Dezvoltarea Si Promovarea Unor Noi Forme de Turism
Dezvoltarea și promovarea unor noi forme de turism
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. Impactul turistic asupra societății
1.1. Locul și rolul turismului în economia națională
1.2. Factorii favorizanți și constrângeri în dezvoltarea turismului
1.3. Dezvoltarea parteneriatului privat-public în domeniul turismului
CAPITOLUL II. Oferta turistică. Specificul resurselor turistice ale României
2.1. Oferta turistică – producția turistică
2.2. Structura potențialului turistic României
2.2.1. Munții Carpați
2.2.2. Litoralul românesc al Mării Negre
2.3. Circulația turistică în și dinspre România
2.3.1. Forme de turism practicate
2.3.2. Promovarea produselor turistice
2.3.3. Turismul cultural – istoric
2.3.4. Vânătoarea și pescuitul
2.3.5. Expansiunea turismului rural
2.4. Coordonate marketingului turistic
2.5. Strategia privind asimilarea de produse noi
CAPITOLUL III. Studiul de caz – Dezvoltarea și promovarea unor noi forme turistice ale podișului Mehedinți
3.1.Prezentarea zonei turistice a podișului Mehedinți
3.2. Stadiul actual de valorificare a potențialului turistic
3.3. Analiza SWOT a situației existente în domeniul turismului local
3.4.Orientări strategice și direcții prioritare de dezvoltare a turismului
Concluzii
Bibliografie
INTRODUCERE
Turismul reprezintă pentru România unul dintre sectoarele prioritare care, prin resursele pe care le antrenează și prin interconexiunile cu celelalte ramuri ale economiei naționale, constituie un factor important pentru progresul țări.
Analiștii consideră turismul drept sectorul cu cea mai rapidă dezvoltare, urmând să ajungă, începând cu anul 2000, una dintre principalele forțe ale economiei globalizate. Aceasta cu atât mai mult cu cât societatea viitorului va fi și societatea timpului liber, ori turismul poate odeveni o modalitate principală de folosire a acestuia. Pentru multe țări, printre care și România, viitorul nu poate fi imaginat fără un turism modern.
În această prespectivă, evoluția turismului va fi caracterizată printr-o profundă înnoire, atât aspect calitativ, cât și cantitativ. România, după cum se știe, dispune de bogate și variate resurse naturale și antropice, fapt ce-i conferă o mare disponibilitate pentru turism. Valorificarea lor eficientă și în interesul economiei naționale poate reprezenta deci o șansă de dezvoltare a țării noastre la începutul mileniului III. Potențialul turistic pe care îl posedăm este imens și valoros, dar, din păcate, puțin valorificat. Deși este poate ramura economică cu avantajul competitiv internațional cel mai mare, performanțele sale economice, în prezent, sunt modeste.
Pornind de la aceste considerente și sesizând momentul de cumpănă al turismului românesc, autorii propun spre atenție și refecție celor interesați și răsunzători de soarta sa, un grup de probleme care, rezolvate în concordanță cu cerințele actuale, pot contribui la relansarea acestuia cât mai repede cu putință. Problemele alese și analizate le-am urmărit din unghiul pieței turistice a României, deoarece practica confirmă pe deplin avantajul întegrării activităților turistice în mediul economiei de piață. În prezent, și tot mai mult în viitor, nici o problemă nu mai poate fi tratată și rezolvată fără analiza prealabilă a pieței, fără proiectarea unor strategii de lansare și comercializare a produselor (serviciilor) respective.
Prin întregul conținut de ideii și soliții conturate, prin atenționările pe care le cuprinde, lucrarea poate interesa , în egală măsură, specialiștii din domeniul turismului,dar și publicul larg, îndeosebi tineretul, cu toți potențiali turiști și deci atrași de problematica pieței turistice, lucrarea se adresaază, în primul rând,factorilor de decizie din turism, managerilor firmelor, experșilor în consultanța turistică, agențiilor turistice și asociațiilor profesionale, elevilor și studenților, preocupați să pătrundă ăn intimitățile unui domeniu pe cât de apropiat, pe atât de greu de cunoscut și condus la nivelul exigențelor actuale.
CAPITOLUL I
Impactul turistic asupra societății
1.1. Locul și rolul turismului în economia națională
Privit în ansamblu, turismul constituie un fenomen social-economic complex, specific civilizației moderne, puternic ancorat în viața societății și, ca atare, influențat de evoluția ei. El reprezintă o activitate esențială în viața națiunilor, iar dezvoltarera sa este legată de libertatea călătoriei – drept uman fundamental 1.Adresându-se unor segmente largi ale populației și răsunzând necesităților oamenilor de refacere a sănătății, de recreere și cunoaștere, turismul se caracterizează printr-un înalt dinamism, atât la nivel național, cât și la nivel mondial. Totodată, prin caracterul lui de masă și conținutul sa complex, turismul antrenează un vast potențial material și uman, cu implicații profunde asupra evoluției întregii societăți.
Ca urmare, astăzi se consideră că turismul reprezintă cea mai mare afacere din lume: el este principala industrie în ceea ce privește contribuția la produsul mondial brut, numărul unu în lume în ceea ce privește forța de muncă angajată și cel mai important investitor de capital.
Pe plan social, turismul asigură accesul oamenilor la tezaurul de civilizație și frumusețe al societății, facilizează schimbul de opinii, idei, gânduri, contribuind în mod direct la formarea intelectuală a indivizilor, la înțelegerea și conlucrarea oamenilor. El are potențialul de a contribui la promovarea dezvoltării sociale prin efectele pe planul ocupării, redistribuirii veniturilor și atenuării sărăciei. Efectele benefice pot include și modernizarea infrastructurii, cu consecințe pozitive asupra standardului de viață al populației din zonele de destinație turistică.
Pe plan economic, turismul se dovedește a fi un factor al progresului, cu largi și pozitive implicații asupra dezvoltării întregii societăți. Astfel, prin faptul că acționează în direcția introducerii în circuitul economic (intern și internațional), a resurselor naturale, patrimoniul cultural- istoric, de mare atracție, și a unora dintre realizările contemporane în domeniile construcțiilor și artei, turismul se constituie într-un factor dinamizator al sistemului economic și social, într-un mijloc de diversificare a structurilor economice, într-un factor de optimizare a structurii economiei locale.
Cheltuielile turistice și exportul/importul de bunuri complementare generează venituri însemnate pentru economiile țărilor receptoare și stimulează investițiile necesare finanțării altor sectoare, accelerând astfel, prin efect multiplicator, creșterea și dezvoltarea economică. Statisticile prezentate anterior sunt edificatoare în acest sens.
În cazul României, la nivelul anului 2006, economia turistică a contribuit la realizarea a 4,8% din PIB-ul țării și a asigurat front de lucru pentru 5,8% din totalul angajărilor. În următorii zece ani, se prevede ca aportul turismului la dezvoltarea economiei să crească, astfel încât în 2016 ponderea în PIB să ajungă la 5,8%, iar în totalul angajărilor ponderea să fie de 6,9%.
Dacă resuresele turistice deosebite de care dispunem vor fi valorificate eficient, impactul poate fi chiar mai amre, ceea ce va plasa România, în zona Europei Centrale și de Est, în rândul țărilor cu un turism dezvoltat.
Sub aspect strict economic, turismul prezintă numeroase avantaje față de alte domenii de activitate:
valoarea adăugată în turism față de alte ramuri este superioară, datorită faptului că importul de materii prime, pentru acest domeniu este nesemnificativ;
turismul nu este o ramură energointensivă;
utilizează, în mare măsură, materii prime autohtone, practici inepuizabile;
1Cartea Drepturilor din Turism și Codul Turistului, Aprobat la Adunarea Generală a Organizației Mondiale a turismului, Sofia (Bulgaria), september, 1985.
permite transferarea în valută a unor resurse materiale și umane neexploatate pe altă cale;
cursul de revenire în turism este avantajos, comparabil cu alte ramuri, deoarece, reaizându-se ca export invizibil (în interiorul țării), prețul produselor turistice nu mai este încărcat cu cheltuieli de ambalare, transport, asigurare, taxe vamale;
turismul asigură o parte însemnată a consumului intern, antrenând, direct sa indirect, importante cantități de produse industriale și agricole;
sprijină dezvoltarea echilibrată a zonelor țării, prin atragerea în circuitul turistic a unor noi localități cu resurse corespunzătoare.
În general, incidența turismului asupra economiei naționale se manifestă atât prin efecte directe (creșterea producției, utilizarea forței de muncă), cât și indirecte (investiții în alte sectoare de activitate – servicii, comerț etc.). Turismul își face simțită acțiunea favorabilă asupra altor ramuri ale economiei naționale, în primul rând prin crearea de bunuri și servicii adresate. Astfel, la industria construcțiilor, turismul face apel pentru a-i asigura dezvoltarea bazei materiale (construirea a noi unități de cazare, de tratament de agrement etc.); la industria construcțiilor de mașini – pentru a-i furniza instalațiile specifice; la industria textilă – pentru a-și procura materialele necesare confecționării lenjeriei, covarele, mochetele etc. În al doilea rând, influența pozitivă este rezultatul circulației turistice, care apelează la o serie de servicii (transport în comun, medicale, servicii de întreținere etc.) și la industria artizanatului. Este de menționat acțiunea favorabilă a turismului asupra altor ramuri și prin posibilitățile pe care le oferă populației de a-și reface capacitatea de muncă, ceea ce, în mod normal, are consecințe pozitive asupra productivității muncii și creativității. Turismul, prin dezvoltarea sa, favorizează utilizarea disponibilităților de forță de muncă și stabilizarea acesteia, cu toate consecințele ce decurg de aici pentru nivelul de trai. Ca activitate complexă, turismul determină mulții în dezvoltarea în profil teritorial, contribuind asfel la atenuarea dezechilibrelor interregionale și interaregionale privite la scară locală, națională sau mondială: cu investiții inițiale mici se pot procura resurse financiare capabile să provoace o dezvoltare în lanț a celorlalte activități producătoare de venit național și să absoarbă forța de muncă locală disponibilă.
Importante implicații economice se produc și în cazul turismului internațional. În raport cu condițiile concrete ale ficărei țări, turismul reprezintă un export sau un import: bunurile și serviciile pe care le consumă turișii pe durata deplasării lor într-o țară pot fi asimilate unui export, în timp ce cheltuielile pe care le face un turist în străinătate reprezină, pentru țara lui de reședință, un import.
În acest context, în țările cu potențial turistic bogat și turism dezvoltat, turismul se manifestă ca un important capitol al exporturilor, oferind piață unei game variate de produse și servicii care, în alte condiții, nu se pot exporta sau se exportă în cantități mici, cu eforturi și riscuri mari. Astfel, turismul se afirmă ca o importanță sursă de devizie sau de economisire a acestora, contribuind la echilibrarea balanței de piață. Când turiștii dintr-o țară călătoresc în altă țară, acțiunea devine import de turism pentru prima țară și influențează balanța de plăți în același fel ca orice import de bunuri.
Factori favorizanți și constrângeri în dezvoltarea turismului
Evoluția spectaculoasă a turismului în cadrul economiilor naționale și la nivel mondial și are loc sub incidența unui sistem complex de factori, diferențiați între ei prin natură, stil și participare în proporții diferite în timp și spațiu. Intercondiționarea lor reciprocă și simultanietatea acțiunii acestora potențiază efectul final, cuantificarea aportului fiecăruia fiind o problemă dificilă.
Factorii în discuție sunt numeroși. În literatură se întâlnesc diferite modalități de grupare. Cercetătorii se completează unii pe alții în a descoperi și analiza factorii care au generat turismul și care concură la dezvoltarea și amplificarea acestiu fenomen de interes național și internațional.
Sistemul de factori care determină evoluția turismului poate fi structurat cu ajutorul unor criterii de clasificare. Principalele grupe analizate in literatură ar fi:
după natura factorilor, aceștia se împart în:
– economici: veniturile populației, oferta turistică, prețurile și tarifele;
– demografici: evoluția cantitativă a populației, structura pe vârstă și categorii sociale, modificarea duratei mediei pe viață;
– sociali: timpul liber;
– politici: formalități la frontieră , regimul vizelor;
– psihologici, educativi și de civilizație: caracterul și temperamentul individului;
– tehnici: proectarea și tehnologiile în construcții, performanțele mijloacelor de transport;
după importanța lor în influențarea turismului, factorii se împart în:
– primari: timp liber, mișcarea populației, veniturile acesteia, oferta turistică etc.;
– secundari: facilități de vizită sau organizatorică, serviciile suplimentare;
în funcție de durata în timp a acțiunii lor se disting:
– factori permanenți: creșterea timpului liber, modificarea veniturilor populației;
– factori conjuncturali: instabilitarea politică, catastrofele naturale, condițiile meteorologice;
în funcție de componentele de bază ale pieței:
– factori ai cererii turistice: dinamica populatiei, veniturile ei și timpul liber de care dispune;
– factori ai ofertei turistice: costul prestațiilor oferite, diversitatea și calitatea serviciilor.
În funcție de obiectivul urmărit, pot fi delimitate și alte grupări: factori obiectivi și subiectivi, din interiorul sistemului turistic (endogen) și din afara acestuia (exogeni), factori de atracție turistică, factori promoționali.
În practică, activitatea turistică se manifestă ca o continuă cursă între solicitări și potențialul turistic, adică între cerere și ofertă, așa cum sperăm să rezulte pe parcursul întregii lucrări.
Privite în timp, atâtâ cererea, cât și oferta turistică parcurg un proces de dezvoltare și diversificare.
Creșterea populației globului, sporirea ponderii populației orășenești și creșterea de aglomerări pe spații mici (fapt ce intesifică nevoia de ”evadare” către zone mai liniștite, la sfârșit de săptămână sau în concediul de odihnă), modificările produse în structura socioprofesională, în gradul de cultură și educație a populației, creșterea veniturilor populației și extinderea motivațiilor turistice și alți factori intervin cu o pondere crescând în solicitările turistice.
Oferta turistică, la rândul său, se extinde și se diversifică sub impulsul progresului tehnic, care facilitează punerea în valoare a potențialului turistic din fiecare țară. S-a dovedit că dezvoltarea economică a unei țări creează condiții ca locuitori săi să solicite mai multe servicii turistice, interne și externe. În același timp, pe măsura dezvoltării economice, se creează și posibilități pentru valorificarea turistică a unei zone noi din diferite țări, prin crearea infrastructurii necesare.
Turismul, prin natura lui, implică deplasarea, și cum de la an la an, solicitările au fost mai numeroase și pentru destinație mai mari, cererea a acționat și în direcția perfecționării mijloacelor de transport.
