Dezvoltarea Si Promovarea Turistica a ‘’tarii Secaselor”

Dezvoltarea si promovarea turistica a ‘’TARII SECASELOR”

Cuprins:

Introducere

CAPITOLUL I Coordonatele activitații de turism

Turismul. Fenomen economico-social

Scurt istoric al activitații de turism in țara noastra

CAPITOLUL II. Prezentarea ‘’tarii secaselor’’ din punct de vedere turistic

Prezentarea generala a ȚS (Asezare, cai de acces-existența și starea drumurilor, -dotari edilitare, alimentare cu apa curenta, drumuri si transport, telefonie, servici postale

, Stare pe domeni de activitate- date statistice, evolutie demografica, economia zonei, serviici sociale-școli, alte instituțiii ale statului, rețea comerciala,etc….)

Potențialul turistic

Cadrul natural

Relief

Clima

2.1.3 Hidrografie

2.1.4 Vegetatia

2.1.5 Fauna

Rezevații natural

Potențialul touristic antropic

2.2.1 Vestigii și monumente istorice

2.22. Biserici și manastiri

2.2.3 Muzee și case memorial (colecție etnografica)

2.2.4 Etnografie și folclor (arhitectura populara, port popular, dans, obiceiuri)

2.2.5 Manifestari cultural-artistice, sportive, ……

CAPITOLUL III. Starea actuala și dezvoltarea turismului in ‘’tara secaselor’’

Activitatea de turism in cadrul zonei studiate (elemnate de infrastructura turistica – pensiuni, spații pentru alimentație publica-restaurante, baruri, altele….., unitați de agreement – piscine x, y)

Direcții privind dezvoltarea turismului in ȚS (investiții in infrastructura specifica, elaborarea de produse turistice specific – odihnei-recreerii, culturala, rural, sportive)

Elaborarea și promovarea unui produs touristic reprezentativ pentru zona studiata

-Produsul turistic

-Componente ale produsului touristic

Infrastructura

Economie

Turism

Mediu inconjurator

CAPITOLUL IV.

Elemente de strategie – comunei (de la primarie)

Demografie

Stare de sanatate si servicii medicale

Stare de ocupare a fortei de munca

Educatie

Cultura

Infrastructura:

Economie

Mediul inconjurator

Plante medicinale. Posibilitatea practicari turismului curative(discutii)

CONCLUZII SI PROPUNERI

Bibliografie

Introducere

Romania este o tara binecuvantata de natura, cu litoral la Marea Neagra, cel mai mare defileu din Europa la Cazane, o Lunca si Delta Dunarii incadrate in patrimoniul UNESCO, si nu in ultimul rand Muntii Carpati, coloana vertebrala a poporului roman. Pe langa cadrul natural deosebit in care Dumnezeu ne-a asezat, poporul nostru a creat o inestimabila mostenire cultural-istorica(Manastirile Moldovei si Olteniei; cetatile si castelele din Transilvania; bisericile din Maramures) pusa de asemenea in valoare de turismul clasic (agentii de turism, hoteluri). Desi o parte a populatiei beneficiaza de serviciile statiunilor balneare sau climaterice, totusi un segment aparte cauta linistea si refacerea sub o alta forma, incercand sa-si implineasca si nevoia spirituala. Turismul rural vine in intampinarea acestei nevoi, punand la dispozitie o serie de facilitati care sa asigure un sejur pe masura asteptarilor.

Turismul rural vine nu neaparat sa concureze turismul classic, ci mai degraba sa completeze oferta de turism deja existenta si sa ofere un concept nou de activitate turistica: relaxarea-activa(dansuri, plimbari cu barca, cu trasura, calarie, drumetii, observarea mestesugurilor,etc.), liniste, spatiu si confort mai mare fata de cazarea la hotel, preparate culinare dupa retete autohtone din produse ecologice, si preturi accesibile.

Pentru ca o activitate in turism sa aiba success, trebuie sa se urmareasca unele aspecte:Promovarea prin pliante reclame si situri de internet; integrarea in asociatii locale de proprietari de pensiuni, modernizarea infrastructurii, oferirea de servicii suplimentare unice, originale, cu totul aparte fata de ofertele de pe piata, negocierea tarifelor preferential si diferentiat. Asigurarea indeplinirii celor doua etape indispensabile activitatii in agroturism: organizarea si pregatirea; si desfasurarea activitatilor propriu-zise.

CAPITOLUL I.

Coordonatele activitații de turism

Turismul. Fenomen economico-social

Turismul reprezinta un fenomen economico-social specific civilizatiei moderne, puternic ancorat in viata societatii, si ca atare, influentat de evolutia ei. Prin caracterul sau de masa si continutul complet, turismul antreneaza un vast potential material si uman, cu implicvatii importante asupra evolutiei economiei si societatii, asupra relatiilor internationale.

Turismul joaca un rol important in viata economica si sociala, actioneaza ca un element al sistemului economic global, ca un mijloc de diversificare a structurii economice, ca o parghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale sau un mijloc activ de educare, de ridicare a nivelului de instruire, cultura si civilizatie al oamenilor. Turismul prezinta o complexitate in continua crestere, in plan economic sintetizeaza rezultatele unui mare numar de activitati, in plan psiho-social, se constituie ca o modalitate superioara de organizare a timpului liber.Importanta sociala a turismului poate fi evidentiata sub urmatoarele aspecte:

Turismul contribuie la mentinerea echilibrului biologic si fiziologic al omului contemporan.

Turismul apare ca un mijloc de educare, de ridicare a nivelului de cultura, de instruire sicivilizatie al oamenilor in calitate de turisti, dar si a populatiei locale.

Turismul contribuie la mentinerea sanatatii omului contemporan prin faptul ca-i ofera acestuia destinderea, refacerea fortei de munca prin odihna, miscare, tratamente balneo-medical.

Turismul influenteaza calitatea vietii ata in mod direct (determina cresterea calitatii vietii) catsi in mod indirect (determina cresterea altor ramuri economice care pot influenta pozitiv nivelulcalitatii vietii).

Turismul impune noi relatii interumane, faciliteaza schimbul de idei si consultarea de opiniiceea ce conduce la desavarsirea formarii intelectuale, la largirea orizontului cultural, iar pe de alta parte, la mai buna intelegere intre popoare, la apararea pacii in lume.

2.2 Scurt istoric al activitații de turism in țara noastra

In Romania, turismul, ca fenomen social-economic, se integreaza in economia unitara a tarii, constituind o coordonata majora a civilizatiei societatii noastre.

Elementele precursoare turismului pe pamantul tarii sunt atestate documentar inca din antichitate, cand ele au aparut si s-au dezvoltat, in forme embrionare, a Baile Herculane, Ocna Sibiului, Turda, Sovata, Buzias etc.

In evul mediu in conditiile oranduirii feudale, turismul s-a manifestat sporadic pe teritoriul tarilor romanesti, mai restrans decat in antichitate, datorita nesigurantei drumurilor si conceptiilor mistice. Activitatea de turism colectiv se desfasura, mai ales, sub forma turismului de pelerinaj. Documentele vremii indica si o forma de turism colectiv, de masa, determinata de o serie de manifestari laice, etnofolclorice, cu prilejul unor momente festive, traditionale: sarbatori folclorice, targuri, hramuri, nedei etc.

Treptat se afirma turismul balnear, acesta fiind mentionat in localitatile: Baile Felix in sec. XV, Ivanda si Lipova in sec. XVI, Bazna in sec. XVII, Baile Herculane in 1734, Olanesti in 1760, Borsec in 1770, Vatra Dornei in 1788.

In secolul XIX, statiunile balneoclimaterice cunosc o dezvoltare deosebita, astfel ca pana la sfarsitul secolului existau 23 de statiuni de interes general, 78 de interes local si 38 de localitati cu izvoare minerale utilizate.

In a doua parte a secolului XIX apar primele asociatii turistice, punand bazele turismului organizat. Acest turism modern se caracterizeaza prin trasaturi noi si printr-o evolutie a tipurilor si formelor sale, marcand substantiale transformari cantitativ si calitative privind structura turismului.

Primele grupari, asociatii sau societati care se infiripa sunt: "Trinitatea vremelnica" din 1869, avand ca scop de a intreprinde excursiuni, "Societatea carpatina ardeleana a turistilor" din 1880, "Societatea carpatina Sinaia", "Cercul excursionistilor" la 1 ianuarie 1891, prima organizatie turistica din Bucuresti care isi propune sa intreprinda "excursiuni menite sa dezvolte iubirea pentru frumusetile naturii si inmultirea cunostintelor prin vizitarea monumentelor si localitatilor din tara, ceri ar putea prezenta un interes din deosebite puncte de vedere" (V.Borda, 1979).

In Romania postbelica, prima organizatie de turism de tip nou, pe baze economico-sociale, a fost turismul popular (1948-1950), care apoi devine Federatia de turism – alpin. In anul 1955, se reinfiinteaza Oficiul National de Turism "Carpati", infiintat in 1935. In 1957 se constituie Asociatia turistilor din Romania , iar in 1968 Biroul de turism pentru tineret.

In 1971 ,ca urmare a dezvoltarii continue si progresive a turismului in Romania se infiinteaza Ministerul Turismului si Sporturilor, for de conducere, indrumare si coordonare organizatorica, caruia ii sunt subordonate 40 de oficii judetene de turism.

Pe langa modernizarea si transformarea vechilor statiuni balneoclimaterice si climaterice, apar si altele noi ca: Mangalia Nord, Navodari, Voineasa, Costinesti, Balea Lac, Durau, Piatra Arsa.

Directiile prioritare de dezvoltare a turismului intre anii 1976-1980 s-au orientat spre valorificarea mai complexa a statiunilor montane, cu potential turistic ridicat, spre dezvoltarea statiunilor balneoclimaterice cu o eficienta recunoscuta si  modernizarea statiunilor balneare si climaterice de pe litoral. Sunt sporite cu 35000 de locuri in formele de cazare de baza si complementare noi localitati, statiuni balneoclimaterice si complexe turistice, cu precadere in aria Carpatilor, sunt amenajate noi mijloace moderne de transport pe cablu: telecabine, telescaune,teleschiuri, iar terapiile balneare sunt dotate cu tehnica moderna.

In 1982, baza tehnico-materiala a turismului cuprindea peste 155000 de locuri pe litoral, peste 38000 de locuri in statiunile montane de odihna si practicarea sporturilor de iarna, in jur de 45000 de locuri in statiunile de cura balneara si aproximativ 20000 in cabane si alte forme de gazduire.

