Dezvoltarea Rezistentei Inciclul Gimnazial

=== 40719997ce783b2d93944ee265c4eecd1046f20a_513922_1 ===

Capitolul III

ORGANIZAREA ȘI DESFǍȘURAREA CERCETĂRII

Experimentul pedagogic presupune crearea unei situații noi, prin introducerea unei modificări în desfășurarea acțiunii educaționale cu scopul verificării ipotezei de lucru care a declanșat aceste inovații( N. Alexe, 1975).

În acest scop am format două grupe de câte 20 de elevi de aceeași vârstă ( 13-14 ani) aflați în clasa a-VII-a de studiu.

Grupa experiment și cea martor s-au format cu elevi de la Școala Gimnazială Nr. 40 ,,Iulia Hașdeu” din Județul Galați, respectiv clasa a-VII-a A și B.

3.1. Subiecții și organizarea cercetării

Cercetarea s-a desfașurat în cadrul orelor de educație fizică de la Școala Gimnazială Nr. 40 ,,Iulia Hașdeu”, anul școlar 2016-2017. Această școală deține baze materiale bune, suficiente pentru desfășurarea unei activități didactice în condiții optime. Cercetarea s-a făcutcu două clase de elevi, și anume aVII-a A formată din 20 de elevi, dintre care 10 baieți și 10 fete, reprezentând clasa experiment și aVII-a B formată din 20 elevi dintre care 10 baieți și 10 fete, reprezentând clasa martor.

Niciunul dintre elevi nu a practicat sport de performanță, doar cochetând perioade scurte de timp cu anumite sporturi, însă niciunul nu a practicat atletismul, așadar avem de-a face cu elevi care nu au o pregătire specifică, diferența făcând-o bineînțeles calitățile motrice cu care au fost, mai mult sau mai puțin înzestrați.

Experimentul s-a desfășurat începând cu data de joi, 23 octombrie 2016 și încheind pe data de 28mai 2017, pe perioada a cinci săptămâni câte o oră pe săptamână, în fiecare joi la ora 10:00, deci în total 10 ore, fiecare oră de educație fizică având 50 deminute, în care am introdus propriile mele metode pentru dezvoltarea rezistenței la acest nivel de vârstă, pentru a arăta căele pot contribui semnificativ în acest domeniu al educației fizice școlare.

Testele au fost eșalonate în trei etape: testarea inițială, testarea de control și testarea finală, plasate în săptămânile 5, 24 și 30 de școală. Prima etapă (23.10.2016), care constituie parametrul primar (constatativ) se bazează pe datele provenite din observația organizată și din compararea rezultatelor obținute la testarea inițială.

Pe baza observației sistematice și a testărilor am putut concluziona că activitatea deeducație fizică la elevii din ciclul gimnazial trebuie să se ferească de schematismatizarea rigidă, că uneori structura lecției suferă o serie de modificări fără ca acestea să aducă prejudicii realizării sarcinilor și scopului urmărit.

Promovarea unor forme elastice, variate care să aibă în vedere particularitățile colectivului sporesc eficiența activității. Am urmărit cu precădere modul de manifestare în cadrul lecțiilor, a elevilor, cum răspund la solicitări și care din mijloacele propuse înregistrează cea mai mare atașare din partea lor.

A treia etapă (28.05.2017) a constituit-o finalizarea cercetării noastre, în care au fost prelucrate și interpretate datele statistice, au fost formulate concluziile și aprecierea metodei elaborate.

Pentru formularea concluziilor finale, care să probeze ipoteza anunțată a cercetării, am utilizat rezultatele obținute din prima și ultima etapă.

Rezultatele înregistrate în cea de a doua etapă, le-am folosit doar în scop orientativ pentru celelalte două etape, inițiale și finale.

Cercetarea s-a desfășurat pe terenul școlii, organizat pe un teren cu dimensiunile de 25 m și 45 m, cu pistă de alergare în jurul terenului de 350 de metri. În anotimpul rece, orele s-au desfășurat în sala de sport a școlii, dotată cu tot materialul didactic necesar. Aici am efectuat pregătirea specifică, exercițiile și toate testările pentru a realiza ceea ce mi-am propus: dezvoltarea indicilor de rezistență la clasa a-VII-a.

