Dezvoltarea Proceselor Cognitive la Preșcolari Prin Intermediul Jocului Didactic Matematic

INTRODUCERE

Ca primă etapă a sistemului de învățământ, grădinița de copii are o importanță covârșitoare în formarea personalității tinerei generații deoarece vârsta copiilor de care se ocupă este cea a maximei plasticități și receptivități, a deschiderii spre lume, a curiozității nemărginite, a motivației maxime de a cunoaște tot ce există în jur.

Cu toate progresele făcute de știință, cunoașterea copilului nu a fost epuizată. Cunoaștem îndeajuns copilul și copilăria? Fiecare copil este unic în felul său, este o personalitate în devenire. Să-l cunoaștem îndeaproape, să-l călăuzim pe treptele evoluției, să-i modelăm personalitatea reprezintă competențele prioritare ale oricărui educator. Așadar copilul trebuie cunoscut pentru a dirija cu cât mai multe șanse de succes dezvoltarea personalității lui. Pe temelia la care contribuim noi, educatorii alături de părinți se va clădi viitoarea personalitate, omul de mâine. Înconjurându-l cu afectivitate și ghidându-l cu dragoste treptat de la lumea imaginară la realitatea vieții, copilul este trasmis în mediul social reușind să facă față cu succes greutăților și obstacolelor de mai târziu. Părinții și dascălii trebuie să fie modele de personalitate pentru copii, spiritualitatea unora hrănindu-se din spiritualitatea celorlalți.

M-am oprit asupra acestei teme deoarece am avut posibilitatea să observ evoluția copiilor de la grădiniță până la primele clase ale școlii primare și mă bucur că sub îndrumarea mea au crescut și și-au dezvoltat personalitatea. Fiind aproape de sufletul lor, îmi este ușor să le înțeleg nedumeririle specifice vârstei și nu numai să le răspund întrebărilor pline de inocență, ci și să-i stimulez să pună întrebări din ce în ce mai inteligente. În orice profesie ar lucra, omul societății moderne are nevoie de pregătire de specialitate care, în condițiile actuale se cere a fi cât mai temeinică și mai cuprinzătoare. Cunoașterea îndeaproape a copilului de către educator este premisa creșterii calității instructiv-educative; pentru aceasta am căutat să studiez lucrări recente, articole apărute în literatura de specialitate care tratează personalitatea preșcolarilor.

Jocul este activitatea fundamentală a copilului; jucându-se, el realizează deprinderea de a munci cu plăcere, de a nu privi munca drept o povară, impusă din afară.

Prin joc, copilul acționează cu obiecte reale sau cu imaginile acestora, transpunând în joc anumite roluri și situații întâlnite în mediul familial, precum și cel înconjurător. Astfel, el se apropie de realitatea socială, pentru că orice activitate, pentru copil este joc, iar orice joc este o metodă educativă.

Cunoscând rolul pe care îl ocupă jocul în viața copilului, este de înțeles eficiența folosirii lui în procesul instructiv-educativ. Este impetuos necesar să-i antrenăm în joc pe toți copiii, având în vedere atenția, mai ales pe aceia ce se lasă greu antrenați în activități,?întrucât jocul activează, deopotrivă, atât funcțiile psihice, cât și pe cele biologice. Deși aceasta se poate realiza prin diverse căi, jocul didactic este calea cea mai accesibilă și plăcută de copil.

In partea a treia s-a efectuat o cercetare privitoare la formarea si dezvoltarea abilitatilor cognitive la prescolari prin intermediul jocului matematic. Obiectul general al acestei cercetari a fost atitudinea cadrelor didactice fata de utilizarea activitatilor de cunoastere a mediului, imbinate cu activitatile matematice in cadrul procesului instructiv – educativ.

Cercetarea a vizat prescolarii de la Gradinita cu program prelungit nr. 29 Bacau, fiind in total 25 de prescolari, dintre care 13 baieti si 12 fete.

In cadrul cercetarii au fost aplicate ca si metode Observatia, experimentul logic, metoda testelor, analiza produselor activitatii, convorbirea si metoda biografica.

Au fost aplicate diverse jocuri, ca de exemplu ,, Surprizele toamnei,, , ,, Iarna,, , ,, In padurea cu alune,, , ,,Cifre fermecate ,, , Al catalea iepuras a fost prins? ,, , Flori – fructe – legume,, , ,, Casuta din padure,,

Omul este ființa care simte cel mai imperios nevoia jocului, a distracției și, de fapt, se joacă toată viața. La copii însă, jocurile au o importanță cu mult mai mare decât aceea a petrecerii în mod plăcut și atractiv a timpului liber, ele având în principal o funcție formativ-educativă.

Prin joc copilul învață cu plăcere, devine mai interesat față de activitatea ce se desfășoară, cei timizi devin cu timpul mai volubili, mai activi, mai curajoși și capătă mai multă încredere în capacitățile lor, mai multă siguranță și rapiditate în răspunsuri.

Pentru o cât mai mare eficiență și cât mai mare aplicabilitate a jocului didactic, acesta poate fi folosit fie ca activitate organizată, fie ca moment al unei lecții. Astfel s-a folosit jocul didactic în consolidarea cunoștințelor de matematică. S-au respectat pentru reușita jocului, anumite cerințe metodice specifice jocului didactic.

Succesul obținut în folosirea jocurilor didactice în cadrul procesului instructiv-educativ m-a determinat să-mi folosesc experiența și măiestria didactică în activitatea de cercetare pentru elaborarea lucrării care are această temă.

CAPITOLUL 1

Particularități ale dezvoltării cognitive la copilul preșcolar b#%l!^+a?

Caracteristici generale ale perioadei presșolarității

Preșcolaritatea este un moment din viață în care se formeaza o mare parte dintre structurile personalității.

Nici o perioadă a dezvoltării psihice umane nu are caracteristici atât de importante pentru formarea ,,viitorului om,, ca perioada preșcolară. Expresia celor 7 ani de acasă, pe care o persoana îi are sau nu reprezinta reflecția constituirii bazelor activităților psihice și conturarea trăsăturilor de personalitate care își vor pune amprenta pe comportamente viitoare.

Copilul la aceasta vârstă traversează etapele cunoașterii, prin lărgirea spațiului său, a contactului cu mediul social și cultural din care iși va lua modele de viață, ce determină o integrare tot mai activă la condiția umană. (T, 1999)

Există unele diferențieri în dezvoltarea psihică și mai cu seamă în modul in care copilul relaționează și se adaptează la condițiile de mediu. Există din acest punct de vedere diferențe între copiii care frecventează colectivitatea (grădinița) și cei care rămân în familie până în clasa I.

Grădinița este percepută de copii ca un loc unde se produc stimulări continue a activității psihice a copilului, dezvoltandu-i acestetuia capacități de adaptare și scoțându-l pe acesta din perimetrul său limitat.

În colectivitate, copilul este nevoit să se adapteze la diferite cerințe, să iși depășească posibilitățile sale limitate, să renunțe la unele dorințe de moment pentru a desfășura acțiuni care pot să nu ii fie pe deplin satisfacătoare, să asimileze comportamente bazate pe norme sociale riguroase cu efect nemijlocit pentru socializarea copilului. (Joffrey, 1998)

Acum copilul înțelege că realitatea externă nu se reduce la propriile trăiri, că ce se poate raporta mai bine la acesta dacă o cunoaște și dacă ține seama de ea în acțiunile pe care le desfășoară.

Motricitatea-bază a dezvoltării psihice a copilului

Una din nevoile prinipale pe care le are copilul la această vârstă este nevoia de mișcare. Avem în vedere nu atât mișcarea efectivă sau deplasările în spațiu, ci mișcarea introdusă în actul motor și subordonată acestuia, mișcare considerată ca element constitutiv al acțiunilor ce implica obiecte. Pe prim plan trece încărcătura psihologică a mișcării, raportarea la obiecte, imagini intenții, posibilitățile de realizare. Copilul la varsta preșcolară, mai mult decât antepreșcolarul, găsește plăcere în a întreprinde tot felul de acțiuni: el imită ceea ce fac adulții, își însoțește și subliniază cuvintele prin mimică și pantomimică, deci prin mișcările diferitelor segmente ale feței sau corpului.

Pe măsură ce se apropie de 6 ani copilul se pregătește pentru a intra la școală, grația se estompează în favoarea forței.

Trecerea de la bruschețea, la grația și apoi la forța mișcărilor reprezintă o tendință generală a evoluției motricității. Aceste caracteristici se manifestă însă diferențiat în funcție de tipul conduitei, de gradul lor de consolidare. În unele activități mișcările sunt imprevizibile, libere, spontane, ordinea executării lor neavând o prea mare importanță, în altele însă, ele capătă un anumit grad de automatism, ordinea lor fiind prestabilită. În acest caz mișcările se transformă în deprinderi.

Nevoia de acțiune finalizată prin executarea diferitelor mișcări, stă la baza dezvoltării psihice a copilului. Un copil care acționează cu obiect iși poate realiza o imagine adecvată despre acesta, decât altul care doar priveste acel lucru de la distanță.

Motricitatea și acțiunea cu obiectele contribuie nu doar la îmbogățirea și diversificarea planului cognitiv al copilului, ci și la închegarea personalității sale. Pe măsura elaborării și consolidării diferitelor tipuri de conduite motorii independente, preșcolarul se detașează tot mai tare de mediul înconjurător, se individualizează.” (Golu Pantelimon, 1994)

Dezvoltarea proceselor psihice senzoriale la preșcolari

La vârsta preșcolară asistăm la o mare modificare a spațiului în care se ,,invarte,, copilul. Interiorul locuinței este completat cu exteriorul ei. Nevoile de cunoaștere, de investigare sunt extrem de importante. Copilul vrea să cunoască, să știe cât mai multe lucruri, curiozitatea lui este vie și continuă. Pentru satisfacerea nevoii de cunoaștere, copilul trebuie să fie instrumentat din punct de vedere psihic, adică să dispună de procese, funcții, însușiri și aptitudini psihice care să-i permită a lua în “stăpânire” noile obiecte și fenomene.

Legătura informațională cea mai simplă a unei persoane cu realitatea este realizată prin intermediul senzațiilor.

Senzațiile sunt ,,procese psihice elementare prin care se semnalizează, separat în forma imaginilor simple și primare însușirile concrete ale obiectelor și fenomenelor, în condițiile acțiunii directe a stimulilor asupra organelor de simț (analizatorii).’’ (

“Integrate în ansamblul tuturor celorlalte procese și structuri psihice senzațiile îndeplinesc multiple funcțiuni: realizează legături informaționale simple, ce se pot integra în structura unor aptitudini complexe, sunt componente ale câmpului de cunoștință, contribuind la efectul conștientizării lumii și a propriei ființe.”( Ibidem, p. 36)

La om nu întâlnim senzații în stare pură decât în primele zile ale vieții. El nu reflectă însușirile izolate ale obiectelor și fenomenelor, ci obiecte în multitudinea și unitatea însușirilor lor, senzațiile fiind subordonate și integrate percepțiilor.

La preșcolar procesele senzorio-perceptive, legate de cele motorii și acționate suportă o serie de transformări.

Tactul devine un simț de control și susținere al văzului și al auzului. Aceasta face ca întregul plan perceptiv să fie subordonat acțiunilor de decodificare a semnificațiilor ce se conștientizează tot mai mult. Percepția devine observație perceptivă și este implicată în toate formele de învățare.

Senzațiile și percepțiile joacă un rol extrem de important pentru planul mintii și al acțiunii desfășurării în mediul socio-cultural.

Copilul este atent la fiecare membru al familiei, la identitatea si comportamentul fiecaruia, precum și la condițiile de viață în activitățile și profesiunilor umane. Încep să se consolideze generalizări cantitative, logica relațiilor; mărimea (lung, lat, înalt), cantitatea (mult, puțin, foarte puțin, deloc), spațiile (lângă, pe, sub, aproape, departe, parte-întreg / puțin, nimic, tot, mai mult, mai puțin, sfert, jumătate, încă unul), succesiunea și simultaneitatea (acum, după aceea, întâi, după, deodată), comparația (la fel, tot atât, etc.)

Percepția se organizează și devine operativă în spațiu și timp.l!^+a?

Prin dezvoltarea gândirii și limbajului, percepțiile sunt stimulate și ajutate să se restructureze, să devină tot mai complete și tot mai personale.

Ca urmare a dezvoltării limbajului, experiența intuitivă nu numai că fixează mai bine ci totodată prin intermediul cuvântului ea poate fi actualizată la nivelul reprezentărilor, dând posibilitatea copilului să evoce obiecte și situații în absența acestora.

“Reprezentarea este un proces cognitiv-senzorial de semnalizare în forma unui imagini unitare, dar schematice, a însușirilor concrete și caracteristice ale obiectelor și fenomenelor, în absența acțiunii directe a acestora asupra analizatorilor.“(Popescu Neveanu P. Z. M., 1996)

La vârsta preșcolară reprezentarea au un caracter intuitiv și situativ, fiind încărcate de însușirile concrete ale obiectelor și fenomenelor.

Caracterul lor schematic și generalizat se prefigurează pe la sfârșitul perioadei preșcolare. Rolul lor în psihicul copilului este extrem de important. Ele măresc coerența vieții psihice, dând posibilitatea copilului, pe de o parte să poată cunoaște obiectele și în absența lor, pe de altă parte, să-și reactualizeze experiența trecută și s-o integreze în cea prezentă sau chiar în cea viitoare.” (Golu P. Z. M., 2005)

1.2.Dezvoltarea cognitivă b#%l!^+a?

Intelectul reprezinta un sistem de relații, activități și procese psihice superioare (gândire, limbaj, memorie, imaginație, atenție), un sistem ce depășește experiența senzorială, uzitând de proprietăți specifice creierului uman și realizându-se numai prin modelaj cultural și integrare socioculturală. Intelectul copilului, deși insuficient format, înregistrează în perioada preșcolarității o serie de transformari importante.

#%l!^+a?

Gândirea

Gândirea copilului la varsta prescolara este strans legată de reprezentări și limbajul acestuia, dezvoltându-se în cadrul situațiilor de viață, sub influența investigației practice asupra fenomenelor din jur, prin intermediul operațiilor de analiză, sinteză, comparație, abstractizare, generalizare.

“Ieșind din faza simbolică, după vârsta de 3 ani, inteligența parcurge o etapă de inventivitate ce pregătește gândirea operativă complexă.’’ (Verza E., 2000)

Gândirea copilului preșcolar se caracterizează printr-o nevoie absolută de cunoaștere, datorită curiozității.

Întrebarea “de ce?” constituie un indiciu al acestei nevoi de cunoaștere și de sesizare a relațiilor manifestate de gândirea copilului preșcolar.

Gândirea copilului de vârstă preșcolară mică este elementară și simplistă. Ea are un caracter animist, considerând toate obiectele și fenomenele ca având suflet și viață.

Jean Piaget demonstrează că până la 4-5 ani, copilul are o gândire prologică și preoperatorie, urmată de o gândire concret-intuitivă, care se extinde pe perioada vârstei școlare mici.

Cea mai importantă trăsătură a gândirii, în perioada acestei vârste constă în dezvoltarea capacității de a sesiza diferite relații, cum ar fi relațiile cauzale, succesiunea și simultaneitatea.

Sesizarea existenței unor relații determină o structurare și o orientare nouă a atitudinii copilului. Astfel, copilul la varsta prescolara întreabă mereu “De ce?”. Marea întrebare a întrebării “De ce?” reprezintă momentul constituirii gândirii cauzale, când relația cauzală începe să devină un raport logic, ca dimensiune cosubstanțială a gândirii.

