Dezvoltarea Orasului Cetate, Sighisoara

INTRODUCERE

În această lucrare de diplomă sunt analizate aspecte legate de dezvoltarea orașului-cetate, Sighișoara, precum activitatea turistică practicată în această regiune, infrastructura sau manifestările culturale. Urmărind activitatea turistică din Sighișoara, cu accent pe potențialul turistic si valorificarea acestuia, se vor evidenția trăsături ale turismului practicat în această regiune, precum și aspecte socio – culturale și economico – financiare.

Studiul elaborat se axează pe aspecte din „Geografia turistică și resursele agroturistice ale României”, în lucrarea de față insistând pe prezentarea unei viziuni contemporane asupra orașului prin prezentarea oportunităților de valorificare ale acestuia. Astfel, studiul a fost structurat pe cinci capitole, fiecare dintre acestea contribuind în mod valoros la analiza potențialului Sighișoarei.

Primul capitol va reliefa aspectele generale ale orașului Sighișoara, prezentând pe rând, încadrarea teritorială, dar și factorii naturali în dezvoltarea turismului cum sunt relieful, clima și hidrografia.

Următoarea etapă în întocmirea acestui studiu va fi introducerea în lumea mistică medievală, prezentând istoricul orașului, în viziune turistică. Astfel, cel de-al doilea capitol va cuprinde atât etimologia numelui, precum și evoluția cetății și spațiul arhitectural.

Cel de-al treilea capitol va fi reprezentat de introducerea elementului de noutate în contextul dezvoltării orașului. În acest sens, se vor urmări manifestările culturale contemporane ce se desfășoară în zonă.

Trecerea la capitolul patru va fi făcută prin observarea aspectelor legate de activitatea turistică desfășurată la nivelul cetății, precum și de infrastructură. Astfel, a fost elaborată analiza circulației turistice, după care a infrastructurii de natură rutieră, feroviară și aeriană.

Ultimul capitol aferent prezentului studiu va introduce unele propuneri de valorificare, bazându-se pe contextul strategic european, național și regional, viziunea de dezvoltare Orizont 2020, urmând ca spre final să fie enumerate oportunitățile de dezvoltare la nivelul orașului Sighișoara.

Acest proiect de diplomă va analiza industria turistică în zona deosebit de importantă – orașul-cetate Sighișoara.

Turismul, ca fenomen economic și social, a cunoscut dezvoltări spectaculoase, explozive. De-a lungul timpului, încep să se diversifice motivațiile de călătorie, conturându-se tot mai mult activitatea de turism, determinată de acțiuni religioase, folosirea băilor curative, deplasările calfelor și studenților către centrele universitare, călătorii către lumi noi etc. În paralel cu creșterea traficului de călători, s-au dezvoltat și industria hotelieră, comunicațiile, transportul, activități destinate turismului.

Sighișoara este printre puținele orașe-cetate locuite din Europa și singurul conservat în cea mai mare parte, dar și locuit din România. Potențialul turistic și fluxurile turiștilor înregistrează valori diferite de la o regiune la alta. Potențialul turistic al Sighișoarei este intens valorificat, aici înregistrându-se un număr mare de  turiști și încasări apreciabile din turism, an de an.

Municipiul Sighișoara va fi, la orizontul anului 2020, un oraș durabil și atractiv pentru investitori, turiști și cetățeni, inclusiv pentru cei care provin din grupuri dezavantajate, cu o creștere economică inteligentă și cu conexiuni rapide la axele prioritare de transport de la nivel european, condus de o administrație locală eficientă și proactivă, orientată către un parteneriat solid cu sighișorenii și cu mediul de afaceri.

Sighișoara, „Bijuteria medievală a României” își așteaptă vizitatorii pentru a-și dezvălui misterul strâns în zidurile îmbătrânite de vreme în sutele ani de existență.

CAPITOLUL I PREZENTARE GENERALĂ

Sighișoara este printre puținele orașe-cetate locuite din Europa și singurul conservat în cea mai mare parte, dar și locuit din România. Datorită arhitecturii sale remarcabile, a poziției dominante și a ambianței geografice, orașul a fost supranumit încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea "Perla Transilvaniei". Planul orașului-cetate este caracteristic orașelor germane întemeiate în evul mediu târziu. Sighișoara are o imagine aparte și datorită faptului ca de secole, în acest burg medieval au conviețuit în bună înțelegere români, maghiari, sași și alte naționalități, care s-au ajutat reciproc, dând naștere unei comunități multiculturale.

Așezarea în cadrul țării

Sighișoara este situată în centrul țării, pe râul Târnava Mare, în sud-estul județului Mureș fiind un important nod rutier și  de cale ferată.  Aparține Regiunii de dezvoltare ADR Centru. Coordonatele geografice ale localității sunt: 24°46’40” longitudine estică și 46°12’40” latitudine nordică.