În randul factorilor care, în prezent, impulsionează dezvoltarea turismului, se înscrie și circulația oamenilor de afaceri, a politicienilor, a oamenilor de știință și cultură.
Ținând seama de factorii care contribuie la dezvoltarea turismului, specialiști în domeniu apreciază că în viitor acest proces se va intentifica. Prin amploarea pe care a luat-o , devenind o necesitate de masă, turismul joacă un rol ce nu poate contesta în domeniul economiei naționale și internaționale, în comportamentul social al celor care îl practică și în existența acelora care asigură funcționarea sa.
În evoluția sa, turismul a fost și este confruntat cu numeroase probleme, a trebuit și trebuie să facă față unui număr mare de constrângeri.
Diverși factori de ordin administrativ, politic, economic, sanitar etc. pot frâna sau întrerupe atracția pentru o destinație turistică. De exemplu, insabilitatea internă într-o țară sau angajarea sa într-un conflict militar ar putea compromite desfîșurarea unei activități în acea țară. Circulația turistică intensă și dezvoltarea infrastructurii în acest scop vin, în anumite locuri, în contradicție cu necesitatea păstrării nealterate a mediului înconjurător sau a unor vestigii ale trecuului de valoare națională și mondială pot limita fluxul turistic în unele perioade sau în unele zone unele zone dacă nu este corect planificat, dezvoltat și condus, turismul poate provoca aglomerație, poluare ți numeroase probleme ambientale.
Cu toate constrângerile menționate și altele apărute în ultimii ani, turismu continuă să devină un consum prioritar în cadrul economiilor naționale, pozițiile ce îi conferă un mare viitor.
Subsistem al economiei naționale, turismul are propriile mecanisme de restructurare, suportând, datorită naturii și particularităților sale, efectele restructurării tuturor celorlelte subsistemelor și exerciând, la rândul său, o influență crescută asupra evoluției acestora.
Slănic- Moldova – Cazinoul
Dezvoltarea parteneriatului privat-public în domeniul turismului.
În timp ce sectorul privat poate să joace un rol cât mai important în dezvoltarea unor produse de calitate și a unor servicii competitive îndreptate spre o cerere în continuă schimbare, guvernul trebuie să promoveze un sistem de legi clare și stabile care să încurajeze investițiile, precum și să coordoneze dezvoltarea infrastructurii și a capitalului uman strict necesare expansiuni turismului. Totodată, statul, prin legislația adoptată, trebuie să nu permită luarea de măsuri discriminatorii în privința turiștilor și să asigure vizitatorilor siguranța și securitatea lor și a bunurilor prin măsuri de prevenire și protecție.
Pentru a facilita înțelegerea și respectul comunității-gazdă în privința obiceiurilor și tradițiilor religioase și culturale, statul trebuie să sprijine răspândirea informațiilor necesare în rândul turiștilor, care trebuie să se supună legislației și regelmentărilor în vigoare.
Înbunătățirea reputației României sub aspect turistic, atât pe plan internațional, cât și pe plan intern, reclamă o intensă activitate de promovare și marketing, permițând campanii de publicitate concertate, cu grad înalt de prezență la evenimentele mondiale și o abordare strategică a piețelor-țintă.
Raportul WTTC pe 2006 menționează că ”România are un potențial turistic enorm care o poate transforma într-o destinație pentru tot timpul anului dacă vor fi maximizate toate oportunitățile. Avem o experiență considerabilă în turism. Modernizarea, promovarea și investițiile sunt vitale pentru ca România să devină o destinație turistică de succes”. Toate acestea necesită un însemnat efort investițional și organizatoric, de coordonare și concentrate a atenției tuturor participanților.
În concluzie rolul statului în dezvoltarea turismului se materializează în acțiuni cum sunt: strategia, planificarea și cercetarea; realizarea infrastructurii de bază; stabilirea și administrarea standardelor de calitate și a facilităților de încurajare a agenților economice; stabilirea măsurilor de protejare a mediului înconjurător; stimularea pregătirii și perfecționării cadrelor de turism; menținerea sănătății și securității publice etc. În toat țările cu un turism dezvoltat au fost și sunt elaborate și aplicate politicii guvernamentale de susținere și afirmare a acestuia.
CAPITOLUL II
Oferta turistică. Specificul resurselor turistice ale României
2.1. Oferta turistică – producția turistică
Oferta turistică joacă un rol deosebit de important în manifestarea și realizarea efectivă a cererii, care poate fi considerată reală și concretă numai în măsura în care are un considerent în ofertă. Dezvoltarea ofertei turistice constituie deci premisa unei evoluții corespunzătoare a cererii, modernizării, dar mai ales a creșterii calitetive, lărgind corespunzător proporțiile și calitatea colicitanților.
Oferta turistică grupează ansamblul dementelor care concură la obținerea produsului turistic, respectiv: potențialul natural și antropic, echipamentul de ”producție„ a serviciilor turistice, forța de muncă specializată înactivitățile specifice turismului, infrastructura turistică. Cu alte cuvinte, oferta integrează ansamblul resurselor mobilizante în calitate de factori ai producției turistice.
Producția turistică reprezintă ansamblul de servicii care mobilizează forța de muncă, echipamentul de producție și bunurile materiale, care, în cadrul unei ambianțe specifice, se materializează într-un consum efectiv.
Rezultă că între oferta turistică și producția turistică există o relație strânsă, reflectând rolul primordial al ofertei ca sursă a producției turistice, dar și rolul producției în mobilizarea ofertei date:
oferta turistică există și independent de producția turistică, în timp ce producția turistică nu se poate realiza în afara ofertei;
producția turistică poate fi cel mult egală cu oferta turistică, adică Pt< Ot;
structura ofertei turistice nu coincide întotdeauna cu structura producției turistice;
oferta turistică este fermă – există atâta timp cât sunt prezente elementele ce intră în structura ei, pe când producția turistică este fermă – există cât timp se manifestă consumul, se întrerupe odată cu încheierea acestuia.
Deși prezintă o structură complexă, componentele ofertei turistice se rezumă la două categorii de elemente de activitate (resursele naturale și antropice) existente la un moment dat numai potențial, iar pe de altă parte oferta turistică cuprinde echipamentul și serviciile (de cazare, alimentație, transport, tratament, distracție) prin intermediul cărora acestea sunt puse în valoare și împreună care formează oferta reală, se desfășoară producția turistică.
Primul grup de elemente din structura ofertei (îndeosebi resursele naturale), asociindu-se cu condițiile de climă, nu au aceiași valoare pe tot parcursul anului, manifestându-se sezonalitatea ofertei. Cel de-al doilea grup de elemente conține o parte variabilă în anumite limite (personal turistic, desfacerile din alimentația publică) și o parte fixă (baza tehnico-materială, infrastructura), care nu poate fi deplasate în spațiu pentru a putea întâlni cererea. Imobilitatea ofertei și producției turistice presupune deplasarea consumatorului, și nu a produsului. Din acest motiv, consumul ofertei se realizează, în principal, pe loc, numai anumite elemente, cum ar fi producția artizanală, pot fi destinate consumului în zonele de reședință a turiștilor. Cea mai mare parte a ofertei și producției turistice neputând fi deplasată spre solicitant, presupune prezența acestuia la locul ofertei, ceea ce conduce la necesitatea existenței unui sistem de transport bine dezvoltat; tot ca o particularitate a ofertei turistice este imposibilitatea stocării acesteia și deci a adaptării cantitative la nivelul cererii, atât în sezon cât și în afara sezonului.
Rigiditatea ofertei turistice produce anumite efecte negative care se propagă și în alte ramuri implicate în activitatea turistică. Este drept, uneori există posibilitatea substituirii ofertei, în cadrul unor limite, fapt ce permite utilizarea ei (baza de cazare și alimentație) în alte scopuri (acțiuni științifice,culturale și de afaceri), mai ales în afara sezonului. Pentru aceasta însă elementele respective trebuie să aibă un caracter polifuncțional, adică să satisfacă mai multe alternative de utilizare fără a fi necesare investiții suplimentare.
Caracterul variabil al cererii turistice și caracterul relativ constant al unor elemente din structura ofertei așează cele două componente corelative ale pieței într-un anumit raport, în decursul unei perioade.
a) Oferta turistică > cererea – se potrivește perioadei de pre-și postsezon din activitatea turistică. În această situație, gradul de ocupare a capacității de cazare este redusă.
b) Oferta = cererea – situație în care, practic, gradul de ocupare a capacității de cazare este de 100%. Este situația de echilibru din cadrul pieței turistice.
Oferta <cererea – situația în care capacitatea de cazare este depășită de cererea exprimată. Este situația proprie pieței prestatorilor de servicii turistice care-și desfășoară activitatea în plin sezon.
Datorită particularităților pieței turistice, raportul cerere-ofertă se află într-un permanent dezechilibru, optimizarea lui reprezentând obiectivul fundamental al acțiunilor de marketing inițiate de unitățile de turism.
Ca și cererea, oferta turistică are la bază câțiva determinanși.
Așa cum factorul demografic reprezintă pentru cererea turistica suportul acesteia, tot astfel teritoriul, spațiul, se constituie ca o condiție esențială pentru existența ofertei turistice, în sensul că acesta reprezintă nu numai suportul echipamentului sau capacităților de producție, cât și ”materia primă”.
Sub acest aspect, interesează stabilirea corectă a capacității optime de primire a teritoriului.
Un alt determinant al ofertei turistice îl constituie sectorul terțial al economiei naționale, sub aspectul gradului de dezvoltare a acestuia. Apartenența turismului la sectorul terțial îl face dependent de volumul și dinamica acestuia, unele dintre componentele lui reprezentând premise și factori pentru dezvoltarea ofertei turistice.
Ca o consecință a complexității produsului turistic, producătorii sunt puternic specializați. În principiu, se disting patruu categorii de activități: a) cazare și alimentație; b) transport; c) animație, informare și agrement; d) ”fabricarea”, organizarea de călătorii de către tour-opratori. Ultima categorie de activități a luat naștere din necesitatea de a coordona și corela, la nivelul organizării și distribuției, activitatea primelor categorii.
Structura potențialului turistic României
Dotată cu diverse și spectaculoase forme de relief, îmbinate armonios pe întreg teritoriul țării, bucurându-se de o climă favorabilă practicării turismului în tot cursul anului, înzestrată cu o floră și o faună bogată, cu numeroase monumente istorice de hartă și arhitectură, România poate satisface, prin calitatea resurselor sale naturale și antropice, preferințele și exigențele cele mai ridicate ale diverselor segmente ale cererii turistice interne și internaționale.
Între țările din centrul și estul Europei, România este considerată ca având cele mai bogate și vaariate resurse turistice naturale și antropice, care-i conferă o mare disponibilitate pentru turism. În plus România are un potențial enorm care o poate transforma într-o destinație pe tot timpul anului dacă vor fi înțelese și maximizate toate oportunitățile existente. Complexitatea potențialului turistic românesc și gradul său de atractivitate sunt în strânsă corelație cu particularitățile reliefului și climei, precum și cu istoria formării și dezvoltării poporului nostru.
Pentru România , muntele,area și istoria reprezintă principalele ”terenuri de joc” pe care se pot desfășura majoritatea formelor de turism.
Munții Carpați
Munții ocupă 36% din suprafața țării și concentrează un potențial turistic de excepție. Deși au munți concurenți puternici (Munții Alpi, Balcani, Pirinei sau Tatra), Carpații românești prezintă unele particularități turistice care le oferă originalitate:
sunt ușor accesibile (doar 8,5% din munții României depășesc 1.500 m altitudine);
dispun de o densă rețea de popasuri și trecători care au favorizat construirea de drumuri modernizate sau forestiere;
la poalele sau pe culmile unor masive s-au dezvoltat stațiuni montane și s-au construit cabane de interes național și iinternațional;
domeniul schiabil întins, cu expuneri nordice, nord-estice, sau nord-vestice, cu un climat moderat, viscole reduse și avalanșe puține;
domeniu alpin la peste 1.900-2.000 m, dar și montan, favorabil drumeției
formă de turism agreată de o mare parte a populației;
fond balnear bogat și diversificat (ape minerale, nămol și gaze terapeutice);
fond cinegetic și piscicol de mare valoarea;
păduri de interes respectiv sau de cercetatre;
rezervații naturale și parcuri naționale.
Toate aceste caracteristici ale Carpaților noștri le dau o funcționalitate în tot timpul anului, dar cu precădere iarna și vara, permițând dezvoltarea unor stațiuni montane și de sporturi de iarnă apreciate deja în turismul internațional – cum sunt Poiana Brașov, Sinaia, Predeal – sau în curs de consacrare – Semenic, Păltiniș, Valea Dornei, Durău, Borșa.
În Carpații României se pot practica toate formele de turism montan: drumeții, odihnă, sporturi de iarnă, tratament balnear, alpinism, speoturism, vânătoare și pescuit sportiv, agrement nautic etc. În cadrul arcului carpatic se constată unele diferențieri între masivele montane în funcție de elementele de potențial turistic: Carpații Orientali se impun prin bogăția și varietatea factorilor de cultură balneară, Carpații Meridionali se remarcă prin diversitatea peisagistică și întinsele domenii schiabile, iar pentru Munții Apuseni atractivitatea decurge din spectaculozitatea peisagistică și a formelor de relief, din valorile cultural-istorice de mare interes.
Un interes aparte în peisajul montan al țării îl reprezintă monumentele naturii, adevărate unicate naționale și europene, precum vulcanii noștri din zona Berea – Arbanași (județul Buzău), stâncile Babele și Sfinxul din Munții Bucegi, peștera și ghețarul de la Scărișoara (județul Alba), Pietrele Doamnei din Munții Rarău (județul Suceava) etc. La fel și lacurile naturale și artificiale: lacurile glaciare (Bucura și Zănoaga din Retezat, Capra și Bâlea în Făgărași), vulcanice (Sf. Ana în Harghita), lacul de baraj natural (Lacul Roșu) sau acumulări de interes hidroenergetic (Vidraru, Izvorul Muntelui – Bicaz, Porțile de Fier etc.).
Potențialul turistic montan este completat de cel al dealurilor subcarpatice și de podiș, reprezentat de factorii naturali de cură, de aspectele peisagistice și monumentale istorice și de artă religioasă deosebit de răspândite în zona subcarpatică.
Deși distinct, potențialul turistic al câmpiilor și dealurilor joase se găsește în strânsă legătură cu cel montan și al zonei subcarpatice, întregindu-le, în principal, cu componente de ordin antropic, de o vare varietate și valoare turistică.