În jurul vârstei de 5 ani, se pun bazele unei logicii relatiilor. Copiii de vârstă preșcolară mijlocie și mare operează activ cu raporturi de mărime, de cantitate, de spațiu, de parte și întreg. Această logică a relațiilor se constituie pe baza experienței practice, ea fiind de fapt o logică practică.

Perioada vârstei preșcolare este perioada în care se formează capacitatea de exprimare prin judecata si ratiune, deși gândirea este orientată mai mult spre găsirea unor soluții practice de adaptare, și nu spre descoperirea teoriei.

Memoria

Datorită dezvoltării vorbirii, la copilul preșcolar, memoria începe să evolueze, să devină o memorie care ?operează activ cu reprezentări complexe.

La vârsta de 3-4 ani predomină memoria involuntară bazată pe asociații și nu pe analiză.

În condițiile jocului, memoria este mai productivă și capătă un caracter voluntar la vârsta de 4-5 ani. În activitatea de joaca copilul trebuie să memoreze, să recunoască, să reproducă anumite sarcini. El începe să conștientizeze nevoia fixării și păstrării sarcinilor ce-i revin. Din acest motiv, la 5-6 ani, el caută să utilizeze unele procedee de reproducere.

Deși memoria preșcolarului este capabilă de asemenea performanțe, ea este difuză, are un caracter incoerent, nesistematizat si haotic. Amintirile copilului sunt fragmentate, izolate, neintegrate în unități logice, copilul memorează repede, dar uită tot la fel de repede.

Memoria are un rol important în fixarea conduitelor, copilul putând să redea comportamentul celor din jur.

#%l!^+a?

Atenția

Concentrarea atenției crește de la 5-7 minute la preșcolarul mic, la 12-14 minute la preșcolarul mijlociu și la 20-25 de minute la cel mare în situații obișnuite și chiar la 45-50 de minute în condățiile unui joc, în audiția sau vizionarea de de filme, teatru, etc.

În fața educatorilor sunt două probleme legate de atenția preșcolarilor: trezirea atenției involuntare, lucru relativ mai ușor de realizat și menținerea atenției voluntare pentru o perioadă mai îndelungată de timp asupra activității desfășurate.“Momentul apariției atenției voluntare, stabilite este semn că copilul este apt pentru școală.” (Golu M., 2011)

Limbajul b#%l!^+a?

Dezvoltarea limbajului este strans legată de dezvoltarea gândirii. În perioada preșcolară, limbajul copilului devine un instrument activ și deosebit de complex al relațiilor lui cu cei din jur și, în același timp, un instrument de organizare a vieții psihice.

La vârsta de 3 ani predomină limbajul ce este bazat pe propoziții simple, ajutate uneori de gesturi. Relatările verbale ale copilului sunt pline de exclamații, interjecții, repetiții, onomatopee. Treptat locul limbajului situativ este luat de limbajul contextual, fapt ce îi permite copilului ca în comunicare să se poată referi la o arie largă și complexă de evenimente trăite de anterior sau la cele proiectate în viitor. Ambele forme de vorbire (limbaj) situativă și contextuală, evoluează pe tot parcursul vieții copilului și a adultului.

Defectele de pronunțare din perioada vârstei de 3-4 ani există datorită lipsei de consolidare a mecanismelor care participă la actul vorbirii, precum și prin?dezvoltarea necorepunzătoare a capacității funcționale a analizatorului auditiv verbal în sensul că nu se face, cu claritate, discriminarea sunetelor și articulațiilor fonematice ale cuvântului.

Creativitatea și imaginația

Ceea ce creează preșcolarul dovedeste că viața lui interioară este bogată, că intențiile lui depășesc cu mult posibilitățile de care dispune.

Multitudinea creațiilor copiilor preșcolari se datorează nu puterii imaginației ci gîndirii care fiind insuficient formată nu-și impune “cenzura ca absolut necesară. Copilul imaginează și creează multe lucruri tocmai pentru că nu cunoaște suficient relațiile dintre obiect și fenomene.” (Golu P., Zlate M., Verza E., op. cit. p. 96)

Imaginația copilului preșcolar are o largă deschidere către fantastic. “Dacă la 3 ani fantasticul este considerat ca existent, la 5 ani fantasticul este acceptat ca o consecință de joc.” (Șchiopu U., 1967)

Imaginarul rămâne instrument al vieții intime, dar și instrument de intervenție în situații noi – sursă de rezerve, de ipoteze, aspirații, căutare, creație, copilul putând chiar sa își creeze o lume paralelă sau prieteni imaginari.

În activitatea creatoare a copilului participă nu numai imaginația ci și elemente de ideație, capacități de ideație, capacități de figurare, deprinderi și priceperi.

Aceste aspecte se pot observa cel mai bine în desenele copiilor, în activitățile de tip colaj sau cele artizanale.

La preșcolari surprinzătoare este și creativitatea verbală. Când un termen îi lipsește din vocabular, copilul poate sa inventeze cuvinte și ne surprinde prin originalitatea asocierilor, doar pentru a explica ce dorește să exprime.(De exemplu – Manifestă încercări de versiune (rimă) chiar dacă utilizează cuvinte fără sens, pentru a rima.

Copiii se imită unii pe alții, copiază desenul vecinului, apar creații originale, povești noi după ascultarea poveștilor de la adulți sau de la colegii de grupă.

Copilăria, afectivitatea și sensul evoluției personalității

Principalele trăsături ale personalității adultului sunt determinate nu numai de constituția genetică, ci și de experiențele trăite de acesta în primii săi ani de viață arată că “evenimentele copilăriei au o importanță capitală pentru dezvoltarea armonioasă ulterioară.’’(Golu P., 1994)

Dacă în general, experiențele sunt fericite, pozitive, încurajatoare atunci ele dau copilului încredere în viitor și în cei din jur; dacă sunt neplăcute, nefericite, inhibitive, atunci ele îl lasă să creadă că lumea e rea și neprimitoare.

După 5 ani, identificarea se lărgește, datorită contactelor sociale și culturale care vehiculează modele foarte diferite de oameni și valori cultural morale.

Adultul și relația cu acesta rămân pentru copil elementele esențiale ale dezvoltării afectivității sale. Prin faptul ca imită copilul preia de la adult o serie de stări afective precum și expresiile emoționale care le însoțesc.

Cele două medii diferite în care-și desfășoară cu preponderență viața copilul preșcolar – familia și grădinița – vor constitui un fel de axă a vieții de zi cu zi. Ele vor genera tipuri de emoții diferite. Un copil nu cere decât să i se respecte nevoile, nevoi care în perioada preșcolară sunt relativ simple.

După A. Bachus nevoile esențiale ale copilului sunt:

A. Nevoia de afectivitate: “Copilul are nevoie de toate acele mici dovezi de dragoste pe care i le putem aduce zilnic, are nevoie de atenția și înțelegerea adultului.

Copilul se simte iubit atunci când adultul îi oferă ceea ce are mai bun în el, când are timp pentru copil, când acordă tot interesul, îl consideră o ființă umană, îi înțelege dorințele și trebuințele, pe scurt atunci când îl simte aliat.”

( A. Bachus, 1998, p. 75)

“În sufletul unui copil există un rezervor afectiv care trebuie umplut cu iubire, cu atenție, cu tandrețe, dar cu o iubire necondiționată.”( Al. Popescu-Mihăiești, 2002, p. 12)

Dovezile cotidiene de dragoste ale adultului asigură copilul de sprijinul său de-a lungul acțiunilor de dezvoltare și afirmare a personalității, a responsabilităților sale, că este apreciat dincolo de cuvinte și gesturi decorative.

“Nesatisfăcându-i nevoia de afecțiune, adultul produce copilului “răni afective” cum le numește R. de Lassus. Ele au greutate hotărâtoare în formarea, evoluția și manifestarea personalității viitorului adult. b#%l!^+a?

Cea mai profundă dintre răni este, după psihologul belgian, absența dragostei necondiționate, acea dragoste oferită total, nedozată în raport cu ceea ce primim sau cu ceea ce face celălalt.”( Gabriel Albu, 2000, p. 21)

Dragostea necondiționată reprezintă fundamentul pe care se edifică o personalitate cu încredere în sine; integrând acest sentiment, copilul capătă simțământul importanței și valorii proprii. (Neveanu, 1996)b#%l!^+a?

B. Nevoia de înțelegere: “O altă nevoie esențială a copilului este nevoia de a i se oferi înțelegere, de a fi înțeles, nevoie care presupune ca adultul să-i acorde timp și atenție suficiente. Pe întreaga lor evoluție preșcolară, pentru copii este foarte important să fie luați în serios, să fie tratați cu toată atenția de către părinți și educatoare. Copilul dorește să facă plăcere părinților și educatoarei, să le fie de folos. La grădiniță copilul își iubește educatoarea și dorește să fie preferatul ei, să fie în centrul atenției, îi place ca educatoarea să se intereseze de el, să lucreze cât mai mult împreună.

Copilul nu dorește, însă, numai să se facă iubit, util, dar și să ne ocupăm foarte mult de el. Deoarece adultul are în general, obiceiul numai să sancționeze lucrurile negative, să critice, să respingă, să admonesteze copilul pentru orice greșeală se întâmplă ca atunci când el se joacă frumos, liniștit să nu primească toată atenția și tot intereseul de care are nevoie, împrejurare care îi poate da impresia că este abandonat.”( Ibidem)

Atunci când copiii au perceput că atât părinții, cât și educatoarea reacționează la trebuințele lor, că lucrurile sunt privite de către cei mari și din direcția lor, că sunt tratați cu seriozitate, copiii se simt înțeleși și acceptați.

C. Nevoia de respect este nevoia copilului de a fi tratat de către adult ca pe o persoană adevărată.

Ca și adulții, copiii dovedesc o mare sensibilitate. Ei sunt foarte sensibili la reproșuri, dar și la laude.

Evoluția copilului, ca și imaginea lui despre sine depinde de relațiile cu adulții, și de imaginea acestora despre el. Copilul își va aprecia propria persoană și în funcție de aprecierile celorlalți.( A. Bachus, 1998)

Respectul și aprecierea constante, autentice date de părinți și educatoare contribuie la formarea unei imagini pozitive despre sine. Lipsa de respect le rănește și le sporește neîncrederea.

Lipsa de respect manifestată în copilăria individului declanșează tulburări ale căror simptome tipice sunt: sentimentul deșertăciunii, vidul interior, egoismul, teama de subapreciere a altora.

“Calitatea proceselor de dezvoltare psihologică a copilului va fi dependentă de calitatea interacțiunilor și de calitatea ofertei venite din partea părinților, dar și din partea educatoarei și a mediului preșcolar.”( Mircea,T., 1999)

Adultul trebuie să îmbunătățească continuu calitatea relațiilor sale cu copilul, să-l ajute să câștige încrederea în sine, să-l aprecieze, să-l încurajeze în acțiunile sale constructive.

Stadiile de dezvoltare cognitiva

Ideea stadiilor presupune faptul că un anumit stadiu al comportamentului este organizat în jurul unei teme dominante sau al unui set coerent de caracteristici. Comportamentele dintr-un stadiu sunt calitativ diferite de comportamentele stadiilor dinainte sau cele ce urmează. Toți copiii parcurg aceleași stadii în mod obligatoriu, accesul într-un stadiu superior fiind imposibil fără a se trece prin stadiile initiale.

Strâns legată de ideea stadiilor este ideea perioadelor critice/ sensibile/ optime pentru un anumit tip de dezvoltare, în fapt momente cruciale în viața unei persoane când se produc anumite evenimente, dacă dezvoltarea evoluează normal. Astfel, primul an de viață este o perioadă sensibilă pentru formarea atașamentelor interpersonale; perioada preșcolară este semnificativă pentru dezvoltarea intelectuală și achiziția limbajului.

Perioada preșcolară poate fi împărțită în trei perioade (substadii): aceea a preșcolarului mijlociu (4-5 ani) și a preșcolarului mare (5-6/7 ani).

Preșcolarul mic (3 ani-4 ani)

Copilul la această vârstă este foarte puțin diferit de antepreșcolar. Lui ii este greu sa se adapteze la mediul grădiniței deoarece este dependent de părinți, dar și datorită faptului că nu înțelege prea bine ce i se spune și nu știe să se exprime clar. Principala lui formă de activitate este jocul, presărată cu câteva activități sistematice, scurte ca durată și relativ ?simplu în conținut, care iau însă tot forma jocului.

Procesele cognitive sunt pline de acțiune. Preșcolarul mic este curios, atras de obiectele din jur, face investigatii chiar, percepe ceea ce îi “sare în ochi”, memorează relativ ușor, dar nu-și propune deliberat acest lucru; gândirea lui este subordonată acțiunii cu obiectele. Procesele de gândire fiind operații ajutătoare cuprinse nemijlocit în activitatea practică; limbajul său păstrează un pronunțat caracter situativ; comunicările din timpul jocului sunt reduse.

Preșcolarul mijlociu (4 ani – 5ani)

Se adaptează cu mai mare ușurință mediului grădiniței. Dacă la preșcolarul mic formele de neadaptare sau adaptare greoaie persistă încă multă vreme de la începerea grădiniței (9-10 săptămâni) la preșcolarul mijlociu acestea durează mai puțin timp (3-4 săptămâni). Preocupările lui devin diverse, jocul bogat în conținut, activitățile obligatorii mult mai solicitante.#%l!^+a?

Maxima receptivitate a preșcolarului mijlociu, față de lumea inconjurătoare îi dezvoltă percepția, care devine un proces orientat, având sarcini și modalități proprii de realizare. Se dezvoltă mult limbajul; se amplifică puterile imaginative și creatoare ale copilului. Este conturat caracterul voluntar al celor mai multe procese psihice (memorare, imaginație). Asistăm la apariția unor modalități psihocompartamentale noi. Una dintre acestea este formarea limbajului interior spre vârsta de 5 – 6 ani, care va constitui un aspect foarte important pentru dezvoltarea psihică a copilului. Reacțiile emotive devin controlate și în acord cu cerințele educatoarei sau celorlalti copii. Faptul că preșcolarul mijlociu renunță uneori la dorințele sale trecătoare, demonstrează că are loc un început al organizării voinței. Caracteristic pentru această perioadă este și ritmul accelerat al socializării copilului.

%l!^+a?

Preșcolarul mare (5 ani-6/7 ani)

Acesta se adaptează relativ rapid nu numai la mediul grădiniței, ci și în contact cu orice tip de situație nouă.

În subperioada preșcolară mare apare și o oarecare opoziție față de adult, opoziție care se manifestă spontan, dar urmată de dorințele vădite de reconciliere. Caracteristică este adaptarea cea mai evidentă a conduitelor față de diverse persoane, fapt ce se reflectă atât în familie, cât și in mediul de copii. Pot exista și distanțe psihologice ale conduitei între cele două medii; în sensul că, de regulă, copilul poate fi destins, disponibil în grădiniță, răsfățat, nervos acasă și invers. De cele mai multe ori, în mediul în care copilul are conduite încărcate de negativism există persoane devalorizate psihic pentru el persoane cu care nu stabilește relații firești, datorită faptului ca se teme de acestea, din nesiguranță. În același timp, are loc o creștere evidentă a dorinței copilului de a fi utili adulților. Devine mai absent, imită direct conduitele adulte și participă doar la activitățile ce îl interesează.

Factorii care influentează dezvoltarea cognitivă

Dezvoltarea psihică a copilului este un proces foarte complex. La sfârșitul acestui proces trebuie să găsim un om matur, educat cu tot ceea ce-i permite adaptarea la societatea din care face parte. Acest proces este unul dinamic care se realizează ca o consecință a diversilor factori externi asupra particularităților individuale ale copilului. Toți acești factori relaționează, importanța fiecăruia dintre ei fiind majoră. Ereditatea, mediul social și educația sunt considerați factori importanți în dezvoltarea individului.