Gradul de utilizare a capacitatilor de cazare, pe total de tara, a fost in medie de 75%, cuprinzand toate formele de cazare intre anii 1975-1989, fiind distribuite astfel: pe litoral 76,9%, in statiunile montane 73,7%, in statiunile balneoclimaterice 87%, iar in celelalte centre turistice de 70%.

Gradul de ocupare a capacitatilor de cazare de catre turistii straini, calculat la om/zile cazare, a fost de 35% pe litoral, 10% in statiunile de munte, 3,9% in statiunile balneoclimaterice si 11,3% in celelalte centre turistice.

Dupa 1990, s-a instalat o tendinta descrescatoare, in ritmuri accelerate datorita deteriorarii sensibile a conditiilor de viata pentru majoritatea romanilor si calitatea tot mai slaba a serviciilor turistice, care a determinat petrecerea vacantei in strainatate de catre cei cu posibilitati financiare mai .ridicate, sunt principalele cauze ale reducerii dramatice a numarului turistilor (la mai putin de jumatate fata de anul de varf – 1988).

Avand conditiile necesare pentru dezvoltarea accentuata a turismului intern si international, se pune accentul pe optimizarea gradului de valorificare a fondului turistic, pe intensificarea amenajarilor existente si a cailor de acces, pentru ca intregul teritoriu sa fie inclus in circuitul turistic national si international.

In privinta turismului local, fiecare judet isi valorifica in continuare fondul turistic, spre a oferi posibilitati de utilizare completa si complexa a tuturor resurselor turistice.

CAPITOLUL II.

Prezentarea ‘’tarii secaselor’’ din punct de vedere turistic

Țara Secaselor Alba – Sibiu reprezinta un teritoriu recent constituit din 25 unitați administrativ – teritoriale din județele Alba si Sibiu. Un spațiu geografic nou având la baza vechiul teritoriul istoric al Țarii Secaselor, unul specific românesc din sudul Transilvaniei.

Incadarea in teritoriul național este una centrala, cu un mare avantaj fața de axele economice iar in cea ce priveste cel județean se poziționeaza in estul județului Alba si in vestul județului Sibiu, având un acces facil si un mare potențial de dezvoltare.

Suprafața totala a teritoriului Țara Secaselor Alba – Sibiu este de 1.450 kmp, imparțita in cele doua județe: in Alba are o suprafața de 867,7 km2 si 582,3 km2 in Județul Sibiu. Din cele 25 de unitați administrativ-teritoriale 17 sunt in județul Alba si 8 sunt in județul Sibiu.

COMUNA BERGHIN este atestata documentar pentru prima oara in anul 1332 sub numele Sacerdos de Bumi, fiind situata in parte vestica a Podisului Secasului pe Vaile Gârbaului si Henigului, fiind extinsa pe o suprafața de 7571 ha si cu o populație de 1893 de locuitori. Are in componența un numar de 4 asezari rurale( Berghin, Henig, Straja si Ghirmbom) bine conturate si poziționate in cele mai bune areale, având un mare avantaj intr-o viitoare evoluție, mai ales in relația apropiata cu Zona Municipiului Alba Iulia si a Culoarului Muresului.

COMUNA BUCERDEA GRANOASA se individualizeaza ca fiind o comuna formata recent in 2006, prin deslipirea de fosta comuna Crâciunelul de Jos. Comuna se extinde pe Valea Dunariței la nord de Culoarul Târnavei Mare, pe o suprafața de 4100 ha si are o populație de 2235 locuitori. Are in componența 4 asezari rurale: Bucerdea Grânoasa ca centru de comuna si celalalte 3 (Cornu, Padure si Pânca) cu aspect mai mult de catune sau odâi, fiind foarte puțin populate. Comuna prezinta mai multe avantaje legate de relația economica cu Municipiul Blaj si Valea Târnavei.

COMUNA CÂLNIC este situata intr-o zona deosebita din partea sud-vestica a Țari Secaselor Alba – Sibiu, la contactul cu Munții Cindrel, pe o suprafața de 5103 ha si cu o populație de 1681 de locuitori. Are in componența doua asezari rurale bine evidențiate Câlnic si Deal. Prin potențialul turistic ridicat a cetații Câlnicului, cel agricol dar mai ales a apropierii de noua autostrada A1 din partea nordica, comuna ofera oportunitați de extindere si dezvoltare economica.

COMUNA CENADE este atestata documentar inca din anul 1301 ca o posesiune din vechea Episcopie a Cenadului fiind situata pe valea cu acelasi nume din nordul Podisului Secaselor, fiind extinsa pe o suprafața de 4431 ha si având o populație de doar 943 de locuitori. Are in componența satul Cenade ca centru de comuna la care se adauga doua sate foarte mici cu aspect de catune sau odai Gorganu si Capul Dealului. Desi este amplasata la marginea județului Alba si la distanța mai mare fața de un centru urban are posibilitați de dezvolare prin relația cu Culoarul Târnavei Mari din nord dar si a potențialului agricol mai ales viticol ridicat.

COMUNA CERGAU este amplasata in nordul Podisului Secaselor si la sud de Municipiul Blaj, la o distanța de doar 10 km de acesta. Intreaga comuna se suprapune pe bazinul hidrografic al Cergaului, in care s-au format vaile Spalac, Buna si Lupului, pe o suprafața de 4822 ha pe care traiesc 1490 de locuitori. Are in componența 3 asezari rurale, (Cergau Mare, Cergau Mic si Lupu), amplasate pe lungimea vailor amintite mai sus, bine amenajate si cu un potențial de dezvoltare ridicat. Acesta este dat de noile investiții care s-au realizat in zona, mai ales cele legate de o rețea noua de apa si canalizare, dar si drumuri recent asfaltate, ce fac accesul mai facil in zona.

COMUNA CIUGUD se individualizeaza ca fiind una dintre cele mai moderne comune din regiunea analizata, fiind situata la marginea vestica a Podisului Secaselor si pe Culoarul Muresului, extinsa pe o suprafața de 4391 ha si cu o populație in continua crestere de 3048 locuitori. Are in componența un numar de 6 asezari rurale ( Limba, Ciugud, Seusa, Drâmbar, Teleac si Hapria), bine individualizate, maririmi egale, dar mai ales un stadiu de dezvoltare la acelasi nivel ridicat. Poziția geografica favorabila pe Valea Muresului lânga Municipiul Alba Iulia dar si diferitele oporturnitați de finanțare au facut ca extinderea si dezvolarea comunei in ultimii ani sa capete un ritm tot mai accelerat.

COMUNA CRACIUNELU DE JOS este atestata documentar inca din anul 1324 prin satul component cu acelasi nume situat intr-un areal favorabil de pe Valea Târnavei Mari, extinsa pe o suprafața de 2550 ha si având o populație de 1954 locuitori. Fiind singura asezare rurala componenta cu un potențial agricol dar mai ales viticol mare, la care se adauga recent resursele de apa sarata din zona, poate fi administrata si dezvoltata in mod eficient. Poziția geografica din apropierea Municipiului Blaj, aflat la doar 7 km, pe soseaua naționala DN 14A si pe magistrala feroviara internaționala recent modernizata care fac ca in viitor sa apara noi oportunitați de dezvoltare.

COMUNA CUT se individualizeaza ca fiind o comuna formata recent in 2006, prin deslipirea de fosta comuna Câlnic. Comuna se extinte pe valea cu acelasi nume din bazinul hidrografic al Secasului Mare, pe o suprafața de 2935 ha si cu o populație de 1075 locuitori. Fiind singura asezare rurala componenta cu un potențial agricol dar mai ales viticol mare, poate fi administrata in mod eficient si bine organizata, dar si a pune in valoare faptul ca sudul ei este tranzitat de noua autostrada A1, accesul la calea ferata Sibiu – Vințu de Jos si apropierea de Municipiul Sebes fac sa apara noi oportunitați de dezvoltare in viitor.

COMUNA DAIA ROMÂNA este situata in partea vestica a Podisului Secaselor pe Valea Slatinii, fiind extinsa pe o suprafața de 4243 ha si având o populație de 2773 locuitori. Comuna are in componența un sigur sat bine extins si dezvoltat care se remarca ca fiind cel mai mare ca numar de locuitor de pe teritoriul Microregiunii GAL Țara Secaselor Alba – Sibiu. Dintotdeauna aceasta comuna mare a beneficiat de mai multe avantaje cum ar fi potențialul agricol al zonei, potențialul piscicol al vaii Slatinei dar si apropierea de Municipiul Sebes aflat la 10 km. Acestea fac ca prin noi posibilitați de finanțare, aceasta asezare rurala de mare dimensiune sa aiba unul dintre cele mai mari nivele de dezvoltare si modernizare din zona.

COMUNA DOSTAT are o poziție mai centrala in cadrul Microregiunii GAL Țara Secaselor Alba – Sibiu, dar la marginea Județului Alba, fiind amplasata pe Valea Bozului pe o suprafața de 4015 ha dar cu o populație de doar 956 locuitori. Comuna are in componența 3 asezari rurale: Dostat atestat documentar inca din anul 1320, Boz in partea sudica dar si un mic catun Dealul Dostatul situat lânga centrul de comuna existent ce apare ca sat in documentele recente. Densitatea scazuta a populației in relație cu potențialul agricol, mai ales viticol si piscicol, poate fi un factor benefic pentru noile oprtunitați de dezvoltare a comunei in viitor.

COMUNA GÂRBOVA este poziționata in partea sudica a Microregiunii GAL Țara Secaselor Alba – Sibiu, la contactul Depresiunii Apoldului cu Munții Cindrelului, extinsa pe o suprafața de 5894 ha si având o populație de 2050 locuitori. In primul rând despre aceasta comuna se poate spune ca este cea cu cel mai mare potențial turistic reprezentat atât de cel cultural prin Cetatea Greavillor si Bazilica Romanica dar si cel natural cu o vegetație diversa si un relief deosebit, propice pentru o viticultura extinsa. Are in componența 3 asezarile rurale ( Gârbova, Reciu si Carpinis) bine individualizate si dezvoltate cu oportunitați de dezvoltare si modernizare in viitor.

COMUNA MIHALȚ are o poziție favorabila in nodvestul Microregiunii GAL Țara Secaselor Alba – Sibiu, data de intersecția Culoarelor Târnavei si a Muresului cea ce face ca o mare parte din suprafața totala de 6056 ha sa fie plata si propice pentru numeroase activitați economice. Numarul total de locuitori este de 3051, repartizați in 3 sate componente, bine dezvoltate, ( Mihalț, Cisteiu si Obreja) la care se adauga o locație cu livezi si gospodarii nelocuite pe malul Muresului, ce apare in documente ca sat, denumita Zaries. Nivelul de dezvoltare a comunei ar putea fi ridicat, prin valorificarea poziției geografice, pe cele doua culoare la mijlocul distanței intre Municipiile Blaj si Alba Iulia dar mai ales legate de modernizarea recenta a magistralei feroviare cu ce are un caracter internațional.

