Dezvoltarea Organizationala In Lumina Parteneriatului Autoritati ale Administratiei Publice Locale Scoala
DEZVOLTARE ORGANIZAȚIONALĂ ÎN LUMINA PARTENERIATULUI AUTORITĂȚI ALE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE – ȘCOALĂ
Introducere
Capitolul I
Școala și primăria, instituții centrale pentru comunitatea sectorului 5
Context comunitar
Școala. Comunitatea – delimitări conceptuale
Raportul dintre școală și comunitate
Școala în sectorul 5 – modele de intervenții în scopul dezvoltării instituționale
Primăria și Consiliul Local ale Sectorului 5 – repere pe axa diacronică și axiologică și prezentarea unei fișe de atribuții a acestora în relație cu școala
Școala și autoritățile administrației publice locale, organisme promotoare ale dezvoltării Sectorului 5
Concluzii
Capitolul al II-lea
Model de parteneriat: unități de învățământ – Primăria Sectorului 5
Relația de parteneriat – considerente generale
Parteneriatul școală – autoritate publică locală, aspecte generale
Rețele parteneriale în câmpul educațional
Parteneriatul școală – autorități publice locale în sectorul 5
Probleme educative vizate
Sincope și blocaje în derularea parteneriatelor
Concluzii
Capitolul al III-lea
Proiectele și programele educaționale – sprijin pe calea dezvoltării locale
Proiecte educaționale – școala comunitară
Studii de caz: proiecte educative derulate de Primăria Sectorului 5 în parteneriat cu Federația Română de Fotbal, respectiv cu Instituto Cervantes
Obiectivele cercetării
Ipotezele cercetării
Metodele cercetării
Instrumente folosite
3.2 Rezultatele cercetării
3.3 Recomandări
Concluzii
Anexe
Bibliografie
Motto:
Societatea viitorului și viitorul societății depind de calitatea educației
INTRODUCERE
Schimbările din societatea românească implică modificări la nivel organizațional, lansând exigențe și provocări fiecărui domeniu de activitate. Prin organizație, sociologii desemnează "o asociere de indivizi, un grup social care acționează potrivit unui sistem de norme și valori, în vederea realizării anumitor obiective".
Încă din anul 1970, Druker vorbea despre o societate managerială, a cărei dezvoltare este gândită în termenii conducerii științifice (obiectivă, rațională, creativă, eficientă, bazată pe participare, comunicare, cooperare, coordonare, îndrumare, stimulare). În același timp, acceptând nuanțele impuse de orientarea teoretică a funcționalismului, care susține teza potrivit căreia societatea este un tot unitar (sistem), constituit din elemente (subsisteme) puternic solidare (integrate), învățământul se constituie ca un subsistem particular care se supune legilor de funcționare și de dezvoltare ale societății înseși. „În raport cu sistemul social, sistemul de învățământ îndeplinește o funcție educativă doar dacă (inter)acțiunea membrilor săi este îndreptată către transmiterea/interiorizarea unui model cultural, respectiv a principiului de organizare/funcționare a sistemului social respectiv și prin plasarea indivizilor pe poziții legitimate de acest model cultural/principiu de organizare.” Realitățile actuale ale societății, în condițiile redimensionării rolului social al educației și stabilirii unor legături multifuncționale ale școlii cu mediul comunitar și social, creează noi premise pentru dezvoltarea sistemului de învățământ și, implicit, a organizațiilor școlare. Iar una dintre funcțiile procesului de înnoire a celor două sisteme, activată pe cale de consecință, vizează integrarea socială a educaților (copiilor), aceștia fiind capabili să participe la viața comunității, să comunice printr-un sistem simbolic împărtășit, să ocupe poziții și să-și asume roluri în raport cu conduite (performanțe) validate de societate.
Alegerea temei acestei lucrări a fost dictată de apartenența personală la două organizații ce își relevă deopotrivă roluri esențiale în dezvoltarea unei comunități. Astfel, deținerea unei duble calități, de om al catedrei și de funcționar public, în cadrul unei instituții din sfera administrației, a reprezentat catalizatorul care a prilejuit un proces de reflecție la granița dintre două lumi: cea a școlii și cea a autorității publice locale. Dincolo de prezentarea, în corpul lucrării, a diverselor delimitări conceptuale sau metodologice, scopul acestui demers vizează obținerea unui răspuns la întrebarea dacă este pertinent ca o autoritate publică locală să își asume misiunea de a iniția sau de a susține proiecte educaționale. Cu alte cuvinte, ne propunem să aflăm dacă e oportun ca sarcina educativă să fie îndeplinită și de structuri ale administrației locale, care pot mobiliza (ample) rețele parteneriale, în sprijinul ideii de conturare/întregire a cadrului de manifestare a idealului educațional cu identitate socială. Sau se impune abordarea unei atitudini rezervate a autorităților publice locale în contextul acțiunii practice, de ordin administrativ, care i-a fost repartizată de cadrul legislativ românesc? Căci legiuitorul impune restricții și constrângeri instituționale în exercitarea rolurilor educative, competențele și atribuțiile principale ale administrației publice locale trebuind să fie exercitate în vederea asigurării condițiilor materiale și financiare necesare pentru buna funcționare a instituțiilor și serviciilor publice de educație, sănătate, cultură, tineret și sport, apărarea ordinii publice, apărarea împotriva incendiilor și protecția civilă, de sub autoritatea sa, potrivit art. 38, alin. 2, litera (n), din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, cu completările și modificările ulterioare. De asemenea, principalul organism care inițiază și implementează politici publice și proiecte educaționale este Ministerul Educației Naționale, iar Legea nr. 1/2011 a Educației Naționale întărește ideea ca autoritățile publice locale trebuie să își mobilizeze resursele în scopul administrării bunurilor aparținân unităților de învățământ preuniversitar de stat, potrivit art. 112, alin. (2), respectiv: Terenurile si cladirile unitatilor de educatie timpurie, de invatamant prescolar, scolilor primare, gimnaziale si liceale, inclusiv ale celorlalte niveluri de invatamant din cadrul acestora, infiintate de stat, fac parte din domeniul public local si sunt administrate de catre consiliile locale. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea acestora si sunt administrate de catre consiliile de administratie, conform legislatiei in vigoare.
Interogațiile de mai sus sunt veridice și prin prisma faptului că specialiștii din aparatul propriu al unui primar nu dețin decât în cazuri excepționale expertiză în domeniul educațional. Nu trebuie însă neglijat faptul că factorii cu putere de decizie din sfera administrației pot atrage profesioniști aparținând diverselor medii în direcția susținerii, orientării, corectării sau suplinirii activității educative [adaptare după Favre și Montadon, 1989] propuse la un moment dat de forurile tutelare care o reglementează.
Astfel, considerăm că o analiză și o cercetare evaluativă pe tema proiectelor și programelor de tip educativ implementate de o autoritate locală pot surescita interesul cercetătorilor, practicienilor, factorilor de decizie, atât din domeniul educațional, cât și din cel al administrației publice, în scopul instituirii unor exemple de bune practici, care pot fi replicate la scară mai largă.
Prima parte a acestui material prezintă descrierea sumară a unor entități aflate în dialog, aparținând aceleiași comunități și care pot susține, chiar dacă doar pe plan local, construcția unei societăți a cunoașterii. Obiectul cercetării îl constituie modalitățile prin care interacționează unitățile de învățământ din sectorul 5 și instituția Primăriei Sectorului 5, în calitatea lor de organizații care învață și încearcă să răspundă provocărilor unor domenii precum: educația și formarea, antreprenoriatul și piața muncii.
Cea de-a doua parte este constituită din prezentarea unor proiecte educaționale relevante, implementate de Primăria Sectorului 5 în unități de învățământ preuniversitar de stat din raza sa administrativ-teritorială. Analiza detaliată este realizată pornind de la modelul evaluării prin împuternicire (en., empowerment evaluation), valorificând principiul generos al promovării unei culturi a învățării, prin care acest tip de evaluare îi provoacă pe cei care îl aplică să se ajute pe ei înșiși, conducând spre ameliorarea propriei activități.
Ultima secțiune va reliefa, în manieră descriptivă și interpretativă, pornind de la evidențierea unor studii de caz, concluziile desprinse în urma evaluării proiectelor implementate cu sprijinul autorității publice locale în unitățile școlare din sectorul 5 și va fi elaborat un set de recomandări, pârghii pentru continuarea identificării punctelor de dezvoltare comune, prin intermediul cărora școala și autoritatea locală reușesc să transmită valorile pe care le consideră utile și care pot contribui la îmbunătățirea vieții comunității.
Capitolul I
Școala și primăria, instituții centrale pentru comunitatea sectorului 5
1.1 Context comunitar
Școala. Comunitatea – delimitări conceptuale
Funcționalismul a semnalat ideea că, „în societățile actuale, eterogene și complexe, reglate de o morală universalistă și rațională, neutră afectiv și laică, școala este singura instanță educativă capabilă să îndeplinească funcțiile de transmitere a cunoașterii și moralei sociale, de alocare a forței de muncă, de alocare a status-urilor, în funcție de o axă a performanței”. A produce cunoaștere și a opera cu cunoașterea sunt competențe-cheie ale noilor organizații școlare, atuurile care le pot oferi acestora avantajul comparativ într-o piață globală. Școala este percepută ca promotor al evoluției societății, ca organism capabil să asigure transmiterea valorilor culturale, dar și ca entitate responsabilă de eficiența individului în comunitatea de care aparține. Recunoscută ca loc de întâlnire pentru multe modele de semnificare a lumii, de valorizare a comportamentelor sau de perpetuare a experienței specifice, școala „este plasată la intersecția mai multor linii de forță, acestea fiind constituite din axele culturale, de vârstă, de opțiuni și interese diferite. Ea are rolul de a media dialogurile, disparitățile, unificând cunoștințe și raliindu-le la valori generale. Școala a devenit, în același timp, o trambulină către pluralism și conviețuire multiplă, prin proliferarea interculturalității. Este, în fapt, o instanță a schimbării înspre bine a individului și societății”.
Încercând sintetizarea noțiunii de comunitate, se pot reține accepțiuni potrivit cărora aceasta reprezintă o entitate socială globală, în care legăturile dintre membri sunt strânse, sentimentul de ingrup este puternic și ale cărei rădăcini se îndreaptă către zona tradițiilor și cutumelor ce alcătuiesc un cod cultural și social, fiind depozitara unui bine comun, element de referință morală pentru individ, promotoarea unor valori esențiale. Comunitatea este o entitate supraindividuală, care are întâietate în raport cu individul izolat, în virtutea transcendenței sale de ordin etic și politic.
În România, comunitatea este percepută mai ales ca o noțiune cu implicații geografice, care se raportează la constrângerea unui spațiu fizic, precis delimitat. Deși este un termen uzitat și se vorbește despre dezvoltarea comunitară ca despre o soluție vizând rezolvarea problemelor locale, legăturile interumane bazate pe sprijinul reciproc se află, în cele mai multe cazuri, la începutul cristalizării lor.
Comunitatea școlară este cea care tinde să se raporteze la finalități din ce în ce mai complexe, propunându-și, cel mai adesea, să stabilească un echilibru valoric echitabil între „elementele de universalitate ale comunității umane și înrădăcinarea specifică a fiecăruia în valorile specifice comunității din care face parte”.
Raportul dintre școală și comunitate
„În multe țări europene, autoritățile regionale sau locale răspund de domeniile politice vizate de Strategia Europa 2020, printre care se numără educația si formarea, antreprenoriatul, piața muncii sau infrastructura, în vedsentimentul de ingrup este puternic și ale cărei rădăcini se îndreaptă către zona tradițiilor și cutumelor ce alcătuiesc un cod cultural și social, fiind depozitara unui bine comun, element de referință morală pentru individ, promotoarea unor valori esențiale. Comunitatea este o entitate supraindividuală, care are întâietate în raport cu individul izolat, în virtutea transcendenței sale de ordin etic și politic.
În România, comunitatea este percepută mai ales ca o noțiune cu implicații geografice, care se raportează la constrângerea unui spațiu fizic, precis delimitat. Deși este un termen uzitat și se vorbește despre dezvoltarea comunitară ca despre o soluție vizând rezolvarea problemelor locale, legăturile interumane bazate pe sprijinul reciproc se află, în cele mai multe cazuri, la începutul cristalizării lor.
Comunitatea școlară este cea care tinde să se raporteze la finalități din ce în ce mai complexe, propunându-și, cel mai adesea, să stabilească un echilibru valoric echitabil între „elementele de universalitate ale comunității umane și înrădăcinarea specifică a fiecăruia în valorile specifice comunității din care face parte”.
Raportul dintre școală și comunitate
„În multe țări europene, autoritățile regionale sau locale răspund de domeniile politice vizate de Strategia Europa 2020, printre care se numără educația si formarea, antreprenoriatul, piața muncii sau infrastructura, în vederea promovării unei creșteri economice inteligente, durabile și favorabile incluziunii”. Autoritățile administrației publice locale pot găsi pârghiile necesare, în vederea identificării unor soluții la problemele comunității pe care o reprezintă, prin constituirea unei multitudini de rețele, concentrate în jurul unor proiecte, ce au drept punct de pornire ideea de parteneriat. Agenda acestei abordări strategice poate constitui forța generatoare a dezvoltării manageriale și organizaționale atât pentru autoritatea locală, cât și pentru unitățile de învățământ aflate în administrarea sa. Proiectele au drept scop anticiparea și administrarea eficientă a schimbărilor de ordin economic și social, iar șansa de a dezvolta rețele parteneriale aduce o importantă valoare adăugată în toate domeniile de interes, implicit în zona educațională. Ideea de parteneriat între școală, autorități publice și diverse organizații care activează în comunitate, depozitare ale unor expertize în domeniul educativ și social, pornește de la principiul complementarității serviciilor oferite. „Dimensiunea interacționistă, dimanică a parteneriatului, trimite la schimb, reciprocitate, interdependență, invită la decentrare, la găsirea unor forme de dialog”. Iar modelul este dat de teoria rețelelor, care poate fi sintetizată astfel: „în jurul unuia și aceluiași obiectiv, unei intenții sau preocupări comune, în acest caz educația copiilor, poli dispersați în spațiul geografic și social sunt uniți prin legături de natură diferită, fiecare pol aflându-se, potențial, în relație cu toți ceilalți. Aceste rețele intersectează diferite câmpuri (structuri sociale), iar legăturile care le compun sunt durabile sau pasagere, dependente de conjuncturi.”
