Dezvoltarea Serviciilor Sociale Integrate și Formare Vocațională Pentru Persoane cu Dizabilități

Universitatea „Babeș Bolyai”

Facultatea de Sociologie și Asistență Socială

Specializare: master Asistență socială și economie socială

Realizator:

Partnoi Paula

Master ASES, anul II

Cluj-Napoca,

2016

CUPRINS:

INTRODUCERE

Motivația și importanța demersului de cercetare

Fundamentare teoretică

Precizări conceptuale

Relația „Economie Socială – Incluziune Socială”

Vulnerabilitate

1.1.2.1. Incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități – cu boli cronice – prin Structuri de Economie Socială

1.1.2.2. Repere europene privind inserția pe piața muncii a tinerilor cu boli cronice

Încadrări paradigmatice și raportarea la teorii științifice

Analize anterioare

Model de bună practică la nivel național privind crearea unui Centru de Recreere Multifuncțional –„MagiCamp”

Precizări prealabile cercetării

Prezentarea asociației

Centrul de Recreere Multifuncțional

Parte de cercetare

Designul cercetării problemei sociale

Scopurile și obiectivele cercetării

Întrebări de cercetare

Metodologia cercetării

Populația vizată

Elemente deontologice

Analiza calitativă a datelor și interpretarea lor

Concluziile cercetării

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Introducere

Motivația și importanța demersului de cercetare

În vederea realizării temei de disertație am ales să cercetez fenomenul incluziunii sociale prin inițiative de structuri de economie socială desfășurate de o asociație nonguvernamentală, destinate grupurilor vulnerabile, în special tinerilor cu boli cronice degenerative, cu vârste cuprinse între 23 – 38 de ani. Această categorie de populație vulnerabilă în literatura de specialitate este denumită categoria persoanelor cu dizabilități și/ sau cu handicap somatic.

Motivația alegerii acestei teme a fost aceea că în viața mea de zi cu zi am contact direct cu persoane cu dizabilități/ handicap somatic prin intermediul unei asociații din N-Vestul Transilvaniei, care se îngrijește de copii și tineri cu insuficiență renală cronică. Beneficiarii acestei asociații sunt copii și copii deveniți adulți care fie sunt dependenți de hemodializă, dializă peritoneală, fie sunt beneficiarii unui transplant renal funcțional. Ceea ce m-a determinat să aleg să studiez fenomenul incluziunii sociale prin structuri de economie socială a acestei categorii de populație a fost faptul că deși majoritatea dintre ei nu sunt activi pe piața muncii din motive socio – medicale, o mare parte dintre tineri consideră că ar putea și și-ar dori să lucreze ceva, măcar câteva ore pe zi.

Fiecare individ din această categorie de populație are eliberat un Certificat de încadrare în grad de handicap căruia îi este atașat și Programul individual de reabilitare și integrare socială, dar care în foarte multe cazuri reprezintă doar o hârtie atașată Certificatului de handicap. Teoretic, acest Program individual de reabilitare și integrare socială ar trebui să ajute/ îndrume tinerii, și nu numai, diagnosticați cu boli cronice, spre o calificare sau recalificare pe piața muncii, prin adaptarea locului de muncă la capacitatea persoanei în cauză. În fapt, însă, lucrurile rămân doar la stadiul de recomandare.

Prin urmare, importanța demersului de cercetare a temei mai sus menționate este strict legată de promovarea și respectarea a două principii fundamentale afirmate în Art. 3, de Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, și anume dreptul la o viață autonomă și participare socială a persoanelor cu dizabilități în cadrul comunității.

Fundamentare teoretică

1.1. Precizări conceptuale

1.1.1. Relația Economie Socială – Incluziune Socială

În mare parte literatura de specialitate ce are ca subiect economia socială ( cărți, reviste, articole) subliniază faptul că în România acest concept este încă nou și foarte slab cunoscut publicului larg. Cu toate aceste afirmații, care susțin că acest concept este încă nou, în data de 27/08/2015 a intrat in vigoare Legea 219/ 2015 privind Economia Socială. Traseul avut de această lege a fost unul destul de anevoios deoarece prima formă a proiectului de lege a fost elaborată în anul 2011, urmând ca abia în 2013 să fie trimisă în Parlament. De atunci și până în 2016, au urmat numeroase dezbateri între reprezentanții autorităților de stat și cei ai Coaliției pentru Economie Socială, care au cerut definirea clară a conceptelor și introducerea unor măsuri de susținere a economiei sociale în România.

Așadar, conform Legii 219/ 2016 privind Economia Socială în Art. 2.alin. (1) și (2) găsim următoarea definiție dată economiei sociale, citez: “Economia socială reprezintă ansamblul activităților organizate independent de sectorul public, al căror scop este să servească interesul general, interesele unei colectivități și/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creșterea gradului de ocupare a persoanelor aparținând grupului vulnerabil și/sau producerea și furnizarea de bunuri, prestarea de servicii și/sau execuția de lucrări. Economia socială are la bază inițiativa privată, voluntară și solidară, cu un grad ridicat de autonomie și responsabilitate, precum și distribuirea limitată a profitului către asociați.”

Potrivit Art. 5. (1) al aceleiași legi “Economia socială contribuie la dezvoltarea comunităților locale, crearea de locuri de muncă, implicarea persoanelor aparținând grupului vulnerabil, prevăzut de prezenta lege, în activități cu caracter social și/sau activități economice, facilitând accesul acestora la resursele și serviciile comunității.” În urma articolelor menționate mai sus se pot identifica obiectivele economiei sociale, și anume:

Contribuirea la coeziunea economică și socială;

Crearea și integrarea pe piața muncii a persoanelor aflate în situații de risc (vulnerabilitate);

Dezvoltarea serviciilor sociale.

În România, economia socială socială este percepută ca al treilea sector, care de multe ori, conform Petrovici ( 2013), este numit și “sector non-profit”, “sector social”, “sectorul de voluntariat”, “sectorul de caritate” sau “sectorul societății civile”. Dacă sectoarele private și publice administrează societățile comerciale, respectiv organizații deținute de stat, sectorul economiei sociale abordează o sferă mult mai largă, decât ce ține de social, oferind răspunsul la nevoile membrilor comunității ce nu sunt acoperite de sfera publică sau privată.

Conform Institutului de Economie Socială Economia sociala s-a dezvoltat din necesitatea de a gasi solutii noi, inovatoare unor probleme sociale, economice sau de mediu  ale comunitatilor si pentru satisfacerea nevoilor membrilor comunitatii care sunt ignorate sau insuficient acoperite de sectorul public sau privat.

Actorii economiei sociale sunt reprezentați de :

Asociații și fundații care dealtfel sunt și cele mai numeroase organizații de economie socială;

Cooperative și Case de Ajutor Reciproc ale pensionarilor și salariaților, societăți comerciale deținute de organizațiile de economie socială;

Întreprinderile sociale.

Un concept ce se află în strânsă legătură cu economia socială este acela de incluziune socială. Conform proiectului cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 redectat de Preoteasa & all ( 2010) “Momentul de referință pentru introducerea termenului de incluziune socială este Consiliul European de la Lisabona din anul 2000, în cadrul căruia a fost lansat Procesul sau Strategia Lisabona. Incluziunea este un termen mult mai nou decât cel de excluziune, fiind definită în documentele Consiliului European din anul 2000, respectiv în Strategia Lisabona (Lisbon Strategy), drept politica de răspuns la situațiile de excluziune socială. Astfel, promovarea incluziunii sociale, ca linie de politică publică, a înlocuit combaterea excluziunii sociale. Procesul de incluziune socială are drept scop ca toate persoanele să poată participa la viața socială, să aibă acces la drepturi, bunuri și servicii, precum și la procesul decizional referitor la acțiunile de interes comun”. Așadar, puntea de legătură dintre economie socială și incluziune socială o reprezintă scopul comun al acestora, și anume combatarea sărăciei prin îmbunătățirea condițiilor de viață și oferirea de noi oportunități pentru persoanele dezavantajate sau care fac parte din categorii vulnerabile.

Dar incluziunea socială nu ar exista fără excluziunea socială. Conform site-ului ministerului muncii, într-un proiect ce viza o campanie de promovare a incluziunii sociale regăsim următoarele aspecte legate de excluziune socială:

“• Excluziunea este direct legată de normele societății dintr-un anumit moment. O persoană defavorizată este percepută diferit în societăți diferite din punct de vedere cultural sau economic. Normele înseși ale societății se schimbă în timp și, odată cu ele, atitudinea „majorității” față de o anumită categorie marginalizată sau vulnerabilă.

• Excluziunea este cauzată de o acțiune a unui individ, a unui grup sau a unei instituții. O persoană se poate autoexclude social prin propria sa voință sau poate fi exclusă ca urmare a deciziilor asumate sau neasumate, voite sau nu, ale altor oameni, organizații sau instituții.

• Excluziunea nu este doar un rezultat al circumstanțelor de moment, ci înseamnă și că perspectivele de viitor ale persoanei afectate sunt limitate.”

Conform unui manual elaborat pe baza sesiunilor de instruire organizate în perioada februarie – mai 2012 în cadrul proiectului Parteneriate active pentru dezvoltarea economiei sociale antreprenoriatul social, este “un concept american, foarte prezent în școlile de business, care include o gamă mai largă de întreprinderi, având ponderi diferite ale implicației în scopul social, dar și abordări diferite ale profitului realizat. Formele de organizare ale antreprenoriatului social includ organizații non-profit sau firme pentru profit care se implică în activități sociale” iar antreprenorul social “se ocupă de aspectele de business ale întreprinderii sociale, având acceleași competențe ca un antreprenor din oricare alt domeniu. Identifică problemele sociale și stabilește tipul de afacere care le poate rezolva. Se preocupă de rentabilitatea afacerii, prin folosirea de metode și instrumente specifice de analiză. Tot antreprenorul este cel care stabilește și menține relațiile cu parteneri – precum instituții sau organizații și care promovează afacerea.”

Liantul de legătură dintre economia socială și incluziunea socială îl reprezintă întreprinderea socială de inserție, și asta deoarece un loc de muncă poate fi cea mai bună protecție împotriva sărăciei și a excluziunii.