COMUNA OHABA este cea mai izolata comuna de pe teritoriul Microregiunii GAL Țara Secaselor Alba – Sibiu din multe puncte de vedere. Practic aceasta este amplasata in centrul Podisului Secaselor, având cele mai mari distanțe pâna la culoarele din marginea podisului si pâna la principalele centre urbane. Comuna se extinde pe Valea Secasului Mic si pe Valea Ohabei, pe o suprafața de 4052 ha si având un numar de doar 757 locuitori. Are in componența 4 asezari rurale de mici dimensiuni (Ohaba, Secasel, Colibi si Maghierat), in ultimul cu caracter mai mult de catun, aici mai existând doar câteva gospodarii. Desi accesul la infrastructura este din ce in ce mai bun, comuna Ohaba, ramâne deocamdata la un stadiu de dezvolare redus , cu numar de tot mai mic de locuitori si potențial agricol nevalorificat.

COMUNA ROSIA DE SECAS are aceasi problema legata in primul rând atât de izolarea din centrul teritoriului Podisului Secaselor, dar si la marginea estica a județului Alba. Teritoriul comunei se extinde atât pe Valea Secasului Mic cât si pe Valea Ungureiului, pe o suprafața de 5230 ha si având un numar de 1542 locuitori. Are in componența 3 asezari rurale (Rosia de Secas, Ungurei si Tau) bine conturate si extinse, dar cu un numar de locuitori tot mai redus. Faptul ca aceasta comuna este la cea mai mare distanța de cele 3 centre urbane importante din județul Alba (Blaj, Alba Iulia si Sebes), constituie deocamdata un dezavantaj dar printr-o mai buna infrastructura atât interna cât si externa de acces inspre acestea, pot constituii cai de atracție a investitțiilor in acest teritoriu.

COMUNA SÂNTIMBRU este poziționata la marginea vestica a teritoriului Microregiunii GAL Țara Secaselor Alba – Sibiu, fiind practic imparțita in doua areale distincte de catre râul Mures. Legat de acest râu extins, comuna se extinde pe culoarul format de acesta, pe o suprafața de 4394 ha si având un numar de 2723 locuitori. Are in componența 5 asezari rurale (Sântimbru, Galțiu, Coslariu, Totoi si Dumitra) bine conturate si unele cu un nivel de dezvoltare ridicat mai ales cele din partea dreapta a râului Mures. Legat de acest fapt principala problema a comunei ramâne lipsa unui pod propriu peste Mures care sa faciliteze legatura celor doua sate Totoi si Dumitra, inspre centrul de comuna. In rest terenul favorabil si amplasarea comunei pe magistrala feroviara nou modernizata si viitoarea autostrada Turda – Sebes, ofera noi oportunitați de dezvoltare.

COMUNA SPRING este una dintre cele mai extinse comune de pe teritoriul Microregiunii GAL Țara Secaselor Alba – Sibiu, având o suprafața de 9081 ha si un numar de 2420 locuitori. Poziționarea geografica este deasemenea favorabila in sudul Podisului Secaselor, pe Valea Springului si in importantul culoar de comunicare a râului Secasul Mare din partea sudica a comunei. Are in componența un numar de 4 asezari rurale bine extinse si populate ( Spring, Vingard, Drasov si Cunța) dar si 2 locații fara locuitori Carpen si Carpenii de Sus, ce mai apar in unele documente. Prin realizarea unor investiții si a sporirii activitaților economice, localitațile existente au un grad mare de modernizare fiind bine amenajate, mai ramâne a fi pus in valoarea vastul potențial agricol existent, resursele de apa sarata prin practicarea turismului balnear dar mai ales accesul direct la autostrada A1.

COMUNA VALEA LUNGA se extinde in partea nordestica in afara teritoriului omogen al Microregiunii GAL Țara Secaselor Alba – Sibiu, pe vaile Glogovaț, Valea Lunga si Londroman, fiind legat de aceasta printr-o fâsie ingusta, este extinsa pe o suprafața de 7507 ha si cu populație de 2907 locuitori. Are in componența un numar de 6 sate bine dezvoltate ( Valea Lunga, Lunca, Londroman, Glogovaț, Tauni si Faget), toate beneficiint in trecut recent de acces la drumuri asfaltat si alte investiții legate de infrastructura. Alte elemente importante pentru aceasta comuna este accesul la noua magistrala feroviara internaționala reconstruita, traversarea acesteia de catre drumul național DN14B si apropierea de centrele urbane Medias si Blaj, face ca in viitor sa apara noi oportunitați de valorificare a potențialului economic existent.

COMUNA APOLDU DE JOS desi este la marginea vestica a județului Sibiu are o poziție geografica in partea sudica a Microregiunii GAL Țara Secaselor Alba – Sibiu, favorabila datorita accesului direct si aproape la autostradata A1 si la calea ferata Sibiu – Vințu de Jos. Comuna se extinde pe Valea Secasului Mare si Valea Sângatinului pe o suprafața de 4883 ha si are o populație de 1350 de locuitori. Are in componența doua asezari rurale bine conturate si de dimensiuni destul de mari Apoldu de Jos si Sângatinul, ambele cu stadiu de dezvoltare ridicat, acces la o infrastructura de calitate si cu activitați economice diversificate: agricultura, zootehnie, viticultura, comerț, turism, si mestesuguri.

COMUNA LOAMNES are uma dintre cele mai mari suprafațe dintre UAT- urile Microregiunii GAL Țara Secaselor Alba – Sibiu depasind pragul de 10.000 ha, mai exact cifra de 10.070 ha la o populație de 2997 locuitori. Suprafața se suprapune unor areale de relief importante precum, Culoarul Visei, Valea Alamorului, Valea Armeniului si dealuri importante din Podisul Secaselor cum ar fi Magura Copaciului. Are in componența 6 sate ( Loamnes, Alamor, Mândra, Hasag, Armeni si Sadinca), toate bine dezvoltate si amenjata, cu o infrastructura nou si bine pusa la punct. Gradul de dezvoltare este in fluențat si de calea ferata Sibiu – Copsa Mica din partea estica a comunei dar si de apropierea de Municipiul Sibiu spre care converg activitațile locuitorilor.

COMUNA LUDOS este cea mai mica comuna, ca numar de locuitori, de pe teritoriul Microregiunii GAL Țara Secaselor Alba – Sibiu, cu un numar de doar 746 locuitori raportați la o suprafața de 4337 ha. Cele doua asezari rurale componente Ludos si Gusu sunt destul foarte apropiate ca distanța sunt amplasate pe Valea Secasului Mare si desi sunt bine amenajate cu o infrastructura de calitate, numarul de locuitori este in scadere. Desi potențialul legat de activitațile agricole este ridicat iar comuna are condiții favorabile pentru locuit, la care se adauga apropierea de autostrada A1, Ludosul constitue o provocare pentru viitor pentru a creste in valoare si a fi loc de atracție.

ORASUL OCNA SIBIULUI constituie singurul centru urban din cadrul Țara Secaselor Alba – Sibiu, fiind amplasat o parte de Valea Visei si o alta in cadrul Podisului Secaselor, pe o suprafața de 8521 ha si cu o populație in continua scadere de 3562 locuitori la ultimul recensamânt. Are in componența atât o asezare urbana Ocna Sibiului cât si una rurala, reprezentata de satul Topârcea din partea vestica. Ca si oras, Ocna Sibiului are activitați economice diversificate, de la turismul balnear legat de cele 14 lacuri sarate existente, agricultura prin suprafețele arabile si pasunat tot mai extinse, comerț, administrație si mai recent din nou industriale. Distanța foarte apropiata de Municipiul Sibiu, face ca o buna parte din activitațile locuitorilor sa fie realizate acolo iar fluxul dintre cele doua asezari sa fie tot mai intens. Potențialul divesificat al orasului poate fi valorificat si dezvoltat prin mai multe activitați economice, in interiorul lui, realizata de populația care a mai ramas.

COMUNA PAUCA, desi este amplasata la marginea județului Sibiu si in partea centrala a Microregiunii Microregiunii GAL Țara Secaselor Alba – Sibiu, are un nivel ridicat de dezvoltare cele 4 asezari rurale componente (Pauca, Presaca, Bogatu Român si Brosteni) fiind din totdeauna bine amenajate si cu o infrastructura moderna. Comuna se suprapune pe vaile Pauca, Brosteni si Secasul Mic in partea nordica, fiind extinsa pe o suprafața de 7365 ha, ce are un potențial agricol ridicat si bine valorificat de catre locuitori care mai sunt in numar de 1929, la ultimul recensamânt. Potențialul comunei este divers si este reprezentat mai ales de caracterul agricol al ei dar si unele obiective turistice ce pot devenii importante, biserici de lemn sau bazilici in stil romanic.

COMUNA SLIMNIC este o comuna recent adaugat in cadrul Microregiunii GAL Țara Secaselor Alba – Sibiu, dar care are o mare importanța pentru zona Sibiului. Din punct de vedere geografic este amplasata in partea vestica a Podisului Hârtibaciului pe vaile Slimnic, Sarba si Rusilor, fiind extinsa pe o suprafața de 10624 ha la o populație de 3581 de locuitori, devenind astfel cea mai mare comuna de pe teritoriul Microregiunii GAL Țara Secaselor Alba – Sibiu. Are in componența 5 sate din care 3 sunt extinse cu un numar considerabil de locuitori (Slimnic, Rusi si Veseud) iar celalate 2 (Padureni si Albi) din zona de padure, sunt aproape parasite constituind locații pentru unele activitați. Potențialul comunei este destul de divers de la cel agricol la cel forestier in partea estica, dar si turistic reprezentat de Cetatea Slimnicului, ce poate fi valorificat eficient in viitor.

COMUNA SURA MARE este o comuna recent adaugata in cadrul Microregiunii GAL Țara Secaselor Alba – Sibiu si aflata la o mica distanța de Municipiul Sibiu, intr-o zona accesibila pentru noi investiții amplasata in nordul Depresiunii Sibiului si pe Valea Hambei, pe o suprafața de 7485 ha si un numar de 3769 de locuitori. Practic este comuna formata din doua, asezari rurale Sura Mare si Hamba, dar cu cel mai mare numar de locuitori de pe teritoriul Microregiunii GAL Țara Secaselor Alba – Sibiu, datorat si faptului ca aici in ultimul timp s-au construit practic noi zone rezidențiale. Poziția geografica pe drumul național DN 14, apropierea de noua autostrada A1 dar si spațiul intins si plat de care dispune comuna, fac ca aceasta sa fie in continua extindere si sa capete chiar un caracter urban.

