Dezvoltarea Serviciilor Turistice In Mediul Rural

Introducere

Turismul și serviciile turistice – domenii ale sectorului terțiar

Conceptul de servicii turistice. Conținut și caracteristici

Serviciile de bază și complementare

Serviciile turistice și dezvoltarea mediului rural

Serviciile turistice rurale în România

Potențialul turistic rural în România

Perspective de dezvoltare a serviciilor turistice rurale

Studiu de caz privind gradul de dezvoltare al serviciilor turistice în mediul rural românesc

Principali indicatori ai serviciilor turistice din mediul rural

Analiză comparativă cu serviciile turistice rurale din țările dezvoltate

Concluzii

Bibliografie

TURISMUL ȘI SERVICIILE TURISTICE – DOMENII ALE SECTORULUI TERȚIAR

„Exprimat, în general, prin ansamblul activităților, relațiilor și măsurilor determinate de organizarea și desfășurarea călătoriilor de agrement sau în alte scopuri, turismul se manifestă ca un fenomen economico-social complex, rezultat din integrarea mai multor ramuri ale economiei. Așadar, este vorba despre activitatea din hoteluri și restaurante, transporturi, agenții de voiaj și touroperatori etc.; domenii ce sunt angajate direct și în principal în servirea turiștilor ca și din telecomunicații, cultură și artă, sport, sănătate etc., implicate în mai mică măsură și indirect în această privință.”

Această abordare a turismului este foarte întâlnită în teoria de specialitate, mai ales deoarece răspunde cu fidelitate conținutului acestuia și asigură reflectarea tuturor laturilor sale. De asemenea, pune accentul pe unele componente, în structura turismului, de natura serviciilor, „ceea ce conferă acestuia caracteristicile unei ramuri prestatoare de servicii” și argumentează apartenența la sectorul terțiar.

Conceptul de servicii turistice. Conținut și caracteristici

Turismul are ca obiect satisfacerea nevoilor persoanelor apărut cu ocazia călătoriilor, de aceea el poate fi privit și ca o succesiune de servicii (de organizare a voiajului, de transport, de odihnă, de alimentație etc.). O parte importantă din sfera acestora vizează acoperirea trebuințelor cotidiene, iar altele vizează strict necesitățile specific turistice – agrement, tratament etc.

Prin însăși natura lor, „serviciile turistice creează condiții pentru refacerea capacității fizice a organismului, simultan cu pentru petrecerea plăcută și instructivă a timpului liber.” De asemenea, serviciile turistice, prin conținutul lor, au rolul de a asigura odihna activă a turistului, deoarece în urma creșterii productivității muncii, dar și cea a perfecționării proceselor de producție, în urma promovării în economie a progresului științific și tehnic, timpul de muncă s-a redus, iar dimensiunea timpului liber a sporit. Consecința acestor factori a dus la transformarea timpului liber într-o constantă pasivă și, astfel, la creșterea numărului de solicitări de servicii turistice privind formele odihnei active – ca procedeu modern și eficient de deconectare sau de tratament pentru ameliorarea consecințelor nefavorabile în urma suprasolicitărilor nervoase.

Acestea, totodată, trebuie să fie concepute pentru ca, în urma consumării, turistul să dobândească noi informații, cunoștințe, deprinderi. În acest sens, se poate vorbi despre concordanța conținutului prestației turistice cu cerințele actuale, cu exigențele turistului contemporan modern.

În țara noastră, în condițiile actuale ce sunt focusate pe o nouă dezvoltare, această orientare a serviciilor turistice semnifică un grad de competitivitate ridicat cu oferta internațională.

Serviciile turistice prezintă o serie de trăsături distincte ce decurg din modul particular de desfășurare a activității, din natura proprie a producției și a muncii, unele fiind comune cu cele ale tuturor componentelor terțiarului, altele sunt specifice numai serviciilor turistice.

Din categoria trăsăturilor de ordin general-care subliniază apartenența turismului la sectorul terțiar-se remarcă:

Caracterul imaterial al prestației, serviciul turistic existând în forma potențială și concretizându-se numai în contact cu cererea.

Nestocabilitatea/perisabilitatea – serviciile turistice nu pot fi stocate și păstrate în vederea unui consum ulterior. Din această caracteristică decurg atât avantaje-eliminarea cheltuielilor și dificultăților legate de distribuție-cât și dezavantaje-imposibilitatea asigurarii echilibrului cerere-ofertă și realizarea efectivă a serviciilor cu efecte negative asupra gradului de utilizare a capacităților bazei materiale și a resurselor umane.