Art. 10, alin.1, lit. (a) și (b) din Legea 219/ 2015 privind Economia Socială definește astfel întreprinderea socială de inserție: “…are, permanent, cel puțin 30% din personalul angajat aparținând grupului vulnerabil, astfel încât timpul de lucru cumulat al acestor angajați să reprezinte cel puțin 30% din totalul timpului de lucru al tuturor angajaților și are ca scop lupta împotriva excluziunii, discriminărilor și șomajului prin inserția socioprofesională a persoanelor defavorizate. În cadrul acestor intreprinderi sociale de inserție persoanelor vulnerabile angajate le sunt asigurate măsuri de acompaniament care să asigure inserția profesională și socială, ceea ce presupune asigurarea de:  informare, consiliere, accesul la formele de pregătire profesională, adaptarea locului de muncă la capacitatea persoanei, accesibilizarea locului de muncă în funcție de nevoile persoanelor, precum și alte măsuri care au ca scop sprijinirea inserției profesionale și sociale. Altfel spus întreprinderile sociale de inserție sunt entități de drept privat, care au ca scop, specificat în statut, integrarea socio-profesională a persoanelor care provin din grupuri dezavantajate, aspect prioritar indiferent de tipul de activitate pe care îl desfășoară.

Inteprinderile sociale de inserție pot fi organizate sub forma cooperativelor, ONG-urilor cu activitate economică sau a unor întreprinderi sociale.

Pentru ca toate aceste măsuri să fie aplicate într-un mod corect și eficient întreprinderile sociale de inserție trebuie să colaboreze cu serviciile publice de asistență socială de la nivel județean și local, agențiile județene de ocupare a forței de muncă, cu specialiști în domenii precum psihologie, asistență socială, pedagogie, formare profesională, ocupare, medicină, medicina muncii, economie socială. Datorită rolului foarte important pe care îl joacă întreprinderile sociale de inserție în programele de incluziune socială și combaterea sărăciei, statul oferă o serie de facilități fiscale atât înteprinderilor sociale de inserție cât și angajaților săi care fac parte din categoria populațiilor vulnerabile. Deasemenea, finanțările întreprinderilor sociale de inserție sunt din surse publice și/sau private, naționale sau internaționale, potrivit normelor juridice aplicabile fiecăreia dintre categoriile din care fac parte sursele de finanțare.

Pot exista doua tipuri de intreprinderi sociale de inserție, și anume:

de tranzit: formare la locul de muncă/ calificare profesională, loc de muncă pe perioadă determinată, sprijin în plasarea pe piața normală a forței de muncă;

permanente: crearea de locuri de muncă pe perioadă nedeterminată pentru persoane dificil de integrat pe piața muncii.

Potrivit Art.22 privind legea economiei sociale în luna mai a fiecărui an se instituie ca fiind ”luna promovării economiei sociale”, prin organizarea diferitelor evenimente sau acțiuni de mediatizare a domeniului, care au ca scop dezvoltarea locală și cetățenia activă, cooperarea și solidaritatea socială. Efectele punctării anuale a lunii promovării economiei sociale se văd în creșterea vizibilității economiei sociale la nivel național, așa cum dealtfel regăsim și în Atlasul Economiei Sociale din 2014: “…ponderea Valorii Adăugate Brute a economiei sociale din totalul economie naționale a fost în anul 2012 de 1,9%, în creștere față de anul 2011, când sectorul economiei sociale a reprezentat 1,3% din total economie naționale.”

Economia socială contribuie în mod direct la ocuparea forței de muncă prin angajarea în propriile organizații: asociații, cooperative, fundații și mai recent întreprinderi sociale. În cazul întreprinderilor sociale de inserție, crearea de locuri de muncă pentru persoanele aflate în situații severe de excludere socială reprezintă finalitatea ultimă, rațiunea de a fi a acestor organizații.(Constantinescu, 2013)

Atât la nivel European cât și național este nevoie de o bună cunoaștere a conceptelor precum economie socială, incluziune socială, antreprenoriat social și întreprindere socială de inserție dacă se dorește o intervenție eficientă și eficace asupra grupurilor vulnerabile existente într-o societate.

1.1.2. Vulnerabilitate

În sensul larg al definirii conceptului de persoană vulnerabilă se poate înțelege ca fiind vulnerabilă orice persoană beneficiară de servicii sociale. Aici pot fi incluse persoane cu dizabilități, cu handicap, cu probleme de sănătate mentală, vârstnicii, copiii etc. Conform Șoitu (2013) “utilizatorii de servicii se pot considera vulnerabili mai ales când situația lor este complicată prin factori adiționali cum ar fi: fragilitatea fizică, bolile cronice, diminuarea sensibilității senzoriale, comportamentul neadecvat, probleme emoționale sau sociale, sărăcie, lipsa unui adăpost, vârsta.”

În prezentarea cursului introductiv a prof. A. Rebeleanu pentru definirea vulnerabilității, găsim următoarea definiție “…se consideă vulnerabilitate inapetența indivizilor sau grupurilor de a acționa sau incapacitatea de adaptare a acțiunilor la cerințele structurale ale sistemului social”.

Există 5 clasificări ale vulnerabilității:

1.   vulnerabilitatea utilitaristă – este situația în care individul/grupul nu sesizează propriul interes sau acțiunile pe care le intreprinde nu sunt adaptate acestuia;

Ex. : Adolescentele care rămân însărcinate în perioada liceului, abandonează studiile pentru a se căsători.

2.   vulnerabilitatea teleologică – este situația generată fie de faptul că mijloacele nu sunt adecvate atingerii scopului propus, fie de faptul că scopul propus este inadecvat resurselor disponibile;

Ex. : Conform Legii 448/ 2006, Art. 27, alin. 1, persoanele adulte cu handicap grav sau accentuat pot beneficia de credit a cărui dobândă poate fi subvenționată din bugetul de stat, însă pus în situația de a face acest împrumut aproape că nicio bancă nu acordă împrumuturi persoanelor cu handicap grav pe fond de boală cronică.

3.   vulnerabilitatea axiologică – este situația ce caracterizează individul/grupul care nu poate desfășura o acțiune deoarece principiul normativ nu este adecvat credințelor proprii sau sistemul de valori personale nu este compatibil cu cel al sistemului societal;

Ex. : Femei care din cauza religiei nu pot folosi nicio formă de contracepție fiind puse în situație de a naște foarte mulți copii, chiar dacă situația materială/ financiară este precară.

4.   vulnerabilitatea tradițională – este cazul în care individul/grupul acționează în virtutea obișnuinței sau starea de pasivitate socială se transmite din cauza influenței mediului;

Ex. : Tinerii care trebuie să urmeze o anumite pregătire profesională doar pentru că membrii familiei din generații anterioare au avut acea profesie.

5.   vulnerabilitatea cognitivă – este situația în care se găsește individul/grupul generată de inexistența unei teorii eficiente sau de faptul că individul nu crede într-o teorie deja verificată.

Ex. : Tinerii din mediul rural nu își caută de muncă din prisma faptului că « oricum nu își vor găsi de muncă la țară », sau că este mai bine să mergi cu ziua la munci agricole.

La nivelul cunoașterii comune persoanele vulnerabile sunt recunoscute ca fiind acele persoane care manifestă slăbiciune, lipsă de apărare, lipsă de mijloace. Prin urmare, grupurile vulnerabile sunt cele lipsite de suport, care adesea se află într-o stare de sărăcie cronică, manifestând o incapacitate de a identifica resursele existente, oportunitățile ivite sau de a se apăra în fața problemelor care apar. Așa cum am specificat și mai devreme, în urma celor spuse putem identifica grupuri vulnerabile din diferite categorii de populații : persoane cu dizabilități, copii abandonați, persoane infectate cu HIV, vârstnicii, minoritățile etnice, familii monoparentale, persoane cu venit minim garantat, etc.

Conform Strategiei Naționale privind Incluziunea Socială și Reducerea Sărăciei 2015-2020, grupurile vulnerabile sunt definite astfel: grupurile excluse de pe piața forței de muncă, din sistemul de educație, sănătate, locuire și alte servicii.

Pentru prezenta lucrare am ales să vorbesc despre grupul vulnerabil reprezentat de persoanele cu dizabilități – cu boli cronice.

Persoanele cu dizabilități din România sunt expuse riscului de sărăcie prin tăierea cuantumului prestațiilor sociale, prin limitarea accesului la diferite servicii de interes general (inclusiv servicii sociale) și, în mod special, prin limitarea accesului la locuri de muncă adecvate competențelor acestora.(Petrovici, 2013)

Definiția formulată de O.M.S. în 1976 face distincție între trei termeni : dizabilitate, handicap și infirmitate. Astfel că dizabilitatea se referă la orice restricție sau lipsă la nivelul capacităților ce permit efectuarea unei activități în același mod și în limite normale pentru o funcție umană. Această restricție este cauzată de o infirmitate. (Petrovici, 2013)

La nivel internațional există două modele de abordare a dizabilității : modelul medical și modelul social.

În sistemul medical, oamenii cu dizabilități sunt definiți de boala lor sau condiția lor medicală, în timp ce modelul social se centrează pe ridicarea barierelor sociale, mai degrabă decât pe “cura” persoanelor care au probleme de sănătate.

În tabelul de mai jos, conform site-ului http://ro.ettad.eu/understanding-disability/models-of-disability, sunt redate deosebirile dintre modelul medical și modelul social.

Modelul Medical vs. Modelul Social

În ultimii ani se vorbește tot mai des și de un al treilea model și anume cel biopsihosocial adoptat de OMS (Organizația Mondială a Sănătății) și care constituie un cadru integrant al modelului medical și social în ceea ce privește incapacitatea. Acest model pleacă de la premisa că nici unul din primele două modele nu oferă o abordare completă a problemei. În modelul biopsihosocial, incapacitatea este abordată ca o interacțiune între factori biologici, psihologici și sociali. Clasificarea internatională a funcționării, dizabilității și sănătății (CIF) adoptată de OMS în 2001 tratează problema dizabilității prin prisma unei abordări care recunoaște factori sociali, factori demografici, factori comportamentali în analiza dizabilității.

