Dezvoltarea Serviciilor de Sprijin Pentru Elevii cu Ces la Nivelul Unitatii Scolare

Résumé. Le présent article propose une vision intégrée de l’organisation des services éducatifs aux élèves handicapés.

Quels sont les contextes général et local dans lesquels s’inscrit votre recherche ? Dans ce cadre, quel est le problème que vous vous proposez de résoudre ? Quelle est la question de recherche, c’est-à-dire l’hypothèse de votre article ? Comment avez-vous fait : méthodes, enquêtes ou essais, lieu, durée, variables mesurées ? Personnalisez : nous avons mesuré, étudié… Qu’avez-vous découvert et quelle signification scientifique donnez-vous à vos résultats ? En quoi vos résultats sont nouveaux par rapport à ce qui a déjà été publié ? Cette partie résume les sections résultats et discussion.Nous avons montré… Pour conclure

Învățământul incluziv presupune ca tinerii și copiii cu dizabilități și cei fără probleme să învețe împreună în instituțiile de învățământ, avînd sprijinul corespunzător. Școala incluzivă presupune recunoașterea dreptului fiecărui copil la educație și înțelegerea diferențelor de adaptare și învățare, specifice fiecărui copil în parte, ca fiind naturale. Așadar, într-un mediu școlar optim integrării sociale a elevilor cu dizabilități, se realizează adaptarea școlii la diversitatea copiilor dintr-o comunitate. Învățământul integrat este, în esență, un învățământ „centrat pe elev și răspunde dezideratului societății viitorului – „o societate pentru toți.

Problema asigurării și menținerii calității serviciilor educaționale este una deosebit de importantă cu un impact inedit, dar și pe termen lung asupra beneficiarilor direcți ai acestora – elevii, cît și asupra beneficiarilor indirecți – comunitatea, societatea.

Sprijinul educațional se poate acorda prin intermediul unui complex de servicii educaționale atât copiilor cât și cadrelor didactice și părinților. Cel mai dificil pas în educația unui copil cu cerințe educaționale speciale este acela al acceptării de către familie și școală a faptului că pentru respectivul copil este nevoie de sprijin.

Pentru a putea satisface cerințele referitoare la serviciile de sprijin, acestea trebuie clar definite prin caracteristici care să poată fi observate și evaluate de către actorii procesului de incluziune. Pe de alta parte, trebuie clar definite și cerințele referitoare la procesele pe care le implică prestarea serviciului de sprijin, prin caracteristici ale proceselor respective. Aceste caracteristici nu sunt întotdeauna observabile de către elev și părinți, dar influențează în mod direct calitatea serviciului.

Problema incluziunii rămîne actuală în pofida politicilor Ministerului Educației îndreptate spre integrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale în școlile tradiționale. Sprijinul acordat elevilor cu cerințe educaționale speciale în incluziunea în învățămîntul general se realizează prin organizarea de servicii de asistență psihopedagogică raionale/municipale și comisii multidisciplinare intrașcolare, formarea de echipe de elaborare și implementare a planurilor educaționale individualizate, angajarea de cadre didactice de sprijin și instituirea de centre de resurse pentru educație incluzivă la nivel de instituție de învățămînt general. Totuși, procesul de incluziune este dificil. Factorii principali care împiedică incluziunea sînt lipsa de condiții necesare pentru integrarea acestor copii (cadre didactice pregătite pentru a lucra cu copiii cu cerințe educaționale speciale, infrastructură și materiale didactice adaptate), precum și rezistența la schimbare manifestată de unii manageri școlari, cadre didactice și părinți.

Nevoile de sprijin se referă la fiecare copil care, din diverse motive, necesită sprijin suplimentar în învățare. Nevoile de sprijin pot apărea ca urmare a oricărui factor care dă naștere unei bariere de învățare.