Succesul existenței acestor rețele, așezate la temelia parteneriatului școală – autorități publice locale, este bazat pe legătura permanentă, constantă, între agenții comunitari și reprezentanții școlii. Se realizează astfel un echilibru între schimbare și continuitate, între specific și global, între împlinirea individuală și exigențele de ordin social. Atât școala, cât și autoritățile reprezentative pentru comunitate se raportează, în fapt, atunci când inițiază sau acceptă parteneriatul, către o dimensiune generală, a cunoașterii, dar și către una specială, a experienței. „Prima dimensiune se referă la achiziționarea de către educați, beneficiari direcți ai parteneriatului, a unor unelte conceptuale pentru a înțelege realitatea și pentru a dispune de informații pentru o bună inserție în viața cotidiană a comunității, pentru a lua distanță față de stereotipuri și prejudecăți, dar și pentru a ști a comunica într-o lume diversă. Dimenisunea experențială se înscrie în educația concretă de a viețui într-un anumit fel, înscris într-un standard statornicit, dar și de a accepta alteritatea, de a îmbogăți spațiul relațional cu experiențe multiple, de a încuraja prin acte proprii cooperarea și înțelegerea mutuală”.
Referindu-ne explicit la sectorul 5, atributele definitorii ale acestuia sunt dictate de diversitatea și varietatea socială și urbană. Aici se înregistrează cel mai mare număr de persoane dezavantajate economic, din Municipiul București, care depind de ajutorul social, dar și un număr crescut de etnici romi, grupați în diferite tipuri de comunități, caracterizate prin eterogenitate ridicată și dispuse deopotrivă în zonele centrale sau periferice. De asemenea, autoritățile locale dispun de resurse bugetare reduse, comparativ cu alte sectoare ale capitalei. Încrezătoare însă în potențialul Sectorului 5, ce poate fi exploatat și transformat în caz de bune practici, cu un impact major la nivel național și internațional, conform principiului “dacă aici este posibilă o schimbare, aceasta se poate produce oriunde” și în pofida dezavantajelor evidente, administrația publică locală și-a sprijinit strategia de dezvoltare pe unul dintre obiectivele prioritare care viza asigurarea accesului copiilor din sectorul 5 la un învățământ de calitate, desfășurat în condiții moderne. Astfel, a fost concretizat proiectul unitar de modernizare sau de extindere a spațiilor de învățământ și de dotare cu echipamente educaționale a acestora, iar începând cu anul 2001, peste 30% din cheltuielile bugetare ale Consiliului Local al Sectorului 5 susțin sistemul școlar din sfera sa de competență. Imperativul structural de organizare care a decurs din punerea în aplicare a strategiilor de dezvoltare a condus către o aliniere funcțională a organizațiilor din învățământul preuniversitar de stat din sectorul 5, prin ancorarea puternică a acestora în viața locală, școala fiind percepută drept un centru comunitar de resurse.
În aceste condiții, teza potrivit căreia „școala pare a fi instrumentul cel mai la îndemână pentru părinți, în special pentru cei aparținând categoriilor sociale lipsite de mijloace economice și culturale, de a asigura securitatea profesională a copiilor, chiar dacă reușita educațională nu reprezintă o condiție suficientă pentru a evita riscul șomajului”, găsește, pe tărâmul sectorului 5 al Municipiului București, teren propice pentru a fi verificată. Într-un sector destul de sensibil din punct de vedere social, instituția școlii este percepută nu doar ca „instanță a alocării forței de muncă, ci și ca una a alocării statutelor sociale”.
În acest context, reușita școlară a copiilor este privită ca un soi de capital capabil să asigure „mobilitatea intergenerațională” – în familiile aparținând clasei mijlocii – sau să conserve prerogativele deja câștigate de membrii clasei superioare. În privința clasei defavorizate, școala devine o miză care poate elimina riscul angrenării copiilor în activități indezirabile, blamate de societate. Autoritatea locală a sectorului 5 înțelege să exercite, prin intermediul master-planului acțiunilor socio-culturale cu impact asupra câmpului educațional, rolul de actor capabil să redefinească raporturile familiei cu școala. Prin apelul la logica unei coordonări a eforturilor, alături de parteneri tradiționali precum Inspectoratul Școlar al Sectorului 5 sau Inspectoratul Școlar al Municipiului București, Primăria Sectorului 5 și Consiliul Local al Sectorului 5 mobiliează și lansează extensii legitime în rețeaua școlară pe care o administrează, menite să dezvolte parteneriate active. Ideea de parteneriat autoritate locală – unitate de învățământ este așezată în slujba implementării unor proiecte al căror scop îl constituie favorizarea dezvoltării psiho-sociale a elevilor comunității, dar și limitarea segregării sociale în școli, știut fiind faptul că segregarea pe criterii sociale determină ea însăși și multiplică prin efecte antrenate segregarea rezultatelor școlare. Împrumutând din noblețea conceptului de oraș educativ, lansat cu prilejul primului Congres Internațional al Orașelor Educative, organizat în anul 1990, la Barcelona, sub eguda UNESCO și a Consiliului Europei, și care a vizat responsabilizarea administrațiilor locale în domeniul educativ, Primăria Sectorului 5 și-a asumat misiunea de a lansa intervenții educative complementare sau alternative în raport cu caracterul adesea rigid, formalist și centralizator al sistemului educativ, alăturându-și în echipă agenți educativi din comunitate, deținători de expertiză incontestabilă. S-a pornit de la premisa că, într-adevăr, trebuie asigurată funcționarea optimă a unităților de învățământ, susținând astfel derularea procesului instructiv-educativ formal într-un mediu modern, în condiții materiale care să respecte standardele, dar, mai mult decât atât, trebuie acordată o șansă la integrarea în aceeași perspectivă a acțiunii educative inovative promovate de diferite medii și agenți educativi, încurajând dialogul și colaborarea. Această abordare întărește comunicarea multidirecțională și aduce un plus de însuflețire, educația devenind mai funcțională. Primăria Sectorului 5 a ținut cont de faptul că „educația copiilor, a tinerilor și, în general a cetățenilor, nu reprezintă numai responsabilitatea instituțiilor tradiționale (stat, familie, școală), ci și a administrației locale, a asociațiilor, a organismelor culturale, a întreprinderilor cu caracter educativ și a tuturor categoriilor sociale. Trebuie așadar încurajată formarea unor agenți ai educației non-școlari și întărirea țesăturii asociative”.
Formele de manifestare a acestei țesături, la nivelul sectorului 5, vor fi prezentate pe larg în capitolul următor, iar interdependența efectelor acestora în viața școlii va fi stabilită după exploatarea datelor empirice, furnizate în cadrul studiilor de caz propuse în această lucrare.
Școala în sectorul 5 – modele de intervenții în scopul dezvoltării instituționale
În domeniul învățământului, autoritatea locală a acționat potrivit principiului că reușita procesului de instruire în școală depinde într-o mare măsură și de valoarea pe care comunitatea o asociază educației. Atunci când educația este valorificată, finalitățile urmărite de școală sunt asumate și utile comunității.
Începând cu anul 2000, cadrul legislativ care reglementează învățământul preuniversitar de stat a cunoscut mutații semnificative, iar implicarea Primăriei Sectorului 5 în domeniul educațional a fost constantă.
Consiliul Local al Sectorului 5 a preluat în administrare baza materială a unităților de învățământ preuniversitar de stat și a unităților de învățământ special din sectorul 5, în baza O.U.G. nr. 30/2000, pentru modificarea și completarea art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995, a Legii nr. 84/1995 și a Hotărârii Consiliului General al Municipiului București nr. 151/2001, privind trecerea unităților de învățământ preuniversitar de stat în Administrația Consiliilor Locale ale sectoarelor 1 – 6.
Astfel, în anul 2000, a fost încheiat între Inspectoratul Școlar al Municipiului București și Primăria Sectorului 5, protocolul nr. 18094/14.08.2000, în care se preciza faptul că unitățile școlare vor proceda la predarea patrimoniului (clădiri și terenuri), pe bază de protocol, încheiat cu Consiliul Local al Sectorului 5.
Prin dispoziția Primarului Sectorului 5 s-au constituit comisia de inventariere și preluare a patrimoniului unităților de învățământ preuniversitar de stat din sectorul 5 și șase subcomisii de specialitate pentru organizarea activității de inventariere și preluare a patrimoniului.
În perioada septembrie – octombrie 2000, subcomisiile de preluare a patrimoniului unităților de învățământ, organizate la nivelul Primăriei, au încheiat cu reprezentanții liceelor, școlilor și grădinițelor, procese-verbale de constatare, în baza cărora s-au încheiat protocoale de predare-primire a patrimoniului, între Primăria Sectorului 5 și fiecare unitate școlară în parte.
În luna octombrie, prin Hotărârea nr. 60/28.10.2000, Consiliul Local al Sectorului 5 a aprobat preluarea patrimoniului unităților de învățământ preuniversitar de stat din sectorul 5. Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat din sectorul 5 de către Consiliul Local a fost asigurată începând cu anul 2001, până în prezent, conform H.G.R. 538/2001, privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, ulterior modificată prin H.G.R. 2192/2004. Astfel, din anul 2001, cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat (finanțarea de bază).
Consiliul Local al Sectorului 5 a prevăzut, în bugetul propriu, și a asigurat, începând cu luna iulie a anului 2001, resursele financiare pentru finanțarea complementară a unităților de învățământ, respectiv a cheltuielilor materiale și serviciilor (cu excepția manualelor), alocațiilor pentru instituțiile publice și a cheltuielilor de capital. Mai mult decât atât, conform prevederilor legilor bugetului de stat, pentru finanțarea unor categorii de cheltuieli ce urmau a fi suportate de la bugetul de stat, consiliile locale urmau să aloce și fonduri din veniturile proprii, în cazul în care transferurile de la bugetul de stat erau insuficiente în raport cu volumul cheltuielilor. Astfel, Consiliul Local Sector 5 a suportat din venituri proprii și alte categorii de cheltuieli aferente finanțării de bază a unităților de învățământ: cheltuieli de personal, cheltuieli cu organizarea examenelor și testelor naționale, cheltuieli legate de perfecționarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice.
Preluarea școlilor în administrare cu două luni înainte de începerea anului școlar 2001-2002, a întâmpinat anumite dificultăți, mai ales din cauza faptului că s-a preluat atât activul, cât și pasivul unităților de învățământ, adică toate datoriile pe care acestea le înregistrau la furnizori, nu și fondurile necesare acoperirii acestor cheltuieli. Contractele de reparații încheiate în primele luni ale anului 2001 de unitățile de învățământ sub tutela Inspectoratului Școlar al Municipiului București au fost recunoscute, menținute și finalizate de către Primăria Sectorului 5, primarul abordând această problemă într-un mod obiectiv și realist. Dacă la nivelul altor sectoare ale Municipiului București, problema contractelor aflate în derulare a reprezentat unul dintre aspectele cele mai disputate, primarul sectorului 5 a înțeles că interesul școlii este prioritar și, în urma discuțiilor repetate, atât cu executanții lucrărilor, cât și cu directorii unităților de învățământ, s-au identificat soluțiile pentru ca anul școlar să nu demareze în șantiere în lucru, ci în grădinițe, școli și licee pregătite să își primească elevii.
Rețeaua școlară a sectorului 5 cuprinde un număr de nouă licee, douăzeci și patru de școli gimnaziale, douăzeci și trei de grădinițe și o unitate de învățământ special. De asemenea, în sectorul 5 își desfășoară activitatea și două cluburi școlare: Clubul Copiilor și Elevilor Sector 5 și Clubul Sportiv Școlar Steaua.
Din punct de vedere al organizării managementului economico-financiar și administrativ, unitățile de învățământ preuniversitar de stat din sectorul 5 sunt structurate în centre de execuție bugetară – ordonatori secundari de credite (Colegiul Național Gheorghe Lazăr, care administrează unsprezece școli și două grădinițe și Liceul Teoretic Ion Barbu, care administrează treisprezece școli și șapte grădinițe), ordonatori terțiari de credite (licee) – șapte, ordonatori terțiari de credite (grădinițe) – unsprezece și ordonatori terțiari de credite (învățământ special) –unu.
Dat fiind faptul că prezentarea exhaustivă a strategei de modernizare a bazei materiale a unităților de învățământ din sectorul 5 și a modului concret cum s-a aplicat aceasta în teritoriu ar reprezenta un domeniu de cercetare în sine, nefiind decât tangențial legată de tema lucrării noastre, în continuare va fi realizată o scurtă istorie a intervențiilor autorității administrației publice locale asupra a trei dintre unitățile școlare reprezentative pentru sectorul 5. Argumentul central, care poate explica această abordare, se referă la ideea că era necesară evidențierea liniilor de forță ale strategiei vizând administrarea bazei materiale a unităților de învățământ, tocmai pentru punerea în valoare a politicilor publice complementare, pe care autoritatea locală le aplică pentru dezvoltarea parteneriatelor cu impact asupra lumii școlii.
Prima dintre unitățile pe care le considerăm emblematice pentru sectorul 5 o reprezintă Colegiul Național Gheorghe Lazăr. De altfel, Lazărul este perceput drept unitate de învățământ reprezentativă pentru nu doar pentru sectorul pe teritoriul căriua se situează, ci pentru întreg sistemul educațional din România, prin tradiția sa, prin rezultatele obținute de-a lungul timpului, prin profesionalismul celor care, timp de mai mult de o sută cincizeci de ani, a fost cultivat spiritul „lăzărist”.
Cu toate acestea, la preluarea sa în administrare, în anul 2001, baza materială a Colegiului Gheorghe Lazăr era grav afectată, din cauza lipsei investițiilor: infrastructura era degradată, mobilierul uzat, dotările insuficiente. Toate acestea au determinat Consiliul Local și Primăria Sectorului 5 să deruleze un amplu program de reabilitare și modernizare a liceului. Dorind ca Lazărul să-și demonstreze renumele, acela de școală modernă, autoritatea locală a sectorului 5 nu a trecut cu vederea specificul istoric al acestuia, astfel încât astăzi Colegiul Național Gheorghe Lazăr este locul unde standardele educaționale europene se îmbină armonios cu tradiția școlii românești.