Simultaneitatea producției și consumului lor – impune prezența în același loc a prestatorului și beneficiarului, concomitența execuției și consumării lor. Neîndeplinirea acestor cerințe are efecte nefavorabile atât asupra volumului activității desfășurate cât și asupra satisfacerii nevoilor turiștilor; orice neconcordanță în timp și spatiu ale celor doua procese se soldează cu pierderi de ofertă și/sau cerere.

Intangibilitatea – serviciile turistice nu pot fi percepute cu ajutorul simțurilor, ceea ce creează un complex de probleme privind organizarea producției și comercializării lor. Se creează avantaje în sensul simplificării sau chiar eliminării unor etape în procesul distribuției dar apar difcultăți în vânzarea și promovarea lor deoarece turistul nu le poate cunoaște și evalua înainte de achiziție manifestând astfel neîncredere.

Din categoria trăsăturilor specifice-ce sunt determinate de caracteristicile cererii și ofertei turistice, de modul în care se realizează întâlnirea lor, de condițiile în care au loc actele de vânzare-cumpărare, trebuiesc menționate următoarele:

Personalizarea serviciilor – particularizarea lor la nivelul grupului sau chiar a individului (mai evidentă în cazul turiștilor care călătoresc pe cont propriu). Caracterul unicat al serviciilor turistice prezintă avantajul realizării confortului psihologic al turistului, ducând la reducerea posibilităților de copiere a acestora dar apar totuși probleme legate de asigurarea calității serviciilor.

Dinamica înaltă – se datorează în principal faptului că urmează îndeaproape cererea și a sensibilității la mutațiile intervenite în dezvoltarea economico-sociala, dar si la schimbarile comportamentale ale consumatorului.

Fluctuație sezonieră – caracteristică a serviciilor determinată de oscilațiile cererii turistice, al concentrării acesteia în anumite perioade ale anului.

Complexitate – produsul turistic este rezultatul diferitelor combinații între elementele antropice și cele naturale specifice fiecărei destinații și serviciile furnizate de furnizori (cazare, masa, transport, agrement).

Eterogenitate – este rezultatul dependenței serviciilor turistice de dotările materiale și de persoana prestatorului. Apare atât în relație cu întreg sistemul cât și cu fiecare în parte.

Inseparabile de persoana prestatorului – încetează în momentul încheierii acțiunii acestuia. Comercializarea serviciilor presupune contactul nemijlocit între producatorul – prestator și consumatorul – turist.

Ponderea mare a cheltuielilor cu munca vie – ca urmare a dependenței de persoana prestatorului. Pătrunderea progresului tehnic se face mai lent și cu eforturi mai mari. S-au remarcat în ultimul timp creșteri notabile privind utilizarea calculatorului în efectuarea operațiunilor de rezervare, în activitățile din agenții sau spații de cazare, în evidența cheltuielilor turiștilor.

Participarea unui număr relativ mare de prestatori la realizarea produsului final – principalele activități economice cuprinse în structura prestației turistice desfășurate de producatori bine individualizați sunt: servicii de cazare – masă, transport, producția și vânzarea de bunuri proprii turismului, servicii de divertisment, servicii legate de organizarea turismului.

Solicitarea si consumarea într-o ordine riguroasă – determinată de specificul prestației, locul și momentul acțiunii, forma de turism, etc.

Serviciile turistice se consuma într-o ordine riguroasă determinată de specificul prestației, locul și momentul acțiunii, forma de turism etc.

Figura nr.1. Ordinea desfășurării serviciilor în cadrul prestației turistice

Sursa: Minciu Rodica, op. cit., pag. 225

Principalele prestații și succesiunea solicitării lor ar putea fi următoarea:

acțiuni de informare și publicitate turistică realizate de agenții de turism, birouri de turism, întreprinderi hoteliere si de transport, reprezentanti, realizate prin contactul direct cu turistii potentiali si prin mijloace de publicitate consacrate (anunturi, pliante, cataloage etc);

contractarea aranjamentului, respectiv a minimului de servicii solicitate și stabilirea programului de desfășurare a acțiunii;

transportul, atât pe ruta de ducere, cât și pe cea de întoarcere, transferul turiștilor și bagajelor la hotel sau de la un mijloc de transport la altul, precum și o serie de prestații suplimentare (servirea mesei) și facilități de care beneficiază turistul pe durata deplasării;

cazarea și serviciile suplimentare oferite de unitățile hoteliere;

alimentația și prestațiile auxiliare acesteia (servirea mesei în cameră, rezervări, organizarea de mese festive etc.);

agrementul în varietatea formelor sale și tratamentul, în situația turismului balneo-medical.

De-a lungul tuturor acestor momente este necesară prezența activității de relații publice, care asigură climatul favorabil desfășurării consumului turistic. Aceste componente și desfășurarea lor este specifică doar formelor organizate ale turismului și numai atunci când se folosesc mijloace de transport în comun.