3.2 Metodele și tehnicile de cercetare utilizate

Ca metode și tehnici specifice, necesare cercetării, le-am ales pe cele care m-au ajutat în elaborarea acestuistudiu, atât la partea teoretică cât și la cea practică:

«metoda studiului bibliografic care mi-a permis cercetarea în prealabil a literaturii de specialitate existente pentru o prezentare amplă și corectă a conceptelor care m-au condus la conturarea fundamentului teoretic științific și metodologic al lucrării. Metoda aceasta m-a ajutat și la organizarea și stabilirea planului de cercetare și de desfășurare a sarcinilor și la atingerea obiectivelor propuse.

« metoda observației:în cercetarea pedagogică ca de altfel și în alte domenii, metoda

observației deține un rol esențial. Prin observare se înțelege constatarea lucrurilor și fenomenelor

așacum ni le oferă natura în mod obișnuit. Observarea științifică în cercetarea pedagogică înseamnă urmărirea atentă și sistematică a fenomenelor și faptelor fără intenția de ale modifica, cu scopul de a degaja relații cauzale referitoare la procesul instructiv – educativ, pe baza cărora se pot formula generalizări predicative.

Metoda observației poate fi clasificată astfel:

după modul de realizare:

-observație directă;

-observație indirectă.

orientarea în timp:

-observație transversală;

-observație longitudinală.

după locul de desfășurare:

-observație în teren;

-observație de laborator.

după modul de organizare:

-observație integrală;

-observație selectivă.

În cercetările realizate cu metoda observației operează câteva limite (de evidență, de timp). Aceste constrângeri sunt însă diminuate prin corelarea informațiilor obținute prin observații cu cele obișnuite prin alte metode ca și prin respectarea riguroasă a cerințelor de organizare a acțiunii.

« metodaconvorbirii: am folosit-opentru realizarea comunicării pe parcursul studiului, a orelor de educație fizică și sport, cu partea colaboratoare, pentru o informare corectă a cerințelor exercițiilor și a experimentului, la corectarea și eficientizarea derulării activităților propuse.

«metoda experimentală: constă în esență, introducerea sau suprimarea unuia sau mai multor factori bine delimitați într-o situație cunoscută în vederea rezultatelor acestei intervenții.

Astfel, în cadrul acestei metode există procedeul grupelor de control sau grupelor paralele. Procedeul antrenează în experiment două sau mai multe grupe de subiecți (clase diferite sau grupe din aceeași clasă) egale sau cât mai aproape sub toate aspectele, cu excepția unui factor care este supus unei modificări deliberate. Performanța fiecărei grupe este urmărită în condiții identice astfel încât diferențele de performanță să poată fi atribuite variabilei independente.

« metoda testelor:am folosit-o la concretizarea obiectivelor propuse de cercetare și la posibilitatea de obținere a unor rezultate care să mă conducă la o concluzionare a studiului.

Testele propuse le-am ales pentru a putea verifica ipoteza anunțată în introducerea lucrări. Am utilizat măsurători antropometrice precum talia și greutatea.

Celelalte teste au vizat direct verificarea utilității probelor alese din programul de pregătire anual: proba de 600 m plat și 1000 m plat băieți pentru rezistență. Am efectuat la grupa experimentală, o testare inițială pentru a verifica nivelul dezvoltării calității motrice: rezistența, pentru a putea stabili la sfârșitul experimentului, după testarea finală, progresul realizat de grupa aleasă, atât la băieți cât și la fete, pentru a putea confirma ipoteza de lucru.

Pentru prelucrarea datelor astfel obținute, am folosit metoda înregistrării, metoda reprezentării grafice și metoda statistico-matematice.

« metoda înregistrării datelor:am folosit-o pentru a aduna și ordona totalul de date adunate pe parcursul studiului, date organizate pe fișe individuale, pe grupe de fete și băieți și în funcție de etapele de defășurare ale studiului. La final, această ordonare mi-a facilitat folosirea lor pentru aplicarea celorlate metode care m-au condus la finalizarea cercetăriiși la alcătuirea raportului final.

« metoda reprezentării grafice se bazează pe un sistem de reguli care sunt stabilite pentru o mai bună vizualizare, reprezentare și conștientizare a datelor. De asemenea, toate cifrele și indicatorii sunt înfățișați mai sugestiv și mai clar, oferind posibilitatea comparării și a interpretării lor. Aanalizele finale, sunt la rândul lor reprezentate grafic pentru sesizarea clară a diferențelor și a formulării unor concluzii.

« metoda statistico – matematică: statistica reprezintă acel domeniu al matematicii aplicate, fundamentat pe teoria probabilităților și pe legea numerelor mari, care permit studiul diferitelor caracteristici ale fenomenelor de masă.