Aceți factori sunt legați de situația familială și de asistența medicală de care beneficiază elevul sau pot fi de natură:

socială (de exemplu, elevul provine dintr-un mediu familial și / sau social dezavantajat);

emoțională (de exemplu, decesul cuiva apropiat sau divorțul părinților);

cognitivă (de exemplu, elevul are probleme în înțelegerea unui anumit concept matematic);

lingvistică (de exemplu, elevul are dificultăți deoarece limba lui maternă nu este româna);

fizică (de exemplu, îmbolnăvirea);

senzorială (de exemplu, atunci când copilul este nevoit să poarte ochelari).

La un moment dat al parcursului lor școlar, mulți elevi descoperă că au nevoie de un anumit tip de sprijin. Aceste nevoi sunt deseori temporare și pot fi depășite prin acțiuni de remediere.

Timpul pe care un copil îl petrece la școală oferă oportunități neprețuite de învățare. Oportunitățile pierdute în acest moment pot avea un impact major asupra șanselor pe care le va avea copilul în viață. De aceea, este vital ca cei care au nevoie de ajutor suplimentar să beneficieze de sprijinul adecvat la momentul oportun.

Se pot întîlni situații în care:

Unii copii se confruntă cu probleme pentru care nu primesc ajutorul necesar, deoarece dificultățile lor nu sunt recunoscute ca cerințe educative speciale.

Mecanismul de certificare a cerințelor educative speciale este aplicat și în cazuri nespecifice pentru că este singurul mecanism disponibil prin care se poate obține sprijinul dorit: de exemplu, în cazul copiilor care se confruntă temporar cu dificultăți sociale sau emoționale sau care au nevoie de ajutor suplimentar pentru „a recupera”

Copii care se confruntă cu dificultăți pe termen scurt și care ajung să aibă probleme pe termen lung – timpul alocat unei evaluări oficiale pe CES poate să ducă la neacordarea sprijinului în momentul oportun, astfel încât, în momentul în care sprijinul este disponibil, dificultatea este deja agravată.

Experiența internațională a demonstrat că o evoluție eficientă a nevoilor de sprijin necesită:

perspectivă comună asupra nevoilor de sprijin, împărtășită de părinți, cadre didactice și toți ceilalți a căror arie de activitate are tangență cu copiii;

politică școlară prin care școala își asumă implicarea în chestiunea nevoilor de sprijin și în care există declarații explicite referitoare la modul în care abordează nevoile educaționale și sociale ale elevilor care au nevoi suplimentare de sprijin. [apud 13, p. 34]

Pentru asigurarea educației incluzive sînt dezvoltate, la diverse niveluri, diferite tipuri de servicii. La nivel de comunitate, vor fi instituite servicii:

de identificare, evaluare precoce și diagnosticare a dezvoltării copiilor;

de intervenție timpurie;

de școlarizare, educație, orientare profesională, socializare, profesionalizare;

de evaluare, diagnosticare, monitorizare a evoluției școlare pentru diferite categorii de copii (prin intermediul echipei interne de evaluare);

psihopedagogice: de recuperare și reabilitare a dezvoltării, de sprijin școlar, de elaborare a planurilor de servicii individuale, adaptări curriculare etc.;

psihologice: de asistență și consiliere pentru copii, tineri, adulți, pentru familie, cadre didactice, comunitate;

de suport: cadru didactic de sprijin, asistent personal, tehnologii asistive, servicii de interpretare mimicogestuală etc.;

de educație complementară și opțională;

de asistență specializată (logoped, tiflopedagog, kinetoterapeut etc.).

de asistență socială;

de asistență juridică;

de transport, deplasare și accesibilizare;

de promovare și diseminare a educației și practicilor incluzive.

La nivel de raion, vor fi dezvoltate servicii:

de evaluare/reevaluare multidisciplinară, diagnosticare precoce și monitorizare a evoluției dezvoltării copiilor;

de informare, formare și suport personalului didactic, personalului din domeniile social, medical, juridic etc. în problemele educației incluzive;

de referire a copiilor cu cerințe educaționale speciale la servicii de școlarizare specializată;

de asistență socială și juridică, alte tipuri de asistență, relevante domeniului;

de transport, deplasare și accesibilizare;

de promovare și diseminare a educației și practicilor incluzive.