În cazul turismului semiorganizat, serviciile sunt solicitate parțial de la organizatori sau direct de la unitățile prestatoare. Respectarea succesiunii în prestarea servicilor influențează gradul de satisfacere obținut în urma consumului turistic.

Caracteristicilor analizate li se mai pot adăuga și altele, atât din categoria celor generale cât și a celor specifice. În ansamblul lor ele pun în lumină complexitatea activității turistice, permit o mai bună delimitare a turismului în raport cu celelalte componente ale economiei și ale terțiarului, cu evidențierea zonelor de interdependență și contribuie la o mai bună organizare a activității cu asigurarea unor prestații de calitații.

Caracteristicile. serviciilor și rolul deosebit în oferta turistica se regăsesc în numeroasele preocupari de structurare a acestora precum și în varietatea punctelor de abordare. La ora actuală există mai multe tipuri de servicii turistice care pot fi grupate în funcție de mai multe criterii astfel:

Dupa conținutul prestației deosebim:

Servicii legate de călătorie – caracteristice companiilor de transport; se referă la parametrii calitativi ai deplasării, la durata acesteia etc;

Servicii specifice perioadei de sejur – sunt diferențiate în funcție de forma de turism practicată;

Dupa mobilul sau motivația călătoriei regăsim:

Servicii de bază (cazare, alimentație publică, transport);

Servicii specifice (ex: hipismul, schiul, vânatoarea etc.

Servicii complementare sau suplimentare (servicii de informare, cultural-sportive, de închiriere de automobile sau alte obiecte de uz personal si sportiv, servicii specifice unităților hoteliere de 3*- 5*) ;

Dupa natura cererii:

Servicii ferme – stabilite anterior consumului;

Servicii spontane – stabilite în momentul în care turistul a luat contact cu oferta, constituind servicii caracteristice prestațiilor suplimentare. Cererea spontană de servicii turistice creste în intensitate mai ales în cazul formelor de turism itinerant, unde solicitarile de servicii se manifestă în etape, în funcție de momentele intermediare de pe traseele parcurse;

d) Dupa modalitățile de plată:

Servicii plătite anterior prestației;

Servicii plătite simultan cu prestația;

Servicii plătite după realizarea prestației;

Servicii gratuite – presupun asigurarea unor facilități ale caror costuri sunt suportate de organizatorii de turism (facilități oferite unor categorii de turiști de tipul vizitatori tineri – elevi, studenți, pensionari);

e) Dupa natura lor :

Servicii specifice desfășurării activității turistice propriu-zise;

Servicii nespecifice adresate atât vizitatorilor temporari, cât și rezidenților, de tipul telecomunicațiilor, transport în comun, servicii de reparații și întreținere, igiena fizică, sauna, etc.

f) Dupa categoria de turiști cărora se adresează:

Servicii pentru turiști interni;

Servicii pentru turiști internaționali (schimb valutar, ghid interpret, comercializarea unor produse specifice).

Căile și direcțiile diversificării serviciilor turistice sunt numeroase, ca efect al complexității acestora. Diversificarea se poate realiza prin antrenarea în circuitul turistic al unor zone noi și alcătuirea unor programe mai variate, multiplicarea acțiunilor oferite turiștilor în legătură cu fiecare dintre serviciile de bază prestate, crearea de noi forme de agrement și servicii suplimentare. Dacă în cazul serviciilor de bază, perfecționarea și diversificarea privesc mai mult latura calitativă și adaptarea la caracteristicile turistului, categoria serviciilor complementare constituie terenulc el mai fertil apariției de noi aranjamente și facilități.

Serviciile de bază și complementare

Definirea serviciilor turistice ca subproduse ale produselor turistice (ca urmare a faptului că reprezintă componentele esențiale ale ofertei turistice și ale fiecărui produs turistic) a determinat gruparea lor în servicii de bază sau principale și servicii suplimentare sau auxiliare.

Serviciile de bază (transport, cazare, alimentație și agrement) intră în categoria serviciilor specifice și reprezintă acele servicii la care turistul nu poate renunța, fiind destinate satisfacerii unor nevoi generale (odihnă, hrană) și unor nevoi specifice turiștilor (transport, agrement) și care dețin o pondere importantă în structura consumului turistic.

Serviciile de transport se referă la transportul propriu-zis și prestațiile oferite pe timpul călătoriei (transferuri, transportul bagajelor, servirea mesei, rezervări), iar dacă deplasarea se realizează cu mijloace proprii, cuprind și servicii de întreținere și repararea acestora, precum și o serie de facilități menite să stimuleze fie călătoria în general, fie folosirea unui anumit mijloc de transport (tren, avion, vapor, autocar, autoturism).

