifică, obiectivă, bazată pe raportarea permanentă la experiența internațională și realitățile locale se dovedește, astfel, singura în măsură să ofere fundamente pentru elaborarea unei strategii realiste, viabile. Totodată, abordarea științifică a problematicii turismului este susținută de interferențele sale cu numeroase alte domenii de activitate, de riscul preluării unei terminologii sau chiar a unor metode de lucru inadecvate ori insuficient adaptate specificului, ceea ce provoacă adeseori confuzii sau limitează posibilitatea unor aprecieri corecte.

Cercetarea științifică a fenomenului turistic integrează o arie tematică largă, de la clarificările conceptuale și definirea locului acestuia în strategia dezvoltării, la evidențierea determinanților, tendințelor de evoluție și formelor de manifestare, a coordonatelor și mecanismelor pieței și la evaluarea impactului său în plan economic, social, cultural, ecologic și politic. Toate acestea se bazează pe utilizarea unei varietăți de surse informative, a unui instrumentar de cercetare din care nu lipsesc modelele statistico-matematice și analizele comparative, pe realizarea unor investigații din perspectiva marketingului sau conducerii moderne.

Diversificarea activităților încorporate în conținutul prestației/industriei turistice, ca și prezența unora dintre ele în structura altor ramuri ale economiei, conferă turismului caracterul unei ramuri de interferență și sinteză. De aici decurge amploarea și complexitatea legăturilor dintre turism și celelalte componente ale economiei. Aceste relații îmbracă forme diferite, manifestându-se direct sau indirect, permanent sau periodic, pe orizontal sau vertical. Spre exemplu, pentru desfășurarea activității turistice sunt necesare intrări din alte ramuri, ca : agricultură, industrie alimentară, industria construcțiilor. De asemenea, turismul întreține legături directe cu transporturile, telecomunicațiile, cultura și arta. La rândul său, prin produsele pe care le oferă turismul contribuie nemijlocit la asigurarea consumului populației, împărțind această sarcină cu educația și învățământul, ocrotirea sănătății, comerțul și altele.

Toate acestea ilustrează poziția importantă a turismului în structura mecanismului economic și rolul său activ în procesul de dezvoltare și modernizare a economiei și societății. In acest context, „ a analiza impactul economic al turismului înseamnǎ a evalua locul pe care acesta îl ocupǎ în comerțul internațional și în economia naționalǎ ; a identifica și examina rezultatele activitǎții turistice în comparație cu alte sectoare ale economiei atât în țǎrile industrializate cât și în cele în curs de dezvoltare„.

CAPITOLUL I

DEZVOLTAREA TURISMULUI

În literatura de specialitate există numeroase referiri la problema cauzelor dezvoltării turismului, evoluția sa considerându-se a fi sub incidența unui complex de factori. Diferiți ca natură și rol, acești factori participă în proporții diferite la determinarea evoluției fenomenului turistic. Evoluția lui variază nu numai în funcție de conținutul specific al acestora, ci și în raport cu momentul sau locul acțiunii. Mai mult intercondiționarea lor reciprocă și simultaneitatea acțiunii lor potențează efectul final, făcând dificilă descifrarea și, cu tât mai mult, cuantificarea aportului fiecăruia.

1.1. Factori determinanți ai dezvoltării turismului. Factori reprezentativi

Multitudinea factorilor care influențează dezvoltarea turismului a determinat specialiștii în domeniu ca, din considerente teoretice și practice, să-i grupeze în funcție de anumite criterii, și anume:

a) În raport cu importanța lor în determinarea fenomenului turistic:

factori primari: oferta turistică, veniturile populației, timpul liber, mișcarea populației;

factori secundari: cooperarea internațională, facilitățile de viză, măsuri de natură organizatorică, servicii complementare.

b) După natura social- economică:

factori economici: veniturile populației și modificările acestora, oferta turistică, prețurile și tarifele;

factori demografici: evoluția numerică a populației, modificarea duratei medii de viață, structura pe vârste și pe categorii socio-profesionale;

factori sociali: urbanizarea și timpul liber remunerat;

factori psihologici, educativi și de civilizație: nivel de instruire, setea de cultură, dorința de cunoaștere, caracterul individual, temperamentul;

factori tehnici: performanțele mijloacelor de transport, tehnologiile în construcții, parametrii tehnici ai instalațiilor și echipamentelor specifice;

factori politico – organizatorici: formalități la frontiere, facilități sau priorități în turismul organizat, regimul vizelor, diversitatea tipologică a aranjamentelor.

c) După durata în timp a acțiunii lor:

factori de influență permanentă: puterea de cumpărare a populației, mișcarea populației, creșterea timpului liber, stabilitate politică;

factori conjuncturali: crizele economice, dezechilibrele politice, convulsiile sociale, conflictele armate, catastrofele naturale, condiții meteorologice.

d) După natura provenienței și sensul intervenției:

factori exogeni (exteriori activității de turism): sporul natural al populației, care determină o creștere a numărului de turiști potențiali, creșterea veniturilor destinate practicării turismului, creșterea gradului de urbanizare, amplificarea mobilității populației ca rezultat al monitorizării;

factori endogeni (interiori activității de turism): lansarea de noi produse turistice, în concordanță cu nivelul cererii, diversificarea gamei serviciilor oferite, ridicarea nivelului de pregătire a personalului din turism.

e) După profilul de marketing:

factori ai cererii turistice: veniturile populației, urbanizarea, timpul liber, dinamica evoluției populației;

factori ai ofertei turistice: diversitatea și calitatea serviciilor, costul prestațiilor, nivelul de pregătire și structura forței de muncă.

Lista factorilor de influență nu este exhaustivă, ea poate fi completată cu alte elemente; de asemenea, pot fi utilizate și alte modalități de grupare a acestora în funcție de nevoile analizate.

Veniturile populației

Veniturile populației, conform opiniei majorității specialiștilor, constituie principala condiție pentru manifestarea cererii turistice și deci suportul material, obiectiv al dezvoltării turismului.

Veniturile populației exprimă sintetic, nivelul de dezvoltare economică și socială a unei țări și, indirect, posibilitățile oferite pentru practicarea turismului.

Astfel, sporirea veniturilor individuale – rezultat al creșterii economice și, corespunzător, produsului intern brut – influențează nemijlocit structura consumului și, implicit, accesul la turism al diferitelor categorii sociale.

Un indicator expresiv pentru nivelul de dezvoltare economico – socială este produsul național brut (P.I.B.) pe locuitor care, în ultimul secol, a înregistrat ritmuri mari de creștere, ajungând să se situeze, în unele țări dezvoltate ale lumii, la peste 15.000-20.000 $ pe locuitor. Printre țările cu venituri mari pe locuitor – și deci cu posibilități largi de practicare a turismului – se numără Franța, Germania, Danemarca, S.U.A., Canada, Italia, Marea Britanie, Japonia, țări ce țin poziții importante pe piața turistică mondială. Acest venit ridicat se corelează cu o pondere mare- de peste 70% din P.I.B. ce revine consumului final (al populației și cel guvernamental).

De asemenea trebuie menționat că veniturile populației au ca destinație, în primul rând, satisfacerea unor nevoi vitale, care reprezintă așa numitul „consum obligatoriu„; acest consum are dimensiuni relativ constante, determinate de caracterul cvasilimitat al nevoilor fiziologice; în al doilea rând, disponibilitățile bănești, după satisfacerea consumului obligatoriu, sunt orientate spre satisfacerea unor cerințe care asigură un anumit grad de confort și, în ultimă instanță, sunt folosite pentru subvenționarea activităților legate de timpul liber.

Pe măsură ce nivelul global al veniturilor crește, partea destinată, de fiecare persoană, acoperirii nevoilor vitale scade relativ, disponibilitățile pentru așa-numitele „consumuri libere„ devenind tot mai mari.

Experiența a demonstrat existența unor legități în reprezentarea veniturilor pe diferite tipuri de nevoi și mutațiile în structura acestora, cauzate de variația veniturilor.

În conformitate cu aceste legități, cheltuielile destinate turismului, înscriindu-se în categoria consumurilor libere (nevoi create), se află în corelație directă cu evoluția veniturilor, iar variația lor, de regulă, este mai amplă decât a veniturilor.

Veniturile reprezintă un factor de acțiune complexă ele influențând intensitatea circulației turiștilor prin creșterea numărului de turiști, dar și durata călătoriei, distanța deplasării, caracterul organizat sau particular al prestației, realizarea călătoriei în interiorul sau în afara granițelor.

În privința posibilității coonsumului obligatoriu, sunt orientate spre satisfacerea unor cerințe care asigură un anumit grad de confort și, în ultimă instanță, sunt folosite pentru subvenționarea activităților legate de timpul liber.

Pe măsură ce nivelul global al veniturilor crește, partea destinată, de fiecare persoană, acoperirii nevoilor vitale scade relativ, disponibilitățile pentru așa-numitele „consumuri libere„ devenind tot mai mari.

Experiența a demonstrat existența unor legități în reprezentarea veniturilor pe diferite tipuri de nevoi și mutațiile în structura acestora, cauzate de variația veniturilor.

În conformitate cu aceste legități, cheltuielile destinate turismului, înscriindu-se în categoria consumurilor libere (nevoi create), se află în corelație directă cu evoluția veniturilor, iar variația lor, de regulă, este mai amplă decât a veniturilor.

Veniturile reprezintă un factor de acțiune complexă ele influențând intensitatea circulației turiștilor prin creșterea numărului de turiști, dar și durata călătoriei, distanța deplasării, caracterul organizat sau particular al prestației, realizarea călătoriei în interiorul sau în afara granițelor.

În privința posibilității comensurării influenței, aceasta se poate face cu ajutorul coeficientului de elasticitate, valoarea pozitivă și supraunitară a acestuia indică tendința de creștere aproape nelimitată a nevoii de turism și, corespunzător, a fenomenului în ansamblul său.

1.1.2. Prețurile și tarifele

Prețurile și tarifele reprezintă alt factor de stimulare a dezvoltării turismului. Influența prețurilor se desfășoară, pe mai multe planuri, ca rezultat al complexității prestației turistice, respectiv, acțiunea lor vizează produsul turistic în ansamblu sau numai una din componentele sale: transport, cazare, alimentație, agrement; de asemenea această influență se manifestă diferit în raport cu piața internă sau internațională, cu destinația, zona, sezonalitatea.

În general, practicarea unor tarife ridicate limitează accesul la serviciile turistice și se reflectă în principal, în reducerea numărului de turiști și/ sau a duratei medii a sejurului, în timp ce tarifele scăzute stimulează manifestarea cererii. De fapt, relația dintre prețuri (tarife) și dezvoltarea turistică este mult mai complexă, neexcluzând reacțiile inverse; de pildă, tarifele foarte scăzute pot determina neîncrederea turiștilor și, ca urmare, o scădere a intensității circulației.

Se impune în consecință, o atentă politică în acest domeniu; tarifele chiar ridicate, trebuie să aibă o temeinică fundamentare economică, să reflecte calitatea prestațiilor, sǎ realizeze diferențieri pe sezoane, zone turistice. De asemenea, este necesară practicarea unui sistem de facilități care să sporescă atractivitatea acestora. Totodată, prin nivelul lor, tarifele trebuie să asigure stabilitatea fluxurilor turistice, utilizarea cât mai bună a bazei tehnico – materiale, eficiența activității.

Există cazuri în care practicarea de tarife ridicate face parte din politica deliberată promovată de ofertant, în scopul limitării fluxurilor de turiști, în condițiile în care are garantat un minimum de cereri care să-i asigure atât profitabilitatea afacerii, cât și protejarea și conservarea obiectivului (unitate de cazare, stațiune, zonă sau chiar țară). Este avut în vedere faptul că degradările ce pot fi provocate unui obiectiv considerat mai vulneros sau foarte vulnerabil, cauzate de un flux foarte mare de turiști, nu pot fi compensate prin încasările suplimentare obținute sau pot avea un efect ireversibil. Astfel de măsuri pot avea caracter permanent sau pot viza anumite perioade ale anului.

Oferta turistică

Oferta turistică – reprezentată prin resursele turistice (naturale și antropice) și echipamente – acționează pozitiv asupra fenomenului turistic.

Bogăția de valori naturale (relief, climă, hidrografie, floră, faună), istorice, de civilizație și de cultură de care dispune o țară sau zonă, precum și gradul de amenajare a acestora și facilitățile create pentru vizitare, exercită o mare forță de atracție asupra fluxurilor turistice, determinând amploarea și orientarea lor. De altfel pentru orientarea turistică a unei zone, existența resurselor este esențială. Cu toate acestea, resurse mai modeste și cu valoare mai redusă pot fi compensate prin calitatea superioară a prestațiilor, ca și printr-un plus de dotare și amenajare în vederea practicării turismului de odihnă și recreere sau agrement. Însoțită de o promovare corespunzătoare, experiența a dovedit că, prin eforturi în direcția dezvoltării bazei tehnico-materiale și a diversificării serviciilor, zone până nu demult exploatate de turiști au devenit importatoare, bucurându-se de aprecierile anumitor segmente ale populației.

Progresul tehnic

Un alt fenomen cu implicații în dezvoltarea turismului este progresul tehnic în domeniul transporturilor. El are consecințe directe asupra creșterii gradului de mobilitate a populației, favorizând deplasarea în interes turistic; de asemenea el acționează asupra altor fenomene, cum ar fi urbanizarea, deteriorarea mediului, care, la rândul lor, își pun amprenta asupra activității turistice.

În privința mobilității populației, progresul tehnic acționează în două direcții: perfecționarea căilor și mijloacelor de transport în comun și creșterea gradului de dotare cu automobile.

Introducerea progresului tehnic în transporturi este reflectată în creșterea densității rețelei căilor de transport, în sporirea numărului și diversificarea mijloacelor de transport, în modernizarea lor și îmbunătățirea performanțelor; prin aceste modificări se asigură condiții pentru deplasarea unui număr cât mai mare de persoane, concomitent cu sporirea confortului, creșterea securității transporturilor și reducerea duratei călătoriei. Totodată, se realizează și o relativă ieftinire a costului transportului, stimulându-se și pe această cale deplasarea.

Influența dezvoltării transportului asupra turismului este certă și importantă, pornind de la premisa că transportul reprezintă o componentă de bază a prestației turistice. Orice modificare în dinamica și structura transporturilor determină varietăți ale mișcării turistice în ceea ce privește amploarea, direcția, formele de organizare.

Creșterea demografică

Circulația turistică evoluează și în corelație cu creșterea demografică, cu mutațiile în structură (pe vârste, medii, profesiuni) a populației. Creșterea numerică a locuitorilor, precum și ritmul acestei creșteri influențează direct numărul turiștilor potențiali. Cercetări efectuate în această direcție au demonstrat o majorare a pieței turistice potențiale cu o rată medie anuală de 0,5- 1 %, ca rezultat exclusiv al sporului demografic.