Sursa: pagina oficiala a Primăriei Sighișoara

Figura 1.1.1 Așezarea geografică a localității Sighișoara

Situându-se în partea centrală a țării distanțele până la principalele localități de interes economic, administrativ, cultural și turistic nu sunt prea mari: 297 km până la București, 120 km până la Brașov, 156 km – Cluj-Napoca, 54 km – Tîrgu Mureș, 40 km – Odorheiu Secuiesc. 

Limite

În apropierea imediată a orașului-cetate se regăsesc următoarele comune: Viilor, Aurel Vlaicu, Soromiclea, Rora, Valea Albeștiului, Venchi, Hetiur, Albești, Saeș, Daneș, Boiu, Stejărenii, Apold, Topa, Seleuș, Pipea, Jacodu, Criș, Nadeș, Daia, Vetca, Laslea, Malancrav, Vânători.

1.3 Relieful, clima și hidrografia – factori naturali în dezvoltarea turismului

1.3.1 Relieful

       Relieful Sighișoarei, parte din vechea platformă a Mării Panonice, existentă cu sute de milenii în urmă, este tăiat în terase de curgere fără astâmpăr a apelor Târnavei și ale afluenților săi.

       Micromorfologia îi conferă Sighișoarei rolul de poziție cheie pe Valea Târnavei Mari, ea fiind un punct de intersecție al principalelor drumuri prin care mai ales înaintea dezvoltării mijloacelor de transport, erai obligat să treci, fapt care explică importanța strategică a vechii cetăți, iar tranzitul comercial a contribuit la ridicarea sa economică.

       În valea largă a Târnavei Mari, pe un teren accidentat de forma unei căldări, se ridică Dealul Cetății de pe care coboară orașul, întinzându-se dinspre nord-vest spre sud-est. Dealul Cetății (425 m) încoronat de Cetatea Medievală este înconjurat de alte dealuri mai înalte, așezate ca un imens amfiteatru natural: spre nord, Dealul Gării (528 m); spre vest Hula Daneșului și Dealul Stejăriș (524 m); spre sud Lunca Poștei, care urcă spre Dealul din Mijloc (511 – 603 m), iar spre est, Dealul Brădet (524 m).

       Dispoziția vetrei orașului se face pe câteva nivele de altitudine – între 350m pe lunca Târnavei Mari și 475m pe Dealul din Mijloc. Diferența de înălțime în zona orașului, de la nivelul Târnavei, este de aproximativ 110 m, astfel că Dealul Cetății domină întreaga vale din amonte a Târnavei Mari.

       Dealul Gării, Platoul Breite (Stejăriș) și Hula Daneșului, sunt locurile preferate de odihnă și agrement ale orașului. În aceste zone se practică un turism de recreere, care reconstruiește o punte de legătură între om și natură, oferindu-i acestuia posibilitatea ca, într-un cadru nou, să se elibereze de presiunea vieții de zi cu zi.

1.3.2 Clima

Prin poziția sa geografică, Sighișoara se încadrează în tipul climatic al Podișului Transilvaniei, aparținând sectorului cu climă temperat – continental moderată, prezentând câteva particularități, în funcție de aspectul deluros al regiunii și de culoarul mai coborât al Târnavei Mari, care influențează asupra regimului termic și al precipitațiilor, conducând la inversiuni de temperatură, frecvența cețurilor și a curenților pe culoar.

       Temperatura medie anuală este de 8,2°C, valoare ce indică un potențial termic redus și care scoate în evidență climatul destul de răcoros.

       Precipitațiile medii anuale se înscriu între 650-700 mm/an. Lunile cele mai ploioase fiind mai-iunie (în medie 90-100 mm/mp), iar cele mai secetoase, noiembrie-decembrie (20-30 mm/mp). Ploile torențiale nu au un caracter prea accentuat.

1.3.3 Hidrografia

Apele de suprafață aparțin în ansamblu bazinului hidrografic al Târnavei Mari. Principalul curs de apă care drenează teritoriul este Târnava Mare cu direcție de curgere est – vest. Târnava Mare străbate orașul de la confluența cu Valea Naghirocului până la confluența cu Valea Cetății, la Venchi, pe o distanță de aproximativ 15 km.

       Albia majoră a Târnavei Mari prezintă o extindere mai mare la Albești, la Sighișoara albia traversează un culoar cu aspect de defileu, foarte pitoresc pentru vechiul burg, dar strâmt pentru marile viituri ca acelea din 1970 și 1975.