Serviciile de cazare vizeaza crearea conditiilor și confortul pentru adăpostirea și odihna turiștilor pentru ramânerea lor un timp mai îndelungat la locul de destinație. În cadrul produsului turistic cazarea asigură condiții optime pentru înnoptarea turiștilor în diversele mijloace de cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, case de odihna, cabane, popasuri turistice) adecvate, având dotări corespunzătoare și un anumit nivel de confort solicitat de turiști, inclusiv servicii auxiliare prestate în aceste unități.

Serviciile de alimentație (de restaurație) sunt acele servicii destinate satisfacerii trebuințelor de hrană ale turiștilor, dar și a unor nevoi de recreere și distracție. Sunt prestate de unitățile de alimentație cu sau fără specific: restaurante, braserii, cofetării, snack-baruri etc., dezvoltându-se în relație cu serviciile de cazare sau independent de acestea.

Dintre toate serviciile ce dau conținut pachetului de servicii turistice, serviciile de agrement sunt indispensabile, în lipsa acestora celelalte categorii ies din sfera de cuprindere a turismului. Agrementul este un domeniu ce poate fi definit prin ansamblul mijloacelor și formelor capabile să asigure individului sau grupului social o stare de bună dispoziție, de plăcere, să dea senzația unei satisfacții, unei împliniri, să lase o impresie și o amintire placute. Toate acestea se realizează prin vizite culturale, prin practicarea sporturilor (schi, alpinism, înot etc.), prin contemplarea peisajelor naturale, prin vizitarea cunoștintelor, rudelor și prietenilor, prin practicarea unor jocuri sau alte căi (promenadă, vânătoare, pescuit etc.). Agrementul constituie motivația principală a turismului, punctul de plecare, elementul fundamental de satisfacere a nevoilor de turism și componenta de bază a prestației turistice, conducând astfel la crearea unor noi tipuri de vacanță: vacanță de schi, alpinism, yahting, tenis, hipism, vânatoare, turism cultural etc. În lipsa sa, turismul ca activitate, nu ar exista.

În afara serviciilor de bază amintite pachetele de servicii turistice presupun și prestarea unor servicii suplimentare (complementare) cum ar fi: serviciile de informare, serviciile de intermediere, serviciile cu caracter cultural-educativ, recreativ, sportiv, cele cu caracter special și de cure și tratamente balneomedicale. În literatura de specialitate se folosesc ambii termeni, de cele mai multe ori acoperind același conținut. Însă pot fi considerate servicii complementare cele care se asociază unor servicii de bază, neputând exista în afara lor (diverse informații, închirieri de autoturisme sau alte obiecte de uz personal sau sportive, servicii pentru turismul de congrese sau alte întruniri etc.) și servicii suplimentare, cele care contribuie la lărgirea, dezvoltarea prestației propriu-zise (rezervări, excursii). Deoarece unul și același serviciu se poate întâlni în ambele ipostaze, separarea lor nu este absolută și se consideră corectă utilizarea oricăruia dintre cei doi termeni.

În vasta categorie a serviciilor suplimentare mai pot fi incluse și alte prestații precum: comercializarea produselor în sistem "duty free" (fără taxe vamale), păstrarea obiectelor de valoare, efectuarea diverselor comisioane etc.

Diversificarea serviciilor turistice se numără printre preocupările fundamentale ale organizatorilor de turism, ca una din principalele modalități de stimulare a cererii turistice și de realizare a unui nivel calitativ ridicat de satisfacere a turiștilor. România, dispunând de un patrimoniu turistic de o mare atractivitate, cu multe elemente originale, unele chiar unicate, competitiv în raport cu oferta altor țări, înscrie diversificarea ofertei de servicii ca obiectiv prioritar în promovarea turismului intern și internațional.

Serviciile turistice și dezvoltarea mediului rural

Fenomenul turismului rural nu este unul nou. Dorința de expansiune și petrecere a timpului liber și a vacanțelor „țară” constituind preocupări vechi mai ales ale celor împătimiți de natură. Ceea ce se prezintă ca noutate este modul în care a evoluat această formă de turism atât cantitativ cât și calitativ în ultimele decenii, el tinzând să devină un fenomen de masă.