Importanța structurii pe vârste a populației și schimbările intervenite sunt evidențiate de proporțiile diferite de participare la mișcarea turistică a grupelor de vârstă. Un segment al populației cu rol deosebit pentru creșterea circulației turistice este tineretul, care reprezintă, la scară mondială, cca 30-35% din totalul populației. Cererea pentru turism este mai mare în rândul tineretului datorită timpului liber de care acesta dispune, nevoii de instruire, dorinței de distracție manifestate mai puternic decât la alte categorii. La acestea trebuie adăugat facilitățile acordate de agenții de turism, facilități care compensează existența unor venituri mai mici.

O altă categorie a populației, ce reprezintă o importantă rezervă de lărgire a pieței turistice, o constituie vârsta a III-a. Creșterea duratei medii a vieții, cu implicații directe asupra numărului vârstnicilor și disponibilităților de timp ale acestora, se reflectă în intensificarea circulației turistice; această situație este dublată și de amplificarea nevoilor de îngrijire a sănătății, înregistrată o dată cu înaintarea în vârstă.

Structura pe vârste a populației, ca de altfel și celelalte componente ale factorului demografic, are influență asupra dimensiunilor circulației turistice, dar, mai ales, asupra dinamicii diferitelor forme de turism; de exemplu, tinerii solicită în mai mare măsură formele organizate și semiorganizate, în timp ce persoanele mature preferă o vacanță pe cont propriu; populația vârstei a III-a solicită turismul balneo-medical în proporție mai mare decât alte categorii, înregistrează o durată mai mare a sejurului și nu este condiționată de o anumită perioadă a anului.

Procesul de urbanizare

Procesul de urbanizare determină, la rândul său, o serie de mutații în structura nevoilor populației, influențând direct și dimensiunile circulației turistice. Concentrarea urbană are, pe lângă numeroasele avantaje asupra dezvoltării economice și creșterii nivelului de trai, și efecte negative, vizând în special deteriorarea mediului natural și creșterea solicitării nervoase a oamenilor. Ca urmare apare nevoia de „evadare„ din marile aglomerații urbane spre zone de liniște, nepoluate, pentru recreere, odihnă, distracție, manifestată cu preponderență la sfârșitul săptămânii sau pe durata vacanțelor (concediilor), această nevoie de „evadare„, stimulează mobilitatea populației, contribuind la intensificarea circulației turistice. Creșterea ponderii populației urbane (la scară mondială cca. 45% din totalul populației), asociată cu creșterea numărului orașelor, îndeosebi a celor mari, se reflectă în sporirea dimensiunilor fluxurilor turistice.

Timpul liber

Un alt factor determinant este timpul liber. Progresele înregistrate în dezvoltarea economică și socială au generat schimbări în durata timpului liber și în structura destinațiilor acestora. Practic, este vorba de o creștere a disponibilităților de timp ale populației și de afirmare a turismului ca una dintre principalele modalități de utilizare a timpului liber.

În privința dimensiunilor timpului liber, sporirea acestora se realizează pe seama reducerii duratei zilei de muncă sub 8 ore, reducerii săptămânii de lucru, a instituționalizării, generalizării și creșterii duratei concediului anual plătit și a reducerii timpului total de lucru în cadrul duratei de viață.

În privința destinațiilor timpului liber, preferința pentru turism se manifestă îndeosebi la sfârșitul săptămânii și al vacanțelor, totodată, disponibilitățile de timp ale populației vârstei a III-a oferă condiții pentru practicarea pe scară largă a turismului. Ca urmare a acestor aspecte, se apreciază că turismului îi este alocat, în țările dezvoltate, cca. 30% din totalul timpului liber al populației.

Factori psihosociologici

Din categoria factorilor psihosociologici, o influență semnificativă asupra turismului exercită: moda, tradițiile, dorința de cunoaștere și instruire. Serbările populare tradiționale, festivalurile, contribuie la atragerea în circuitul turistic a noi segmente de populație și determină o anumită orientare a fluxurilor. La rândul lor, manifestările științifice, culturale, sportive, religioase sau de altă natură reprezintă mobiluri ale mișcării turistice.

În suita factorilor ce merită o referire specială mai trebuie menționate acțiunile guvernamentale și facilitățile acordate de organizatorii de turism pentru promovarea și stimularea circulației turistice. Din categoria acestora fac parte: legislația turistică – prin prevederile sale, aceasta poate îngrădi sau stimula călătoriile în interes turistic – acordurile (naționale sau internaționale) în domeniul transporturilor, organizarea agențiilor de turism.

Pentru ca imaginea să fie completă trebuie menționați și factorii negativi ai dezvoltării turismului. Ei sunt urmare a poluării și degradării mediului din vecinătatea marilor centre urbane și industriale (poluarea aerului, a apei, degradărilor provocate prin industrializări asupra echilibrului ecologic și asupra peisajului). Acești factori vor duce, în continuare, la dezvoltarea unor noi condiții de refacere a energiei fizice și nervoase consumate în procesul muncii sociale, prin compensarea oboselii într-un mediu nepoluat. De altfel, îngrădirea posibilităților de agrement și destindere în centrele urbane din cauza poluării fonice (zgomot) și vizuale (monotonia peisajului urban) acționează în sens negativ asupra stării de sănătate, stimulând în același timp însă dorința potențialilor turiști de a căuta noi destinații pentru odihnă, respectiv pentru concedii și vacanțe în locuri unde condițiile de petrecere a timpului liber nu sunt alterate de influența respectivilor factori.

În concluzie se poate spune că fenomenul turistic evoluează sub acțiunea intercorelată a unui complex de factori, cu forță și direcție de influență variind în raport cu condițiile de timp și spațiu, cu formele concrete ale circulației turistice. Interfața acestori factori se concretizează în impulsionarea circulației turistice.

Desigur, cea mai mare parte a factorilor analizați (veniturile populației, timpul liber, creșterea demografică) își pun amprenta asupra cererii turistice- latura cea mai dinamică a pieței, cu toate acestea, nu poate fi ignorat sau lăsat pe un plan secundar rolul ofertei turistice. Este clar că absența sau nivelul resurselor vor limita dezvoltarea turismului, chiar și în țările cu un potențial economic ridicat; aici se va forma o cerere de emisie foarte puternică a cărei satisfacere se va realiza în țările ofertante. Ca urmare, strategia dezvoltării turismului în limitele naționale sau într-o anumită zonă este condiționată de dimensiunile și varietatea resurselor, dar și de gradul de amenajare al acestora.

Motivația turisticǎ

Printre motivele care îl determinǎ pe omul zilelor noastre sǎ se deplaseze de la locul de reședințǎ pentru a vizita o localitate, zonǎ sau țarǎ sau sǎ-și petreacǎ un timp în mijlocul naturii se numǎrǎ: nevoia de relaxare, de evadare din mediul poluat al orașelor, nevoia de divertisment, agrement, dorința de a cunoaște frumusețile unei zone sau țǎri, precum și cultura, tradițiile și obiceiurile acestora, nevoia de îngrijire a sǎnǎtǎții. Toate aceste nevoi, care determinǎ o persoanǎ sǎ se deplaseze alcǎtuiesc motivația turisticǎ.

O analizǎ sumarǎ a motivațiilor cǎlǎtoriilor aratǎ cǎ satisfacerea cererii de servicii turistice se realizeazǎ pe raza unor arii geografice diferite. În aceste cazuri se poate vorbi de o cerere localǎ, regionalǎ și naționalǎ. Din punctul de vedere al intereselor economiei naționale, aceste forme ale cererii îmbracǎ un sens bine conturat. În mǎsura în care existǎ o unitate teritorialǎ ce genereazǎ o anumitǎ formǎ a cererii turistice, va deveni necesar sǎ se analizeze posibilitatea de a distribui aceastǎ cerere în interiorul țǎrii. Nu constituie niciun secret faptul cǎ nicio țarǎ nu privește cu indiferențǎ dacǎ plecǎrile peste hotare ale turiștilor autohtoni se realizeazǎ într-o mǎsurǎ mai mare decât sosirile de turiști strǎini în țara respectivǎ. O asemenea situație creeazǎ un deficit în balanța de plǎți turistice externe, care este necesar sǎ fie acoperit din creșterea volumului de export din alte sectoare de activitate economicǎ. Astfel este necesar ca instituțiile guvernamentale ale țǎrilor în cauzǎ sǎ caute soluții pentru o folosire raționalǎ și durabilǎ a resurselor turistice de care dispune țara respectivǎ, în vederea atragerii atât a fluxurilor externe, cât și interne.

Optimizarea folosirii teritoriului național în scopuri turistice presupune deci dezvoltarea dirijatǎ a bazei materiale și a infrastructurii turistice aferente pentru a se realiza o accesibilitate cât mai comodǎ spre zonele ce sunt sau vor fi valorificate din punct de vedere turistic.

În cercetarea științificǎ turisticǎ, diferitele niveluri ale piramidei motivaționale umane, propuse de A. Maslov, se regǎsesc astfel:

motivația socialǎ (de afiliere, de adeziune, identificare cu alții, apartenențǎ la grup, comunitate culturalǎ) se identificǎ în nevoia omului de a cǎuta grupul de excursioniști și de a se integra în el;

motivația cognitivǎ (necesitatea de a ști, de a înțelege, de a descoperi) se identificǎ în nevoia de cunoaștere a tradițiilor, obiceiurilor, meșteșugurilor, istoriei, culturii, artei altor centre de civilizație;

motivația de concordanțǎ între cunoaștere, simțire și acțiune contribuie la integrarea personalitǎții și se regǎsește în acțiunile turistice cu caracter coparticipativ, în nevoia contactelor cu populația localǎ, în nevoia de a gǎsi locuri liniștite în mijlocul naturii;

motivația de repaos și de reconfortare , ca principalǎ motivație turisticǎ , este satisfǎcutǎ printr-un complex de condiții și mijloace din afara reședinței individului;

motivația esteticǎ exprimǎ tendința spre frumos, artǎ, culturǎ și civilizație;

O gupare sumarǎ a principalelor motivații pentru vizitele în scopuri turistice este oferitǎ de Organizația Mondialǎ a Turismului.

Gruparea principalelor motivații pentru vizite în scopuri turistice

Figura 1.1

Sursa : Monografia statisticǎ a O.M.T., prezentatǎ la cea de a 24-a reuniune a Comisiei O.M.T. pentru Europa: „Tourism Trends Worldwide and in Europe, 1950-1991„ Bruges, Belgia, 7 mai 1992

Oricare ar fi motivele care îl determinǎ pe turist sǎ accepte o anumitǎ formǎ de turism, respectiv o anumitǎ destinație a cǎlǎtoriilor turistice, activitǎțile ce rezultǎ urmǎresc folosirea cât mai intensǎ a patrimoniului turistic natural, pus în valoare prin mijlocirea serviciilor oferite populației. Prin urmare, oferta turisticǎ trebuie sǎ ținǎ cont, pe de o parte, de posibilitǎțile de folosire turisticǎ a teritoriului la nivel local, regional și național, iar pe de altǎ parte, de necesitatea de a crea în permanențǎ noi servicii adecvate nivelurilor corespunzǎtoare, comparabile cu formele de turism preconizate a fi dezvoltate, cu cererea clientelei turistice interesate în acceptarea acestor forme de turism și cu mutațiile și tendințele existente pe plan mondial în domeniul cererii și ofertei, care înregistreazǎ evoluții tot mai dinamice.

Noile concepții privind dezvoltarea turismului trebuie sa ținǎ cont atât de raporturile variate și complexe între turism și alte fenomene economico-sociale, cât și de fenomenul turistic, așa cum se va contura el în viitor.

In perspectiva evoluției pieței turistice nu poate fi trecut cu vederea nici caracterul social al turismului. Limitarea rolului și importanței turismului numai la implicațiile de ordin economic ar constitui o greșealǎ, deoarece funcțiile economice ale turismului constituie numai o parte, desigur de importanțǎ majorǎ, din multiplele influențe pe care le exercitǎ turismul în societatea româneascǎ.

Spre deosebire de efectele economice ale turismului, care sunt comensurabile printr-o serie de indicatori valorici și cantitativi, efectele sale sociale, culturale nu sunt exprimate în cifre, nu pot fi cuantificate, dar acest fapt nu le diminueazǎ importanța. Acestor laturi ale fenomenului turistic le sunt consacrate tot mai multe studii, care se referǎ la rolul social al turismului și la latura sa cultural-educativǎ.

CAPITOLUL II

PROMOVAREA TURISMULUI – ELEMENT COMPONENT AL MIX-ULUI DE MARKETING TURISTIC

2.1. Definirea marketingului turistic

Termenul de marketing provine din verbul englezesc to market, care are înțelesul de a face piața, de a cumpăra și de a vinde, de a face tranzacții de piață, precum și din substantivul market, care înseamnă piață. Actualele preocupări ale teoriei și practicii marketingului depășesc mult piața extinzându-se de la emiterea ideii de produs nou până dincolo de asigurarea serviciilor postvânzări. De marketing ține tot ceea ce preocupă întreprinderea pentru asigurarea succesului ei pe piață. Marketingul desemnează tot ceea ce trebuie întreprins de o firmă, în conformitate cu mediul său intern și extern, pentru satisfacerea clientelei mai bine decât concurența, în vederea obținerii profitului dorit.

În viziunea Organizației Mondiale a Turismului, marketingul turistic, desemnează o serie de metode și de tehnici care vizează satisfacerea în cele mai bune condiții a nevoilor de servicii turistice ale populației.

Marketingul turistic este o adaptare sistematică și coordonată a politicii întreprinderilor turistice, private sau de stat, pe plan local, regional, național și internațional, în vederea satisfacerii optime a nevoilor anumitor grupuri determinate de consumatori, în scopul obținerii unui profit.

Marketingul turistic este un proces de „management„ care permite întreprinderilor și organizațiilor turistice să-și identifice clientela, actuală și potențială, să comunice cu ea pentru a-i cunoaște nevoile și a-i influența dorințele și motivațiile la nivel local, regional, național și internațional în vederea adaptării produselor în scopul optimizării satisfacției turistice și maximizării obiectivelor lor organizatorice. Marketingul turistic operează în esență cu două categorii de subiecți economici: producătorii și clienții. Producătorii de servicii de turism trebuie să-și pună întrebări de genul:

Ce bunuri să producă și de ce ?

Cât să producă ?

La ce preț ?

Când și unde să le pună în vânzare ?

Vizavi de clienți, firmele producătoare sunt confruntate cu întrebări cum ar fi:

Care sunt nevoile acestora (de ce ei cumpără) ?

Ce produse își aleg, unde, cât, la ce preț, cât de frecvent ?

De la cine le cumpără ?

Cum se simt după ce le-au cumpărat și utilizat ?

Marketingul își propune totodată să definească modalitățile în care producătorii comunică, direct sau indirect, cu clienții lor înainte, în timpul și după realizarea vănzărilor. Nu există niciodată o armonie naturală sau automată între ceea ce consumatorii doresc să cumpere și să plătească și ceea ce producătorii sunt capabili sau dispuși să ofere. De regulă, există o tensiune permanentă între nevoia de profit și de folosire eficientă a resurselor pe care o simte producătorul și dorințele de satisfacție ale consumatorului. Responsabilul de marketing al firmei este acela care trebuie să gestioneze conflictele dintre producători și consumatori care apar o dată cu actul de vânzare-cumpărare și să echilibreze cele două categorii de interese.