Serviciile instituite la nivel central vor fi:

de evaluare/reevaluare complexă și multidisciplinară, diagnosticare precoce și monitorizare a evoluției dezvoltării copiilor;

de asistență specializată pentru realizarea educației incluzive;

de formare a cadrelor din perspectiva educației incluzive;

de evaluare și acreditare a serviciilor și atestare a cadrelor;

de cercetare și elaborare a materialelor didactice, ghidurilor și suporturilor informaționale în domeniul educației incluzive;

de coordonare și monitorizare, la nivel național, a implementării educației incluzive;

de promovare și diseminare a educației și practicilor incluzive. [23, p. 45]

Conform Regulamentului privind organizarea educației incluzive în instituțiile de învățămînt general (pentru perioada de pilotare), acordarea serviciilor psihopedagogice, psihologice și de consiliere în domeniul educației incluzive copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educaționale speciale este una din funcțiile îndeplinite de instituția de învățămînt general cu practici incluzive.

În accepțiunea regulamentului respectiv instituția de învățămînt general cu practici incluzive are următoarele atribuții: stabilirea, după caz, a serviciilor de sprijin și/sau a terapiilor specifice pentru copiii cu cerințe educaționale speciale.

Instituția de învățămînt general cu practici incluzive dezvoltă servicii de:

educație specializată a copiilor cu cerințe educaționale speciale;

asistență educațională (organizarea meditațiilor, suport în pregătirea temelor pentru acasă) și de abilitare/reabilitare, recuperare/compensare pentru elevii cu cerințe educaționale speciale, integrați/incluși în învățămîntul general;

evaluare psihopedagogică, diagnosticare, orientare școlară și vocațională/profesională;

informare și consiliere a cadrelor didactice;

informare și consiliere pentru părinți.

Elevii care au o dizabilitate fizică ce nu influențează învățarea studiază după programul obișnuit, conform curriculum-ului general, sînt evaluați, promovați și certificați în baza criteriilor generale. Aceștia necesită suport în funcție de gravitatea dizabilității: asistent personal, modificarea/adaptarea căilor de acces în instituția de învățămînt, a mobilierului școlar, a spațiilor de uz comun, alte adaptări/modificări ale designului instituțional.

Elevii care au dificultăți de învățare sînt integrați/incluși în ciclul primar cu sprijin specific, în funcție de particularitățile de dezvoltare și necesitățile constatate în rezultatul evaluării complexe și multidisciplinare. În ciclul secundar, acești elevi beneficiază de sprijin de recuperare educațională, stabilit în raport cu rezultatele evaluării competențelor individuale. Sprijinul pedagogic se va face prin diferențiere internă la clasă, asistența cadrului didactic de sprijin, utilizarea materialului didactic adaptat etc. Elevii care au dificultăți de învățare sînt evaluați, promovați și certificați în funcție de rezultatele individuale înregistrate.

Incluziunea școlară a elevilor care au probleme de învățare se face în dependență de gravitatea dizabilității. Incluziunea va necesita sprijin educațional acordat prin diverse tipuri de servicii: recuperare educațională, cadru didactic de sprijin, consiliere, reabilitare etc. Evaluarea, promovarea și certificarea elevilor cu probleme de învățare se va realiza în dependență de rezultatele individuale ale acestora.

Instituția de învățămînt general cu practici incluzive realizează, suplimentar la procesul educațional propriu-zis, în colaborare cu serviciile comunitare sau cu alți parteneri locali, diferite activități/servicii de sprijin: programe de abilitare, reabilitare, compensare, recuperare, terapie etc., care au ca finalitate reabilitarea și integrarea școlara și socială a elevilor cu cerințe educaționale speciale.

Activitățile/serviciile de sprijin sînt stabilite de către comisia multidisciplinară intrașcolară, în rezultatul evaluării competențelor transversale, în baza recomandărilor Serviciului raional/municipal de asistență psihopedagogică, și sînt incluse în planul educațional individualizat, fiind parte integrantă a procesului educațional.