În perioada 2002-2003, unitatea școlară a cunoscut transformări majore. Imobilul în care își desfășoară activitatea a fost reabilitat integral. A fost achiziționat mobilier școlar pentru toate spațiile de învățământ (săli de clasă, laboratoare, cabinete, amfiteatru), cancelarie, cabinete metodice. Sălile de clasă și laboratoarele au fost dotate cu sisteme independente de video-proiecție, ecrane mobile și calculator, pentru ca profesorii își poată susține orele utilizând tehnici de predare moderne. De asemenea, s-au realizat sisteme de sonorizare generală, televiziune internă, monitorizare incintă. O atenție deosebită s-a acordat reabilitării și modernizării sălii de festivități și amfiteatrului, pentru a pune în valoare bogatul potențial educațional al acestei unități de învățământ. Au fost amenajate cabinete fonice, cu pupitre individuale de lucru și consola profesor pentru predarea orelor de limbi străine, oferindu-se șansa utilizării tehnicilor și metodelor actuale. În același scop, colegiul a fost dotat cu aparatura necesară celor două cabinete de informatică și cu table inteligente. Baza sportivă a liceului (sală și teren de sport) au fost de asemenea modernizate. Astfel, este suficient să pășești pe holurile pline de istorie, așa cum o fac elevii lăzăriști în fiecare zi de școală, pentru a vedea cum pot fi aduse laolaltă, într-un tot unitar, standardele educaționale europene și specificul românesc.
Un al doilea exemplu, relevant pentru a evidenția contextul impus de tema lucrării, îl constituie prezentarea proiectului care, la nivelul anului 2002, putea fi catalogat ca fiind cea mai importantă investiție realizată după anul 1990 pentru învățământul românesc: finalizarea și darea în folosință a școlii Dorneasca, astăzi Liceul Teoretic Ștefan Odobleja.
La preluarea investiției de către Consiliul Local al Sectorului 5 de la Inspectoratul Școlar al Muncipiului București, imobilul nu era finalizat, lucrările erau sistate de aproximativ 3 ani, șantierul era închis. Sectorul 5 avea acută nevoie de un imobil cu destinația „școală”, având în vedere faptul că Liceul Horia Hulubei, care își desfășura activitatea pe platforma Măgurele, urma să fie preluat de Consiliul Local Măgurele și că toate unitățile de învățământ din zonele Rahova, Sebastian, 13 Septembrie erau supraaglomerate.
Astfel, finalizarea construcției din Strada Dorneasca, pe care unitățile școlare o așteptau de aproape zece ani, reprezenta, în același timp, o provocare pentru autoritatea locală, dar și o soluție pentru rezolvarea situației în care se afla o parte din elevii și profesorii din sectorul 5.
Deși inițial părea imposibil, anul școlar 2002-2003 s-a deschis în sectorul 5, în prezența ministrului educației, a primului ministru și a altor oficiali, la Școala Dorneasca, ce urma să funcționeze cu clasele I-XII, preluând elevii Liceului Horia Hulubei și excedentul de copii de la unitățile apropiate.
Unitatea de învățământ dispune acum de douăzeci și patru de săli de clasă, dotate cu sisteme de video-proiecție, ecran și calculator, de patru laboratoare, sistem de sonorizare, televiziune internă, monitorizare, minicomplex sportiv, format din sală de sport, terenuri exterioare de fotbal, handbal și baschet, dotate cu sistem de nocturnă.
Un al treilea exemplu de realizare a unor intervenții esențiale pentru dezvoltarea instituțională, îl constituie cazul Liceul Teoretic Dimitrie Bolintineanu. Acesta este situat în centrul sectorului 5, pe una din arterele principale ale acestuia, Calea Rahovei. Prin numărul de elevi pe care îi școlarizează (aproximativ 2.200), prin formele de învățământ pe care le organizează – învățământ primar, gimnazial, liceal zi, seral, fără frecvență, prin rezultatele obținute de-a lungul timpului, prin proiectele și parteneriatele pe care le derulează, prin specificul său – liceu cu profil teoretic, Liceul Dimitrie Bolintineanu este una dintre cele mai importante unități din sector.
La preluarea în administrare a liceului, acesta funcționa fără autorizație sanitară, atât pentru sediul în care își desfășura activitatea liceul, cât și pentru clădirea pentru clasele I-IV, sala de sport și bazinele de înot.
Mai mult decât atât, situația bazei sportive a liceului impunea găsirea unor soluții urgente, dat fiind faptul că: bazinul de 25 m, vestiarele și spațiile anexe erau într-o avansată stare de degradare, bazinul de inițiere era nefuncțional, fiind utilizat ca spațiu de depozitare, lucrările la bazinul olimpic exterior erau sistate de aproape 25 ani, structura sa de rezistență degradându-se în timp. În plus, bazinul olimpic era utilizat ca groapă de gunoi de către locuitorii apropiere și, în consecință, reprezentaun real pericol, atât pentru elevii liceului, cât și pentru populația din zonă.
Din cauza degradării împrejmuirii, curtea liceului era folosită ca spațiu de trecere și ca spațiu de depozitare a gunoiului de către locuitorii riverani.
Toate acestea i-au determinat pe reprezentanții Inspecției Sanitare de Stat să emită, în anul 2001, decizia de închidere a bazinului de înot de 25 de m, până la efectuarea unor lucrări de modernizare.
Se impunea astfel implicarea autorității locale în reabilitarea bazei materiale a Liceului Teoretic Dimitrie Bolintineanu. În aceste condiții, în anul 2002, clădirea liceului a fost complet modernizată. Spațiile de învățământ și birourile, au fost dotate cu mobilier nou, au fost amenajate și dotate laboratoarele de informatică, fizică, chimie, biologie, au fost realizate sisteme de sonorizare generală, televiziune internă, monitorizare incintă, video-proiecție în fiecare sală de clasă, un cabinet fonic. S-a reabilitat spațiul verde din fața liceului, fiind creat un mini-părculeț pentru elevi și părinții acestora. În anul 2006, liceul a fost dotat cu table inteligente.
Pentru celelalte componente ale bazei materiale, se impunea derularea unor investiții semnificative având în vedere următoarele considerente:
Clădirea pentru clasele I-IV fusese inițial construită pentru derularea orelor de activitate practică, având funcția de ateliere-școală. Astfel, din construcție, spațiile erau improprii procesului instructiv-educativ, mai ales pentru ciclul de învățământ primar.
Având în vedere anul construcției bazinelor de 25 de m și a celui de inițiere, 1978, și materialele utilizate atunci, pentru două bazine nu se puteau executa lucrări de reparații sau modernizări, ci era necesară construirea unui ansamblu sportiv care să corespundă normelor actuale.
Atât în cazul bazinelor, cât și în cel al școlii primare, lucrările de modernizare ar fi depășit cu mult valoarea acestor mijloace fixe.
În acest context, era mult mai eficient și rațional ca aceste construcții să fie demolate, pentru ca, pe amplasamentul lor, să se poată realiza un complex sportiv format din bazine, sală de sport, o clădire nouă cu destinația „școală”și sală de festivități. Având în vedere resursele financiare de care dispune sectorul 5, aceste investiții nu se puteau realiza decât prin obținerea unui credit intern, pe termen lung, credit ce a fost aprobat și contractat de Consiliul Local al Sectorului 5, în anul 2005.
Din anul 2006 a început lucrul la obiectivele menționate mai sus, ulterior lucrările fiind sistate, ca urmare a unei cereri de retrocedare în natură a terenului aferent Liceului Dimitrie Bolintineanu. În anul 2007 cererea respectivă a fost soluționată, solicitanților acordându-se măsuri reparatorii.
1.3. Primăria și Consiliul Local ale Sectorului 5 – repere pe axa diacronică și axiologică și prezentarea unei fișe de atribuții a acestora în relație cu școala
„Clădirea acualei Primării a Sectorului 5, construită între anii 1885-1886, se află pe B-dul Regina Elisabeta. Edificiul se numea în trecut al "Eforiei", pentru că, inițial, aici a fost Palatul Eforiei (Administrației) Spitalelor Civile.
În anul 1887, clădirea a fost prevăzută cu o sală de spectacole, numită "Eforie", unde aveau loc reprezentații lirice și dramatice cu artiști renumiți și unde se produceau spectacole celebre de revistă cu trupa lui Constantin Tănase.
Din nefericire, în timpul Premierei revistei Poftă bună la Tănase, din 22 decembrie 1937, (cu celebrii Constantin Tănase, Stroe și Vasilache, Puiu Maximilian), din scenă a izbucnit un incendiu care a mistiut apoi toată sala.
După război au funcționat aici Primăria Raionului Lenin (devenit mai tărziu Sectorul 5) și Sediul Comitetului de Partid al Secorului 5.
Din decembrie 1989, în clădire își are sediul Primăria Sectorului 5”.
In conformitate cu Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, modificată prin Legea nr. 286/2006, autoritățile administrației publice locale au inițiativă și hotărăsc în probleme de interes local, având responsabilități în domenii de activitate diverse, dintre care amintim: organizarea și dezvoltarea economico-socială, urbanistică, de amenajare și protecția mediului în sector, gestiunea financiară și patrimonială, serviciile publice locale, asistență, ajutor social și protecție a drepturilor copilului, libera inițiativa și concurența loială, funcționarea instituțiilor publice de învățământ preuniversitar și sanitare, cultură, tineret și sport, organizarea internă a Primăriei, asigurarea ordinii publice, asigurarea desfășurării activităților științifice, culturale, artistice, sportive și de agrement, prevenirea și limitarea urmărilor calamităților, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor. Astfel, Primăria Sectorului 5 este instituția publică cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local al Sectorului 5 și soluționează problemele curente ale comunității Sectorului 5.
Una dintre cele mai ambițioase misiuni strategice, la care se raporteză autoritățile administrației publice locale ale sectorului 5, vizează implementarea proiectului integrat de regenerare urbană a acestei unități administrativ-teritoriale. Proiectul este orientat în jurul a trei axe, care urmăresc: modernizarea sau, după caz, întreținerea infrastructurii educaționale de bază și a dotărilor din unitățile de învățământ, reabilitarea infrastructurii sociale (lăcașuri de cult, centre de plasament, creșe, adăposturi de zi și de noapte, blocuri de locuințe) și refacerea infrastructurii edilitare.
În ceea ce privește exclusiv domeniul învățământului, Direcția Învățământ și Relații Comunitare este departamentul care are ca obiect principal de activitate administrarea patrimoniului unităților de învățământ preuniversitar de stat din sectorul 5, preluate în administrare de către Consiliul Local al Sectorului 5, organizarea de activități științifice, culturale, artistice, sportive și de agrement, asigurarea legăturii dintre administrația publică locală și instituții guvernamentale, pe de o parte, precum și dintre aceasta și organizații neguvernamentale, în scopul de a cunoaște, susține și stimula acțiunile acestor organisme pentru soluționarea cerințelor obiective ale unităților din sector (unități de învățământ, instituții de cultură), dar și a necesităților cetățenilor de a realiza în comun acțiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local. Atribuțiile acestui departament sunt complexe și au fost structurate pe trei paliere:
Serviciul Învățământ și Relații Comunitare
Administrarea bazei materiale a unităților de învățământ din sectorul 5
Menținerea legăturii și purtarea corespondenței cu unitățile de învățământ preuniversitar de stat din sectorul 5;
Colaborarea cu Direcția Economică în vederea soluționării cererilor adresate de unitățile de învățământ din sectorul 5, pentru finanțarea cheltuielilor de personal, materiale, de capital, a elaborării bugetului la capitolul învățământ și a situațiilor financiar – contabile;
Deplasări în teren pentru verificarea problemelor curente cu care se confruntă unitățile de învățământ, a modului de desfășurare a reparațiilor curente și capitale;
Participarea la comisiile de recepție a lucrărilor de reparații, modernizări și amenajări;
Participarea la procesul de elaborare a documentațiilor de atribuire a contractelor de execuție lucrări, furnizare de produse, prestări de servicii, în cadrul procedurilor inițiate și organizate de unitățile de învățământ preuniversitar de stat;
Monitorizarea stadiului Programului de Reabilitare a Infrastructurii Educaționale din Municipiul București, finanțat cu fonduri aprobate de Banca Europeană de Investiții și menținerea legăturii cu Unitatea de Implementare a Programului (Primăria Municipiului București);
Organizarea procedurilor de achiziție publică pentru atribuirea contractelor de furnizare de produse lactate și de panificație (programul guvernamental „Lapte și corn”), menținerea legăturii cu furnizorii de produse și cu unitățile de învățământ, verificarea modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale, centralizarea avizelor de expediție, întocmirea situațiilor financiar-contabile (execuție bugetară);
Menținerea legăturii cu Ministerul Educației Naționale, Inspectoratul Școlar al Municipiului București și al Sectorului 5, Prefectura Municipiului București, elaborarea de propuneri de alocare de fonduri de la bugetul de stat pentru reabilitarea unităților de învățământ, elaborarea de propuneri pentru stabilirea cuantumului burselor pentru elevii români, raportări cu privire la stadiul lucrărilor de reparații sau alte situații solicitate;
Menținerea legăturii cu Autoritatea de Sănătate a Municipiului București, Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Inspecția Sanitară de Stat, în vederea obținerii autorizațiilor sanitare de funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, a remedierii deficiențelor constatate de către reprezentanții acestora;
Sprijinirea activităților de parteneriat inițiate de unitățile de învățământ, a evenimentelor organizate de acestea (festivități, simpozioane, schimburi de experiență etc.)
Propunerea spre aprobarea Consiliului Local Sector 5 a proiectelor de hotărâre în domeniul învățământului preuniversitar, elaborarea de rapoarte pentru comisiile de specialitate, participarea la ședințele comisiilor de specialitate.
Cultură, tineret, sport
Organizarea de evenimente socio-culturale, artistice și de tineret, simpozioane, expoziții de pictură, concursuri școlare;
Analizarea propunerilor de parteneriat primite, în vederea organizării de evenimente socio-culturale, artistice, sportive și de tineret, elaborarea de propuneri și inițierea și organizarea evenimentelor de mai sus;
Crearea bazei de date a elevilor olimpici;
Menținerea legăturii cu Clubul Copiilor Sector 5 și Clubul Steaua, în vederea susținerii activităților acestora;
Participarea la a procesul de elaborare a documentațiilor de atribuire a contractelor de furnizare de produse, prestări de servicii, în cadrul procedurilor inițiate de Primăria Sectorului 5, pentru organizarea evenimentelor culturale, verificarea modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale;
Identificarea potențialilor sponsori pentru activitățile organizate, încheierea contractelor de sponsorizare, corespondența cu agenții economici;
Propunerea spre aprobarea Consiliului Local Sector 5 a proiectelor de hotărâre în domeniu, elaborarea de rapoarte pentru comisiile de specialitate, participarea la ședințele comisiilor de specialitate.