COMUNA SURA MICA este un dintre comunele importante din județul Sibiu, amplasata in nordul Depresiunii Sibiului, intr-o zona plata, pe o suprafața de 4948 ha si având un numar de 2606 locuitori, in continua crestere Are in componența doua sate Sura Mica cu un aspect modern si mult urbanizat si Rusciori cu un aspect ruralizat si vechi. Prin investițiile care s-au realizat in ultimii ani, care constau intr-un mare parc industrial, zone rezidențiale noi, pensiuni agroturistice, infrastructura moderna, acces direct la autostrada, se poate spune ca Sura Mica este una dintre cele mai moderne comune din Microregiunea GAL Țara Secaselor Alba – Sibiu, cu un potențial economic divers si foarte bine valorificat.

RELIEFUL

Este tipic de podiș cu înalțimi ce încep de la 300 m în zona vailor la peste 500 în punctele cele mai înalte din teritoriu studiat. Aceste înalțimi cu aspect domol face ca Țara Secașelor sa fie foarte accesibile iar caile de comunicații sa apara pe traseul cel mai favorabil.

Cele mai mari înalțimi sunt reprezenatate de urmatoarele dealuri de la vest la est: Magura Straja (545 m), D. Gorgana ( 501 m), D. Gruiului (520 m), Magura Copaciului (580 m), D. Comenzii (495 m), Chicera Amnașului (604 m) și cel mai înalt din partea sudestica Dealul Magura cu 637 m. Înalțimi mai ridicate se întâlnesc și în partea sudvestica pe teritoriul comunelor Gârbova și Câlnic în partea premontana.

Extrem de favorabile sunt și luncile râurilor din arealele marginale unde spațiu întins al acestora au facut ca aici sa se dezvolte cele mai mari așezari dar și cele mai productive spații agricole.

Ca structura a unitaților de relief existente pe teritoriul Țarii Secașelor, se remarca 4 unitați de podiș și 3 de culoar.

Cele de podiș sunt de la vest la est:

– Podișul Daia între culoarul Mureș, râul Daia și râul Berghin;

– Podișul Gorganu – Gruiu între râul Daia, râul Berghin, Secașul Mic și Secașul Mare la Nord;

– Podișul Cergau între Secașul Mare, Șoroștin și Târnava Mare;

– Podișul Amnaș între Secașul Mic și Valea Visei

Zonele de culoar prezente pe teritoriul microregiunii Țarii Secașelor sunt:

– partea estica a culoarului Mureșului de pe teritoriul comunelor Ciugud, Sântimbru și Mihalț;

– Culoarul Târnavei și a Târnavei Mari de la Mihalț pâna la Valea lunga

– Culoarul Visei de la Hașag pâna la Ocna Sibiului

– Culoarul Apoldului pe unde trece Secașul Mic ce începe la Ludoș pâna la Cut.

CLIMA

Climatul din acestă zonă este specific de deal cu temperaturi mai ridicate decât la munte, dar mult mai scăzute decât cele din câmpie și precipitații cu cantități mai ridicate, fenomenul de secetă întâlninduse pe perioade scurte de timp.

De observat că în ultimii anii se observă o schimbare climatică cauzată de ,,efectul de seră,, datorat poluării aerului, astfel apar dese dereglări climatice nemaiîntâlnite până acum cum ar fi : temperaturi ridicate în timpul iernii, seceta prelungită sau ploile exagerat de abundente din timp verii, canicula din luna mai și tendința ca anotimpurile în număr de patru să se transforme în doar două: iarnă și vară.

APELE

Rețeaua hidrografica este destul de densa și dupa cum spune denumirea este reprezentata de cele doua rauri Secaș la care se adauga în nord raul Târnava ca și colector principal în partea nordica.

În sud Secașul Mic are ca afluenți râurile: Sângatin, Apold, Gârbova, Boz, Șpring, Șpring și Slatina.

În partea centrala Secașul Mare are mai mulți afluenți de dreapta pâna la varsarea în râul Târnava, dar cel mai important este râul Gârbau.

În nord râul Târnava Mare continuat în aval de Blaj de Târnava primește mai mulți afluenți importanți și cu debit mare cum ar fi: Visa, Spalac, Dunarița și Secașul Mare.

Lacurile din Țara Secașelor sunt reprezentate în primul rând de iazurile amenajate pe unele râuri cum ar fi Daia, Boz, Râura și Visa dar și lacurile sarate prezente în partea sudestica la Ocna Sibiului în numar de 14.

VEGETAȚIA

Este specifica regiunii de dealuri și podișuri fiind extinsa în afara localitații pe terito.Trebuie precizat faptul ca de la începutul locuirii acestor meleaguri când aproape întrega regiune era acoperita de paduri.

Pe lânga vegetația forestiera mai exista cea de pașune reprezentata de suprafețe înierbate cu diferite tipuri de arbuști și arbori izolați .

Vegetația de pașune da aspectul unui peisaj deosebit și sunt folosite în special pentru creșterea animalelor. Vegetația ierboasa este reprezentata de urmatoarele specii: paiușul, iarba vântului, trifoiul alb, coada șoricelului, cimbrișorul, patlagina, firuța, rogoz, etc.

Printre întinsele pașuni se pot observa diferite tufișuri de arbuști formate din: maceș, porumbar, paducel, alun, sanger dar și stejari izolați. Acestea dau aspectul unui peisaj pitoresc în partea de nord și vest a localitații și sunt folosite de catre crescatorii de animale pentru pastorit.

Tipul de padure prezent în Țara Secașelor este de foioase în care se întalnesc în mare parte stejari și fagi dar și alte specii prezente mai rar: gorun, gârnița, frasini, tei, pini, molizi, ulmi, cireșul salbatic, marul și parul padureț.

Vegetația de lunca este prezenta de alungul vailor principale mai ales pe iazurile construite sunt înconjurate de diferite specii de plante bine adaptate la umezeala locurilor: trestie, papura, stuf, salcie, rachita, plop, etc.

SOLURILE

Au o importanța mare pentru potențialul agricol al microregiunii și sunt caracterizate printr-o fertilitate ridicata, neexistând areale in care solul sa fie neevoluat și de o slaba calitate. Rezulta de aici o mare capacitate de exploatere agricola ce poate fi valorificata cu cele mai bune rezultate.

Tipurile de soluri prezente sunt legate de tipul de vegetație prezent, astfel în padurile cu stejar sunt soluri argiluviale iar în cele de fag, soluri brune, în arealele cu pașuni și fânețe specifice sunt solurile negre de fâneața, în luncile râurilor sunt soluri gleice sau aluvionare cu umiditate ridicata și în zona masivului de sare apar solurile saraturate.

Potențialul turistic natural

Lacurile sărate de la Ocna Sibiului

Sunt în număr de 14 din care 13 sunt antroposaline: Ocnița, Rândunica, Auster, Brâncoveanu, Verde, Gura Minei, de Nămol, Fără Fund, Inului, Mățelor, Horea, Cloșca și Crișan și doar unul carstosalin, Lacul Negru. Acestea fiind amalizate deja într-un capitol anterior.

Vulcanii noroioși de la Boz

Situați la ieșirea din localitatea Bod înspre Doștat pe partea dreaptă a drumului județean, din păcate au dispărut doar prezența unui relief amintește de prezența lor. Aici este necesară măcar un indicator care să amintească de importanța locului , mai ales că acești vulcani noroioși ar putea reactiva.

Vulcanii noroioși de la Hașag

Situați în zona Haltei CFR a localității Hașag au o situație asemănătoare cu cei de la Boz fiind deja colmatați și acoperiți cu trestie și aici ar trebui amenajat un indicator cu informație despre acest punct geologic important. Importanța lor este dată de unicitatea prezenței acestor vulcani, care apar în foarte multe documente, dar fără să fie puși și în valoare de către autorități, măcar ca loc geologic de importanță națională.

Sărătura de la Crăciunelu de Jos

Arealul salifer din comuna Crăciunelul de Jos este situate, pe malul stâng al râului Târnava. Din surse locale se spune că aici ar un număr de 20 de izvoare, dar din cauza colamtării multe au dispărut. Totuși localnici au reușit amenajarea unu mic bazinet ce poate fi folosit pentru balneație dar și pentru a se aproviziona cu apă sărată.

Sărătura de la Dumitra

Reprezintă un areal salifer important din cadrul Depresiunii Transilvaniei fiind situat în partea nord estică a localității. Ca și în alte cazuri acesta rămas ca punct de reper pentru resurse de ape sărate pentru că arealul este colmatat.

Apele sărate de la Secășel

Prospecțiunile geologice din zona Secașului Mare au dus la unele descoperiri de ape sărate, cea mai important fiind cea de la Secășel. Forajul este amplasat în partea estică a localității , pe drumul județean 107 având a salinitate ridicată și potențial de a fi exploatate.

Apele sărate de la Drașov

Este o locație mai veche cu ape sărate situată la interesecția văilor Șpringului cu Bozului, care au fost valorificate în ultimii ani prin efectuarea unui foraj la adâncimi de aproximativ 70 m, care au adus la suprafață o apă cu o salinitate de aproximativ 100 g / l. Mai mult decât atât, vechile izvoare au fost valorificate, precum și, acestea fiind decolmatate și drenate.

Cheile săpate în roci metamorfice de la Câlnic

Sunt localizate pe drumul cel leagă localității Câlnic cu Deal, pe partea stângă în sensul de mers, au un aspect deosebit și sunt legate de apropierea de zona muntoasă a Munțiilor Cindrel. Valoarea lor este sporită de faptul că râul Câlnic a reușit în decursul perioadei geologice să sape în șistul cristaline o rocă metamorfică dură și greu erodabil.

Problema principală este că acest posibil monument al naturii este practic necunoscut și nevalorificat din punct de vedere turistic și mai ales ștințific. De aceea pentru viitor este necesară găsirea de soluții pentru a fi adus la cunoștința factorilor interesați și care apreciază valoarea peisagistică a acestora.

Cheile săpate în roci metamorfice de la Câlnic

Prezintă trăsături asemănătoare cu cele de la Câlnic, fiind localizate pe drumul dintre Gârbova și Cărpiniș pe partea dreaptă acestuia, iar curiozitatea face ca din cauza lor această cale de acces să urce pe versantul din partea stângă.Importanța lor ștințifică și peisagistică este destul de mare, iar prin faptul că practic a barat accesul spre satul Cărpiniș , face ca acesta să rămână izolat și înconjurat de versanți abrupți ca o cetate naturală.

Iazurile piscicole de la Ocna Sibiului și Mândra

Au fost amenajate încă din trecut pentru a drena o zonă mlăștinoasă, ce se forma între localității Ocna Sibiului și Mândra. Treptat au fost realizate mai multe lacuri de tip iaz și pe afluentul Râura mai ales că spațiul larg și plat permitea acest lucru.