Cheile Turzii
Litoralul românesc al Mării Negre
Întins pe o distanță de 200 km, litoralul reprezintă, de asemenea, un potențial turistic deosebit. În general, caracteristicile climatului litoralului nostru sunt:
plaja este naturală și are o orientare ce permite expunerea la soare în tot cursul zilei (peste zece ore), caracteristică ce se întâlnește pe puține plaje din Europa;
nisipul – cuarțos și calcaros – are o putere ridicată și o granulație spre medie, se prezintă aproape în permanență uscat;
presiunea atmosferică înaltă (media anuală 762 mm);
umiditatea aproape constantă, relativ mai scăzută față de umiditatea existentă pe alte litoraluri;
mișcarea aerului, predominată de vânturile venite dinspre mare, de briza marină, care suferă ziua dinspre mare spre uscat, iar noaptea dinspre uscat spre mare;
prezentarea aerosolilor (aerului marin conține particule mici de săruri minerale, evaporate din apa mării: clorură de sodiu, iod etc.);
intensa strălucire a soarelui (peste 2.000 ore constituie media insolației anuale), deci și a radiației ultraviolete, intensificată prin reflecția radiațiilor solare pe întinsul auriu al nisipului și pe oglinda albastră a mării;
plaja coboară în mare cu pantă lină, ceea ce favorizează băile de mare și mersul prin apă, proceduri de mare valoare terapeutică;
lipsa mareelor permite folosirea optimă a plajelor, iar salinitatea redusă a apei favorizează practicarea sporturilor nautice;
în sfârșit, se remarcă și faptul că Marea Neagră nu este atât de poluată ca lte mări, de exemplu Marea Mediterană.
Toate aceste elemente conferă litoralului românesc o anumită specialitate și ca urmare este mult căutat de turiștii români și cei din alte țări.
Potențialul turistic al litoralului marin este destul de complex, impunându-se atât prin apa mării, cât și prin resursele balneare.
Obiectivele cultural-istorice (vestigiile arheologice, mozaicul roman, ruinele unor cetăți vechi, monumente arhitecturale) și economice situate în apropiere se asociază cu cele naturale, răspunzând astfel unei palete largi de motivații turistice: odihnă, cură balneară complexă (profilactică, terapeutică, recuperatorie), agrement nautic și sportiv, divertisment cultural etc.
Activitatea de turism pe litoralul românesc, într-un cadru organizat, a apăut în a doua parte a secolului XIX-lea ( în 1892 a fost amenajat primul stabiliment balnear la Techirghiol), dar a căpătat o mare amploare în ultimii 50 de ani, când a început realizarea unor mari complexuri hoteliere, vile de odihnă și baze de tratament pe baza unui plan de sistematizare.
Pe măsura creșterii cererii interne și internaționale pentru turismul de litoral s-a extins baza materială cu noi capacități de cazare, alimentație, de recreere și agrement și s-a acționat permanent pentru modernizarea celor existente. Treapta în conformitate cu noile tendințe apărute în cererea internațională, accentul s-a pus pe creșterea gradului de confort al spațiilor de cazare prin construirea unor hoteluri de mare competitivitate și diversificarea dotărilor de agrement.
Ca urmare, în prezent litoralul românesc dispune de o puternică rețea de stațiuni de odihnă și tratament care, datorită factorilor naturali și bazei materiale realizate, sunt în măsură să satisfacă exigențele tuturor turiștilor, atât din țară, cât și din străinătate.
Fiecare stațiune își are faima și personalitatea sa: Mamaia este considerată stațiunea odihnei; Carmen Silva (Eforie Sud) este cunoscută ca stațiunea florilor, Năvodari este stațiunea copiilor, Costinești – stațiunea tineretului studios; Techirgheol este renumită pentru tratamentul balnear complex.
Aceste situați, împreună cu celelalte – Eforie Nord, Neptun, Olimp, Jupiter, Cap Aurora, Saturn, Mangalia – constituie multicolora slabă de stațiuni ale litoralului românesc, apreciate și îndrăgite de toți ce care au avut prilejul să le cunoască.
Accesul potențialilor turiști la toate stațiunile este înlesnit prin moderna autostradă și rețea de cale ferată care le leagă, în cazul unora și prin vaporașe – hidrobuze care alunecă ușor pe întinsul azuriu al mării.
Prin dezvoltările preconizate în toate planurile – infrastructura, hoteluri, restaurante, baze de tratament și divertisment, prin atragerea în circuitul turistic și a localităților mici dintre actualele stațiuni, în viitorul apropiat, de la Mamaia la Mangalia, pe o lungime de peste 50 km se va înălța treptat un neîntrerupt lanț de construcții turistice, reprezentând de fapt o singură stațiune, o șerpuitoare Cetate a Soarelui închinată la malul mării oamenilor doritori de odihnă și tratament.
Litoralul românesc
2.3. Circulația turistică în și dinspre România
Determinată de o gamă largă de factori, circulația turistică se înfățișează diferit în timp și spațiu, manifestările ei concrete reflectând atât elasticitatea dorințelor și posibilitășilor oamenilor pentru turism, cât și diversitatea formelor de turism practicate în diferite țări.
Distribuția inegală a activității turistice între țări decurge și din calitatea serviciilor ce intră în componența produsului turistic, privit prin prisma costului, confortului, frecvenței, timpului și accesibilități pachetelor de vacanță. Varietatea de factori care influențează alegerea destinației include de asemenea clima, peisajul, circumstanțele politice, economice, culturale sau naționale și frecvența evenimentelor speciale, cum ar fi festivalurile. În fiecare destinație aleasă se consideră că există atracții turistice și avantaje pe linia serviciilor care le depășesc pe cele de pe alte piețe.
Reprezentând manifestarea efectivă a cererii turistice confruntate cu oferta, circulația turistică îmbracă forma unor fluxuri turistice – totalitatea turiștilor care circulă între zonele de emisie și zonele receptoare, delimitate după anumite criterii. În principal, se distinge circulația turistică: organizată, neorganizată și semiorganizată, intinerată; de sejur sau rezidențială; sezonieră și continuă; națională și internațională.
Deși statisticile consacrate turismului nu oferă suficiente date pentru o analiză completă a circulației turistice, unele orientări pot fi totuși schițate pentru fluxurile esențiale.
2.3.1. Forme de turism practicate
Bogăția și diversitatea potențialului turistic al României generează practicarea a numeroase forme de turism:
turism de litoral (odihnă,balneomedical, agrement);
turismul propriu Deltei Dunării (odihnă, vânătoare și pescuit);
turism balnear (tratament, odihnă);
turism montan (odihnă, sporturi de iarnă, drumeție, speoturism, alpinism, vânătoare);
turismul cultural (de cunoaștere, educativ-instructiv);
turism rural;
turism de vânătoare și pescuit;
forme speciale: turism de cazinouri și locuri de noroc, de cumpărături, distracții de noapte etc.
În teritoriul, aceste forme se completează reciproc, contribuind la valorificarea optimă a întregului potențial turistic.
Alături de clasificarea menționată, utilizată frecvent în studiile teoretice și analizele practice în funcție de anumite interese de analiză, se disting și alte forme de turism care prezintă mult interes în cercetarea pieței turistice. Dintre acestea menționăm:
după proveniența fluxurilor turistice: turismul intern și turismul internațional;
după gradul de mobilitate a turismului: turism de sejur (lung, de durată medie, scurt, la sfârșit de săptămână), turism itinerat (cu valențe științifice, curturale, cognitive), turism de tranzit;
după perioada în care se realizează acțiunea turistică: turism continuu (permanent), turism sezonier (de vară, iarnă) ocazional, turism la sfârșit de săptămână (weekend);
în funcție de mijloace de transport folosite: drumeție, turism rutier, feroviar, naval și aerian;
în funcție de modul de angajare a prestațiilor turistice: turism organizat, neorganizat (pe cont propriu) și semiorganizar;
după vârsta și statutul turiștilor: turism pentru tineret, pentru vârsta a treia, turism social etc.
Analizând tipologia formelor pe produs turistic și tendințele manifestate pe plan mondial, rezultă că pe piața turistică se comercializează două grupe de produse: clasice, relativ standardizate, și produse turistice noi.
Produsele turistice clasice2 concretizată cea mai mare parte a cererii turistice și sunt reprezentate de turismul montan și sporturile de iarnă, turismul de litoral, turismul balnear, turismul rural, turismul de weekend și micile vacanțe, turismul de afaceri, congrese științifice și turismul cultural etc.
Primele două produse – turismul montan și turismul de litoral – dețin ponderea principală în cadrul produselor clasice. La scară mondială, turismul montan este caracterizat de o puternică piața concurențială și disputată, în principal, de Europa Occidentală (Franța, Austria, Elveția și Italia), iar piața internațională a litoralului este puternic concentrată în Europa de Sud și de Sud-Est (Grecia, Italia, Spania și Turcia).
Turismul balnear clasic este un produs turistic cu adresabilitate restânsă, în timp ce turismul rural este în plină expansiune, deși evaluarea exactă a circulației turistice în spațiu este anevoioasă. Turismul social, în ciuda eforturilor investiționale mari din unele țări, nu înregistrează o creștere semnificativă, datorită, în principal, rezistenței sectorului comercial, care susține că subvențiiile alocate pentru cazarea turiștilor în acest sistem constituie o competiție neloială.
Vacanțele sunt cele mai vândute tipuri de produse. În optica consumatorului, vacanța reprezintă întraga experiență înregistrată din momentul în care acesta își părăsește rezidența până în momentul rîntoarcerii și presupune: destinația (mare, natură, sport) să acopere la maximum
2 Pierre Jean Pasqualini, Bruno Jacquot, Tourimes, Dunod, Paris, 1989, pag.4-17.
motivația care determină vacanța; echipamentele și serviciile disponibile care să exprime cel mai bine valorile consumatorului, fie ca util, obiceiuri, fie ce se așteaptă de la vacanță. Grupurile, călătoriile în grup modifică forța promoțională.
Voiajul de afaceri, ca produs turistic, prezintă o importanță deosebită. El are caracter de continuitate în raport cu traficul vacanței, care are un caracter de sezonalitate. Clientela este mai exigentă decât în cazul altor turiști. Ca aspect negativ, se atrage atenția asupra unor frecvente modificări și anulări de cereri, ce analizează o muncă suplimentară și neremunerată.
Reuniunile și congresele pe diverse teme prezintă interes deoarece: astfel de activități se dezvoltă de preferință în perioadele extrasezoniere; participanții au un potențial economic superior mediei; ritmul de creștere a turismului de congrese este superior traficului determinat de afaceri.
Produsele turistice noi se referă la reorientările privind raportul turism-mediu natural. Această problemă preocupă tot mai mult factorii de răspundere din domeniul turismului. Cunoscute sub denumirea de produse turistice ale naturii, acestea pun problema primirii turiștilor în spații naturale, dar fără a distruge natura. De regulă, consumul acestor produse nu necesită o organizare, mai ales dacă se dorește spontaneitatea naturii așa cum este ea. Pariul greu pe care adepții turismului naturii doresc să-l câștige este de a îmbina scurtarea timpului petrecut cu forța impresiilor pe care le aduce un contact cu natura, o natură menținută în integralitatea sa.
Ca forme principale de produse turistice ale naturii se pot menționa:
– turismul în natură, activ, cu plimbări ușoare pe teren nu prea denivelat;
– turismul în natură contemplativ;
– turismul în natură cu o componenă sportivă dezvoltare;
– parcurile naționale;
– rezervațiile naturale.
În cadrul turismului balnear, se preconizează trecerea de la procedeele fizioterapeutice clasice la utilizarea masivă a factorlior naturali de cură prin mișcarea în aer curat, nepoluat și reconsiderarea conceptelor de utilizare a unor factori naturali (apă minerală, nămol, mofete etc.).
În cadrul turismului social, destinat populației dezavantajele, se dezvoltă forme de turism preponderent în aer liber.
În funcție de numărul serviciilor pe care le înregistrează, produsele turistice se împart în:
integrale, care sunt produse complexe constituite din toate genurile dce servicii de bază și auxiliare;
compuse, din a căror componență lipsesc unele servicii (de exemplu celor de transport, în cazul turiștilor care călătoresc cu mijloace proprii);
simple, care presupun prestarea unui singur serviciu (de regulă serviciilor de agrement), restul serviciilor fiind asigurate pe cont propriu.
Plecând de la acestă tipologie de principiu a formelor produsului turistic și ținând seama de structura și specificitatea sa, în practica turistică se pot realiza combinații strategice extrem de diferite 3.
Câteva orientări de principiu ar putea fi:
combinarea unor elemente de atractivitate ale prodususelor turistice aflate în zone apropriate;
combinarea în variante multiple a serviciilor oferite, elementul variabil fiind, de regulă, serviciile de masă. Formulele cele mai des întâlnite sunt: numai cazare; cazare plus mic dejun; cazare plus demipensiune; cazare plus pensiune completă;
diversificarea serviciilor de agrement: excursii și drumeții, manifestări cultural-artistice, concursuri pe diverse teme, activități sportive, vânătoare, pescuit, vizitarea de obiective economice etc.;
sejururi variabile ca lungime. Forma cunoscută este cea prin care se oferă un sejur format dintr-o parte fixă (trei-cinci zile) și o alta, variabilă.
3Olteanu, I. Cetină, Marketingul serviciilor, Editura Expret, București,1994, pp. 135-136.
Formarea optimă a compoziției pachetului turistic apare deci ca o problemă esențială pe care o ridică strategiile de produs. În practică, acestă operațiune aparține, în principal, tour-operatorilor, organizațiile de transport sau hoteliere, care sunt în măsură să combine cel mai bine diversele elemente ale produsului turistic.
În viziunea markeringului, activitatea tour-operatorilor nu constă doar într-o simplă informare a clientului sau operațiune de vânzare, ci are și o funcție specifică, creativă și formativă a produsului turistic. Ei selectează destinații, stațiuni, hoteluri etc. și ”împachetează” aceste elemente cu călătoria.
Astfel, un pachet turistic înțeles ca o sumă de servicii turistice și de transport poate fi preconfecționat de tour-operator și oferit unui grup, în concordanță cu gustările și destinațiile sale, dar asigurându-se totuși și individualitatea unora prin includerea unui program facultativ.
Exemplificările de alternative strategice pot contiunua, dar în practica turistică important este ca cei în drept – producătorii și organizatorii de produse turistice – să dea dovadă de imaginație, spirit de creativitate, interes și responsabilitate pentru actul turistic.
2.3.2.Promovarea produselor turistice
În paralel cu consolidarea și modernizarea produselor turistice montane, balneare și de litoral, pentru care avem o piață cunoscută și apreciată, astfel încât, în continuare, efortul organizatoric și investițional al agenților și al statutului urmează să se îndrepte în direcția sporirii calității serviciilor de primire și de agrement, dispunem și de alte produse,cum mare prespectivă pe piață, care pot modifica benefic imaginea turistică a României.
