Dezvoltarea Personalitatii Elevilor Prin Lectia de Educatie Fizica

Tânăra generație, supusă astăzi unor eforturi intelectuale tot mai mari și mai complexe, necesare cunoașterii și însușirii noului, are acută nevoie de o educație fizică rațional concepută.

Formele educației reprezintă ansamblul acțiunilor și al influențelor pedagogice desfășurate, succesiv sau simultan, în cadrul activității de formare a personalității umane. Educația are un caracter global să îmbine armonios și eficient educația formală cu cea nonformală și informală. În acest sens școala trebuie să se deschidă spre conținuturile succeptibile de a fi asimilate de către elevi în afara școlii, să le valorifice și în același timp să furnizeze elevilor criterii pentru selecționarea și interpretarea informațiilor.

Importanța educației fizice în procesul de pregătire și formare a elevilor, este relevată și de faptul că reprezintă singurul obiect al planului de învățământ căruia îi revine rolul de acționare în dezvoltare fizică și dezvoltare a capacității motrice; educația fizică perfecționează deprinderea de mișcare, îmbogățește aptitudinile, mărește randamentul activității fizice și intelectuale, călește organismul înarmează elevii cu capacitatea de a-și stăpânii aparatul locomotor atât în procesul viitoarei munci cât și în îndeplinirea activității impusă de viața cotidiană.

Lecția de educație fizică și activitatea sportivă au misiunea de a forma tânăra generație, iar prin scopurile nobile pe care le promovează urmăresc :

formarea si educarea tinerilor pentru societate prin cooperare si răspundere

acceptarea multiculturalității ca diversitate generatoare de progres

creșterea încrederii în sine a tinerilor și redescoperirea valorilor morale

promovarea unui sistem alternativ de educație, intr-un climat plăcut pentru ei, acceptat si susținut de părinți

eliminarea violentei fizice din preocupările copiilor si tinerilor

deturnarea atenției de la fumat, alcool și droguri către o formă organizată de practicare a sportului

Cu toții știm că dacă nu facem mișcare, mușchii ni se atrofiază. Ceea ce mulți oameni nu înțeleg însă, este că și creierul își menține o formă mai bună atunci când corpul este exersat și sângele – pus in mișcare. Și aici nu este vorba numai despre capacitatea de a învăța o nouă limbă străina sau de a rezolva cuvinte încrucișate cu un nivel ridicat de dificultate ci, după cum au descoperit cercetătorii, reconfirmând o lege antică, exercițiul fizic este critic pentru chiar sănătatea propriu-zisă a minții.

Astăzi se afirmă, pe bună dreptate, că educația fizică este un important mijloc de formare a tineretului și de aceea elevul de azi, adultul de mâine, trebuie să cunoască o mare varietate de deprinderi de mișcare cu o largă valoare de întrebuințare, să aibă indici morfo-funcționali ridicați și să dispună de calități motrice, să dispună de calități psihice bine dezvoltate care să-i permită adaptarea la o sferă largă de activități impuse de cerințele vieții moderne.

Prin influențele pe care le exercită asupra copilului, educația fizică devine un mijloc de formare a trăsăturilor pozitive ale personalității omului de tip nou, se dezvoltă curajul, spiritul colectiv, sentimentul de prietenie și colegialitate, de întrajutorare și inițiativă în activitate.

Activitatea de educație fizică contribuie la realizarea în școală a unui profil uman pregătit pentru o societate dinamică, un individ sănătos, armonios dezvoltat fizic, un om cu o gândire creativă, rapidă cu o capacitate de a alege cele mai bune soluții, omul cu înalte sentimente morale și civice, pregătit temeinic și în legătură cu exigențele actuale și viitoare ale societății. O latură importantă a personalității, care cunoaște și ea transformări în această perioadă de vârstă, este componenta socială. Odată căpătate, obișnuințele sociale îl ajută pe copil să se raporteze tot mai corect la comportamentul civilizat, devenind mai sensibil și controlat în relațiile cu cei din jur. Interrelațiile sociale și caracteristicile acestora poartă nu doar amprenta societății, ci și a vieții familiale, școlare și sportive

La vârsta școlară mică se întâlnesc restructurări și dezvoltări ale unor componente psihice ce duc la propulsarea acțiunilor desfășurate imprimându-le acestora un caracter mai organizat.