       Orașul Sighișoara este brăzdat de văi adânci, iar dinspre sud de râulețe și pâraie capricioase: Valea Șaeșului, Valea Dracului, Valea Câinelui, Valea Șapartocului și Valea Scroafei. Acestea sunt aproape secate primăvara și toamna și involburate de viituri primăvara. Dintre acestea doar râul Târnava Mare, Valea Șaeșului și Valea Câinelui au debit permanent.

       Actualmente în Sighișoara exista un singur luciu de apă amplasat în partea de Nord-Vest a intravilanului, Lacul Șercheș cu o suprafață de cca. 0,8 ha.

CAPITOLUL II ISTORICUL CETĂȚII MEDIEVALE SIGHIȘOARA

Îmbinare fericită de istorie, farmec și confort al modernității discrete, Sighișoara poate fi descrisa pe zeci de pagini, dar nu va fi niciodată ințeleasă pe deplin și simțită cu toată savoarea ei decât de catre cei aleg sa o viziteze. Vatra Târnavei Mari a fost locuită din cele mai vechi timpuri, după cum o dovedesc numeroasele descoperiri arheologice din zonă. La 2 km de Sighișoara, pe dealul Turcului sau Wietenberg, a existat o așezare din epoca bronzului. Mai târziu, au existat o cetate dacică și un castru roman.

2.1 Etimologia numelui

Prima atestare documentară datează din 1280 sub numele de “Castrum Sex“.  În 1298, localitatea apare sub numele “Schespurch” (denumire germana) și în 1367 localitatea este menționată ca “civitas“, adică oraș, iar numele românesc al orașului – “Sighișoara” – apare din 1435. Sighișoara, în dialectul săsesc are denumirea de Schäsbrich sau Šesburχ, în germană Schäßburg, în maghiară Segesvár, iar în latină Saxoburgum sau Castrum Sex.

2.2 Evoluția cetății Sighișoara

Începuturile Sighișoarei

Istoria scrisă a Sighișoarei începe abia în anul 1280, când apare menționată într-un document cu numele Castrum Sex. Trecuse un secol de când între zona dintre Târnave și Carpați începuseră să se așeze coloniști originari din Flandra, Mosela sau Saxonia, fugiți din țara de origine și ajutați cu privilegii de regii Ungariei să se stabilească aici și să asigure paza graniței. În 1241-1242 a avut loc marea invazie tătară și distrugerile ei, urmată de o perioadă de regres. Faptul că la 1280 Sighișoara era o mică cetate și că ordinul călugărilor dominicani întemeia aici o mănăstire, arată că așezarea avea deja un rol important și, bineînțeles, fusese întemeiată înainte de 1280.

Într-un document din 1298, prin care papa Bonifaciu acorda o indulgență mănăstirii, apare pentru prima dată numele orașului, sub forma Schespurch. După acest moment, Sighișoara apare tot mai des menționată în documente, așezarea se extinde și rolul ei crește. Este o perioadă de înflorire în care orașul capătă statut de reședință de comitat (1339), se construiește biserica „Sf. Nicolae” (1345) și apoi primește statutul de oraș, fiind menționat astfel în anul 1367– civitas Seguswar. Tot în această perioadă începe să se dezvolte și Orașul de Jos.

Apariția breslelor

Câțiva ani mai târziu, în 1376, Sighișoarei îi sunt înnoite statutele meșteșugarilor breslași. Existența timpurie a breslelor (circa 19 la număr) arată măsura dezvoltării economice a Sighișoarei în Evul Mediu și traseul dezvoltării sale ulterioare. Conform documentului, în Sighișoara, Sibiu, Sebeș și Orăștie, existau bresle ale măcelarilor, brutarilor, pielarilor, tăbăcarilor, cizmarilor, fierarilor (care includeau și căldărari, rotari, săbieri, lăcătuși, făurari de ace și curelari), blănari și cojocari, mănușari, cuțitari, mantelari, funieri, țesători de lână, țesători de pânză, dogari și butnari, olari, arcari, croitori și trăistari. Un număr similar de bresle existau în acea perioadă în orașele germane Augsburg, Köln sau Strasbourg. Reprezentanții breslelor au căpătat cu timpul o importanță tot mai mare în conducerea treburilor orașului.

Dezvoltarea Sighișoarei medievale

Dezvoltarea orașului în Evul Mediu a avut ca principală contrapondere pericolul permanent al invaziilor turcești. În secolul XV turcii invadau periodic sudul Transilvaniei. Sighișoara a răspuns acestui pericol prin extinderea și consolidarea cetății, întregul sistem de apărare fiind realizat și menținut de breslele de meșteșugari. Partea superioară a dealului a fost dotată cu 14 turnuri de apărare și ziduri în lungime de peste 900 de metri. În interiorul acestor ziduri s-au construit mai apoi principalele clădiri ale orașului.