În raport cu variabila supusă atenției și cu metoda adaptată în investigarea ei, intervenția metodelor statistice în cercetarea pedagogică implică câteva momente importante:

– stabilirea eșantioanelor asupra cărora urmează să se efectueze investigația;

– elaborarea instrumentelor de măsură adecvate fenomenelor ce urmează a fi studiate;

– recoltarea metodică a informațiilor brute referitoare la colectivul de subiecți supus investigației, cuantificarea lor și ierarhizarea datelor numerice;

– reducerea mulțimii ordonate de date la un număr mic de rezultate sintetice prin prelucrarea datelor ordonate și construirea curbelor de distribuție;

– interpretarea rezultatelor obținute prin formularea unor ipoteze, verificarea lor, stabilirea unor concluzii cu valoare prognostică, descoperirea raporturilor dintre fenomene.

Prelucrarea statistică a informațiilor reduce și uneori elimină subiectivitatea cercetătorului, contribuind la sporirea obiectivității științifice.

Aceste metode permit obținerea unor indici obiectivi, verificarea și evaluarea parametrilor care alcătuiesc programele de pregătire, prelucrarea și prezentarea tuturor datelor și a materialului obținut care constă în cifre, indici și interpretări descriptive, mai mult sau mai puțin detaliate, în funcție de sarcinile urmărite.

Materialul este analizat în funcție de indicatori statistici specifici analizei sportive. S-a urmărit obținerea de rezultate comparative sau particularizate cu scopul verificării metodelor și mijloacelor consacrate sau a stabilirii de noi tehnici care să ajute la îmbunătățirea metodologiei și a obiectivelor programei de instruire, la modificări și ameliorări ale acestora, așa cum s-a arătat în argumentarea lucrării alese.

Am efectuat atât la grupa martor cât și la grupa experiment, o testare inițială pentru a verifica nivelul dezvoltării calității motrice – rezistență-pentru a putea stabili la sfârșitul experimentului, după testarea finală, progresul realizat de cele două grupe, atât la băieți cât și la fete, pentru a putea confirma ipoteza de lucru.

Probele de control atât la testarea inițială cât și la cea finală pentru stabilirea timpilor și progreselor atinse, au constat în alergarea de rezistență pe distanța de 1 000 m la băieți și 800 m fete pe teren plat cu start în bloc, din picioare, așa cum prevede și programa școlară pentru acest nivel școlar.

La grupa martor s-au efectuat exerciții pentru dezvoltarea acestei calități motrice conform programei școlare.

La grupa experiment (a VII-a A) am implementat propriul sistem de exerciții pentru dezvoltarea rezistenței ținând cont de particularitățile de sex și vârstă ale subiecților. Având la dispoziție zece ore de educație fizică și sport, am împărțit această perioadă în trei părți, fiecare conținând 3 ore, în total 9 ore, a zecea fiind destinată testării finale.

Exercițiile au fost efectuate independent la fete și băieți, cu start în bloc din picioare pe teren plat în jurul terenului de fotbal al școlii.

Așadar la grupa experiment (a-VII-aA), în prima etapă ce a cuprins trei ore, atât la băieți cât și la fete. Am folosit pentru dezvoltarea rezistenței alergarea cu intervale, difereța fiind facută de distanța de alergare, care a fost mai mare cu 100m la băieți decât la fete din cauza posibilităților pe sexe prezente în această etapă de dezvoltare.

Astfel în prima oră am folosit distanța de 2 x 400 m, a doua oră pe distanța de 3 x 400m iar în cea dea treia oră 4 x 400m, acestă distanță fiind prevăzută pentru fete.

La băieți am folosit următoarele distanțe: în prima oră 2 x 500m; 3 x 500m; 4 x 500m.

În a doua etapă am utilizat metoda alergării de durată, în care, pentru fete am folosit în prima oră, alergare – 10 minute; a doua oră alergare – 15 minute; a treia oră alergare – 20 minute, iar pentru băieți în prima oră alergare – 12 minute, a doua oră – 17 minute și în a treia oră alergare – 22 minute. Astfel, s-a încheiat a doua treime a experimentului, desfășurată în jurul terenului de fotbal al școlii.

În ultima etapă formată tot din trei ore am folosit metoda alergării în tempo variat, în care pentru fete în prima oră: 2 x 400m, 2(100 2/4 + 100 3/4 + 100 2/4 + 4/4), a doua oră: 3 x 400m, (100 2/4 + 100 3/4 + 100 2/4 + 100 4/4), a treia oră: 4 x 400m, 4(100 2/4 + 100 3/4 + 100 2/4 + 100 4/4 ).