Rolul ulterior al acestora a fost de exploatare piscicolă în care se creștea îndeosebi crap, astfel în perioada maximă valorificare din anii 1980 era un număr de 14 lacuri din care 8 pe Valea Râura și 6 pe Valea Visei. Ulterior lacul din apropierea localității Ocna Sibiului a fost desfințat, la fel 2 dintre lacurile mai mici tot de pe Valea Visei din stânga drumului județean ce leagă Ocna Sibiului de Mândra, plus unul din Râură, rămânând în prezent în total doar 10 lacuri.

Iazurile piscicole de la Daia Română

Se desfășoară de alungul drumului județean de leagă localiatatea Daia Română de Sebeș, pe partea stângă aacestuia în direcția de mers, fiind amenajate pe râul Slatina. În prezent sunt și aici un număr de 9 lacuri de tip iaz înșirate de Valea Slatinii, o vale largă ce a permis amenajarea acestora și exploatarea lor cu pește de tip crap și caras.

Valoarea turistică a acestor este dată de valorificarea terenului din jurul cu baze specifice turismul de pescuit dar și agrement, mai ales că spațiul dintre drumul județean și lacuri permite acest lucru.

Iazurile piscicole de pe Valea Bozului

Se desfășoară de alungul drumului județean de leagă localiatatea Doștat de Drașov , pe partea dreapta acestuia în direcția de mers, fiind amenajate pe râul Boz. În prezent sunt și aici un număr de 5 lacuri de tip iaz înșirate de Valea Bozului, o vale largă , mai ales în zona de confluență cu râul Șpring, ce a permis amenajarea acestora și exploatarea lor cu pește de tip crap și caras.

Valoarea turistică a acestor este dată de valorificarea terenului din jurul cu baze specifice turismul de pescuit dar și agrement. O primă locație deja s-a realizat sub forma unui han pescăresc modern pe malul primului la de după ieșirea din Drașov.

Valea Sângătinului

Deși teritoriul Microregiunii GAL Țara Secașelor Alba – Sibiu este aproape lipsit de zona muntoasă în care se pot dezvolta cele mai spectaculoase văi și cu valoare peisagistică ridicată, Valea Sângătinului este o vale tipică zonei de podiș dar mult mai deosebită ca restul văilor existente.

Valoarea turistică a ei este dată de izolare, lipsa așezărilor dar mai ales faptul că este largă și înconjurată în totalitate de păduri de foioase. Practic aceasta începe de la ieșire din localitatea Sângătin în amonte, unde mai sunt prezente gospodării izolate și tradițională, asemănătoare cu un muzeu în aer liber.

Insulele stepice Șura Mică – Slimnic 

Alcătuiesc un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate.

Aria protejată reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pășuni, pajiști naturale, stepe, vii și livezi) din sud-vestul Podișului Transilvaniei. Situl se întinde în bazinul hidrografic superior al râului Olt (brăzdat de cursurile văilor: Slimnic, Șarba, Valea Plopilor și Valea Șerpuită) și a fost creat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a unor habitate de interes comunitar aflate în Depresiunea Transilvaniei

GLIMEELE

Sunt mai puțin cunoscute de către locuitori de pe teritoriul Microregiunii GAL Țara Secașelor Alba – Sibiu deși multe dintre se găsesc în apropierea așezărilor lor. Pot fi definite ca alunecări de teren în care s-a deplasat întreaga masă de roc iar în peisaj apar sub forma unor movile spectaculoase.

Din cercetările făcute pe teren, am putut remarca dezvoltarea glimeelor în locații precum: vestul localității Ocna Sibiului, la sud de Șura Mare, între Roșia de Secaș și Secășel și pe teritoriul comunei Șpring. Desigur aceste locații ar putea fi puse în valoare prin panouri informative și să apară în diferite pliante și broșuri turistice.

Potențialul turistic antropic

1. Bisericile ortodoxe din lemn

Biserica de lemn de la Ghirbom

Biserica de lemn de la Tău

Biserica de lemn de la Presaca

Biserica de lemn de la Apoldu de Jos

Biserica din lemn de la Sângătin

Biserica de lemn de la Broșteni

Biserica de lemn de la Drâmbar

Bisericile fortificate

Biserica fortificată Valea Lungă

Biserica fortificată Sântimbru

Biserica fortificată Ocna Sibiului

Biserica fortificată Câlnic

Biserica fortificată Gârbova

Cetate cu biserică fortificată Slimnic

Bazilici în stil romanic

Bazilica săsească din Păuca

Bazilica ungurească din Păuca

Bazlica săsească din Vingard

Bazilica săsească din Gârbova

4. Bisericile evanghelice și reformate

– Biserica reformată Bucerdea Grânoasă din secolul al XVI- lea

– Biserica reformată Boz

– Biserica evanghelică Reciu

– Biserica evanghelică Șura Mică construită în secolul al XIII-lea

– Biserica evanghelică Șura Mare construită în secolul al XIII-lea

– Biserica evanghelică Hamba

– Biserica evanghelică Ruși

– Biserica evanghelică Slimnic

– Biserica evanghelică Gusu

– Biserica evanghelică Cenade

– Biserica evanghelică Ungurei

– Biserica evanghelică Valea Lungă

– Biserica evanghelică Rusciori

– Biserica evanghelică Hașag

5. Bisericile ortodoxe și greco-catolice vechi vechi

– Biserica ortodoxă Căciulata Ocna Sibiului

– Biserica ortodoxă Sf. Ioan Ocna Sibiului

– Biserica ortodoxă Constantin Brâncoveanu Ocna Sibiului

– Biserica ortodoxă Mândra

– Biserica ortodoxă Alămor

– Biserica greco – catolică Alămor

– Biserica ortodoxă Topârcea

– Biserica ortodoxă Armeni

– Biserica ortodoxă Ludoș

– Biserica ortodoxă Gusu

– Biserica ortodoxă Bogatu Român

– Biserica ortodoxă Broșteni

– Biserica ortodoxă Slimnic

– Biserica ortodoxă Ruși, cu turnul înclinat

– Biserica ortodoxă Veseud

– Biserica ortodoxă Șura Mare

– Biserica ortodoxă Rusciori

– Biserica ortodoxă Șura Mică

– Biserica ortodoxă Hamba

– Biserica ortodoxă Apoldu de Jos

– Biserica ortodoxă Sângătin

– Biserica ortodoxă Cărpiniș

– Biserica ortodoxă Gârbova

– Biserica ortodoxă Reciu

– Biserica ortodoxă Câlnic

– Biserica ortodoxă Deal

– Biserica ortodoxă Berghin

– Biserica ortodoxă Ghirbom

– Biserica ortodoxă Straja

– Biserica ortodoxă Henig

– Biserica ortodoxă Bucerdea Grânoasă

– Biserica ortodoxă Cenade

– Biserica ortodoxă Cergău Mare

– Biserica ortodoxă Gergău Mic

– Biserica ortodoxă Lupu

– Biserica ortodoxă Ciugud

– Biserica ortodoxă Limba

– Biserica ortodoxă Șeușa

– Biserica ortodoxă Drâmbar

– Biserica ortodoxă Hăpria

– Biserica greco-catolică Crăciunelu de Jos

– Biserica ortodoxă Cut

– Biserica ortodoxă Daia Română

– Biserica greco – catolică Daia Română din secolul al XVII-lea

– Biserica ortodoxă Doștat

– Biserica ortodoxă Boz

– Biserica ortodoxă Sfintii Petru și Pavel Mihalț

– Biserica ortodoxă Sfânta Treime Mihalț

– Biserica ortodoxă Cisteiu

– Biserica ortodoxă Obreja

– Biserica greco-catolică Schimbarea la Față Mihalț

– Biserica greco-catolică Secășel

– Biserica ortodoxă Ohaba

– Biserica ortodoxă Colibi

– Biserica ortodoxă Ohaba

– Biserica ortodoxă Roșia de Secaș

– Biserica ortodoxă Ungurei

– Biserica ortodoxă Tău

– Biserica ortodoxă medievală Sântimbru din secolul al XIII-lea

– Biserica greco-catolică Dumitra

– Biserica ortodoxă Galțiu

– Biserica ortodoxă Goșlariu

– Biserica ortodoxă Totoi

– Biserica ortodoxă Cunța

– Biserica ortodoxă Drașov

– Biserica ortodoxă Vingard

– Biserica ortodoxă Șpring

– Biserica greco – catolică Șpring

– Biserica ortodoxă Valea Lungă

– Biserica ortodoxă Lunca

– Biserica ortodoxă Londromanu

– Biserica ortodoxă Tăuni

– Biserica ortodoxă Glogovăț

6. Mănăstiri și schituri

– Mănăstirea "Acoperământul Maicii Domnului" din Tăuni

– Schitul Sădinca

– Mănăstirea Dumitra

7. Castele

– Castelul "Wesselenyi" din Obreja

– Castelul "Bethlen" din Cut din 1758

Căile de transport și comunicație

Rețeaua de transport este reprezentată de actualele cai de comunicație dintre așezărilor existente. Calitatea drumurilor și căilor ferate existente depinde de stadiul de modernizare a acestora. În general cele mai multe drumuri sunt bine asfaltate, mai ales cele din județul Albă iar densitatea acestora este destul de mare.

Situația cailor ferate face ca cele din partea nordică să fie recent modernizate, cum este culoarul Târnavei iar cele din sud să fie învechit și prea puțin abandonat, cum este calea ferată dintre Sebeș și Apoldu de Jos.

Lista cu drumurile naționale și județene:

DN 14: Șura Mare – Slimnic – Ruși;

DN 14B: Lunca – Valea Lungă – Blaj – Haltă Mihalț;

DN 1: în sudul comunelor Șpring și Cut;

DJ 106B: Șura Mică – Ocna Sibiului- Loamneș – Hașag;

DJ 107B: Slimnic – Loamneș – Alămor – Păuca – Roșia de Secaș – Colibi – Mihalț;

DJ 106G: Apoldu de Jos – Ludoș – Gusu;

DJ 142K: Valea Lungă – Tăuni – Făget;

DJ 107: Blaj – Cergău Mare – Secășel – Colibi – Berghin – Hăpria – Alba Iulia;

DJ 106L: Roșia de Secaș – Ungurei – Șpring;

DJ 106I: Cunța – Șpring – Ghirbom – Berghin;

DJ 106M: Cut – DN1;

DJ 106F : DN1 – Gârbova – Câlnic – DN1;

DJ 107C: DN1 – Limba – Ciugud – Teleac;

DJ 107L: Teleac – Totoi;

DJ 107L: Sântimbru – Galțiu – DN14B;

DJ 106 K: Secășel – Ohaba – Vingard – Daia Română;

Căile ferate sunt prezente în partea marginal a Microregiunii GAL Țara Secașelor Alba – Sibiu, unde sunt și cele mai intense activități umane. Aceasta având acces în mod direct la două magistrale feroviare de importanță europeană.