Pe plan politic, ascensiunea Sighișoarei a început să se facă simțită, atât în chestiunile interne ale Transilvaniei, cât și în relațiile cu Țara Românească. Un moment important în istoria orașului a rămas șederea lui Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Bătrân, între anii 1431 – 1435. Acesta fusese încoronat la Nürnberg de împăratul Sigismund de Luxemburg drept domn al Țării Românești și deținea feude întinse pe Olt, în Țara Făgărașului și Almașului. De la Sighișoara, el își exercita de fapt autoritatea asupra sudului Transilvaniei, însă aștepta momentul prielnic să preia puterea la sud de Carpați. Tot el a bătut monedă munteană (ducați noi) care au circulat și în Transilvania. Se presupune că, în perioada șederii lui aici, s-ar fi născut fiul său Vlad Țepeș.

Către sfârșitul secolului XV, Sighișoara devine centrul întregii Universității săsești (Universitas Saxonum). În acest context, la 6 februarie 1506, la biserica din Dealul Cetății s-a ținut o mare adunare a stărilor privilegiate (Unio trium nationum), în care s-au luat măsuri represive împotriva iobăgimii. Consecințele au fost grave, pentru că în 1511 la Sighișoara a izbucnit o răscoală a populației sărace care a luat mai apoi proporții, regele Vladislav al II-lea trebuind să trimită pe voievodul Ioan Zapolya să înnăbușe revolta. Liniștea a fost de scurtă durată, căci în 1514 a izbucnit răscoala condusă de Gheorghe Doja, care a cuprins și Sighișoara. În luptele conduse de Ioan Secuiul, fratele lui Doja, țăranii răsculați îl omoară pe Antonius Polner, primarul Sighișoarei.

După înfrângerea de la Mohacs din 1526, Ungaria a pierdut controlul asupra Transilvaniei, intrând sub suzeranitatea otomană. În fapt, această schimbare de conducere i-a permis ca sub otomani să-și sporească autonomia. Sighișoara avea să cadă victimă luptelor interne pentru putere, fiind puternic asediată în 1528 de voievodul Transilvaniei Ștefan Bathory. Asediul a fost un eșec, pentru că cetatea a rezistat, însă Orașul de Jos a fost aproape complet distrus. În 1530 are loc un nou asediu, de data aceasta din partea armatelor lui Zapolya, care reușește să preia controlul cetății. El se instalează aici și se ocupă de refacerea orașului, acordându-i și privilegii. În tot acest timp, economia orașului s-a dezvoltat și s-a orientat foarte mult pe legăturile comerciale cu Moldova și Țara Românească. Orașul începe să se dezvolte și ca centru artistic, fiind specializat în altare, sculpturi și picturi. În 1522 se construiește și o școală. De asemenea, populația crește de la 2.500 locuitori în 1522, la 3.250 în 1567.

Secolul XVII

Începutul secolului XVII nu a fost de bun augur Sighișoarei. În 1601, Orașul de Jos a fost devastat de trupele imperiale comandate de Giorgio Basta. Lor le-au urmat o armată secuiască care a ocupat orașul și a pătruns și în cetate. Secuii au reușit să ia cetatea cu ajutorul trădării lui Iacob Schwartz, un membru al sfatului Orașului, pedepsit apoi de populație și aruncat de pe acoperișul propriei case. După opt luni de ocupație secuiască, orașul era devastat. În acest context, în 1603 a izbucnit o epidemie de ciumă în care au murit 2.000 de sighișoreni.

Sighișoara, 1666 (H.J. Scholtenberger: "Alt und neue teutsche Dacia" von Johannes Tröster)

Anul următor, armatele valone ale lui Basta se reîntorc și jefuiesc locuitorii, după cum informează cronica „Schassburger Chronik” a lui Georgius Krauss. El relatează șirul de nenorociri care s-a abătut asupra orașului în acei ani, continuând cu ocuparea cetății de trupele imperiale ale lui Gheorghe Raț aflate în război cu armatele de secui și turci comandate de Ștefan Bocskay, ocupație soldată cu pagube mari: “în puține zile, ei au golit pivnițele de vin, au pus stăpânire pe locuitori, pe femeile și copiii lor, i-a despuiat de lucrurile lor, i-au snopit în lovituri și i-au maltratat…Ei au făcut mai mult rău decât inamicii care se găseau de cealaltă parte a zidurilor”. Pentru a restabili ordinea, la începutul anului 1605, în zonă intervine Radu Șerban, care aduce regiunea Târnavelor sub controlul armatelor Țării Românești în perioada martie – septembrie 1605. Înfrânt în lupta cu Radu Șerban și mânat de dorința de răzbunare, în 1612, Gabriel Bathory pornește asediul Sighișoarei, dar cetatea rezistă cu stoicism.