1.1.2.1. Incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități – cu boli cronice – prin Structuri de Economie Socială

Fenomenul excluziunii sociale a persoanelor cu dizabiltăți are mai multe dimensiuni. O persoană sau un grup de persoane pot întâlni o serie de bariere care pot conduce în cele din urmă la excludere : bariere ce țin de legislație (de exemplu, norme legislative ce prevăd numărul maxim de ore pe care le poate lucra o persoană cu handicap, fără să se facă o evaluare individuală astfel încât să se țină cont de dorințele și capacitățile individuale), barierele economice, fizice, bariere cauzate de absența unor servicii adaptate persoanelor cu dizabilități, bariere ce au ca sursă stereotipurile, stigmatizarea. Petrovici(2013, pg. 89)

Potrivit Organizației Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități (DPI), dizabilitatea este definită ca fiind “rezultatul interacțiunii dintre o persoană care are o infirmitate și barierele ce țin de mediul social și atitudinal de care ea se poate lovi”. Organizația Mondială a Sănătății propune următoarea definiție a dizabilității: “Dizabilitatea este reprezentată de orice restricție sau lipsă (rezultată în urma unei infirmități) a capacității (abilității) de a îndeplini o activitate în maniera sau la nivelul considerate normale pentru o ființă umană”. La nivelul Uniunii Europene, dizabilitatea este văzută ca o problemă a întregii societăți. Aceasta presupune pregătirea și adaptarea continuă în toate sferele vieții, pentru primirea și menținerea acestor persoane în curentul principal al vieții sociale.

Conform Legii nr. 448/20065 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, republicată, cu modificările și completările ulterioare, tipurile de handicap sunt: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare, iar gradele de handicap sunt: grav, accentuat, mediu și ușor.

În privința politicilor publice din România în ce privește populația vulnerabilă reprezentată de bolnavii cronici cu handicap somatic, și nu numai, în anul 2005 Guvernul României a luat măsuri prin elaborarea Strategiei naționale pentru protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006 – 2013, care își propunea realizarea unei politici naționale pentru protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap prin 3 obiective generale:

promovarea integrării sociale a persoanelor cu handicap ca cetățeni activi în măsură de a-și controla viața;

acordarea de sprijin pentru familiile care au în componență persoane cu handicap;

creșterea gradului de ocupare a forței de muncă pentru persoanele cu handicap.

Responsabile pentru atingerea acestor obiective au fost o serie de instituții precum: Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale; Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului; Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă ș.a. Efectele benefice ale sprijinului statului prin acordarea finanțărilor publice nerambursabile s-au resimțit în implementarea unor proiecte destinate persoanelor cu handicap. Însă aceste proiecte au contribuit în principal la dezvoltarea de servicii sociale destinate sprijinirii integrării sociale a persoanelor cu handicap și la integrarea profesională a acestora, fără a se baza pe o evaluare corespunzătoare a nevoilor prioritare.

Strategia privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități 2014-2020 Politicile sociale – de la „reabilitarea” individului la reformarea societății continuă și dezvoltă demersul inițiat de precedenta strategie națională, în baza evaluării rezultatelor implementării acesteia și în acord cu obligațiile asumate prin documentele organizațiilor internaționale și europene la care România este parte.

Pentru ca persoanele cu dizabilități și familiile acestora să reușească să depășească excluderea, acestea trebuie să aibă acces la muncă și la mijloacele de subzistență, rupând unele dintre legăturile circulare dintre dizabilitate și sărăcie.

În procesul ocupării pe piața muncii a persoanelor din categorii vulnerabile sunt implicate fundamental mai multe categorii de actanți sociali, atât persoanele vulnerabile ca atare cât  și angajatorii, dar  și furnizorii (publici și privați) de servicii de ocupare, de mediere a ocupării, de calificare și recalificare, de consiliere, asistare și suport în acest proces, precum și serviciile administrației publice locale și centrale cu atribuții și activități în domeniu  și organizațiile care furnizează  servicii sociale  și beneficii sociale pentru incluziunea socială  a persoanelor în situație de marginalizare și excludere.( Băican, 2015)

Într-un Raport Mondial privind Dizabilitatea elaborat de Organizația Mondială a Sănătății găsim că “participarea persoanelor cu dizabilități la forța de muncă este importantă din alte motive:

Maximizarea resurselor umane – implicarea productivă a persoanelor cu dizabilități

crește bunăstarea individuală și contribuie la produsul național.

Promovarea demnității umane și a coeziunii sociale – în afara venitului, angajarea aduce beneficii personale și sociale, contribuind la sensul de deminitate umană și coeziune socială. Toți indivizii ar trebui să poată alege în mod liber direcția vieților lor personale, să își dezvolte talentele și capacitățile la maxim.

Plasarea numărului în creștere de persoane cu dizabilități în populații cu vârstă de angajare – se așteaptă ca prevalența dizabilității să crească în următoarele decenii din cauza creșterii condițiilor cronice și prin ameliorarea serviciilor de reabilitare medicală și de sănătate care conservă și prelungesc viața. Se așteaptă și ca îmbătrânirea populației să crească prevalența dizabilității”.

Este dezirabil ca motivele menționate mai sus să aibă și o susținere în fapt concret, însă partea proastă a lucrurilor apare când persoană cu dizabilități încearcă să aplice pentru un job. Pentru că o dizabilitate presupune existența unei afecțiune fizice, somatice, psihice, vizuale etc. acest lucru face ca randamentul pe care îl dă la locul de muncă o persoană cu dizabilitate comporativ cu o persoană fără dizabilitate să fie mai mic și atunci fie angajatorul renunță să îl mai angajeze pe cel cu dizabilitate fie îl va remunera financiar cu mai puțini bani.

Prin urmare, de la un loc de muncă persoanele cu dizabilități au nevoie cel mai mult de flexibilitatea programului dar și în alte aspecte ale muncii lor, cum ar fi timpul îndeajuns pentru a se pregăti de muncă și de a face față problemelor de sănătate, motiv pentru care programul de lucru ideal pentru persoanele cu dizabilități este acela de part – time.

Conform site – ului Ministerului Muncii, la data de 30/ 06/ 2015 numărul total de persoane cu dizabilități din România a fost de 752.931 persoane, iar rata persoanelor cu dizabilități, calculată la populația României, a fost de 3,38%. La aceeași dată, la nivelul întregii țări, se înregistrează un număr de 148.318 persoane cu handicap somatic, din care 12.149 copii, iar la data de 01/ 01/ 2015 12.434 persoane cu handicap somatic erau angajate.

La 31 decembrie 2014, rata de ocupare în muncă a persoanelor cu dizabilități a fost 15,5%, deși există prevederi legislative încurajatoare ca, de exemplu: scutirea de impozit pe salariu pentru persoanele încadrate în gradul grav sau accentuat, posibilitatea cumulării beneficiilor de asistență socială cu veniturile realizate din salarii și altele.

Conform cadrului legislativ în vigoare, orice angajator public sau privat cu cel puțin 50 de angajați are obligația de a angaja persoane cu dizabilități, într-un procent de minim 4%. Statisticile arată însă că, de cele mai multe ori, angajatorii preferă celelalte opțiuni din lege: să plătească la bugetul de stat jumătate din salariul minim pe economie corespunzător fiecărei persoane cu dizabilități neangajate ori să achiziționeze bunuri sau servicii de la unitățile protejate. Unitățile protejate sunt entități ale economiei sociale cunoscute la nivel european sub denumirea de intreprinderi sociale pentru integrarea în munca (Work Integration Social Entreprises WISE) sau intreprinderi de inserție profesională.

De asemenea, potrivit Legii nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenți ai unor instituții de învățământ din rândul persoanelor cu handicap primesc lunar, pe o perioadă de 18 luni, pentru fiecare absolvent: a) o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenții ciclului inferior al liceului sau ai școlilor de arte și meserii; b) o sumă egală cu de 1,2 ori valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenții de învățământ secundar superior sau învățământ postliceal; c) o sumă egală cu de 1,5 ori valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenții de învățământ superior.

Potrivit aceluiași act normativ, angajatorii care încadrează absolvenți, persoane cu handicap, sunt obligați să mențină raporturile de muncă sau de serviciu ale acestora cel puțin 18 luni, timp în care absolvenții pot urma o formă de pregătire profesională, organizată de către angajator, în condițiile legii.

În România, persoanele cu dizabilități pot fi încadrate în muncă conform pregãtirii lor profesionale capacitãții fizice și intelectuale de care dispun, pe baza unui contract individual de muncă, atât de către persoane fizice cât și de către persoane juridice. Totodată, după cum s-a observat și în cele relatate mai sus, serviciile de ocupare furnizate persoanelor cu dizabilități sunt menționate ca prioritare în toate documentele strategice publice privind ocuparea în general, precum și în cele privind integrarea persoanelor cu dizabilități.

Din aprilie 2013, conform Legii nr. 263/ 2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată prin Legea 37/ 2013, persoanele încadrate în grad de handicap, care au obținut și decizie medicală de încadrare în grad de invaliditate pot beneficia de pensie de invaliditate dacă fac dovada că au/au avut calitatea de asigurat al sistemului public de pensii. Această modificare legislativă generează, paradoxal, efecte negative pe termen lung în privința angajării tinerilor cu handicap, care pot solicita pensie de invaliditate fără a mai accesa piața muncii.

1.1.2.2. Repere Europene privind inserția pe piața muncii a tinerilor cu boli cronice

În funcție de criteriile și legislația în vigoare a fiecarei țări, modalitatea practică de stabilire a calității de persoană cu dizabilități este abordată diferit. Studiul legislației existente la nivelul câtorva state ale Europei, dezvăluie faptul că deciza privind atribuirea calității de persoană cu dizabilități este luată în funcție de țară, de un medic sau o comisie, definite prin lege.