Avem în vedere, în principal, turismul cultural, turismul din Delta Dunării, turismul cinegetic și de pescuit și turismul rural.
2.3.3. Turismul cultural – istoric
Având o moștenire culturală unică, incluzând mânăstirile pictate din Bucovina, cetatea istorică Sighișoara, cetățole dacice din munții Orăștiei etc., turismul cultural-istoric se impune tot mai mult în ultima vreme, deoarece setea de cunoaștere a oamenilor, ca urmare a implicațiilor progresului tehnico-stiințific, sporește în timp. În timpul deplasărilor sale dintr-un loc în altul, orice turist acumulează o apreciabilă cantitate de informații din cele mai variate domenii, ia contact direct cu realitatea înconjurătoare și pe această bază își dezvoltă puterea de acțiune și creație la locul de muncă.
Specialiștii în materie apreciază că turizmul datoreată, din ce în ce mai mult, culturii. Se parte că nu întâmplător, Franța, Spania și Italia sunt de mulți ani primele țări din lume ierarhizate atât din prespectiva numărului de vizitatori străini, cât și din punc de vedere al încasărilor din turism. Aceste țări își exploatează, cu intensitate maximă, valențele culturale uriașe cu care istoria le-a îmbogățit.
Toate componentele patrimoniului cultural românesc exprimă, complet și complex, caracteristicile epocii în care au fost create, gradul de dezvoltare a tehnicii, artei, dezvoltarea socială a țării și a poporului român. În plus, monumentele istorice dovedesc vizitatorilor vechimea, continuitatea și originalitatea civilizației românești, prezența neîntreruptă a românilor pe teritoriul locuit de strămoșii lor din timpuri imemoriale, ceea ce prezintă o importanță deosebită.
Valorosul potențial cultural-istoric al României se poate valorifica prin orice formă de turism, dar îndeosebi prin turismul intinerant. Stadiul și nivelul valorificării potențialului cultural-istoric de care dispunem sunt greu de precizat, deoarece statistica nu oferă datele necesare. Cu toată sărăcia datelor, din analizele întreprinse se desprinde concluzia că acest potențial este valorificat sub posibilități, ceea ce necesită elaborarea unor programe speciale de acțiune la nivel național și zonal.
Dat fiind faptul că patrimoniul nostru cultural-istoric este nu numai valoros, dar este răspândit pe întreg cuprinsul țării, se pot iniția circuite și programe turistice care să includă, pe lângă monumente și regiuni celebre, și localități mai mici, dar cu obiective turistice interesante sub multiple aspecte. Această practică se întâlnește frecvent în toate țările cu turism dezvoltat. Și în România există o experiență în acest sens, care se cere însă dezvoltată. În cercetările efectuate4 se apreciază mult programele turistice tematice cum ar fi: „Pe urmele lui Traian și Decebal”, ”De la Ștefan cel Mare și Sfânt la Constantin Brâncoveanu”, „Anul revoluționar 1848 în cele trei provincii istorice românești” sau trasee legate de activitatea uno oameni de știință, artă și cultură – Eminescu, Brâncuși, Enescu, Grigorescu.
Pentru valorificarea turistică a comorilor artei populare românești, a etnografiei și folclorului tradițional și contemporan, se pot organiza excursii însoțite de diferite manifestări artistice și folclorice tradișionale atât în zonele deja lansate – Maramureș, Oaș – cât și în alte zone – Hunedoara, Vrancea, Suceava ș.a. Numeroase zone și localități din țara noastră pot constitui destinații pentru excursii dintre cele mai interesante.
Există, așadar, numeroase forme de promovare a turismului cultural. Problemele care se ridică sunt de informare și de stimulare a turiștilor, de acțiune fermă a agenților ce activează în acest dmeniu. Important este efortul de a explica lumii că a călători în România înseamnă a descoperi imagini valoroase, obiceiuri fascinante, peisaje splendide și oameni ospitalieri.
2.3.4.Vânătoarea și pescuitul
Raportat la potențialul cinegetic al României, turismul de vânătoare poate să reprezinte pentru țara noastră un segment semnificativ al pieței turistice, cu efecte majore în ceea ce privește volumul încasărilor din turism, precum și al planificării imaginii turistice.
După unele date, Carpații Meridionali au cea mai mare densitate de carnivore din Europa, deținând jumătate din populația continentală de urși, o trime din cea de lupi și o trime din cea de râși.
Piscicultura montană reprezintă atât o alternativă eficientă de obținere a unei cantități de pești valoros, cât și o formă de încurajare a agroturismului în zonă.
Apariția unui număr însemnat de oameri de afeceri în țara noastră face ca turismul de vânătoare să se adreseze nu numai străinilor, ceea ce va impulsiona această formă de turism.
România prezintă numeroase avantaje pentru intensificarea turismului de vânătoare. În primul rând, este de reținut că țara noastră dispune de o mare diversitate a speciilor și oferă trofee de mare valoare – cel de urs, cerb și mistreț – recunoscute pe plan internațional.
Recâștigarea și extinderea segmentului turiștilor pasionați pentru vânătoare și pescuit, atât din țară, cât și din străinătate, sunt nu numai necesare, ci și pe deplin posibile, cu condiția ca acestă acțiune să devină un obiectiv strategic al agenților care activează în turism,dar și al celor concură la menținerea și dezvoltarea fondurilor respective.
4 Istrate Ioan, Vasile Glăvan, ”Turismul cultural din România – liant al spiritualității românești de pretutindeni” în Rezista română a turismului nr. 5, 1994.
2.3.5. Expansiunea turismului rural
Turismul rural românesc constituie o alternativă la turismul tradițional, clasic, desfășurat în stațiuni și centre urbane. El este expresia orientării unei părți insemnate și cerscând din turiștii contemporani către natură, ca urmare a implicațiilor civilizației postindustriale. Astăzi natura devine pretext de refecție pentru recreere, pentru descoperire, pentru educație, dar și pentru tratament, performanțe sportive și implicit pentru o viață nouă. Ori, spațiul rural oferă condiții mai bune de păstrare a naturii într-o formă mai puțin populară și de conservare a comorilor cultural-istorice tradiționale ale poporului nostru.
Promovarea oricărei forme de turism, inclusiv a turismului rural, presupune o anumită echipare a teritoriului. Ca atare, în turismul rural și echipa teritoriului există o strânsă interdependență, fiecare parte a relației constituindu-se în cauză și efect al celeilalte.
Dacă promovarea turimului rural reclamă prezența unei rețele corespunzătoare d transport, energie, apă și alte elemente de infrastructură locală, la randu-i, turismul rural favorizează și forțează extinderea echipării teritoriului prin valorificarea potențialului natural, uman și cultural existente în zona. Cu toate acestea, după ultimele date statistice oficiale, numai 15% din locuințele rurale au rețea de alimntare cu apă, circa 12% au instalații de canalizare și aproximativ 5% au încălzire prin sistem centrală sau sobe cu gaze naturale.
Intensificarea turismului rural în condițiile actuale obligă elaborarea unei politici de prespective, în sensul stabilirii unor obiective precise și judicios eșalonate în timp, spre care să fie dirijate resursele financiare interne sau cele provenite de la diferite organisme internaționale. Ca principale obiective strategice șimăsuri, între altele, specialiștii preconizează9:
cuprinderea în sfera de influență a turismului rural, a întregului teritoriu naționa, prin înființarea unor centre teritoriale (filiale) amplansate în principalele zone turistice menționate.
sprijinirea gospodăriilor țărănești pentru a deveni capabile să presteze servicii turistice prin acordarea de consultanță și asistență tehnică din partea asociațiilor și organizațiilor naționale și internaționale care activează în domeniu și printr-o serie de facilități prntru derularea activităii turistice (acces la credite din fonduri alocate de la bugetul statului și la credite cu dobânzi substanțiale, scutirea de plată a impozitului pe venit o perioadă de timp etc.);
atestarea gospodăriilor țărănești selcționale pentru prestarea serviciilor agrotehnice, pe baza normelor și criteriilor elaborate de Ministerul Turismului. Nivelul inferior de confort din unele localități rurale nu poate fi compensat de ineditul peisajului statului sau de o alomentație de tip naturist;
editarea unui îndrumar (ghid) privind oferta turistică rurală din zonele etnografice selecționate care să cuprindă și manifestările folclorice, religioase, culinare din fiecare zonă, acestea putând constitui motivații în plus pentru atragerea turiștilor;
sprijin în formarea experților în managementul agroturistic la nivel local, religios și național, și a aprestărilor din rețeaua turistică rurală, prin organizarea de cursuri și acțiuni practice în teritoriu.
2.4. Coordonate marketingului turistic
Compartaiv cu alte domenii de activitate, turismul a reacționat cu o anumită întârziere a aplicări strategiilor de marketing. În prezent însă, turismul este interesant, tot mai mult, de extindere și aplicarea acestora în scopul valorificării resurselor naturale și antropice și eficientizării întregii sale activități.
În concordanță cu sfera și particularitățiele activității turistice, marketingul turistic reprezintă, într-o primă apreciere, ansamblul de operațiuni care asigură prospecatrea științifică a pieței în scopul modelării ofertei turistice doar studiul actelor de schimb ar fi o îngustare a conținutului acestui concept.
Cei mai mulți specialiști consideră ca marketingul turistic ar cuprinde totalitatea măsurilor cu ajutorul cărora conducerea unui societăți turistice poate cerceta relațiile produs-piață, organizând și dirijând pe baza lor toate activitățile economice care se apreciază ca fiind necesare pentru evaluarea clientelei potențiale și transformării acesteia într-o cerere efectivă pentru un anumit produs turistic, precum și furnizarea acestuia solicitantului în scopul realizării profitului preconizat, cât și a altor obiective stabilite în programele de dezvoltare ale unităților turistice.
Încercând delimitarea elementelor principale ale conceptului de marketing turistic, se constată următoarele date distincte:
cunoaștrea cerințelor pieței turistice ca punct de plecare a activității de marketing, care permite cunoașterea mediului extern al unității, privit în dinamics sa;
previziunea de marketing care permite cuoașterea cerințelor pieței în prespectivă. Ea reprezintă mijlocul de a detecta condițiile în care urmează să acționeze unitatea turistică;
acțiunea asupra mediului intern al unității turistice. Acestă etapă stabilește deciziile pe care unitatea turistică urmează a le lua pentru a putea oferi ceea ce piața turistică așteaptă.
În timp ce „cunoaștrea” și „previziunea” sunt activități legate de factorii externi ai întreprinderii turistice, „acțiunea” este legată de activitatea unității respective. Acțiunea capătă astfel sensul unui proces conștient, obiectiv și necesar prin care unitatea turistică își adaptează activitatea la cerințele pieței.
Desigur, în cadrul procesului de adaptare, unitatea turistică urmărește realizarea unei activități economice renabile care să-i asigure obținerea profitului scontat.
Față de cele menționate, marketingul turistic ar reprezenta politica promovată de întreprinderea de turism, care, studiind constant cerințele de consum turistic prezente și în evoluție, urmărește prin metode și tehnici specifice adaptarea permanentă a ofertei proprii la aceste cerințe în vederea satisfacerii lor optime și realizării unui activități economice rentabile în condițiile date ale pieței.
Marketingul turisticeste partea integrată a marketingului serviciilor, fiind un rezultat al specializării acestuia. Acestă apartenență derivă din însuși conținutul activității turistice care, așa cum s-a văzut, ia forma unei suite de prestații – organizarea călătoriei, transportul, odihna, divertismentul etc. – vizând sadisfacerea cerințelor turistului pe durata deplasării sale.
Turismul se înregistrează în sfera terțiarului datorită gamei largi și eterogene a serviciilor ce intră în conținutul activității sale, trăsăturile comune cu celelalte componente ale terțialului, tendințelor și modificărilor sub impactul acelorași grupe de factori etc.
Deși serviciile, inclusiv cele turistice, se supun acelorași legi ale marketingului ca și fiecare produs industrial sau agricol, marketingul serviciilor prezintă o serie de elemente specifice care-l deosebesc de marketingul produselor. Acestea au fost puse în evidență prin analiza lor în ansamblu, făcându-se abstracție de diferențele existente între diferite categorii de servicii considerate individual.
Serviciile, ca activități distincte, se caracterizează prin câteva trăsături de care trebuie să se țină seama neapărat în practica de marketing turistic: intangibilitatea, inseparabilitatea, variabilitatea și persiabilitatea.
Intangibilitatea este considerată de specialiști ca fiind caracteristica esențială a serviciilor. În esență, ontangibilitatea serviciilor exprimă faptul că acestea nu pot fi văzute, gustate, simțite, auzite sau mirosite înainte de a fi cumpărate. În aceste condiți, pentru a-și micșora incertitudinea, cumpărătorii vor căuta semne sau dovezi ale calități serviciului, în funcție de locul, persoanele, echipamentul, materialul informativ, simbolurile, prețul și alte elemente unități prestatoare de servicii. Acestă caracteristică a serviciilor obligă unitățile în cauză să depună eforturi intense pentru a produce dovezi palpabile pentru ca ofera lor abstractă să capete imagine și să fie vânabilă.
Inseparabilitatea serviciilor se exprimă prin aceea că producția lor are loc simultan, cu consumul, spre deosebire de bunurile materiale care sunt fabricate într-un moment și utilizate în altul. Serviciul nu poate exista separat de prestatorul său, fie el persoană sau material. Drept urmare, calitatea serviciului este inseparabilă de calitatea prestatorului, mai ales la serviciile medicale, culturale etc.
Simultaneitatea producției și consumului serviciilor presupune totodată participarea solicitantului la prestarea serviciului.
Variabilitatea serviciilor semnifică imposibilitatea repetării acestora, în mod identic, de la o prestașie la alta, deoarece ele depind de o prestație la alta, deoarece ele depind de persoana care le realizează, de locul și momentul în care sunt prestate, de comportamentul consumatorului. Serviciile sunt eterogene, în vreme ce bunurile sunt de regulă uniforme. Ținând seama de această caracteristică, solicitanții de servicii încearcă să obțină cât mai multe informații, înainte de a alge un prestator sau altul, iar firmele prestatoare de servicii concentrează efortul pe calitatea prestațiilor prin selectarea și pregătirea corespunzătoare a personalului.