MAGISTRALA 300: Copșa Mică – Valea Lungă – Blaj – Cisteiu – Sântimbru – Alba Iulia;

MAGISTRALA 200: Sibiu – Apoldu de Jos – Cunța – Cut – Sebeș – Vințu de Jos;

Aceste două sunt legate pe teritoriul județului Sibiu de linia ferată Sibiu – Copșa Mică ce tranzitează teritoriul studiat prin Orașul Ocna Sibiului și Comuna Loamneș.

Alimentarea cu energie electrică

Rețeaua de transport a energiei electrice este reprezentată de linii electrice de înaltă tensiune (LEA 400 kV și 110 kV) și medie ( LEA 60 kV, 20 kV, 4kV). Transportul energie electrice se efectuează prin linii de înaltă și medie tensiune iar distribuția la consumatori, prin linii de medie și joasă tensiune.

Din fericire, intreg teritoriul Microregiunii GAL Țara Secașelor Alba – Sibiu, este alimentat cu energie electrică și fiecare locuitor are acces la aceasta. Rămâne ca pe viitor unele rețele învechite să fie înlocuite cu unele noi și mai performante, dar mai ales găsită o alternativă din surse eolien și solare, mai prietenoase cu mediul și fără nici un cost.

Un exemplu pozitiv este cel din comuna Ciugud unde centrala eoliană realizată plus numeroasele panouri solare de pe teritoriul comunei, fac ca o bună parte din enrgia eoliană să vină în mod gratuit și fără costuri.

Alimentarea cu apă

Datorită trăsăturilor cantitative și calitative, resursele de apă sunt utilizate numai în sisteme locale de alimentare cu apă, neputând asigura necesarul de apă în totalitate pentru întreaga Microregiune GAL Țara Secașelor Alba – Sibiu.

Din acestă cauză e nevoie de noi surse externe mai ales că înspre exterior sunt zone muntoase cu ape de calitate superioară, în sud Munții Cindrelului iar în partea vestică Munții Trascăului. Dacă locuitorii din zona județului Sibiu sunt alimentați direct prin mai multe conducte din Lacul Gura Râului de pe Valea Cibinului, locuitorii din județul Alba se alimentează aproape în totalitate din sistemul zonal de alimentare a râului Sebeș.

Deși în ultimul timp s-au făcut investiții intense de alimentare cu apă, a tuturor așezărilor rurale, mai rămân o serie de sate de mici dimensiuni care folosesc fântânile și izvoarele proprii și doar prin noi extinderi ale rețelei cu apă poate rezolva această problemă.

CAPITOLUL III.

Starea actuală și dezvoltarea turismului in ‘’Tara Secaselor’’

Tipurile de turism ce pot fi practicate pe teritoriul microregiunii Țara Secașelor sunt următoarele: turismul balnear, turismul de agrement, turismul cultural, turismul piscicol și de vânătoare, turismul rural, agroturismul și cicloturismul.

Teritoriul Grupului de Acțiune Locală Țara Secașelor Alba-Sibiu deține așa cum am prezentat și în descrierea teritoriului un vast patrimoniu natural, istoric, cultural și arhitectural care reprezintă un important potențial turistic.

Una dintre cele mai importante atracții turistice din teritoriul GAL Țara Secașelor Alba-Sibiu sunt Lacurile fără fund din Ocna Sibiului. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate) și se întinde pe o suprafață de 0,20 hectare).

Cel mai vestit lac din complexul Ocna Sibiului, „Lacul fără fund”, este o destinație atractivă pentru foarte multi turiști, datorită misterului adâncimii sale și legendelor pe marginea fostei saline Francisc Gube.

În plus, efectele terapeutice ale apei sărate și ale nămolului din zonă atrag o mulțime de seniori care au la dispoziție și restaurante pentru a servi masa zilnic și cazare la preț rezonabil.

Cei care vor să ajungă acolo cu mașina pot urmări indicatoarele de Ocna Sibiului, începând de la ieșirea înspre Aeroportul Sibiu. Se poate ajunge și cu trenul la „Lacul fără fund”, cel mai indicat fiind personalul Sibiu-Mediaș, până la halta Ocna Sibiului.

Localnicii spun că lacul nu ar avea fund, tocmai datorită adâncimii foarte mari, estimată de cercetători la vreo 34 de metri, și a salinității ridicate care împiedică explorarea sa completă. Se spune chiar că au existat scafandri care s-ar fi aventurat în apele sărate ale ocnei și care nu ar mai fi ieșit de acolo vreodată.

Salinitatea crește odată cu adâncimea, ajungând de la 9 grame pe litru, la suprafață, până la 320 de grame pe litru, la adâncimea de cinci metri.

Turiștii doritori să facă o baie relaxantă în apele sărate ale Ocnei Sibiului au la dispoziție, însă, lacurile recent renovate, dar și ștrandurile de la Ocna Sibiului.

Acest lac foarte sărat din stațiunea balneoclimaterică Ocna, aflată în apropierea Sibiului, a mai purtat denumirile „Lacul Lemnelor” și „Lacul Francisc” și s-a format în locul Salinei Francisc Grube. Tavanul salinei s-a prăbușit la sfârsitul secolului al XVIII-lea, moment în care mina de sare a și fost închisă.

„Lacul fără fund” este oval și are o suprafață variabilă între 1.300 și 1.600 de metri pătrați.

Fostul lac Francisc are o importanță deosebită pentru cercetători, datorită regimului chimico-termic, cunoscut sub denumirea de fenomen de „heliotermie”, care se manifestă aici mai puternic decât în oricare lac din complex.

Mai exact, repartizarea concentrațiilor de sare pe verticală crește în profunzime, iar asta influențează temperatura apei, care păstrează parțial și iarna căldura emanată de soare vara. Acesta este și motivul pentru care a fost declarat „rezervație naturală”. Mai mult, pentru a se menține fenomenul de heliotermie este necesar ca stratul de la suprafață să nu fie tulburat.

VULCANII NOROIOȘI DE LA HAȘAG, COM. LOAMNEȘ, sunt răspândiți pe o suprafață de 50 de ha, iar cei din aria protejată sunt în număr de trei, cei mai mari, și se întind pe o suprafață de un hectar. Rezervația naturală se află la sud-estul satului Hașag, în lunca râului Vișa.

Cele trei conuri din rezervație au mărimi variabile. Cel mai mare are un diametru de 50 m și o înălțime de 6 metri, iar celelalte două au câte un diametru de 10 metri.

Fenomenul se datorează structurii geologice particulare a prezenței masive a sării în scoarța terestră. În timpul fazelor de cutanare, cauzate de presiunea tectonică (sarea fiind elastică), vulcanii răbufnesc și fornează cute diapire, cu rupturi marginale de strate, ce permit eliminarea gazelor la suprafață. În acest proces de răbufnire se emană gaz metan și apă sărată, ce înmoaie marnele care refulează sub formă de noroi, formând mici cratere numite conuri vulcanice. Materialul de pe conuri este foarte fin și nu există vegetație. Conurile sunt împrejmuite cu zone de vegetație specifică solurilor sărăturate.

Zona a fost descoperită în anul 1853 de C. J. Andrae, iar mai apoi a fost analizată de E. Bielz în 1857. În urma studiilor realizate aici de-a lungul timpului, aspectul vulcanilor noroioși nu s-a schimbat foarte mult. Rezervația are valoare peisagistică și turistică, mai ales prin relieful pseudovulcanic remodelat în timp.

Numărul vulcanilor noroioși din perimentrul Hașag – Mândra este relativ mare, peste o sută, iar mărimea și activitatea lor este foarte diferită. Unii dintre ei au doar 5-10 metri înălțime și diametre ale gurii de aruncare a gunoiului de până la un metru. Unele sunt active, "bolborosesc", altele, ale căror căi de evacuare a gazelor s-au obturat în timp au devenit fosile. Un alt masiv diapiric a fost detectat în nordul localității Hașag, în afara rezervației.

Bătrânii povestesc de guri de astfel de vulcani noroioși, cărora le zic „ochiuri", în care au căzut oi, vaci și cai, care n-au mai putut fi scoși, căci, cu cât oamenii încercau să le scoată afară, cu atât se scufundau mai adânc.

Suprafața cu vulcani noroioși de la Hașag este amenințată de activitățile agricole și supuși tot timpul pericolului distrugerii lor prin arat și lucrări de îmbunătățiri funciare. Și, deși este o zonă protejată, nu este marcată corespunzător sau protejată într-un mod particular.

Un alt punct de mare atracție turistică de pe teritoriul GAL Țara Secașelor Alba Sibiu sunt cele două cetăți de importanță națională de la Câlnic și Gârbova.

CETATEA ROMANICĂ CÂLNIC, COM. CÂLNIC reprezintă cel mai valoros edificiu istoric și, totodată, marca distinctivă a satului Câlnic. Datorită păstrării sale în bune condiții, în mijlocul unei localități purtând până azi amprenta civilizației coloniștilor germani stabiliți in Transilvania, edificiul a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO (1999).

Cetatea are un amplasament întrucâtva atipic. Fortăreața nu domină împrejurimile de la înălțimea unei coline, ci se situează într-un punct de joasă altitudine, în imediata apropiere a pârâului Câlnic. Deși aflată la mică distanță de strada principală și centru, evoluția urbanistică a localitătii nu a ajuns să o înglobeze tramei stradale, așa cum s-a intâmplat în numeroase cazuri din mediul săsesc. Cetatea, așa cum poate fi observată astăzi, este constituită din două rânduri de ziduri (incinte) cu traseu oval, dispuse concentric și întărite cu elemente de flancare: două turnuri și un bastion. Poarta de intrare este apărată de un coridor fortificat sau barbacană. Centurile de ziduri protejează curtea interioară, inima cetătii, în care se află capela, fântâna și turnul–locuință sau donjonul. Cel din urmă domină prin înălțimea și masivitatea sa întregul complex. Câteva cămări, unele păstrate mai bine, iar altele ruinate, sunt adosate incintei interioare. Ansamblul este construit în cea mai mare parte din piatră de carieră (calcar), înecată în mortar. Pe alocuri este folosită și piatra de râu, iar în jurul multor deschideri (ferestre sau guri de tragere) s-a utilizat cărămida. Poarta de intrare, galeria de apărare ce încununează turnul porții și cadrele deschiderilor de la cămări sunt din lemn.