Specializarea serviciilor ca domeniu distinct al sectorului terțiar s-a realizat și se încadrează de-a lungul unui proces întâlnit, în ansambul celorlalte ramuri ale producției materiale. Dezvoltarea de necontestat a serviciilor rurale se caracterizează între altele, printr-o creștere și diversificare permanentă a ofertei de servicii corespunzător unei evoluții similare a nevoii teritoriale specifice spațiului rural. Dinamismul economico-social contemporan, care și-a pus amprenta și asupra acestui proces, s-a manifestat printr-o tendință conservatoare pentru separarea prestatorului de servicii de consumator și de sporire, în acest mod, a riscului nerealizării prestațiilor ca mărfuri. Referitor la acestă problemă, în ultimii ani, țările membre UE și-au pus probleme ale dezvoltării sectorului de servicii în mediul rural. Tendința de diversificare a acestor servicii a rezultat din extensia proceselor de producție agricolă, a amplificării activităților în fermele private și un nou mod de gestionare a spațiului rural, pentru care la nivel local pot apărea și dezvolta profesii libere. Pentru început au rezultat trei direcții principale de acțiune:

• Comerțul rural care se sprijină pe o mai bună aprovizionare a satelor cu o gama variată de produse necesare în gospodăria sau propria familie. Dezvoltarea acestui segment se practică în țările UE prin acordarea de facilități fiscale, prime de instalare, punerea la dispoziție de spații necesare, subvenții în transportul mărfurilor și materiilor prime. Unitățile comerciale aprovizionează circa 7-12 comune mari, practică un comerț civilizat, de calitate, reduce deplasările de aprovizionare la distanțe mari, se încadrează în niveluri de costuri și adaosuri comerciale reduse, rezultând în final o bună rentabilitate.

• Turismul rural, ca formă a serviciilor, se poate dezvolta în orice regiune geografică care și-a păstrat peisajele naturale nealterate, existența unui mod de viață specific și original, și își conservă monumentele istorice, tradițiile și obiceiurile. În principal prin această forma de turism sunt încurajate micile hoteluri, alimentația publică și dezvoltarea unor mijloace de agrement specifice susținute de localnici. Existența unui regim juridic, fiscal și social bine pus la punct reduce concurența neloială și a turismului practicat ilegal. Totodată în țările europene există un parteneriat activ între Camerele pentru Agricultură (din departamente, landuri etc.) și Federația Sindicatelor din Agricultură, Federația Națională de Turism Rural, Federația Hotelierilor și Agențiilor de Turism, care fac schimburi de idei și informații, dezvoltă împreună inițiative legislative și realizează proiecte comune.

• Serviciile publice sunt activități esențiale în asigurarea unui nivel de viață decent și stabilitatea populației rurale. Echipamentele de infrastructură primară sunt esențiale în dezvoltarea tuturor activitaților economice (drumuri, alimentare cu apă, energie, gaze, deșeuri) la acestea se mai adugă cele aferente educației, sănătății, locuirii. Apariția și dezvoltarea acestor servicii presupune realizarea unor puternice asociații cu participarea unor reprezentanți ai unităților economice, locale, ai locuitorilor care dețin mijloace, resurse financiare care să contribuie alături de administrațiile publice locale la demararea unor asemenea investiții care să răspundă nevoilor populației locale. Viața asociativă, coeziunea socială, nivelul ridicat de responsabilitate sprijină în mod direct dinamica vieții și a spațiului rural după principiul acelorași drepturi și obligații.

Pluriactivitatea din spațiul rural reprezintă astfel un mijloc de finanțare a activităților agricole, prin faptul că se permite obținerea de venituri directe suplimentare care ajută orice gospodărie țărănească. În structura activităților neagricole turismul este considerată o formă rentabilă de punere în valore a unor resurse naturale și antropice locale. Prin urmare acestă forma de turism devine un factor socio-economic de stabilitate demografică și o altemativă de reducere a presiunii turistice existente în stațiunile turistice învecinate.

SERVICIILE TURISTICE ÎN ROMÂNIA

Potențialul turistic în România

Activitatea turistică este determinată, de regulă, de satisfacerea unor necesități precum odihna, distracția, cunoașterea, recreerea etc. „Acest lucru este posibil în condițiile existenței unui cadru natural adecvat, nepoluat, a unor valori de cultură, artă și civilizație, capabile să trezească interesul turiștilor, să genereze și să stimuleze călătoria.” Astfel, mediul, cu elementele sale naturale și antropice, calitatea acestuia și potențialul turistic, la un loc, reprezintă motivația principală a călătoriilor și vacanțelor întreprinse de oameni.

Persoanele care aleg să petreacă vacanțele la țară caută o schimbare a ambientului, un mod de viață diferit, unde să își recupereze forțele, un loc liniștit, fără zgomote și fără aglomerație. Se caută, de asemenea, o apropiere de natură, de forme de viață tradiționale și un contact cu lumea locală, în încercarea de a compensa depersonalizarea de la orașe. Un turist care îsi apreciază calitatea vieții caută un sat mic, liniștit, cu natură vie și cultură locală atrăgătoare. În plus, turiștii care solicită turism rural caută să gasească locul dorit în mediul rural și să se cazeze, de preferință într-o locație de turism rural.