Ereditatea

Reprezintă zestrea nativă a unui om, un specific biologic ce garantează o anumită formă diferențiată de adaptare și de reacție. Există trăsături cunoscute sub numele de "predispoziții native" fiind un rezultat al dezvoltării biologice complexe de-a lungul generațiilor. Aceste trăsături reprezintă un start al dezvoltării, condiție fără de care acest proces n-ar putea fi parcurs. Faptul că zestrea nativă poate fi atât de asemănătoare la un moment dat (gemenii univitelini) nu explică însă traiectoriile individuale ale dezvoltării fiecaruia. Acest lucru subliniază ideea că ereditatea condiționează procesul dezvoltării dar că nu este suficientă pentru evoluția umană.(Bachus A, 1998, p.76)

Mediul social

Termenul de ”mediu” exprimă un ,,tot,, al socialului și a relațiilor în care trăiește și se dezvoltă copilul. Factorii care țin de mediul social se grupează în două categorii: "mediul imediat" – familie, rude, școală, educatori – micro-sistem "mediul social" în general – societatea cu particularitățile social-istorice – macrosistem. Micro-sistemul și macro-sistemul nu sunt identice, deși ele se interacționează în mod diferit, de la o vârstă la alta. Așa se explică de ce la copiii care trăiesc în aceiași societate există atâtea diferențe de dezvoltare. Educația este factorul decisiv care acționează asupra copilului. Acest proces permanent și continuu nu se referă doar la educația intelectuală (informativă și formativă) care se realizează în instituții de învățământ, ci la toate influențele care modelează copilul în vederea creării unei personalități cât mai armonios structurate.

1.5. Modalități de dezvoltare cognitivă la preșcolari

b%l^+a?

Rolul educației în formarea personalității

Relația maturizare-dezvoltare

Educația este factor decisiv al formării personalității.

Toate funcțiile sunt exercitabile. Fiecare om are suficiente spații și rezerve de a invata mai mult. De aceea astăzi se vorbește mai mult de “maturizare” și “învățare” decât de “dispoziții” ereditare și mediu.

Există un anumit raport între maturizare, educație, dezvoltare.

Maturizarea este un moment al dezvoltării continue de la copilărie la vârsta adultă. În psihologie, maturizarea se referă la fenomenul de stabilizare și consolidare a structurilor psihice și comportamentale ale individului.

Maturizarea se produce spontan sub influența elementelor ereditare. Acumulările ei sunt incluse și condiționează procesul dezvoltării.

Maturizarea cu mecanismele ei programate ereditar, direcționarea din interior, în limite variabile, dezvoltarea individuală, asigurând echilibrul dintre individ și mediu..

Referitor la dezvoltare, se pot lua în discuție variate aspecte sau puncte de vedere:

a crește, a se mări;

a evolua;

a amplifica o idee, o teorie;

a expune amănunțit;

a produce, a degaja.

În întrebuințarea pedagogică termenul dezvoltare are mai multe înțelesuri: b#%l!^+a?

dezvoltarea în general ca încorporare de conduite și aptitudini noi;

dezvoltarea multilaterală sau formarea unei personalități complex dezvoltate;

dezvoltarea intelectuală sau dezvoltarea proceselor psihice de cunoaștere (percepția, reprezentarea, gândirea, atenția, memoria, imaginația);

dezvoltarea sentimentelor intelectuale (curiozitatea științifică, certitudinea adevărului);

dezvoltarea intereselor cognitive și a motivelor învățării;

dezvoltarea dispozițiilor și capacităților creatoare (inventivitatea, flexibilitatea gândirii, cutezanța);

dezvoltarea abilităților și tehnicilor necesare activității intelectuale (priceperi, deprinderi, acțiuni mentale);

dezvoltarea afectivă (dezvoltarea capacității de a avea emoții și sentimente).

Procesul dezvoltării implică progresul, înlocuirea logică a vechiului prin nou.

Relația educație-dezvoltare

Cele două fenomene se află într-o relație reciprocă caracterizată prin aceea că dezvoltarea apare succesiv drept efect și premisă a educației.

Ca acțiune socială, conștientă, ea poate stimula și accelera aportul celorlalți factori în procesul dezvoltării. Formularea și dozarea exigențelor, atribuite cu care este investită educația, nu se fac în mod întâmplător, ci pornind de la nivelul atins în dezvoltarea psihică, de la cunoașterea condițiilor interne acumulate până în acel moment. În această ipostază dezvoltarea nu apare ca premisă a educației.

Cu tot caracterul lor polivalent, predispozițiile ereditare detin și o latură conservatoare, care impune anumite limite ce nu pot fi depășite, orice exagerare s-ar face din partea educației

Relația dintre educație și dezvoltare cunoaște diverse oscilații nu numai în funcție de stadiile de evoluție a copilului ci și în funcție de etapa istorică și condițiile sociale pe fondul cărora se desfășoară acțiunea educațională.

Educația are funcția de socializare și umanizare. Prin educație copilul asimilează și interiorizează cultura și civilizația epocii, valorile sociale, pe care le înscrie în plan comportamental.

Rolul autoeducației în formarea personalității

În lucrarea “Probleme fundamentale ale instruirii și educării”, prof. univ. dr. Al. Popescu Mihăiești include între trăsăturile definitorii ale educației și pe acelea că activitatea se desfășoară intenționat și conștient. Intenționalitatea nu se referă numai la cadrul didactic, ci și la elev.

“Autoeducația este activitatea conștientă, intenționată pe care un individ o desfășoară pentru formarea sau desăvârșirea propriei persoane în toate componentele: intelectual, fizic, moral, estetic.”

( Al. Popescu Mihaesti, 1979, p. 41)

În cadrul educației, influențele sunt organizate din exterior .În cadrul autoeducației, subiectul este și obiectul educației, scopul fiind în conformitate cu trebuințele, interesele fundamentale, aspirațiile și concepția proprie despre viață.

Copilul nu știe de la început să-și autoorganizeze situațiile de învățare. Conștiința șansei propriei lui formări apare în procesul educativ. Un reușit proces educativ trebuie să pregătească elevul și să-l pregateasca petru autoeducație, pentru a căpăta pe lângă autonomia intelectuală și profesională și priceperea căilor pe care le poate utiliza în propria formare.

Un proces educativ reușit este cel care stimulează pentru autoeducație sursele și căile care pot fi folosite în autoeducație.

Capitolul 2

JOCUL DIDACTIC ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV DIN GRĂDINITA

2.1. JOCUL DIDACTIC MATEMATIC

CONCEPTUL DE JOC DIDACTIC MATEMATIC

Cercetările făcute de specialiști în domeniu confirmă faptul că introducerea cunoștințelor matematice în învățământul preșcolar este cu atât mai eficientă cu cât se realizează devreme. Aceste cunoștințe trebuie introduse treptat, pornindu-se de la acțiunea în plan extern cu obiectele, la formarea reprezentărilor și abia apoi la utilizarea simbolurilor. Abordarea matematicii în această manieră este accesibilă preșcolarilor și răspunde intenției de a-l determina pe copil să „descopere” matematica, trezindu-i interesul și atenția.

Cunoscând faptul că jocul este activitatea fundamentală în grădiniță, este firesc că acesta să fie valorificat la maximum și în predarea matematicii. În școală însă, jocul trece pe planul secund, locul lui fiind luat de o altă formă de activitate: învățarea. Trecerea de la joc la învățare se realizează prin intermediul jocului didactic. Acesta ocupă un loc bine determinat în planul de învățământ al instituțiilor preșcolare, fiind cel mai indicat mijloc de desfășurare a activităților de matematică, dar și a celor de cunoaștere a mediului și de educarea limbajului.

Pornind de la definiția dată în capitolul anterior jocului didactic, se poate spune că jocul didactic matematic este un tip specific de activitate prin care educatoarea consolidează, precizează, chiar verifică cunoștințele copiilor, îmbogățește sfera de cunoaștere matematice, pune în valoarea și antrenează capacitățile creatoare ale acestora.

Știut fiind faptul că îmbinarea elementului instructiv cu cel distractiv în jocul didactic duce la apariția unor stări emoționale complexe care stimulează și intensifică procesele de reflectare directă și nemijlocită a realității, valoarea practică a jocului didactic matematic constă în faptul că, în procesul desfășurării lui, copilul are posibilitatea aplicării cunoștințelor însușite, exersării priceperilor și deprinderilor formate.

Pornind de la elementele constitutive ale jocului didactic, și jocul didactic matematic cuprinde următoarele componente:

Scopul jocului – se formulează în concordanță cu prevederile programei activităților matematice. Scopul trebuie să se refere la probleme de ordin cognitiv, dar și formativ.

Exemplu:

Într-un joc în care se urmărește predarea sau fixarea cunoștințelor despre o culoare (sau mai multe), se realizează un exercițiu cu caracter formativ analiză, comparație.

Într-un joc în care se introduce o nouă formă geometrică ( ), scopul este unul cognitiv, dar se are în vedere și aspectul formativ exerciții de selecție, abstractizare, generalizare. b#%l!^+a?

Corect este ca într-un joc didactic matematic să se aducă în prim plan unul din cele două aspecte, conștientizarea lui de către educatoare dându-i acesteia posibilitatea să-l urmărească și să-l atingă în desfășurarea jocului.

Conținutul matematic al jocului este subordonat particularităților de vârstă și sarcinii didactice. Conținutul matematic se poate referi la: mulțimi, operații cu mulțimi, elemente de logică, relații de ordine, relații de echipotență, numere naturale, elemente de geometrie, unități de măsură etc.

Sarcina didactică reprezintă esența activității, transpune la nivelul copilului, scopul urmărit într-o activitate matematică. Trebuie să antreneze intens operațiile gândirii: analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, generalizarea.

Jocul matematic rezolvă cu succes o singură sarcină didactică.

Exemplu:

Jocul didactic „Găsește locul potrivit” are ca scop:”Formarea deprinderilor de a efectua operații cu mulțimi” iar sarcina didactică este următoarea: „să formeze mulțimi după unul sau două criterii”.

Regulile jocului arată copiilor cum să rezolve sarcina didactică fiind condiționate de conținut și de sarcina didactică.

Elementele de joc fac ca rezolvarea sarcinii didactice să fie plăcută și atractivă pentru copii.

2.2. CLASIFICAREA JOCURILOR DIDACTICE MATEMATICE

Jocurile didactice matematice, în marea lor diversitate, se pot clasifica după următoarele criterii:

în funcție de scopul și sarcina didactică

în funcție de aportul lor formativ

În funcție de scopul și sarcina didactică, pot fi împărțite în:

După momentul în care se folosesc în cadrul lecției:

jocuri didactice matematice ca lecții de sine stătătoare;

jocuri didactice matematice ca momente propriu zise ale activității;

jocuri didactice matematice intercalate pe parcursul activității sau la final.

După conținutul capitolelor de însușit:

Jocuri matematice pentru aprofundarea cunoștințelor specifice unui capitol;

Jocuri matematice specifice unei vârste sau grupe.

După materialul didactic:

Jocuri didactice cu material didactic standard (confecționat)

natural (din natură)

Jocuri fără material didactic (orale, ghicitori, versuri, scenete, cântece, povestiri)

În funcție de aportul lor formativ (pot fi clasificate ținând cont de acea operație a gândirii căreia sarcina jocului i se adresează în mai mare măsură)

Jocuri pentru dezvoltarea capacității de analiză

Exemplu:

„Jocul negației” prin care se urmărește să se nască la elevi ideea negației logice și acest lucru se poate realiza numai printr-o analiză amănunțită a tuturor atributelor pe care nu le are o piesă oarecare din trusa de figuri logice.

„Completează șirul” în care copiii trebuie să deducă regula după care se obține un șir, analizând anterior termenii șirului.

Jocuri pentru dezvoltarea capacității de sinteză

Exemplu:

Jocurile matematice cu numere naturale

Jocuri didactice în care se efectuează operații cu numere

Exercițiile de sinteză se introduc după efectuarea celor de analiză.

Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de a efectua comparații

Exemplu:

Compararea cantitativă a două mulțimi

Recunoașterea egalității/inegalității a două numere

Compararea numerelor și ordonarea într-un șir crescător/descrescător

Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de a efectua abstractizări și generalizări

Exemplu:

„Cine știe,răspunde” cu sarcina de a compune numere, de a compune exerciții de adunare și scădere cu rezultat dat.

Jocuri didactice pentru dezvoltarea perspicacității care cuprind sarcini cu un grad ridicat de dificultate și care presupun un bagaj de cunoștințe temeinice și o gândire logică.

Exemplu:

„Cine are același număr?” – corespondența între numărul de obiecte și cifră, formarea șirului numeric 1-10, utilizând și cifrele corespunzătoare. (Lupu C., 2000)

O altă clasificare a fost realizată de autorii Antohe V., Gherghinoiu C., Obeadă M. în lucrarea: „Metodica predării matematicii. Jocul didactic matematic. Suport de curs”, Brăila 2002.

Autorii clasifică jocul didactic matematic împărțindu-l în trei categorii:

Jocuri didactice de formare de mulțimi care implică exerciții de: grupare, separare, exemplificare care vor duce la dobândirea abilităților de identificare, scriere, selectare și formare de mulțimi.

Jocuri didactice de numerație care contribuie la consolidarea, verificarea deprinderilor de așezare în perechi, comparare, numărare conștientă, de exersare a cardinalului și ordinalului, de familiarizare cu operațiile matematice de formare a raționamentelor de tip ipotetico-deductiv.

Jocuri logico-matematice care urmăresc familiarizarea copiilor cu operațiile cu mulțimi.

2.3. CONSIDERAȚII METODICE PRIVIND ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA JOCURILOR DIDACTICE MATEMATICE

Cunoscute fiind problemele referitoare la structura jocului didactic și b#%l!^+a?la specificul său, ca urmare a îmbinării originale a elementelor componente într-un tot unitar, mă voi referi în cele ce urmează, la câteva aspecte metodice de desfășurare a acesteia la diferite grupe.

La grupa de 3-4 ani, introducerea în joc se face sub formă de surpriză: sosirea unui personaj surpriză, prezentarea materialului, bătaia în ușă, vorbirea șoptită, aducerea săculețului fermecat. Prin acestea se urmărește atât realizarea unei atmosfere plăcute de joc, trezirea interesului și a curiozității pentru ceea ce va urma.

Se trece apoi la desfășurarea jocului, demonstrarea și explicarea acestuia făcându-se din mers, constituind prima etapă propriu zisă a jocului.

La grupa mică, educatoarea sau un anumit personaj este întotdeauna conducătorul jocului, revenindu-i sarcini importante, pe linia antrenării tuturor copiilor în respectarea regulilor jocului pe linia corectării răspunsurilor, a sancționării greșelilor, a aprecierilor răspunsurilor corecte, a complicării jocului.

Pe parcursul jocului se are în vedere antrenarea tuturor copiilor în răspunsuri individuale la toate aspectele propuse a fi exersate în cadrul jocului respectiv. Totodată se acceptă și răspunsuri incorecte, cu obligația de a fi corectate. Răspunsurilor verbale li se asociază multă mișcare (de brațe, picioare, palme) și mimică.

Toate acestea atrag copiii, ajutându-i să rezolve cu bine sarcinile propuse.