Conform unui studiu cu privire la nevoile persoanelor cu dizabilități realizat de AsSOC există mai multe tipuri de abordare în privește declararea dizabilității la o persoană la nivel European, cum ar fi:

Capacitatea de a-și câștiga existența în: Germania, Austria, Lituania, Slovenia

Invaliditatea evaluată medical: Belgia, Franța, Luxemburg,

Limitarea funcțională ( CIF) pentru: Italia, Polonia, Ungaria

Capacitatea socială pentru Spania

Capacitatea de adaptare la toate domeniile vieții: Olanda

Deasemenea și din punct de vedere al nevoilor identificate în rândul persoanelor cu dizabilități se poate vorbi de aceleași categorii de nevoi ca cele amintite la nivel național:

a) Medicale: – asistență medicală de specialitate și evaluări periodice – tratament – acces la alte servicii medicale ;

b) Psihologice (aceleași ca ale oricărei persoane potrivit piramidei lui Maslow): – nevoia de siguranță, apartenența la un grup de egali, acceptare, statut, respect, recunoaștere, autorealizare – adesea persoanele cu dizabilități sunt stigmatizate sau respinse;

c) Nevoi socio-economice;

d) Nevoi legate de respectarea drepturilor omului – dreptul la viață privată, la familie, sănătate, protecție socială, educație, libera circulație.

În ce privește ocuparea persoanelor cu dizabilități la nivel European există și aici o serie de factori care contribuie la rata scăzută:

lipsa serviciilor de tranziție

evaluări restrictive a capacității de muncă

atitudinile discriminatorii ale potențialilor angajatori

lipsa de programe viabile de muncă susținută

Cota de angajare a persoanelor cu dizabilități variaza de la o țară la alta în funcție de reglementările impuse angajatorilor, după cum urmează: 7% Italia, 6% in Franța, 5% în Germania, 4% în Austria, etc.

In toate țările europene există forme de integrare a persoanelor cu handicap, în diferite forme de activitate: locuri de muncă subvenționate, locuri de muncă protejate, locuri de muncă asistate. Tipologia predominantă a întreprinderilor de inserție la nivel european constă în crearea de locuri de muncă temporare (fază tranzitorie între formare și ocupare) în vederea creșterii nivelului de productivitate și angajabilitate al lucrătorului defavorizat la nivelul la care e de așteptat că acesta poate să-și găsească un loc de muncă pe piața deschisă a muncii. Un al doilea segment important de întreprinderi sociale vizează crearea de locuri de muncă permanente auto-sustenabile pe termen mediu în special în ceea ce privește persoanele cu risc foarte ridicat de excludere.(Constantinescu, 2013)

1.2. Încadrări paradigmatice și raportarea la teorii științifice

O paradigmă poate fi privită ca un set a unor credințe de bază care au legătură cu primele principii avute despre un anume fenomen. Ea reprezintă o viziune asupra lumii care definește natura lumii, locul individului în ea, precum și gama posibilelor relații pe care lumea le are cu părțile sale (cosmologii și teologiile).(Guba&Lincoln, 1994)

Metodologia calitativă își fundamentează principiile pe baza paradigmei constructiviste. Conform Baban (2002) „constructivismul social se focalizează, în special, pe limbaj ca sistem funcțional și pe practicile discursive care nu doar că reflectă realitatea dar o și creează prin procesul de comunicare a semnificațiilor.” Așadar, cunoașterea nu este pasivă. Oamenii nu descoperă cunoașterea, pe cât o construiesc, inventând concepte, modele, scheme, pentru a face sens, ca pe urmă să modifice aceste noi construcții în lumina noilor experiențe.

O asumpție valabilă în constructivism este aceea că « cunoașterea nu este inocentă, apolitică, dezinteresată, ci încorporează valori ».

Lucrarea de față se încadrează în paradigma constructismului social deoarece dezvoltarea conceptului Centrul de Recreere Multifuncțional precum și înțelegerea modalității de participare a acestui Centru la dezvoltarea fenomenului incluziunii pe piața muncii a beneficiarilor săi se desfășoară prin participarea directă a beneficiarilor prin acceptarea participării acestora la interviuri.

1.3. Analize anterioare, relevante temei de cercetare

1.3.1. Modele de bună practică la nivel național privind crearea unui Centru de Recrere Multifuncțional – MagiCamp

Acest subcapitol al prezentei lucrări urmărește să prezinte un model de bună practică la nivel național în ce privesc rolurile importante ale unui Centru de Recreere Multifuncțional în viața bolnavilor cronici.

Din păcate, la ora actuală în România, nu există prea multe asemenea Centre de Recreere care să deservească bolnavii cronici și pe aparținătorii acestora, în ciuda numărului foarte mare al acestei categorii de populație vulnerabile. Lipsa unor asemenea Centre este cauzată de :

necesitatea unor fonduri financiare uriașe pentru demararea proiectelor;

necesitatea existenței a unor oameni dedicați cauzelor, dar care să nu fie afectat în mod direct cu vreo boală cronică și asta deoarece un proiect de o asemenea amploare presupune muncă fizică și psihică enormă, iar o persoană cu o boală cronică nu ar face față stresului și efortului necesar;

lipsa unor programe sociale venite din partea statului care să încurajeze asemenea ințiative;

și nu în ultimul rând lipsa timpului. Viața cotidiană tumultoasă din ultima vreme face ca tot omul de rând să fie tot pe fugă în vederea rezolvărilor problemelor de moment, nemaiavând timp să se implice și în proiecte caritabile de o asemenea amploare.

Prin urmare, factori precum bani, oameni dedicați, pregrame sociale și timp constituie baza de pornire pentru proiecte gen Centru de Recreere Multifuncțional, proiecte din sfera Economiei Sociale care generează servicii noi pentru bolnavi cronici.

Cu toate aceste lipsuri la nivel național, am găsit câteva asemenea Centre în România, care funcționează foarte bine și care ar putea fi considerate modele de bună practică, cum ar fi:

Asociația Lumina, a cărei misiune este Dezvoltarea serviciilor de îngrijire paliativă pentru bolnavii incurabili și promovarea serviciilor la nivel regional prin programe de educație și informare. Această asociație cuprinde două case, Casa Albert, care are și un centru de zi și Casa Lumina. Beneficiarii deserviți ai acestei asociații sunt copiii diagnosticați cu boli incurabile.

Asociația Speranță pentru tine care este o asociație neguvernamentală, nonprofit, și are ca scop ajutorarea copiilor aflați în dificultate și a oamenilor fără adăpost. În prezent, asociația, desfășoară un proiect în cadrul unii spital dintr-un oraș foarte mare, în cadrul sălii de joacă a Secției de Pediatrie.

Însă cel mai important proiect destinat copiilor diagnosticați cu cancer, implementat de o asociație la nivel național, este de departe MagiCamp. Scopul acestui proiect este să le dea copiilor bolnavi cu cancer ceea ce le-a fost luat: joacă la greu! (mottoul proiectului).  Joacă luată în modul cel mai serios, pusă la cale împreună cu medici oncologi, pediatri, psihologi specializați, entertaineri de top. Joacă într-un loc de vis, încărcat de toata magia taberelor trecute și pregatit pentru taberele și mai grozave ce vor urma. Joacă discret supravegheată de medici și personal de specialitate. În cadrul acestui proiect sunt definite 4 programe foarte bine puse la punct: Tabere de vară; Vizite săptămânale în spital; Vizite acasă; Weekend-uri cu familia.

Citind toate aceste informații despre MagiCamp era ca și cum îmi vedeam visul cu ochii, cel puțin o parte din el și anume crearea unui asemenea Centru de Recreere Multifuncțional. Conceptul creat de mine și prezentat în această lucrare de disertație vrea să vină cu ceva în plus, și anume cu o structură nouă de Economie Socială privind crearea de locuri de muncă în cadrul acestui Centru pentru o parte dintre beneficiarii acestuia. Așadar, în cele ce urmează vă voi prezenta cercetarea demarată cu scopul de a îmbunătăți un concept deja creat și de a identifica modalitatea în care poate Centrul de Recreere Multifuncțional (conceptul îmbunătățit) să contribuie la fenomenul inserției pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități și/ sau cu handicap somatic.

1.4. Precizări prealabile cercetării

Diagnosticarea unui copil/ tânăr cu insuficiență renală cronică sau oricare altă boală cronică nu presupune doar afecțiunea biologică a acestuia ci odată cu acest diagnostic medical și statutul psihosocial al copilului/ tânărului ia o întorsătură la 180 de grade, schimbându-i complet stilul de viață acestuia. O boală cronică presupune internări de lungă durată, ruptura copiilor/ tinerilor cu mediul extern, epuizare fizică și psihică a aparținătorilor acestora precum și dificultatea inserției pe piața muncii a tânărului cu afecțiuni cronice.

Ca urmare a acestei probleme a fost identificată nevoia de înființare a unui centru de recreere multifuncțional unde copii și tineri cu afecțiuni cronice dar și aparținătorii acestora să se poată relaxa, să se poată refugia fie și pentru câteva zile de la rutina zilnică ce presupune internarea pe termen lung, unde să poată primi atât servicii de natură psiho-socială cât și medicală. În N-Vestul Transilvaniei există o asociație care se îngrijește de copii și tineri cu insuficiență renală cronică, de mai bine de 13 ani și care își dorește înființarea unui asemenea centru de recreere multifuncțional. Beneficiarii acestei asociații sunt din întreagă țară.

Prin acest Centru de Recreere Multifuncțional asociația ar putea să vină în ajutorul beneficiarilor săi și prin crearea unor locuri de muncă pentru aceștia. Prin urmare, partea de cercetare a acestei lucrări va urmări dacă și cum ar putea Centrul de Recreere Multifuncțional să contribuie la inserția pe piața muncii a persoanelor cu handicap somatic.

1.4.1. Prezentarea asociației

ONG-ul mai sus amintit este o asociație nonprofit, înființată cu scopul de a veni în sprijinul copiilor și tinerilor dependenți de hemodializă, dializă peritoneală și/ sau cu transplant renal de pe întreg teritoriul României.

Viziunea asociației ține de îmbunătățirea calității vieții copiilor și tinerilor cu insuficiență renală cronică.

Misiunea asociației este de a face cunoscut publicului larg problemele de natură biopsihosocioculturală cu care se confruntă copiii și tineriii cu insuficiență renală cronică creând un sistem organizat prin care oameni cu inimă deschisă să fie solidari și empatici cu nevoile acestor bolnavi.

Obiectivele principale ale asociației sunt:

Asigurarea fondurilor financiare continue ale asociației;

Asigurarea accesului beneficiarilor la servicii medicale de înaltă calitate;

Implementarea unor programe de integrare socio-educative și profesionale centrate pe problemele specific copiilor și tinerilor care suferă de diferite afecțiuni cronice;

Asigurarea unui climat propice dezvoltării capacităților de solidaritate și empatie între beneficiarii asociației.