Peisajele culturale din lumea rurală se identifică prin modul în care se prezintă așezările umane și prin modul de organizare a gospodăriei țărănești. La nivelul teritoriului național există forme și moduri diferite de manifestare, care diferă prin trăsături specifice de la o zonă etnografică la alta. Așezările rurale tradiționale, privite în ansamblu, reprezintă un grup de construcții, locuințe ce alcătuiesc un anumit mod de viață, care își poate schimba funcțiile și fizionomia în timp și spațiu. Aici, turismul rural are o sferă de curpindere mult mai largă, un caracter continuu și dispune de o structură de primire eterogenă, reprezentată nu prin gospodăriile țărănești ci prin campinguri, popasuri turistice, sate de vacanță cu bungalorui sau vile grupate în jurul unor spații comune pentru masa, distracții sportive etc. În acest caz, activitatea de bază a persoanelor implicate este prestarea unor servicii tustice, iar veniturile realizate au caracter permanent.

Satele turistice sunt așezări rurale pitorești, bine consolidate din punct de vedere economic, edilitar și cultural, situate în medii nepoluate, conservatoare, a unor modele culturale (obiceiuri, inventar al obiecteleor de muncă, port, gastronomie) și care, dincolo de funcțiile politice, administrative, culturale, sociale etc îndeplinesc, sezonier sau permanent, funcția de primire a turiștilor.

Numeroase clasificări avansate de specialiști au în vedere funcționalitatea acestor sate , adică elementul esențial care conturează motivațional actul turistic. Au fost identificate urmatoarele tipuri de sate:

Sate peisagistice și climaterice: Fundata, Șirnea ( în culoarul Rucăr-Bran), Tismana (Gorj), Brădet, Podul Dâmboviței(Argeș), Botiza ( Maramureș), Dorna Cândreni (Suceava), Arieșeni (Alba), Vama Veche, 2 Mai (Constanța) etc.;

Sate balneare: Zizin, Covasna, Bala (Mehedinți), Oglinzi și Bălțătești (Subcarpații Moldovei), Coștiui (Maramureș), Călacea (Timiș), Săcelu (Gorj), Geoagiu și Vața de Jos (Hunedoara), Moneasa (Arad), Tinca (Bihor) etc.;

Sate turistice pentru practicarea sporturilor de iarnă (Fundata-Brașov, Gărîna-Caraș Severin) și nautice (Murighiol, Mila 23);

Sate pescărești și de interes vânătoresc: Crișan, Sfântu Gheorghe, Murighiol (în zona Deltei Dunării), Ciocănești (Suceava), Gurghiu (Mureș) etc.;

Sate turistice pastorale: Jina, Orlat, Rășinari, Săliște, Gura Râului, Miercurea Sibiului, Ciznădioara (toate în mărginimea Sibiului), Vaideeni, Polovragi, Stănești, Pocruia, Tismana, Izvarna (în depresiunile Olteniei de sub munte), Sohodol, Poarta, Șirnea, Fundata, Rucăr, Dragoslavele (în culoarul Rucăr-Bran), Borlova, Turnu Ruieni (Caraș Severin), Pui, Clopotiva, Ohaba de sub Piatră (în țara Hațegului);

Sate cu obiective de interes științific: Adrieșeni (Vrancea), Cireșul și Cloșani (Mehedinți), Bosanci și Sadova (Suceava), Chiuzbaia (Maramureș), Andreiașul și Berca (Buzau), Scărișoara (Alba), Limanu (Constanța) etc.;

Sate cu monumente istorice, de artă și arhitectură: Sucevița, Putna, Dragomirna, Agapia, Văratec (Moldova), Aninoasa, Cotmeana, Cozia, Horezu, Polovragi, Tismana (Subcarpații Getici), Hărman, Prejmer, Biertan, Feldioara, Cristian etc.-cu renumitele biserici fortificate (Transilvania);

Sate turistice etnofolclorice: Curtișoara (Gorj), Avram Iancu (Alba), Rășinari (Sibiu), Vama (Suceava), Săpânța (Maramureș), Pietroșița (Dâmbovița), Bujoreni (Vâlcea), Năruja (Vrancea) etc.;

Sate turistice de creație artistică și artizanală: Oboga, Marginea (Suceava), Corund (Harghita), Humulești (Neamț), Săcel și Săpânța (Maramureș), Căpuș (Cluj), Malu cu Flori (Dâmbovița);

Sate turistice pomi-viticole: Recaș și Gearmata (Timiș), Voinești (Dâmbovița), Cotești, Zariștea, Străoane (Vrancea), Pietroasele, Săhăteni (Buzău), Rădășeni (Suceava), Șiria (Arad), Agapia (Neamț), Murfatlar și Ostrov (Constanța), Bucium (Iași), Dăbuleni (Dolj) etc.