Persiabilitatea serviciilor reprezintă imposibilitatea acestora de a fi stocate și folosite în alte perioade. De exemplu, când un hotel rămâne cu camere neutilizate, aceste nu pot fi stocate în vederea vânzării în altă perioadă. Persiabilitatea serviciilor nu reprezintă însă o problemă dacă cerera este sincronizată cu oerta. În consecință, un obiectiv esențial al marketingului serviciilor îl reprezintă sincronizarea ofertei cu cererea de servicii. Valabilă și pentru alte domenii – transport, servicii culturale etc.
Caracteristicile prezentate sunt elementele determinate în diferențierea markeringului serviciilor, ficare caracteristică influențând elementele mixului: intangibilitatea și inseparabilitatea au însă o influență mai mare decât variabilitatea și persiabilitatea.
Prezența turiștilor într-o zină sau stațiune înseamnă, în fond, consum de bunuri și servicii, furnizate de o diversitate de agenți dintre care se detașează cei care prestează serviciile turistice. S-ar putea crede că marketingul turistic se localizează la nuvelul activităților din sistem cu caracter exclusiv turistic, celelalte activități (transportatori, prestatori de servicii culturale, de sănătate) regăsindu-se în sfera altor domenie ale marketingului. În această ipoteză, problematica marketingului în turism ar fi destul de simplă.
În realitate, complexitatea actului turistic plasează prestatorilor de servicii turistice într-o poziție centrală, obligat să se imlice, într-un fel sau altul, în toate celelalte activități care au atingere cu turismul.
Agentul prestator direct de servicii turistice nu pot face abstracție de faptul că orice nemulțumire a turismului , provocată de sectoarele adiacente, se răsfrânge negativ asupra activității sale . În aceste condiții,sporește rolul agentului tristic de bază în coordonarea și corelarea propriilor acțiuni cu cele ale celorlați coparticipanți prin acțiuni de influențare, cooperare sau conjugare a eforturilor.
Acest mod particular de desfășurare a activității turistice reclamă o abordare de marketing corespunzătoare, care poate fi denumită marketing integrat.
Pe de altă parte, piața turistică are un contur teritorial special. Astfel, în cazul turismului, relațiile de piață cunosc o anumită concentrare teritorială, dar nu în funcție de concentrrea populației sau puterea de cumpărare a acesteia, așa cum se întâmplă în cazul pieței obișnuite de mărfuri, ci în funcție de concentrarea sau disperarea patrimoniului turistic, a ofertei turistice înansamblul ei. Drept urmare, trasarea conturului geografic al pieței întreprinderii de turism de realizează invocând distanțele pe care turiștii le parcurg până la unitățile respectiv.
2.5. Strategia privind asimilarea de produse noi
Creativitatea în turismeste o problemă centrală, care se pune în termeni deosebiți în perioada actuală. În esență, creativitatea în turism se măsoară, de cele mai multe ori, prin originalitatea, noutatea „produselor” oferite, prin corespondența dinte acestea și prefeințele extrem de variate ale turiștilor. Ca rezultat al rafinării gusturilor și al varietății preferințelor, funcționalitatea, corelată cu estetica, reprezintă condiția esențială a solicitării „produsului” turistic oferit.
Produs nou la nivelul unei unități este considerat acela care se oferă pentru prima dată, indiferent dacă este cu totul original sau dacă reproduce produse aflate deja pe piață, ori aduce unele modificări substanțiale produselor existente.
Cerințele de produse noi apar pe piață, fie în cadrul firmelor producătoare. Există numeroase nevoi ale consumatorilor care rămân nesatisfăcute sau nu numai parțial satisfăcute. Firmele pot anticipa, de asemenea, o cerere viitoare care trbuie să fie satfisfăcută. Necesitatea unor produse noi poate rezulta și din examinarea posibilităților de valorificare mai bună a resurselor întreprinderii și din analiza gamei de produse și de calități care pot fi completate cu noi sortimente.
Unitățile turistice sunt interesate în punerea în circuit a unor produse noi, deoarece acestea din urmă constituie surse de creștere a vânătorilor și ca atare a beneficiilor.
Promovarea noilor produse este expresia inovației tehnologice și de marketing: tehnologiile perfecționate sau noi generează parametri fizici mai buni adaptați funcției și formei unui produs sau permit fabricarea unor produse cu totul noi; inovația în matketing reprezintă noi căi de identificare și satisfacere a nevoilor cumpărătorilor, arătând cui și cum trebuie vandut produsul astfel încât acseta să poată fi comercializar în mod rentabil. Ambele dimensiuni sunt inseparabile, în sensul că o investiție nu constituie un produs nou decât atunci când este materializat și distribuit într-o formă în care consumatorii pot și vor să-l cumpere.
CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ – DEZVOLTAREA ȘI PROMOVAREA UNOR NOI FORME TURISTICE ALE PODIȘULUI MEHEDINȚI
3.1. Prezentarea zonei turistice a podișului Mehedinți
Podișul Mehedinți dispune de numeroase și valoroase resurse turistice atât naturale, cât și antropice, precum și de o veche tradiție în ceea ce privește etnografia, argumente pentru înscrierea turismului, în viitor printre ramurile de bază ale economiei. Industria turismului dezvoltată pe fundalul unor resurse naturale excepționale, este marea șansă a podișului, neexploatată la nivelul posibilităților, dar care poate fi unica șansă în condițiile pieței economice.
Încadrat într-un peisaj spectaculos, armonios îmbinat, Podișul Mehedinți dispune de o climă favorabilă dezvoltării și practicării turismului aproape în tot cursul anului, de o floră și o faună bogată și numeroasă, monumente istorice, de artă și arhitectură, astfel încât acesta poate satisface prin resursele sale turistice amintite, preferințele diverselor segmente ale cererii turistice atât interne, cât și internaționale. Activitatea turistică în acest areal este susținută de o serie de resurse turistice, care pot sta la baza creării unor oferte turistice diversificate și implicit a stabilirii potențialului turistic al regiunii. Potențialul turistic natural reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin componentele sale: relief, ape, condiții climatice, vegetație și faună, cât și modificările acestora din urmă.
În Podișul Mehedinți există și un bogat relief carstic, legat de fâșia de calcare mezozoice cuprinsă între Baia de Aramă și Cireșul. Exocarstul este alcătuit de câmpuri de lapiezuri, doline, depresiuni închise cu fund relativ plat și aspect de polii (Zăton și Ponoarele), văi seci cu trepte antitetice (la Topolnița, Ponorăț, Ponorel). Endocarstul este reprezentat de mai multe peșteri ce alcătuiesc sisteme importante (Topolnița are galerii ce depășesc 20.5 km). La Ponoarele, prin prăbușirea unei părți din peșteră a rezultat și un pod natural.
Podișul Mehedinți a constituit de mult timp o zonă de atracție a cercetărilor științifice, îndeosebi în scopul determinării fondului turistic biogeografic și speologic. Au existat, în timp diverse programe de decretare a unor rezervații științifice, în prezent cifrând la 32 rezervații, fapt ce plasează județul Mehedinți pe locul al nouă-lea în rândul județelor țării.
Geoparcul „Platoul Mehedinți” este un parc natural, situat în sud-vestul României, la nord de municipiul Drobeta Turnu Severin și se întinde pe o suprafață de 106.000 ha. Climatul temperat-continental cu influențe submediteraneene și relieful foarte variat au creat condiții pentru numeroase specii de plante si animale rare.
Structura geologică unică a acestei zone a condus la apariția a numeroase formațiuni geologice și speologice. O mare parte din aceste valori sunt protejate în peste 18 rezervații naturale. Pe lângă aceste valori naturale în acest spațiu întâlnim numeroase obiective culturale și istorice, iar tradițiile și meșteșugurile populare (țesutul, olăritul etc.) sunt încă prezente.
Zonă de un farmec și un pitoresc deosebit, Platoul Mehedinți se confruntă azi cu grave probleme cum ar fi: deteriorarea continuă a nivelului de trai, îmbătrânirea populației, exodul populației tinere spre oraș, exploatarea nerațională a resurselor naturale, lipsa unei infrastructuri etc. tocmai de aceea, a fost necesară includerea acestei zone pe lista ariilor protejate. Astfel, Geoparcul Platoul Mehedinți este cea mai nouă arie protejată a județului Mehedinți, conform Hotărârii Consiliului Județean din martie 2004.
Sperând că devenind parc natural de importanță națională și apoi sit de importanță UNESCO, prin proiectele inițiate s-ar putea realiza conservarea valorilor naturale, culturale, istorice și etnografice în vederea unei dezvoltări durabile a zonei.
Potențialul turistic antropic poate fi evaluat pe trei nivele: mic, mediu, mare. Astfel, se poate observa că în 3 comune, Cireșu, Balta și Isverna, precum și în orașul Baia de Aramă potențialul antropic se regăsește la un nivel mare comparativ cu restul comunelor; acest fapt se datorează în primul rând prezenței aici a unui număr ridicat de obiective turistice precum și de o mare varietate a lor. În aceste zone există numeroase obiective de factură religioasă (biserici și mănăstiri datând din secole diferite), etnografică și etnofolclorică (există numeroase sărbători care încă se mai păstrează, case tradiționale, în comuna Balta există și două situri etnografice la Prejna și Costești, în Baia de Armă este un centru etnografic), obiective culturale (case memoriale și monumente).
În schimb, există și localități în care potențialul turistic antropic este foarte slab reprezentat, evaluarea sa situându-se la un nivel mic, cum ar fi de exemplu: Padeș, Obârșia Cloșani, Ilovița, Breznița Ocol, Izvorul Bârzii și Bâlvănești. Este vorba despre sate în care obiectivele antropice nu sunt reprezentate de un număr mare și o varietate ridicată și în care nu se poate vorbi despre o importanță ridicată a obiectivelor de acest gen.
În aceste localități obiectivele antropice sunt reprezentate de bisericile care se găsesc în satele componente (majoritatea din secolului XIX, și de prea puține case care să păstreze arhitectura tradițională).
În ceea ce privește potențialul turistic la nivel mediu, în această categorie se încadrează un număr de 6 comune (Ponoarele, Balta, Podeni, Godeanu, Ilovăț și Malovăț), în care există un potențial antropic mai bine reprezentat, dar varietatea obiectivelor este redusă; aceste sate sunt dominate fie de un potențial etnografic (case tradiționale și alte reprezentări ale artei tradiționale), fie de unul cultural (de regulă biserici sau mănăstiri).
3.2.STADIUL ACTUAL DE VALORIFICARE A POTENȚIALULUI TURISTIC
Structuri de primire turistică. La nivelul Podișului Mehedinți, capacitatea de cazare turistică existentă, la nivelul anului 2014 era de 604 locuri, care, repartizate uniform la nivelul întregului podiș ar da o medie de 40,2 locuri pe unitate administrativă. În realitate, însă, ca și în cazul numărului de unități de cazare, acestea nu sunt repartizate uniform, existând diferențieri importante de la o unitate administrativă la alta.
Astfel, cel mai mare număr de locuri de cazare este concentrat în comuna Bala (208 locuri) și în orașul Baia de Aramă (144), acestea două deținând peste 58% din întreaga capacitate de cazare din Podișul Mehedinți. Ponderi însemnate din totalul numărului de locuri de cazare deține și comuna Ponoarele (64 locuri – 11%), alături de satul Gura Văii (96 aproximativ 15% din totalul locurilor de cazare), situat pe teritoriul administrativ al Municipiului Drobeta-Turnu Severin. O pondere mult mai redusă ( sub 5% fiecare) dețin comunele Izvorul Bârzii, Ilovița, Izverna, Obârșia Cloșani.
Este interesant de remarcat faptul că nu de fiecare dată unitățile administrative cu cel mai mare număr de unități dețin și cel mai mare număr de locuri de cazare. Astfel, comuna Ponoarele, deși deține cel mai mare număr de structuri de cazare (12) deține doar 11% din numărul total de locuri, în principal datorită preponderenței unităților de cazare cu un număr redus de locuri (în general 2-4 locuri), doar trei unități depășind 10 locuri de cazare.
În același timp trebuie remarcată situația comunei Bala, care deși deține o singură unitate de cazare, deține cea mai mare pondere în totalul capacității de cazare (34,4%), datorită funcționării aici a unui complex balnear, singurul din întregul podiș.
Ca număr, predomină totuși pensiunile turistice, care dețin un procent de 75,8% din numărul total al structurilor de cazare, majoritatea fiind întâlnite în mediul rural. Capacitatea totală de cazare asigurată de pensiuni reprezintă însă doar 30% din totalul capacității de cazare. Unități de primire turistică de tipul pensiunilor se întâlnesc pe teritoriile administrative ale comunelor Ponoarele ( 12 pensiuni cu un total de 64 locuri de cazare), Ilovița (3 unități cu un total de 28 locuri), Isverna (2 unități ce totalizează 20 locuri), satul Gura Văii – situat pe teritoriul administrativ al municipiului Drobeta-Turnu Severin (o unitate cu 10 locuri de cazare), precum și în orașul Baia de Aramă, unde există 4 pensiuni turistice, cu o capacitate totală de 54 locuri de cazare.
În ceea ce privește clasificarea structurilor de cazare după gradul de confort, în cadrul Podișului Mehedinți se remarcă preponderența unităților de două stele/ margarete. Astfel, din totalul locurilor de cazare 84% se găsesc în unități clasificate la două stele/margarete și doar 16% se găsesc în unități de 3 margarete. Dacă analizăm însă situația existentă la nivelul orașului Drobeta-Turnu Severin, remarcăm însă preponderenta locurilor în structuri de cazare clasificate la 3 stele (62% din numărul de locuri de cazare), urmate de locurile cuprinse în unități de 2 stele (33%). Trebuie menționat faptul că în Drobeta-Turnu Severin, pe lângă locurile din unități clasificate la 3 și 2 stele se regăsește și un procent de 5% locuri clasificate la 4 stele.
Practicarea turismului într-o anumită regiune, implică pe de o parte dezvoltarea infrastructurii în vederea asigurării condițiilor optime pentru o bună valorificare a resurselor turistice de care dispune zona, iar pe de altă parte presupune o presiune mai mare sau mai mică asupra mediului apărută în urma diferitelor tipuri de amenajări pentru turism. Astfel, dacă considerăm numai numărul de locuri în unitățile de cazare putem deduce intensitatea fenomenului turistic pentru o zonă/regiune/localitate, fie prin raportare acestuia la populația totală a unității luate în considerare, fie prin raportarea la suprafața de referință.
Prin raportarea numărului de locuri din unitățile de cazare la populația permanentă (de regulă la 1000 locuitori) a zonei/ localității se poate determina funcția turistică a zone/localității luate în calcul. Astfel, la nivelul întregului podiș valoarea medie a acestui indicator este de 19,6 locuri de cazare la 1000 locuitori, față de care există diferențieri majore.