În ciuda nenorocirilor care s-au abătut asupra cetății la început de secol XVI, Sighișoara a continuat să joace un rol important pe scena politică a Transilvaniei. Politic, a contat foarte mult faptul că dietele nobiliare ale Transilvaniei au continuat să se țină la biserica din Dealul Cetății. La Dieta din 1631, aici a fost ales principe al Transilvaniei Gheorghe Rakoczy I, iar în 1658 Acațiu Barcsai a primit jurământul de credință din partea celor trei stări, precum și firmanul de numire din partea Porții.

Încercările prin care a trecut orașul au continuat: în 1647, epidemia de ciumă a ucis aproape 1.800 de locuitori, iar incendiul din 30 aprilie 1676 a distrus aproape trei sferturi din oraș. A fost cea mai mare catastrofă prin care a trecut Sighișoara și care a riscat să ducă la dispariția orașului. Exasperați, locuitorii au fost determinați să plece și numai cu ajutor domnesc ei au fost convinși să rămână pe loc și să reconstruiască cetatea și orașul. Actuala înfățișare a Sighișoarei datează din acea perioadă.

Sighișoara habsburgică

În anul 1688 Transilvania cădea în stăpânirea habsburgilor și începea, conform cronicarului transilvan Mihail Cserei, noul ”jug de fier nemțesc”. Fiscalitatea excesivă a dus la convulsii în societatea transilvăneană manifestate prin răscoala curuților condusă de Francisc Rakoczy II. În 1704, curuții conduși de Gutti Istvan au asediat cetatea Sighișoarei și au reușit să pătrundă în ea, incendiind turnul și acoperișul Bisericii din Deal. În cele din urmă locuitorii au reușit să-i alunge pe curuți.

În 1706, sighișorenii au refuzat să-l voteze pe Rakoczy principe al Transilvaniei, iar ca pedeapsă, armatele generalului Pekri Lorincz au distrus bastionul din fața Turnului Aurarilor și o parte din zidurile vecine, în acest fel punând în genunchi sistemul defensiv al cetății. Din acel moment, importanța strategică a Sighișoarei, ca punct fortificat, a început să decadă și nu a rămas decât o amintire. De atunci, istoria orașului este dominată mai ales de calamități și lupte: în 1709 epidemia de ciumă a secerat peste o cincime din locuitori, adică circa 4.000 de suflete; în 1736 și 1788 au avut loc grave incendii, cel din urmă distrugând o treime din oraș; în 1771 a avut o inundație catastrofală care a afectat Orașul de Jos; în 1784 răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan cuprindea și iobăgimea din zona Sighișoarei.

Perioada austro-ungară

Revoluția de la 1848 a atins din plin Sighișoara. În 1849, trupele generalului Bem au asediat cetatea, dar au fost învinse de ruși de generalul și prințul rus Skariatin. Acesta a și căzut în lupta de la Sighișoara, cum s-a întâmplat și cu faimosul poet maghiar Petőfi Sándor.

După Revoluție, istoria Sighișoarei intră într-o perioadă de acalmie politică și modernizare economică. Vechea cetate și-a pierdut definitiv utilitatea strategică, rămânând doar un muzeu. Multe dintre zidurile sale și părți din turnurile ei au fost dărâmate, pentru a obține piatra necesară unor construcții publice. Privilegiile sașilor fiind desființate, orașul a fost în bună parte colonizat cu secui. Foștii iobagi au fost împroprietăriți, iar practicarea comerțului și a meseriilor a fost liberalizată. În acest context, breslele de meșteșugari, altădată fundamentul societății sighișorene, au decăzut treptat, fiind private de autoritatea politică și monopolul asupra producției de odinioară. În locul lor a apărut mica industrie, amplasată în Orașul de Jos. Mici fabrici – cu precădere textile și alimentare – au înlocuit vechile manufacturi. În 1884 breslele rămase au fost transformate în așa-numitele ”corporații industriale”, acestea fiind complet desființate în 1940.

Între anii 1850 – 1860 orașul a fost legat prin șosele de Sibiu și Brașov. În anul 1873 a fost dată în folosință calea ferată, care lega Sighișoara de Arad și Brașov. În 1898, o societate anonimă pe acțiuni punea în funcțiunea linia ferată îngustă Sighișoara – Agnita, prelungită în 1910 până la Sibiu. De asemenea, în 1903 este introdusă electricitatea în oraș, iar în 1936, gazul metan. Tot în perioada dualismului maghiar, Transilvania a fost reorganizată, fiind înființate comitatele. Sighișoara a fost desemnată capitală a comitatului Târnava Mare, având în administrație vechile scaune Rupea, Sighișoara, Cincu Mare, Mediaș, părți din scaunul Nocrich și părți din comitatul Alba Superioară.