Tot în această etapă dar pentrubăieți am folosit aceeași metodă diferența facând-o și de această dată distanța. Așadar avem următoarele:2 x 500m, 2(100 2/4 + 2 x 100 + 100 3/4 + 100 2/4 + 100 4/4), a doua oră : 3 x 500m, 3(100 2/4 + 100 x 2/4 + 100 3/4 + 100 2/4 + 100 4/4), a treia oră : 4 x 500m, 4(100 2/4 + 100 2/4 + 100 3/4 + 100 2/4 + 100 4/4 ).

Pauzele dintre repetări au fost stabilite la 3 minute pentru băieți și 4 minute pentru fete, fiind știut faptul că organismul feminin, cere o perioadă mai lungă de timp pentru refacerea organismului după efort întrucât sexul feminin are mai puțini hormoni de creștere regenerativi și de asemenea mai puțin testosteron, acesta fiind un hormon susținător de efort. Pauzele au avut un caracter activ, conținând mers liniștitor, scuturarea mâinilor și a picioarelor și cu o revenire din punct de vedere respirator.

De asemenea la fete și femei, deși pe distanțele de semifond cum ar fi 800 m, probă pe care eu am aplicat-o, conform programei, baza pregătirii o constituie aceleași principii și reguli ca la bărbați, înțelegând prin aceasta alcătuirea pregătirii în diferite cicluri, aplicarea mijloacelor și metodelor de bază ale antrenamentului, tactica alergării.

Dar lucrul cu sexul feminin presupune un plus de cunoștințe în legătură cu particularitățile lor, de care profesorii trebuie să țină seama. Astfel, fetele dispun de o forță musculară redusă, dar de o mai mare suplețe, parametrii activității sistemelor lor cardiovascular și respirator sunt ceva mai mici, pulsul mai ridicat, indicii consumului maxim de oxigen, ai capacității vitale și al volumului respirator mai reduși. De aceea profesorul trebuie să acorde mai multă atenție dezvoltării forței grupelor musculare de bază, îndeosebi ale spatelui, centurii abdominale și membrelor inferioare. Pentru dezvoltarea posibilităților aerobe, mai ales în primele etape ale perfecționării, este necesar ca elevele să fie deprinse să execute un lucru neîntrerupt de lungă durată în alergarea de 800 m. Intensitatea medie a efortului de antrenament pe seama creșterii volumului unui astfel de lucru poate fi ceva mai mică decât la băieți.

În ultima oră și anume a X-a am efectuat proba de control cu grupa experiment constatând în testarea finală unde am notat timpii scoși de fiecare elev în parte, la băieți pe distanța de 1000 m și la fete pe 800 m așa cum am făcut și la testarea inițială.

Acestea au fost, după cum am observat, exercițiile implementate de mine la grupa experiment între testarea inițială și cea finală ce a avut drept scop obținerea unor rezultate superioare la testarea finală față de cele obținute la grupa martor la aceeași testare și în aceleași condiții, diferența facând-o exercițiile efectuate pentru dezvoltarea acestei calități motrice.

În cele ce urmează prezetăm rezultatele probei de control (1000 m băieți / 800 m fete) la testarea inițială(T.I.) și la cea finală (T.F.) obținute atât de clasa martor cât și de cea experiment, urmând ca interpretarea rezultatelor să aibă loc în următorul capitol unde vom prezenta rezultatele complete ale cercetării.

Tabel 3.1

În tabelul de mai sus, Tabel 3.1, sunt prezentate rezultatele probei de control (1000 m băieți / 800 m fete) la testarea inițială (T.I.) și la cea finală (T.F.) obținute de clasa martor.

Tabel 3.2

În tabelul de mai sus, Tabel 3.2, sunt prezentate rezultatele probei de control (1000 m băieți / 800 m fete) la testarea inițială (T.I.) și la cea finală (T.F.) obținute de clasa experiment.

3.3 Indicatorii morfo-funcționali și motrici folosiți în experiment

Pentru a reliefa cât mai bine nivelul de pregătire al elevilor am efectuat o serie de teste și măsurători. S-au stabilit trei indicatori somatici și anume înălțimea în ortostatism cu ajutorul taliometrului, anvergura brațelor și greutatea corporală, prin cântărire.

Talia reprezintă staturaînortostatism și constituie principalul indicator al creșterii

somatice și așa cum este cunoscut acest indice este condiționat genetic. Înălțimea a fost măsurată cu taliometrul, în poziția stând, fără încălțăminte.