Relații Comunitare
Menținerea și dezvoltarea relațiilor de parteneriat cu mediul asociativ (organizații neguvernamentale, organisme de drept public și/sau privat, biserici și instituții de cult).
1.4 Școala și autoritățile administrației publice locale, organisme promotoare ale dezvoltării Sectorului 5
Reflectată adesea prin prejudecăți și clișee, imaginea Sectorului 5 se datorează în principal contrastelor cu care se confruntă zona la nivel economico-social. Poate fi invocată o "moștenire nefericită", sectorul 5 fiind defavorizat de-a lungul timpului și din pricina faptului că aici există, așa cum am menționat anterior, o mare diversitate și varietate socială și urbană, dar mai ales datorită investițiilor reduse la nivelul proiectelor de utilitate publică. Astfel, dacă în anul 2000, 80% dintre străzile sectorului erau acoperite cu pământ, infrastructura stradală actuală este realizată în proporție de 90%, în completarea acesteia fiind deja aplicate măsuri de creare/reabilitare a infrastructurii locale de apă, canalizare și gaze. E doar un exemplu care atestă faptul că eforturile de dezvoltare a zonei încep să fie urmate de reușite. Autoritățile administrației publice locale mizează pe faptul că, datorită poziționării geografice a sectorului, în partea de sud-vest a municipiului, această unitate administrativ-teritorială își va putea dezvolta, în următorii ani, potențialul latent extraordinar din punct de vedere al atractivității economice. În aceeși direcție, poate fi invocat și semnalul existenței unei noi orientări a investitorilor, către această zonă, în scopul valorificării eficiente a resurselor de care sectorul dispune. Mai mult, în deplin acord cu prioritățile europene de dezvoltare, se dorește ca și investițiile publice să aibă un impact semnificativ asupra dezvoltării economice a zonei, în vederea reducerii disparităților înregistrate în raport cu celelalte sectoare bucureștene.
Iată câteva dintre coordonatele care atestă faptul că autoritățile administrației publice locale au conștientizat dimensiunea complexă a conceptului de dezvoltare și încearcă, prin raportare la principalele repere ale managementului strategic, ale managementului calității, ale managementului comunicării, ale politicilor publice de dezvoltare a parteneriatelor, să amelioreze situația în care se află sectorul 5.
În continuare, ne propunem să justificăm faptul că autoritățile administrației publice locale din sectorul 5 au înțeles că dezvoltarea locală are la bază funcționarea cu succes a parteneriatului care se realizează la nivel regional/local între actori relevanți. Iar unii dintre cei mai importanți actori dețin expertiză pe care o pot răsfrânge asupra domeniului educației, antrenând evoluții semnificative în privința dezvoltării comunității care acceptă acest gen de intervenție.
Concluzii
Datorită schimbărilor accelerate din societate, scopurile educației sunt strâns legate de pregătirea pentru viață și pentru muncă, într-o lume profund tehnologizată. Autoritățile administrației publice locale din sectorul 5 încurajează perspectiva stimulării și dezvoltării instituțiilor de învățământ din sfera lor de competență, astfel încât programele și serviciile pe care școala le furnizează să fie relevante atât pentru nevoile individuale ale beneficiarilor, cât și pentru cele ale comunității. Crearea unor instituții de educație flexibile și dezvoltarea unor parteneriate cu impact asupra dezvoltării locale a sectorului 5, se bazează pe ideea familiară deja, conform căreia educația a devenit everybody’s business, fundament al conceptului de parteneriat pentru educație. Iar acest parteneriat este văzut ca o asumare a responsabilităților partenerilor sociali, în vederea realizării unor obiective comune. O comunitate care se raportează la valori autentice, care își asumă misiunea adecvării direcțiilor spre care se îndreaptă școala și, implicit, piața muncii, prin implicare activă, constituie elementul esențial, așezat în centrul conceptului de dezvoltare a zonei în care acea colectivitate trăiește și se manifestă.
Capitolul al II-lea
Model de parteneriat: unități de învățământ – Primăria Sectorului 5
Relația de parteneriat – considerente generale
Parteneriatul școală – autoritate publică locală, aspecte generale
Rețele parteneriale în câmpul educațional
Parteneriatul școală – autorități publice locale în sectorul 5
Probleme educative vizate
Sincope și blocaje în derularea parteneriatelor
Concluzii
Relația de parteneriat – considerente generale
Termenul de parteneriat este intrat relativ recent în limba română, în accepțiunea de sistem care asociază parteneri din punct de vedere politic, economic și social, potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, în timp ce un partener poate fi reprezentat de fiecare dintre persoanele participante la un grup, societate, asociație, activitate sportivă, cuplu, în raport cu celelalte persoane din grup, societate, asociație, activitate sportivă, cuplu. Termeni sunt incluși în uzul curent al vorbirii, fie că este vorba despre mediul economic, politic sau social, fie că este luată în discuție o relație dintre două sau mai multe persoane.
Deși sistemele administrative și de piață occidentale au instituit o veritabilă instituție a parteneriatului, ca formă de definire și proiectare a modului de interacțiune colectivă, în scopul înfăptuirii unor interese sau scopuri comune, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, România a apelat la virtuțile acestui instrument indispensabil în activitatea diverselor organizații publice, private sau nonguvernamentale începând cu anii ’90. Mai mult decât atât, prin impulsionarea proceselor de reformă pretinse de instituții precum Fondul Monetar Interanțional, Banca Mondială, Uniunea Europeană, administrația publică centrală a trebuit să răspundă recomandărilor privind inițierea proceselor de descentralizare și deconcentrare administrativă, proces prin care numeroase organizații pentru profit au fost chemate să sprijine punerea la dispoziția cetățeanului a unor servicii publice. Dintre actele legislative care au reglementat instituirea diverselor forme de parteneriat merită a fi amintită Ordonanța nr. 115/2000 privind parteneriatul social în educație și formare profesională inițială. Mai târziu, în anul 2009, după adoptarea Tratatului de la Lisabona, România a continuat să promoveze parteneriatul ca formă instituțională în înfăptuirea politicilor publice ale Uniunii, recunoscând utilitatea acestui instrument în realizarea procesului de integrare europeană.
Procesele parteneriale românești au preluat din experiența societăților democratice, în încercarea de a oferi servicii publice cât mai adecvate la necesitățile și aspirațiile publicului beneficiar. Astăzi, în câmpul organizațional în care se practică parteneriatul, coexistă organizații guvernamentale (primărie, consiliu local, birouri și unități locale de specialitate, unitate școlară, grădiniță etc.), firme cu activitate comercială distinctă sau specializată, organizații comunitare sau voluntare, instituții religioase și de cult, dar și organizații nonguvernamentale, nonprofit, în scopul realizării anumitor interese cognitive sau profesionale. Mutația esențială care poate fi observată în ultimii ani se referă la cedarea treptată și parțială a competențelor cu care au fost învestite organizațiile publice către diverse structuri și organizații nonguvernamentale. Această perspectivă este „rezultatul confluenței a două procese complementare: pe de o parte, creșterea, expansiunea pieței organizațiilor pentru profit, precum și a sectorului organizațiilor nonguvernamentale, nonprofit și, pe de altă parte, expansiunea, diversificarea organizațiilor publice, având drept consecință imediată riscul epuizării resurselor financiare alocate”. Acest ultim aspect a determinat organizațiile care livrează servicii publice să își asocieze resursele și să dezvolte instrumente de utilizare și repartizare eficientă a acestora, tocmai prin prisma faptului că organismele nonguvernamentale conștientizeză necesitățile reale ale anumitor grupuri de beneficiari și se pot transforma cu mai multă lejeritate în canale de oferire, în mod complementar și adițional, a unor servicii cu beneficiu public. În urma derulării proceselor de asociere între organizațiile aparținând celor două spectre, guvernamental, nonguvernamental, poate fi sesizată și pe teritoriu românesc, transformarea rolului organizațiilor publice. Astfel, aceste organizații au tendința „de a nu se mai concentra asupra rolului de execuție a politicilor publice și de oferire a serviciilor publice, ci asupra rolului de coordonare a procesului de execuție și livrare a serviciilor publice”. Schimbarea de paradigmă trimite către o altă accepțiune a spectrului organizațiilor publice, care încep să se înscrie, din acestă privință, în designul și tiparul organizațiilor pentru profit, dar și în cel al organizațiilor nonguvernamentale. Timpul va răspunde dacă acest proces de redefinire a managementului public va fi benefic pentru societatea românească sau, dimpotrivă, așa cum s-a întâmplat în alte state occidentale, se va trece la reînvestirea birocrațiilor guvernamentale cu sarcinile inițiale, ca urmare a eșecului pieței în implementarea principiilor a ceea ce a fost denumit generic Noul Management Public (NMP) – Hood, 1991.
Ceea ce știm cu certitudine și nu poate fi contestat este faptul că, dincolo de complexitatea procesului partenerial, această formă de conlucrare trebuie să existe, fiind o modalitate de instituire a dialogului între „cetățeni și organizații, între diverse câmpuri ale organizațiilor publice sau private care acționează în același domeniu sau în domenii diferite, astfel încât fiecare parte să fie motivată să colaboreze și să realizeze împreună anumite acțiuni, în vederea îmbunătățirii unei stări de fapt”.
Parteneriatul școală – autoritate publică locală, aspecte generale
Necesitatea instituirii unor relații parteneriale la nivelul comunității, între autorități ale adminstrației publice locale și școală nu poate fi pusă sub semnul îndoielii. Parteneriatul este cel care face posibilă „complementarea punctelor forte ale fiecărei părți și astfel pot fi realizate anumite idei, iar modalitatea de conlucrare prin apel la acest tip de instrument oferă o analiză mai amplă a cadrului problematic ce se dorește a fi soluționat”. Nu e de neglijat nici aspectul privind anticiparea sau prevenirea anumitor probleme din sfera educațională, prin inițierea unor intervenții în cadrul parteneriatelor interinstituționale.
Parteneriatul dintre unități școlare și autorități ale adminstrației publice locale poate avea un caracter informal, dat fiind faptul că entitățile respective se cunosc și au avut posibilitatea să conclucreze anterior, în această dimensiune putându-se înscrie diverse campanii de informare sau sensibilizare asupra unor probleme de interes comun. Parteneriatul poate căpăta un caracter formal, când se derulează pentru o perioadă mai lungă de timp, iar pentru fiecare parte implicată sunt stabilite seturi de acțiuni, în vederea realizării scopului propus.
În funcție de obiectivul stabilit, se pot deosebi: parteneriatul operațional, în cadrul căruia procesul de cooperare și conlucrare se realizează în baza unui proiect concret, sau parteneriatul de reprezentare, când e necesară coalizarea în scopul realizării unui scop comun.
În ceea ce privește implicarea resurselor bugetare, poate fi operată distincția între parteneriatele care necesită finanțare, în baza distribuirii unor sarcini care presupun existența unei entități care implementează anumite acțiuni și a unui organism care mobilizează resursele necesare punerii în practică a respectivelor acțiuni și parteneriatele care nu necesită finanțare, bazate pe participarea și interacțiunea dintre membrii comunității. De obicei, acest tip de parteneriat are efecte imediate, dar și o durată scurtă.
Se impune precizarea că unele activități pot combina tipurile de parteneriat prezentate anterior.
În cadrul parteneriatului dintre unitățile școlare și autorități ale adminstrației publice locale, informațiile determinante care pot activa sau nu implicarea în derularea activităților aferente proiectului comun, de obicei, se află în relație de interdependență trei factori strategici:
localizarea implicării prin parteneriat, se referă la „dimensiunea geografică a a acțiunii, la dimensiunea socială, dar și la cea ideatică ce se vor putea atinge prin implicare. […] Dimensiunea geografică proiecteză care va fi aria teritorială de acoperire a acțiunii (locală, regională, națională, transnațională), dimensiunea socială indică cine vor fi beneficiarii acelei acțiuni (categorii profesionale, sociale, de vârstă), iar cea ideatică țintește temele care vor fi abordate și tratate în cadrul acțiunilor înfăptuite prin parteneriat. De obicei, temele se concentrează pe aspectele care vor fi îmbunătățite, adică acțiunile se vor concentra pe rezolvarea cauzelor și conștientizarea efectelor aferente lor.”
dimensiunea de politici se raportează atât la cele publice, cât și la cele privind strict organizația sau grupul de organizații implicate în proiecte. Acest factor aduce informații despre relevanța acțiunilor propuse, urmărind impactul atins prin implementarea activităților din cadrul parteneriatului. „Dimensiunea de politici condiționează ca actorii să gândească și ulterior să acționeze ținând cont de faptul că acțiunile întreprinse pot genera efecte, pozitive sau negative, sau pot genera aspecte și probleme care, la început, nu au fost luate în calcul. De aceea, în procesul de analiză, dimensiunea de politici trebuie înțeleasă nu doar ca o încadrare unidimensională și sectorială, ci ca o încadrare multidimensională și transversală.”
stimulente accesibile vizează dimensiunea beneficiilor cu utilitate individuală sau organizațională. Acest factor este așezat la temelia fundamentării calculului cost-beneficiu în cadrul parteneriatului, iar acest calcul derivă din „viziunile, valorile și dezideratele dpă care actorii vizați se conduc, precum și din bagajul informațional furnizat de ceilalți doi factori.”