Atunci când prin jocul didactic se transmit cuvinte noi (denumiri de culori, forme, poziții spațiale), educatoarea este cea care denumește prima, apoi repetă, accentuând în mod intenționat asupra diferitelor părți de cuvânt pentru a fi percepute corect de copii. Apoi, se cere copiilor repetarea acestora, în mod individual, asociindu-le cu concretul obiectual. Astfel, cuvintele noi capătă conținut și sens, sunt reținute cu ușurință, sunt reproduse corect.

Repetițiile, ca și corectarea greșelilor din exprimarea copiilor, trebuie făcute cu mult tact pentru a nu supăra copiii și a nu le diminua din dorința de participare activă la joc. Efortul copiilor chiar și atunci când nu este încununat de succes deplin, trebuie apreciat, răsplătit pentru a-i încuraja și a-i determina să persevereze în continuare. În acest mod nu se creează condiții pentru apariția unor atitudini negative la copii.

Încheierea jocului se face în strânsă legătură cu conținutul acestuia și cu materialul folosit, pentru a obține adeziunea copiilor și asupra acestui moment al activității.

Formele pe care le pot îmbrăca încheierea jocului pot fi: aranjarea materialului la locul lui în sala de grupă, imitarea prin anumite mișcări a unor acțiuni efectuate de personajele prezentate în joc, prin onomatopee, aprecieri asupra rezultatelor obținute. Cu acestea se urmărește păstrarea atmosferei de voie bună și satisfacție a tuturor copiilor.

La grupa de 4-5 ani se mențin caracteristicile menționate mai sus, în special la începutul anului școlar (ca etapă de tranziție, pentru copiii care continuă grădinița sau de adaptare pentru cei care vin din familie la grădiniță la 4 ani).

Treptat în organizarea și desfășurarea jocului didactic apar aspecte noi: introducerea în joc se poate face prin intermediul unor ghicitori, scurte povestiri, a unor versuri prin care se anunță copiilor tema și astfel li se captează atenția și interesul pentru joc.

Ca moment aparte se realizează intuirea materialului didactic de copii, cu sprijinul educatoarei, moment prin care se satisface curiozitatea copiilor față de secretele pe care le conține și se asigură înțelegerea modului în care el va fi folosit la activitate.

Explicația și demonstrația jocului se realizează de către educatoare cu ajutorul unui copil sau a mai multor copii.

Acest moment privește întreaga desfășurare a jocului sau a câte unei părți a acestuia (dacă jocul arc 2 – 3 variante în desfășurarea sa). Explicația trebuie să fie făcută cu cuvinte puține, precise, clare, în concordanță deplină cu demonstrația. Numai în aceste condiții, ce durează puțin și nu secționează cursul firesc al jocului, este înțeleasă de copii.

În unele jocuri educatoarea transferă rolul ei de conducător anumitor copii, care nu au deficiențe prea mari în vorbire, se exprimă clar, formulează propoziții simple și corecte din punct de vedere gramatical (de exemplu, la jocurile Săculețul fermecat, Este ziua păpușii, Magazinul de jucării).

Se mențin, la această grupă, cerințele referitoare la manifestarea factorului pedagogic de către educatoare (în special în cazul copiilor timizi, cu persistente defecțiuni de pronunție și pronunțare corectă) și la practicarea melodicii jocurilor prin care se continuă învățarea de noi cuvinte, formularea de propoziții dezvoltate, înlocuirea substantivelor cu pronumele corespunzător.

În desfășurarea jocului poate fi inclusă, spre sfârșitul anului, ca stimulent al rapidității formulării răspunsurilor, al calității vorbirii, întrecerea între copii.

Încheierea activității se mai poate realiza și sub formă de cântec, ghicitoare, poezie, aprecieri cu caracter stimulativ.

La grupa copiilor de 5 – 6/7 ani, deși se mențin unele aspecte mai sus prezentate, care țin de esența jocului, apar totuși caracteristici noi, dat fiind faptul că sarcinile privind dezvoltarea copiilor vizează calitatea, cantitatea vocabularului, structura gramaticală, expresivitatea.

Introducerea în activitate poate fi realizată sub toate formele prezentate la cele două grupe (mai ales la începutul anului școlar), la care se mai adaugă și alte procedee, cum ar fi convorbirea (prin care se face o reactualizare a acelor cunoștințe care au implicații directe în jocul respectiv) sau prezentarea directă a materialului și anunțarea jocului. Aceste procedeu prin caracterul lor mai serios, impun în fața copiilor mai multă răspundere față de modul de rezolvare a sarcinilor date prin joc.

Intuirea materialului se tace în totalitate de către copii. Atunci când este cazul, materialul distractiv, ca și la celelalte două grupe, se ia de către fiecare copil prin autoservire, la începutul activității sau în momentul în care jocul necesită aceasta.

Orientarea copiilor în joc se face integral (adică se explică și se demonstrează, atunci când jocul este nou, în întregime ori se prezintă în variante complicate) sau parțial (numai prin explicații, numai prin material – în cazul jocurilor cunoscute), de la începutul jocului sau se completează pe parcurs. În această orientare prealabilă, accentul continuă să cadă pe sarcina didactică, elemente de joc, reguli. Totodată se mențin aceleași rigori cu privire la durata și la calitatea acestui moment introductiv al jocului. În desfășurarea jocului se alternează momentele care aparțin conducătorului jocului – educatoarea (în primă etapă) și copil (când se repetă).

La grupa mare, o deosebită atenție se acordă calității jocului, care se constituie ca o rezultantă a mai multor factori: activizarea corectă, promptă a copiilor, exprimarea lor corectă din punct de vedere gramatical, rapiditatea închegării răspunsurilor, intonația adecvată, modelarea intensității vocii etc.

Pe parcursul jocului se accentuează asupra caracterului de întrecere (cine rezolvă repede și bine), ținând seamă de toate regulile jocului. Întrecerea se poate declara frontal între toți copiii, ori în două sau mai multe echipe. Punctajul se realizează fie prin aportul fiecărui membru al echipei, fie prin aportul reprezentantului echipei.

Se recomandă consemnarea rezultatelor obținute, în grafice, pentru a fi mai evident clasamentul final, care vizează calitatea muncii depuse. De asemenea, crește foarte mult rolul opiniei colectivului în alegerea reprezentanților, în aprecierea răspunsurilor, precum și supravegherea respectării regulii sau în soluționarea conflictelor.

În special la această grupă, în cadrul căreia se intensifică pregătirea copiilor pentru școală, se impune exersarea vorbirii fiecărui copil în parte, în aceleași cerințe de tact pedagogic și condiții de stimulare și încurajare a copiilor pe planul gândirii și exprimării cu voce tare.

În încheierea jocului didactic se analizează aportul fiecărui copil, se declară câștigătorii și se împart recompensele (care trebuie să vizeze diverse aspecte, în raport cu progresul înregistrat de fiecare copil în parte).

Aceasta se realizează prin jocurile didactice care exercită o influență b#%l!^+a?multilaterală asupra dezvoltării psihice a copiilor, contribuind la dezvoltarea lor intelectuală, la educarea spiritului de observație, a imaginației creatoare, a gândirii și limbajului, deprinzându-i cu o muncă intelectuală independentă, necesară la școală.

2.4. LOCUL, ROLUL ȘI IMPORTANȚA JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC

Jocurile didactice organizate în lumina cerințelor psihologiei învățării reprezintă un mijloc activ și eficace de instruire a preșcolarilor. Acest tip de activitate, cu un aparent aspect de divertisment, este, în fond, o activitate aptă să răspundă unor importante obiective ale procesului instructiv-educativ.

Prin jocul didactic, copilul își angajează întreg potențialul psihic, își dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă, își cultivă inițiativa, voința, inventivitatea, flexibilitatea gândirii.

Asimilarea cunoștințelor matematice de la cea mai fragedă vârstă are o importanță deosebită, stimulând dezvoltarea intelectuală generală a copilului și influențând pozitiv dinamica vieții sale spirituale.

Prin jocul didactic se facilitează asimilarea cunoștințelor matematice, formarea unor deprinderi de calcul matematic, realizând îmbinarea armonioasă între învățare și joc.

Folosirea jocului didactic în predarea matematicii are numeroase avantaje pedagogice, cum ar fi:

constituie o tehnică atractivă de explicare a unor noțiuni abstracte, dificil de predat pe alte căi;

angajează la lecție și copiii timizi și pe cei slabi și dezvoltă spiritul de cooperare, ceea ce duce la creșterea gradului de coeziune a grupei de elevi;

constituie o admirabilă modalitate de a-i determina pe copii să participe activ la lecție;

permite urmărirea progresului înregistrat de copil, permite observații prognostice privind ritmurile individuale de maturizare intelectuală și afectivă;

observarea modului de manifestare a copilului în cadrul activităților de joc didactic matematic permite aprecierea individualizată a momentului (vârstei) optim de intrare în clasa I, grupa pregătitoare fiind recunoscută ca având drept obiective pe cele care vizează antrenarea raportului pentru începerea școlarității.

Jocul didactic matematic are un rol deosebit în amplificarea acțiunii formative a grădiniței, în primul rând prin faptul că poate fi inclus în structura activității comune, realizând astfel o continuitate între activitatea de învățare și cea de joc.

Jocul didactic matematic are o eficiență formativă crescută în situația consolidării și verificării cunoștințelor, în etapa predării procesului de învățare a unui joc nou constituind o sarcină complexă pentru copii.

Jocul didactic matematic este un mijloc eficient de evaluare, arătând în ce măsură copiii și-au însușit cunoștințele necesare, gradul de formare a reprezentărilor matematice, a priceperilor și deprinderilor de a realiza sarcinile în succesiunea dată de educatoare, de a se integra în ritmul cerut, de a da răspunsuri corecte și prompte.

Jocul didactic matematic exercită o influență deosebită asupra dezvoltării intelectuale a copiilor, asupra formării priceperilor (de grupare, comparare, ordonare a mulțimilor), ajută la educarea spiritului de observație, la exersarea operațiilor gândirii (analiza, sinteza, comparația, clasificarea), la dezvoltarea limbajului în general, a celui matematic în special, a imaginației și atenției voluntare.

Numeroase jocuri organizează procesul perceperii analitico-sintetice a însușirilor caracteristice ale obiectelor (constituirea grupelor și găsirea asemănărilor dintre obiecte). Prin joc didactic matematic se dezvoltă percepția spațiului („Unde au așezat jucăria”).

De asemenea, jocul didactic matematic contribuie la realizarea sarcinilor educației morale: dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de independență, a disciplinei conștiente, a perseverenței, a unor calități de voință și caracter, aspecte atât de necesare în activitatea de învățare a viitorului școlar.

Restabilind un echilibru în activitatea copiilor, jocul didactic matematic fortifică energiile intelectuale și fizice ale acestora, constituind o prezență indispensabilă în ritmul accentuat al activităților din grădiniță.

Capitolul 3

Experimentarea formarii si dezvoltarii abilitatilor cognitive la prescolari prin intermediul jocului didactic matematic

3.1. Precizari teoretice si metodologice

3.1.1. Justificarea cercetarii

Cercetarile facute de specialisti in domeniu confirma faptul ca introducerea cunostintelor matematice in invatamantul prescolar este cu atat mai eficienta cu cat se realizeaza devreme. Aceste cunostinte trebuie introduse treptat, pornindu-se de la actiunea in plan extern cu obiectele, la formarea reprezentarilor si abia apoi la utilizarea simbolurilor. Abordarea matematicii in aceasta maniera este accesibila prescolarilor si raspunde intentiei de a-l determina pe copil sa "descopere" matematica, trezindu-i interesul si atentia.

Cunoscand faptul ca jocul este activitatea fundamentala in gradinita, este firesc ca acesta sa fie valorificat la maximum si in predarea matematicii. In scoala insa, jocul trece pe planul secund, locul lui fiind luat de o alta forma de activitate: invatarea. Trecerea de la joc la invatare se realizeaza prin intermediul jocului didactic. Acesta ocupa un loc bine?determinat in planul de invatamant al institutiilor prescolare, fiind cel mai indicat mijloc de desfasurare a activitatilor de matematica, dar si a celor de cunoastere a mediului si de educarea limbajului.

Pornind de la definitia data in capitolul anterior jocului didactic, se poate spune ca jocul didactic matematic este un tip specific de activitate prin care educatoarea consolideaza, precizeaza, chiar verifica cunostintele copiilor, imbogateste sfera de cunoastere matematice, pune in valoarea si antreneaza capacitatile creatoare ale acestora.

Stiut fiind faptul ca imbinarea elementului instructiv cu cel distractiv in jocul didactic?duce la aparitia unor stari emotionale complexe care stimuleaza si intensifica procesele de reflectare directa si nemijlocita a realitatii, valoarea practica a jocului didactic matematic consta in faptul ca, in procesul desfasurarii lui, copilul are posibilitatea aplicarii cunostintelor insusite, exersarii priceperilor si deprinderilor formate.

4.1.2. Premisele cercetarii

Activitățile matematice urmăresc formarea prin acțiune a unor reprezentări, concepte și noțiuni – structuri cognitive – puse în evidență prin dobândirea de deprinderi, priceperi și abilități – structuri operatorii. Structura cognitivă influențează semnificativ învățarea și reflectă conținutul și organizarea ansamblului de cunoștințe relevante din domeniul matematic. Dezvoltarea cognitivă în stadiul preoperatorial este determinată de capacitatea copilului de a dobândi și utiliza abstracții elementare. Conceptele elementare premergătoare numărului sunt însușite de copil în cadrul experienței sale concrete. Ca rezultat al acestei experiențe, copilul este capabil să extragă însușirile esențiale care formează imaginea reprezentativă, semnificația conceptului.

În acest stadiu se constituie operațiile de seriere (ordonare) și cele de clasificare (grupare după anumite criterii). În finalul acestui stadiu apare conceptul de număr, ca urmare a asocierii cantității la număr, a serierii, clasificării, etc.. La vârsta de 6-7 ani apare posibilitatea însușirii operației logice de determinare a apartenenței la o clasă și de raportare a subclaselor la clase. Condiția esențială a însușirii conceptelor elementare este organizarea unor experiențe de învățare, care să favorizeze accesul copilului la exemple concrete, care evidențiază ansamblul de însușiri esențiale ale conceptului.

În procesul de învățare, formarea structurilor cognitive, a conceptelor, este asociată cu formarea unor structuri operatorii concretizate în deprinderi, priceperi și abilități dobândite ca urmare a parcurgerii traseului de la acțional spre cognitiv în formarea conceptelor. Structurile operatorii sunt produsul dezvoltării și al învățării dirijate, având la bază acțiuni sistematice de exersare, aplicare și de asimilare.

Structurile operatorii pot fi transferate și exersate la alte sarcini specifice. Ca produse ale învățării, ele constituie elemente de conținut ale activității de instruire, sunt durabile și relativ stabile.

4.1.3. Aspecte relevante in contextul cercetarii

Prima fază în formarea deprinderilorcea de cunoaștere, este faza formării conceptului de acțiune. În această etapă, copilul ia cunoștință de operațiile pe care urmează să le însușească prin: b#%l!^+a? b#%l!^+a?

• instructaj verbal;

• intuirea componentelor acțiunii printr-o orientare selectivă și dirijată în complexul acțiunii;

• executarea dirijată a acțiunii.

Percepția pregătește deprinderea motrică, ajutând la descifrarea ei senzorială și la stimularea însușirii ei.

Dispoziția creată copilului oferă starea de pregătire pentru efectuarea unui act motor.

Reacția dirijată constituie deprinderea pe baza componentelor discriminate.

Pe măsura exersării prin acțiune, deprinderile intră în faza de organizare și sistematizare. Această etapă constă în :

• corectarea operațiilor disparate care devin astfel mai precise;

• conștientizarea modului de organizare a fiecărei operații;

• asamblarea componentelor acțiunii.