Astfel, în centrul podișului, în comunele în care structurile de cazare lipsesc (Balta, Podeni, Cireșu, Ilovăț, Godeanu, Bâlvănești), nu poate fi vorba de o funcție turistică a așezărilor, pe când în comunele din nord-estul podișului, unde există un număr relativ ridicat de unități, raportat la întreg arealul de studiu, putem vorbi de o oarecare specializare în domeniul turistic, în aceste comune indicatorul funcției turistice prezintă valori de 47‰ în comuna Bala, 24‰ în comuna Ponoarele și 25‰ în orașul Baia de Aramă, la care se adaugă zona de sud-est ce cuprinde unitățile de cazare din satul Gura Văii. Pe nivelul următor se situează comunele Izvorul Bârzii și Isverna, cu valori cuprinse între 10 și 20 de locuri de cazare la 1000 de locuitori, iar sub 10 locuri de cazare la 1000 locuitori dețin comunele Ilovița și Obârșia Cloșani.
Un alt indicator ce arată amploarea fenomenului turistic la nivelul unui teritoriu este numărul mediu de locuri de cazare pe kmp, care, raportat la întreaga suprafață a podișului prezintă valori de aproximativ 0,6 locuri/kmp. În realitate însă, există comune în care acest indicator are valoarea 0, datorită lipsei de unități de cazare (Balta, Podeni, Cireșu, Ilovăț, Godeanu, Bâlvănești), în timp ce valoare mai ridicată mediei pe podiș prezintă satul Gura Văii (3,1 locuri de cazare/kmp), urmat de comuna Bala (2 locuri de cazare/kmp) precum și orașul Baia de Aramă (1,5 locuri de cazare/kmp) și comuna Ponoarele (1,1 locuri de cazare/kmp). Valori mai scăzute se întâlnesc în comunele Izvorul Bârzii (0,5 locuri/kmp), Isverna (0,3 locuri/kmp), Ilovița (0,1locuri/kmp) și Obârșia Cloșani (sub 0,1 locuri/kmp).
Tipuri și forme de turism practicate în Podișul Mehedinți. Datorită potențialului antropic bogat care se regăsește în cadrul Podișului Mehedinți, precum și al caracterului puternic ruralizant, în ceea ce privește turismul de odihnă și recreere, precum și turismul rural, Podișul Mehedinți reprezintă una din zonele țării în care aceste tipuri de turism se pot dezvolta. Astfel, există numeroase sate în care încă se mai păstrează vii tradițiile, cultura și sărbătorile populare (situl etnografic din satul Balta, Prejna, Dâlbocița, Ansamblul de mori de apă de la Ponoarele etc.). De asemenea, în Podișul Mehedinți există numeroase pensiuni turistice și agroturistice în care turiștii se pot bucura de produse ecologice și pot beneficia de o cazare în case tradiționale, putând lua parte, dacă doresc, la activitățile gospodăriei (Ponoarele, Isverna, Ilovița, Balotești, Godeanu). Acestora li se adaugă o serie de sărbători tradiționale care au loc anual și care datorită faptului că devin tot mai cunoscute, atrag mai mulți turiști cu fiecare an (Sărbătoarea liliacului la Nadanova, Festivalul ,,Munte, munte, brad frumos” – Baia de Aramă, Festivalul Național de Folclor și Meșteșuguri Populare ,,Pe fir de baladă” – Titerlești, Festivalul ,,Plaiul Cloșani” – Bala, Sărbătoarea liliacului de la Ponoare). Tot în cadrul turismului rural se pot organiza excursii pe diferite trasee cu diverse teme sau se pot face plimbări prin împrejurimi, cu vizitarea obiectivelor turistice, atât naturale cât și antropice.
O formă particulară a turismului de recreere și odihnă o reprezintă turismul sportiv, care se practică îndeosebi în zone cu un potențial natural ridicat, în special cel al reliefului. Acest tip particular de turism decurge din dorința de a practica diverse sporturi sau de a învăța acest lucru; este o formă activă de turism care se află în opoziție cu sedentarismul care domină viața cotidiană. Deși Podișul Mehedinți nu beneficiază de un potențial al reliefului comparativ cu cel al Carpaților, totuși, datorită alcătuirii sale geologice specifice și anume, prezența calcarelor , se pot desfășura unele activități cu caracter sportiv: cave diving (în peșterile Isverna și Topolnița), coborâri în peșteră; pe lângă acestea se adaugă și cicloturism, delta-planare de pe cornetele calcaroase înalte (Vf. Paharnicului, Cuca Înaltă, Vf. Gornova, Cerboanieie, Cornetu, Godeanu), pescuit sportiv în apele Bahnei, Topolniței, Coșuștei precum și vânătoare, datorită unui potențial cinegetic ridicat (căprioară, mistreț, vulpea, vidra, iepurele).
În ceea ce privește turismul de sănătate practicat în Podișul Mehedinți, acesta este determinat de climatul sedativ de dealuri și de prezența unor resurse hidrologice cu caracteristici minerale care au determinat dezvoltarea și localizarea unei stațiuni balneare precum cea de la Bala ce dispune de rezerve apreciabile de apă minerală și nămol terapeutic, fiind profilată pe cura internă și externă. Stațiunea Bala este o stațiune recunoscută prin izvoare de ape minerale sulfuroase, oligominerale (hipotone), termale (23,5 – 29,5 grade C) și nămol terapeutic, indicate pentru tratarea afecțiunilor reumatismale, ginecologice și ale aparatului locomotor, precum și a gastritelor, colecistelor, insuficiențelor hepatice și bolilor renale. Complexului balnear de la Bala i se mai adaugă și câteva localități (Balta, Negoiești), care alături de climatul blând dispun și de un potențial balnear, dar care datorită lipsei unei infrastructuri adecvate , nu este valorificat.
În ceea ce privește turismul cultural în Podișul Mehedinți, acesta se remarcă printr-o serie de obiective din care fac parte: siturile etnografice, bisericile, monumentele, diverse sărbători și tradiții populare, situri arheologice etc. Deși nu se poate vorbi de un muzeu proriu-zis al satului, se poate afirma că, datorită caracterului său puternic ruralizant, cu numeroase sate care încă păstrează vie tradiția populară, Podișul Mehedinți reprezintă el însuși un muzeu al satului în aer liber. În acest sens, dintre obiectivele cu caracter etnografic și etnofolcloric amintim: numeroase gospodării tradiționale cu arhitectură specifică ce se găsesc în localitățile Ilovița, Seliștea, Cireșu, Bahna, Podeni, Ponoare, Balta, Obârșia Cloșani, Bâlvănești etc.; case cu arhitectură tradițională declarate monumente, datând din secolele XIX și XX, cum ar fi casa Untaru Dumitru (1885) și casa Popescu Constantin (1940) din Jupânești, casa Nicolescu Ion din Balta (1898), casa Epuran Gheorghe (1870), casa Dumitru Andrei (1850), casa Zamfiroiu Gheorghe (1860) din Bunoaica, etc.; centrele folclorice și etnografice din Baia de Aramă, Obârșia Cloșani, Isverna, Cireșu; siturile etnografice din satele Balta ( sec. XVIII – XIX), Costești (sec. XIX), Prejna (sec. XIX); numeroase sărbători tradiționale și târguri de la Ponoarele, Ilovița, Cireșu, Podeni, Balta, Nadanova, Obârșia Cloșani etc. Acestor obiective cu caracter etnografic și etnofolcloric li se adaugă și unele monumente, care din punct de vedere cultural reprezintă o importanță ridicată pentru comunitățile locale; astfel amintim: Monumentul Tudor Vladimirescu din Baia de Aramă ridicat în memoria celui care a pornit în fruntea unei cete de panduri în 1821 la lupta pentru eliberarea poporului asuprit, Monumentul lui Constantin Brâncoveanu din Baia de Aramă realizat pentru a mulțumi celui care a ridicat Mănăstirea Sf. Voievozi, Monumentul făuritorilor patriei din Cireșu, Monumentul deportaților din Cireșu – o cruce de marmură albă, simplă, ridicată în 1997 în memoria celor deportați de comuniști în Bărăgan, Monumentul eroilor din războiul 1916 –1918 din Dâlbocița ridicat în cinstea eroilor căzuți în primul război mondial etc.
O formă particulară a turismului cultural este dată de turismul religios și de pelerinaje. În general, acesta constă în deplasarea persoanelor către lăcașurile de cult sau în zonele specifice, cu prilejul diverselor sărbători creștine, a hramurilor bisericilor și mânăstirilor etc. Cu ocazia acestor sărbători numărul turiștilor crește, iar întru-cât prăznuirea unei astfel de sărbători se întinde pe 2 – 3 zile, în aceste perioade se înregistrează o creștere a gradului de ocupare în unitățile de cazare. Dintre cele mai importante astfel de sărbători amintim: Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul – 29 august de la Bâlvănești, Sf. Petru – 29 iunie și Sf. Arhangheli Mihail și Gavril – 08 noiembrie de la Cireșu, Sf. Maria – 08 septembrie (de regulă se sărbătorește în prima vineri din octombrie) de la Bahna etc. Pe lângă pelerinajele efectuate cu prilejul prăznuii unor astfel de sărbători, o atractivitate însemnată o prezintă și unele mănăstiri și biserici consacrate, cum sunt: Schitul Topolnița și Sf. Cruce, Mănăstirea Sfinții Voievozi din Baia de Aramă, Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din satul Brebina, Biserica din lemn din Turtaba, Biserica de lemn Sf. Mucenic Pantelimon și Sf. Ierarh Nicolae denumită și Bisericuța de sub Stei situată în comuna Ponoarele, Biserica nouă din Balta, Biserica din Ponoarele, Mănăstirea Vodița etc.
În ceea ce privește valorificarea potențialului natural prin turism științific, se detașează o formă particulară – turismul speologic – explorarea și studiul complex al peșterilor. Acest tip de turism se remarcă în ultimul timp ca un turism specific, de nișă, în cadrul căruia cei care vor să practice un astfel de turism trebuie să aibă un echipament adecvat, precum și să fie însoțiți de ghizi specializați. Cu toate că turismul speologic a luat amploare în ultimul timp și a devenit tot mai popular în rândul turiștilor, el rămâne totuși un turism specializat, practicat în mare măsură de cercetători în scopuri științifice.
Podișul Mehedinți prezintă un relief carstic bogat (exocarst și endocarst), mai ales în partea centrală a podișului, unde au fost declarate și numeroase rezervații naturale. Din punct de vedere al reliefului endocarstic (formele carstice prezente în interiorul pământului unde apele râurilor au săpat adevărate castele subterane), acesta este la fel de impresionant, fiind reprezentat de numeroase peșteri și avene, dintre care cele mai importante sunt: Peștera de la Zăton, Peștera Bulba, Peștera Topolnița, Peștera lui Epuran, Peștera Gramei, Peștera de la Isverna, Peștera de la Ponoare, Avenul din Cornetul Băii, Avenul de sub Godeanu.
Turistul găsește în zona lacurilor de acumulare un loc ideal pentru practicarea pescuitului sportiv, a sporturilor nautice sau a altor activități de agrement. Pentru Podișul Mehedinți, un obiectiv tehnic de mare însemnătate turistică îl reprezintă Barajul Porțile de Fier de la Gura Văii – cea mai mare hidrocentrală de pe Dunăre, și una dintre cele mai mari construcții hidrotehnice din Europa, cu o putere instalată de 1080 MW.
Zonarea turistică a Podișului Mehedinți. Potențialul turistic al Podișului Mehedinți, gradul de valorificare în dezvoltarea turismului determina conturarea unor zone de interes turistic bine delimitate. Avem în vedere totodată unele realizări în modernizarea drumurilor interioare și în mod deosebit modernizarea drumului Baia de Aramă – Obârșia Cloșani – Băile Herculane.
În funcție de aceste componente se pot diferenția în cadrul Podișului Mehedinți următoarele zone de interes turistic:
a) Zona Baia de Aramă – Ponoare – Obârșia Cloșani
Zona Baia de Aramă – Ponoare cuprinde un perimetru considerabil în cadrul culoarului depresivo-median și părțile nordice ale contactului cu culoarul depresionar Drobeta Tr. Severin – Comănești (extraunitățile Podișului Dealul-Mare – Dâlma. Zona se distinge printr-o încărcătură de obiective turistice de un specific inegalabil oferit de peisajul ponoarelor, originalitatea așezărilor rurale și mediul urban al orașului Baia de Aramă. Suficient de amintit în acest context, valoarea patrimoniului natural, antropic, cultural și istoric, descris în capitolele anterioare, care individualizează turistic acest spațiu.
De reținut totodată faptul că zona dispune de o infrastructură turistică încă sumară dar în plină evoluție cantitativă și îndeosebi calitativă. Baia de Aramă este principalul centru de în drumeție atât în zonele interioare ale podișului cât și în zonele învecinate podișului: Padeș – Cloșani – Tismana.
b) Zona central – vestică Balta – Isverna
Este zona desfășurată din culmile calcaroase ale izvoarelor Coșuștei și cornetelor Babelor și Cerboanei, până în largul depresiunii carstice și de eroziune străjuită în nord de Dealurile Isvernei și abruptul calcaros al Munților Mehedinți. În această deschidere, în afară de peisagistica plină de diversitate și admirație de valorile turistice ce individualizează Isverna și Balta, sunt de amintit împrejurimile satului Nadanova (îndeosebi pantele Dealului Cerboanei) în care se dezvoltă crânguri de liliac sălbatic.
c) Zona central – sudică Cireșu – Bahna – Gura-Văii
Zona central sudică este marcată, în principal de satele comunei Cireșu (Bunoaica, Negrușa, Jupânești) și principalul sector al râului Bahna. În afară de componentele de interes turistic amintite, zona se identifică prin urmele unor așezări neolitice de tip Sălcuța (mileniu IV –IIIî.Hr.), numeroase cuptoare primitive de topire a minereului de fier (secolele V- IV î.Hr.) și bineînțeles prin localizarea peșterii Epuran .
d) Zona marginală estică de contact
Zona marginală estică de contact se desfășoară sub aspect de interes turistic, din punctul în care ai ieșit din Cheile Glogovei și părăsești firul Motrului, practic din calea ce urmează Dealul Comăneștilor și până în zona vecină municipiului Drobeta Turnu Severin. Zona este marcată de un șir de sate răsfirate atât pe pantele dealurilor Podișului Mehedinți sau adunate în culoarul Comănești – Drobeta Turnu-Severin care mărginește dinspre est Podișul Mehedinți. Spațiul se remarcă prin poziția stațiunii Bala și a unor localități de rezonanță din apropiere, precum Șișești sau Malovăț.