Greutatea este un indice perfectibil și poate influența într-o proporție considerabilă de factorii exogeni, printre care alimentația are un rol însemnat și ea este determinată de posibilitățile materiale ale familiei, la care se adaugă și factorii educativi. Greutatea corporală a fost măsurată cu cântarul medicinal.

În cele ce urmează voi prezenta tabelele (Tabel 3.3, Tabel 3.4, Tabel 3.5, Tabel 3.6) ce conțin toate aceste date, atât la clasa martor (a VII -a B) cât și la cea experiment (a VII -a A) pe sexe calculând și indicatorii statistici compuși din media aritmetică, abaterea standard și coeficientul de variabilitate.De asemenea, vom prezenta și graficele comparative referitoare la indicii somatici ai subiecților ce compun cele două clase.

Tabel 3.3

Tabelul anterior, Tabel 3.3, cuprinde datele cu privire la cei trei indicatori somatici: înălțime, greutate și anvergură pentru băieții din clasa a VII-a A, ce constituie grupa experiment. Pe baza indicatorilor am calculat indicatorii statistici: media aritmetică, abaterea standard și coeficentul de variabilitate.

Tabel3.4

Tabelul de mai sus, Tabel 3.4, cuprinde datele cu privire la cei trei indicatori somatici: înălțime, greutate și anvergură pentru fetele din clasa a VII-a A, ce constituie grupa experiment. Pe baza indicatorilor am calculat indicatorii statistici: media aritmetică, abaterea standard și coeficentul de variabilitate.

Grafic 3.1 Înălțime

În graficul comparativ de mai sus, Grafic 3.1 Înălțime, amfolosit datele obținute în tabelele de la paginile anterioare(Tabel 3.3, Tabel 3.4)respectiv indicatorul statistic Media artimetică avalorilor indicelui somatic – înălțime – ale subiecților ce compun cele două clase.

Grafic 3.2 Greutate

În graficul comparativ de mai sus, Grafic 3.2Greutate, amfolosit datele obținute în tabelele de la paginile anterioare(Tabel 3.3, Tabel 3.4, Tabel 3.5 și Tabel 3.6)respectiv indicatorul statistic Media artimetică a valorilor indicelui somatic – greutate – ale subiecților ce compun cele două clase.

Grafic 3.3 Anvergură

În graficul comparativ de mai sus, Grafic 3.3Anvergură, amfolosit datele obținute în tabelele de la paginile anterioare(Tabel 3.3, Tabel 3.4, Tabel 3.5 și Tabel 3.6)respectiv indicatorul statistic Media artimetică a valorilor indicelui somatic – anvergură – ale subiecților ce compun cele două clase.

3.4Indicatorii matematico-statistici cuprinși în cercetare

Am folosit în acest studiu,media aritmetică notată cucare reprezintă centrul de greutate al unui șir de date. Media aritmetică este principalul indicator al valorilor centrale de la care se pleacă în calcularea celorlalți coeficienți statistici și este egal cu suma valorilor variabilei x supra n, numărul de cazuri.

De asemenea, am folosit și coeficientul de variabilitate (aflarea omogenității). Pentru calcularea acestui coeficient a trebuit mai întâi să aflu valoarea abaterii standard, un alt indicator folosit de mine în această cercetare, care este notată cu „S” și având formula Sx = √∑d2x/n. În continuare se află valoarea coeficientului de variabilitate după formula Cvx = Sx/x(media aritmetică)*100.

dx – reprezintă diferența fiecărei valoare față de media aritmetică.

dx = Xi-X

Coeficientul de variabilitate este exprimat în procente și va fi interpretat astfel:

– 0% – 10% variabilitate mică rezultă omogenitate mare;

– 10% – 20% variabilitate medie, omogenitate medie;

– peste 20% lipsă de omogenitate.

IV. Rezultatele cercetării și interpretarea lor

4.1. Prelucrarea și interpretarea datelor culese

Am prezentat în continuare rezultatele finale ale cercetării efectuate cu mediile aritmetice la probele de control (800 m fete, 1000 m băieți) atât la grupa martor cât și la cea experiment la testarea inițială și la cea finală, în scopul de a vedea dacă cercetarea și-a atins obiectivul propus.

Tabel 4.1 Băieți

În tabelul de mai sus, Tabel 4.1 Băieți, am calculat în funcție de timpii obținuți la probele de control (timpi cuprinși în Tabelul 3.1 de la pagina 59 și Tabelul 3.2 de la pagina 60 din prezenta lucrare) atât la grupa martor cât și la cea experiment la testarea inițială și la cea finală: media aritmetică, abaterea standard și coeficientul de variabilitate, valori în baza cărora am întocmit Graficul nr. 4.1 Băieți.