Ca efect al exercițiilor sistematic efectuate, componentele acțiunii se automatizează, formarea deprinderii situându-se în etapa automatizării. În această fază, deprinderile nu mai constituie un scop, ci mijloace de a executa eficient acțiunea. Elaborarea și consolidarea deprinderilor se realizează prin exerciții.

Priceperea se definește ca îmbinarea optimă a deprinderilor și cunoștințelor în vederea soluționării situațiilor noi pentru efectuarea în mod conștient, cu o anumită rapiditate, a unei acțiuni adecvate unui scop. Priceperile sunt produse ale învățării și exersării specifice, cu grade diferite de complexitate. Activitățile matematice conduc laformarea de priceperi de grupare, ordonare, măsurare, reprezentare grafică.

În condițiile în care sarcinile de învățare solicită anumite categorii de deprinderi și priceperi, acestea devin treptat abilități.

Abilitățile specifice activităților matematice reprezintă un ansamblu de priceperi, deprinderi și capacități ce se formează prin acțiunea directă cu obiectele, valorificând potențialul senzorial și perceptiv al copilului.

Abilitățile matematice sunt rezultatul dezvoltării bazei senzoriale de cunoaștere șia?a familiarizării cu toate formele de gândire matematică și logică. Formarea abilităților matematice conduce la înțelegerea noțiunii de număr prin percepția mulțimilor de obiecte, a șirului numeric, la efectuarea de operații și rezolvarea problemelor cu conținut concret. Elaborarea treptată a operațiilor mentale și introducerea simbolurilor în activitățile ludice de manipulare sunt efectele în plan cognitiv ale dobândirii abilităților matematice.

Activitățile de învățare din această perioadă au rolul de a favoriza constituirea de modele matematice ale situațiilor concrete ce vor genera structuri operatorii specifice fiecărui concept. Abilitățile matematice dobândite în grădiniță dezvoltă capacități ce conduc ulterior la formarea conceptelor fundamentale (mulțime, număr), fără a recurge la terminologia specifică matematică, dar și la însușirea formelor de exprimare corectă din punct de vedere logic.

Etapa de formare a abilităților matematice concretizată prin acțiuni și operații logico-matematice asigură suportul învățării conceptuale, precede învățarea oricărei noțiuni matematice și realizează legătura între etapa preșcolară și cea școlară.

Procesul de formare și dezvoltare a abilităților se desfășoară treptat, pe grade de dificultate, de la simplu la complex. Dezvoltarea capacităților se produce atât în sens cantitativ, cât și calitativ, prin evoluția și întărirea abilităților formate anterior, generalizarea capacităților însușite prin aplicarea acestora în situații multiple și variate, precum și prin producerea unui transfer optim al capacităților însușite pe baza repetării, întreținerii și extensiei lor.

Astfel, am efectuat aceasta cercetare cu scopul demonstarii ca abilitatile cognitive la prescolari se pot dezvolta cu ajutorul jocului matematic.

3.2. Organizarea cercetarii experimentale

3.2.1. Ipoteza si obiectivele cercetarii

Obiectivul general a fost realizarea unei cercetări privind atitudinea cadrelor didactice față de utilizarea activitatilor de cunoastere a mediului imbinate cu activitățile matematic în cadrul procesului instructiv-educativ la nivel de învățământ preșcolar precum și rolul jocului didactic în optimizarea performantelor școlare la matematică, activizarea și optimizarea potențialului intelectual și fizic, dobândirea unor însușiri sociale.

Obiectivele specifice ale cercetării

O1- identificarea necesității cunoasterii numerelor naturale

O2- analizarea modalităților de realizare a unor jocuri in aer liber care sa ajute copii sa inteleaga idea de numar natural

O3- evidențierea legăturii între utilizarea numerelor natural

O4- cunoașterea și precizarea locului pe care-l ocupa matematica ca formă de activitate în grădiniță și ca metoda de predare- învățare.

Ipoteza generală: Presupunem că jocul matematic ajuta la dezvoltarea abilitatilor cognitive a prescolarilor

Ipotezele cercetării

Ip.1 Dacă se dorește implicarea preșcolarilor și realizarea de performanță cognitivă la?preșcolari, atunci este nevoie de organizarea cât mai atractivă a activităților utilizând metode și mijloace adecvate..

Ip.2 Prin utilizarea și integrarea adecvată a activităților de matematică se poate ajunge la creșterea eficienței învățării noțiunilor matematice și prin aceasta la creșterea randamentului școlar al copiilor din învățământul preprimar.

Ip.3 Prin utilizarea jocurilor de cunoastere a matematicii, ca metodă activă de lucru, în concordanță cu obiectivele și conținuturile instruirii și cu profilul psihologic de vârstă al elevilor, pot fi influentate rolurile în cadrul grupului.

4.2.2. Variabilele experimentale

Din ipotezele formulate s-au desprins 2 feluri de variabile ale cercetării:

Variabilă independentă-utilizarea jocului didactic în cadrul activităților de matematică si cele de cunoastere a mediului

Variabilele dependente

– creșterea eficienței însușirii operațiilor aritmetice și implicit a progresului preșcolarilor. b#%l!^+a?

– toate modificările produse la nivelul proceselor psihice(gândire, limbaj, memorie, imaginație, creativitate), în atitudinea copiilor, comportamentul lor

– rezultatele obținute în urma organizării activităților didactice sub formă de joc.

4.2.3. Alcatuirea esantionului de continut

Cercetarea vizează preșcolarii de la Grădinița cu program prelungit nr. 29 Bacau – structura Scolii Gimnaziale ,, Mihail Sadoveanu,, Bacau.

Lotul este reprezentat de un număr de 25 de preșcolari, din care 11 baieti si 12 fete. Toti copiii sunt de varste apropiate, fara probleme comportamentale.

Cei mai mulți dintre copii au împlinit 6 ani în timpul anului 2014, iar anul acesta prezența a fost între 85% – 95% zilnic, absențele fiind doar din motive obiective (condiții climatice, probleme de sănătate). 62% dintre părinții copiilor au studii medii și 18% superioare, constatându-se la aceștia o mare deschidere spre cunoaștere, dorind să asigure copiilor o cât mai bună educație. Cei 25 de preșcolari sunt neselecționați, deci fac parte din învățământul de masă, prin urmare rezultatele cercetării vor putea fi folosite de către celelalte educatoare în activitatea la clasă, ca punct de plecare pentru alte cercetări, atât ale noastre, ale practicienilor, cât și ale specialiștilor-cercetători în domeniu.

4.2.4. Prezentarea instrumentelor de cercetare

În vederea demonstrării ipotezelor mi-am propus declanșarea unei cercetări psihopedagogice în care am folosit o serie de metode de cercetare: experimentul, observarea, testarea cunoștințelor. Având la îndemână asemenea instrumente putem ca practicieni în domeniul educației copiilor să obținem date pe care simpla observație nu ni le-ar putea oferi. Ele au importanța lor în cunoașterea detaliilor. Metodele, procedeele și tehnicile de cercetare trebuie adaptate continuu, în funcție de caracteristicile, de evoluția și modificările ce intervin în cadrul fenomenului real. Cadrul cel mai direct al experienței pedagogice este activitatea zilnică la clasă, contactul cu preșcolarii, dându-ne posibilitatea să-i verificăm tehnicile de lucru, să alegem soluțiile eficiente. Concomitent cu activitatea de instruire și educare, cadrul didactic- cercetător inițiază și un demers de cunoaștere a personalității copilului, cele două acțiuni – educația și cunoașterea celui educat – aflându-se într-o strânsă legătură. Această legătură se datorează faptului că solicitările externe (sarcinile de învățare, măsurile și cerințele educaționale), înainte de a duce la anumite rezultate și de a se concretiza în anumite performanțe, se răsfrâng prin prisma condițiilor interne ale personalității copilului. Variabilele psihologice care mediază performanțele și manifestările preșcolarului sunt numeroase: trebuințele și interesele, disponibilitățile și înzestrările generale, aptitudinile specifice, structurile tipologiei comportamentale, fondul emoțional, atitudinile caracteriale, însușirile intelectuale, achizițiile anterioare.

“Realizând o îmbinare a cunoașterii și recunoașterii trăsăturilor psihice individuale prezente ale copilului, educatorul va putea să întrevadă cum va evolua ulterior un copil sau altul, să emită predicții cu privire la probabilitatea șanselor și reușitelor sale.”

“Orice activitate educațională se întemeiază pe cunoașterea psihologică a subiectelor care fac obiectul unui astfel de intervenții. Mai mult decât atât, calitatea procesului educațional depinde esențial de abilitățile psihologice, ale celor ce-l întreprind. Emil Planchard a sintetizat această idee în sintagma Nemo psychologus, nisi paedagogus (Nu poți să fii pedagog fără a fi psiholog), tocmai pentru a sublinia forța acestei interdependențe.”

În grădiniță, dar și în afara ei, educatoarea are la îndemână numereoase ocazii de a-și cunoaște copiii din grupă, prin modalități simple, accesibile dar și prin experimentare, cercetare psihologică și pedagogică. Mi-am propus să folosesc rezultatele obținute în cadrul activităților desfășurate cu preșcolarii la Activitățile Matematice. Cercetarea se va focaliza cu precădere pe dinamica schimbării în acest sens observând comportamentele manifestate la nivelul grupei mari/mare/pregătitoare. Preșcolarii care participă la această cercetare sunt neselecționați, fac parte din învățământul preșcolar de masă, deci este o cercetare reprezentativă pentru învățământul românesc, rezultatele putând folosi atât practicienilor, cât și cercetătorilor din domeniul învățământului.

Pentru a verifica validitatea ipotezei, au fost folosite următoarele metode de cercetare:

Metode de colectare a datelor cercetării (constatative), drumuri ce au trebuit parcurse spre a strânge date / fapte care au putut sprijini structurarea unui răspuns la problema în studiu: b#%l!^

+a?

3.3.1. Observația.

3.3.2.Experimentul pedagogic.

3.3.3.Metoda testelor.

3.3.4.Analiza produselor activității.

3.3.5.Convorbirea.

3.3.6.Metoda biografică

Metode de măsurare a datelor / faptelor procurate:

metoda ordonării;

metoda comparării perechilor;

Metode de evaluare:

numărarea (raportul procentul);

scările de evaluare (notele școlare, teste docimologice);

clasificare (așezare în serie, comparația binară și baremul);

Metode de prezentare și prelucrare statistico – matematică:

tabelul de rezultate;

reprezentările grafice.

În vederea demonstrării acestei ipoteze mi-am propus declanșarea unei cercetări psihopedagogice care are ca obiectiv activitati integrate de cunoastere a mediului si activitati matematice.

Pentru culegerea datelor, tehnica utilizată a fost aceea a administrării directe, folosind ca instrument de cercetare chestionarul

Proiectul se aplică pe un lot de subiecți aleși și clasificați după următoarele criterii:

a)      vârsta :

b#%l!^+a?

Grafic 1

b)      sex:

b#%l!^+a?

Grafic 2

c)      mediu rezidențial:

Analiza și interpretarea calitativă a datelor obținute în urma aplicării chestionarului cadrelor didactice

La prima întrebare a chestionarului aplicat: ,,Care este cea mai eficientă formă de realizare a activităților matematice în opinia dumneavoastră:” datele obținute relevă care este cea mai eficientă forma de realizare a activităților matematice- jocul in aer liber – confirmând și prima ipoteză de la care am plecat în realizarea cercetării.

TEST DE EVALUAREA INIȚIALǍ- GRUPA MARE/PREGĂTITOARE –DOMENIUL ȘTIINȚĂ b#%l!^+a?

1. Colorează:

a.copacul mai înalt;

b.floarea mai mică;

c.norul de deasupra copacului;

2. Formează perechi între elementele celor două mulțimi:

3. Grupează elementele care au aceeași formă, indiferent de culoare:

b#%l!^+a?

4. Desenează:

a.tot atâtea cercuri câte flori sunt sunt;

b.mai puține pătrate decât flori;

c.mai multe liniuțe decât flori;

5. Desenează în căsuțele goale tot atâtea cerculețe cât arată cifra:

6. Colorează cu un element mai puțin decât arată cifra:

7. Desenează din primul cerc un soare, din al treilea o floare, din al patrulea un cap de copil și din ultimul o minge

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

II. OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

O1-să recunoasca obiectele si sa le numere;

O2-să formeze perechi realizând corespondența element cu element;

O3-să grupeze elementele care au aceeași formă;

O4-să compare numărul de elemente a două mulțimi:tot atâtea elemente,mai puține elemente, mai multe elemente;

O5-să deseneze în căsuțele goale tot atâtea cerculețe cât arată cifra, demonstrând recunoașterea cifrelor și număratul în limitele 1-5;

O6-să coloreze cu un element mai puțin decât arată cifra;

O7-să deseneze din primul cerc un soare, din al treilea o floare, din al patrulea un cap de copil și din ultimul o minge, demonstrând înțelegerea numeralului ordinal în limitele 1-5;

III. DESCRIPTORI DE PERFORMANȚǍ:

V.REZULTATE:

Rezultate obținute la evaluarea inițială

b#%l!^+a?

Grafic 3

CONSTATǍRI:

Dintr-un efectiv de 25 preșcolari de la grupa experimentală

4 preșcolari au avut nevoie de sprijin permanent pentru rezolvarea cerințelor;

3 preșcolari au avut comportamente în dezvoltare

10 preșcolari nu au realizat punctaj maxim la O2, asociind 2 elemente din prima mulțime unui singur element din cea de-a doua mulțime;

la O3, 8 preșcolari au obținut calificativul B, iar 7calificativul S;

la O4, 9 preșcolari au obținut calificativul B, iar 8 calificativul S;

la O5, 10 preșcolari au obținut calificativul B, 8 au obținut calificativul S;

la O6, 11 preșcolari au obținut calificativul B, 8 au obținut calificativul S;

la O7, 10 preșcolari au obținut calificativul B, 7 au obținut calificativul S;

S-au impus următoarele măsuri de recuperare pentru preșcolarii care au greșit:

-antrenarea permanentă în activități a preșcolarilor respectivi;

-rezolvarea unor exerciții de formare de mulțimi după diferite criterii;

-punerea în corespondență și comparare a unor mulțimi cu număr diferit de elemente;

-organizarea sub formă de concurs a unor jocuri, având drept scop gruparea unor obiecte de același fel, precum și mărirea sau micșorarea numărului de elemente din fiecare grupă realizată conform indicațiilor;

-organizarea de jocuri având ca scop principal recunoașterea cifrelor și raportare lor la cantitatea corespunzătoare;

-organizarea de jocuri didactice în vederea însușirii corecte a numeralului ordinal;

Măsuri de performanță:

-exerciții de sortare, clasificare, grupare și formare de mulțimi după formă și culoare;

-exerciții pentru realizarea corespondenței element cu element;

-jocuri având ca obiective principale: recunoașterea cifrelor, raportarea lor la cantitate, utilizarea corectă a numeralului ordinal;

Observând nivelul cunoștințelor matematice la care se situează preșcolarii la începutul

anului școlar, mi-am propus ameliorarea rezultatelor prin desfășurarea unor activități antrenante, care să stimuleze interesul acestora față de matematică, precum si fata de mediu.

Activizarea copiilor s-a realizat printr-o serie de activități și fișe didactice, în cadrul cărora am utilizat metode activ-participative precum: cubul, brainstormingul, metoda cadranelor, metoda bulgărelui de zăpadă, învățarea în echipă, învățarea prin descoperire, ghicitorile, precum și metode specifice altor categorii de activități: memorizarea, cântecul, jocul muzical, colajul, pictura, desenul, povestirea.