3.3..Analiza SWOT a situației existente în domeniul turismului local.
Pentru a se putea realiza o strategie de dezvoltare a turismului într-o regiune, este necesară o analiză a situației actuale a regiunii respective, ca destinație turistică, pentru a putea identifica zonele în care ar trebui să se intervină pentru ca rezultatele obținute să fie în concordanță cu așteptările. În acest context, analiza SWOT este o metodă de investigare prin care se urmărește identificarea punctelor forte, a celor slabe, a oportunităților și riscurilor pe care o destinație turistică, un produs, o firmă le întâlnește în procesul dezvoltării și afirmării sale pe piață. Se realizează astfel o listă a caracteristicilor atât pozitive cât și negative ale zonei analizate, acordându-se atenție fiecărei categorii de factori, pentru o bună perspectivă asupra situației reale. Pentru Podișul Mehedinți, în realizarea analizei SWOT s-a încercat prezentarea punctelor tari și a celor slabe, precum și a oportunităților și a riscurilor în contextul național, regional și local și efectului previzionat al acestora asupra dezvoltării turismului local. Domeniile care s-au avut în vedere se referă la resursele umane și forța de muncă, infrastructură și dezvoltarea economică, patrimoniul natural și cultural local.
Analiza SWOT la nivelul potențialului turistic:
Puncte tari:
Numeroase resurse turistice atât naturale cât și antropice;
Bogat relief carstic reprezentat atât prin exocarst (doline, polii, câmpuri de lapiezuri, văi carstice), cât și prin endocarst (peșteri), la care se adaugă Podul Natural;
Resurse terapeutice;
Numeroase zone și arii protejate: parc natural, parc național, rezervații floristice, faunistice, forestiere, speologice, geologice;
Numeroase obiective turistice de factură religioasă (biserici și mănăstiri, cele mai vechi datând din secolul XIV);
Situri arheologice datând din perioada dacă, numeroase obiective turistice de factură etno-folclorică, cuprinzând case tradiționale, situri etnografice, ateliere tradiționale, sărbători, tradiții și obiceiuri; Obiective turistice cu caracter economic.
Puncte slabe:
Valorificare redusă a potențialului turistic;
Gradul de conservare scăzut în cazul unora dintre obiectivele turistice antropice;
Degradarea unora dintre obiectivele turistice naturale datorită presiunii umane ridicate;
Managementul deficitar în cazul unora dintre resursele naturale;
Slabă promovare a potențialului turistic, atât natural, cât și antropic
Oportunități:
Promovarea și includerea resurselor naturale și antropice în ofertele turistice comercializate la nivel național;
Stimularea unor întreprinzători locali pentru a investi în valorificarea resurselor turistice de factură etno-folclorică.
Riscuri:
Pierderea identității culturale în zonele cu trăsături etnografice tradiționale, sub impactul schimbărilor din prezent;
Suprasolicitarea zonelor deja intrate în circuitul turistic și acordare unei atenții scăzute celor mai puțin cunoscute.
3.4.ORIENTĂRI STRATEGICE ȘI DIRECȚII PRIORITARE DE DEZVOLTARE A TURISMULUI
În ceea ce privește factorii interesați cu privire la valorificarea și dezvoltarea turistică a Podișului Mehedinți, aceștia sunt reprezentați după cum urmează:
– autoritățile locale și regionale, care doresc să atragă fonduri pentru dezvoltarea zonei Podișului Mehedinți atât din punct de vedere economic prin crearea unor locuri de muncă în turism, cât și din punct de vedere al refacerii infrastructurii de comunicație existente deoarece aceasta este deficitară iar accesul spre unele localități și obiective turistice este greoi, al promovării valorilor turistice și al creării unui cadru favorabil realizării unor investiții;
– comunitățile locale, care doresc să își promoveze tradițiile și obiceiurile populare, să participe la activitățile turistice pentru a-și crea condiții mai bune de trai, să înființeze pensiuni turistice și agroturistice; în acest caz este necesară crearea unor oportuniți financiare pentru dezvoltare;
– mediul de afaceri, care din diferite motive dorește să contribuie la dezvoltarea turistică a Podișului Mehedinți. În această situație se înscriu dezvoltatorii, finanțatorii pentru diverse programe precum și persoanele fizice care dispun de resurse materiale și doresc amenajarea și dezvoltarea infrastructurii turistice și nu numai;
– factori de natură științifică, ce doresc protejarea, conservarea și reabilitarea diverselor obiective turistice din Podișul Mehedinți; aici se înscriu diferite institute de cercetare care manifestă un interes ridicat pentru patrimoniul din această zonă și care doresc să se implice activ în planificarea și dezvoltarea turistică pentru a nu periclita valențele culturale și științifice ale obiectivelor, cum ar fi: INCDT, Institutul de Geografie al Academiei Române, cluburile de speologie din țară, Administrația Monumentelor și Patrimoniului turistic, CIMEC, diferite instituții universitare din țară care manifestă dorința de a participa la promovarea turistică și la conservarea și protecția zonei etc.);
– instituțiile guvernamentale care sprijină o dezvoltare durabilă din punct de vedere turistic (Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Ministerul Culturii și Cultelor, Ministerul Mediului și al Pădurilor, precum și agențiile teritoriale de mediu).
În vederea realizării unui plan de valorificare, promovare și dezvoltare turistică, trebuie să se stabilească de la bun început domeniile de activitate în care este necesară impunerea unor măsuri și acțiuni concrete de intervenție. Astfel, pentru Podișul Mehedinți, s-a plecat de la analiza SWOT și s-au determinat trei direcții strategice majore de dezvoltare (dezvoltare economică, dezvoltarea turismului și dezvoltarea comunitară), pentru fiecare dintre ele stabilindu-se care sunt problemele strategice, direcțiile strategice și programele operaționale care sunt necesare spre a fi implementate în vederea dezvoltării generale a zonei.
Dezvoltarea economică. Strategia de dezvoltare a economiei locale pleacă de la elementele care pot să conducă la creșterea competitivității: promovarea rolului regional și național al Asociației „Mehedințiul de sub munte”; identificarea unor noi sectoare de activitate și localizări spațiale ale acestora; asigurarea forței de muncă ce prezintă calificările cerute de profilul firmelor care își desfășoară activitatea în zonă; stabilirea, susținerea și menținerea parteneriatelor în elaborarea și aplicarea strategiei; întărirea capacității instituționale în plan local.
Probleme strategice întâmpinate în realizarea dezvoltării economice vizează următoarele aspecte:
– Resursele bugetare aflate la dispoziția administrației locale și alocate dezvoltării economice locale insuficiente nu acoperă nici pe departe nevoile existente ale comunității;
– Nivelul redus al investițiilor, datorat percepției ca fiind o zonă defavorizată;
– Slaba dezvoltare a micilor întreprinzători precum și lipsa în rândul acestora a unui spirit antreprenorial. Sistemul financiar-bancar nu sprijină începerea unei afaceri, accesul la credite fiind dificil;
– Numărul redus al produselor de marcă ce acționează ca un agent de marketing pe plan internațional și care ar putea ataca sectoarele de nișă ale pieței europene;
– Lipsa unor contracte între administrație și agenții privați, astfel încât să se poată satisface într-o măsură cât mai mare nevoile celor din urmă prin eliminarea autorizațiilor inutile, reducerea duratei de evaluare a cererilor și de elaborare a deciziilor.
Având în vedere problemele strategice identificate în urma analizei SWOT, au fost identificate următoarele direcții strategice de dezvoltare: crearea unui mediu economic competitiv și atractiv investițiilor autohtone și străine și gestionarea eficientă a dezvoltării economice locale. Pentru fiecare direcție strategică au fost identificate obiective și programe operaționale menite să contribuie la atingerea obiectivelor. Astfel, programele operaționale vizează următoarele aspecte:
– îmbunătățirea/elaborarea unor sisteme de planificare, zonare și dezvoltare (PUG, PUZ, PUD etc.) a Podișului Mehedinți. Realizarea acestor documente ar putea permite celor interesați în dezvoltarea unei afaceri să facă alegeri referitoare la amplasare, expansiune, investiții și planificarea afacerilor pe care doresc să le întreprindă în cadrul podișului;
– sprijinirea dezvoltării rețelelor de internet. Implicarea administrației locale în dezvoltarea infrastructurii IT va stimula utilizarea metodelor e-business, care permit agenților economici să își conecteze procesele interne și externe mult mai eficient și flexibil, să lucreze mai ușor cu furnizori, parteneri și administrația publică și să satisfacă mai ușor nevoile și așteptările clienților;
– racordarea la utilități a tuturor zonelor incluse în limitele Podișului Mehedinți. Racordarea la utilități a tuturor localităților din cadrul podișului poate duce la creșterea gradului de atractivitate pentru investitori precum și la schimbarea percepției generale asupra zonei;
– reabilitarea și asfaltarea străzilor și a drumurilor atât în localități cât și la periferie. Reabilitarea infrastructurii poate duce la o accesibilitate ridicată și spre zonele unde aceasta nu există sau este slab reprezentată și în același timp poate determina o creștere a nivelului de percepția asupra zonei al părților interesate să investească aici;
– elaborarea unui program de atragere a investițiilor, stabilirea și promovarea unor birouri de consultanță în afaceri în colaborare cu asociații ale oamenilor de afaceri (acestea ar putea fi amplasate în cadrul primăriilor). Elaborarea unor sondaje de evaluare a atitudinii și nevoilor mediului de afaceri, în urma cărora să se identifice zonele unde administrația poate acționa pentru a crea condiții propice desfășurării activităților economice; în acest sens pot fi identificate anumite nevoi pe diverse domenii, pot fi identificate căi de încurajare a agenților economici pentru ca aceștia să își procure resursele de la nivel local și pot fi identificați factori de risc ce ar putea face ca un anumit agent economic să părăsească localitatea. Este necesară de asemenea editarea unui „Ghid”care să conțină toate procedurile necesare a fi parcurse pentru a obține toate aprobările necesare în cazul demarării unei afaceri, precum și costurile presupuse. Crearea unui brand local ar putea duce la valorificarea resurselor și tradițiilor locale prin crearea unei imagini de excelență, de marcă, pentru produsele specifice Podișului Mehedinți;
– evaluarea și inventarierea tuturor spațiilor și terenurilor destinate investițiilor, precum și crearea unei baze de date folositoare unor posibili investitori. Constituirea și actualizarea unei baze de date cu informații generale, ușor accesibile și folositoare posibililor investitori poate duce la diminuarea timpului în care aceștia se interesează în vederea achiziționării unor terenuri pentru a-și putea realiza afacerea. De asemenea evaluarea și inventarierea spațiilor destinate investițiilor determină o mai bună gestionare și cunoaștere a lor;
– investirea în zonele destinate extinderii localităților. Aceasta presupune realizarea unor investiții în ceea ce privește extinderea căilor de acces și a rețelei de utilități și în afara localităților, care să determine amenajarea unor noi gospodării precum și crearea unor spații propice investițiilor;
– amenajarea și modernizarea de piețe agroalimentare în fiecare comună/orașul Baia de Aramă. În acest mod se pot încuraja comunitățile locale să își vândă și să își promoveze produsele alimentare, precum și promovarea activităților rurale tradiționale.
Dezvoltarea turismului. Podișul Mehedinti deține un impresionant potențialul turistic format din extinsul peisaj carstic reprezentat printr-o mare diversitate a reliefului astfel creat, de existența elementelor floristice și faunistice deosebite, multe dintre ele fiind înscrise în rezervații naturale și areale strict protejate, la care se adaugă numeroase mărturii ale unui trecut de milenii, exprimat printr-o serie de monumente istorice, de arhitectura și arta prezente aici, unele unice prin valoarea și ineditul lor. Astfel, datorită potențialul turistic pe care Podișul Mehedinți îl deține, comunitățile locale s-au reunit în Asociația „Mehedințiul de sub munte”, în încercarea de a-și crea oportunități reale de dezvoltare.
În vederea dezvoltării turismului în contextul durabilității a Podișului Mehedinți au fost determinate o serie de probleme strategice care au îngreunat dezvoltarea sa turistică:
– Promovarea insuficientă a potențialului turistic al zonei, accesul dificil la informație și la produsul turistic;
– Lipsa unui organism instituțional specializat, cu atribuții de promovare a turismului local;
– Infrastructură turistică deficitară, calitatea slabă a drumurilor, lipsa unor căi de acces și a unor marcaje rutiere și indicatoare de circulație internațională, parcările insuficiente pentru autocare la obiective, lipsa indicatoarelor spre diverse obiective turistice s.a.;
– Investițiile reduse realizate în turism, lipsa mijloacelor financiare față de costul ridicat al investițiilor, lipsa unui cadru favorabil acordării unor credite în vederea deschiderii unei afaceri;
– Insuficienta valorificare a bazei materiale și a logisticii;
– Nevoia de diversificare a ofertei turistice cu noi posibilități de agrement și refacere, lipsa unor pachete și produse turistice care să acopere în totalitate nevoile turiștilor față de serviciile oferite;
– Calitatea redusă a serviciilor și a standardelor la nivelul infrastructurii turistice;
– Lipsa forței de muncă calificate în turism precum și fluctuația de personal aflată mereu în căutarea unui loc de muncă mai bun;
– Existența unor dezavantaje competitive față de spațiile înconjurătoare în care turismul este mai bine dezvoltat și promovat, iar serviciile oferite sunt la standarde mai înalte.
Strategia de relansare a turismului în Podișul Mehedinți are ca scopuri principale promovarea prin turism a comunităților locale, dezvoltarea economică a acestora și ridicarea nivelului de trai prin dezvoltarea sectorului turistic, care va crea noi locuri de muncă și va putea contribui la îmbunătățirea condițiilor de viață. Obiectivele strategiei de relansare a turismului în zona Podișului Mehedinți au în vedere încheierea unui parteneriat amplu și corelarea tuturor inițiativelor cu privire la prezentul și viitorul turismului mehedințean, cu participarea efectivă a autorităților publice, a societății civile și a sectorului privat în vederea atragerii resurselor și investitorilor autohtoni, publici și privați, pentru diversificarea și creșterea serviciilor turistice și în final, pentru creșterea numărului de turiști precum și a veniturilor directe și indirecte din turism.