Realizarea parteneriatului propriu-zis presupune două procese evolutive distincte, dar complementare: dezvoltarea formei de relaționare și dezvoltarea strategică a proiectului, prin segmentarea acțiunii longitudinale în pași de urmat. Etapele acestor procese pe care le presupune activitatea partenerială se raportează la mize distincte, dar cumulative. Astfel, etapa finală a parteneriatului reprezintă o consecință a celor trei c: comunicare, coordonare, cooperare. Etapa comunicării instituie, în fapt, cadrul comun de relaționare între viitorii parteneri, între aceștia putând avea loc schimburi de sugestii sau de idei, ca într-un parteneriat informal, fără ca între părți să existe vreun acord negociat și agreat. Cooperarea este o formă mai avansată a procesului de relaționare și presupune „corelarea prin repartizare a acțiunilor, rezultatele fiind obținute așadar prin acțiuni separate, dar comparabile ca finalitate”. Coordonarea se referă la dezvoltarea unei acțiuni comune, în care fiecare parte își menține propria politică de implementare, dislocând resurse ce sunt gestionate de comun acord. „Responsabilitățile sunt distribuite conform capacității și gradului de disponibilitate existent în cazul fiecărei părți, iar rezultatul obținut nu este unul omogen, deoarece fiecare parte își menține și impune propria viziune și abordare asupra procesului de înfăptuire a acțiunii comune, chiar dacă acestea își coordonează acțiunile întreprinse și aplică tactici de monitorizare a activităților implementate. ” Parteneriatul este cea mai complexă formă de relaționare, în care părțile împărtășesc aceeași viziune și dezvoltă instrumente și mecanisme unitare pentru implemenatrea unei acțiuni. Rezultatul final va fi unul omogen, obținut din convergența pozițiilor și abordărilor. „Această formă a relaționării se bazează pe principiul indispensabilității, în vederea atingerii unor rezultate cu un nivel ridicat de calitate și utilitate publică.”
Direcțiile principale de acțiune în cadrul parteneriatelor dintre autoritățile locale și unitățile de învățământ își pot revendica următoarele scopuri: realizarea demersurilor pentru participarea copiilor la învățământul preșcolar și învățământul obligatoriu, organizarea unor cursuri de pregătire pentru copiii ce nu pot răspunde cerințelor programei naționale și celor care au abandonat școala, în vederea reintegrării lor în sistemul de învățământ, organizarea și dezvoltarea unor posibilități adecvate de petrecere a timpului liber.
Rețele parteneriale în câmpul educațional
Rețelele parteneriale funcționează prin raportare la principiul subordonării, fiind gestionate de un beneficiar, care interacționează cu anumiți parteneri, iar aceștia din urmă se află în relație cu alți colaboratori. Teoreticienii au constatat faptul că avantajul principal al acestor rețele îl constituie buna coordonare a activităților ce se vor realizate, în timp ce unul dintre punctele slabe se referă la riscul ca informația transmisă în rețea să ajungă din ce în ce mai simplificată sau chiar eronată, pe măsură ce se propagă către un anumit partener, aflat într-o poziție de subordonare.
În câmpul educațional, asistăm la tendința extinderii categoriilor de parteneriat și a rețelelor parteneriale, ca o consecință firească a asumării de către exponenții sistemului de învățământ a unei problematici din ce în ce mai complexe, cu implicații sociale, economice și chiar politice. Căci în lumea școlii se regăsesc, ca într-o oglindă, problemele cu care se confruntă la un moment dat societatea/comunitatea locală. Tocmai pentru că e aproape imposibil de oferit soluții singulare, se impune acceptarea unei perspective globalizate a ideii de parteneriat, prin apel la rețele de cooperare, dar și la atitudinea deschisă către comunitate, în virtutea creșterii calității vieții sociale a membrilor comunității. E evident că acest ultim deziderat nu poate fi împlinit prin aportul unei singure unități școlare, ci prin participarea extinsă a actorilor relevanți ai comunității. Rețelele parteneriale pot aduce valoare adăugată mai mare, tradusă printr-o calitate mai bună a vieții, exprimată în multiplicitatea ei de dimensiuni (personală, socială, profesională), dacă sunt respectate principii precum: cel al colaborării, al asumării poziției în rețea și al comunicării blocajelor întâmpinate. Interdependența pozitivă este cea care poate conduce către realizarea sarcinii propuse spre îndeplinire, iar participarea fiecărui membru al rețelei parteneriale este la fel de importantă. Doar din colaborare se naște oportunitatea de a da și de a primi feed-back, dacă se dorește schimbarea și nu oricum, ci prin educație.
Parteneriatul școală – autorități publice locale în sectorul 5
Probleme educative vizate
Revenind la sectorul 5, cel mai important aspect care merită semnalat este acela că înițiativa parteneriatului, indiferent de forma pe care acesta o îmbracă, revine, în cele mai multe dintre cazuri, autorităților administrației publice locale. Deși există numeroase situații în care școlile însele formulează direcții coerente de dezvoltare, inițiind parteneriate diverse, inclusiv pe cele menite să conducă la implementarea unor proiecte derulate cu fonduri europene sau granturi substanțiale, unitățile de învățământ din sectorul 5 se focusează arareori pe deschiderea unor canale de comunicare către reprezentanții autorităților locale. Astfel, întorcându-ne către ipoteza lucrării de față, o explicație ar putea fi legată de un soi de conservatorism al instituțiilor școlare, a căror atitudine este tributară concepției potrivit căreia menirea autorităților publice locale este accea de a asigura administrarea corespunzătoare a bazei materiale a unităților de învățământ aflate în subordine, în timp ce, de furnizarea unor servicii educaționale trebuie să se (pre)ocupe școala. Considerăm însă că, până la urmă, nu este relevant cine face primul pas în stabilirea unor parteneriate ce se vor benefice pentru toate părțile implicate, ci dacă tandemul inițiat asigură îndeplinirea misiunilor propuse și asumate.
După realizarea „inventarului” proiectelor cu impact educațional, derulate în cadrul rețelelor parteneriale dezvoltate de instituții din sfera administrației publice locale din sectorul 5, am putut constata că tipurile de educație complementară abordate vizează activități din domenii precum: educație pentru sănătate, prevenirea abandonului școlar, promovarea egalității de șanse (non-discriminare, grupuri dezavantajate), educație prin sport, educație inter și multiculturală (folclor, artă populară), educație pentru dezvolatre comunitară, educație ecologică.
În cele ce urmează, vom proceda restrictiv și discriminatoriu, dat fiind faptul că ne vom limita la prezentarea liniilor de forță ale proiectelor pe care le-am considerat relevante, în vederea identificării unui răspuns la întrebarea formulată la începutul lucrării de față. Proiectele au fost implementate în școlile sectorului 5, în anii școlari 2012-2013, 2013-2014, prin intermediul Direcției Învățământ și Relații Comunitare, departamentul din cadrul Primăriei Sectorului 5 specializat în relația cu unitățile de învățământ.
În scopul realizării obiectivelor capitolului Cultură, respectiv: oprirea procesului de degradare a patrimoniului cultural; restaurarea, protejarea și promovarea acestuia prin dezvoltarea proiectelor integrate și a rețelelor de cooperare culturală, având în vedere potențialul patrimoniului cultural de a susține dezvoltarea socială și economică; promovarea valorilor culturii române în circuitul cultural internațional, Primăria Sectorului 5, prin Direcția Învățământ și Relații Comunitare, a continuat să susțină și să deruleze proiecte sau programe inițiate în anii trecuți sau a implementat noi astfel de proiecte/programe.
Astfel, în vederea susținerii diversității culturale și artistice, dar și pentru a-i încuraja pe copii să descopere și să experimenteze diverse activități și pentru a le oferi o alternativă la viața cotidiană obișnuită a luat ființă, în anul 2010, Clubul de Educație Alternativă (CEA), implementat de Fundația Policy Center for Roma and Minorities și Primăria Sectorului 5 în cadrul Școlii Gimnaziale Nr. 136. Obiectivul proiectului este de a îmbunătăți educația copiilor romi și ne-romi din Cartierul Ferentari, prin utilizarea de metode alternative de învățare în lucrul cu copiii (activități sportive și creative), îmbunătățirea rezultatelor școlare ale grupului-țintă, dezvoltarea de abilități și aptitudini, dezvoltarea stimei de sine, a lucrului în echipă, îmbunătățirea disciplinei în rândul copiilor din grupul-țintă ca urmare a participării la activitățile non-formale ale clubului, dezvoltarea și consolidarea unei relații armonioase între școală și comunitate (părinți), prin inițierea de activități comune care au în centru copilul. În activitățile proiectului sunt implicați elevii din cadrul Școlilor Gimnaziale Nr. 2 și 136 și ai Școlii Gimnaziale George Călinescu. Clubul de Educație Alternativă reprezintă un spațiu în incinta școlii, în care copiii au posibilitatea de a-și dezvolta abilitățile și aptitudinile și de a recupera decalajul în educație, prin metode alternative de învățare. Aceștia participă la activități de tip „after-school” pentru a recupera cunoștințele pe care ar trebui să le stăpânească într-o anumită clasă, primesc ajutor la teme și se bucură de activități atractive precum fotbal, baschet, street-dance, teatru, muzică, lucru manual, fotografie, mentorat, educație financiară și socială. Toate acestea sunt combinate cu măsuri de stimulare a cetățeniei active în rândul părinților, prin implicarea lor constantă în activitățile clubului.
Proiectul, care își revelă deopotrivă dimensiuni formative, educative și culturale, a fost finanțat din fonduri aprobate de Consiliul Local al Sectorului 5, în perioada 2010-2013 și se intenționează continuarea și extinderea acestuia și în anii următori. Dat fiind faptul că obiectivele și activitățile propuse în cadrul proiectului au fost realizate în procent integral, acesta constituie un exemplu de bună practică la nivelul Sectorului 5 și se intenționează replicarea acestuia, prin identificarea unei surse de finanțare externe (fonduri europene).
Obiectivul privind sprijinirea funcționării unor spatii expoziționale neconvenționale – școli, parcuri, piețe, a fost concretizat cu ajutorul unor proiecte interdisciplinare, din dorința de a păstra viu spiritul respectului și al dragostei pentru folclor, față de valorile autentice românești și față de tradițiile ce conferă specificitate și identitate națională, în rândul locuitorilor Sectorului 5, prin intermediul expoziției de ouă încondeiate și de icoane pe sticlă Ferestre de suflet deschise spre cer, realizată la sediul Primăriei Sectorului 5. De asemenea, cu prilejul diverselor sărbători sezoniere, unitățile de învățământ preșcolar de stat au realizat, la sediul instituției, și alte expoziții tematice, care au condus la popularizarea activităților creative ale copiilor din grădinițe și școli.
Obiectivul privind sprijinirea creației artistice contemporane prin susținerea taberelor de creație, organizarea de expoziții și evenimente culturale. Primăria Sectorului 5 și Cvartetul Passione au organizat, în săptămâna Școala altfel, proiectul Concert în sala de clasă, în scopul apropierii elevilor de muzica de calitate. A fost realizată o incursiune în lumea muzicii, prin atingerea celor mai importante perioade de creație muzicală, utilizând cvartetul de coarde ca exemplu. Inițiativa a avut avantajul de a aduce artistul în fața elevului, prin realizarea concertelor în spații neconvenționale – atât pentru artiști, cât și pentru elevi.
În perioada 31 mai-2 iunie 2013, Pikaso Events, cu sprijinul Primăriei Sectorului 5, a organizat, în Parcul Sebastian, un festival dedicat copiilor și tinerilor, cu ocazia sărbătoririi Zilei Internaționale a Copilului. Manifestarea a constat în susținerea de programe artistice de către copiii din grădinițe. Au fost oferite cadouri tuturor copiilor din grădinițele Sectorului 5, care s-au bucurat pe tot parcursul evenimentului de concerte, de un adevărat parc de distracții, parade ale personajelor din povești, jocuri gonflabile. Au fost pregătite peste o sută de ateliere creative de artizanat, modelism, pictură si științe, unde, timp de trei zile, copiii au învățat tehnici de pictură pe sticlă, ceramică si materiale textile.
În domeniul Educației, în anii școlari la care am făcut referire, intervenția Primăriei Sectorului 5, prin Direcția Învățământ și Relații Comunitare, a urmărit obiective precum:
Realizarea unor centre educaționale puternice, care să asigure copiilor servicii de educație până la nivel liceal, burse, cămin, cantină și/sau transport zilnic. Alături de proiectul Centrul de Educație Alternativă (CEA), la care am făcut referire mai sus, Primăria Sectorului 5, a dispus continuarea activităților din centrele de zi aflate în subordinea Direcției Generale de Asitență Socială și Protecția Copilului Sector 5 și care funcționează în cadrul Școlii Gimnaziale George Călinescu și Nr. 134, precum și în cadrul programului pilot de servicii interdisciplinare Școală după Școală, derulat în cadrul Școlii Gimnaziale Nr. 126, în colaborare cu Asociația World Vision. Astfel, centrele de zi înființate în cadrul Școlilor Gimnaziale Nr. 134 și George Călinescu au drept obiectiv prevenirea abandonului și a instituționalizării copiilor, prin furnizarea, pe timpul zilei, de servicii sociale constând în îngrijire, educație, recreere, socializare, consiliere, dezvoltarea deprinderilor de viață independentă, orientare școlară și profesională, precum și servicii sociale de sprijin, consiliere, educare pentru părinții sau reprezentanții legali ai copiilor din cele două unități de învățământ. De asemenea, copiii participanți la activitățile Centrului de zi primesc în fiecare zi o masă caldă.
Corelarea programelor educaționale cu piața muncii. Primăria Sectorului 5 a aprobat realizarea de către Liceul Teoretic Ștefan Odobleja a proiectului Sprijinirea elevilor de liceu în alegerea traiectoriei profesionale și/sau educaționale pentru facilitarea integrării în piața muncii, în parteneriat cu Asociația Română pentru Educație, Cercetare, Dezvoltare și Inovare și Asociația Domus Alma Libertatis, finanțat din Fondul Social European, prin POSDRU. Proiectul are drept obiectiv general îmbunătățirea serviciilor de orientare și consiliere profesională, astfel încât elevilor să le fie facilitată tranziția de la școală la viața activă.
Învățământul și educația pentru minoritățile naționale și pentru grupurile dezavantajate.
Primăria Sectorului 5 a derulat, în parteneriat cu Federația Română de Fotbal, proiectul Vino în familia noastră; e mai mult decât fotbal!, ce a avut drept scop angrenarea în practicarea organizată și sistemică a fotbalului de către copiii provenind din medii socio-economice defavorizate din sectorul 5, aflați în centre rezidențiale sau proveniți din familii monoparentale ori familii cu mijloace materiale și financiare reduse. Proiectul a pornit de la premisa că orice mijloc educațional și de integrare socială a copiilor defavorizați este binevenit, iar fotbalul, prin popularitatea excepțională, prin capacitatea de a oferi exemple pozitive, de a mobiliza resurse și de a aduce laolaltă persoane din toate categoriile sociale ca practicanți voluntari sau suporteri, reprezintă un factor integrator ideal. Unitățile de învățământ beneficiare ale proiectului au fost următoarele: Școlile Gimnaziale nr. 2, 103, 124, 125, 127, 131, 134, 135, 136, 144, Școala Gimnazială Principesa Margareta și Școala Gimnazială Petrache Poenaru.