Sighișoara interbelică și contemporană

În perioada interbelică, Sighișoara a fost sediul județului Târnava Mare, în mare, identic cu fostul comitat. Orașul s-a dezvoltat continuu, populația a crescut vertiginos, iar în anii 1940 românii deveniseră majoritari. După război, Orașul de Jos a cunoscut o dezvoltare edilitară importantă, fiind construite noi cartiere muncitorești. Cetatea a rămas neatinsă, fiind și azi cea mai mare cetate medievală din Europa locuită fără întrerupere. La 17 februarie Sighișoara 1968 a fost declarată municipiu.

2.3 Turnurile cetății

Sighișoara a avut nu mai puțin de 14 turnuri, din care azi au rămas în picioare doar nouă. Fiecare dintre cele 14 turnuri medievale aparținea unei bresle de meșteșugari, care aveau sarcina de a îngriji și apăra turnul, precum și o bucată din zidul de 920 de metri al cetății propriu-zise.

Cele nouă turnuri ale cetății care încă mai rezistă și azi constituie interesante vestigii ale arhitecturii medievale: Turnul cu Ceas, Turnul Frânghierilor, Turnul Măcelarilor, Turnul Cojocarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cizmarilor, Turnul Tăbăcarilor, Turnul Cositorarilor, Turnul Fierarilor. Pe lânga acestea putem aminti și celelalte cinci turnuri care astăzi nu mai există, însă au reprezentat puncte de interes în perioada medievală: turnul țesătorilor (a fost dărâmat în 1858, pietrele fiind folosite pentru pavajul cetății), turnul giuvaergiilor sau aurarilor (incendiat de un trăsnet în 1809, a fost dărâmat în 1863, când pe fundamentul lui a fost construită sala de gimnastică a liceului german; aceasta a fost la rândul ei schimbată în capela cimitirului în 1935/36), turnul lăcătușilor și turnul dogarilor erau situate între turnul cizmarilor și fierarilor, precum și turnul pescarilor se afla cândva pe malul Târnavei, mult mai în afara cetății, unde se găsea pe-atunci și moara; rareori mai este amintit, el existând doar pe macheta Muzeului din incinta Turnului cu ceas.

Sursa: pagina oficiala a Primăriei Sighișoara Sursa: pagina oficiala a Primăriei Sighișoara

Figura 2.3.1 Turnul cu ceas Figura 2.3.2 Turnul cu ceas

Turnul cu ceas, cel mai mare turn al Sighișoarei, cu cei 64 m ai săi datează din secolul XIV. Zidurile sale groase de 2,3 m au oferit siguranța necesară depozitelor de muniții, arhivei și trezoreriei orașului. Intrarea în cetate prin Turnul cu ceas era bine fortificată și aparată de trei porți. La etajul trei se văd consolele, care ies din perete cu cca 3 m, intărind impresia de forțăreață a turnului.

Etajul cinci al turnului este retras în interior cu 1,40 m, și este înconjurat de un balcon deschis. Deasupra galeriei se văd patru turnulețe care au simbolizat că orașul avea drept de judecată. Acoperișul înalt de 34 m, acoperit cu țiglă smălțuită se continuă cu două cupole, un mic glob de aur, și un stâlp meteorologic, în vârful căruia se află un cocoș, ce se rotește în bătaia vântului. Dacă îl văd cu fața spre apus, sighișorenii știu că va ploua.Mecanismul de ceas, realizat inițial din lemn, după marele incendiu din 1676 a fost înlocuit cu unul metalic.

În 1677 a fost renovat turnul, și au apărut și grupurile de statuete din lemn. Figurinele de 0,80m, spre orașul de jos reprezintă simboluri ale zilelor săptămânii, iar spre cetate, pacea, justiția și dreptatea. În dreapta, un toboșar bate sferturile de oră, zeița dreptății apare cu balanța în mână, iar zeița justiției, legată la ochi și cu sabia ridicată. Două figurine vestesc ziua și noaptea. Până în anul 1556, la primul etaj a funcționat primăria orașului. Din 1899 turnul adăpostește Muzeul de Istorie.

Turnul Frânghierilor, contemporan cu primele ziduri ale cetății, distrus de invazia tătară (1241) și reconstruit în 1350, a fost reparat în secolul XVI. Este unul din puținele turnuri neatinse de incendiul din 1676. Turnul Frânghierilor este singurul locuit din cele 9 turnuri păstrate. Astăzi este locuința paznicului bisericii cimitirului. Din fața turnului avem o priveliște frumoasă asupra orașului de jos.