Direcțiile strategice ale strategiei de dezvoltare turistică vizează dezvoltarea și promovarea, în Podișul Mehedinți a următoarelor forme de turism: turismul cultural, medical, religios; turismul de evenimente; turismul de afaceri; turismul de agrement de scurtă durată – turismul de week-end, etc. În acest sens, programele operaționale presupun:
– dezvoltarea turismului cultural – istoric. Restaurarea și punerea în valoare a tuturor obiectivelor din patrimoniul cultural – istoric (monumente istorice, case memoriale, monumente închinate unor personalități sau unor lupte, case tradiționale), promovarea sărbătorilor și a tradițiilor populare; marcarea corespunzătoare a tuturor obiectivelor cultural – istorice și introducerea lor în cadrul unor trasee turistice, promovarea unor evenimente culturale și spectacole tradiționale, realizarea unor expoziții de artă care să promoveze arta tradițională;
– promovarea turismului religios – ecumenic. Turismul religios este foarte bine reprezentat în Podișul Mehedinți prin existența unui număr foarte mare de biserici și mănăstiri. În vederea promovării acestui tip de turism se pot realiza circuite care să ajungă la mai multe biserici, realizarea unor calendare cu sărbătorile și datele la care se sărbătoresc hramurile bisericilor din Podișul Mehedinți, achiziționarea de către primării precum și de investitorii privați interesați în dezvoltarea turistică a unor autobuze cu destinație specială care să asigure transportul turiștilor spre aceste obiective;
– dezvoltarea turismului medical/balnear. Podișul Mehedinți deține resurse de apă minerală și nămol care, printr-o mai bună valorificare poate duce la creșterea recunoașterii lor pe plan regional și național; oferirea unor servicii turistice medicale și de tratament care să fie accesibile unui număr cât mai mare de turiști; crearea unor pachete turistice de tratament mai diversificate și pe mai multe perioade de timp (cu diferite întinderi, de la 3 – 4 zile, până la câteva săptămâni);
– dezvoltarea turismului de evenimente. Organizarea unor festivaluri muzicale, folclorice, sportive, târguri și expoziții, conferințe, simpozioane, seminarii etc., care să atragă vizitatori autohtoni și străini și care pot constitui prilejuri de promovare și dinamizare a turismului local. Organizarea unor manifestări simultane în colaborare cu orașele/comunele înfrățite din străinătate, prin intermediul primăriilor cu care există legături privilegiate.
– dezvoltarea turismului de afaceri. Crearea unor săli de conferință dotate la standarde, fie în cadrul unităților de cazare deja existente, fie în spații pentru conferință special amenajate; creșterea numărului de locuri de cazare precum și a categoriei de confort și oferirea unor servicii turistice de calitate superioară; realizarea unor pachete turistice diversificate pentru participanții la conferință (realizarea unor circuite turistice, organizarea unor excursii, participarea la diferite sărbători tradiționale etc.);
– dezvoltarea turismului de week-end și de scurtă durată. Acesta se adresează în special turiștilor interni cu venituri mici și medii, precum și turiștilor care tranzitează zona și doresc să-și petreacă week-end-ul aici; astfel sens pot fi organizate mini-vacanțe, circuite și trasee turistice speciale;
– înființarea unui birou/oficiu de turism. Amenajarea unui spațiu central, atractiv și accesibil turiștilor în cadrul fiecărei comune, care să ofere atât celor interesați, precum și agențiilor de turism interesate în realizarea unor pachete turistice tematice, informații și consiliera cu privire la potențialul turistic și obiectivele turistice care pot fi vizitate, precum și informații referitoare la accesibilitate și starea în care ele se află. Realizarea unor activități de marketing și de analiză economică prin care să se asigure promovarea și dezvoltarea unui turism durabil; aplicarea unor politici raționale de dezvoltare și modernizare durabilă pe plan local în vederea eficientizării actului de administrare a resurselor turistice (antropice și naturale);
– crearea unei baze de date complete referitoare la oferta turistică a Podișului Mehedinți. Colaborarea cu instituțiile de învățământ superior de profil pentru culegerea și prelucrarea datelor (prin organizarea unor practici pentru studenți), crearea și actualizarea unei baze de date privind oferta turistică din zonă și oportunități de dezvoltare (bază turistică, obiective turistice, servicii oferite, posibilități de agrement etc.);
– editarea și distribuirea unor materiale promoționale. Realizarea unor reviste de profil, broșuri, pliante, hărți și ghiduri turistice ilustrate; conceperea unor pachete de oferte turistice pentru una, două, trei sau multe zile; crearea și distribuirea calendarului și programului de evenimente din locațiile turistice în infochioșcuri, pe internet, la târgurile de turism și la reprezentanțele de turism din țară și din străinătate cu scopul atragerii unui număr mai mare de turiști;
– organizarea unor tururi/circuite turistice tematice. Conceperea unor programe turistice care să vizeze obiectivele turistice clasificate pe categorii (istorice, culturale, artistice, meșteșugărești, economice, agroturistice, religioase, gastronomice, naturale etc.);
– valorificarea turistică a stațiunii balneoclimaterice Bala. În acest sens trebuie avută în vedere reamenajarea stațiunii, reabilitarea și modernizarea infrastructurii și a bazei materiale și de tratament, promovarea ei în cadrul unităților medicale.
Dezvoltarea comunitară / comunităților umane. Datorită caracterului puternic ruralizant pe care îl prezintă Podișul Mehedinți, în limitele sale existând 14 comune și un singur oraș, Baia de Aramă, este necesară existența unei strategii care să vizeze dezvoltarea comunităților locale, care să încurajeze promovarea activităților și a obiceiurilor tradiționale, să creeze oportunități pentru dezvoltarea unor afaceri, să ajute la lansarea turistică a activităților specifice zonei.
În vederea dezvoltării comunităților rurale din Podișul Mehedinți prin prisma turistică, au fost determinate o serie de probleme strategice care au împiedicat implementarea unor strategii de dezvoltare comunitară și a îmbunătățirii imaginii zonei:
– Lipsa unui infrastructuri de comunicație modernizate care să permită accesul ușor spre toate localitățile podișului, precum și a microbuzelor sau autobuzelor de legătură între localități;
– Interesul scăzut al comunităților locale pentru valorificarea produselor tradiționale;
– Inexistența unui cadru economic care să susțină dezvoltarea unor afaceri ale localnicilor, precum și atragerea unor investitori;
– Numărul mare de locuitori care părăsesc reședințele de domiciliu și se îndreaptă spre alte zone unde pot să își găsească un loc de muncă stabil și mai bine plătit;
– Dotarea slabă a unor localități în ceea ce privește rețeaua de utilități;
– Promovarea deficitară a sărbătorilor și a evenimentelor organizate de comunitățile locale în rândul turiștilor, precum și pătrunderea elementelor de modernitate în desfășurarea lor.
Strategia de dezvoltare a comunităților locale prin activitățile turistice are ca scopuri principale încurajarea lor în vederea îmbunătățirii condițiilor de trai, a relansării economice prin susținerea activităților agricole, promovarea produselor tradiționale, conștientizarea populației față de importanța integrării vieții în activitățile turistice.
Obiectivele strategiei de dezvoltare comunitară au în vedere crearea unor parteneriate între autoritățile locale și comunități, pentru susținerea acestora din urmă în realizarea unor activități economice, a unor parteneriate între mai multe gospodării în vedere asocierii și participării comune la activitățile turistic, precum și crearea unui cadru favorabil atragerii de noi investitori care să colaboreze cu comunitățile și autoritățile locale.
Direcțiile strategiei de dezvoltare comunitară și a comunităților locale vizează îmbunătățirea infrastructurii edilitare și a căilor de acces, conștientizarea în rândul populației a importanței păstrării și promovării tradițiilor locale, importanța investirii în dezvoltarea unor unități și servicii turistice, atragerea unor fonduri în ceea ce privește dezvoltarea pe plan turistic a comunităților gazdă. Obiectivele strategiei de dezvoltare se pot concretiza prin implementarea unor programe operaționale după cum urmează:
– dezvoltarea căilor de acces și a infrastructurii edilitare. Reabilitarea celor deja existente precum și a amenajării unora noi care să crească nivelul de accesibilitate și de percepție a condițiilor de trai în localitățile Podișului Mehedinți;
– susținerea economică și legislativă a investițiilor în unități de cazare. Prin amenajarea în cadrul gospodăriei propriu-zise a unor spații de cazare destinate strict activității turistice. Aceste spații de cazare pot fi amenajate în mai multe moduri: camere mobilate destinate strict primirii turiștilor, de categorii diferite, în locuințele personale sau în clădiri special amenajate; amenajarea de către localnici a unor case de vacanță cu funcționare permanentă sau dependentă de cererea turistică; amenajarea în curțile oamenilor, în grădini sau livezi a unor spații de campare (cu cort sau rulotă). În toate aceste cazuri comunitățile locale vor fi ajutate de autorități să-și realizeze investițiile;
– asigurarea posibilității pentru localnici de a urma cursuri de reconversie profesională, care să ducă la creșterea nivelului de cunoștințe referitoare la activitățile turistice, precum și a consilierii în vederea realizării unei afaceri turistice;
– amenajarea unor spații de alimentație publică. În acest sens se recomandă utilizarea produselor ecologice și tradiționale ale producătorilor locali precum și încurajarea pentru realizarea activităților agricole care să determine o creștere economică și a veniturilor celor implicați în aceste activități; astfel pot fi amenajate spații de alimentație publică în cadrul pensiunilor deja existente precum și amenajarea unor spații special destinate alimentației;
– susținerea comerțului cu produse autohtone. În toate satele, mai ales în cele care sunt situri etnografice și etnofolclorice se vor amenaja locuri de unde se vor putea achiziționa atât produse agroalimentare locale (lactate, carne, legume, fructe etc.) cât și obiecte de artizanat locale, de către turiștii sosiți pentru sejur, dar și pentru cei aflați în tranzit ți localități. De asemenea este necesar ca autoritățile locale să încurajeze amenajarea și dezvoltarea de unele complexe industriale agroalimentare, care să comercializeze, în condiții de strictă securitate igienico – sanitară, produsele proprii (lactate, carne, legume și fructe), care să se adreseze atât turiștilor și cetățenilor proprii, cât și altor societăți comerciale, inclusiv turistice. Aprovizionarea cu produse agroalimentare în zonele în care acestea sunt deficitare se poate face prin cooperare cu alte sate, care sunt producătoare (la schimb) sau prin agenți economici specializați. De asemenea, în satele unde se dorește o dezvoltare turistică, economică, dar și în ceea ce privește comunitățile, este necesară amenajarea și a unor magazine de interes general (vederi, timbre, plicuri, obiecte de artizanat, suveniruri etc.);
– încurajarea organizării unor activități de agrement. Încurajarea organizării unor sărbători câmpenești în care să se promoveze tradițiile și cultura locală, pentru atragerea unui număr mai mare de turiști; de asemenea pe lângă cele existente (în Baia de Aramă) se mai pot amenaja și alte terenuri de sport (volei, tenis, handbal etc.);
– alcătuirea unor pachete și programe turistice cât mai diversificate, de la cele cultural – artistice, până la cele care vizează activități specifice satului, sau excursii în împrejurimi;
– implicarea comunităților în organizarea de programe tematice pentru cei interesați în petrecerea timpului în natură: pentru speoturism, drumeție, turism de cunoaștere sau cu valență științifică;
implicarea localnicilor în elaborarea unor programe turistice care să vizeze inițierea turiștilor în activități specifice (zootehnie, pomicultură, artizanat etc.).
Concluzii
Studiul întreprins asupta pieței turistice românești dovedește că pentru țara noastră turismul reprezintă o mare șansă de dezvoltare și benefacere pentru populație, care se impune valorificată la maximum în acest mileniu.
România este o țară frumoasă și distinctă față de alte țări. Ea deține însemnătate atracții turistice, iar poporul nostru se detașează prin darul ospitalității. Așa cum s-a arătat pe parcursul lucrării, puține țări au un relief atât de variat și spectaculos și resurse antropice cu valențe istorice, artistice și folclorice atât de interesante. Patrimoniul nostru natural și cultural răspândit de-a lungul și de-a latul țării oferă oportunități nelimitate pentru turism, precum cea mai mare parte a anului.
Transformarea acestor posibilități în realitățile și exploatarea lor cu maximum de eficiență devin îndatoriri fundamentale ale poporului nostru, astăzi și în viitorul apropiat.
Prin tot ce am afirmat în lucrare, prin tot ce am demonstrat sau formulat doar, am urmărit să sprijinim dezvoltarea turismului în România, să dovedim oportunitatea cercetării în acest domeniu și necesitatea intensificării ei, fiind convinși că numai astfel țara noastră poate deveni un paradis turistic, o mare putere turistică în Europa Centrală și de Est, așa cum o merită și o dorim cu toții.
România întrunește toate condițiile pentru a-și defini personalitatea în rândul statelor lumii și prin turism. Pentru atingerea unui astfel de obiectiv, niciun efort, oricât de mare și susținut ar fi, nu este nejustificat.
Bibliografie
Albu Gabriela Ruxandra, Evaluarea potentialului turistic din perspectiva dezvoltarii turistice durabile. Teorie si aplicatii. Editura Universitatii Transilvania din Brasov, Brasov, 2007.
Blanca Garcia Henche, Marketing în turismul rural, Editura Irecson, București, 2004, pag 209.
Baron, P., Popa, S.,Economia și organizarea turismului în România, ASPP,Bucuresti, 1975
Barbu Gheorghe,Turismul în economia națională, Editura Sport-Turism, București, 1981.
Cartea Drepturilor din Turism și Codul Turistului, Aprobat la Adunarea Generală a Organizației Mondiale a turismului, Sofia (Bulgaria), september, 1985.
Glăvan Vasile, ”Turismul în Rezervația Biosferei Delta Dunării”, în Revista română de turism, nr.4, 1994.
Glăvan Vasile, Turismul în România, Editura Economică, București, 2000, pag.18
Istrate Ioan, Vasile Glăvan, ”Turismul cultural din România – liant al spiritualității românești de pretutindeni” în Rezista română a turismului nr. 5, 1994.
Niță Constantin, Bazele marketingului, Editura Economică, București,2003.
Niță Ilie, Constantin Niță, „Piața turistică a României”,Editura Economică.
Niță Ilie, Niță, C.,Piața turistică a Romaniei, Editura Ecran Magazin, Brașov,2000
Neacșu Nicolaie, Turismul și dezvoltarea durabilă, Editura Expres, București, 2000.
Olteanu, I. Cetină, Marketingul serviciilor, Editura Expret, București,1994, pp. 135-136.
Pierre Jean Pasqualini, Bruno Jacquot, Tourimes, Dunod, Paris, 1989, pag.4-17.
Teianu Vioerel, ”Concluzii ale unui documentări”, în Revista română de turism, nr. 1, 1995.
Țigu Gabrilea, Turismul montan, Editura Uranus, București, 2001, pag.156-160; 212-223.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Dezvoltarea Si Promovarea Unor Noi Forme de Turism (ID: 120816)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.