Chiar dacă, în general, principiile teoretice de bază ale marketingului sunt valabile și în turism, aplicațiile practice presupun anumite particularizări, ceea ce a condus la desprinderea marketingului turistic din marketingului general și constituirea lui ca o ramură de sine stătătoare. La acest lucru au contribuit o serie de caracteristici care privesc:

natura cererii de servicii turistice;

natura ofertei;

natura produsului turistic și a prețurilor oferite;

particularitățile acțiunilor promoționale din turism;

particularitățile distribuției.

Plecându-se de la conținutul conceptului de mediu al întreprinderii, mediul de marketing al firmei de turism se definește ca fiind acea parte a mediului acesteia care afectează acele aspecte ale activității sale care țin de optica ei de marketing.

Studiile de marketing fac distincție între micromediul și macromediul firmei.

Micromediul este constituit din agenții care se află în anturajul imediat al firmei, cuprinzând: furnizorii de resurse materiale și de muncă, intermediarii, firmele concurente și clientela.

Furnizorii de resurse materiale și de muncă, prin forța economică de care dispun, influențează poziția pe piață a firmei de turism (nefavorabil – dacă în negocieri își pot impune – sau favorabil – dacă n-au posibilitatea să-și impună proprile condiții privind prețurile, modalitățile de plată, garanțiile etc).

Intermediarii sunt firme specializate care preiau unele activități pe care firmele de turism nu le pot realiza la fel de eficient, ei fiind constituiți din comercianți și agenți:

Comercianții sunt firme specializate în realizarea actelor de vânzare-cumpărare a serviciilor turistice, grupându-se în:

Detailiști, adică agenții care furnizează clientelei potențiale informațiile asupra voiajelor posibile, modalităților de transport, condițiilor de cazare, animației, tarifelor practicate etc., fiind autorizate să vândă efectiv serviciile clientelei la tarifele convenite.

Angrosiști, de tipul „voiajiștilor„ sau tour-operatorilor, care se interpun între furnizorii de prestații și detailiști, care pregătesc produsele ce vor fi vândute prin detailiști.

Agenții sunt persoane fizice sau juridice care se angajează, în numele firmelor de turism sau clienților, să negocieze contractele de vânzare-cumpărare și alte condiții de realizare a serviciilor de turism.

Clienții reprezintă componenta micromediului căreia firma de turism trebuie să-i acorde cea mai mare atenție. Atunci când aceștia sunt foarte numeroși, ei sunt cunoscuți sub denumirea de public, firma fiind obligată să organizeze și să întrețină funcționarea unui compartiment de relații publice.

Concurența este elementul de micromediu a cărui importanță pentru specialiștii de marketing ai firmei de turism este cel puțin la nivelul celei acordate clientelei.

Macromediul este definit de factorii tehnici, economici, geografici, demografici, politico-juridici, socio-culturali, naturali etc. care-și exercită influența asupra stării și evoluției firmei pe piață:

Mediul tehnologic este acel element al macromediului, definit de ritmul progresului tehnic și de amploarea cercetării științifice, care influențează toate componentele mix-ului de marketing al unei firme, începând cu produsul turistic (ritmul înnoirii serviciilor, costul lor, calitatea etc.), continuând cu prețurile și canalele de distribuție și încheind cu soluțiile publicitare.

Mediul economic reprezintă componenta de bază a macromediului constituită din prețuri și tarife, inflație, venituri, înclinație spre consum sau spre economii, ciclul economic etc.

Prețurile (tarifele) serviciilor turistice și ale resurselor pe care se bazează reprezintă componentele principale ale cererii și ofertei de astfel de servicii, precum și instrumentele concurențiale de care depind hotărâtor starea și perspectivele firmelor pe piață.

Inflația, ca factor strâns legat de prețuri, își exercită influența prin orientarea clientelei spre serviciile turistice mai ieftine, prin diminuarea loialității față de anumite firme, prin restrângerea volumului de prestații turistice etc.

Veniturile exercită, alături de nivelul prețurilor și tarifelor, cea mai mare influență asupra cererii de prestații turistice. Acest factor acționează independent sau împreună cu alții (care derivă din venituri), cum ar fi: economiile și creditul, averea, înclinația spre consum sau spre economii etc.

Economiile și creditul sunt factori care conferă cererii consumatorilor de servicii turistice o anumită independență față de veniturile din perioada curentă. Fiind relativ scumpe, serviciile de turism presupun adeseori acumularea de economii sau contractarea de credite care pot contribui la încurajarea sau descurajarea cererii curente.

Înclinația oamenilor spre consum sau spre economii constituie un factor care reglează nivelurilor afectate la un moment dat satisfacerii cereri de prestații turistice influențând corelația venituri curente-cerere și cifra de afaceri a firmelor de turism.

Averea este un factor principal al mediului economic, care influențează sensibil puterea de cumpărare a clientelei, respectiv orientarea lor spre anumite tipuri de servicii turistice.

Fazele ciclului economic aduc în centrul atenției un gen sau altul de strategii de marketing ale firmelor turistice. În faza de boom, când gradul de ocupare și veniturile populației sunt în creștere, accentul va cădea pe servicii de bună calitate, complexe, care se vând la prețuri mari, fiind sprijinite de campanii de publicitate și canale de distribuție vaste, iar în faza de criză, când populația este în pierdere de locuri de muncă și de venituri, preocupările vor viza mai ales conservarea capacităților disponibile, oferta de servicii ieftine și de calitate mai joasă.

Mediul demografic reprezintă pentru firmele de turism unul dintre cele mai importante elemente ale macromediului, pe care responsabilii de marketing îl abordează sub aspecte multiple, cum ar fi:

Mărimea și structura populației, din care rezultă principalele dimensiuni ale piaței turistice (capacitate de absorbție, dinamica, structura cererii și ofertei etc.);

Densitatea populației, care influențează îndeosebi configurația rețelei de distribuție a serviciilor turistice și tipurile de soluții publicitare utilizate;

Distribuția geografică a populației, din care derivă distribuția cererii, a rețelei de agenții turistice și de alți intermediari etc.;

Mobilitatea în spațiu a populației, care, în cazul turismului, reprezintă una din cele mai importante componente ale macromediului firmelor, de ea depinzând și viteza cu care se transmite în teritoriu imaginea cu privire la calitatea sau lipsa de calitate a serviciilor pe care le prestează;

Vârsta oamenilor, care, corelată cu veniturile, se află într-o relație foarte strânsă cu dorința oamenilor de a călători (clientela principală a firmelor de turism fiind populația de vârstă școlară și cea aflată la a doua tinerețe);

Rata nupțialității, care generează un gen aparte de călătorii (cele din luna de miere);

Celibatul, derivat din rata nupțialității și cea a divorțurilor, care dimensionează un segment de bază al pieței turistice;

Rata natalității, de care depind mărimea și dinamica populației, nou născuții făcându-i însă pe părinți să renunțe temporar la serviciile turistice;

Structura socio-culturală, religioasă și etnică a populației, turismul cultural, cel religios, cel vizând descoperirea „rădăcinilor„ fiind sub incidența directă a acestui factor etc.

Mediul politico-juridic reprezintă cea de-a patra componentă a macromediului, el influențând strategiile de marketing ale firmelor mai ales prin politica și legislația în domeniul turismului, prin limitările superioare și inferioare impuse tarifelor, prin barierele sau înlesnirile privind obținerea vizelor de intrare-ieșire în și din țară în scopuri turistice etc.

Mediul socio-cultural, o altă modalitate de prezentare a mediului extern al unei firme de turism cu largi implicații asupra politicilor ei de marketing.

Mediul natural (amplasarea în spațiu a localităților, varietatea formelor de relief, existența sau inexistența diverselor tipuri de monumente ale naturii, posibilitățile de acces în zonele de mare atracție – cascade, peșteri, piscuri, chei, lacuri, peisajul – reprezintă adeseori cel mai important factor generator de turism.

2.2. Conceptul de marketing – mix

Pentru întreprindere, strategia de piață este doar un „ghid„. Materializarea ei – iar prin aceasta, promovarea unei politici globale de marketing – presupune inițierea unui șir de acțiuni practice și antrenarea unor eforturi pentru desfășurarea lor. Este vorba de un ansamblu coerent pus în mișcare pe baza unor programe, care să optimizeze eforturile de marketing necesare pentru promovarea strategiei de piață, a politicii de marketing respective.

Din resursele pe care le are la dispoziție, întreprinderea poate realiza o paletă largă de combinații; în limitele profilului în care s-a specializat, activitatea sa va putea dobândi concretizări foarte diferite. Prin modul de concepere și de realizare a contractelor se încearcă realizarea unui echilibru între posibilitățile întreprinderii și presiunea „forțelor pieței„, pe coordonatele strategiei de piață adoptate.

Ideea antrenării resurselor, în combinații diferite, astfel încât să permită întreprinderii realizarea unui contact eficient cu piața a condus la nașterea conceptului de marketing-mix. Acest concept, cu o poziție centrală în teoria și practica marketingului, este de dată relativ recentă. Creatorul lui, profesorul Neil H. Borden, de la Universitatea Harvard, deși folosește termenul din anii ’50, îi dă o formulare coerentă cu accepțiunea pe care o înregistrăm și astăzi. De procesul cristalizării și dezvoltării conceptului de marketing-mix se leagă și numele altor specialiști, între care E.J.McCarthy, M. de Chollet și alții.

Amestecul sugerat de conceptul în cauză privește modul cum sunt antrenate resursele întreprinderii, proporțiile, „dozajul„ în care ele vor intra în efortul global al întreprinderii pentru a se ajunge la efectele dorite. Conținutul particular al mix-ului de marketing iese în evidență nu prin intermediul eforturilor antrenate, ci al instrumentelor pe care întreprinderea le utilizează în contactele sale cu piața. Obiectul acestor contacte îl constituie produsele sau servicile în care întreprinderea este specializată, oferite pieței în anumite condiții de plasament și de preț, totodată, întreprinderea furnizează pieței un permanent flux de informații, de mesaje, care preced sau însoțesc produsele și serviciile, pregătindu-le întâlnirea cu destinatarii lor potențiali.

Prin conceptul de marketing-mix se poate înțelege orientarea activității de marketing a întreprinderii – în funcție de resursele interne și de condițiile pieței – prin combinarea într-un tot unitar, coerent, sub forma unor programe, a elementelor politicii de produs, de preț, de distribuție și de promovare.

Se impune o remarcă în legătură cu natura elementelor care intră în compunerea mix-ului. Cele mai multe lucrări le consideră variabile endogene – controlabile de către întreprindere. Explicația pare simplă: dacă mix-ul de marketing este o „compoziție„ , la care recurge întreprinderea, aceasta din urmă nu poate opera decât cu variabilele pe care le poate manevra, pe care le poate controla și introduce în alcătuirea mix-ului, în dozele necesare. O analiză mai atentă conduce însă la alte concluzii. Astfel, dacă produsul și promovarea sunt întradevăr două variabile efectiv manevrate de întreprindere, nu același lucru se poate spune despre celelalte două. Prețul, poate să fie hotărât de întreprindere sau să-i fie impus de afară (de concurență, de stat, etc.). Referitor la distribuție, de cele mai multe ori întreprinderea (producătoare) nu dispune de un aparat propriu de distribuție, ci apelează la cel existent în cadrul pieței. Atât în privința prețului cât și a distribuției întreprinderea are posibilitatea alegerii din mai multe variante ce i se oferă, aici găsindu-se explicația includerii lor în mix-ul de marketing. Totuși, atât prețul cât și distribuția, nu sunt nici variabile endogene, nici exogene ele având o natură aparte.

Structura concretă a mix-ului, poziția ocupată de fiecare dintre elementele sale componente vor depinde de posibilitățile întreprinderii și de solicitările pieței luându-se în considerare în același timp optica decidentului, capacitatea lui de realizare a celei mai inspirate combinații de instrumente, corespunzătoare condițiilor concrete în care își desfășoară activitatea.

Numărul combinațiilor posibile, dintre care urmează să fie aleasă cea mai potrivită este extrem de mare pentru că cele patru elemente ale mix-ului nu reprezintă instrumente singulare, ci adevărate ansambluri axate pe câte un element central. Referitor la produs s-a constatat că întreprinderea poate opera, în condiții diferite, asupra conținutului și calității produsului, asupra ritmului de înnoire și gradului de diversificare sortimentală, asupra dozajului, asupra numelui și mărcii produsului etc. Rezultă că fiecare dintre cele patru elemente ale mix-ului poate constitui o adevărată constelație de instrumente din care se aleg cele mai potrivite condițiilor date și se alcătuiește o combinație, un submix.

Noua caracteristică a mix-ului de marketing va fi dată de piața în care acesta ar urma să se înscrie, să se aplice practic. De regulă, în cadrul celor patru componente ale mix-ului, accentul cade asupra primei componente-politica de produs: în definitiv, produsul este principalul mijloc de comunicare a întreprinderii cu piața. În unele situații însă, obținerea unor schimbări favorabile întreprinderii în contactul cu piața sau fie și numai consolidarea poziției pe piață, iar punerea în mișcare a unui mix vizează tocmai astfel de obiective, care, pot să nu implice revederi ale politicii anterioare de produs sau doar unele retușuri minore. Cu aceleași produse pot fi menținute piețele existente și chiar cucerite altele noi. În acest caz, în mix-ul de marketing, accentul va cădea asupra altui element: poate fi avută în vedere o amplificare a activităților promoționale, alegerea unor canale și forme mai eficiente de distribuție. În mix-ul de marketing nota caracteristică este aceea că poziția și ordinea de importanță a celor patru elemente variază în funcție de condițiile concrete ale implementării mix-ului și de specificul strategiei în slujba căreia este pus. Mix-ul de marketing nu conține în mod obligatoriu, în toate cazurile, ansamblul celor patru elemente ale sale, el putându-se limita la două, trei sau chiar un singur element.

Indiferent câte dintre cele patru elemente sunt prezente cu schimbări afective față de perioadele anterioare și indiferent asupra căruia cade accentul principal al preocupărilor întreprinderii, o cerință de bază a realismului mix-ului de marketing o constituie judicioasa corelare a acestor elemente. Lipsa de corelare poate diminua sau chiar pune în pericol realizarea efectului global urmărit. Toate elementele mix-ului se cer corelate cu strategia de piață a întreprinderii. Mix-ul de marketing nu este altceva decât modalitatea practică de promovare a unei strategii de piață, de a-i concretiza căile și atinge obiectivele.

O problemă importantă care intervine în stabilirea mix-ului de marketing o constituie optimizarea eforturilor de marketing. Practic, fiind vorba de o alegere dintre mai multe variante posibile care pot duce la un anumit efect, intră în discuție criteriul eficienței economice. Creșterea până la un anumit nivel a volumului vânzărilor pe piață poate fi obținută fie prin ridicarea calității produselor, fie prin reducerea prețurilor, fie prin antrenarea unei rețele mai largiși mai diversificate de distribuție, fie prin amplificarea activității promoționale; același efect putând fi obținut prin antrenarea simultană a mai multor sau a tuturor acestor căi. În mix-ul de marketing se cere stabilirea și apoi adoptarea acelei soluții care minimizează eforturile necesare pentru obținerea unui efect prestabilit.