Sursa: pagina oficiala a Primăriei Sighișoara

Figura 2.3.3 Turnul Frânghierilor

Turnul Cismarilor se află la capătul de nord al zidului cetății. Datează din 1521, și a fost fortificat în 1603. În 1606 turmul îngrijit de breasla cismarilor a fost parțial distrus, dar a fost reconstruit în 1650.În timpul incendiului din 1676 a fost distrus și reclădit în forma actuală în 1681. În fața turnului a existat și un bastion de artileria, care a fost demolat în 1648. Fiind cel mai scund dintre toate turnurile, această construcție are un plan hexagonal, iar pe partea sudică a acoperișului are un turnuleț de pază. Turnul astăzi găzduiește redacția Jurnalului de Sighișoara și stația locală de radio, Radio Son Sighișoara.

Sursa: pagina oficiala a Primăriei Sighișoara

Figura 2.3.4 Turnul Cismarilor

Turnul Cojocarilor sau Turnul Blănarilor de pe partea vestică a zidului înconjurător este unul dintre cele două turnuri de apărare a porții Törle, unde pe vremuri, în fiecare seară se făcea împărțirea turmelor. A fost construit probabil în secolul XV, și apărat de breasla cojocarilor. Incendiul din 1676 care a devastat aproape jumătate din localitate, a distrus și turnul, care a fost reparat, supraânălțat și a căpătat această formă. Este un turn cu bază pătrată și 4 etaje. Ultimul etaj iese în consolă, și se pot observa guri de păcură.

Sursa: pagina oficiala a Primăriei Sighișoara

Figura 2.3.5 Turnul Cojocarilor

Turnul Cositorarilor, împreună cu Turnul cu ceas domină partea de jos a orașului. A fost ridicat odată cu zidul, și a suferit mult din cauza cutremurelor și a incendiilor, în urma cărora a fost mereu refăcut. În 1583 a avut loc cea mai importantă reconstruire. Acum are o înălțime de 25 m, bază dreptunghiulară, trunchi de forma pentagonală, urmat de ultimul etaj octogonal, și un acoperiș hexagonal cu laturi inegale. Ultimul etaj, este lărgit pe console, are guri de aruncare și deschizături pentru arhebuze și puști. În fața turnului se află cel mai bine păstrat bastion. Zidul de apărare se prelungește apoi până la Liceul Joseph Haltrich. Turnul Cositorarilor este legat de Turnul Tăbăcarilor prin Galeria Arcașilor, formând o linie defensivă puternică în vederea apărării părții de S-V a orașului.

Sursa: pagina oficiala a Primăriei Sighișoara

Figura 2.3.6 Turnul Cositorarilor

Turnul Croitorilor construit în secolul XIV este situat în partea opusă Turnului cu ceas și străjuiește a doua poartă de acces în cetate. Inițial, cele două turnuri aveau, aceiași formă, însă în timpul marelui incendiu, pulberăria depozitată în Turnul croitorilor a explodat și a distrus în mare măsură turnul. Cele două ganguri carosabile ce străpung parterul turnului se puteau închide din ambele părți cu grilaje de fier. Partea superioară este prevăzută cu goluri de tragere și guri de aruncare.

Sursa: pagina oficiala a Primăriei Sighișoara Sursa: pagina oficiala a Primăriei Sighișoara

Figura 2.3.7 Turnul Croitorilor Figura 2.3.8 Turnul Croitorilor

Turnul Fierarilor din spatele Bisericii Mănăstirii a fost ridicat în 1631 pe temeliile vechiului Turn al bărbierilor. Masiv și scund văzut din cetate, dar impunător văzut din afara zidului, are consolele, guri de păcura și goluri de tragere, care îi conferă o decorație aparte. Etajul de sus a adăpostit remiza de pompieri.

Sursa: pagina oficiala a Primăriei Sighișoara

Figura 2.3.8 Turnul Fierarilor

Turnul Măcelarilor, construit în a doua jumătate a secolului XV, se află pe partea vestică a zidului înconjurător este unul dintre cele două turnuri de apărare a porții Törle, unde pe vremuri, în fiecare seară se făcea împărțirea turmelor. În fața sa a fost construit un bastion. Poziționat la poalele celei mai abrupte porțiuni ale dealului, a avut rol de apărare dinspre SV și NV al cetății. Prin forma sa hexagonală a avut câmp de tragere în toate direcțiile.

Sursa: pagina oficiala a Primăriei Sighișoara

Figura 2.3.9 Turnul Măcelarilor

Turnul Tăbăcarilor, ridicat în jurul secolelor XIII – XIV se află în partea sud-vestică a cetății. Este un turn modest față de vecinul său, Turnul Cositorarilor de care este legat prin Galeria Arcașilor. Are plan pătrat, cu dimensiuni reduse, acoperiș înclinat într-o singură direcție, și în perete se pot observa guri de tragere. A fost construit cu scopul de a asigura apărarea curții interioare a Turnului cu Ceas.