Procesul de stabilire a activităților de sprijin se constituie din următoarele etape:

Analizarea evaluării și a expertizei (expertizelor) externe, dacă acestea au avut loc;

Elaborarea planului educațional individualizat în care sînt formulate obiectivele educaționale;

Determinarea demersurilor concrete de diferențiere/individualizare în clasă;

Stabilirea și repartizarea pe responsabili a acțiunilor de sprijin concrete;

Evaluarea, monitorizarea realizării acțiunilor de sprijin, re-definirea obiectivelor, re-planificarea activităților. [apud 27, 89]

În cazul în care se stabilește că dificultățile/problemele de învățare ale elevului cu cerințe educaționale speciale nu pot fi depășite prin intervențiile învățătorului/profesorul la clasă, va fi acordat suportul corespunzător prin cadru didactic de sprijin.

Activitățile de sprijin se planifică și se realizează, cu un grad înalt de flexibilitate, în formele: asistență la clasă, lucru în grupuri mici, ședințe de lucru individual etc.

În scopul realizării acțiunilor de sprijin, pot fi implicați și colegii elevilor cu cerințe educaționale speciale, fără a-i particulariza în mod accentuat pe aceștia din urmă și fără a evidenția în mod special acordarea sprijinului/ajutorului.

Informația privind acțiunile de sprijin va fi inclusă în dosarul elevului, astfel încît acestea să poată fi continuate, după necesitate, la un alt nivel de învățămînt.

Elevii cu cerințe educaționale speciale, încadrați în programele desfășurate după orele la clasă, beneficiază de masa de prînz.

În cazul școlarizării copiilor cu dizabilități motorii, instituția de învățămînt general cu practici incluzive organizează transportarea gratuită a acestora de la domiciliu pînă la unitatea de învățămînt și retur.

După caz, pe durata transportării, elevii cu cerințe educaționale speciale sînt însoțiți și supravegheați de un cadru didactic de sprijin sau un asistent personal. Elevii vor fi instruiți, în prealabil, referitor la regulile de securitate în transport.

Unitatea de transport utilizată pentru transportarea elevilor cu dizabilități motorii, dotată cu echipamente corespunzătoare, va fi achiziționată și întreținută de autoritatea publică locală în circumscripția căreia este amplasată instituția de învățămînt general cu practici incluzive.

Putem concluziona astfel că, un sistem educațional modern și funcțional trebuie să dezvolte servicii educaționale diverse care să facă față tuturor provocărilor copiilor care îl frecventează. Aceste servicii trebuie să fie flexibile, corelate și furnizate de personal didactic cu o înaltă calificare profesională.

Conceptul de sprijin este central în înțelegerea educației incluzive. Sprijin pentru copii, pentru profesori, pentru managerii școlari și pentru procesul de predare-învățare. O școală care se dezvoltă incluziv este o școală care lucrează în echipă. Practic, construcția educației incluzive nu poate fi decât o responsabilitate împărtășită de întreaga școală.

Rolul profesorului obișnuit este potențat și valorizat. Primele servicii de sprijin pot fi realizate cu ajutorul său.

Fiecare instituție educațională trebuie să fie orientată spre educația incluzivă, trebuie să valorifice diferențele existente în avantajul tuturor copiilor, să recunoască variatele necesități ale elevilor și să caute soluții pentru fiecare dintre ele, ținînd cont de stilurile și de ritmurile diferite de învățare.

Rezultatele studiului politicilor educaționale în domeniul educației incluzive întemeiază ideea conform căreia un sistem educațional modern și funcțional trebuie să dezvolte servicii educaționale diverse care să facă față tuturor provocărilor copiilor care îl frecventează. Aceste servicii trebuie să fie flexibile, corelate și furnizate de personal didactic cu o înaltă calificare profesională. Conceptul de sprijin devine central în înțelegerea educației incluzive.