Dificultatea alegerii soluției optime constă în faptul că impactul eforturilor de marketing, adică al celor necesare pentru punerea în aplicare a mixului, din care numai unele pot fi evaluate, nu este liniar. Dacă vânzările ar fi constant sensibile la investirea de fonduri de o anumită mărime, în fiecare din cele patru elemente ale mix-ului, problema s-ar rezolva relativ ușor prin metoda programării liniare. În realitate însă este vorba de prezența unui impact neliniar determinat de interacțiunea elementelor mix-ului; funcția cererii în raport de eforturile prevăzute în mix-ul de marketing poate lua forma unei ecuații exponențiale de forma:

Q=kAaBbCcDd

unde:

k- multiplicator

A,B,C,D – cele patru variabile ale mix-ului

a,b,c,d – coeficienții de elasticitate a desfacerilor față de variația fiecărei variabile a mix-ului

Încercările de până acum de cuantificare a efectului obținut în urma unor investiții de marketing s-au limitat la elemente izolate ale mix-ului. Mai puțune încercări se referă la eforturile de marketing solicitate de mix în ansamblul său, tocmai aici aflându-se cheia problemei, componentele mix-ului suplinindu-se uneori reciproc, însă numai până la un punct. În același timp ele se pot condiționa, anihila ori potența în funcție de proporțiile în care sunt distribuite între componentele mix-ului ca și de localizarea lor concretă.

2.3. Mix-ul promoțional. Promovarea turisticǎ

Una din sarcinile cele mai importante asumate de marketingul mix este aceea de a furniza clientelei toate genurile de informații, sfaturi și îndemnuri prin intermediul cărora aceasta să fie atenționată de existența unei anumite oferte, să i se trezească interesul în legătură cu utilitatea acesteia, să fie atrasă spre ea, să i se creeze convingerea că ea este în măsură să o satisfacă mai bine decât altele și să o determine să ia decizia de cumpărare.

Acțiunile promoționale în domeniul turismului vizează atât atragerea unor noi clienți, cât și păstrarea celor vechi, adresându-se, direct prin rețelele de intermediari, fie întregului public, fie unor categorii bine identificate de clienți țintă. Promovarea poate favoriza firmele turistice de la toate nivelurile, de aceea în efortul de promovare sunt angrenate nu numai organismele teritoriale și naționale, ci și organisme internaționale.

Fiind orientată cu precădere spre turiștii potențiali, promovarea nu va neglija nici comercianții și ceilalți intermediari.

Datorită legăturii dintre promovare și vânzări în turism pot fi puse în evidență două stiluri promoționale distincte:

promovarea imaginii, având în centrul atenției destinațiile turistice pe care urmărește să le facă cunoscute;

promovarea vânzărilor, care implică operațiunile de comercializare.

2.3.1.Obiectivele promovării

Promovarea presupune implicarea intelectuală și financiară a tuturor firmelor care asigură fabricarea produselor turistice. Definirea promovării turistice constituie definirea obiectivelor de marketing ce trebuiesc avute în vedere pentru:

intărirea fidelității clienților existenți;

mărirea numărului de ocazii în care clienții existenți pot solicita satisfacerea nevoilor de turism;

atragerea clienților din alte zone concurente;

transformarea nonconsumatorilor de produse turistice în consumatori, mai întâi potențiali, iar apoi efectivi.

Identificarea stadiilor prin care un nonconsumator relativ poate fi transformat într-un consumator consumator fidel pot fi:

stadiul cognitiv, în care obiectivul promovării este atragerea atenției nonconsumatorului, aducândui-se la cunoștință de existența zonei și serviciile care îi stau la dispoziție;

stadiul afectiv, în care, în urma identificării și cunoașterii gusturilor acestuia, obiectivul trebuie să fie trezirea interesului și dorinței de a devenii clientul potențial al firmei;

stadiul comportamental, în care, utilizând cele mai eficiente metode de convingere, obiectivul țintă este transformarea clientului potențial în client fidel;

Obiectivele promovării trebuie să fie cuantificate într-o cât mai mare proporție pentru a se putea asigura controlul îndeplinirii lor.

2.3.2. Rolul informării în promovarea turistică

Promovarea este o activitate comunicațională, informarea clientelei asupra produselor oferite de zonă care se poate realiza prin căi și cu mijloace multiple, sub formă verbală sau scrisă, vizuală sau auditivă, directă sau indirectă.

Rolul centrelor de informare

Firmele și organizațiile intereresate în promovarea turismului își organizează centre de informare cu caracter permanent sau ocazional:

Centrele permanente de informare sunt organizate pe principiul teritorial, pe cheltuiala firmelor, oficiilor de turism sau a statelor amplasate în localitățile, zonele și țările în care clientela turistică este cea mai numeroasă, ele îmbrăcând forma birourilor sau oficiilor de informare. Rolul lor este acela de a oferi pe toate căile informații utile clientelei turistice, atât în localitățile emitente cât și în cele receptoare antrenând în sistemul de distribuire agenții de voiaj, transportatori, organisme naționale, sindicate, etc.

Punctele ocazionale de informare se prezintă sub forma:

saloanelor de vacanță care sunt puncte de informare la care firmele turistice au posibilitatea să contacteze direct o parte din clientela potențială și intermediarii interesați în distribuirea produselor turistice;

standurilor care se organizează de obicei la nivel național sau regional cu participarea firmelor naționale de turism scopul lor fiind de a asigura distribuirea documentelor promoționale către intermediari sau clientela finală.

Documente de informare turistică

Pe măsura intensificării concurenței, centrele și punctele de informare turistică își extind stocurile de broșuri prin editurile oficiilor naționale de turism, ale transportatorilor și alte categorii de organisme interesate în promovarea turismului. Pentru a fi cât mai eficiente documentele de informare turistică trebuie să respecte reguli privind stabilirea titlului, traducerile și formatul.

În funcție de rolul pe care îl au în promovare aceste documente pot fi de apel (propunându-și, de exemplu, stârnirea interesului pentru o destinație) sau de informare (cuprinzând toate datele de care are nevoie clientul pentru a se hotărî să devină turist)  :

documentele hotelurilor individuale – este vorba în general de pliante care au drept scop promovarea serviciilor unui hotel și sunt puse la dispoziția clientelei prin intermediul agențiilor de voiaj sau al transportatorilor.

documentele lanțurilor hoteliere – posibilitățile financiare ale acestor lanțuri le permite lansarea unor acțiuni promoționale de mare forță și eficiență. Documentele lor internaționale nu se limitează la pliante, ci cuprind și broșuri, ghiduri turistice sau jurnale de mare notorietate. În plus, ele își permit adesea organizarea de saloane sau standuri, centre de rezervări etc.

documentelor stațiunilor și zonelor turistice – ele sunt mai bogate în informații decât documentele hotelurilor, cuprinzând în plus detalii de ordin istoric, cultural, arhitectonic, sportiv, medical, geografic etc. Ele se concretizează în general în ghiduri turistice și sunt în multe cazuri distribuite contra cost.

documentele oficiilor naționale de turism – ele sunt concepute în așa fel încât să asigure o informare foarte generală a turiștilor (în special a celor străini), prezentându-se sub forma broșurilor sau a ghidurilor. Conțin date cu privire la principalele elemente de atracție turistică ale țării destinație, precum și despre geografia, istoria, cultura și situația politică și economică ale acestei țări.

2.4. Strategii de promovare a turismului

Promovarea presupune, în mod fundamental, comunicarea, transmiterea de informații de la vânzǎtor la cumpǎrǎtor, al cǎror conținut se referǎ la produs, sau la întreprinderea ori organizația care îl comercializeazǎ. Transmiterea informației se poate realiza prin diverse mijloace, atât personale, cât și impersonale, iar scopul ei este de a convinge potențialii consumatori de beneficiile pe care le vor aduce cumpǎrarea sau utilizarea produselor sau serviciilor oferite de o anumitǎ organizație.

Pentru întreprinderile de turism, publicitatea, publicațiile (cataloage, afișe, hǎrți și trasee, ghiduri turistice și de servicii sau pliante), relațiile publice, târgurile și Internet-ul constituie principalele instrumente de comunicare cu piața.

2.4.1. Publicitatea

Publicitatea este un mod foarte eficient de a ajunge la un numǎr mai mare de beneficiari produsele sunt cunoscute în mǎsura în care acestea sunt prezentate la televizor, se regǎsesc în paginile de publicitate, inserate într-o revistǎ sau în ideea creativǎ de promovare adoptatǎ de o marcǎ.

Obietivul unei campanii publicitare poate fi acela de a face cunoscut produsul/serviciul la un numǎr cât mai mare de persoane pentru a-i incita sǎ cumpere, de a mǎri notorietatea sau de a schimba imaginea produsului și de a informa mai bine publicul asupra caracteristicilor unui produs.

Publicitatea reprezintă principala modalitate de promovare a produselor și serviciilor turistice. Ea îsi propune crearea și păstrarea clientelei prin informarea, incitarea, sfătuirea și convingerea ei asupra necesității cumpărării serviciilor turistice. Publicitatea este o formă de comunicare în masă, mesajele transmise către clientelă fiind simultane, impersonale, indirecte și în sens unic. Un profesionist al publicității va trata întotdeauna cu maximum de atenție clientul, considerându-l un partener bine instruit, priceput, exigent, sensibil, care nu trebuie amăgit cu promisiuni fără acoperire deplină, sinceritatea fiind cea mai importantă condiție pe care trebuie să o îndeplinească. Ca parte componentă a unei strategii de marketing, publicitatea în turism trebuie să asigure informarea clientelei potențiale, suscitarea interesului clientelei și distribuitorilor, promovarea evenimentelor, anunțarea reducerilor de preț, crearea imaginii de marcă, fidelizarea clientelei, etc. În funcție de obiectivele care urmează a fi atinse în urma campaniilor publicitare și a acțiunilor promoționale de ansamblu, la alegerea agențiilor de publicitate se va ține seama de capacitatea acestora de realizare a publicității și a altor forme de promovare precum și de aria lor de acțiune. Mesajul publicitar se transmite de la emițător spre receptor, este indicat să fie cât mai simplu pentru a putea fi recepționat și evaluat cât mai ușor cu putință.

Publicitatea este o formă impersonală de comunicare cu piața care își propune crearea și păstrarea clientelei prin informarea, incitarea și convingerea ei asupra necesității cumpărării produselor turistice ale firmei care o susține.

Etapele unei campanii publicitare sunt urmatoarele :

Definirea obiectivelor publicității :

informarea clientelei potențiale în legătură cu existența pe piață a unui produs turistic ;

promovarea evenimentelor generatoare de turism;

anunțarea unor reduceri de preț acordate în anumte condiții;

crearea unei imagini de marcă.

Fixarea constrângerilor bugetare

3) Selectarea clientelei țintă – ținta principală a unei campanii publicitare formează așa-numitul public de audiență.

4) Selectarea agenției publicitare

Criteriile principale avute în vedere aici sunt:

raportul dintre sursele care pot fi alocate publicității și mărimea agenției;

experiența agențiilor în domeniul turismului;

numărul și felul clienților serviți de unitatea turistică;

potențialul creativ al companiei, care se poate evalua prin studiul campaniilor publicitare deja conduse de acesta;

tipurile de servicii oferite de agenție etc.

În sfârșit, odată campania publicitară lansată se pune problema evaluării eficienței sale. Este dificilă sau chiar imposibilă delimitarea netă a efectelor publicității de efectele datorate altor factori, fie ei microeconomici sau macroeconomici.

Există trei mari forme de publicitate: publicitatea prin mass-media, publicitatea exterioară și publicitatea directă. În ceea ce privește turismul singura formă de publicitate care are impact este publicitatea prin mass-media.

Presa scrisă (ziare și reviste) prezintă următoarele avantaje principale:

costul redus relativ la efectul scontat;

operativitatea: mesajele pot fi transmise rapid;

flexibilitatea: mesajele pot fi ușor schimbate de la o apariție la alta;

capacitate de stocare: mesajele care interesează se pot păstra;

selectivitatea: reclamele pot fi amplasate în acele publicații și în acele pagini care este foarte posibil să intereseze pe potențialii clienți;

regularitatea apariției.

Dezavantajul acestui mediu de comunicare, în special al ziarelor, este acela că durata de viață a unui mesaj publicitar este redusă; el trebuie repetat de multe ori pentru a fi conștientizat. În cazul revistelor acestă durată de viață este mai mare, iar reclama poate fi realizată în condiții grafice superioare; pe de altă parte, timpul necesar plasării mesajului este mai lung, iar costurile pot fi sensibil mai ridicate în raport cu ziarele.

Radioul, ca mijloc publicitar, are următoarele avantaje:

operativitate ridicată;

arie largă de răspândire;

costul scăzut (comparativ cu presa scrisă);

posibilitatea utilizării unui fond sonor atrăgător;

flexibilitatea;

gradul înalt de selectivitate.

Dintre dezavantajele radioului am putea semnala:

caracterul efemer al emisiei-recepției mesajului;

probabilitatea redusă de recepție a mesajului;

imposibilitatea stocării mesajelor de către cei interesați.

Televiziunea este vehiculul publicitar cel mai costisitor, el având totuși o serie de avantaje certe în raport cu celelalte cum ar fi:

posibilitatea asocierii tuturor celor trei elemente ale unui mesaj, și anume textul, sunetul și imaginea;

posibilitatea de a beneficia de asistența și consultanța profesioniștilor din televiziune;

audiența largă de care se bucură în rândul clienților potențiali.

Dintre dezavantajele televiziunii, în afară de costul ridicat, putem aminti:

durata foarte scurtă a mesajului;

probabilitatea mai mică de receptare, datorată numărului mare de canale și emisiuni între care audiența are de ales;

oarece dificultate de individualizare a mesajelor față de cele ale concurenței.

Cinematograful

Reclama prin cinematograf se adresează unui auditoriu selectiv și fracționat care trebuie să accepte captivitatea temporară într-o sală de cinema pentru a urmări un film publicitar. Aceste filme sunt difuzate de regulă cu ocazia proiecțiilor unor filme artistice, înaintea acestora sau într-o pauză. Cinematograful este un mijloc publicitar foarte scump deoarece presupune utilizarea unor spații și echipamente speciale.

Publicitatea la locul de vânzare

Publicitatea la locul de vânzare reprezintǎ ansamblul instrumentelor și tehnicilor utilizate pentru a influența comportamentul de cumpǎrare la respectivul punct de vânzare.

Cele mai utilizate instrumente sunt afișele sau posterele și afișajele electronice. Afișul sau posterul este un instrument clasic al promovǎrii turistice. Este o formǎ de prezentare atractivǎ a unei destinații turistice, prin intermediul unei fotografii mari. Aceste afișe se utilizeazǎ pentru ornarea birourilor de turism, iar câteodatǎ se dau cadouri sau se vând.

Pentru a utiliza în mod corespunzǎtor afișele este nevoie sǎ se dispunǎ de un spațiu adecvat expunerii lor. Diverse birouri de turism au amenajat deja vitrine sau locuri de expunere în care afișele sunt prezentate în mod atractiv.