Analizând, mediile aritmetice cu timpii obținuți la cele două probe (Tabel 4.1) a rezultatla băieți un coeficient de variabilitate de sub 10%, ceea ce înseamnă că avem de-a face cu o variabilitate scăzută, așadar omogenitate mare.

Tabel 4.2 Fete

În tabelul de mai sus, Tabel 4.2 Fete, am calculat în funcție de timpii obținuți la probele de control atât la grupa martor cât și la cea experiment la testarea inițială și la cea finală (timpi cuprinși în Tabelul 3.1 de la pagina 59 și Tabelul 3.2 de la pagina 60 din prezenta lucrare): media aritmetică, abaterea standard și coeficientul de variabilitate, valori în baza cărora am întocmit Graficul nr. 4.2 Fete.

La fete, clasa martor are coeficientul de variabilitate sub 10%, ceea ce înseamnă că avem variabilitate mică și omogenitate mare. La fete, clasa experiment avem, la fel ca la băieți, variabilitate mică și omogenitate mare, rezultatul fiind de asemenea într-un procent de sub 10%.

Grafic 4.1 Băieți

Conform graficului de mai sus, Grafic 4.1 Băieți, putem concluziona:

a) – Grupa martor = observăm reducerea timpilor la testarea finală față de cea inițială, respectiv de 4 secunde: timp final este de 4′17″ față de timpul inițial de 4′21″;

b) – Grupa experiment = observăm că rezultatele elevilor s-au îmbunătățit cu 9 secunde: timp final este de 4′09″ față de timpul inițial de 4′18″, grupa experimentală a realizat, prin exercițiile implementate de mine, un progres de 8 secunde față de grupa martor.

Grafic 4.2 Fete

Conform graficului de la pagina anterioară, Grafic 4.2 Fete, putem concluziona:

a)- Grupa martor= și-a îmbunătățit timpii la testarea finală cu 3 secunde,timp final este de 4′11″ față de timpul inițial de 4′14″ ;

b)- Grupa experiment= a realizat un progres de 9 secunde la testarea finală față de testarea inițială, timp final este de 4′07″ față de timpul inițial de 4′16″. A realizat, deci, un progres de 4 secunde față de grupa martor.

De asemenea,conform celor două grafice de mai sus (4.1 și 4.2) observăm că la grupa martor băieți, cea mai mare diferență la testarea finală e cu 7 secunde mai bună decât la testarea inițială, iar cea mai mică îmbunătățire la testarea finală față de cea inițială e de 2 secunde, pe când la grupa experiment băieți, situația e cu totul alta, cel mai mare salt de la testarea inițială la cea finală e de 13 secunde, iar cea mai mică e de 6 secunde, acest lucru demonstrează clar în ceea ce privește băieții că metodele de pregătire folosite sunt mai eficiente, obținându-se progrese evidente în ceea ce privește rezistența.

La fete observăm o situație similară, la grupa martor cea mai bună îmbunătățire a timpului inițial fiind de 4 secunde, iar cel mai slab este de 2 secunde. La grupa experiment cel mai important progres e de 10 secunde, iar cel mai slab e de 7 secunde, fapt ce demonstrează încă o dată progresul evident efectuat de clasa experimentală.

Un alt aspect, poate nu la fel de relevant îl reprezintă faptul că la băieții clasei martor cel mai bun timp la testarea finală este de 4 minute și 11 secunde, iar la clasa experiment de 4 minute și 2 secunde. Cel mai slab timp la testarea finală la clasa martor e de 4 minute și 26 secunde, iar la experiment de 4 minute și 19 secunde, lucru ce arată din nou progresele și de această dată mai mari ale clasei experiment.

La fete cel mai bun timp al clasei martor la testarea finală este de 3 minute și 56 secunde, respectiv o îmbunătățire a timpului cu 4 secunde față de testarea inițială, pe când la clasa experiment cel mai bun timp e de 3 minute 55 secunde, însă cu o îmbunătățire față de testarea inițială de 11 secunde, fapt care evident arată calitatea metodelor și mijloacelor folosite. Cel mai slab timp la testarea finală la clasa martor este de 4 minute și 31 de secunde pe când la clasa experiment e de 4 minute și 15 secunde.