În curtea interioară se află cămările, capela și turnul donjon. Cămările sunt funcționale și astăzi, fiind adăpostite sub un acoperiș în două ape ce urmează traseul incintei. Capela este o constructie de tip sală, încheiată spre răsărit cu o absidă semicirculară ușor decroșată. Fundația absidei suprapune vestigii ale unei clădiri mai vechi, al cărei rost nu este clar. Accesul în capelă se face pe la vest, printr-un portal gotic, singurul element de piatră profilată al construcției. Câteva ferestre de forme diferite se află pe fațadele de vest, sud și est. În peretele sudic al navei, la mică înălțime față de nivelul de călcare, au fost practicate niște deschideri înguste, de tipul meterezelor. Funcția lor este incertă. Ar putea indica faptul că edificiul a avut inițial altă destinatie.

Un acoperiș unic învelește întreaga clădire, de la frontonul triunghiular și până la absida altarului. Interiorul capelei este tăvănit. O tribună de lemn datată în 1733 este adosată peretelui vestic, fiind sprijinită spre interior pe doi stâlpi lucrați din trunchiuri de stejar. Parapetul are panouri pictate cu motive florale. Câteva locașuri de grinzi, vizibile pe peretele nordic, indică faptul ca tribuna continua pe această latură.

Ultima construcție care compune ansamblul cetății din Câlnic, dar prima ca vechime este masivul turn donjon. În epoca romantică, acest impresionant vestigiu medieval a fost supranumit turnul Siegfried. De plan dreptunghiular (cca 9×13 m), cu ziduri groase de cca 1 m, turnul se ridică până la 27 m înălțime (20 m zidăria, 7 m acoperișul în patru ape). Donjonul este cel mai reprezentativ element al fortificației, având inițial funcția de turn-locuință. Din acest motiv conține unele detalii constructive speciale. Parterul turnului, pivnița, este o amplă încăpere boltită. Bolta semicilindrică, din piatră înecată în mortar, păstrează pănă azi urmele cofrajului din lemn cu ajutorul căreia a fost construită. Destinația inițială a spațiului a fost de depozit pentru familiile nobiliare rezidente în donjon. Accesul se făcea exclusiv printr-o scară practicată în grosimea zidului, care cobora de la etajul întâi. Astăzi intrarea este directă, din exterior, printr-o poartă deschisă la inceputul secolului XX în peretele nordic. Poarta este protejată printr-o copertină de țigle, sprijinită pe două picioare masive de zidărie. Pivnița este aerisită printr-o deschidere îngustă practicată în peretele sudic. Etajul întâi era camera de locuit, dotată cu un șemineu ale cărui urme sunt vizibile pe zidul vestic. Această sală a fost la rândul ei boltită, însă bolta s-a prăbușit, păstrându-se doar lunetele pe pereții de nord și sud. Încăperea e luminată prin mai multe deschideri ample, care aveau probabil ancadramente din piatră. Astăzi s-a păstrat unul singur, spre est.

Turnul donjon a fost amenajat ca spațiu muzeal, colecțiile de artă populară și medievală, fiind expuse pe două nivele. Colecția muzeală cuprinde valoroase obiecte de artă, unele de o vechime apreciabilă, marea majoritate fiind donate de Zoe și Marius Porumb. Vizitatorii au ocazia să admire icoane pe sticlă și lemn, ceramică, mobilier și costume populare, covoare și textile, obiecte de cult, gravuri, vechi tipărituri românești și germane, obiecte metalice sau sculptură în lemn. Pivnița adăpostește o expoziție referitoare la creșterea viței de vie, fiind prezentate unelte și obiecte legate de viticultură, impresionante pentru vizitatori fiind butoaiele de stejar de mare capacitate (5000-6000 litri) din această pivniță nobiliară. Vinurile din Câlnic sunt cunoscute încă din evul mediu, mențiunile documentare fiind încă din secolul al XVI-lea. În 1659 sunt amintite via bisericii evanghelice câlnicene (Vineta ecclesiae Kelnicensis) sau via Parohiei (Vineta parochiae Kelnicensis).

Elementele constitutive ale cetății din Câlnic, așa cum se văd astăzi, nu aparțin unei singure etape de edificare, ci sunt rezultatul unor faze succesive, a unor adaptări și refuncționalizări. Considerată în ansamblu, fortificația nu este una care să impresioneze prin dimensiuni sau prin sisteme defensive complexe și elaborate. Cetatea din Câlnic este mai degrabă mică și cu elemente de fortificare de bază, simple ca realizare tehnică. Totuși deși nu poate concura cu marile cetăți, fortăreața din Câlnic este considerată foarte reprezentativă pentru o civilizație locală, transilvăneană, și o epocă particulară.

Cetatea Greavilor din Gârbova a fost construită în centrul localității de către greavul sas Herbord de Wrbow, în a doua parte a secolului al XIII-lea. Este monument istoric cod LMI AB-II-a-A-00222.

Denumirea Gârbova provine din limba slavonă, iar comuna este numită în maghiară Szászorbó, și în germană Urwegen. Localitatea este situată în partea sud-estică a județului Alba, la poalele Munților Cindrel, 25 de km distanță de orașul Sebeș. Așezarea de la Gârbova a fost constituită de sașii chemați aici de regele Ungariei, Geza I (1141-1161) pentru a apăra granițele voievodatului. Cetatea a fost construită în centrul localității de către greavul sas Herbord de Wrbow, în a doua parte a secolului al XIII-lea. Reședința nobiliară era fortificată cu un zid care delimita o incintă circulară și dispunea de un donjon romanic.

În secolul al XV-lea cetatea este vândută, devenind proprietatea comunității. Donjonul romanic a fost transformat în turn-clopotniță, i s-a adăugat o nouă incintă fortificată și a fost construit un turn de poartă cu două etaje, numit și „turnul slăninilor”.

În timpul înaintării spre Alba Iulia a oștilor lui Mihai Viteazul, în anul 1599, după victoria de la Șelimbăr, ca urmare a faptului că populația Gârbovei s-a opus rechizițiilor impuse de starea de război, a fost trimis un detașament de soldați, prilej cu care fortificația a suferit mari pierderi. Abia în 1625 locuitorii au refăcut-o și au restaurat biserica din centrul satului.

Între anii 1657-1661 așezarea este devastată de oastea turcească. Pentru ultima dată, cetatea Gârbovei a fost asediată și cucerită în timpul revoltei curuților din anul 1703.

BISERICA DE LEMN DIN GHIRBOM, COM. BERGHIN cu hramul „Sf. Nicolae”, comuna Berghin, județul Alba, este un lăcaș ridicat în anul 1688. Figurează pe lista monumentelor istorice.

Strămoșescul lăcaș de lemn al acestei așezări a fost ridicat în secolul al XVII-lea, în spiritul tradițiilor străvechi, constructive și decorative. În modeste proporții, înfățișează planul dreptunghiular, cu absida decroșată, poligonală cu cinci laturi.

Forma originală a bisericii nu avea prispă și clopotniță, aceste elemente fiind adăugate fie în secolul al XIX-lea, fie în timpul reparațiilor din anul 1916. Se presupune că actualele arce transversale ale bolților le-au înlocuit pe cele originale, sculptate după obiceiul vremii în care fusese înălțat monumentul.

O clopotniță îngustă, de secțiune pătrată, cu marginile interioare ale deschiderilor cu decor sculptat. În scopul cuprinderii sub același acoperiș a prispei, adăugată pe latura de sud, a fost modificată șarpanta, lărgindu-se, drept care se văd, din afară, bolțile semicilindrice, aceea a absidei fiind racordată pe est, prin trei fâșii curbe.

Arta sculptării lemnului se vădește în originalitatea brâului median al navei, realizat prin crestarea în frânghie a unei lățimi de grindă, ce a fost fixată apoi între bârnele de mijloc ale pereților. Deși meșterul pare a fi fost înclinat să înscrie rozetele cu petale sau spirale între arce cu profil în frânghie, opera sa cea mai importantă a fost sculptarea întregii lungimi de 4,90 m a grindei tâmplei. Această lucrare reprezintă și actul de datare al edificiului. Grinda are partea superioară limitată de două chenare profilate, unul cu motiv geometric simbolizând crucea, iar celălalt în frânghie. Artistul înscrie, în restul suprafeței, o suită de nouă arcuri, cu profil în frânghie, și tot atâtea rozete, pe motivul soarelui, fiecare în felul ei, pe care le înconjură în cercuri, cu dinți de lup, cu frânghie, sau cu grupul celor trei linii piezișe, când într-o parte când într-alta, aidoma celor realizate pe ceramica străveche, și aici descoperită, în locul “Sub vii”, sau până târziu , pe furcile de tors. Soarele și luna , porumbelul, și-au aflat locul în câmpul de inspirație al maiestrului. Se pot aminti, pentru domeniul sculpturii, și cele două sfeșnice mici, de la sfârșitul secolului al XVII-lea – începutul secolului al XVIII, cu motive geometrice, ca și pe cele mari din secolul al XIX-lea. Arcul cu profil în frânghie, cu rostul înscrierii motivelor ornamentale, ca și pasărea vieții, porumbelul, au fost aflate, până acum, la Husia, pe dealurile Someșului, în ancadramentul, din secolul al XVI-lea, observat, și astfel salvat, sub tencuialã. Faptul ne relevă unitatea de concepție și simbol al crestării lemnului, ca și pierderile incomensurabile ale produselor acestei arte .

Din inscripția săpată în măiastra grindă de la Ghirbom, distrusă în parte, prin mărirea golului intrărilor, aflăm anul 1688, ca și numele lui „Surcea Dumitru ispititul bisericei”, căruia îi adaugă semnele lui de mare meșter.

Pereții lăcașului au fost zugrăviți prima dată spre sfârșitul secolului al XVIII-lea. Din analogia urmelor rămase din această podoabă, în limitele posibile, cu picturi si elemente pictate din zonă, se poate aprecia că aici a lucrat Nicolae zugravul, în anii în care realiza și tâmpla de la Hăpria. Din păcate pictura este aproape în întregime distrusă.

Pentru susținerea și dezvoltarea turismului în cadrul strategiei GAL Țara Secașelor Alba-Sibiu au fost implementate un număr de trei proiecte prin măsura de încurajare a activităților turistice prin care au fost finanțate amenajarea a două circuite turistice și un centru de informare turistică.

Circuitul turistic al bisericilor din lemn este un circuit turistic ce pune în valoare patrimoniul cultural istoric din comuna Apoldu de Jos, tezaurul cultural zonal fiind deținut de bisericile din lemn, mărturii vii ale trecutului spiritual al românilor. În acest circuit se înscriu localitățile Apoldu de Jos-Sîngătin, Tău, Vingard, Colibi, Hăpria, Ghirbom, Drâmbar, Presaca și Broșteni. Circuitul local prezintă și promovează peisajul cultural și natural din Țara Secașelor și în principal cel din comuna Apoldu de Jos.