In prezent, afișajele electronice înlocuiesc afișele ca material publicitar în punctele de vânzare.

Publicațiile

Publicațiile care se utilizeazǎ ca instrument de promovare al întreprinderilor de turism sunt urmatoarele :

ghidurile turistice ;

hǎrțile, planurile și traseele turistice ;

pliantele ;

publicațiile specializate.

Ghidurile turistice reprezintǎ materialul cel mai cunoscut care îndeplinește rolul de a informa și pupulariza resursele turistice din diverse zone. Acest tip de publicații sugereazǎ lucruri interesante de fǎcut sau de vǎzut, dar oferǎ și informația practicǎ pentru ca turistul sǎ poatǎ ajunge, sǎ se cazeze și sǎ se desfǎșoare într-un ambient pe care nu îl cunoaște.

Existǎ multiple variante ale acestor publicații, dar majoritatea se caracterizeazǎ prin prezentarea unei zone ca marcǎ de referințǎ (țarǎ, regiune, ținut sau itinerar). Este important sǎ se diferențieze ghidurile turistice de descriere generalǎ a resurselor din spațiul geografic de cele a cǎror finalitate se axeazǎ pe anumite aspecte tematice ale ansamblului de resurse (ghiduri de arhitecturǎ popularǎ, gastronomie, ecologie etc.). Pe de altǎ parte, trebuie sǎ se evidențieze ghidurile care se adreseazǎ segmentelor de populație foarte specifice, fie pe segmente motivaționale, ca ghidurile gastronomice, fie pe segmente de vârstǎ, ca cele destinate publicului tânǎr.

Marea majoritate a ghidurilor turistce se prezintǎ ca un format de carte tipǎritǎ, dar se înregistreazǎ o creștere a publicǎrii de ghiduri informatizate, în special sub formǎ de CD-ROM. Avantajul acestui ghid cu caracter interactiv este cǎ ordonarea informației nu este condiționatǎ de formatul cǎrții tipǎrite, ci poate rǎspunde necesitǎților particulare ale fiecǎrui cititor.

Hǎrțile, planurile și traseele turistice

Valoarea hǎrților ca sursǎ documentarǎ este foarte importantǎ, deoarece conține informații indispensabile orientǎrii în teritoriu, nu numai datoritǎ indicațiilor referitoare la cǎile de circulație, dar și pentru faptul cǎ acestea conțin informații privind principalele atracții ale zonei.

Principalele tipuri de hǎrți de uz turistic sunt urmǎtoarele :

hǎrți rutiere- sunt cele mai uzuale și sunt indispensabile cǎlǎtoriilor pentru alegerea itinerariului ;

hǎrți – ghiduri turistice – oferǎ informații privind rețeaua rutierǎ și resursele din teritoriu ; introduce reproduceri la scarǎ mai mare a valorilor turistice considerate ca relevante de autori și, de obicei, prezintǎ un text în care se enumerǎ și se explicǎ valorile de interes turistic ale zonei ;

planuri de oraș – aceste hǎrți prezintǎ detalii mai mari decât cele anterioare, deoarece trebuie sǎ permitǎ descrierea în detaliu a strǎzilor orașelor, cu atracțiile turistice ale orașului ; acest tip de hǎrți dețin informații privind istoria și arta locului, principalele monumente și obiective de interes și serviciile de artizanat, gastronomie și cazare.

Traseele turistice sunt itinerare promovate de administrațiile însǎrcinate cu turismul în diverse perimetre. Acest tip de itinerariu are ca obiectiv sǎ prezinte o anumita zonǎ pentru vizite de scurtǎ duratǎ și sǎ cuprindǎ zonele relativ apropiate unele de altele pentru a produce o sinergie între ele care sǎ depǎșeascǎ forța turisticǎ a fiecǎruia în parte. In general, acest tip de itinerar se adreseazǎ turismului individual care organizeazǎ aceste trasee pe cont propriu. De aceea, traseele prezintǎ, în mod normal, diverse posibilitǎți, în funcție de spațiul natural în care se situeazǎ și de infrastructura de cazare și restaurant existentǎ.

Pliantele

Un pliant este un instrument, un mijloc publicitar și comercial de care dispune profesionistul din sectorul turistic pentru a comunica informația și a vinde produsul/ serviciul sǎu.

Caracteristica principalǎ a pliantelor este caracterul sǎu promoțional și de popularizare, în afarǎ de faptul cǎ posedǎ o facilitate mai amplǎ de editare comparativ cu ghidurile turistice, ceea ce îi conferǎ o mai mare posibilitate de actualizare.

Pliantele îndeplinesc anumite funcții :

acționeazǎ ca un substitut al produsului – pliantul reprezintǎ consecința eforturilor de a face tangibil ceea ce este intangibil în cazul serviciilor turistice și, conținând informații privind caracteristicile produsului, se transformǎ într-un înlocuitor al acestuia, deoarece clientul este, de obicei, departe de locul de consum când vede pliantul ;

înlocuiește sau suplimenteazǎ acțiunile publicitare ;

face cunoscute consumatorului caracteristicile produsului în mod concret, precis și detaliat – pentru a trezi interesul, un pliant trebuie sǎ aibǎ urmǎtoarele caracteristici :

cel mai important este designul coperții ;

mesajul trebuie sǎ aibǎ forțǎ pentru a atrage consumatorul ;

conținutul imaginilor trebuie sǎ fie superior textului (pliantul reprezintǎ imaginea locației, serviciilor și activitǎților care se vând) ;

trebuie sǎ fie un pliant util, pentru a facilita vânzarea produsului și contactul cu întreprinderea (sǎ includǎ telefonul, e-mail-ul).

mecanism pentru facilitarea cumpǎrǎrii – majoritatea pliantelor conțin informații privind modul de efectuare a rezervǎrilor și de cumpǎrare a produsului ;

rol de consolidare a cumpǎrǎrii – pliantul înlocuiește produsul pe perioada cuprinsǎ între efectuarea rezervǎrii și pânǎ se cǎlǎtorește sau se consumǎ produsul, ceea ce poate presupune mai multe sǎptǎmâni sau luni ;

transmiterea de informații despre întreprinderea de turism și despre modul de utilizare a produsului/ serviciului acesteia ;

rol educativ ;

element promoțional.

Publicațiile specializate

Revistele specializate sunt publicații de mare valoare datoritǎ actualizǎrii lor constante, deoarece au, în general, o periodicitate lunarǎ. Conținuturile lor sunt foarte actuale și le completeazǎ pe cele oferite de ghiduri și pliante.

Existǎ douǎ tipuri de publicații : cele de tip general, cu conținuturi care se referǎ la teritorii și la resursele turistice ale acestora și cele de tip tematic, al cǎtor conținut este specializat pe tipul de turism care se realizeazǎ, pe tipul de cazare care se utilizeazǎ. Printre acestea din urmǎ, în ultimii ani au apǎrut diverse publicații dedicate practicǎrii sporturilor extreme, turismului în naturǎ și turismului rural.

Relațiile publice

Relațiile publice au ca obiectiv sǎ faciliteze cunoașterea unei întreprinderi sau a unui produs, sǎ creeze o imagine bunǎ și o atitudine favorabilǎ fațǎ de acestea, departe de punctul de vânzare sau prezentare. Aceastǎ cunoaștere se creazǎ, în principal, prin intermediul mijloacelor de comunicație, prin articole, întrevederi și știri.

In sectorul turistic, relațiile publice se pot referi la inaugurǎrile de locații, organizarea de ședințe de lucru, ședințe gastronomice.

Relațiile publice oferǎ constant și regulat informații intermediarilor, comunitǎții locale, turiștilor, presei și sectorului privat, printre altele, cu scopul de a obține pe termen lung, o imagine pozitivǎ și o atitudine favorabilǎ fațǎ de destinația de turism sau o locație.

Locațiile de turism și întreprinderile de servicii turistice trebuie sǎ foloseascǎ știri scurte și de actualitate, adresate presei specializate, interesatǎ de aceastǎ temǎ, cu scopul de a fi publicate într-un material tipǎrit. Este o încercare din partea întreprinderilor de a difuza, prin intermediul mijloacelor de comunicare, anumite mesaje pentru a crea o imagine bunǎ.

Intreprinderile de turism trebuie sǎ ținǎ seama de urmatoarele aspecte :

trebuie sǎ se identifice responsabilul secției pentru a nu se pierde nota de presǎ ;

trimiterea este doar un prim pas ; a publica și a plasa nota într-un spațiu bun va depinde de bunele relații care s-au creat cu responsabilii publicatiilor ;

este necesar sǎ se cunoascǎ linia editorialǎ, secțiile, suplimentele și publicul diferitelor publicații pentru a le oferi ceea ce îi intereseazǎ mai mult ;

trebuie sǎ se ținǎ seama de termenul limitǎ de predare a informatiilor ;

trebuie sa fie întotdeauna dispuși sǎ colaboreze cu ziariștii, în special când aceștia solicitǎ în mod spontan informații.

Târgurile de turism

Târgurile de turism sunt evenimente culturale cu rol important în promovarea și comercializarea turismului și care atrag profesioniștii din numeroase țǎri. Ele reprezintǎ o formǎ de prezentare și, ocazional, de vânzare a produselor, deși au loc periodic și sunt de scurtǎ duratǎ. Participarea la târguri reprezintǎ principala acțiune promoționalǎ realizatǎ de majoritatea persoanelor publice din domeniul turismului. In ciuda acestui lucru, cercetǎrile de piațǎ demonstreazǎ cǎ târgurile au foarte puținǎ influențǎ ca factor de decizie în alegerea destinației, deși trebuie sǎ se ținǎ cont de faptul cǎ marile târguri sunt deschise profesioniștilor și obiectivul lor nu este de a contacta clientul final, ci canalele de comercializare.

Participarea la târguri este fundamentalǎ în turism pentru a stabili contacte comerciale și pentru a cunoaște ce produse oferǎ competitorii și ce mijloace de comercializare utilizeazǎ.

Târgurile sunt evenimente foarte importante ca instrumente de comunicare și de distribuție a produsului, astfel cǎ pun în contact consumatorul final cu locațiile de turism, în special prin intemediul pliantelor pe care acestea le pun la dispoziție.

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ – DEZVOLTAREA ȘI PROMOVAREA UNOR NOI FORME TURISTICE ALE PODIȘULUI MEHEDINȚI

3.1. Prezentarea zonei turistice a podișului Mehedinți

Podișul Mehedinți dispune de numeroase și valoroase resurse turistice atât naturale, cât și antropice, precum și de o veche tradiție în ceea ce privește etnografia, argumente pentru înscrierea turismului, în viitor printre ramurile de bază ale economiei. Industria turismului dezvoltată pe fundalul unor resurse naturale excepționale, este marea șansă a podișului, neexploatată la nivelul posibilităților, dar care poate fi unica șansă în condițiile pieței economice.

Încadrat într-un peisaj spectaculos, armonios îmbinat, Podișul Mehedinți dispune de o climă favorabilă dezvoltării și practicării turismului aproape în tot cursul anului, de o floră și o faună bogată și numeroasă, monumente istorice, de artă și arhitectură, astfel încât acesta poate satisface prin resursele sale turistice amintite, preferințele diverselor segmente ale cererii turistice atât interne, cât și internaționale. Activitatea turistică în acest areal este susținută de o serie de resurse turistice, care pot sta la baza creării unor oferte turistice diversificate și implicit a stabilirii potențialului turistic al regiunii. Potențialul turistic natural reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin componentele sale: relief, ape, condiții climatice, vegetație și faună, cât și modificările acestora din urmă.

În Podișul Mehedinți există și un bogat relief carstic, legat de fâșia de calcare mezozoice cuprinsă între Baia de Aramă și Cireșul. Exocarstul este alcătuit de câmpuri de lapiezuri, doline, depresiuni închise cu fund relativ plat și aspect de polii (Zăton și Ponoarele), văi seci cu trepte antitetice (la Topolnița, Ponorăț, Ponorel). Endocarstul este reprezentat de mai multe peșteri ce alcătuiesc sisteme importante (Topolnița are galerii ce depășesc 20.5 km). La Ponoarele, prin prăbușirea unei părți din peșteră a rezultat și un pod natural.

Podișul Mehedinți a constituit de mult timp o zonă de atracție a cercetărilor științifice, îndeosebi în scopul determinării fondului turistic biogeografic și speologic. Au existat, în timp diverse programe de decretare a unor rezervații științifice, în prezent cifrând la 32 rezervații, fapt ce plasează județul Mehedinți pe locul al nouă-lea în rândul județelor țării.

Geoparcul „Platoul Mehedinți” este un parc natural, situat în sud-vestul României, la nord de municipiul Drobeta Turnu Severin și se întinde pe o suprafață de 106.000 ha. Climatul temperat-continental cu influențe submediteraneene și relieful foarte variat au creat condiții pentru numeroase specii de plante si animale rare.

Structura geologică unică a acestei zone a condus la apariția a numeroase formațiuni geologice și speologice. O mare parte din aceste valori sunt protejate în peste 18 rezervații naturale. Pe lângă aceste valori naturale în acest spațiu întâlnim numeroase obiective culturale și istorice, iar tradițiile și meșteșugurile populare (țesutul, olăritul etc.) sunt încă prezente.

Zonă de un farmec și un pitoresc deosebit, Platoul Mehedinți se confruntă azi cu grave probleme cum ar fi: deteriorarea continuă a nivelului de trai, îmbătrânirea populației, exodul populației tinere spre oraș, exploatarea nerațională a resurselor naturale, lipsa unei infrastructuri etc. tocmai de aceea, a fost necesară includerea acestei zone pe lista ariilor protejate. Astfel, Geoparcul Platoul Mehedinți este cea mai nouă arie protejată a județului Mehedinți, conform Hotărârii Consiliului Județean din martie 2004.

Sperând că devenind parc natural de importanță națională și apoi sit de importanță UNESCO, prin proiectele inițiate s-ar putea realiza conservarea valorilor naturale, culturale, istorice și etnografice în vederea unei dezvoltări durabile a zonei.

Potențialul turistic antropic poate fi evaluat pe trei nivele: mic, mediu, mare. Astfel, se poate observa că în 3 comune, Cireșu, Balta și Isverna, precum și în orașul Baia de Aramă potențialul antropic se regăsește la un nivel mare comparativ cu restul comunelor; acest fapt se datorează în primul rând prezenței aici a unui număr ridicat de obiective turistice precum și de o mare varietate a lor. În aceste zone există numeroase obiective de factură religioasă (biserici și mănăstiri datând din secole diferite), etnografică și etnofolclorică (există numeroase sărbători care încă se mai păstrează, case tradiționale, în comuna Balta există și două situri etnografice la Prejna și Costești, în Baia de Armă este un centru etnografic), obiective culturale (case memoriale și monumente).

În schimb, există și localități în care potențialul turistic antropic este foarte slab reprezentat, evaluarea sa situându-se la un nivel mic, cum ar fi de exemplu: Padeș, Obârșia Cloșani, Ilovița, Breznița Ocol, Izvorul Bârzii și Bâlvănești. Este vorba despre sate în care obiectivele antropice nu sunt reprezentate de un număr mare și o varietate ridicată și în care nu se poate vorbi despre o importanță ridicată a obiectivelor de acest gen.