Activitățile prin care asociația și-a propus să își dezvolte aceste obiective în vederea îndeplinirii misiunii asociației sunt următoarele:

Organizări de evenimente caritabile;

Aplicări de proiecte pentru obținerea finanțărilor;

Procurarea de medicamente, aparatură, mijloace de promovare, întreținere și menținere a sănătății acestora din mediul familial și colectivității;

Programarea beneficiarilor pentru consultații medicale, intervenții chirurgicale, analize de laborator;

Asigurarea de tratamente erspec, în țară și în străinătate, în funcție de caz, bolnavilor cronici care necesită tratament în afara granițelor, asigurându-li-se transportul la centre erspec de diagnostic și tratament;

Organizarea de tabere de recreere și cu scop erspecti pentru copiii și tinerii care suferă de boli cronice.

Pe lângă lipsurile materiale imediate (nevoia de medicamente, hrana corespunzătoare regimului de viață special, îmbrăcăminte) ale celor aproximativ 100 de copii și tineri, beneficiari ai asociației, aceștia resimt că cea mai mare nevoie a lor este să se întâlnească pentru a-și împărtăși necazurile și micile bucurii ale vieții într-un alt cadru, în care să uite de boală măcar pentru câteva zile. În urma identificării acestei nevoi, asociația organizează, de mai bine de 14 ani, tabere de recreere pentru acești copii și tineri lângă centrele de dializă din țară pentru a garanta tratamentul vital pentru cei mai mulți dintre acești bolnavi. Acest proiect este, din păcate, unic în România datorită efortului material, financiar dar și uman foarte uriaș ce trebuie implicat într-o asemenea activitate.

Având contact direct cu această asociație, mai întâi ca beneficiară din 2008, apoi ca voluntară de aproximativ 5 ani și cunoscând în detaliu proiectele de viitor ale acestei asociații, am propus în cadrul cursului de Marketing Social să abordăm ca temă de grup creearea unui concept, anume Înființarea Centrului de Recreere Multifuncțional si testarea acestui concept în rândul beneficiarilor direcți. Lucrarea a fost împărțită în trei mari capitole:

Aspecte teoretice

Crearea conceptului – Centrul de Recreere Multifuncțional

Testarea conceptului

Țin să menționez că la acest proiect de grup am lucrat toți colegii de an, contribuția mea în mare parte fiind la partea de creere a conceptului și la testare a conceptului prin cercetare calitativă. Scopul cercetării calitative a fost acela de a identifica nevoile copiilor/ tinerilor cu boli cronice și a aparținătorilor acestora și cum poate centrul de recreere să acopere aceste nevoi, iar obiectivele generale ale cercetării au fost:

identificarea nevoilor de ordin psihosociocultural cu care se confruntă copii/ tinerii cu boli cronice după perioade lungi de internare;

identificarea nevoilor aparținătorilor copiilor/ tinerilor cu boli cronice;

identificarea nevoilor beneficiarilor la care poate răspunde centrul de recreere multifuncțional.

În urma cercetării calitative realizată prin metoda interviului, utilizând tehnica focus grupului, rezultatele au scos în evidență nevoile viitorilor beneficiari, raportate la nevoile pe care le poate acoperi viitorul Centru de Recreere Multifuncțional.

Nevoi precum:

nevoia de apartenență la un grup de egali;

nevoia de utilitate socială;

nevoia de incluziune socială;

nevoia de socializare;

nevoia creșterii stimei de sine;

nevoia de îngrijire continuă a sănătății.

De asemenea, în urma cercetării calitative a fost atins și un alt scop și anume identificarea altor activități pe care Centrul de Recreere Multifuncțional le-ar putea oferi, din perspectiva beneficiarilor.

1.4.2. Prezentarea Centrului de Recreere Multifuncțional

Centrul de Recreere Multifuncțional,își va avea sediul într-o localitate din imediata apropiere a unui oraș foarte mare din regiunea de N-V a Transilvaniei și va fi înființat în cadrul asociației care se îngrijește de copii și tineri cu insuficiență renală cronică, tratați prin dializă peritoneală, hemodializă și/ sau transplant renal funcțional. Acest centru va avea ca misiune îmbunătățirea calității vieții copiilor și tinerilor bolnavi cronic, oferindu-le acestora suport emoțional, social și economic, prin activități ce vor acoperi nevoile beneficiarilor.

Grupul țintă pentru care va fi destinat acest centru de recreere va fi constituit din beneficiarii asociației care va înființa centrul, dar și oricare alt copil sau tânăr cu boala cronică ce va dori să vină la centru. În prezent asociația are în îngrijire circa 100 de copii și tineri cu IRC proveniți din toată țara.

Centru de recreere va avea trei componente:

Centru de recreere în regim rezidențial;

Centru de recreere în regim de zi;

Centru de recreere în regim de tabără pentru copii.

Beneficiarii Centrului de Recreere Multifunctional in regim rezidențial vor fi tinerii diagnosticați cu boli cronice proveniți din casele de copii, care după împlinirea vârstei de 18 ani nu au o locuință unde să se întoarcă. În cadrul acestui Centru de Recreere în regim rezidențial acestor beneficiari le vor fi asigurate: cazare, masă, supraveghere medicală permanentă precum și posibilitatea implicării acestora în activități de întreținere și funcționare a centrului. De asemenea se va urmări și inserția unora dintre ei pe piața muncii în cadrul Centrului.

Beneficiarii Centrului de Recreere Multifuncțional în regim de zi vor fi atât copiii și tinerii diagnosticați cu boli cronice cât și aparținătorii acestora, care sunt spitalizați pe perioade foarte lungi și au nevoie de o gură de respiro. Acești copii vor fi aduși în perioada week-endului, împreună cu aparținătorii lor. În cadrul acestui Centru de zi le vor fi asigurate servicii de recreere terapeutică, socializare/ comunicare, acordarea de suport și consiliere psihologică familiilor acestora, îngrijire medicală continuă, având ca scop final îndepărtarea traumelor și a anxietăților trăite de acești beneficiari prin spitale, aducând și păstrând  zâmbetul pe chipul lor.

Beneficiarii Centrului de Recreere Multifuncțional în regim de Tabără pentru copii vor fi copiii fără afecțiuni cronice, cu vârste cuprinse între 10 – 14 ani, care vor beneficia de servicii din cadrul Centrului oferite în timpul taberelor, contra cost.

Scopurile taberelor vor fi:

dezvoltarea capacităților de empatie și solidaritate desfășurate interactiv, atât în rândul copiilor care vor veni în tabere cât și în rândul beneficiarilor direcți din Centrul de Recreere. Acest lucru se va realiza prin intermediul activităților propuse (muzica, dans, lucru manual, șah, etc) desfășurate interactiv atât cu copiii din tabere cât și cu copiii cu boli cronice.

Realizarea de venituri pentru autosusținerea Centrului de Recreere Multifuncțional.

Pentru atingerea primului scop se va urmări realizarea următoarelor obiective:

Dezvoltarea potențialului creator al copiilor în folosul societății,;

Crearea unui mediu în care participanții să se simtă acceptați, iubiți și puși în valoare;

Dezvoltarea capacității de lucru în echipă;

Cunoașterea și ocrotirea mediului înconjurător;

Stimularea abilităților practice.

Nevoile la care va încerca să răspundă acest Centru de Recreere Multifuncțional sunt:

nevoia de apartenență la un grup;

nevoia de utilitate socială;

nevoia de incluziune socială;

nevoia de socializare;

nevoia creșterii stimei de sine;

nevoia de îngrijire continua a sănătății.

Scopul Centrului de Recreere Multifunctional va fi îngrijirea bolnavilor cronici din perspectiva modelului biopsihosociocultural.

Obiectivele Centrului de Recreere Multifunctional vor fi:

Organizarea unor activități recreeative și educative pentru copii și tinerii bolnavi cronici;

Oferirea de suport emoțional și psihologic, atât bolnavilor cronici cât și aparținătorilor acestora, pentru ameliorarea traumelor suferite în spital;

Dezvoltarea potențialului creativ, prin activități de handmade și art-terapie;

Incluziune pe piața muncii în cadrul centrului a unor beenficiari ai asociației.

Activitățile care se vor desfășura în Centru vor fi următoarele:

Melo terapie/ terapie prin muzică;

Lucru manual/ ergoterapie;

Expoziții cu lucrările beneficiarilor;

Cerc de pictură;

Jocuri recreeative;

Serbarea zilelor de naștere ale beneficiarilor;

Concursuri de șah;

Spectacole cu diferite ocazii: 8 martie , Paște, Crăciun;

Echitație;

Hidroterapie;

Consiliere individuală și consiliere de grup(realizate de către asistentul social);

Grupuri de suport pentru aparținători: acest grup de suport va facilita întâlnirile dintre aparținătorii beneficiarilor, întâlniri în care aceștia vor avea posibilitatea să discute despre problemele lor și să beneficieze de sfaturi profesioniste de la specialiști. De asemenea grupul de suport, are în vedere împărtășirea de noi experiențe, prin care participanții se pot susține reciproc, din punct de vedere emoțional, prin oferirea de sfaturi și încurajări;

Consiliere psihologică.

Serviciile oferite beneficiarilor vor fi diverse și foarte complexe ce vor acoperi toate nevoile unei vieți: servicii de îngrijire, servicii medicale precum și servicii sociale:

Cazare în camere cu ferestre tip termopan și pardoseală cu parchet laminat, dotate și cu baie și toalete funcționale, adaptate la starea biologică a pacienților;

Trei mese/ zi + supliment (hrana va fi diversificată, potrivit afecțiunilor beneficiarilor);

încălzire CT (de la centrală termică proprie);

Televizor color în fiecare cameră, racordat la televiziunea prin cablu, cu 48 programe;

Acces la internet, având în dotare 15 calculatoare, în stare de funcționare;

Lenjerie de pat;

Lenjerie personală și încălțăminte, în funcție de necesități;

Materiale necesare pentru  igiena personală (săpun, pasta de dinți, șampon etc);

Spălarea și călcarea lenjeriei și a hainelor beneficiarilor cazați în centru, la spălătoria centrului;

Transportul beneficiarilor de la spital la centrul de recreere multifuncțional și retur;

Îngrijire permanentă asigurată de personal calificat;

Asigurarea medicamentelor;

Asistență medicală 24 de ore din 24 (tratament adecvat și adaptat în permanență bolilor existente);

Tratament de menținere și recuperare, masaj la pat sau în sala de gimnastică dotată corespunzător;

Acces la echitație (centrul de recreere va dispune de o colaborare cu un centru de echitație deschis în zonă);

Acces la hidroterapie(centrul va dispune de piscina interioară);

Asistenta socială completă;

Asistență psihologică;

Consiliere spirituală.