Civilizația Secașelor este un circuit turistic ce pune în valoare patrimoniul zonei. Circuitul își propune să promoveze comparativ patrimoniul, peisajul cultural și natural din Țara Secașelor și-n principal cel din comuna Ludoș. Patrimoniul edificat în cele aproape opt secole de viețuire păstrează clădiri cu arhitectură săsească din vechile așezări ale coloniștilor sași, traseul punând în valoare peisajul cultural și natural al comune, locurile de belvedere și obiectivele turistice marcante ale localității.

Centrul de informare turistică din satul Hăpria, comuna Ciugud are ca obiectiv dezvoltarea activităților turistice din zona rurală Ciugud-Berghin, creșterea numărului de turiști și promovarea zonei încărcate de tradiție.

Dezvoltarea activității turistice nu se poate realiza fără existența unei infrastructuri adecvate care se referă în principal la structuri de primire turistică- baze de cazare, baze de alimentație publică, etc.

Astfel pe teritoriul Țării Secașelor îșî desfășoară activitatea o serie de pensiuni turistice, mai dezvoltată în acest sens fiind partea de teritoriu aferentă județului Sibiu. Dintre acestea amintim:

CASA IULIA este situată la intrarea în orașul Ocna Sibiului fiind amplasată la 50m de lacurile sarate ale stațiunii balneoclimaterice. 
Vă pune la dispozitie un numar de 16 camere cu baie proprie cu un total de 32 de locuri de cazare. Clădirea este nou construită în stil rustic și mai beneficiază de o cramă cu o capacitate totală de 70 de locuri, ideală pentru sărbătorirea diferitelor evenimente, onomastice, petrecerea sarbătorilor de iarnă sau pur și simplu servirea mesei. 

CASA OCNIȚA – OCNA SIBIULUI

Cine ajunge la Ocna Sibiului și își dorește să respire aerul sărat de aici, poate găsi o “oază de relaxare” la Vila Ocnița.

Amplasată la 60m de lacurile sărate și la 200m de ștrand, Vila Ocnița vă pune la dispoziție 2 cabane:

O cabană cu 4 camere renovate recent, 2 terase, 2 balcoane, baie proprie.

O cabană cu 7 camere, living de 60mp, bucătărie, terasă, balcon, baie proprie

Obiective turistice: Bisericile din Ocna Sibiului, lacul fără fund din Ocna Sibiului, Muzeul sării din Ocna Sibiului, complexul Balnear din Ocna Sibiului, Orasul Sibiu, stațiunea Păltiniș, loc. Rășinari, loc. Sibiel.

CASA ANTONIA DIN ȘURA MICĂ, situată în Șura Mică la doar 2 km de lacurile sarate de la Ocna Sibiului și 10 km de centrul orașului Sibiu, casa Antonia vă pune la dispoziție 3 camere dotate cu baie proprie, terasă, internet, loc de joacă pentru copii, grătar, parcare, masaj de relaxare la cerere, bucatarie de vara utilata.

PENSIUNEA MIRELA DIN SURA MICA

Cunoscutul scriitor Fãnuș Neagu scria în „cartea cu prieteni” cã „nimeni în România nu ar trebui sã aibã drept de moarte dacã nu a vãzut Sibiul”. 
Capacitate de cazare: 15 locuri
– 3 camere cu pat matrimonial + 1 pat simplu;
– 3 camere cu câte 2 paturi. 
Dotãri: camera pentru persoane cu dizabilitati fizice; baie la fiecare camerã; salã de mese pentru 25 de persoane; bucãtãrie cu toate dotãrile; o camera cu frigider; încãlzire centralã pe gaz; 1 balcon mic; 1 terasa de 9 m acoperitã; biblioteca; grãtar.

Obiective turistice:

– Șura Micã, biserica evanghelicã;
– 3 km – Ocna Sibiului – lacurile sãrate, stațiune balneoclimatericã;
– 8 km – orașul Sibiu;
– 35 km – statiunea Pãltiniș;
– 2 km – lacuri de pescuit. 

VILA SALINA ROMÂNĂ DIN OCNA SIBIULUI

Ocna Sibiului, un orașel stațiune turistică, situat la 17 km Nord de Sibiu, pe valea râului Visa. 
Pensiunea este situată la intrarea în oras, în vecinătatea lacurilor naturale, într-o zonă insorită ce încântă atât ochii cât și sufletul. 
Aceasta, vine în întâmpinarea turiștilor cu 12 camere pentru 2, 3, 4 persoane cu bai proprii, capacitate de cazare fiind de 30 de locuri. 

HOTEL LACUL VERDE

Cazarea in Ocna Sibiului, la Hostel “Lacul Verde” situat pe malul lacului cu același nume, reprezintă alegerea perfectă pentru odihnă, tratament și relaxare. Peisajul superb oferit, multimea lacurilor sărate, aerosolii naturali benefici sanatatii precum si linistea zonei ferită de poluare sunt argumente puternice pentru a petrece cat mai mult timp în această unitate.

AMPLASAMENT: 10 km. fata de aeroport si 14 km. fata de centrul Sibiului; 150 m fata de lacurile sarate; 1500 m fata de centrul orasului Ocna Sibiului.

DESCRIEREA UNITĂȚII: hotelul Lacul verde, construit în anii 2008 – 2009 și renovat în 2013, dispune de 8 camere duble superioare, toate cu pat matrimonial,  3 camere junior cu un pat matrimonial și un pat simplu, o cameră dublă family cu 2 paturi matrimoniale și o cameră triplă family cu un pat matrimonial și 2 paturi simple.  Toate camerele au baie proprie, televizor, frigider, aer condiționat precum si balcon.

VILA SALZBURG

Chiar dacă așteptați să petreceți o vacanță minunată sau poate sunteți doar un călător și căutați umpic de odihnă și relaxare țn drumul dumneavoastră Vila Salzburg va reprezenta pentru dumneavoastră o oază de liniște și frumusețe, locul ideal, departe de stres și agitație, asigurând condițiile unui sejur de neuitat prin simplitate, comfort și eleganță. 

Clasificată la 4**** Vila Salzburg este situată lângă intrarea principală a lacurilor naturale din stațiunea balneoclimaterică Ocna Sibiului, dipune de un living spațios și elegant amenajat unde va puteți relaxa altături de familie sau prieteni, un salon cu o capacitate de 16 persoane  și 8 camere duble cu baie proprie, Tv si mini bar.

HOTEL RUSTIQ este situat în comuna Sîntimbru la cateva minute de Alba Iulia. Hotelul oferă servicii de înaltă calitate la standarde de 3 stele, reprezentânt un loc perfect pentru oamenii de afaceri sau turisti. Acesta pune la dispoziția oaspeților camere confortabile și spațioase, un personal amabil, la prețuri accesibile. Oaspeții se pot bucura de specialitățile tradiționale oferite de restaurantul Rustiq. Hotelul oferă expoziție etnografică din zona Albei Iulii constând în costume tradiționale, unelte și instrumente populare.

Hotelul dispune de un număr de 28 de camere din care 9 camere cu doua paturi, 4 camere cu trei paturi, 7 camere cu un pat, 7 camere cu pat matrimonial, 1 apartament (pat matrimonial si 2 paturi) dotate cu duș, uscător de păr, TV, internet wireless. Hotelul dispune de parcare proprie păzită.

Un salon restaurant cu o capacitate de 120 de locuri cu spațiu fumători și nefumători cu instalație de climatizare, plasma TV și o terasă de 50 de locuri unde vă puteți bucura de specialități culinare din bucătăria tradițională românească și internațională. Se pot organiza mese festive, botezuri, conferințe.

PENSIUNEA POARTA OILOR

Un Camping de elită, situat la marginea satului săsesc, Gârbova (Urwegen). Acest Camping este compus dintr-un hotel, în spatele căruia se află o piscină (pentru adulți și copii), înconjurată de spațiu verde, pentru plajă. Mai dispune și de o gamă vastă de aparate de joc, cum ar fi: trambulină, tenis de masă, hobyroom, etc.

INCLUDEPICTURE "http://www.skytrip.ro/images/cazare/judet/Alba/bigs/Hotelul-Poarta-Oilor-20110311164647.jpg" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "http://www.skytrip.ro/images/cazare/judet/Alba/bigs/Hotelul-Poarta-Oilor-20110311164647.jpg" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "http://www.skytrip.ro/images/cazare/judet/Alba/bigs/Hotelul-Poarta-Oilor-20110311164647.jpg" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "http://www.skytrip.ro/images/cazare/judet/Alba/bigs/Hotelul-Poarta-Oilor-20110311164647.jpg" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "http://www.skytrip.ro/images/cazare/judet/Alba/bigs/Hotelul-Poarta-Oilor-20110311164647.jpg" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "http://www.skytrip.ro/images/cazare/judet/Alba/bigs/Hotelul-Poarta-Oilor-20110311164647.jpg" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "http://www.skytrip.ro/images/cazare/judet/Alba/bigs/Hotelul-Poarta-Oilor-20110311164647.jpg" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "http://www.skytrip.ro/images/cazare/judet/Alba/bigs/Hotelul-Poarta-Oilor-20110311164647.jpg" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "http://www.skytrip.ro/images/cazare/judet/Alba/bigs/Hotelul-Poarta-Oilor-20110311164647.jpg" \* MERGEFORMATINET

STRANDUL "LA JOCKSON" situat in localitatea Bucerdea Grânoasă este menit să aducă un strop de răcoare și relaxare în zilele toride de vara

COMPLEXUL SALONTI LOC. DRAȘOV, COM. ȘPRING

Este amplasat între trei mari atracții ale satului Drașov fiecare loc având o istorie de sute de ani, Ghergheleul, Sărăturile și Gorganea.

Bătrânii satului povestesc că dealul Ghergheleu ar fi fost făcut de către oameni cu ajutorul carelor de boi realizând o movilă de cca 50 m înălțime și având un total de 6 ha teren cu sute de ani în urmă, dar o importanță foarte mare ar fi avut de prin anii 1891 când a aparținut familie Teleki Arpad- fostul ministru al agriculturii în zona Ardealului din acea perioadă.

PENSIUNE SI RESTAURANT

Pensiunea oferă 16 camere mobilate și decorate cu multă grijă și dispun de tot confortul necesar: baie proprie, televizor, minifrigider, acces gratuit la internet WI-FI. De asemenea, turiștii beneficiază de parcare gratuită, în siguranță, în curtea pensiunii