În aceste localități obiectivele antropice sunt reprezentate de bisericile care se găsesc în satele componente (majoritatea din secolului XIX, și de prea puține case care să păstreze arhitectura tradițională).

În ceea ce privește potențialul turistic la nivel mediu, în această categorie se încadrează un număr de 6 comune (Ponoarele, Balta, Podeni, Godeanu, Ilovăț și Malovăț), în care există un potențial antropic mai bine reprezentat, dar varietatea obiectivelor este redusă; aceste sate sunt dominate fie de un potențial etnografic (case tradiționale și alte reprezentări ale artei tradiționale), fie de unul cultural (de regulă biserici sau mănăstiri).

3.2.STADIUL ACTUAL DE VALORIFICARE A POTENȚIALULUI TURISTIC

Structuri de primire turistică. La nivelul Podișului Mehedinți, capacitatea de cazare turistică existentă, la nivelul anului 2014 era de 604 locuri, care, repartizate uniform la nivelul întregului podiș ar da o medie de 40,2 locuri pe unitate administrativă. În realitate, însă, ca și în cazul numărului de unități de cazare, acestea nu sunt repartizate uniform, existând diferențieri importante de la o unitate administrativă la alta.

Astfel, cel mai mare număr de locuri de cazare este concentrat în comuna Bala (208 locuri) și în orașul Baia de Aramă (144), acestea două deținând peste 58% din întreaga capacitate de cazare din Podișul Mehedinți. Ponderi însemnate din totalul numărului de locuri de cazare deține și comuna Ponoarele (64 locuri – 11%), alături de satul Gura Văii (96 aproximativ 15% din totalul locurilor de cazare), situat pe teritoriul administrativ al Municipiului Drobeta-Turnu Severin. O pondere mult mai redusă ( sub 5% fiecare) dețin comunele Izvorul Bârzii, Ilovița, Izverna, Obârșia Cloșani.

Este interesant de remarcat faptul că nu de fiecare dată unitățile administrative cu cel mai mare număr de unități dețin și cel mai mare număr de locuri de cazare. Astfel, comuna Ponoarele, deși deține cel mai mare număr de structuri de cazare (12) deține doar 11% din numărul total de locuri, în principal datorită preponderenței unităților de cazare cu un număr redus de locuri (în general 2-4 locuri), doar trei unități depășind 10 locuri de cazare.

În același timp trebuie remarcată situația comunei Bala, care deși deține o singură unitate de cazare, deține cea mai mare pondere în totalul capacității de cazare (34,4%), datorită funcționării aici a unui complex balnear, singurul din întregul podiș.

Ca număr, predomină totuși pensiunile turistice, care dețin un procent de 75,8% din numărul total al structurilor de cazare, majoritatea fiind întâlnite în mediul rural. Capacitatea totală de cazare asigurată de pensiuni reprezintă însă doar 30% din totalul capacității de cazare. Unități de primire turistică de tipul pensiunilor se întâlnesc pe teritoriile administrative ale comunelor Ponoarele ( 12 pensiuni cu un total de 64 locuri de cazare), Ilovița (3 unități cu un total de 28 locuri), Isverna (2 unități ce totalizează 20 locuri), satul Gura Văii – situat pe teritoriul administrativ al municipiului Drobeta-Turnu Severin (o unitate cu 10 locuri de cazare), precum și în orașul Baia de Aramă, unde există 4 pensiuni turistice, cu o capacitate totală de 54 locuri de cazare.

În ceea ce privește clasificarea structurilor de cazare după gradul de confort, în cadrul Podișului Mehedinți se remarcă preponderența unităților de două stele/ margarete. Astfel, din totalul locurilor de cazare 84% se găsesc în unități clasificate la două stele/margarete și doar 16% se găsesc în unități de 3 margarete. Dacă analizăm însă situația existentă la nivelul orașului Drobeta-Turnu Severin, remarcăm însă preponderenta locurilor în structuri de cazare clasificate la 3 stele (62% din numărul de locuri de cazare), urmate de locurile cuprinse în unități de 2 stele (33%). Trebuie menționat faptul că în Drobeta-Turnu Severin, pe lângă locurile din unități clasificate la 3 și 2 stele se regăsește și un procent de 5% locuri clasificate la 4 stele.

Practicarea turismului într-o anumită regiune, implică pe de o parte dezvoltarea infrastructurii în vederea asigurării condițiilor optime pentru o bună valorificare a resurselor turistice de care dispune zona, iar pe de altă parte presupune o presiune mai mare sau mai mică asupra mediului apărută în urma diferitelor tipuri de amenajări pentru turism. Astfel, dacă considerăm numai numărul de locuri în unitățile de cazare putem deduce intensitatea fenomenului turistic pentru o zonă/regiune/localitate, fie prin raportare acestuia la populația totală a unității luate în considerare, fie prin raportarea la suprafața de referință.

Prin raportarea numărului de locuri din unitățile de cazare la populația permanentă (de regulă la 1000 locuitori) a zonei/ localității se poate determina funcția turistică a zone/localității luate în calcul. Astfel, la nivelul întregului podiș valoarea medie a acestui indicator este de 19,6 locuri de cazare la 1000 locuitori, față de care există diferențieri majore.

Astfel, în centrul podișului, în comunele în care structurile de cazare lipsesc (Balta, Podeni, Cireșu, Ilovăț, Godeanu, Bâlvănești), nu poate fi vorba de o funcție turistică a așezărilor, pe când în comunele din nord-estul podișului, unde există un număr relativ ridicat de unități, raportat la întreg arealul de studiu, putem vorbi de o oarecare specializare în domeniul turistic, în aceste comune indicatorul funcției turistice prezintă valori de 47‰ în comuna Bala, 24‰ în comuna Ponoarele și 25‰ în orașul Baia de Aramă, la care se adaugă zona de sud-est ce cuprinde unitățile de cazare din satul Gura Văii. Pe nivelul următor se situează comunele Izvorul Bârzii și Isverna, cu valori cuprinse între 10 și 20 de locuri de cazare la 1000 de locuitori, iar sub 10 locuri de cazare la 1000 locuitori dețin comunele Ilovița și Obârșia Cloșani.

Un alt indicator ce arată amploarea fenomenului turistic la nivelul unui teritoriu este numărul mediu de locuri de cazare pe kmp, care, raportat la întreaga suprafață a podișului prezintă valori de aproximativ 0,6 locuri/kmp. În realitate însă, există comune în care acest indicator are valoarea 0, datorită lipsei de unități de cazare (Balta, Podeni, Cireșu, Ilovăț, Godeanu, Bâlvănești), în timp ce valoare mai ridicată mediei pe podiș prezintă satul Gura Văii (3,1 locuri de cazare/kmp), urmat de comuna Bala (2 locuri de cazare/kmp) precum și orașul Baia de Aramă (1,5 locuri de cazare/kmp) și comuna Ponoarele (1,1 locuri de cazare/kmp). Valori mai scăzute se întâlnesc în comunele Izvorul Bârzii (0,5 locuri/kmp), Isverna (0,3 locuri/kmp), Ilovița (0,1locuri/kmp) și Obârșia Cloșani (sub 0,1 locuri/kmp).

Tipuri și forme de turism practicate în Podișul Mehedinți. Datorită potențialului antropic bogat care se regăsește în cadrul Podișului Mehedinți, precum și al caracterului puternic ruralizant, în ceea ce privește turismul de odihnă și recreere, precum și turismul rural, Podișul Mehedinți reprezintă una din zonele țării în care aceste tipuri de turism se pot dezvolta. Astfel, există numeroase sate în care încă se mai păstrează vii tradițiile, cultura și sărbătorile populare (situl etnografic din satul Balta, Prejna, Dâlbocița, Ansamblul de mori de apă de la Ponoarele etc.). De asemenea, în Podișul Mehedinți există numeroase pensiuni turistice și agroturistice în care turiștii se pot bucura de produse ecologice și pot beneficia de o cazare în case tradiționale, putând lua parte, dacă doresc, la activitățile gospodăriei (Ponoarele, Isverna, Ilovița, Balotești, Godeanu). Acestora li se adaugă o serie de sărbători tradiționale care au loc anual și care datorită faptului că devin tot mai cunoscute, atrag mai mulți turiști cu fiecare an (Sărbătoarea liliacului la Nadanova, Festivalul ,,Munte, munte, brad frumos” – Baia de Aramă, Festivalul Național de Folclor și Meșteșuguri Populare ,,Pe fir de baladă” – Titerlești, Festivalul ,,Plaiul Cloșani” – Bala, Sărbătoarea liliacului de la Ponoare). Tot în cadrul turismului rural se pot organiza excursii pe diferite trasee cu diverse teme sau se pot face plimbări prin împrejurimi, cu vizitarea obiectivelor turistice, atât naturale cât și antropice.

O formă particulară a turismului de recreere și odihnă o reprezintă turismul sportiv, care se practică îndeosebi în zone cu un potențial natural ridicat, în special cel al reliefului. Acest tip particular de turism decurge din dorința de a practica diverse sporturi sau de a învăța acest lucru; este o formă activă de turism care se află în opoziție cu sedentarismul care domină viața cotidiană. Deși Podișul Mehedinți nu beneficiază de un potențial al reliefului comparativ cu cel al Carpaților, totuși, datorită alcătuirii sale geologice specifice și anume, prezența calcarelor , se pot desfășura unele activități cu caracter sportiv: cave diving (în peșterile Isverna și Topolnița), coborâri în peșteră; pe lângă acestea se adaugă și cicloturism, delta-planare de pe cornetele calcaroase înalte (Vf. Paharnicului, Cuca Înaltă, Vf. Gornova, Cerboanieie, Cornetu, Godeanu), pescuit sportiv în apele Bahnei, Topolniței, Coșuștei precum și vânătoare, datorită unui potențial cinegetic ridicat (căprioară, mistreț, vulpea, vidra, iepurele).

În ceea ce privește turismul de sănătate practicat în Podișul Mehedinți, acesta este determinat de climatul sedativ de dealuri și de prezența unor resurse hidrologice cu caracteristici minerale care au determinat dezvoltarea și localizarea unei stațiuni balneare precum cea de la Bala ce dispune de rezerve apreciabile de apă minerală și nămol terapeutic, fiind profilată pe cura internă și externă. Stațiunea Bala este o stațiune recunoscută prin izvoare de ape minerale sulfuroase, oligominerale (hipotone), termale (23,5 – 29,5 grade C) și nămol terapeutic, indicate pentru tratarea afecțiunilor reumatismale, ginecologice și ale aparatului locomotor, precum și a gastritelor, colecistelor, insuficiențelor hepatice și bolilor renale. Complexului balnear de la Bala i se mai adaugă și câteva localități (Balta, Negoiești), care alături de climatul blând dispun și de un potențial balnear, dar care datorită lipsei unei infrastructuri adecvate , nu este valorificat.

În ceea ce privește turismul cultural în Podișul Mehedinți, acesta se remarcă printr-o serie de obiective din care fac parte: siturile etnografice, bisericile, monumentele, diverse sărbători și tradiții populare, situri arheologice etc. Deși nu se poate vorbi de un muzeu proriu-zis al satului, se poate afirma că, datorită caracterului său puternic ruralizant, cu numeroase sate care încă păstrează vie tradiția populară, Podișul Mehedinți reprezintă el însuși un muzeu al satului în aer liber. În acest sens, dintre obiectivele cu caracter etnografic și etnofolcloric amintim: numeroase gospodării tradiționale cu arhitectură specifică ce se găsesc în localitățile Ilovița, Seliștea, Cireșu, Bahna, Podeni, Ponoare, Balta, Obârșia Cloșani, Bâlvănești etc.; case cu arhitectură tradițională declarate monumente, datând din secolele XIX și XX, cum ar fi casa Untaru Dumitru (1885) și casa Popescu Constantin (1940) din Jupânești, casa Nicolescu Ion din Balta (1898), casa Epuran Gheorghe (1870), casa Dumitru Andrei (1850), casa Zamfiroiu Gheorghe (1860) din Bunoaica, etc.; centrele folclorice și etnografice din Baia de Aramă, Obârșia Cloșani, Isverna, Cireșu; siturile etnografice din satele Balta ( sec. XVIII – XIX), Costești (sec. XIX), Prejna (sec. XIX); numeroase sărbători tradiționale și târguri de la Ponoarele, Ilovița, Cireșu, Podeni, Balta, Nadanova, Obârșia Cloșani etc. Acestor obiective cu caracter etnografic și etnofolcloric li se adaugă și unele monumente, care din punct de vedere cultural reprezintă o importanță ridicată pentru comunitățile locale; astfel amintim: Monumentul Tudor Vladimirescu din Baia de Aramă ridicat în memoria celui care a pornit în fruntea unei cete de panduri în 1821 la lupta pentru eliberarea poporului asuprit, Monumentul lui Constantin Brâncoveanu din Baia de Aramă realizat pentru a mulțumi celui care a ridicat Mănăstirea Sf. Voievozi, Monumentul făuritorilor patriei din Cireșu, Monumentul deportaților din Cireșu – o cruce de marmură albă, simplă, ridicată în 1997 în memoria celor deportați de comuniști în Bărăgan, Monumentul eroilor din războiul 1916 –1918 din Dâlbocița ridicat în cinstea eroilor căzuți în primul război mondial etc.

O formă particulară a turismului cultural este dată de turismul religios și de pelerinaje. În general, acesta constă în deplasarea persoanelor către lăcașurile de cult sau în zonele specifice, cu prilejul diverselor sărbători creștine, a hramurilor bisericilor și mânăstirilor etc. Cu ocazia acestor sărbători numărul turiștilor crește, iar întru-cât prăznuirea unei astfel de sărbători se întinde pe 2 – 3 zile, în aceste perioade se înregistrează o creștere a gradului de ocupare în unitățile de cazare. Dintre cele mai importante astfel de sărbători amintim: Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul – 29 august de la Bâlvănești, Sf. Petru – 29 iunie și Sf. Arhangheli Mihail și Gavril – 08 noiembrie de la Cireșu, Sf. Maria – 08 septembrie (de regulă se sărbătorește în prima vineri din octombrie) de la Bahna etc. Pe lângă pelerinajele efectuate cu prilejul prăznuii unor astfel de sărbători, o atractivitate însemnată o prezintă și unele mănăstiri și biserici consacrate, cum sunt: Schitul Topolnița și Sf. Cruce, Mănăstirea Sfinții Voievozi din Baia de Aramă, Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din satul Brebina, Biserica din lemn din Turtaba, Biserica de lemn Sf. Mucenic Pantelimon și Sf. Ierarh Nicolae denumită și Bisericuța de sub Stei situată în comuna Ponoarele, Biserica nouă din Balta, Biserica din Ponoarele, Mănăstirea Vodița etc.

În ceea ce privește valorificarea potențialului natural prin turism științific, se detașează o formă particulară – turismul speologic – explorarea și studiul complex al peșterilor. Acest tip de turism se remarcă în ultimul timp ca un turism specific, de nișă, în cadrul căruia cei care vor să practice un astfel de turism trebuie să aibă un echipament adecvat, precum și să fie însoțiți de ghizi specializați. Cu toate că turismul speologic a luat amploare în ultimul timp și a devenit tot mai popular în rândul turiștilor, el rămâne totuși un turism specializat, practicat în mare măsură de cercetători în scopuri științifice.