De asemenea, la începutul anului școlar 2013-2014, Policy Center for Roma and Minorities și Primăria Sectorului 5 au organizat evenimentul In Education We Trust, by Ferentari, pentru a sprijini copiii din comunitatea Ferentari să înceapă anul școlar cu resurse și entuziasm pentru educație. Activitățile s-au înscris în gama de tipul „Street delivery”, copiii primind rechizite școlare și au fost desfășurate de către beneficiarii și partenerii proiectului Educație pentru schimbare – părinți, elevi, profesori ai Școlilor Gimnaziale nr. 2, 136, 148.
În perioada noiembrie – decembrie 2013 Primăria Sectorului 5, în parteneriat cu Asociația „O șansă pentru viitor !” au organizat evenimentul Educație prin sport. Sport prin educație, dedicat elevilor din școlile Sectorului 5. Proiectul a urmărit derularea unei campanii de popularizare a sportului și a artelor marțiale, în special, în rândul copiilor și adolescenților din zone defavorizate (Ferentari, Sălaj, Rahova), prin intermediul unor evenimente cu caracter sportiv (Gala Kempo), a unor meciuri demonstrative, a unor vizite la antrenamentele profesioniștilor sau a unor seminarii ce urmăresc încurajarea dialogului între sportivii de performanță și tineri. Unitățile de învățământ beneficiare ale proiectului sunt. Școala Gimnazială Nr. 2, Școala Gimnazială Ion I.C. Brătianu, Școala Gimnazială George Călinescu.
Dimensiunea europeană și internațională a învățământului românesc. Creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene, prin respectarea procedurilor de depunere, evaluare, implementare și verificare a proiectelor
În perioada 2010 – 2013 s-a derulat proiectul strategic Soluții inovative și oportunități pentru asigurarea accesului, participării și succesului școlar în învățământul obligatoriu – „SOS”, în cadrul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, implementat de Inspectoratul Școlar al Municipiului București în parteneriat cu Primăria Sectorului 5, Inspectoratul Școlar Județean Buzău și Expert Italia SRL. Proiectul a fost cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Axa prioritară 2 „Corelarea învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii”, Domeniul major de intervenție 2.2. „Prevenirea și corectarea părăsirii timpurii a școlii”.
Proiectul a urmărit facilitarea accesului la educație și creșterea nivelului de educație și formare profesională inițială a copiilor/tinerilor/adulților, prin abordarea de tipul „pe tot parcursul vieții”, dezvoltarea și implementarea de instrumente/soluții pentru prevenirea sau reducerea fenomenului de părăsire timpurie a școlii, promovarea sau dezvoltarea de programe educaționale pentru creșterea motivației de învățare. Pe termen lung, un efect pozitiv al acestui proiect l-a constituit creșterea participării școlare a copiilor romi, precum și a celor cuprinși în programul „A doua șansă” și diminuarea abandonului școlar, prin dezvoltarea unui învățământ centrat pe elev, a unei școli prietenoase și prin îmbunătățirea competențelor cadrelor didactice care au lucrat cu grupul-țintă. De asemenea, proiectul a răspuns și nevoii de incluziune a copiilor cu dizabilități ușoare în învățământul de masă, prin dezvoltarea capacității instituționale. Proiectul a promovat abordarea preventivă bazată pe dezvoltarea activităților inovative de tipul „școala după școală”, vizând întărirea abilităților de bază (citit/scris), dezvoltarea culturii personale și a respectului de sine.
Un element important al proiectului „Soluții inovative și oportunități pentru asigurarea accesului, participării și succesului școlar în învățământul obligatoriu – SOS”, a vizat asigurarea oportunităților adecvate de educație și instruire, accesibile grupurilor de copii și tineri aflați în situație de risc. Îmbunătățirea accesului la dezvoltare individuală a copiilor din școlile-pilot a fost realizată prin intermediul programelor educative specializate, tip „A doua șansă”.
Unitățile școlare din sectorul 5, beneficiare ale proiectului, au fost: Școala cu cls. I-VIII nr. 103, Școala cu cls. I-VIII nr. 125, Școala cu cls. I-VIII nr. 127 Republica Peru, Școala cu cls. I-VIII nr. 131, Școala cu cls. I-VIII nr. 135 Ștefan cel Mare, Școala cu cls. I-VIII nr. 136, Școala cu cls. I-VIII nr. 143, Școala cu cls. I-VIII nr. 148 George Călinescu, Colegiul Tehnologic Grigore Cerchez, și Grupul Școlar Industrial Dimitrie Gusti.
Sincope și blocaje în derularea parteneriatelor
„În registrul obiectivelor generale ale politicii educației, a fost adoptată cu mult entuziasm sintagme precum egalitatea șanselor la educație sau școala unică pentru toți. UNESCO, Consiliul Europei, departamentele guvernamentale naționale special constituite pentru problemele educației, învățământului și culturii, fundațiile și organizațiile nonguvernamentale influente au salutat necondiționat ideea-obiectiv a egalizării șanselor de acces la educație, ridicând-o la rang de principiu sau normă generală a strategiei educaționale dezirabile.” Potrivit sociologului M.Cherakaoui(1989), caracteristicile esențiale la care se raportează conceptul de școală unică pentru toți sunt: asigurarea educației elementare gratuite și universale, distribuirea unor cunoștințe identice, egalitatea resurselor școlare, copoziția socială și etnică identică a mediului școlar, asigurarea egalității de șamse de reușită școlară tuturor indivizilor, indiferent de mediul social de provenientă. În practică însă oportunitățile educaționale nu pot fi aplicate, în locuri diferite, decât profund diferit. Luând în discuție cazul sectorului 5, date fiind condițiile particulare în care evoluează sistemul școlar de aici, autoritățile administrației publice locale și-au propus să participe, alături de alți actori relevanți ai comunității, la infuzarea suplimentară a unor resurse, raportându-se la principiul eficienței și urmărind obținerea, în timp, a unor beneficii spirituale, simbolice, dar și a unora de natură mercantilă, traduse în bunăstarea membrilor propriei comunități. De aceea, autoritățile locale au încercat, prin proiectele educaționale implementate, să provoace schimbări ale interacțiunilor în mediul școlar, considerat vital pentru restaurarea unor conduite favorabile dezvoltării comunității. Nu întotdeauna însă școala a perceput corespunzător comportamentul și atitudinea organismelor administrației publice locale, intervențiile acestora fiind asociate unor fapte activate în spațiul luptei de interese pentru putere. De aici până la manifestarea inflexibilității sau a lipsei de deschidere și implicare a staff-ului educațional (corpul didactic), în frunte cu unii dintre liderii instituțiilor școlare cărora li se adresează proiectele, e o graniță destul de sensibilă, dar și periculoasă, pentru că sunt aduse uneori în opoziție strategii de politică educațională care ar trebui, în fapt, să conveargă către împlinirea unor scopuri comune. Fie că au fost lansate intervenții către zonele periferice, precum Rahova-Ferentari, în scopul integrării grupurilor școlare eterogene din punct de vedere social, fie că au fost promovate proiecte adresate elitelor, având drept grup-țintă elevi înzestrați cu aptitudini academice înalte și care se bucură de reușită în mediul școlar, autoritatea locală a putut constata faptul că, pe linie educațională, există încă o raportare a școlii la principiile autonomiei, unele unități de învățământ opunând rezistență, prin neimplicare, față de intervențiile exterioare, care nu urmăresc, până la urmă, decât valorificarea potențialului elevilor. Chiar dacă, în general, majoritatea unităților de învățământ din sectorul 5 acceptă ideologia deschiderii școlii către comunitate, Ministerului Educației Naționale este cel căruia i se atribuie monopolul cunoașterii realităților pedagogice și de la care se așteaptă instituirea de strategii și suport pentru dezvoltarea culturii organizaționale a unei unități de învățământ. Această concluzie vine oarecum în întâmpinarea uneia dintre cele mai aprinse debateri de politică educațională, care opune două tipuri clasice de localizare a puterii, centrală sau locală. Unul dintre cele mai puternice argumente ale primului tip de localizare a puterii, revendicate de altfel și de manageri ai școlilor din sectorul 5, este acela că „centralizarea controlului și deciziei poate contribui la limitarea difucționalității manageriale, a corupției și arbitrariului, impunând standarde naționale de eficiență profesională”. Prin extensie, se consideră că răspândirea practicilor și intervențiilor educaționale legitimate prin proiecte și parteneriate de anvergură, realizate prin antrenarea autorităților centrale, își pot dovedi o mai mare relevanță în lumea școlii.
În același timp, de pe celălalt versant, cel al descentralizării, se consideră că implicarea organizațiilor centrale în cunoașterea și rezolvarea problemelor educației la nivel local este „inerent limitată, preponderent conjuncturală și fatalmente superficială. Emergența deciziei politice de la nivelurile locale ar conduce, în mod benefic, la considerarea preferințelor comunității, ar potența actul participativ comunitar la strategia educațională, atât în plan concret-acțional, cât și afectiv.”
Concluzii
Chiar dacă lumea școlii are tendința de a acorda credibilitate conjuncturală celor două variante posibile de politică educațională, centralizare, respectiv descentralizare, actele educaționale propuse la un moment dat de reprezentanți ai celor două sisteme (central sau local), trebuie mai întâi evaluate de către staff-ul profesoral prin prisma unor repere pedagogice și sociale la care se raportează unitatea școlară căreia îi aparțin, să accepte dezvoltarea parteneriatelor care sunt considerate relevante și care pot ameliora realitățile existente, în contextul educației integrate. Nu trebuie neglijat însă faptul că, exceptând subordonarea pe linia coordonatelor generale ale strategiei educaționale față de autoritățile centrale, „comunitățile locale sunt cele care au o larg acceptată și necontroversată competență formală de decizie, intervenind în proiectarea curriculum-ului, în politica financiară, în planning-ul spațiilor educaționale și al echipării acestora, în modificările organigramelor, ale numărului și naturii locurilor de muncă, în stabilirea criteriilor de selecție și promovare.”
Deși este greu să surprinzi într-un discurs succinct dezbaterile pe tema sintagmelor conflictuale aflate sub lupă în societatea românească și nu numai, important e ca toți cei implicați să conștientizeze că, la un moment dat, diversitatea sistemelor de politică educațională, coexistente până la un punct, sunt benefice dacă urmăresc aceleași ținte, reprezentând puncte sensibile identificate în lumea școlii. Așadar, chiar dacă modalitățile propuse pentru rezolvarea problemelor educaționale vin de pe rute diferite, contează doar deschiderea actorilor din câmpul școlar către noi pattern-uri de interpretare a uniformizării sau excelenței. Considerăm că, în gestica pedagogică și socială, interpretarea de care aminteam ar trebui să se bazeze, așa cum am arătat anterior, pe ideea de parteneriat în și pentru valoare în educație.
Capitolul al III-lea
Proiecte și programe educaționale – impact asupra școlii comunitare
Studii de caz: proiecte educative derulate de Primăria Sectorului 5 în parteneriat cu Federația Română de Fotbal, respectiv cu Instituto Cervantes
Obiectivele cercetării
Ipotezele cercetării
Metodele cercetării
Instrumente folosite
3.2 Rezultatele cercetării
3.3 Recomandări
Concluzii
Prin raportare la un nivel înalt al schimbării, actul de politică educativă publică locală trebuie vizualizat ca relație între obiectiv-decizie-acțiune, în scopul analizării, stabilirii unui set de intervenții și derulării unor activități vizând ameliorarea unor realități observate în lumea școlii. Dimensiunea schimbării presupune interacțiune, dinamism, trimițând la reciprocitate, interdependență, dialog. Școala e invitată să își adapteze opțiunile integrative, exploatând valorile macro și micro-colectivității, cultivând atitudinea de respect și de deschidere față de diversitate și față de normele culturale la care se raportează comunitatea din care face parte. Iar unul dintre cele mai utile instrumente dintre cele pe care le are la dispoziție este parteneriatul. Dezvoltarea școlii către o școală comunitară presupune, așa cum am arătat anterior, un efort de voință din partea celor implicați, dar și o opțiune mangerială.
O școală dezvoltată este aceea care răspunde adecvat unei game cât mai mari de nevoi ale beneficiarilor săi, dispusă și implicată în parteneriate, flexibilă și cu oameni pregătiți și motivați.
În cele ce urmează vor fi prezentate două dintre proiectele implementate cu sprijinul Primăriei Sectorului 5, în perioada de referință, relevante, în opinia noastră, pentru a demonstra că este pertinent ca o autoritate publică locală să își asume misiunea de a iniția sau de a susține proiecte educaționale, în școlile din comunitatea sa.
Cercetarea pornește de la premisa că școala, ca instituție centrală a comunității locale, se dezvoltă în ritmul unor direcții inițiate și promovate de autorități ale administrației publice locale. Vor fi analizate intervențiile educaționale propuse de Primăria Sectorului 5 pentru dezvoltarea instituțională a unităților beneficiare ale proiectelor Vino în familia noastră! E mai mult decât fotbal!, derulat în parteneriat cu Federația Română de Fotbal, și Copiii din sectorul 5 învață limba spaniolă, derulat în parteneriat cu Instituto Cervantes (Serviciul Cultural al Ambasadei Spaniei la București).
Motivația alegerii celor două proiecte este strâns legată de ideea că ambele și-au propus plasarea beneficiarilor pe poziții legitimate de raportare la un model cultural de referință pentru comunitate. Vino în familia noastră; e mai mult decât fotbal! a vizat lansarea unor intervenții educative în scopul interiorizării importanței practicării sportului, ca șansă a integrării sociale a unor copii provenid din medii defavorizate, în timp ce Copiii din sectorul 5 învață limba spaniolă, este un proiect adresat elevilor cu aptitudini academice recunoscute de școală, promovând excelența și performanța în educație.
„Fișă de identitate” a proiectelor supuse analizei
Proiectul Vino în familia noastră! E mai mult decât fotbal!
Tipul de educație complementară în care se încadrează: educație prin sport;
Tipul de proiect: local;
Parteneri: Primăria Sectorului 5, Federația Română de Fotbal, Școlile Gimnaziale nr. 2, 103, Principesa Margareta, 124, 127, 131, 134, 135, 136, Ion I. C. Brătianu, 144, 147, George Călinescu.