Aceste activități au urmărit ca preșcolarii să atingă, în mod conștient și activ, câteva dintre obiectivele activităților matematice propuse de programa pentru grupa mare/pregătitoare.

Astfel s-a urmărit consolidarea și evaluarea:

– conceptelor prematematice (culori, mărimi, lungimi, grosimi, poziții spațiale) și a operațiilor cu aceste concepte (comparații între obiecte prin raportarea la aceste noțiuni

prematematice, clasificări – de la cel mai mic la cel mai mare, etc., formări de mulțimi; b#%l!^+a?

– numerelor în limitele 1-10 (recunoașterea și scrierea cifrelor în limitele 1-10);

– operațiilor cu numere ( adunări, scăderi în limitele 1-10 cu o unitate și cu 2 unități,

descompuneri, compuneri);

– formelor geometrice (cerc, pătrat, dreptunghi, triunghi), recunoașterea, descrierea

lor: culoare, formă, mărime, grosime; compararea lor: identificarea asemănărilor și deosebirilor;

– capacității de rezolvare și compunere de probleme (ghicitori, povestiri) matematice;

Dintre activitățile matematic, aplicate la grupa mare/pregătitoare în anul școlar 2014-2015 amintim:

1. Categoria de activitate: activitate matematică

Grupa: mare/pregătitoare;

Tema: „Surprizele toamnei”;

Mijloc de realizare: joc didactic;

Forme de organizare: frontal, pe grupuri, individual;

Scop:

– consolidarea și evaluarea operațiilor prematematice, consolidarea limbajului matematic specific acestui nivel de vârstă, dezvoltarea atitudinilor pozitive față de matematică, implicarea activă a preșcolarilor în activitate;

Obiective operaționale:

O1 să enunțe ghicitori, cântece și poezii despre un fruct sau o legumă, din punct de

vedere al formei, culorii, mărimii, gustului sau mirosului, fructe și legume de toamnă;

O2 să ghicească fructul sau leguma descrisă de un coleg ;

O3 să compare două fructe, două legume sau un fruct și o legumă, raportându-se la cele 5 caracteristici ( culoare, formă, mărime, gust, miros) ;

O4 să formeze, prin desen, pictură și colaj, mulțimi de obiecte după mărime, culoare, formă, gust, miros;

O5 să efectueze exerciții fizice repetitive;

O6 să respecte regulile jocului și partenerii de joc;

Strategii didactice:

– metode și procedee: metoda cubului, ghicitoarea, conversația, explicația, jocul b#%l!^+a?

didactic, exercițiul, demonstrația,munca independentă, munca în echipă, turul galeriei,

problematizarea, aplicația, tăiere după contur, lipire.

– material didactic: jetoane cu fructe și legume, fructe, legume, cartoane mari ,

foarfeci, imagini cu fructe si legume pentru decupat mari și mici, lipici;

Desfășurarea activității:

Educatoarea intuiește împreună cu copiii cubul, explicând ce semnificație are fiecare față a acestuia:

– I față: o pară desenată doar pe jumătate-ghicește ce fruct sau legumă este;

– a II-a față: un măr spune ce știi despre fructul sau leguma aleasă-descrie;

– a III-a față: un ursuleț cu un măr-gustă și spune ce ai gustat;

– a IV-a față: un ursuleț cu o carte-spune o poezie sau un cântec despre fructe și legume de

toamnă;

– a V-a față: un ursuleț cu un borcan: pregătește un preparat din fructe și legume;

– a VI-a față: gutuia și roșia-compară două fructe sau legume;

Copilul ales de educatoare aruncă cubul și rezolvă sarcina de pe latura cubului care i-a nimerit. Dacă ghicește va primi jun fruct sau o legumă și și-l v-a prinde în piept.

Pe parcursul jocului educatoarea va solicita copiii să se grupeze în diferite mulțimi dupa culoare,

formă, mărime, fel și să efectueze diferite exerciții fizice repetititve: sărituri, rotiri, bătăi din palme, răsuciri, alergări.

Ex: “Toate fructele mici să sară de 10 ori întrun picior”;

Sau “Legumele mari să sară ca mingea”

Obținerea performanței:

Educatoarea le spune că zâna le mulțumește pentru ajutor și că îi roagă acum să o ajute să prepare salată de fructe, salată de legume, murături și compot.

Ea le explică copiilor că acestea trebuie preparate după anumite reguli. Pentru început așează copiii la măsuțe: I grup: cei cu fructe mici; al II-lea grup: cei cu fructe mari; al III-lea grup: cei cu legume mici și al IV-lea grup: cei cu legume mari. b#%l!^+a?

– Grupul I: va lipi în coșulețul roșu fructele galbene, maro și verzi;

– Grupul II: va lipi pe borcan legume mari;

– Grupul III: va lipi în coșulețul verde fructe roșii, portocalii și mov;

– Grupul IV: va lipi pe coșulețul portocaliu legume mici;

Se va realiza evaluarea lucrărilor prin metoda turului galeriei;

Concluzii:

– atenția voluntară a fost menținută pe tot parcursul activității de majoritatea

preșcolarilor.

– la proba de activitate practică copiii au colaborat pentru rezolvarea ei, fapt care a

contribuit la dezvoltarea spiritului de echipă;

2. Categoria de activitate: activitate matematică

Grupa: mare/pregătitoare;

Tema: „Iarna”;

Forma de realizare: joc didactic;

Forma de organizare: cu toată grupa, individual;

Scop:

– evaluarea capacității de a număra și de a scrie cifrele în limitele 1-6, a capacității de a

forma mulțimi în limitele 1-6 și de a integra elementele mulțimilor întro temă dată;

Regulie jocului:

Un copil solicitat de educatoare aruncă un cub care avea pe fiecare față o cifră (1-6) și

spunea: « Desenați atâtea elemente (căsuțe, copaci) cât arată această cifră ». Ceilalți copii

desene ază atunci pe o foaie de hârtie atâtea elemente câte arăta cifra, apoi notează în dreptul

fiecărei mulțimi cifra corespunzătoare ;

Elemente de joc: aruncarea cubului, aplauze, participarea păpușii la joc, invitarea la joc

prin bagheta magică;

Strategii didactice:

– metode didactice: metoda cubului, desenul, explicația, demonstrația, jocul didactic; b#%l!^+a?

– material didactic: o păpușă cu baghetă, un cub cu cifre, foi de desen, culori;

Obiective operaționale:

O1 să citească cifrele în limitele 1-6;

O2 să formeze mulțimi de elemente prin asociere la o cifră în limitele 1-6;

O3 să scrie în dreptul fiecărei mulțimi cifra corespunzătoare;

O4 să deseneze respectând așezarea în pagină, realizând un peisaj de iarnă;

Desfășurarea jocului:

Deoarece știe că preșcolarii grupei mare/pregătitoare sunt artiști desăvârșiți, Păpușa Ana îi roagă să o ajute și să deseneze împreună un peisaj de iarnă pentru Zâna Iarnă.

Păpușa explică apoi regulile și modul în care se va desfășura activitatea, apoi se va realiza inturirea materialului și jocul de probă. După ce copiii au înțeles regulile și sarcinile activității se va trece la desfășurarea propriu-zisă a activității. Un copil aruncă un cub care are pe fiecare fața o cifră, o citește, iar ceilalți desenează mulțimi cu tot atâtea elemente specifice anotimpului iarna, astfel încât, la sfârșit, să rezulte un tablou de iarnă și asociază fiecărei mulțimi cifra potrivită.

3. Categoria de activitate: activitate matematică

Grupa: mare/pregătitoare;

Tema : “În pădurea cu alune”;

Forma de realizare: fișe individuale ( anexa 10 – fișa 1 individuală);

Forma de organizare: cu toată grupa, pe grupe;

Scop:

– evaluarea numerației 1-10, evaluarea capacității de a efectua corect operații de adunare

cu o unitate, recunoașterea semnelor +,-, =, dezvoltarea capacității de a stabili relații între numere/mulțimi

Obiective operaționale:

O1 să intuiască materialul cântecului „În pădurea cu alune”;

O2 să interpreteze câte o strofă din cântec pentru a identifica personajele din fiecare strofă. b#%l!^+a?

O3 să deseneze în fiecare cadran personajele din strofa corespunzătoare;

O4 să afectueze în fiecare cadran operația de adunare cu o unitate;

O5 să identifice în ultimul cadran numărul de personaje, în condițiile în care mai vine un personaj care nu face parte din cântec;

Strategii didactice:

– metode didactice: metoda cadranelor, cântecul, jocul didactic interdisciplinar,

observația, demonstrația, desenul, explicația, conversația, turul galeriei.

– mijloace didactice: CD cu cântecele pentru copii în format video, coșuleț cu bilețele

pe care sunt scrise cifrele 1-10; coli de hârtie împărțite în 4 cadrane, culori.

Desfășurarea activității:

Educatoarea solicită copiii să interpreteze câte o strofă din cântec, apoi identifică împreună câte personaje sunt în căsuță la fiecare strofă, câte sosesc și câte sunt la sfârșitul strofei, iar copiii desenează în fiecare cadran atâtea personaje câte sunt în fiecare strofă și efectuează operația de adunare ( de ex. În prima strofă sunt 2 pitici + 1 pupăză = 3 personaje).

În ultimul cadran (al IV-lea) copiii desenează din imaginației un personaj care nu face parte din cântec și rezolvă operația de adunare, identificând câte personaje ar intra în cazul acesta în căsuță. La sfârșitul activității se interpretează cântecul în cor și se evaluează lucrările prin metoda turul galeriei.

4. Categoria de activitate: activitate matematică

Grupa: mare/pregătitoare;

Tema: „Cifre fermecate”;

Forma de realizare: joc didactic;

Forma de organizare: cu toată grupa, pe grupe;

Scopul:

– identificarea cifrelor în poveștile cunoscute de preșcolari, recunoașterea cifrelor, asocierea de mulțimi la cifre și invers, evaluarea numerației 1-7, evaluarea cunoștințelor despre povești prin joc didactic.

Obiective operaționale:

O1 să enumere povești care conțin în titlu cifre; b#%l!^+a?

O2 să numere personajele după diferite criterii ( personaje bune – personaje rele, personaje feminine-personaje masculine, personaje animale-personaje păsări,etc);

O3 să asocieze o cifră la o mulțime de personaje dintro poveste;

O4 să numere personajele dintr-o poveste cunoscută;

O5 să compare două mulțimi de personaje prin punere în coresponență, precizând care are mai multe sau mai puține elemente;

O6 să efectueze operații de adunare și scădere pentru identificarea diferențelor

dintre numărul de personaje din 2 povești;

Categoria de activitate: activitate matematică b#%l!^+a?

Grupa: mare/pregătitoare;

Tema: „Al câtelea iepuraș a fost prins?”;

Forme de organizare:

– în formații de câte 2, 4 sau 8;

– în șir crescător sau descrescător ( în limitele 1-8);

Scop:

– consolidarea cunoștințelor despre numerație în limitele 1-8 prin efectuarea unor

exerciții fizice, prin exerciții de mers, alergare, săritură, îndoire, răsucire, prin organizarea în

formații specifice activităților de educație fizică.

Obiective operaționale:

O1 să formeze corect șirul numeric crescător și descrescător în limitele 1-8;

O2 să efectueze corect diferitele tipuri de mers și de alergare, respectând formațiile: câte

1, câte 2;

O3 să se așeze în formație câte 4, respectând ordinea cifrelor de pe tricouri;

O5 să efectueze exercițiile pentru influnțarea selectivă a aparatului locomotor;

O6 să păstreze ritmul din timpul exercițiilor prin efectuarea numerației 1-8.

Strategii didactice:

– metode didactice: jocul (fizic și muzical), exercițiul fizic, explicația, demonstrația.

– materiale didactice: jetoane cu cifre de la 1 la 8;

Desfășurarea activității:

Copiii iși aleg câte o cifră de la 1 la 8 și se așează într-un șir crescător, apoi descrescător până au format șirul pentru începerea activității de educație fizică. Exercițiile de mers în coloană, de alergare, săriturile și alte exerciții de încălzire se vor efectua prin enumerarea ritmică 1-2-3-4.

Așezați câte 4, copiii vor efectua apoi exerciții în formații, pastrându-se di nou ritmul prin numerație. La sfârșitul activității se va desfășura jocul: „Al câtelea iepuraș a fost prins?” Copiii vor fi așezați pe două șiruri de câte 8. Copiii din primul șir sunt lupii, iar cei dintr-al- b#%l!^+a?doilea sunt iepurașii. Unul dintre „lupi”, la semnalul educatoarei, va alerga spre grupul advers și „va fura” un iepuraș. Ceilalți vor striga: „Repede, repede să alergăm, pe-al 6-lea coleg să îl recuperăm”.

Ei îl aduc înapoi pe iepuraș și îl așează în „adăpost”, la locul său. Jocul se va termina când toți iepurașii vor fi așezați în șir numeric de la 1 la 8.

7. Categoria de activitate: activitate matematică

Grupa: mare/pregătitoare;

Tema: „Flori-fructe-legume!”;

Forma de realizare: metoda diamantului (fișa 2 individuală);

Forma de organizare: frontal pe grupe și individual;

Scop:

– evaluarea cunoștințelor despre flori, legume și fructe de toamnă și de primăvară,

a operațiilor prematematice, a capacității de a forma mulțimi și de a asocia cifre la mulțimile

formate, a numerelor ordinale;

Obiective operaționale:

O1 să deseneze în căsuța de sus a diamantului un fruct cu coaja tare;

O2 să deseneze pe rândul al doilea de sus al diamantului 1 fruct și o legumă de culoare

mov;

O3 să deseneze pe rândul al treilea 3 legume rotunde;

O4 să deseneze pe rândul al patrulea 2 flori de toamnă;

O5 să deseneze pe rândul al cincilea o floare de primăvară;

O6 să asocieze cifra la mulțimea legumelor, fructelor și florilor desenate.

O7 să compare elementele a două mulțimi, precizând care din ele are mai multe – mai

puține elemente;

Strategii didactice:

– metode didactice: metoda diamantului, conversația, explicația, jocul didactic;

– material didactic: foi de hârtie pe care e desenat diamantul, culori;

Desfășurarea activității:

Educatoarea aduce un coș în care sunt jetoane cu fructe, legume și flori. Se intuiește materialul. Fiecare copil are în față o foaie pe care e desenat diamantul. Pe baza acestei metode b#%l!^+active, copiii formează mulțimea fructelor cu coajă tare, fructe și legume de culoare mov, legume rotunde, flori de toamnă, prima floare de primăvară. Apoi copiii formează prin adunare mulțimea fructelor, mulțimea legumelor și mulțimea florilor, asociază cifrele și le compară.

Evaluarea formativă

La mijlocul perioadei de formare, care a constat în activități matematice cu caracter interdisciplinar, s-a desfășurat o probă de evaluare sumativă, care a constat într-o fișă individuală, pentru a se stabili progresul preșcolarilor și eficiența activităților interdisciplinare desfășurate până acum, precum și pentru a identifica eventualele obstacole pe care preșcolarii le-ar putea întâmpina referitor la obiectivele matematice propuse.

 Probă de evaluare formativă la grupa mare/pregătitoare:

Categoria de activitate: activitate matematică;

Grupa: mare/pregătitoare;

Tema: „Căsuța din pădure!”