Podișul Mehedinți prezintă un relief carstic bogat (exocarst și endocarst), mai ales în partea centrală a podișului, unde au fost declarate și numeroase rezervații naturale. Din punct de vedere al reliefului endocarstic (formele carstice prezente în interiorul pământului unde apele râurilor au săpat adevărate castele subterane), acesta este la fel de impresionant, fiind reprezentat de numeroase peșteri și avene, dintre care cele mai importante sunt: Peștera de la Zăton, Peștera Bulba, Peștera Topolnița, Peștera lui Epuran, Peștera Gramei, Peștera de la Isverna, Peștera de la Ponoare, Avenul din Cornetul Băii, Avenul de sub Godeanu.

Turistul găsește în zona lacurilor de acumulare un loc ideal pentru practicarea pescuitului sportiv, a sporturilor nautice sau a altor activități de agrement. Pentru Podișul Mehedinți, un obiectiv tehnic de mare însemnătate turistică îl reprezintă Barajul Porțile de Fier de la Gura Văii – cea mai mare hidrocentrală de pe Dunăre, și una dintre cele mai mari construcții hidrotehnice din Europa, cu o putere instalată de 1080 MW.

Zonarea turistică a Podișului Mehedinți. Potențialul turistic al Podișului Mehedinți, gradul de valorificare în dezvoltarea turismului determina conturarea unor zone de interes turistic bine delimitate. Avem în vedere totodată unele realizări în modernizarea drumurilor interioare și în mod deosebit modernizarea drumului Baia de Aramă – Obârșia Cloșani – Băile Herculane.

În funcție de aceste componente se pot diferenția în cadrul Podișului Mehedinți următoarele zone de interes turistic:

a) Zona Baia de Aramă – Ponoare – Obârșia Cloșani

Zona Baia de Aramă – Ponoare cuprinde un perimetru considerabil în cadrul culoarului depresivo-median și părțile nordice ale contactului cu culoarul depresionar Drobeta Tr. Severin – Comănești (extraunitățile Podișului Dealul-Mare – Dâlma. Zona se distinge printr-o încărcătură de obiective turistice de un specific inegalabil oferit de peisajul ponoarelor, originalitatea așezărilor rurale și mediul urban al orașului Baia de Aramă. Suficient de amintit în acest context, valoarea patrimoniului natural, antropic, cultural și istoric, descris în capitolele anterioare, care individualizează turistic acest spațiu.

De reținut totodată faptul că zona dispune de o infrastructură turistică încă sumară dar în plină evoluție cantitativă și îndeosebi calitativă. Baia de Aramă este principalul centru de în drumeție atât în zonele interioare ale podișului cât și în zonele învecinate podișului: Padeș – Cloșani – Tismana.

b) Zona central – vestică Balta – Isverna

Este zona desfășurată din culmile calcaroase ale izvoarelor Coșuștei și cornetelor Babelor și Cerboanei, până în largul depresiunii carstice și de eroziune străjuită în nord de Dealurile Isvernei și abruptul calcaros al Munților Mehedinți. În această deschidere, în afară de peisagistica plină de diversitate și admirație de valorile turistice ce individualizează Isverna și Balta, sunt de amintit împrejurimile satului Nadanova (îndeosebi pantele Dealului Cerboanei) în care se dezvoltă crânguri de liliac sălbatic.

c) Zona central – sudică Cireșu – Bahna – Gura-Văii

Zona central sudică este marcată, în principal de satele comunei Cireșu (Bunoaica, Negrușa, Jupânești) și principalul sector al râului Bahna. În afară de componentele de interes turistic amintite, zona se identifică prin urmele unor așezări neolitice de tip Sălcuța (mileniu IV –IIIî.Hr.), numeroase cuptoare primitive de topire a minereului de fier (secolele V- IV î.Hr.) și bineînțeles prin localizarea peșterii Epuran .

d) Zona marginală estică de contact

Zona marginală estică de contact se desfășoară sub aspect de interes turistic, din punctul în care ai ieșit din Cheile Glogovei și părăsești firul Motrului, practic din calea ce urmează Dealul Comăneștilor și până în zona vecină municipiului Drobeta Turnu Severin. Zona este marcată de un șir de sate răsfirate atât pe pantele dealurilor Podișului Mehedinți sau adunate în culoarul Comănești – Drobeta Turnu-Severin care mărginește dinspre est Podișul Mehedinți. Spațiul se remarcă prin poziția stațiunii Bala și a unor localități de rezonanță din apropiere, precum Șișești sau Malovăț.

3.3..Analiza SWOT a situației existente în domeniul turismului local. Pentru a se putea realiza o strategie de dezvoltare a turismului într-o regiune, este necesară o analiză a situației actuale a regiunii respective, ca destinație turistică, pentru a putea identifica zonele în care ar trebui să se intervină pentru ca rezultatele obținute să fie în concordanță cu așteptările. În acest context, analiza SWOT este o metodă de investigare prin care se urmărește identificarea punctelor forte, a celor slabe, a oportunităților și riscurilor pe care o destinație turistică, un produs, o firmă le întâlnește în procesul dezvoltării și afirmării sale pe piață. Se realizează astfel o listă a caracteristicilor atât pozitive cât și negative ale zonei analizate, acordându-se atenție fiecărei categorii de factori, pentru o bună perspectivă asupra situației reale. Pentru Podișul Mehedinți, în realizarea analizei SWOT s-a încercat prezentarea punctelor tari și a celor slabe, precum și a oportunităților și a riscurilor în contextul național, regional și local și efectului previzionat al acestora asupra dezvoltării turismului local. Domeniile care s-au avut în vedere se referă la resursele umane și forța de muncă, infrastructură și dezvoltarea economică, patrimoniul natural și cultural local.

Analiza SWOT la nivelul potențialului turistic:

Puncte tari:

Numeroase resurse turistice atât naturale cât și antropice;

Bogat relief carstic reprezentat atât prin exocarst (doline, polii, câmpuri de lapiezuri, văi carstice), cât și prin endocarst (peșteri), la care se adaugă Podul Natural;

Resurse terapeutice;

Numeroase zone și arii protejate: parc natural, parc național, rezervații floristice, faunistice, forestiere, speologice, geologice;

Numeroase obiective turistice de factură religioasă (biserici și mănăstiri, cele mai vechi datând din secolul XIV);

Situri arheologice datând din perioada dacă,

Numeroase obiective turistice de factură etno-folclorică, cuprinzând case tradiționale, situri etnografice, ateliere tradiționale, sărbători, tradiții și obiceiuri; Obiective turistice cu caracter economic.

Puncte slabe:

Valorificare redusă a potențialului turistic;

Gradul de conservare scăzut în cazul unora dintre obiectivele turistice antropice;

Degradarea unora dintre obiectivele turistice naturale datorită presiunii umane ridicate;

Managementul deficitar în cazul unora dintre resursele naturale;

Slabă promovare a potențialului turistic, atât natural, cât și antropic

Oportunități:

Promovarea și includerea resurselor naturale și antropice în ofertele turistice comercializate la nivel național;

Stimularea unor întreprinzători locali pentru a investi în valorificarea resurselor turistice de factură etno-folclorică.

Riscuri:

Pierderea identității culturale în zonele cu trăsături etnografice tradiționale, sub impactul schimbărilor din prezent;

Suprasolicitarea zonelor deja intrate în circuitul turistic și acordare unei atenții scăzute celor mai puțin cunoscute.

3.4.ORIENTĂRI STRATEGICE ȘI DIRECȚII PRIORITARE DE DEZVOLTARE A TURISMULUI

În ceea ce privește factorii interesați cu privire la valorificarea și dezvoltarea turistică a Podișului Mehedinți, aceștia sunt reprezentați după cum urmează:

– autoritățile locale și regionale, care doresc să atragă fonduri pentru dezvoltarea zonei Podișului Mehedinți atât din punct de vedere economic prin crearea unor locuri de muncă în turism, cât și din punct de vedere al refacerii infrastructurii de comunicație existente deoarece aceasta este deficitară iar accesul spre unele localități și obiective turistice este greoi, al promovării valorilor turistice și al creării unui cadru favorabil realizării unor investiții;

– comunitățile locale, care doresc să își promoveze tradițiile și obiceiurile populare, să participe la activitățile turistice pentru a-și crea condiții mai bune de trai, să înființeze pensiuni turistice și agroturistice; în acest caz este necesară crearea unor oportuniți financiare pentru dezvoltare;

– mediul de afaceri, care din diferite motive dorește să contribuie la dezvoltarea turistică a Podișului Mehedinți. În această situație se înscriu dezvoltatorii, finanțatorii pentru diverse programe precum și persoanele fizice care dispun de resurse materiale și doresc amenajarea și dezvoltarea infrastructurii turistice și nu numai;

– factori de natură științifică, ce doresc protejarea, conservarea și reabilitarea diverselor obiective turistice din Podișul Mehedinți; aici se înscriu diferite institute de cercetare care manifestă un interes ridicat pentru patrimoniul din această zonă și care doresc să se implice activ în planificarea și dezvoltarea turistică pentru a nu periclita valențele culturale și științifice ale obiectivelor, cum ar fi: INCDT, Institutul de Geografie al Academiei Române, cluburile de speologie din țară, Administrația Monumentelor și Patrimoniului turistic, CIMEC, diferite instituții universitare din țară care manifestă dorința de a participa la promovarea turistică și la conservarea și protecția zonei etc.);

– instituțiile guvernamentale care sprijină o dezvoltare durabilă din punct de vedere turistic (Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Ministerul Culturii și Cultelor, Ministerul Mediului și al Pădurilor, precum și agențiile teritoriale de mediu).

În vederea realizării unui plan de valorificare, promovare și dezvoltare turistică, trebuie să se stabilească de la bun început domeniile de activitate în care este necesară impunerea unor măsuri și acțiuni concrete de intervenție. Astfel, pentru Podișul Mehedinți, s-a plecat de la analiza SWOT și s-au determinat trei direcții strategice majore de dezvoltare (dezvoltare economică, dezvoltarea turismului și dezvoltarea comunitară), pentru fiecare dintre ele stabilindu-se care sunt problemele strategice, direcțiile strategice și programele operaționale care sunt necesare spre a fi implementate în vederea dezvoltării generale a zonei.

Dezvoltarea economică. Strategia de dezvoltare a economiei locale pleacă de la elementele care pot să conducă la creșterea competitivității: promovarea rolului regional și național al Asociației „Mehedințiul de sub munte”; identificarea unor noi sectoare de activitate și localizări spațiale ale acestora; asigurarea forței de muncă ce prezintă calificările cerute de profilul firmelor care își desfășoară activitatea în zonă; stabilirea, susținerea și menținerea parteneriatelor în elaborarea și aplicarea strategiei; întărirea capacității instituționale în plan local.

Probleme strategice întâmpinate în realizarea dezvoltării economice vizează următoarele aspecte:

– Resursele bugetare aflate la dispoziția administrației locale și alocate dezvoltării economice locale insuficiente nu acoperă nici pe departe nevoile existente ale comunității;

– Nivelul redus al investițiilor, datorat percepției ca fiind o zonă defavorizată;

– Slaba dezvoltare a micilor întreprinzători precum și lipsa în rândul acestora a unui spirit antreprenorial. Sistemul financiar-bancar nu sprijină începerea unei afaceri, accesul la credite fiind dificil;

– Numărul redus al produselor de marcă ce acționează ca un agent de marketing pe plan internațional și care ar putea ataca sectoarele de nișă ale pieței europene;

– Lipsa unor contracte între administrație și agenții privați, astfel încât să se poată satisface într-o măsură cât mai mare nevoile celor din urmă prin eliminarea autorizațiilor inutile, reducerea duratei de evaluare a cererilor și de elaborare a deciziilor.

Având în vedere problemele strategice identificate în urma analizei SWOT, au fost identificate următoarele direcții strategice de dezvoltare: crearea unui mediu economic competitiv și atractiv investițiilor autohtone și străine și gestionarea eficientă a dezvoltării economice locale. Pentru fiecare direcție strategică au fost identificate obiective și programe operaționale menite să contribuie la atingerea obiectivelor. Astfel, programele operaționale vizează următoarele aspecte:

– îmbunătățirea/elaborarea unor sisteme de planificare, zonare și dezvoltare (PUG, PUZ, PUD etc.) a Podișului Mehedinți. Realizarea acestor documente ar putea permite celor interesați în dezvoltarea unei afaceri să facă alegeri referitoare la amplasare, expansiune, investiții și planificarea afacerilor pe care doresc să le întreprindă în cadrul podișului;

– sprijinirea dezvoltării rețelelor de internet. Implicarea administrației locale în dezvoltarea infrastructurii IT va stimula utilizarea metodelor e-business, care permit agenților economici să își conecteze procesele interne și externe mult mai eficient și flexibil, să lucreze mai ușor cu furnizori, parteneri și administrația publică și să satisfacă mai ușor nevoile și așteptările clienților;

– racordarea la utilități a tuturor zonelor incluse în limitele Podișului Mehedinți. Racordarea la utilități a tuturor localităților din cadrul podișului poate duce la creșterea gradului de atractivitate pentru investitori precum și la schimbarea percepției generale asupra zonei;

– reabilitarea și asfaltarea străzilor și a drumurilor atât în localități cât și la periferie. Reabilitarea infrastructurii poate duce la o accesibilitate ridicată și spre zonele unde aceasta nu există sau este slab reprezentată și în același timp poate determina o creștere a nivelului de percepția asupra zonei al părților interesate să investească aici;

– elaborarea unui program de atragere a investițiilor, stabilirea și promovarea unor birouri de consultanță în afaceri în colaborare cu asociații ale oamenilor de afaceri (acestea ar putea fi amplasate în cadrul primăriilor). Elaborarea unor sondaje de evaluare a atitudinii și nevoilor mediului de afaceri, în urma cărora să se identifice zonele unde administrația poate acționa pentru a crea condiții propice desfășurării activităților economice; în acest sens pot fi identificate anumite nevoi pe diverse domenii, pot fi identificate căi de încurajare a agenților economici pentru ca aceștia să își procure resursele de la nivel local și pot fi identificați factori de risc ce ar putea face ca un anumit agent economic să părăsească localitatea. Este necesară de asemenea editarea unui „Ghid”care să conțină toate procedurile necesare a fi parcurse pentru a obține toate aprobările necesare în cazul demarării unei afaceri, precum și costurile presupuse. Crearea unui brand local ar putea duce la valorificarea resurselor și tradițiilor locale prin crearea unei imagini de excelență, de marcă, pentru produsele specifice Podișului Mehedinți;

– evaluarea și inventarierea tuturor spațiilor și terenurilor destinate investițiilor, precum și crearea unei baze de date folositoare unor posibili investitori. Constituirea și actualizarea unei baze de date cu informații generale, ușor accesibile și folositoare posibililor investitori poate duce la diminuarea timpului în care aceștia se interesează în vederea achiziționării unor terenuri pentru a-și putea realiza afacerea. De asemenea evaluarea și inventarierea spațiilor destinate investițiilor determină o mai bună gestionare și cunoaștere a lor;

– investirea în zonele destinate extinderii localităților. Aceasta presupune realizarea unor investiții în ceea ce privește extinderea căilor de acces și a rețelei de utilități și în afara localităților, care să determine amenajarea unor noi gospodării precum și crearea unor spații propice investițiilor;

– amenajarea și modernizarea de piețe agroalimentare în fiecare comună/orașul Baia de Aramă. În acest mod se pot încuraja comunitățile locale să își vândă și să își promoveze produsele alimentare, precum și promovarea activităților rurale tradiționale.