Grafic 4.3 Diferență timpi obținuți

În graficul de mai sus,Grafic 4.3 Diferență timpi obținuți, grupa experiment are creșterea evident mai mare decât grupa martor atât la fete cât și la băieți, ceea ce demonstrează că experimentul și-a atins scopul și că am realizat ceea ce mi-am propus, demonstrând rolul experimentului în domeniul dezvoltării calității motrice „rezistență” în ciclul gimnazial de învățământ.

Concluzii și propuneri

Analiza teoretică și generalizarea datelor literaturii științifico metodice de specialitate, privind problema instruirii multilaterale a elevilor din ciclul gimnazial, demonstrează că, până în prezent, programele școlare conțin elemente generale și nu au o orientare bine determinată în vederea unei astfel de instruiri, cu foarte puține concretizări care să permită o evoluție progresivă a parametrilor morfofuncționali ai elevilor.

În cadrul experimentului pedagogic a fost elaborată programa specială de pregătire atletică polivalentă, care a fost aplicată clasei experiment, programă ce asigură cunoștințe, priceperi și deprinderi din cele mai semnificative probe sportive atletice, diferite ca tip de efort, tehnică și metodică de învățare și executarea lor cu indici crescuți ai calităților motrice.

Rezistența este o calitate motrică ce reprezintă capacitatea organismului de a face față oboselii, calitate care permite individului să efectueze anumite eforturi timp îndelungat. Factorul ce limitează posibilitățile de a continua efortul este oboseala. Factorii de care depinde, formele de manifestare și mijloacele de dezvoltare (educare) sunt cunoscute. Rezistența este o calitate motrică perfectibilă care se păstrează timp îndelungat. Pentru aceasta trebuie să se respecte câteva cerințe de bază: continuitatea – regulă de mare importanță care presupune planificarea pe semestru, an școlar a acțiunilor ce pot contribui la dezvoltarea rezistenței; creșterea continuă a duratei sau distanței și aprecierea continuă a progreselor; dezvoltarea alergării este indicat să se facă prin alergare de durată, prin alergare pe teren variat, nu este indicat în cadrul școlii (cu clasele), metoda antrenamentului pe intervale, deoarece în această metodă trebuie să se cunoască posibilitățile fiecărui elev în parte.

Principalul scop, pe care l-am avut în această cercetare, a fost acela de a dezvolta (educa) rezistența prin metode și mijloace specifice atletismului cu elevii de clasa a VII-a.

Astfel, am arătat faptul că această calitate motrică este perfectibilă la elevii din gimnaziu și chiar este de dorit a se proceda în acest fel pentru a elimina tentativele de reținere, susținere sau de refuz din partea elevilor. Mijloacele alese de mine, respectiv alergarea cu intervale, alergarea de durată și alergarea în tempo variat sunt eficiente, iar rezultatele obținute după experimentul efectuat au fost satisfăcătoare.Prin folosirea celor trei mijloace am constatat că adaptarea organismului la efortul specific de rezistență se realizează prin oricare dintre acestea cu indici de superioritate; la alergarea în tempo uniform, cu tempouri de 50-75% folosite în cadrul metodei cu intervale.

Datele investigației experimentale efectuate pot constitui puncte de plecare în elaborarea unei concepții unitare privind planificarea dezvoltării calităților motrice în clasele gimnaziale.

Mijloacele specifice atletismului destinate dezvoltării (educării) rezistenței au fost selecționate, cuantificate și apoi aplicate în conformitate cu particularitățile de sex, vârstă și nivelul de pregătire al elevilor.

Probele de control, au arătat faptul că sunt bune pentru că:

– măsurătorile somatice au arătat nivelul de dezvoltare al elevilor din clasa martor (VII-a B) și al celor din clasa experiment (VII-a A). Astfel am observat că media aritmetică a înălțimii, greutății și a anvergurii sunt aproximativ egale, ceea ce înseamnă că am avut parte de două grupe omogene de elevi, cu posibilități fizice aproximativ egale, de asemenea și posibilitățile de dezvoltare a rezistenței, erau cam la același nivel. Coeficientul de variabilitate (Cv.) ne indică date despre omogenitate și variabilitate, acestea fiind calculate, a rezultat că acestea se află la toate măsurătorile somatice în intervalul 0% – 10%, ceea ce înseamnă că avem de-a face cu o variabilitate mică de aici rezultând omogenitate mare.

– probele fizice au demonstrat că rezistența s-a putut dezvolta și cu ajutorul mijloacelor specifice atletismului prin alergarea cu intervale, alergare de lungă durată și alergare în tempo variat, acest lucru a fost evidențiat și de rezultatele la probele de control date ( 1 000 m băieți și 800 m fete).