În ansamblul culturii tradiționale a satului, obiceiurile au o structură unitară pe tot teritoriul țării, dar în viața folclorică tradițională fiecare ținut, fiecare loc are moduri proprii de a se exprima. Acestea, în totalitatea lor, atât cele calendaristice sau de peste an, cât și cele ale vieții de familie sau din ciclul vieții, după cum le-au numit folcloriștii, sunt ample și pitorești, manifestări în care vechile riturise îmbină cu acte ceremoniale, cu exprimări spectaculoase.

Obiceiurile populare românești sunt adevărate sărbători bogate în cântece, dansuri, poezie, acte mimice și dramatice la care contribuie toate domeniile folclorului și chiar unele elemente ale artelor populare.

La români, sărbătorile de Crăciun și de Anul Nou sunt cele mai importante, mai bogate și mai colorate prilejuri de manifestări folclorice, al căror repertoriu cuprinde: colinde; cântece de stea; uratul cu Plugușorul, Buiahul, sorcova, zorile sau zăuritul; vasilca; jocul cu măști: turca-cerbul, cerbuțul, brezaia, cămila, capra; dansuri: căiuții, bumbierii, călușerii etc. Frumusețea datinilor străbune din ajunul Crăciunului este îndrăgită de colindele religioase și de ritualul tăierii și preparării porcului, care se încheie cu „pomana porcului”, când se servește vin fiert și carne prăjită cu usturoi și mămăliguță. Alte obiceiuri tradiționale sunt legate de „Anul Nou de Primăvară” când se prăznuiesc Lăsata Secului, Strigarea peste sat, Tânjaua (Maramureș), Craiul sau Craiul-Nou (Moldova), Plugarul (satele din Făgăraș), Junii brașoveni (Cartierul Schei din Brașov), Armindeni, Sâmbra Oilor, Rusaliile, Călușul, Sânzienele sau Drăgaica și multe altele.

Chiar dacă aceste sărbători, în ansamblul lor, se aseamănă, totuși, fiecare zonă folclorică a țării are moduri proprii de a se exprima prin obiceiuri pline de pitoresc ce dau culoare și încântă pe cei care iau parte la eveniment.

Țăranul român a știut să facă din cultura populară locală, în care se integrează perfect vechile mituri, semnul distinctiv al caracterului său local, de care este mândru și pe care îl păstrează cu tenacitate.

Perspective de dezvoltare ale serviciilor turistice rurale în România

Cu toate că turismul rural deține o ponedere relativ redusă, în viața turistică se manifestă totuși tendința de dezvoltare, de creștere a acestei activități și deci poate genera efecte pozitive în plan socio-economic. Turismul poate determina mutații notabile în utilizarea forței de muncă prin încurajarea și finanțarea unor noi tipuri de activități prin care să se asigure dezvoltarea în plan economic sau revitalizarea spațiului rural. Principalele implicații ale promovării turismului în spațiul rural sunt:

– asigură stabilitatea populației prin fixarea forței de muncă. Este un efect care constituie o maximă importanță pentru multe zone rurale afectate în general de fenomenul de depopulare;

– aportul de lichidități provenite din prestațiile turistice pot contribui la conservarea locurilor de muncă, în servicii dintre care pot fi amintite: cazarea turistică, comerțul, transportul local, asistență medicală;

– activitatea turistică poate aduce venituri suplimentare agricultorilor și nu numai (pentru muncitorii silvici, pescarilor);

– uneori, conservarea locurilor de muncă reprezintă sau nu un obiectiv prioritar și atrăgător, dar contribuie la păstrarea viabilității comunităților rurale și mai ales ale comunităților izolate etc.

Pluriactivitatea este o rezultantă benefică a turismului rural. Activitatea se înregistrează la un nivel individual care, prin activități de turism, pot să asigure existența în condiții optime, prin prestarea unor activități suplimentare. Spre exemplu, un agricultor poate manifesta disponibilitatea de a presta servicii cum ar fi închirierea spațiului lui de cazare, prestarea unor servicii (ghid, animator, moruitor …). Un agricultor poate să-i inițieze pe turiști în prestarea diferitelor îndeletniciri cu caracter agricol.

Promovarea și dezvoltarea serviciilor turistice constituie un aspect esențial. Dar numeroasele colectivități rurale sunt afectate frecvent de absența unor facilități de servicii corespunzătoare. Oferta suplimentară de produse turistice asigură creșterea numerică a clientelei. Turismul poate determina dezvoltarea rețelei comerciale dar în același timp și susținerea unor lucrări de ameliorare a spațiului rural (tranzitat) concretizate prin dezvoltarea infrastructurii (căi de acces, drumuri, canalizare, electrificare, semnalizare rutieră și turistică), dezvoltarea transportului, serviciilor poștale și serviciilor de comunicație.