Context:
În România numărul copiilor instituționalizați este de circa 65.000 (situație la 1 ianuarie 2012), între care 40.449 sunt în servicii de tip familial, respectiv 17.006 la rude de până la gradul IV, 2.013 la tutore și 23.240 în servicii de tip rezidențial. Din cei 43.114 copii beneficiari ai serviciilor de prevenire, 16.777 sunt înscriși în centre de zi publice sau private și 26.337 sunt cuprinși în alte servicii de prevenire (centre de consiliere și sprijin pentru părinți, servicii de prevenire a abandonului prin planning familial, monitorizare a femeii gravide etc).
De asemenea, circa 25% dintre familii sunt monoparentale, iar numărul românilor plecați la muncă în străinătate depășește 2,5 milioane, fapt care pune într-o situație extrem de grea întreținerea, îngrijirea și educația unui număr mare de copii, care sunt lipsiți de grija unuia sau chiar a ambilor părinți și se află în îngrijirea bunicilor sau a altor rude.
Din cauza riscurilor asociate acestei situații, astfel de copii sunt mai expuși pentru delincvență juvenilă. Comportamentul delincvențional al copiilor apare la vârste sub 13 ani, iar numărul infracțiunilor comise de minori este în creștere în țările Uniunii Europene, după cum preciza raportorul european Katerina Batzeli, în 2007. Societatea este orientată predominant către pedepsirea acestor comportamente, uitând că majoritatea delincvenților minori reprezintă copiii aflați în derivă, victime ale nepăsării, ale violenței, ale abuzului fizic și psihic, captivi într-un mediu familial ostil, în care nu găsesc nici răspunsuri, nici împliniri. România ocupă unul dintre primele locuri în lume în ceea ce privește violența în școli, este concluzia unui studiu al Organizației Mondiale a Sănătății. Studiul, efectuat în 37 de țări din întreaga lume, sublinia că peste 50% dintre profesorii din România raportează acte de violență la cursurile lor, iar 70% dintre elevi merg la școală cu teama că vor deveni victimele unor colegi violenți. În perioada 2000-2010, rata absenteismului școlar s-a triplat. De la injurii și vulgarități, adresate în unele cazuri chiar profesorilor, și până la violență, frecvența apariției acestor incidente cu aspect predelictual sau chiar infracțional confirmă răspândirea fenomenului. În mod surprinzător, a crescut și numărul de conflicte violente între fete și au existat, de asemenea, cazuri de violență care au necesitat intervenția forțelor de ordine. Totodată, se constată diversificarea formelor de încălcare a legii, prin apariția unor tipuri noi de infracțiuni, cum ar fi cele de natură electronică.
În acest context, este evident că orice mijloc educațional și de integrare socială a copiilor defavorizați este binevenit, iar fotbalul, prin popularitatea sa excepțională, prin capacitatea de a oferi exemple pozitive, de a mobiliza resurse și de a aduce laolaltă persoane din toate categoriile sociale, ca practicanți, voluntari sau suporteri, reprezintă un factor integrator ideal.
Descrierea proiectului
Scop: angrenarea la practicarea organizată și sistematică a fotbalului de către copiii provenind din medii socio-economice defavorizate din sectorul 5, aflați în centre rezidențiale sau proveniți din familii monoparentale ori familii cu mijloace materiale și financiare reduse.
Grupul-țintă: fete și băieți, din segmentele de vârstă 8-10 ani, 11-12 ani, 13-14 ani, înscriși în unitățile școlare partenere.
Durata: mai – iulie 2013;
Calendarul activităților:
1. Identificarea unităților școlare implicate în proiect și înscrierea lor în proiect (aderare oficială printr-o declarație semnată de directorul școlii) – 4 mai 2013.
2. Formarea loturilor echipelor prin grija profesorilor de educație fizică din fiecare școală. Lotul fiecărei echipe a fost compus din 12 elevi (până la 12 ani, s-au format și echipe mixte, fete-băieți). Organizarea și desfășurarea de activități de selecție și pregătire a echipelor a fost făcută pe grupe de vârstă: 8-10 ani, 11-12 ani, 13-14 ani, fete și băieți, până la data de 11 mai 2013.
3. Antrenamente efectuate de două ori pe săptămână cu fiecare echipă și participarea acestora la jocuri cu alte școli, în sistem-campionat sau în sistem-turneu ( începând cu data de 3 iunie 2013). Jocurile s-au desfășurat pe teren redus (40/20m, gen teren de handbal, cu porți 3/2), cu echipe formate din 6 jucători (5 jucători de câmp și un portar), în două reprize a 20 minute (15 minute pentru 8-10 ani).
4. Organizarea și desfășurarea și a altor activități complementare: vizionarea/vizitarea unor obiective culturale și sportive, excursii, întâlniri cu personalități sportive sau culturale – pe tot parcursul proiectului.
5. Realizarea unui spot pentru promovarea campaniei de conștientizare: Vino în familia noastră! E mai mult decât fotbal! – 14 iunie 2013
Resurse umane: proprii (profesorii de educație fizică și sport încadrați în școlile partenere, personal specializat, desemnat de Federația Română de Fotbal).
Responsabilități ale partenerului Federația Română de Fotbal, denumită, în continuare F.R.F.:
F.R.F. a asigurat dotarea fiecărei echipe (12 jucători) cu următoarele: set echipament de joc (tricou, șort, jambiere), pantofi de sport, trening antrenament, veste departajare, 5 mingi (nr. 4 sau nr.5, în funcție de vârstă), un trening pentru profesorul/antrenorul implicat în proiect.
F.R.F. a asigurat pregătirea specifică a profesorilor/antrenorilor pentru activitățile din cadrul proiectului, prin cursuri de scurtă durată, organizate în cadrul Școlii Federale de Antrenori.
F.R.F. a coordonat antrenamentele efectuate de două ori pe săptămână cu fiecare echipă și participarea acestora la competiții cu alte școli, în sistem campionat sau în sistem turneu, prin intermediul reprezentanților săi și al profesorilor de educație fizică din cadrul școlilor selectate.
F.R.F. a asigurat arbitrajul pentru competițiile organizate între școli.
F.R.F. a încheiat convenții civile cu profesorii de educație fizică din școli, care au asigurat pregătirea elevilor și a achitat onorariile profesorilor/antrenorilor pentru activitățile din cadrul proiectului, respectiv 400 lei net/ luna*3 luni, în baza finanțării primite de la partenerul său, Primăria Sectorului 5.
F.R.F. a angrenat foste glorii ale fotbalului românesc, pentru susținerea proiectului, asigurând întâlniri ale acestora cu elevii din școlile implicațe în proiect.
F.R.F. a coordonat organizarea și desfășurarea unor activități complementare: vizitarea unor obiective culturale și sportive, excursii, întâlniri cu personalități sportive sau culturale.
F.R.F. a promovat în toate aparițiile publice și/sau competiționale legate de inițierea și implementarea proiectului, susținerea pe care a primit-o din partea Primăriei Sectorului 5. Totodată, pe echipamentul competițional a fost înscris numele partenerilor principali ai echipelor de fotbal (respectiv F.R.F. și Primăria Sectorului 5), FRF transmițând în acest sens, materialele respective, spre avizare, Primăriei Sectorului 5.
Responsabilități ale partenerului Primăria Sectorului 5, denumită, în continuare, Primăria
Primăria a acordat sprijinul F.R.F. pentru conceperea, organizarea și coordonarea tuturor activităților din proiect, conform obligațiilor asumate prin acordul de parteneriat, asigurând comunicarea eficientă cu unitățile de învățământ preuniversitar de stat din Sectorul 5, precum și cu alți factori implicați.
Primăria a asigurat, împreună cu Inspectoratul Școlar al Municipiului București – Sector 5, selecția unităților de învățământ preuniversitar de stat din Sectorul 5, ce au fost incluse în proiect, respectând principiul integrării sociale a copiilor provenind din medii defavorizate, precum și pe cel al responsabilității sociale.
Primăria a răspuns de organizarea ședințelor de lucru la sediul Inspectoratului Școlar al Municipiului București – Sector 5, la care au participat reprezentanții F.R.F., precum și directorii și profesorii de educație fizică din unitățile de învățământ implicate în proiect.
Primăria a pus la dispoziție baza materială a unităților de învățământ din sectorul 5, în vederea realizării proiectului.
Primăria a asigurat transportul copiilor implicați în proiect, ori de câte ori a fost cazul, la solicitarea unităților de învățământ din Sectorul 5 sau a F.R.F.
Primăria a achitat suma aferentă realizării proiectului, în baza facturii emise de F.R.F.
Primăria a acordat tot sprijinul F.R.F. pentru coordonarea, organizarea și desfășurarea activităților complementare ale proiectului.
Primăria a promovat în toate aparițiile publice materialele legate de inițierea și implementarea proiectului, susținerea pe care o primește din partea F.R.F, transmițând în acest sens, spre avizare, materialele respective (comunicate de presă, materiale postate pe site-ul propriu etc).
Sustenabilitatea proiectului
Proiectul-pilot Vino în familia noastră! E mai mult decât fotbal! se intenționează a fi continuat și în anul școlar 2013-2014, prin autofinanțare.
Sursele de finanțare
Finanțarea a fost aprobată din bugetul de venituri și cheltuieli al Consiliului Local al Sectorului 5.
Proiectul Copiii din sectorul 5 învață limba spaniolă
Se impune precizarea ca proiectul Copiii din sectorul 5 învață limba spaniolă este, la data redactării prezentei lucrări, în derulare.
Tipul de educație complementară în care se încadrează: educație pentru dezvoltare personală (comunicare într-o limbă străină);
Tipul de proiect: local;
Parteneri: Primăria Sectorului 5, Instituto Cervantes din București, Colegiul Național Gheorghe Lazăr, Liceul Teoretic Ștefan Odobleja, Liceul Teoretic Dimitrie Bolintineanu, Liceul Teoretic Ion Barbu, Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară Dumitru Moțoc, Colegiul Tehnologic Grigore Cerchez, Colegiul Tehnic Energetic, Colegiul Economic Viilor, Liceul Tehnologic Dimitrie Gusti
Context: Proiectul vizează promovarea culturii și limbii spaniole, în contextul dezvoltării conceptului de multiculturalitate, pornind de la necesitatea dezvoltării industriei lingvistice (traducere și interpretariat, tehnologii lingvistice) și urmărește, în perspectivă, facilitarea accesului tinerilor români în mediul de afaceri multilingvist.
Descrierea proiectului
Scop: Obiectul parteneriatului îl constituie organizarea, în anul școlar 2013-2014, a programului de învățare a limbii spaniole, dedicat liceenilor din segmentul de vârstă 16-18 ani, din unitățile de învățământ preuniversitar de stat din Sectorul 5.
Durata: decembrie 2013-iunie 2014
Responsabilitățile partenerilor:
Instituto Cervantes va concepe, organiza și coordona toate activitățile din proiect, potrivit obligațiilor asumate prin prezentul acord de parteneriat și în conformitate cu desfășurătorul programului de pregătire, ce va fi înaintat, spre avizare, Primăriei Sectorului 5 (Direcției Învățământ și Relații Comunitare), până la data de 20.12.2013.
Instituto Cervantes se obligă să asigure realizarea fiecărei activități din cadrul proiectului și să stabilească, împreună cu unitățile de învățământ beneficiare, orarul de derulare a acestora.
Instituto Cervantes este răspunzător de achiziționarea materialelor necesare realizării acestor activități, răspunde de achitarea onorariilor personalului responsabil cu managementul și implementarea proiectului, precum și de achitarea onorariului cadrelor didactice implicate în proiect.
Instituto Cervantes va asigura acces gratuit elevilor din unitățile de învățământ preuniversitar de stat din Sectorul 5 la planul de studii pentru învățarea limbii spaniole, în funcție de nivelul de competență a cursanților (inițial, intermediar, avansat, superior).
Instituto Cervantes va pune la dispoziția beneficiarilor manualele cursurilor, în concordanță cu planul de studiu.
Instituto Cervantes va atesta, prin intermediul certificatului aferent, nivelul cunoștințelor și competențelor dobândite de liceeni, în urma parcurgerii programului cursurilor generale de limbă spaniolă și în funcție de prezența înregistrată de aceștia.
Instituto Cervantes din București va elabora materialele de promovare a proiectului (afișe, flyere, comunicate de presă, mape de presă) și le prezenta spre avizare Primăriei Sectorului 5.
În termen de maximum 10 zile calendaristice de la data efectuării plății, Instituto Cervantes din București va pune la dispoziția Primăria Sectorului 5, un decont justificativ pentru toate plățile efectuate, conținând actele juridice și financiar-contabile aferente plății (contracte, facturi fiscale, bonuri fiscale, chitanțe, ordine de plată etc), certificate conform cu originalul.
Primăria Sectorului 5 sprijină derularea proiectului prin obținerea tuturor avizelor și acordurilor în vederea asigurării acțiunilor în condiții optime;
Primăria Sectorului 5 asigură selecția unităților de învățământ beneficiare ale proiectului. Beneficiarii direcți (elevii cu vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani) vor fi selectați în cadrul unităților de învățământ preuniversitar de stat din Sectorul 5, pe baza unor criterii specifice, stabilite de consiliul de administrație al instituțiilor școlare și avizate de Primăria Sectorului 5, prin Direcția Învățământ și Relații Comunitare.
Primăria Sectorului 5 sprijină mediatizarea activităților pe raza Sectorului 5;
Primăria Sectorului 5 achită suma prevăzută în acordul de parteneriat, în baza facturii emise de Instituto Cervantes din București.
Sustenabilitatea proiectului
Proiectul-pilot Copiii din sectorul 5 învață limba spaniolă se intenționează a fi continuat și în anul școlar 2014-2015, prin autofinanțare.
Sursele de finanțare
Finanțarea a fost aprobată din bugetul de venituri și cheltuieli al Consiliului Local al Sectorului 5.
3.1.1.1 Obiectivele cercetării:
Ilustrarea rolurilor agenților comunitari în cadrul parteneriatelor analizate;
Evidențierea factorilor care au asigurat coeziunea în cadrul parteneriatelor;
Reflectarea formelor de organizare concretă a parteneriatului comunitate locală – școală;
Identificarea strategiilor de depăsire a blocajelor survenite în relația partenerială;
Stabilirea unor soluții privind armonizarea și optimizarea activității parteneriale.