Rezultatele obținute de către elevii clasei experiment la probele de control au demonstrat că media aritmetică a timpilor obținuți a fost mai bună decât cele ale clasei martor. Ipotezele au fost verificate pentru că indicii de dezvoltare ai rezistenței au fost în creștere față de nivelul inițial precum și faptul că rezultatele elevilor clasei experiment au fost mai bune decât la nivelul inițial. Sarcinile lucrării au fost îndeplinite și astfel lucrarea a putut fi concepută în forma prezentată.

Din cele observate, precum și din discuțiile cu domna profesoară, care predă la cele două clase, se poate trage o concluzie care poate deveni recomandare, și anume aceea că este foarte bună intenția de a dezvolta (educa) calitatea motrică – rezistența, prin mijloacele spercifice atletismului și ea poate deveni o constantă pentru faptul că s-ar evita situațiile de reținere sau de refuz ale elevilor (mai ales ale elevelor).

La alegerea metodelor și a mijloacelor, în acest caz, trebuie să se țină seamă de nivelul de dezvoltare fizică și motrică, de particularitățile de vârstă și de sex ale elevilor.

Intensitatea, volumul de lucru, durata exercițiului și durata pauzelor trebuie să obțină un echilibru perfect astfel încât să nu se creeze situații dificile. În timpul pauzelor, care trebuie să fie active se pot efectua inspirații profunde și expirații forțate, mers cu relaxarea membrelor inferioare și superioare etc.

Pentru rezistența generală se pune accent pe volum. Pentru educația fizică școlară, cum este cazul nostru această situație este binevenită, pentru că în această situație se dezvoltă, cu rezultate foarte bune, rezistența.

Bibliografie

Achim V. Particularitățile biologice ale vârstei de creștere și dezvoltare. Consfătuirea metodico științifică, Cluj Napoca,1976.

Alexe N. Sinteze și necesități privind structura și metodica lecției de educație fizică, Revista EFS nr. 1/1971.

Alexe, Nicolae. Antrenamentul Sportiv Modern, Ed.Editis, București, 1993.

Badiu Toma, Mereuță Claudiu – Teoria și metodica educației fizice și sportului – Culegere de teste, Editura Evrika, Brăila, 1998.

Badiu Toma, Mereuță Claudiu, Talaghir Laurențiu Gabriel -Metodica educației fizice a tinerei generații, Editura Mongabit, Galați, 2000.

Bompa, T.O., Teoria și metodologia antrenamentului sportiv – Periodizarea, Ed. Ex Ponto, Buc. – 2002.

Cârstea Gheorghe -Particularități ale școlarilor și implicațiile acestora în educația fizică și sportivă, M.Î., A.N.E.F.S., București, 1993.

Demeter, A. Bazele fiziologice și biochimice ale calităților motrice, Ed. Sport-Turism, București, 1981.

Dragnea A. și colab., Educație fizică și sport – Teorie și didactică, Ed. Fest, București, 2006.

Farfel V.S. Fiziologia sportului, Ed. Partizan, Belgrad, 1972.

Harre, D.&Colaboratorii, Teoria antrenamentului sportiv, Ed. Stadion, București, 1973.

Mereuță Claudiu, Sava Lucica -Atletism. Caiet de lucrări practice, Editura Academica, Galați, 2004.

MereuțăClaudiu -Educația fizică școlară – abordări metodice, Editura VALINEX, Chișinău, 2008.

Mereuță Claudiu – Atletism. Școala alergării, Editura VALINEX, Chișinău, 2008.

Mitrea, Gh. Mogoș Alex. Metodica predării educației fizice, Ed. Stadion, București, 1972.

Mitrea, Gh., Mogoș Alex. Dezvoltarea calităților motrice în activitatea de educație fizică și sport școlar, Ed.Sport-Turism,București,1977.

Ozolin, N.G., Metodica antrenamentului sportiv, Ed. Stadion, București, 1972.

Pop, Nicolae. Atletism – pregătirea atletică polivalentă a elevilor din ciclul gimnazial, Ed. Fundației Universitare ,,Dunărea de Jos”, Galați, 2005.

Pop, Nicolae.Teoria și metodica atletismului, Ed. Fundației Universitare ,,Dunărea de Jos”, Galați,2002.

Săvescu Iulian, Educație fizică și sportivă școlară, Ed. Aius, Craiova – 2007.