La ciclul primar activitățile de educație fizică și sport, practicate regulat, ajută la creșterea și dezvoltarea armonioasă a organismului copiilor, asigură un raport optim între statură și greutate, favorizează construcția osoasă, permite o bună dezvoltare a inimii, plămânilor și mușchilor.

La această vârstă nevoia de mișcare a elevilor este foarte mare, ei știu să meargă, să sară, să se cațere, să alerge, sunt capabili să învețe jocuri, cântece, să se concentreze asupra lucrurilor, mai ales asupra lucrurilor care pe ei ii amuză. Ținând cont de această constatare, în cadrul orei de educație fizică și sport, abordăm activitățile într-o manieră distractivă.

Exercițiile fizice sunt mijloace specifice, de bază, în realizarea lecției de educație fizică, ele fiind denumite "modele" consacrate și standardizate. Ele au influență atât pe plan informativ dar și formativ.

Ele perfecționează spiritul de observație, gândirea și imaginația, formează deprinderea și în ultimă instanță obișnuința de muncă independentă, formează capacitatea de discernământ și generalizare, îi înarmează pe subiecți cu instrumente necesare corelării relațiilor existente între diferitele fenomene. De asemenea sportul este benefic pentru copii timizi, închiși în ei, care în acest fel își pot ”elibera” personalitatea.

Importanța educației fizice în procesul general de pregătire și formare a elevilor este relevată și de faptul că ea prezintă singurul obiect al planului de învățământ căruia îi revine, în principal, rolul de a acționa în domeniul dezvoltării și pregătirii fizice, de a stabili și realiza un echilibru corespunzător între efortul intelectual și cel fizic, element de mare importanță în creșterea normală a tineretului.

La educație fizică, spre deosebire de alte discipline de învățământ, existența și utilitatea mijloacelor de învățământ reprezintă condiția de bază pentru obținerea calității și eficienței în lecții. Simpla creare a spațiilor de lucru (terenuri, săli de sport) constituie doar premise – posibilități de a desfășura activitatea; se impune pentru a asigura un cadru optim desfășurarii lectiei, dotarea cu instalații, aparate și materiale sportive suficiente. Lipsa sau numarul mic de mijloace devine factorul limitativ cel mai important în realizarea obiectivelor stabilite de programa școlară.

Mijloacele de învățământ sunt create și folosite în funcție de nivelul de învățământ atât pentru educația fizică școlară dar și pentru structurile sportive de performanță.

Atragerea părinților și implicarea lor în procesul educațional va contribui la creșterea interesului acestora pentru asigurarea unei sănătăți ,,naturale” și a dezvoltării unei condiții fizice bune a propriilor copii și care să fie bazată pe practicarea liberă a formelor de mișcare organizată într-un mediu curat și sigur.

Diversificarea, promovarea și aplicarea unor activități sportive va evita monotonia în rândul elevilor, ii va împiedica să stea atâtea ore în fața calculatorului sau să fie atrași de alte activități mai puțin ,,educative” pentru a le dezvolta interesul și o atitudine pozitivă pentru practicarea într-o formă sau alta a exercițiului fizic.

Copilul de azi trebuie pregătit pentru o societate dinamică, în continuă evoluție, societate care cere o anumită configurație fizică, intelectuală, morală, civică, un anumit profil care să îmbine în mod armonios, laturile personalității sale; un individ sănătos, armonios dezvoltat fizic, cu o înaltă calificare, un om cu o gândire creativă, cu capacitatea de a selecta informațiile și de a alege cele mai bune soluții.

BIBLIOGRAFIE

1. Brata M., – Metodica educației fizice școlare, vol.I, Universitatea din Oradea,1996.

2. Cârstea Gh., – Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura ANDA-DA, București, 2000.

3. Constantin Cucoș – Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Editura Polirom, 1998

4. Dragnea A.,– Antrenamentul sportiv – Teorie și metodologie,vol. I, II, Editura Tineret și Sport, 1992.

5. Epuran, M. – Psihologia educației fizice, Editura Sport-Turism, București, 1976

6. Mitra, G. și Mogos, A- Metodica predării educației fizice, Editura Stadion, București, 1972

7. Dragnea, A., – Teoria activităților motrice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999