Pentru ca acest Centru de Recreere Multifuncțional să poată oferi la un standard de calitate foarte ridicat toate aceste servicii menționate mai sus centrul de recreere trebuie să dispună de următoarele:

Camere de 1, 2 sau 3 paturi cu grupuri sanitare proprii;

Camere de 4 paturi cu grupuri sanitare proprii, pentru taberele de copii;

Sală de gimnastică dotată corespunzător;

Săli de socializare pentru art terapii;

Sală pentru bibliotecă + calculatoare;

Bucătărie proprie cu sală de mese;

Spălătorie echipată cu mașini de spălat și uscătoare;

Spații verzi pentru activități recreative;

Sala de hidroterapie cu 1 piscina interioară și 3 dușuri;

Cabinet medical;

Cabinet asistent social și psiholog;

Microbuz de 9 locuri;

Personalul care va trebui să asigure buna funcționare a centrului va fi compus din:

Managerul centrului/ director administrativ;

Contabil, care activează deja în cadrul asociației;

Doctori, a căror activitate se va desfășura pe bază de voluntariat;

Asistent Social, care activează deja în cadrul asociației;

3 Asistente medicale;

Psiholog;

Kinetoterapeut;

Ergoterapeut;

Personal auxiliar (infirmiere, bucătărese, personal de serviciu);

Voluntari.

2. Parte de cercetare

2.1. Designul cercetării problemei sociale

2.1.1. Scopul și obiectivele cercetării.

Lucrarea de față își propune îmbunătățirea unui concept – Centrul de Recreere Multifuncțional – deja realizat în cadrul unui curs din programul masteral Asistență Socială și Economie Socială, precum și cercetarea fenomenului de inserției pe piața muncii prin inițiative de structuri de economie socială, destinate grupurilor vulnerabile, în special tinerilor cu boli cronice, cu vârste cuprinse între 23 – 38 de ani. Această categorie de populație vulnerabilă în literatura de specialitate este denumită categoria persoanelor cu dizabilități și/ sau cu handicap somatic.

Așadar, punctul de plecare al lucrării îl constituie un proiect de grup realizat cu colegii mei de la masterul de Asistență Socială și Economie Socială, în cadrul unui curs din semestrul I, anul II. Lucrarea respectivă s-a intitulat „Crearea și testarea conceptului Centru de Recreere Multifuncțional pentru tineri și copii cu boli cronice”. Scopul acelei lucrări a fost acela de a crea un nou concept – Centru de Recreere Multifuncțional – și apoi de a-l testa în rândul beneficiarilor cărora le va fi destinat acel Centru de Recreere Multifuncțional.

Deoarece am gândit ca acest Centru să funcționeze atât în regim de zi cât și rezidențial consider că o parte dintre beneficiarii acestui Centru, care au o stare de sănătate mai bună, ar putea să lucreze în acest Centru. Deci, ca o continuare la această lucrare mi-am propus să testez conceptul creat de noi, studenții masteranzi, și pe reprezentanții a două asociații din N – Vestul Transilvaniei, care au în plan să înființeze acest Centru. Prin acest demers al cercetării am urmărit să aflu părerea lor despre conceptul creat, cu scopul de a dezvolta, de a defini mai bine conceptul – Centrul de Recreere Multifuncțional – dar să aflu și care este atitudinea lor față de inserția pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități și/ sau cu handicap somatic în cadrul acelui Centru prin structuri de economie socială. În urma rezultatelor obținute din interviurile avute cu aceștia, i-am contactat și pe beneficiarii Centrului de Recreere Multifuncțional, potențialii viitori angajați ai centrului (care mi-au fost indicați de reprezentanții asociațiilor participanți la interviu), pentru a afla care este atitudinea lor în ce privește posibilitatea inserției lor pe piața muncii în cadrul acelui Centru.

Prin urmare, scopurile cercetării de față sunt acelea de a înțelege:

cum se poate îmbunătăți un concept deja creat;

cum poate Centrul de Recreere Multifuncțional (conceptul îmbunătățit) să contribuie la fenomenul inserției pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități și/ sau cu handicap somatic.

Obiectivele cercetării în vederea realizării scopurilor propuse vor fi:

Identificarea opiniilor reprezentanților a două asociații din N – Vestul Transilvaniei, în ce privesc:

Centrul de Recreere Multifuncțional;

inserția pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități și/ sau cu handicap somatic (benficiari ai Centrului);

Identificarea opiniilor potențialilor angajați ai Centrului de Recreere Multifuncțional din rândul beneficiarilor acestui Centru, în ce privește inserția lor pe piața muncii.

2.1.2. Întrebări de cercetare

Care sunt opiniile reprezentanților a două asociații din N – Vestul Transilvaniei, cu privire la Centrul de Recreere Multifuncțional și inserția pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități și/ sau cu handicap somatic (beneficiari ai Centrului)?

Care sunt opiniile potențialilor angajați ai Centrului de Recreere Multifuncțional din rândul beneficiarilor acestui Centru, cu privire la inserția lor pe piața muncii?

Metodologia cercetării

Pentru atingerea obiectivelor propuse în demersul de cercetare am optat pentru cercetare calitativă, prin metoda interviului, utilizând ca instrumente de lucru două ghiduri de interviu cu întrebări deschise:

unul semi structurat pentru cei doi reprezentanți ai asociațiilor (cel care va înființa Centrul și cea care va avea rol de colaborator în înființarea Centrului). Unitățile tematice pe baza căruia a fost construit ghidul de interviu semi structurat au fost următoarele:

Centrul de Recreere Multifuncțional;

Asemănări/ deosebiri/ sugestii/ dintre Centrul de Recreere Multifuncțional prezentat de realizatorul interviului și cel dorit de intervievați;

Sustenabilitatea financiară a Centrului de Recreere Multifuncțional;

Inserția pe piața muncii a tinerilor cu dizabilități și/ sau cu handicap somatic prin structuri de economie socială;

Relația de colaborare cu cealaltă asociație;

Nominalizarea potențialilor angajați ai Centrului de Recreere Multifuncțional din rândul beneficiarilor ai acestui centru.

unul structurat pentru viitorii potențiali angajați ai Centrului de Recreere Multifuncțional ( beneficiari ai asociației care va înființa acest Centru). Pentru această categorie de intervievați am ales să contruiesc un ghid de interviu structurat deoarece am întâmpinat anumite dicificultăți în realizarea interviului prin metoda față în față sau telefonic. Marea majoritate a intervievaților a dorit să citească întrebările de unii singuri și să răspundă în scris, invocând motive legate de timiditate și lipsa timpului. Unitățile tematice pe baza căruia am construit ghidul de interviu structurat au fost:

Centrul de Recreere Multifuncțional;

Ideea șederii lor permanente în Centrul de Recreere Multifuncțional;

Inserția pe piața muncii a tinerilor cu dizabilități și/ sau cu handicap somatic prin structuri de economie socială;

Păreri, idei pentru potențialul loc de muncă în cadrul Centrului de Recreere Multifuncțional.

Păreri personale și alte curiozități despre Centrul de Recreere Multifuncțional.

Cercetarea de tip calitativ reprezintă descoperirea unor semnificații pentru interpretările observațiilor făcute în timpul muncii de teren. (Babbie, 2010)

Așadar, am optat pentru această metodă indirectă de cercetare – metoda interviului – pentru a avea oportunitatea de a aprofunda diverse unități tematice relevante scopului cercetării, având ca obiectiv final obținerea de informații cât mai bogate și generare de idei din partea celor intervievați, idei care vor putea duce la îmbunătățirea conceptului – Centrul de Recreere Multifuncțional, precum și la înțelegerea fenomenului de inserție pe piața muncii a tinerilor cu dizabilități și/ sau cu handicap somatic.

Prin metoda interviului, comparativ cu metoda focus grup utilizată anterior acestei cercetări când am făcut o pretestare a conceptului pe beneficiarii direcți ai Centrului de Recreere Multifuncțional, m-am putut focaliza strict pe părerile personale ale intervievaților, fie ei cei din conducerea celor două asociații, fie ei beneficiarii, viitorii potențiali angajați ai Centrului, explorând în amănunt gândurile, sentimentele precum și intențiile acestora în ce privește înființarea Centrului de Recreere Multifuncțional.

Interviurile au fost realizate atât față în față, telefonic cât și prin completarea în scris a răspunsurilor, în funcție de disponibiltatea celor intervievați. Pentru o redare fidelă a informațiilor obținute din interviu am cerut permisiunea celor intervievați, pe baza unui consimțământ informat integrat în ghidul de interviu, de a înregistra interviurile cu ei.

Accesul la viitorii potențiali angajați ai Centrului, vizați pentru interviu, mi-a fost facilitat de președintele asociației care va înființa acest Centru. De reținut este faptul că deși nu am întâmpinat dificultăți în a-i aborda și în a le propune să fie participanți la partea de cercetare a prezentei lucrări, mi-a fost însă dificil, chiar imposibil la unii dintre ei, să îi conving să îmi acorde interviul față în față sau telefonic. Pentru a nu compromite partea de cercetare care implica populația compusă din bolnavi cu insuficiență renală cronică, beneficiari ai asociației, am ales să adaptez ghidul de interviu astfel încât să poată fi completat de intervievați în particular dar și să pot obține informații relevante cercetării.