3.1.1.2 Ipotezele cercetării
Ipoteza 1 Dacă reprezentanții adminstrației publice locale sprijină inițiativa organizării unor forme de parteneriat relevante pentru comunitate, atunci este posibil ca diverși parteneri să se alăture pentru implementarea altor proiecte educaționale cu impact asupra dezvoltării zonei de acțiune a respectivelor autorități;
Ipoteze de lucru:
Parteneriatul se bazează pe nevoia și oportunitatea de realizare a unor intervenții în domeniul educațional.
Dacă parteneriatul agenți comunitari – școală există, atunci acestă formă de interacțiune produce efecte benefice pentru toate părțile implicate.
Ipoteza a doua Dacă școala are acces la mai multe resurse ale comunității (umane, materiale, informaționale, tehnologice), atunci formele de manifestare a parteneriatului autorități ale administrației publice locale-școală devin mai centrate pe nevoile comunității;
Ipoteze de lucru:
Cu cât școala are responsabilități mai mari în ceea ce privește propriul management, cu atât dezvoltarea parteneriatului este mai posibilă.
Parteneriatul instituțional instituit între agenții comunității și școală potențează actul participativ comunitar la strategia educațională, atât în plan concret-acțional, cât și afectiv.
3.1.1.3 Metodele cercetării
În demersul de cercetare vor fi folosite mai multe metode: ancheta pe bază de chestionar, de tip hârtie-creion, observația, analiza documentelor oficiale, studiul de caz, interviul structurat, evaluarea prin împuternicire.
3.1.1.4 Instrumente folosite
Principalul instrument de cercetare utilizat a fost chestionarul. Acesta a fost aplicat unui număr total de 424 de elevi, _____manageri școlari (directori și directori adjuncți), _____profesori diriginți/învățători, ____profesori antrenori, din douăzeci și două de unități de învățământ din sectorul 5.
Chestionarele au urmărit variabile comparabile, a căror analiză poate constitui un veritabil studiu de impact al proiectelor implementate în cadrul parteneriatelor supuse evaluării. De asemenea, analiza chestionarelor aplicate în rândul personalului din conducerea unităților de învățământ participante, poate oferi o imagine a modului în care este percepută inițiativa autorităților locale de a lansa parteneriate în lumea școlii. Se impune precizarea că ancheta pe bază de chestionar reprezintă, în cadrul proiectului Copiii din sectorul 5 învață limba spaniolă, o metodă de evaluare intermediară, dat fiind faptul că aceasta s-a realizat la finalul modulului I al programului de instruire.
Chestionarul adresat elevilor participanți în cadrul proiectului Vino în familia noastră! e mai mult decât fotbal!, Anexa 1, a fost aplicat colectiv (în timpul orelor de curs, cu sprijinul cadrelor didactice și al directorilor unităților școlare implicate), a cuprins paisprezece întrebări (închise, mixte sau cu variante la alegere) și a vizat:
evidențierea unor date personale;
precizarea rolului repartizat în proiect și a grupei de vârstă în care s-au încadrat elevii participanți;
stabilirea componenței echipelor de sportivi formate în proiect;
aprecieri și percepții privind gradul de dificultate a antrenamentelor, comunicarea cu antrenorii, calitatea activităților proiectului;
exprimarea unor poziții privind relaționarea cu profesorii de la clasă, colegii, situația la învățătură, raportarea la un sistem motivațional, în urma participării în proiect;
aprecieri asupra utilității echipamentului primit în cadrul proiectului;
identificarea gradului de satisfacție privind apartenența la un grup privilegiat în cadrul unității de învățământ ;
reliefarea sentimentelor și calităților activate în urma participării în proiect;
evidențierea gradului de implicare a părinților în susținerea participării copiilor în proiect;
stabilirea gradului de adecvare a proiectului la cerințele și așteptările copiilor;
reliefarea (in)oportunității derulării unor proiecte similare, în viitor, în urma experienței avute.
Chestionarul adresat profesorilor-antrenori, participanți în cadrul proiectului Vino în familia noastră! E mai mult decât fotbal!, Anexa 2, a fost autoaplicat, a cuprins douăzeci și opt de întrebări (închise, deschise, mixte, cu variante la alegere) și a vizat:
evidențierea unor date personale și privind statutul didactic, vechimea în învățământ sau specializarea avute;
precizarea rolului repartizat în proiect, numărul de echipe coordonate;
stabilirea obiectivelor personale propuse la intrarea în proiect și aprecierea gradului de realizare a acestora la finalul activităților;
aprecieri și percepții privind comunicarea avută cu inițiatorii proiectului, calitatea sesiunilor de formare, gradul de dificultate a antrenamentelor, numărul de ore alocate pregătirii elevilor, în vederea susținerii meciurilor competiționale;
exprimarea unor poziții privind relaționarea elevilor antrenați cu profesorii de la clasă, colegii, situația la învățătură și raportarea acestora la un sistem motivațional mai puternic, în urma participării în proiect;
aprecieri asupra utilității echipamentului primit de elevi în cadrul proiectului;
identificarea unor repere privind îmbogățirea portofoliului personal, în urma participării în cadrul proiectului;
reliefarea unei analize swot succinte a proiectului;
evidențierea unor propuneri de îmbunătățire a proiectului, în eventualitatea continuării acestuia;
precizarea problemelor, dar și a satisfacțiilor notabile, resimțite pe parcursul derulării proiectului;
reliefarea (in)oportunității derulării unor proiecte similare, în viitor, în urma experienței avute;
stabilirea gradului de (i)relevanță a unui proiect cu profil asemănător pentru actorii și organismele implicate;
sugerarea unor măsuri de stimulare a elevilor beneficiari, în eventualitatea desfășurării unui proiect sportiv asemănător celui invocat în chestionar.
Chestionarul adresat profesorilor diriginți, respectiv învățătorilor din clasele cărora au fost desemnați elevii din grupul-țintă al proiectului Vino în familia noastră! E mai mult decât fotbal!, Anexa 3, a fost autoaplicat, a cuprins douăzeci de întrebări (închise, deschise, mixte, cu variante la alegere). Au existat similitudini față de chestionarul aplicat în rândul profesorilor antrenori, insistându-se asupra acelor întrebări al căror răspuns poate furniza date privind creșterea/diminuarea ratei frecvenței elevilor participanți în proiect la cursuri sau ameliorarea/deteriorarea situației la învățătură a acelor copii.
Chestionarul adresat personalului din conducerea unităților de învățământ beneficiare ale proiectului Vino în familia noastră! E mai mult decât fotbal!, Anexa 4, a fost autoaplicat, și a cuprins douăzeci și patru de întrebări (închise, deschise, mixte, cu variante la alegere). Au existat similitudini față de chestionarul aplicat în rândul profesorilor antrenori, insistându-se asupra acelor întrebări al căror răspuns poate furniza date privind comunicarea strategică, schimbul de date și informații privind obiective, ținte strategice, rezultate așteptate, la orizontul implementării unui proiect cu profil similar sau al continuării celui supus evaluării de către beneficiari.
Chestionarul adresat elevilor participanți în cadrul proiectului Copiii din sectorul 5 învață limba spaniolă, Anexa 5, a fost aplicat colectiv (în timpul orelor de curs, cu sprijinul cadrelor didactice și al directorilor unităților școlare implicate), a cuprins douăzeci și trei de întrebări (închise, deschise, mixte sau cu variante la alegere) și a vizat:
evidențierea unor date personale cu caracter general;
reliefarea surselor de informare privind derularea proiectului;
exprimarea unor opinii referitoare la aspectele organizatorice ale proiectului;
aprecieri și percepții privind dificultatea materiei studiate, cantitatea informațională, comunicarea cu profesorii titulari ai cursului, calitatea activităților proiectului;
exprimarea unor poziții privind sistemul motivațional in(activat), în urma participării în proiect;
identificarea gradului de satisfacție privind apartenența la un grup privilegiat în cadrul unității de învățământ ;
reliefarea sentimentelor și calităților activate în urma participării în proiect;
notarea experiențelor pozitive și a celor negative avute în proiect;
evidențierea gradului de implicare a părinților în susținerea participării copiilor în proiect;
stabilirea gradului de adecvare a proiectului la cerințele și așteptările copiilor;
reliefarea (in)oportunității derulării unor proiecte similare, în viitor, în urma experienței avute.
Chestionarele adresate personalului din conducerea unităților de învățământ beneficiare ale proiectului Copiii din sectorul 5 învață limba spaniolă, precum și cele adresat profesorilor coordonatori de programe și proiecte, Anexele 6 și 7, au fost autoaplicate, au cuprins douăzeci și două de întrebări (închise, deschise, mixte, cu variante la alegere) și au vizat aspecte similare cu cele din chestionarele în cadrul proiectului Vino în familia noastră! E mai mult decât fotbal!
Chestionarele aplicate nu au pretenția să reprezinte decât un punct de plecare pentru o analiză complexă a modului în care se răsfrânge procesul de relaționare stabilit prin intermediul parteneriatelor dintre unitățile de învățământ și autorități ale administrației publice locale asupra strategiei de dezvoltare organizațională a școlilor implicate. De asemenea, informațiile decantate în urma aplicării acestor chestionare, care au rol de grilă de evaluare (finală, respectiv intermediară) a proiectelor supuse reflecției, îi vor ajuta atât pe managerii unităților școlare, cât și pe reprezentanții instituției Primăriei Sectorului 5 să îmbunătățească și să nuanțeze procesul de cooperare și conlucrare, în perspectiva derulării unor proiecte viitoare, dar și abilitățile de implementare a activităților propuse.
3.2 Rezultatele cercetării
Datele centralizate în urma aplicării chestionarelor confirmă ipotezele cercetării. Parteneriatele derulate pe axa autorități ale administrației publice locale-școală au avut drept beneficiari principali elevii. Grupurile-țintă ale celor două proiecte analizate au fost constituite prin polarizare: unul dintre parteneriate s-a adresat elevilor aflați în situații de risc, provenind din școli situate în zona Rahova-Ferentari, iar cel de-al doilea a vizat elevii care se bucură de succes școlar, selectați din toate instituțiile de învățământ secundar (liceal), din sectorul 5.
Se impune precizarea că activitățile de cercetare dezvoltate în cazul prezentei lucrări au constituit un prilej pentru măsurarea performanțelor instituționale ale partenerilor care au implementat respectivele proiecte (Primăria Sectorului 5, Federația Română de Fotbal, Instituto Cervantes din București), fiind acceptate drept acțiune de evaluare a utilității procesului de furnizare de servicii educaționale. Cercetarea a oferit astfel posibilitatea efectuării unor intervenții de revizuire sau compensatorii, care vor fi, de altfel, reliefate în finalul studiului nostru. De asemenea, se impune precizarea că, în cazul parteneriatului derulat cu Serviciul Cultural al Ambasadei Spanie la București, aplicarea chestionarului a fost, în primul rând, un instrument de feed-back, util pentru adaptarea proiectului la realitate și pentru rezolvarea unuor probleme apărute, dar și pentru obținerea unor informații care permit deciderea continuării proiectului după strategia stabilită sau schimbarea strategiei.
Datele generale ale celor 347 de respondenți, beneficiari direcți ai proiectului Vino în familia noastră! E mai mult decât fotbal!, au relevat faptul că cei mai mulți, respectiv 48,70%, au vârsta cuprinsă între 13 și 14 ani, 16,14% declarându-se etnici romi, iar 70,61% sunt fie copii unici, fie au cel mult un frate/soră. Majoritatea celor intervievați, 65,99%, a fost inclusă în echipa de fotbal exclusiv masculină.
Analiza datelor privind felul în care a fost percepută de către beneficiarii direcți sesiunea de antrenamente generale din cadrul proiectului a evidențiat faptul că elevii au participat cu plăcere la aceste activități, considerându-le ușoare. Astfel, 52,45% dintre respondenți nu au resimțit dificultatea antrenamentelor, dovadă a faptului că prin pregătirea specializată a profesorilor-antrenori a fost activat un ansamblu de competențe tehnice utile și eficiente. În egală măsură, practicarea fotbalului a constituit nu doar un prilej de exersare a diverselor abilități specifice, într-un cadru organizat, ci a fost percepută de majoritatea elevilor drept o activitate de loisir plăcută, 90,49% dintre participanți apreciiind proiectul tocmai pentru că a fost conferită calitate timpului liber disponibil. Dialogul elevilor cu profesorii-antrenori a depășit simpla instrumentalizare a relației cu celălalt, dovadă clară a legăturii strânse dintre comunicare și comuniune. 99,71% dintre elevi au perceput drept bună și foarte bună comunicarea cu profesorii-antrenor, evidențiind astfel postulatul conform căruia a comunica înseamnă, până la urmă, și a recunoaște apartenența la o comunitate. De altfel, această variabilă poate fi pusă în legătură cu cea care atestă faptul că, pentru 87,03% dintre participanți, programul a oferit șansa apartenenței la un grup de succes, unic, recogonscibil și recunoscut la nivelul fiecărei școli, în timp ce 85,88% dintre respondenți au recunoscut faptul că activitățile derulate au contribuit la cultivarea sentimentului de mândrie, prin afiliere la valorile promovate de proiect.
În ceea ce privește valoarea adăugată de proiect pe linie educațională, analiza acestuia a evidențiat faptul că activitățile propuse de program au condus la ameliorarea situației la învățătură pentru 70,61% dintre beneficiari, în timp ce 87,90% dintre cei din grupul-țintă au considerat că Vino în familia noastră! E mai mult decât fotbal! a constituit un factor motivant, stimulând participarea școlară. Proiectul și-a dovedit astfel relevanța prin raportare la dezideratul autorităților administrației publice locale, dar și al partenerilor acestora, de a identifica instrumente care pot fi utilizate pentru prevenirea fenomenului de părăsire timpurie a școlii și pentru reducerea ratei abandonului școlar în învățământul obligatoriu.
În privința dimensiunii formative, 85,01% dintre participanții la studiu au afirmat că consolidat coeziunea de grup, dezvoltându-și spiritul de echipă. Pentru 47,55%, proiectul a fost apreciat pentru că a amplificat spiritul competitiv, prin meciurile jucate în sistem campionat sau în sistem turneu, în compania colegilor din celelalte unități școlare beneficiare. De asemenea, au fost activate calități personale precum toleranța, pentru 15,56% dintre elevi, punctualitatea, pentru 17,29% dintre aceiași respondenți, în timp ce disciplina a fost invocată de 31,99% dintre beneficiari.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Dezvoltarea Organizationala In Lumina Parteneriatului Autoritati ale Administratiei Publice Locale Scoala (ID: 127382)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.