Dezvoltarea turismului. Podișul Mehedinti deține un impresionant potențialul turistic format din extinsul peisaj carstic reprezentat printr-o mare diversitate a reliefului astfel creat, de existența elementelor floristice și faunistice deosebite, multe dintre ele fiind înscrise în rezervații naturale și areale strict protejate, la care se adaugă numeroase mărturii ale unui trecut de milenii, exprimat printr-o serie de monumente istorice, de arhitectura și arta prezente aici, unele unice prin valoarea și ineditul lor. Astfel, datorită potențialul turistic pe care Podișul Mehedinți îl deține, comunitățile locale s-au reunit în Asociația „Mehedințiul de sub munte”, în încercarea de a-și crea oportunități reale de dezvoltare.

În vederea dezvoltării turismului în contextul durabilității a Podișului Mehedinți au fost determinate o serie de probleme strategice care au îngreunat dezvoltarea sa turistică:

– Promovarea insuficientă a potențialului turistic al zonei, accesul dificil la informație și la produsul turistic;

– Lipsa unui organism instituțional specializat, cu atribuții de promovare a turismului local;

– Infrastructură turistică deficitară, calitatea slabă a drumurilor, lipsa unor căi de acces și a unor marcaje rutiere și indicatoare de circulație internațională, parcările insuficiente pentru autocare la obiective, lipsa indicatoarelor spre diverse obiective turistice s.a.;

– Investițiile reduse realizate în turism, lipsa mijloacelor financiare față de costul ridicat al investițiilor, lipsa unui cadru favorabil acordării unor credite în vederea deschiderii unei afaceri;

– Insuficienta valorificare a bazei materiale și a logisticii;

– Nevoia de diversificare a ofertei turistice cu noi posibilități de agrement și refacere, lipsa unor pachete și produse turistice care să acopere în totalitate nevoile turiștilor față de serviciile oferite;

– Calitatea redusă a serviciilor și a standardelor la nivelul infrastructurii turistice;

– Lipsa forței de muncă calificate în turism precum și fluctuația de personal aflată mereu în căutarea unui loc de muncă mai bun;

– Existența unor dezavantaje competitive față de spațiile înconjurătoare în care turismul este mai bine dezvoltat și promovat, iar serviciile oferite sunt la standarde mai înalte.

Strategia de relansare a turismului în Podișul Mehedinți are ca scopuri principale promovarea prin turism a comunităților locale, dezvoltarea economică a acestora și ridicarea nivelului de trai prin dezvoltarea sectorului turistic, care va crea noi locuri de muncă și va putea contribui la îmbunătățirea condițiilor de viață. Obiectivele strategiei de relansare a turismului în zona Podișului Mehedinți au în vedere încheierea unui parteneriat amplu și corelarea tuturor inițiativelor cu privire la prezentul și viitorul turismului mehedințean, cu participarea efectivă a autorităților publice, a societății civile și a sectorului privat în vederea atragerii resurselor și investitorilor autohtoni, publici și privați, pentru diversificarea și creșterea serviciilor turistice și în final, pentru creșterea numărului de turiști precum și a veniturilor directe și indirecte din turism.

Direcțiile strategice ale strategiei de dezvoltare turistică vizează dezvoltarea și promovarea, în Podișul Mehedinți a următoarelor forme de turism: turismul cultural, medical, religios; turismul de evenimente; turismul de afaceri; turismul de agrement de scurtă durată – turismul de week-end, etc. În acest sens, programele operaționale presupun:

– dezvoltarea turismului cultural – istoric. Restaurarea și punerea în valoare a tuturor obiectivelor din patrimoniul cultural – istoric (monumente istorice, case memoriale, monumente închinate unor personalități sau unor lupte, case tradiționale), promovarea sărbătorilor și a tradițiilor populare; marcarea corespunzătoare a tuturor obiectivelor cultural – istorice și introducerea lor în cadrul unor trasee turistice, promovarea unor evenimente culturale și spectacole tradiționale, realizarea unor expoziții de artă care să promoveze arta tradițională;

– promovarea turismului religios – ecumenic. Turismul religios este foarte bine reprezentat în Podișul Mehedinți prin existența unui număr foarte mare de biserici și mănăstiri. În vederea promovării acestui tip de turism se pot realiza circuite care să ajungă la mai multe biserici, realizarea unor calendare cu sărbătorile și datele la care se sărbătoresc hramurile bisericilor din Podișul Mehedinți, achiziționarea de către primării precum și de investitorii privați interesați în dezvoltarea turistică a unor autobuze cu destinație specială care să asigure transportul turiștilor spre aceste obiective;

– dezvoltarea turismului medical/balnear. Podișul Mehedinți deține resurse de apă minerală și nămol care, printr-o mai bună valorificare poate duce la creșterea recunoașterii lor pe plan regional și național; oferirea unor servicii turistice medicale și de tratament care să fie accesibile unui număr cât mai mare de turiști; crearea unor pachete turistice de tratament mai diversificate și pe mai multe perioade de timp (cu diferite întinderi, de la 3 – 4 zile, până la câteva săptămâni);

– dezvoltarea turismului de evenimente. Organizarea unor festivaluri muzicale, folclorice, sportive, târguri și expoziții, conferințe, simpozioane, seminarii etc., care să atragă vizitatori autohtoni și străini și care pot constitui prilejuri de promovare și dinamizare a turismului local. Organizarea unor manifestări simultane în colaborare cu orașele/comunele înfrățite din străinătate, prin intermediul primăriilor cu care există legături privilegiate.

– dezvoltarea turismului de afaceri. Crearea unor săli de conferință dotate la standarde, fie în cadrul unităților de cazare deja existente, fie în spații pentru conferință special amenajate; creșterea numărului de locuri de cazare precum și a categoriei de confort și oferirea unor servicii turistice de calitate superioară; realizarea unor pachete turistice diversificate pentru participanții la conferință (realizarea unor circuite turistice, organizarea unor excursii, participarea la diferite sărbători tradiționale etc.);

– dezvoltarea turismului de week-end și de scurtă durată. Acesta se adresează în special turiștilor interni cu venituri mici și medii, precum și turiștilor care tranzitează zona și doresc să-și petreacă week-end-ul aici; astfel sens pot fi organizate mini-vacanțe, circuite și trasee turistice speciale;

– înființarea unui birou/oficiu de turism. Amenajarea unui spațiu central, atractiv și accesibil turiștilor în cadrul fiecărei comune, care să ofere atât celor interesați, precum și agențiilor de turism interesate în realizarea unor pachete turistice tematice, informații și consiliera cu privire la potențialul turistic și obiectivele turistice care pot fi vizitate, precum și informații referitoare la accesibilitate și starea în care ele se află. Realizarea unor activități de marketing și de analiză economică prin care să se asigure promovarea și dezvoltarea unui turism durabil; aplicarea unor politici raționale de dezvoltare și modernizare durabilă pe plan local în vederea eficientizării actului de administrare a resurselor turistice (antropice și naturale);

– crearea unei baze de date complete referitoare la oferta turistică a Podișului Mehedinți. Colaborarea cu instituțiile de învățământ superior de profil pentru culegerea și prelucrarea datelor (prin organizarea unor practici pentru studenți), crearea și actualizarea unei baze de date privind oferta turistică din zonă și oportunități de dezvoltare (bază turistică, obiective turistice, servicii oferite, posibilități de agrement etc.);

– editarea și distribuirea unor materiale promoționale. Realizarea unor reviste de profil, broșuri, pliante, hărți și ghiduri turistice ilustrate; conceperea unor pachete de oferte turistice pentru una, două, trei sau multe zile; crearea și distribuirea calendarului și programului de evenimente din locațiile turistice în infochioșcuri, pe internet, la târgurile de turism și la reprezentanțele de turism din țară și din străinătate cu scopul atragerii unui număr mai mare de turiști;

– organizarea unor tururi/circuite turistice tematice. Conceperea unor programe turistice care să vizeze obiectivele turistice clasificate pe categorii (istorice, culturale, artistice, meșteșugărești, economice, agroturistice, religioase, gastronomice, naturale etc.);

– valorificarea turistică a stațiunii balneoclimaterice Bala. În acest sens trebuie avută în vedere reamenajarea stațiunii, reabilitarea și modernizarea infrastructurii și a bazei materiale și de tratament, promovarea ei în cadrul unităților medicale.

Dezvoltarea comunitară / comunităților umane. Datorită caracterului puternic ruralizant pe care îl prezintă Podișul Mehedinți, în limitele sale existând 14 comune și un singur oraș, Baia de Aramă, este necesară existența unei strategii care să vizeze dezvoltarea comunităților locale, care să încurajeze promovarea activităților și a obiceiurilor tradiționale, să creeze oportunități pentru dezvoltarea unor afaceri, să ajute la lansarea turistică a activităților specifice zonei.

În vederea dezvoltării comunităților rurale din Podișul Mehedinți prin prisma turistică, au fost determinate o serie de probleme strategice care au împiedicat implementarea unor strategii de dezvoltare comunitară și a îmbunătățirii imaginii zonei:

– Lipsa unui infrastructuri de comunicație modernizate care să permită accesul ușor spre toate localitățile podișului, precum și a microbuzelor sau autobuzelor de legătură între localități;

– Interesul scăzut al comunităților locale pentru valorificarea produselor tradiționale;

– Inexistența unui cadru economic care să susțină dezvoltarea unor afaceri ale localnicilor, precum și atragerea unor investitori;

– Numărul mare de locuitori care părăsesc reședințele de domiciliu și se îndreaptă spre alte zone unde pot să își găsească un loc de muncă stabil și mai bine plătit;

– Dotarea slabă a unor localități în ceea ce privește rețeaua de utilități;

– Promovarea deficitară a sărbătorilor și a evenimentelor organizate de comunitățile locale în rândul turiștilor, precum și pătrunderea elementelor de modernitate în desfășurarea lor.

Strategia de dezvoltare a comunităților locale prin activitățile turistice are ca scopuri principale încurajarea lor în vederea îmbunătățirii condițiilor de trai, a relansării economice prin susținerea activităților agricole, promovarea produselor tradiționale, conștientizarea populației față de importanța integrării vieții în activitățile turistice.

Obiectivele strategiei de dezvoltare comunitară au în vedere crearea unor parteneriate între autoritățile locale și comunități, pentru susținerea acestora din urmă în realizarea unor activități economice, a unor parteneriate între mai multe gospodării în vedere asocierii și participării comune la activitățile turistic, precum și crearea unui cadru favorabil atragerii de noi investitori care să colaboreze cu comunitățile și autoritățile locale.

Direcțiile strategiei de dezvoltare comunitară și a comunităților locale vizează îmbunătățirea infrastructurii edilitare și a căilor de acces, conștientizarea în rândul populației a importanței păstrării și promovării tradițiilor locale, importanța investirii în dezvoltarea unor unități și servicii turistice, atragerea unor fonduri în ceea ce privește dezvoltarea pe plan turistic a comunităților gazdă. Obiectivele strategiei de dezvoltare se pot concretiza prin implementarea unor programe operaționale după cum urmează:

– dezvoltarea căilor de acces și a infrastructurii edilitare. Reabilitarea celor deja existente precum și a amenajării unora noi care să crească nivelul de accesibilitate și de percepție a condițiilor de trai în localitățile Podișului Mehedinți;

– susținerea economică și legislativă a investițiilor în unități de cazare. Prin amenajarea în cadrul gospodăriei propriu-zise a unor spații de cazare destinate strict activității turistice. Aceste spații de cazare pot fi amenajate în mai multe moduri: camere mobilate destinate strict primirii turiștilor, de categorii diferite, în locuințele personale sau în clădiri special amenajate; amenajarea de către localnici a unor case de vacanță cu funcționare permanentă sau dependentă de cererea turistică; amenajarea în curțile oamenilor, în grădini sau livezi a unor spații de campare (cu cort sau rulotă). În toate aceste cazuri comunitățile locale vor fi ajutate de autorități să-și realizeze investițiile;

– asigurarea posibilității pentru localnici de a urma cursuri de reconversie profesională, care să ducă la creșterea nivelului de cunoștințe referitoare la activitățile turistice, precum și a consilierii în vederea realizării unei afaceri turistice;

– amenajarea unor spații de alimentație publică. În acest sens se recomandă utilizarea produselor ecologice și tradiționale ale producătorilor locali precum și încurajarea pentru realizarea activităților agricole care să determine o creștere economică și a veniturilor celor implicați în aceste activități; astfel pot fi amenajate spații de alimentație publică în cadrul pensiunilor deja existente precum și amenajarea unor spații special destinate alimentației;

– susținerea comerțului cu produse autohtone. În toate satele, mai ales în cele care sunt situri etnografice și etnofolclorice se vor amenaja locuri de unde se vor putea achiziționa atât produse agroalimentare locale (lactate, carne, legume, fructe etc.) cât și obiecte de artizanat locale, de către turiștii sosiți pentru sejur, dar și pentru cei aflați în tranzit ți localități. De asemenea este necesar ca autoritățile locale să încurajeze amenajarea și dezvoltarea de unele complexe industriale agroalimentare, care să comercializeze, în condiții de strictă securitate igienico – sanitară, produsele proprii (lactate, carne, legume și fructe), care să se adreseze atât turiștilor și cetățenilor proprii, cât și altor societăți comerciale, inclusiv turistice. Aprovizionarea cu produse agroalimentare în zonele în care acestea sunt deficitare se poate face prin cooperare cu alte sate, care sunt producătoare (la schimb) sau prin agenți economici specializați. De asemenea, în satele unde se dorește o dezvoltare turistică, economică, dar și în ceea ce privește comunitățile, este necesară amenajarea și a unor magazine de interes general (vederi, timbre, plicuri, obiecte de artizanat, suveniruri etc.);

– încurajarea organizării unor activități de agrement. Încurajarea organizării unor sărbători câmpenești în care să se promoveze tradițiile și cultura locală, pentru atragerea unui număr mai mare de turiști; de asemenea pe lângă cele existente (în Baia de Aramă) se mai pot amenaja și alte terenuri de sport (volei, tenis, handbal etc.);

– alcătuirea unor pachete și programe turistice cât mai diversificate, de la cele cultural – artistice, până la cele care vizează activități specifice satului, sau excursii în împrejurimi;

– implicarea comunităților în organizarea de programe tematice pentru cei interesați în petrecerea timpului în natură: pentru speoturism, drumeție, turism de cunoaștere sau cu valență științifică;

implicarea localnicilor în elaborarea unor programe turistice care să vizeze inițierea turiștilor în activități specifice (zootehnie, pomicultură, artizanat etc.).