Ca metodă de analiză a informațiilor obținute pe baza interviurilor am folosit analiza tematică/ de conținut prin tehnica narațiunii, prin care am redat citate din interviurile realizate, precum și codarea informațiilor obținute, dar nu înainte de a transcrie interviurile avute cu reprezentanții asociațiilor, astfel încât să pot obține o strucutrare a interviurilor cât mai concretă.

Populația vizată

Populația vizată în această cercetare a făcut parte din două categorii de populație:

Prima categorie a fost formată din două persoane care se află în conducerea asociațiilor care au în plan să înființeze un asemenea Centru de Recreere. Am ales să vorbesc cu câteun reprezentant din fiecare asociație deoarece fiecare dintre aceștia se află pe poziție de conducere, fiind președinți ai asociațiilor și am considerat că ei sunt în cea mai mare măsură să îmi ofere informații de calitate și credibile pentru tema de cercetare propusă.

Prima persoană a fost un asistent social în vârstă de 38 de ani, fondatorul și președintele asociației care se îngrijește de copii și tineri cu insuficiență renală cronică de mai bine de 14 ani și care a participat la interviu în calitate de inițiator al înființării Centrului de Recreere Multifuncțional;

A doua persoană a fost fondatoarea și totodată președintele asociației care se îngrijește de persoane cu dizabilități, înființată în 2012. Aceasta a participat la interviu în calitate de colaborator în vederea înființării Centrului de Recreere Multifuncțional.

A doua categorie de populație a fost reprezentată de viitorii beneficiari ai serviciilor oferite de viitorul Centru de Recreere, dar din postura de viitori posibili angajați ai acestui Centru. Modul de selectare a participanților la interviu s-a bazat pe propunerile făcute în interviu de către președinții celor două asociații. Astfel că la interviu au participat 11 persoane, beneficiari ai asociației care se îngrijește de copii și tineri cu insuficiență renală cronică, după cum urmează:

A.C., tânăr în vârstă de 35 de ani, cu insuficiență renală cronică tratată prin transplant renal funcțional. Este beneficiar al asociației de 3 ani și în prezent este student în anul III la mecatronică. Statutul ocupațional – pensionar de incapacitate de muncă, gradul II.

C.D., tânăr în vârstă de 36 ani, cu insuficiență renală cronică tratată prin hemodializă. Este beneficiar al asociației de 14 ani. A terminat 11 clase, având o calificare de Comerciant barman – ospătar, iar în prezent este pensionar de incapacitate de muncă, gradul I.

T.I., tânăr în vârstă de 28 ani, cu insuficiență renală cronică tratată prin hemodializă. Este beneficiar al asociației de 10 ani. A terminat studii medii, având calificare de Electrician. În prezent este pensionar de incapacitate de muncă, gradul I.

M.M., tânără în vârstă de 24 ani, cu insuficiență renală cronică tratată prin transplant renal funcțional. Este beneficiară a asociației de aproximativ 3 ani. A terminat liceul, iar calificarea obținută este de Tehnician în sivicultură și exploatări forestiere. Îm prezent este pensionară de incapacitate de muncă, gradul II.

N.M.D., tânără în vârstă de 24 de ani, cu insuficiență renală cronică tratată prin transplant renal funcțional. Este beneficiară a asociației de aproximativ un an. A terminat masterul iar calificarea obținută este cea de Analist Teritorial. În prezent lucrează ca Team Assistant, part time.

P.P., tânără în vârstă de 34 ani, cu insuficiență renală cronică tratată prin hemodializă. Este beneficiară a asociației de 8 ani. A terminat nivel licență, iar calificarea obținută este cea de asistent social. În prezent este pensionară de incapacitate de muncă, gradul I.

J.Ș., tânără în vârstă de 38 ani, cu insuficiență renală cronică tratată prin hemodializă. Este beneficiară a asociației de 4 ani. A absolvit liceul obținând calificarea de contabil statistician. În prezent este pensionară de incapacitate de muncă, gradul I.

R.I.O., tânără în vârstă de 23 ani, cu insuficiență renală cronică tratată prin transplant renal funcțional. Este beneficiară a asociației de 3 ani. A absolvit liceul obținând calificarea de …… În prezent este pensionară de incapacitate de muncă, gradul III, cu posibilitatea de a se angaja part time.

P.R., o tânără în vârstă de 21 ani, cu insuficiență renală cronică tratată prin transplant renal funcțional. Este beneficiară a asociației de un an. În prezent studentă, anul II la Științe Politice.

Z.E., o tânără în vârstă de 26 ani, cu insuficiență renală cronică tratată prin transplant renal funcțional. Este beneficiară a asociației de 10 ani. A absolvit liceul. În prezent lucrează ca

B.A., o tânără în vârstă de 31 ani, cu insuficiență renală cronică tratată prin hemodializă. Este beneficiară a asociației de aproximativ un an. A absolvit masterul, obținând calificarea de artist plastic. În prezent este pensionară de incapacitate de muncă, gradul I.

Un alt aspect de precizat în ce privesc tinerii participanți la interviu este acela că deși majoritatea la statutul ocupațional au trecut pensionari de invaliditate, doar 3 persoane din 8 au avut carte de muncă înainte de pensionare. Celelalte 5 persoane au plătit asigurare socială la Casa de pensii pe o lună de zile, depunând apoi dosarul în vederea pensionării pe caz medical la Comisia de expertiză medicală a incapacității de muncă.

Elemente deontologice

Demersul meu de cercetare a avut ca punct de pornire o primă discuție informală cu președintele asociației care dorește să deschidă acest Centru de Recreere Multifuncțional, în ce privește accesul meu la beneficiarii asociației. Obținând acordul acestuia am povestit cu fiecare în parte dintre intervievați despre scopul cercetării mele și despre modalitatera decurgerii interviului. Faptul că marea majoritate a participanților la interviu m-au rugat să completeze individual răspunsurile (7 persoane din 11) m-a făcut să aleg să folosesc un ghid de interviu structurat pentru ei.

Un alt aspect deontologic ce țin să îl precizez este faptul că Centrul de Recreere Multifuncțional prezentat în partea de cercetare a fost conceput în cadrul unui curs din anul II, sem.I, împreună cu colegii de an, de la Masterul de Asistență Socială și Economie Socială. Întrucât ideea de proiect a fost personală, colegii mei au fost anunțați din timp că va exista posibilitatea de a folosi conceptul creat în lucrarea de disertație.

Analiza calitativă a datelor și interpretarea rezultatelor

Analiza calitativă, conform Babbie, (2010, pg. 512) reprezintă examinarea și interpretarea nonnumerică a observațiilor cu scopul de a descoperi semnificații fundamentale și a tiparelor de relații.

Tabel 1. Reprezentarea analizei calitative a interviului cu reprezentantul asociației inițiatoare a înființării Centrului de Recreere Multifuncțional

Tabelul 2. Reprezentarea analizei unității tematice Centrul de Recreere Multifuncțional

Tabelul 3. Reprezentarea analizei unității tematice Ideea șederii lor permanente în Centrul de Recreere Multifuncțional

Tabelul 4. Reprezentarea analizei unității tematice Inserția pe piața muncii a tinerilor cu dizabilități și/ sau cu handicap somatic prin structuri de economie socială

Tabelul 5. Reprezentarea analizei unității tematice Păreri, idei pentru potențialul loc de muncă în cadrul Centrului de Recreere Multifuncțional

Tabelul 6. Reprezentarea analizei unității tematice Păreri personale și alte curiozități despre Centrul de Recreere Multifuncțional

ANEXE

Anexa 1

Ghid de interviu destinat reprezentanților asociațiilor

Scopul interviului:

Identificarea opiniilor reprezentantului asociației care va înființa Centrul de Recreere Multifuncțional cu privire la: îmbunătățirea conceptului – Centrul de Recreere Multifuncțional, și inserția pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități și/ sau cu handicap somatic (benficiari ai centrului);

Unități tematice:

Centrul de Recreere Multifuncțional; Asemănări/ deosebiri/ sugestii/ dintre Centrul de Recreere Multifuncțional prezentat de realizatorul interviului și cel dorit de intervievați; Sustenabilitatea financiară a Centrului de Recreere Multifuncțional; Inserția pe piața muncii a tinerilor cu dizabilități și/ sau cu handicap somatic prin structuri de economie socială; Relația de colaborare cu cealaltă asociație; Nominalizarea potențialilor angajați ai Centrului de Recreere Multifuncțional din rândul beneficiarilor ai acestui centru.

Numele respondentului:

Funcția în cadrul asociației:

Perioada activă din cadrul asociației:

Prezentare personală a studentului masterand de la A.S.E.S. + prezentarea motivului interviului:

Bună ziua, numele meu este Partnoi Paula și sunt studentă masterandă în an terminal la masterul de Asistență Socială și Economie Socială din cadrul Facultății de Sociologie și Asistență Socială, UBB.

Scopul acestui interviu este de a afla care este părerea dumneavoastră despre conceptul – Centrul de Recreere Multifuncțional – creat în cadrul unui curs la masterul Asistență Socială și Economie Socială și cum poate fi acesta îmbunătățit, precum și care este părerea dumneavoastră despre inserția pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități și/ sau cu handicap somatic, beneficiari ai viitorului Centru de Recreere Multifuncțional.

Dacă sunteți de acord, voi înregistra această convorbire, pentru a putea evita orice denaturare a conversației noastre. Tot ce vom vorbi aici rămâne confidențial, doar un rezumat al părerilor dumneavoastră, fără a face referire la numele real al dumneavostră, va fi trecut în lucrarea de disertație.

Întrucât am cunoștințe legate de dorința dumneavoastră de a înființa un Centru de Recreere Multifuncțional, aș vrea pentru început să vorbim despre Centrul de Recreere Multifuncțional (conceput în cadrul unui proiect la master), pe care vi l-am prezentat mai devreme. Ce părere aveți despre serviciile pe care ar putea să le ofere acest Centru?

Ce ați mai adăuga pe lângă serviciile pe care vi le-am prezentat deja la Centrul pe care îl doriți să îl înființați?

Dar despre activitățile pe care și le propune Centrul să le desfășoare pentru beneficiarii săi, ce îmi puteți spune?

Ce anume ați adăuga/ scoate dumneavoastră la activitățile prezentate?