Prezintă importanță atragerea și menținerea clientelei dar și sporirea ei (aceasta poate fi realizată prin multiple acțiuni sau o politică concentrată a tuturor factorilor sau variabilelor care acționează asupra clientelei turistice). Important este să se manifeste flexibilitate, adaptabilitate la dinamica rapidă impusă de motivațiile turistului.

Trebuie să se pună accent ca în zonele rurale sau comunitățile rurale să aparțină elemente particulare de atracție turistică, să fie stimulate și amplificate comercializarea adecvată a ofertelor turistice.

Susținerea economică a agriculturii are un impact pozitiv și asupra diversificării ofertei turistice. Foarte multe studii efectuate în țări cu tradiție au pus în evidență că veniturile medii pot fi substanțial mărite prin diferite forme ale turismului rural practicat (ex.: vizite la fermele agricole pot îndeplini diverse funcții de atracție – echitație, vinificație, legumicultura, apicultură, piscicultură).

Artizanatul rural ocupă și el un loc sigur și important în patrimoniul cultural al regiunilor și națiunilor. Turismul rural are menirea de a încuraja aceste activități prin recunoașterea importanței lor cât și prin comercializarea produselor de artizanat. Ponderea, gradul de autenticitate, originalitatea, gradul de conservare prezintă diferențieri sau contraste la nivel regional și național. Din acest punct de vedere, România ocupă un loc aparte, dată fiind enorma diversitate și autenticitate a creațiilor artistice rurale. Pe lângă aspectele economice, artizanatul reprezintă mesaje de excepțională valoare a spiritualității comunităților rurale românești. Totodată, este un mijloc ideal de promovare a imaginii favorabile și de stimulare a interesului turistic. În plan național și internațional, festivalurile de artă populară și de producție artizanală sunt momente conjuncturale deosebit de favorabile în promovarea și comercializarea creației artistice populare. Aceste acțiuni constituie o atracție de excepție a turiștilor interni și internaționali.

O altă tendință de dezvoltare ar fi reabilitarea patrimoniului edilitar; cu aceste ocazii, pentru a asigura o ofertă turistică generoasă, se restaurează obiective de interes istoric sau cultural. Prin practicarea diferitelor taxe de acces se pot asigura fonduri pentru reabilitarea patrimoniului. Totodată, prin dezvoltarea turismului sunt restaurate și incluse în circuit imobile părăsite.

De asemenea, perspectiva atragerii de noi investiții reprezintă un factor important în dezvoltarea serviciilor turistice rurale. Turismul rural constituie o modalitate potențială și prezintă avantajul că deschide perspective noi în domeniul investițiilor. Turismul crează facilități de punere în contact a indivizilor care provin din diferite medii iar ideile, acțiunile se nasc în urma relațiilor care se stabilesc între potențialii investitori și populația rurală. Între turiști se pot înscrie oameni de afaceri care au abilitatea, în sensul cunoașterii aprofundate a pieței și în același timp de a sesiza rapid posibilitățile și perspectivele implementării de noi activități dar și perspectivele financiare care pot conduce la dezvoltarea turismului. Efectul poate cauza un impact pozitiv la nivelul comunității rurale (noi locuri de muncă, modernizarea infrastructurii, a serviciilor etc). Dacă oamenii de afaceri sunt impresionați sau acumulează amintiri plăcute, este posibil ca aceștia să manifeste posibilitatea de a demara investiții în mediul rural.

Pe de altă parte, migrarea către oraș, modernizarea muncii în sectorul agricol, schimbările provocate de creșterea concurenței în lumea rurală prin lărgirea pieței libere comunitare, au o contrapondere în turismul rural. Activitățile turistice pot relansa economic satele, dacă locuitorii adoptă o atitudine favorabilă care să fie receptată corect de turiștii ce preferă acest tip de turism, și dacă autoritățile locale se implică suficient de mult în dezvoltarea acestor activități economice profitabile.

Nu în ultimul rând, se pune un accent deosebit pe asigurarea dezvoltării durabile (asigurarea stabilității în spațiu și timp). În zonele rurale, unde s-au produs grave prejudicii sau dezechilibre se propune reconstrucția sau restaurarea, cu scopul de a reduce spațiul rural la “standardele specifice”. Numai în acest mod, serviciile turistice se vor putea dezvolta și vor putea contribui la creșterea economică și socială a satelor și la promovarea satului românesc pe plan internațional.