Forma de realizare: fișă individuală

Forma de organizare: individuală;

Scop:

– evaluarea formelor geometrice, a numerației în limitele 1-10, a capacității de a

efectua adunări și scăderi în limitele 1-10, a capacității de a compara 2 mulțimi, evaluarea

termenilor +, -, <,>;

PROBA DE EVALUARE FORMATIVĂ

UnitAtea de învățAre: Numere nAturAle de lA 5 lA 10

Descriptori de performanță

V.REZULTATE:

Rezultate obținute la evaluarea formativă

Grafic 4. Rezultate la testarea formativă

CONSTATǍRI:

Dintr-un efectiv de 25 preșcolari de la grupa experimentală

1 preșcolar a mai avut nevoie de sprijin permanent pentru rezolvarea cerințelor; b#%l!^+a?

4 preșcolari au avut comportamente în dezvoltare

8 preșcolari nu au realizat punctaj maxim la O2, asociind 2 elemente din prima mulțime unui singur element din cea de-a doua mulțime;

la O3, 8 preșcolari au obținut calificativul B, iar 7calificativul S;

la O4, 9 preșcolari au obținut calificativul B, iar 8 calificativul S;

la O5, 10 preșcolari au obținut calificativul B, 8 au obținut calificativul S;

la O6, 11 preșcolari au obținut calificativul B, 8 au obținut calificativul S;

la O7, 12 preșcolari au obținut calificativul B, 7 au obținut calificativul S;

După înregistrarea datelor în tabelul centralizator 2 și întocmirea histogramei nr. 2, a

poligonului de frecvență nr. 2 și a diagramei radiale nr. 2 s-a constatat că:

– 12 copii au obținut calificativul FB

– 10 copii au obținut calificativul B

– 3 copii au obținut calificativul S și I

În urma evaluării sumative s-a constatat că:

– au progresat față de evaluarea inițială de la calificativul Suficient la calificativul Bine

un număr de 2 copii. Au mai rămas 2 copii cu calificativul Suficient, care au înregistrat

progrese mai reduse, unul I. Dintre aceștia unul dintre ei este cel cu retard mental ușor, iar ceilalți 2 au avut probleme de sănătate, având multe absențe.

– au trecut de la calificativul Bine la calificativul Foarte Bine 5 copii;

– toți copiii au înregistrat progrese, chiar dacă unii dintre ei au stagnat ca și calificativ,

mai precis 10 copii au obținut tot calificativul Bine, ca și la evaluarea inițială, iar 3 dintre ei

calificativul Suficient și insuficient.

– s-au constatat dificultăți în ceea ce privește reprezentarea grafică și recunoașterea

cifrelor 2,5,3, 6 și 9, și denumirea corectă a formei geometrice dreptunghi.

În vederea ameliorării rezultatelor copiilor, se vor desfășura activități recuperatorii, care

vor consta în activități matematice monodisciplinare și în activități matematice cu caracter

interdisciplinar, cum ar fi:

– povestiri, poezii, cântece, ghicitori, despre cifre și forme geometrice (în vederea b#%l!^+a?consolidării numerației și a capacității de a recunoaște și denumi cifrele și formele geometrice;

– jocuri didactice matematice simple și cu caracter interdisciplinar;

Fișă matematică de recuperare

Numele copilului: Data:

-Deseneză atâtea buline câți struguri sunt.Colorează-i diferit

-Desenează atâtea triunghiuri câte veverițe sunt.Coloreaz-o pe a doua și pe a șaptea.

-Desenează și tu, în caseta de jos, atâtea mere, câte sunt în copac.Colorează ultimul desen(mărul).

b#%l!^+a?

–

–-

-n–n- b#%l!^+a?-Fișă FF

Fișă de dezvoltare

Continuă șirul:

__________ __________ __________

2. Încercuiește cifra corespunzǎtoare numǎrului de steluțe:

5 3 7

6 4 8

7 9 4

3. Completeazǎ șirul numeric crescǎtor cu numerele care lipsesc

b#%l!^+a?

4. Scrie care sunt vecinii numerelor

5. Numără și scrie cifra corespunzătoare:

____________

____________

____________

6. Completează piesele de domino, așa cum îți arată cifra!

4.2. Prelucrarea si evaluarea rezultatelor obtinute la testarea finala

La sfârșitul perioadei de formare (și în urma activităților ameliorative) s-a realizat evaluarea finală. În acest sens, în vederea stabilirii nivelului de pregătire pe care preșcolarii l-au atins la matematică, s-a aplicat un test individual, care au constat într-un număr de 11 sarcini didactice, corespunzătoare obiectivelor matematice stabilite pentru grupa mare/pregătitoare.

 Probă de evaluare finală la grupa mare/pregătitoare:

Categoria de activitate: activitate matematică;

Grupa: mare/pregătitoare;

Tema: „La bloc cu Matematica!”

Forma de realizare: fișă individuală

Forma de organizare: individuală;

Scop:

– evaluarea operațiilor prematematice, a formelor geometrice, a numerației în limitele 1-10, a capacității de a efectua adunări și scăderi în limitele 1-10, a capacității de a compara 2 mulțimi, evaluarea termenilor +, -, <,>, a capacității de compunere și rezolvare de probleme;

PROBA DE EVALUARE

Unitatea de învățare: Numere și cifre

Obiective operAționAle:

O1 – să încercuiască și să coloreze mulțimile de elemente indicate;

O2 – să completeze / elimine elementele mulțimii pentru a fi tot atâtea cât indică cifra;

O3 – să stabilească mulțimea cu mai multe (puține) elemente prin punerea în corespondență

O4 – să identifice locul unui număr in șirul numerelor naturale (1-7)

O5 – să completeze tabelul cu numărul de figuri geometrice corespunzător;

O6 – să coloreze figuri care prin alăturare pot forma figura geometrică dată;

O7– să creeze șiruri pe baza unor reguli date;

Conținutul itemilor: b#%l!^+a?

I1 – Încercuiește mulțimea formată din 4 și 7 elemente și colorează mulțimea formată din 10 elemente.

I2 – Să fie tot atâtea!

b#%l!^+a?

I3 – Încercuiește mulțimile și colorează-le!

În care mulțime sunt mai multe elemente? Cum afli?

Taie bulina din dreptul mulțimii cu mai multe elemente.

b#%l!^+a?

I4 – a) Desenează cu roșu căciula celui de-al treilea pitic și cu albastru cingătoarea ultimului pitic

b) Taie cu o linie vecinii celui de-al cincilea pitic.

I5 – Observă, numără și completează tabelul:

I6 Numerotează la fel celelalte figuri geometrice. Formează mulțimi după criteriul: b#%l!^+a?

I7 – Desenați un cerc, un pătrat, un triunghi și continuați șirul în același mod, cât vă permite spațiul

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………………………………………… Colorează figurile care prin alăturare pot forma figura din față

Descriptori de performanță

5.REZULTATE:

Rezultate obținute la evaluarea finală

Grafic 5. Rezultatele testării finale b#%l!^+a?

CONSTATǍRI:

Dintr-un efectiv de 25 preșcolari de la grupa experimentală

1 preșcolar a avut nevoie de sprijin permanent pentru rezolvarea cerințelor;

3 preșcolari au avut comportamente în dezvoltare

8 preșcolari nu au realizat punctaj maxim la O2, asociind 2 elemente din prima mulțime unui singur element din cea de-a doua mulțime;

la O3, 8 preșcolari au obținut calificativul B, iar 7calificativul S;

la O4, 9 preșcolari au obținut calificativul B, iar 8 calificativul S;

la O5, 10 preșcolari au obținut calificativul B, 8 au obținut calificativul S;

la O6, 11 preșcolari au obținut calificativul B, 8 au obținut calificativul S;

la O7, 10 preșcolari au obținut calificativul B, 7 au obținut calificativul S;

În urma evaluării finale s-a constatat că:

– 56%, adică 14 dintre copii au reușit să rezolve singuri itemii, obținând calificativul

FB (Foarte Bine);

– 40%, adică 10 copii au obținut calificativul B (Bine).

– s-a înregistrat un calificativ de S (Suficient);

– au înregistrat progrese chiar și cei care au avut calificativul Suficient, precum și cei

doi copii cu probleme de atenție și cu retard mental ușor. La cel cu ADHD s-a constatat o creștere semnificativă a interesului față de activitățile matematice, atenția voluntară s-a îmbunătățit și, de asemenea s-a constatat o ameliorare semnificativă a rezultatelor la activitățile matematice;

– comparativ cu evaluarea inițială s-a constat că preșcolarii au progresat; astfel de

la calificativul Suficient au trecut toți cei 2 copii la calificativul Bine, iar de la calificativul Bine

la calificativul Foarte Bine au trecut 4 copii;

– un preșcolar a stagnat ca și progres, iar ca și calificativ au rămas la calificativul suficient,

adică au înregistrat un progres mai mic (comparativ cu evaluarea formativă), un număr de 8

copii;

Rezultatele cercetării b#%l!^+a?

În urma desfășurării la Grădinița cu Program prelungit nr. 29 Bacau., alături de jocurile didactice matematice obișnuite, ale unor activități matematice interdisciplinare, s-au constatat următoarele:

– jocurile didactice matematice au oferit educatoarei posibilități mai diversificate de organizare a activităților în vederea atingerii obiectivelor propuse;

– prin diversitatea formelor de organizare, activitățile matematice au răspuns problemelor actuale ale copiilor

Pentru stabilirea gradului de evoluție a preșcolarilor la activitățile matematice s-au întocmit: tabel privind rezultatele testelor inițiale, sumative și finale, grafice simple și comparative care demonstrează evoluția preșcolarilor de la evaluarea inițială la cea sumativă – prin care se poate observa progresul de la începutul aplicării cercetării până la evaluarea finală, folosind jocul didactic matematic. b#%

l!^+a?

REZULTATE COMPARATIVE:

Rezultate obținute la cele trei evaluări:

Grafic 6 Rezultatelecomparative ale testării inițiale, testării formative și testării b#%l!^+a?finale

Atfel, comparând rezultatele obținute la cele 3 evaluări (inițială, sumativă și finală) se constată că:

Numărul copiilor care au obținut rezultate foarte bune a crescut de la testare la testare, iar numărul copiilor cu rezultate de insuficient și suficient a scăzut de la o testare la alta.

S-ar putea crede că preșcolarii care au obținut rezultate bune (calificativul bine) au stagnat, ceea ce nu este adevărat. Preșcolarii de la insuficient au urcat la suficient, cei de la suficient au urcat la bine, iar cei de la bine la foarte bine.

CONCLUZII. PROPUNERI METODICE

Raportandu-ne la cercetarea efectuata, consideram că ipotezele cercetării au fost confirmate, dovedind încă o dată faptul că utilizarea jocurilor privind cunoasterea mediului în activitățile matematice, ca metodă activă de lucru, în concordanță cu obiectivele și conținuturile instruirii și cu profilul psihologic de vârstă al copiilor, contribuie la dezvoltarea intelectuală a acestora, la integrarea socială și implicit la creșterea randamentului școlar . Strădania mea de a prezenta modul în care jocul didactic își evidențiază valoarea formativ-educativă constituie o încercare de de a aplica în practică cunoștințele teoretice din lucrările de specialitate, îmbinate cu propria experiență acumulată la catedră.

Jocurile didactice constituie o excelentă școală a educației, a conduitei, a fanteziei și imaginației, a energiei, fiind un instrument indispensabil pentru dezvoltarea intelectuală a copiilor .  

„Cine nu știe să se joace cu copiii și este destul de nepriceput ca să creadă că acest amuzament este mai prejos de demnitatea sa, nu trebuie să se facă educator“ (C.G. Salzmann)

Activitățile matematice în grădiniță au reprezentat, încă de la începuturi, una dintre activitățile didactice care au urmărit dezvoltarea intelectuală a copiilor, bazându-se pe antrenarea acestora în procesul didactic, pe stimularea implicării lor directe și antrenante în activitate.

Operând cu concepte care determină copiii să facă primul pas în procesul de trecere de la concret la abstract, activitățile matematice au fost nevoite să se adapteze capacităților și caracteristicilor preșcolarității (concretism, animism, înclinația spre joc, curiozitate, nevoie de socializare, de însușirile psiho-comportamentale). Ele au adoptat acele forme de organizare, metode și mijloace care au exploatat aceste trăsături, și care reușesc să conducă preșcolarul spre atingerea obiectivelor matematice propuse, dar mai ales spre formarea și dezvoltarea intelectuală și comportamentală a celor mici.

Axându-se pe dezvoltarea globală, holistică a personalității, pe crearea unor punți de legătură între domenii și indivizi interdisciplinaritatea depășește limitele jocurile didactice matematice care conduc subiectul învățării (în acest caz preșcolarul) spre o nouă etapă a vieții, școlaritatea. Jocurile didactice matematice ajută preșcolarii să se formeze ca și persoane active, deschise spre nou, capabile să stabilească corelații, să sesizeze legături, puncte comune între discipline și mai târziu între subiecte de viață diferite.

– activitățile matematice oferă educatoarei o paletă largă de abordare a obiectivelor, ceea ce înseamnă că ea are la înemână un arsenal mult mai bogat de stimulare, de activizare a preșcolarilor. Jocul didactic matematic reprezintă o activitate de bază, organizată în grădiniță, în scopul dezvoltării intelectuale a copiilor preșcolari.

Urmărirea progresului înregistrat de copilul angajat în realizarea acestor activități permite observații prognostice privind ritmurile individuale de maturizare intelectuală și afectivă.

Observarea modului de manifestare a copilului în cadrul activităților matematice în care se utilizează jocul didactic matematic permite o evaluare corectă a progreselor înregistrate de copil în dezvoltarea gândirii, îndeosebi în sfera operațiilor de analiză, sinteză, a progreselor în comportament, în activitatea de observare, în formularea unor aprecieri asupra evoluției probabile a copilului, cu posibilitatea intervenției în aspectele deficitare.

Observarea sistematică a conduitei intelectuale a copilului în cadrul activităților de joc didactic matematic permite aprecierea individualizată a momentului optim de intrare în etapa micii școlarități.

Inițiativa și inventivitatea, sunt trăsături psihice cultivate de jocuri prin conținutul și modul lor de organizare. Fiind pus în fața unei situații, copilul nu adoptă o atitudine contemplativă  ci reflectează asupra ei, își imaginează singur diferite variante posibile de rezolvare, își confruntă părerile proprii cu cele ale colegilor, acționează, rectifică eventuale erori. Îi învață pe copii nu numai să rezolve probleme, ci și să le compună și să verifice singuri soluțiile prin faptul că uneori, rezolvarea poate fi găsită pe mai multe căi ceea ce-l determină pe copil să studieze diversele variante, să opteze pentru una sau alta, motivând alegerea făcută prin avantajele pe care le oferă ea în comparație cu celelalte. Rezolvarea sarcinilor de către copii contribuie la educarea atenției voluntare, la coordonarea mișcărilor mâinilor de către analizatorul vizual și auditiv, a interesului pentru activitate.

Formarea deprinderilor de muncă independentă are la bază activitatea individuală cu mulțimile de obiecte și fișele individuale. Pe măsură ce copilul devine stăpân pe aceste jocuri,?el este în stare să acționeze și în mod independent, activitate de mare importanță în pregătirea pentru școală, unde începe munca intelectuală independentă.

Un mijloc eficient pentru realizarea educației morale, dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de inițiativă, a disciplinei conștiente, perseverenței și sociabilității trăsături de caracter și voinței îl reprezintă aceste jocuri logice.

Organizarea echipelor permite copiilor să se obișnuiască cu cerința de a munci în colectiv, de a cultiva relații interpersonale corecte între copii, cu organizarea schimbului de experiență ; în cadrul echipelor trebuie antrenați și cei mai  timizi. Astfel se formează spiritul de echipă, fiecare copil luptând pentru câștigarea competiției de către echipa sa. Educatoarea are rol de organizator, de îndrumător, de arbitru imparțial.