După cum bine ați observat Centrul de Recreere Multifuncțional a fost gândit să fie împărțit în 3 componente. Vă rog să îmi spuneți care dintre componente considerați că are nevoie de îmbunătățire în ce privește rolul pe care îl va juca în viața beneficiarilor?

În urma prezentării serviciilor și activităților pe care urmează Centrul de Recreere Multifuncțional să le ofere cum considerați că ar trebui să arate acest centru din punct de vedere al infrastructurii( clădire, dotări interioare, amenajări exterioare, etc.)? Detaliați-mi, vă rog frumos!

Există spațiu suficient pentru un asemenea Centru?

Ce îmi puteți spune despre componenta personalului care urmează să activeze în acest Centru de Recreere Multifincțional?

Care ar fi cele 3 avantaje ale înființării unui asemenea Centru de Recreere Multifuncțional?

Pentru ca acest Centru să fie sustenabil pe viitor cum considerați că s-ar putea realiza acest lucru?

În ultimul timp apar tot mai des știri, articole despre Structuri de Economie Socială privind inserția pe piața muncii a categoriilor de populații defavorizate. Cum vedeți dumneavoastră acest fenomen?

Credeți că beneficiarii dumneavoastră ar putea fi incluși în asemenea programe de inserție pe piața muncii?

Ați putea să îmi dați exemple de beneficiari ai asociației dumneavoastră care ar putea fi angajați în Centrul de Recreere Multifuncțional? Dacă da, care sunt aceștia și care ar fi locurile de muncă unde ar putea fi ei încadrați?

În ce privește colaborarea dumneavoastră cu cealaltă asociație pentru înființarea acestui Centru, aș vrea să îmi spuneți în ce fel se va concretiza această colaborare?

Cum s-au desfășurat celelalte proiecte cu asociația respectivă?

Ce credeți că apreciază cel mai mult la dumneavoastră partenerul dumneavoastră din acest proiect de la cealaltă asociație?

Dar dumneavoastră, ați putea să îmi numiți 3 lucruri pe care le apreciați cel mai mult la partenerul dumneavoastră din acest proiect?

Pănă acum v-am tot pus eu întrebări despre acest Centru de Recreere Multifuncțional. Astazi, acum și aici care este părerea dumneavoastră legată de aceste aspecte, îmbunătățirea conceptului – Centrul de Recreere Multifuncțional, și inserția pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități și/ sau cu handicap somatic (benficiari ai centrului), din ce NU am discutat pana acum?

Vă mulțumesc pentru disponibilitatea de a participa la acest interviu!

Anexa 2

Ghid de interviu destinat beneficiarilor Centrului de Recreere Multifuncțional – viitori posibili angajați ai Centrului

Scopul interviului:

Identificarea opiniilor potențialilor angajați ai Centrului de Recreere Multifuncțional din rândul beneficiarilor acestui Centru, cu privire la inserția lor pe piața muncii, în cadrul acelui Centru.

Unități tematice:

Centrul de Recreere Multifuncțional; Ideea șederii lor permanente în Centrul de Recreere Multifuncțional; Inserția pe piața muncii a tinerilor cu dizabilități și/ sau cu handicap somatic prin structuri de economie socială; Păreri, idei pentru potențialul loc de muncă în cadrul Centrului de Recreere Multifuncțional; Alte curiozități despre Centrul de Recreere Multifuncțional.

Numele respondentului:

Vârsta:

Sex: M/ F

Tipul de tratament al I.R.C.: HEMODIALIZĂ/ TRANSPLANT RENAL FUNCȚIONAL

Nivel de studii absolvite:

Calificarea obținută în urma studiilor finalizate:

Statut ocupațional în prezent:

Perioada activă în cadrul asociației, în calitate de beneficiar:

Prezentare personală a studentului masterand de la A.S.E.S. + prezentarea motivului interviului:

Salut, numele meu este Partnoi Paula și sunt studentă masterandă în an terminal la masterul de Asistență Socială și Economie Socială din cadrul Facultății de Sociologie și Asistență Socială, UBB.

Scopul acestui interviu este de a afla care este părerea ta, în calitate de beneficiar al viitorului Centru de Recreere Multifuncțional, despre inserția pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități și/ sau cu handicap somatic, în cadrul acelui Centru.

Dacă ești de acord, voi înregistra această convorbire, pentru a putea evita orice denaturare a conversației noastre. Tot ce vom vorbi aici rămâne confidențial, doar un rezumat al părerilor tale, fără a face referire la numele real al tău, va fi trecut în lucrarea de disertație.

Mai devreme ți-am prezentat viitorul Centru de Recreere Multifuncțional pe care l-ar putea înființa asociația a/ al cărui beneficiar/ ă ești. Pentru început aș vrea să îmi povestești despre părerea ta în ce privește înființarea unui asemenea Centru. (legat de serviciile oferite, componentele pe care le va înființa, activitățile pe care urmează să le desfășoare Centrul).

Dacă ar fi să poți lua decizii privind înființarea acestui Centru de Recreere Multifunțional, care ar fi 3 lucruri pe care le-ai adăuga la tot ce înseamnă acest Centru (poți face referire fie la partea de servicii oferite, fie la activitățile desfășurate, fie la posibilile parteneriate încheiate pentru înființarea Centrului, fie la infrastructură, fie la partea de finanțare a Centrului, etc.)

Dacă ar fi să stai permanent acolo cum ai descrie o zi din viața ta petrecută în acel Centru de Recreere Multifuncțional? (A se ține cont de ceea ce poate oferi acest Centru)

O parte din lucrarea mea de disertație are ca scop de cercetare și inserția pe piața muncii a tinerilor cu dizabiltăți și/ sau handicap somatic. Ce înțelegi tu prin acest lucru?

Specialiștii în asistență socială consideră că inserția pe piața muncii a persoanelor cu boli cronice ar putea crește stima de sine a acestora și ar duce la dezvoltarea abilităților de viață independentă, pe lângă veniturile suplimentare câștigate. Tu, ca persoană cu boală cronică, cum vezi acest aspect?

Am ajuns să fac acest interviu cu tine la sugestia președintelui asociației din care faci parte tu ca beneficiar. El te-a văzut ca un posibil angajat al acestui Centru. Așadar, în care dintre componente crezi că te-ai putea face util, în calitate de posibil angajat al Centrului?

Cum ți-ai aduce aportul ca angajat în acest Centru? (ce activități ai putea face tu în calitate de angajat)

Din punctul de vedere al președintelui asociației, el consideră că unii dintre beneficiari care deja au un job sau încă sunt în sistemul educațional și se simt mai bine, ar putea să își aducă aportul lor în acest Centru, plătiți fiind, pe perioadele de vacanță sau concedii. Ce atribuții crezi că ți-ar fi încredințate, dacă ai fi în situația descrisă anterior?

Până acum am tot pus eu întrebări. În descrierea Centrului de Recreere Multifuncțional precum și la scopul interviului ai putut afla motivul pentru care am făcut acest interviu. Astăzi, acum care este părerea ta legat de acest Centru de Recreere Multifuncțional și despre inserția pe piața muncii a tinerilor cu boli cronice, din ce NU am discutat până acum?

La câte întrebări ți-am adresat cred că e frumos din partea mea să îți dau și ție ocazia să îmi adresezi o întrebare. Ce ai vrea să mă întrebi?

BIBLIOGRAFIE

Băban, Adriana (2002) „Metodologia cercetării calitative”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca

Babbie, Earl (2010) Practica cercetării sociale, Editura Polirom, București

Băican, Eugen, “Atitudini și comportamente ale persoanelor vulnerabile pe piața muncii, precum și ale angajatorilor, ale furnizorilor de servicii în domeniu și ale administrației publice în legătură cu angajabilitatea acestor persoane” – Experiențe individuale prezentate narativ:   Raport de cercetare calitativistă, Editura Eikon și Școala Ardeleană, Cluj Napoca, 2015 

Constantinescu, Ștefan (2013), „Economia socială și ocuparea forței de muncă Integrarea grupurilor vulnerabile pe piața muncii”, Institutul de Economie Socială, București

Guba, E. G., & Lincoln, Y. S. (1994). Competing paradigms in qualitative research. In N. K. Denzin & Y. S. Lincoln (Eds.), Handbook of qualitative research (pp. 105-117). Thousand Oaks, CA: Sage.

http://lege5.ro/Gratuit/g4ztombzgq/legea-nr-219-2015-privind-economia-sociala, http://profitpentruoameni.ro/wp-content/uploads/2013/11/01-INVESTITIA-SOCIALA_DINCOLO-DE-VULNERABILITATE-PRIN-EMPOWERMENT.pdf

http://ro.ettad.eu/understanding-disability/models-of-disability, accesat la data 03/06/2016

http://www.economiesociala.net/imag/files_6/478236424e31154548dd2.pdf, despre structuri de economie sociala

http://www.fonduri-structurale.ro/Document_Files//Stiri/00011968/hcqxi_Analiza%20socio-ec%20antreprenoriat%20si%20economie%20sociala.pdf

http://www.ies.org.ro/ce-este-economia-sociala-1

http://www.infocons.ro/vault/upload/afiles/1454492120402-conventiaprivinddrepturilepersoanelorcudizabilitati.pdf ;

http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/dizabilitati_2014.pdf, accesat la data 06/ 06/ 2016

http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Proiecte_in_dezbatere/2015/2015-10-08-proiecthg-strateg-diz-anexa1.pdf, accesat la data 06/ 06/ 2016

http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/protectie_sociala/DPPD/2014-01-31_Strategie_DPPD-2014-2020.pdf

http://www.primarie6.ro/uploaded_files/ANEXA%20din%2020.03.2012.pdf, despre proiect infiintare centru multifunctional

http://www.proactiv-org.ro/files/grupurile_vulnerabile_si_economia_sociala.pdf

http://www.prostemcell.ro/articole-dizabilitate/care-sunt-tipurile-de-handicap.html

Legea 263/ 2010, privind sistemul unitar de pensii publice;

Legea 76/2002, Actualizată 2016, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă;

Petrovici, Amalia (2013) “Social economy and social entrepreneurship: an exercise of social responsibility”, Journal of Community Positive Practices, XIII(4);

Studiu privind nivelul de adaptare pe piața muncii a grupurilor vulnerabile în regiunea centru, 2011, Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Investește în oameni!