Prezenta lucrare nu a vrut decât să aducă, alături de alte cercetări axate pe problema jocurilor didactice în general și a celor matematice, în special, un argument în favoarea deschiderii cadrelor didactice spre această formă de organizare a activității matematice, de imbinare a sa cu cunoasterea mediului.

Bibliografie

Aebli, H., (1973), Didactica psihologică – Aplicații în didactică a psihologiei lui Piaget, Jean, Editura Didactică și Pedagogică, București, p.34

Alecu, S – „Metodologia cercetării educaționale”, Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos”, Galați 2005, p. 99

Antohe, Georgeta; Barna, Iuliana – „Psihopedagogia joculu”, Ediția a doua completată. Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos”, Galați 2006, p. 77

Antohe, Valerian; Gherghinoiu, Constantin; Obeadă, Monica – „Metodica predării matematicii. Jocul didactic matematic. Suport de curs”, Editura ExLibris, Brăila 200, p. 25

Bachus A, ,, Copilul de la 3 la 6 ani,, , Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1998, p. 90

Barbu H., Popescu E., Șerban F., – „Activități de joc și recreativ-distractive. Manual pentru școlile normale”, Edit. Didactică și Pedagogică, București 1993, p. 67

Bonchiș, E. ,Psihologia copilului, Editura Universității din Oradea, 2004, p.32

Claparede Ed.,(1975) Psihologia copilului și pedagogia experimentală, București, Editura Didactică și Pedagogică,p. 32

Colecția „Cathedra”- „Cunoașterea copilului preșcolar”- Revista de pedagogie, București, 1992, p. 43

Cristea, Sorin – „Dicționar de termeni pedagogici”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1998, p. 31

Dăscălescu L., Giugiuman A., Lupu G., Jocul didactic matematic, rolul în activitățile formative, Revista Învățământul preșcolar nr. 2-3/1991, p. 56

Debesse M., (1981), Etapele educației, Editura Didactică și Pedagogică, București, p.75

Dima Silvia, Pâclea D., Țarcă E., Jocuri logico – matematice pentru preșcolari și școlari mici, Editată de Revista Învățământul preșcolar, București, 1998, p. 56 – 65

Dumitrana, Magdalena – „Activități matematice în grădiniță – ghid practic”, Editura Campania, București 2002, p. 26

Enache, Melania; Munteanu, Maria – „Jocuri didactice”, Editura Porto-Franco, Galați 1998, P. 45

Epuran, M., (2002), Dezvoltarea psihică – Aspecte al dezvoltării psihice în ontogeneză, curs masterat, Bacău., p.32

Ezechil, Liliana Mihaela Lăzărescu-Păiși, (2006) Laborator preșcolar metodologic, ed. a III-a , Ed. V&I Integral, Buc, p.35

G. Ghetu., Diagnosticarea capacităților matematice la preșcolari, Editura Rovimed Publishers,Bacău, 2008, P. 45

Golu, Florinda (2004), Dinamica dezvoltării personale la vârsta preșcolară, Editura Miron, Bucuresti, p. 78

Golu, Pantelimon, Mielu Zlate, Emil Verza, (1994), Psihologia copilului, Manual pentru clasa a XI-a, Școli normale, p. 34

Laborator preșcolar- Lileana Ezechil, Mihaela Păiși Lăzărescu, ed. V&I Integral, 2004, p. 23

Liboteau, Ileana; Cicioc, Elena; Seling Mariana – „Jocuri didactice matematice pentru grădiniță”, Eidtura Integral, București 1998, p. 78 – 80

Lupu, Costică; Săvulescu, Dumitru – „Metodica predării matematicii. Manual pentru clasa a XI-a. Licee pedagogice”, Editura Paralela 45, Pitești 2000, p. 233

M.,Constandache, curs de “Pedagogia jocului,”Facultatea de Psihologie si Stiintele educatiei, Universitatea Ovidius, 2007, p. 34

Manolache, A. și colaboratorii – „Dicționar de pedagogie”, Editura Didactică b#%l!^+a?și Pedagogică, București 1979, p. 45

Meilă, P., Milea, S., (1988), Tratat de pediatrie, vol.VI, Editura Medicală, București. p. 269

Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii, Editura Gh. Cârtu, Craiova 2009, p. 34

Mircea T., ,,Psihologia si patologia dezvoltarii copilului mic,, Editura Humanitas, Bucuresti, 1999, p. 32

Mouraud de Jouffrey, Psihologia copilului, Editura Humanitas, Bucuresti, 1998, p. 32

Oprescu, Nicolae, (1993), Bazele logicii, psihologice și metodologice ale formării conceptului de număr natural, din „Revista învățământului preșcolar”, Nr. 3 – 4 / 1993, pag.29.

Oprescu, Nicolae; Dănilă, Ioan; Novac, Cornel; Cămărașu, Gina; Păunescu, Anca – „Metodica activităților instructiv-educative în învățământul preprimar”, Editura Didactică Nova, Craiova 2007, p. 23

P.Osterrieth, Introducerea în psihologia copilului, EDP., 1976, p.24

Pavelea, Cristina, Pavelea, D.T., Gh. Alexandru-“Psihopedagogie aplicată în activități de practică pedagogică”- Ed. „Gheorghe Alexandru” Craiova, 2005, p. 56

Pavelescu, V. ,(1962), Psihologia pedagogică – E.S.D.P. Bucuresti, p.53

Păduraru, Veronica (coordonator) – „Activități matematice în învățământul preșcolar”, Editura Polirom, Iași 1999, p. 34

Păiși, M- „Ghid pentru cunoașterea nivelului de dezvoltare psihică a copilului preșcolar” în Revista „Învățământ preșcolar”. Nr. 3-4, 1996, p. 106

Piaget, J. (1976), Construirea realului la copil, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 103

Pistol, Mãdãlina Carte educativã pentru preșcolari- Activitãți matematice, Editura Erc Press, 2008, p. 23

Popescu Paul Neveanu,(1996), Manual cls a X a, Scoli Normale si licee, Editura Didactica si Pedagogica, p. 22 – 24

Programa activităților instructiv educative în grădinița de copii- coord. Preda Viorica și Magdalena Dumitrana; ed. V&I Integral, 2005, p. 23

Revista „Învățământul Preșcolar” nr.3-4 – „Implicațiile jocului în formarea intelectuală a copiilor”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1998, p. 32

Revista Invatamantul Prescolar-NR.4/2007 MECT –Activitati matematice, pag.88

Roman, Magdalena, (1993), Pregătirea preșcolarului pentru însușirea unor elemente de matematică necesare în clasa I, din „Revista învățământului preșcolar”, Nr. 3 – 4 / 1993, pag. 21

Roșca, A., Chircev, A. (1975), Psihologie generală, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 65

S. Antonovici, C. Jalba, G. Nicu, Jocuri didactice pentru activitațile matematice din gradiniță, Editura Aramis, București, 2005, p. 65

Sălăvastru, D., (2004), Psihologia Educatiei, Ed.Polirom, “Dimensiunile creativitatii, pag.99 b#%l!^+a?

Suchodolski, Bogdan.,(1970) Pedagogia și marile curente filozofice. București: Editura Didactică și Pedagogică, p.16.

Șchiopu, U., (1967), Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 152

Șuteu Titus – „Cunoașterea și autocunoașterea elevilor”, Editura Politică, București, 1978, p. 45

Tiberiu Kulcsar- „Factori psihologici ai reușitei școlare” EDP București, 1976, p. 43

Tomșa Gheorghe, Oprescu Nicolae.(2007). Bazele teoretice ale psihopedagogiei prescolare, Bucuresti,V& I Integral, p.67

Verza F. (1997), Psihologia varstelor, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, p. 6 – 19

Voiculescu, E., 2005, Pedagogie școlară, Editura Aramis, București , p. 41

Voiculescu, Elisabeta, 2005, Pedagogie preșcolară, Ed. Aramis, p. 37

Wallon H., (1964), De la act la gândire, Editura Științifică, p. 84

!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Bibliografie

Aebli, H., (1973), Didactica psihologică – Aplicații în didactică a psihologiei lui Piaget, Jean, Editura Didactică și Pedagogică, București, p.34

Alecu, S – „Metodologia cercetării educaționale”, Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos”, Galați 2005, p. 99

Antohe, Georgeta; Barna, Iuliana – „Psihopedagogia joculu”, Ediția a doua completată. Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos”, Galați 2006, p. 77

Antohe, Valerian; Gherghinoiu, Constantin; Obeadă, Monica – „Metodica predării matematicii. Jocul didactic matematic. Suport de curs”, Editura ExLibris, Brăila 200, p. 25

Bachus A, ,, Copilul de la 3 la 6 ani,, , Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1998, p. 90

Barbu H., Popescu E., Șerban F., – „Activități de joc și recreativ-distractive. Manual pentru școlile normale”, Edit. Didactică și Pedagogică, București 1993, p. 67

Bonchiș, E. ,Psihologia copilului, Editura Universității din Oradea, 2004, p.32

Claparede Ed.,(1975) Psihologia copilului și pedagogia experimentală, București, Editura Didactică și Pedagogică,p. 32

Colecția „Cathedra”- „Cunoașterea copilului preșcolar”- Revista de pedagogie, București, 1992, p. 43

Cristea, Sorin – „Dicționar de termeni pedagogici”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1998, p. 31

Dăscălescu L., Giugiuman A., Lupu G., Jocul didactic matematic, rolul în activitățile formative, Revista Învățământul preșcolar nr. 2-3/1991, p. 56

Debesse M., (1981), Etapele educației, Editura Didactică și Pedagogică, București, p.75

Dima Silvia, Pâclea D., Țarcă E., Jocuri logico – matematice pentru preșcolari și școlari mici, Editată de Revista Învățământul preșcolar, București, 1998, p. 56 – 65

Dumitrana, Magdalena – „Activități matematice în grădiniță – ghid practic”, Editura Campania, București 2002, p. 26

Enache, Melania; Munteanu, Maria – „Jocuri didactice”, Editura Porto-Franco, Galați 1998, P. 45

Epuran, M., (2002), Dezvoltarea psihică – Aspecte al dezvoltării psihice în ontogeneză, curs masterat, Bacău., p.32

Ezechil, Liliana Mihaela Lăzărescu-Păiși, (2006) Laborator preșcolar metodologic, ed. a III-a , Ed. V&I Integral, Buc, p.35

G. Ghetu., Diagnosticarea capacităților matematice la preșcolari, Editura Rovimed Publishers,Bacău, 2008, P. 45

Golu, Florinda (2004), Dinamica dezvoltării personale la vârsta preșcolară, Editura Miron, Bucuresti, p. 78

Golu, Pantelimon, Mielu Zlate, Emil Verza, (1994), Psihologia copilului, Manual pentru clasa a XI-a, Școli normale, p. 34

Laborator preșcolar- Lileana Ezechil, Mihaela Păiși Lăzărescu, ed. V&I Integral, 2004, p. 23

Liboteau, Ileana; Cicioc, Elena; Seling Mariana – „Jocuri didactice matematice pentru grădiniță”, Eidtura Integral, București 1998, p. 78 – 80

Lupu, Costică; Săvulescu, Dumitru – „Metodica predării matematicii. Manual pentru clasa a XI-a. Licee pedagogice”, Editura Paralela 45, Pitești 2000, p. 233

M.,Constandache, curs de “Pedagogia jocului,”Facultatea de Psihologie si Stiintele educatiei, Universitatea Ovidius, 2007, p. 34

Manolache, A. și colaboratorii – „Dicționar de pedagogie”, Editura Didactică b#%l!^+a?și Pedagogică, București 1979, p. 45

Meilă, P., Milea, S., (1988), Tratat de pediatrie, vol.VI, Editura Medicală, București. p. 269

Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii, Editura Gh. Cârtu, Craiova 2009, p. 34

Mircea T., ,,Psihologia si patologia dezvoltarii copilului mic,, Editura Humanitas, Bucuresti, 1999, p. 32

Mouraud de Jouffrey, Psihologia copilului, Editura Humanitas, Bucuresti, 1998, p. 32

Oprescu, Nicolae, (1993), Bazele logicii, psihologice și metodologice ale formării conceptului de număr natural, din „Revista învățământului preșcolar”, Nr. 3 – 4 / 1993, pag.29.

Oprescu, Nicolae; Dănilă, Ioan; Novac, Cornel; Cămărașu, Gina; Păunescu, Anca – „Metodica activităților instructiv-educative în învățământul preprimar”, Editura Didactică Nova, Craiova 2007, p. 23

P.Osterrieth, Introducerea în psihologia copilului, EDP., 1976, p.24

Pavelea, Cristina, Pavelea, D.T., Gh. Alexandru-“Psihopedagogie aplicată în activități de practică pedagogică”- Ed. „Gheorghe Alexandru” Craiova, 2005, p. 56

Pavelescu, V. ,(1962), Psihologia pedagogică – E.S.D.P. Bucuresti, p.53

Păduraru, Veronica (coordonator) – „Activități matematice în învățământul preșcolar”, Editura Polirom, Iași 1999, p. 34

Păiși, M- „Ghid pentru cunoașterea nivelului de dezvoltare psihică a copilului preșcolar” în Revista „Învățământ preșcolar”. Nr. 3-4, 1996, p. 106

Piaget, J. (1976), Construirea realului la copil, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 103

Pistol, Mãdãlina Carte educativã pentru preșcolari- Activitãți matematice, Editura Erc Press, 2008, p. 23

Popescu Paul Neveanu,(1996), Manual cls a X a, Scoli Normale si licee, Editura Didactica si Pedagogica, p. 22 – 24

Programa activităților instructiv educative în grădinița de copii- coord. Preda Viorica și Magdalena Dumitrana; ed. V&I Integral, 2005, p. 23

Revista „Învățământul Preșcolar” nr.3-4 – „Implicațiile jocului în formarea intelectuală a copiilor”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1998, p. 32

Revista Invatamantul Prescolar-NR.4/2007 MECT –Activitati matematice, pag.88

Roman, Magdalena, (1993), Pregătirea preșcolarului pentru însușirea unor elemente de matematică necesare în clasa I, din „Revista învățământului preșcolar”, Nr. 3 – 4 / 1993, pag. 21

Roșca, A., Chircev, A. (1975), Psihologie generală, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 65

S. Antonovici, C. Jalba, G. Nicu, Jocuri didactice pentru activitațile matematice din gradiniță, Editura Aramis, București, 2005, p. 65

Sălăvastru, D., (2004), Psihologia Educatiei, Ed.Polirom, “Dimensiunile creativitatii, pag.99 b#%l!^+a?

Suchodolski, Bogdan.,(1970) Pedagogia și marile curente filozofice. București: Editura Didactică și Pedagogică, p.16.

Șchiopu, U., (1967), Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 152

Șuteu Titus – „Cunoașterea și autocunoașterea elevilor”, Editura Politică, București, 1978, p. 45

Tiberiu Kulcsar- „Factori psihologici ai reușitei școlare” EDP București, 1976, p. 43

Tomșa Gheorghe, Oprescu Nicolae.(2007). Bazele teoretice ale psihopedagogiei prescolare, Bucuresti,V& I Integral, p.67

Verza F. (1997), Psihologia varstelor, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, p. 6 – 19

Voiculescu, E., 2005, Pedagogie școlară, Editura Aramis, București , p. 41

Voiculescu, Elisabeta, 2005, Pedagogie preșcolară, Ed. Aramis, p. 37

Wallon H., (1964), De la act la gândire, Editura Științifică, p. 84