Sursa: pagina oficiala a Primăriei Sighișoara

Figura 2.3.10 Turnul Tăbăcarilor

2.4 Arhitectura bisericilor

Arhitectura ecleziastică a fost marcată de creșterea numărului membrilor și a forței economice a comunității: Biserica din Deal și Biserica Mănăstirii edificate în secolele XIII-XV. Biserica din Deal este cel mai important monument al orașului și a patra ca importanță între bisericile gotice ale Transilvaniei. Arhitectura religioasă, a fost la fel de importantă în evul mediu ca și arhitectura militară. Pe vechea stema a orașului Sighișoara există deviza: "nomen domini turiss fortissimo"("numele domnului este cel mai tare turn"). În secolele XIV- XVIII au existat 9 biserici, capele și mănăstiri funcționale la un numar de aproximativ 4000 de locuitori. Dintre acestea s-au păstrat până astazi numai trei biserici: Biserica Mănăstirii, Biserica din Deal și Biserica "Leproșilor".

Biserica Mănăstirii Dominicane

Biserica Mănăstirii se află în vecinătatea Turnului cu ceas și a aparținut Mănăstirii dominicane construită în secolul XIII și demolată la sfârșitul secolului XIX. În locul ei a fost construit Consiliului Municipal. Din fosta mănăstire se mai conservă doar un coridor pe latura nordică. Forma actuală a bisericii datează din anul 1677. Lăcașul, construit în stil gotic are trei nave de înăltimi egale. Dimensiunile bisericii ating 44,5 m lungime și 12,6 m lățime.

Sursa: pagina oficiala a Primăriei Sighișoara Sursa: pagina oficiala a Primăriei Sighișoara

Figura 2.4.1 Biserica Mănăstirii Figura 2.4.2 Biserica Mănăstirii (interior)

Interiorul ei adăpostește o cristelniță de bronz din 1440, realizată de meșterul Iacob, și un toc de ușă, sculptat în 1570 de pietrarul Toma. Altarul și orga baroc au fost sculptate de Johann West și pictate de Jeremias Stranovius. Orga este folosită și astăzi la numeroasele concerte. Picturile interioare au fost interzise, după adoptarea Reformei. Așadar lăcașul a fost impodobit cu strane și balcoane bogat decorate cu sculpturi și covoare orientale. 35 de asemenea covoare de mare valoare artistică din secolele XVI și XVII formează zestrea și podoaba bisericii evanghelice.

Biserica din Deal

Deținătoarea Marelui Premiu Europa Nostra, acordat pentru restaurarea și consolidarea structurală și a premiului UE pentru patrimoniu, Biserica din deal a ajuns la actuala formă în decursul a mai multe secole. Construcția au fost începută în 1345, modificată în 1429 și după finisările interioare a ajuns la o formă finală în 1506. A fost reparată după fiecare stricăciune creată de fenomene naturale, sau atacuri.

Sursa: pagina oficiala a Primăriei Sighișoara Sursa: pagina oficiala a PrimărieiSighișoara

Figura 2.4.3 Biserica din Deal Figura 2.4.4 Biserica din Deal (interior)

Biserica are o lungime de 53 m. Turnul-clopotniță, înclinată spre sud, atinge 42 m și are guri de tragere și de aruncare. Navele laterale au fost zidite prin alăturare, nava nordică are o înălțime de 5,2 m, iar cea sudică de 3 m. Pe contraforturile masive ce încadrează nava principală se află patru statuete executate în piatră pe la 1450. Interiorul bisericii te uimește cu volumului său înalt, cu stâlpii octogonali, care se răsfiră în nervurile boltei, ferestrele înalte și înguste, steagurile breslelor și statuile în mărime naturală. Se regăsesc aici cristelnițe, pietre funerare și altarele aduse din alte locații părăsite de credincioși, cum sunt Cund, Șaeș și Beia, dar chiar și altarul vechi de la Biserica mănăstirii din Sighișoara. Sub biserică se află o criptă cu morminte din sec. XVI-XVIII. Picturile interioare realizate în secolul XV, au ajuns la lumina zilei mulțumită Fundației Messerschmitt din München, munca lor de restaurare a durat 8 ani, în perioada 1991-1999.

Biserica Leproșilor

Sursa: pagina oficiala a Primăriei Sighișoara Sursa: pagina oficiala a Primăriei Sighișoara

Figura 2.4.5 Biserica Leproșilor Figura 2.4.6 Biserica Leproșilor(interior)

Este biserica fostului spital de leprosi din cartierul Siechhoff, fiind mentionată prima oara în 1570. Este alcatuită dintr-o navă întărită cu contraforturi masive la exterior și o absidă poligonală spre răsărit. Bisericuța prezintă un element unic în Transilvania, un amvon de piatră exterior aplicat pe fațada vestică din care preotul predică leproșilor opriți de lege să intre în biserici.

Biserica „Sfânta Treime” (Catedrala Ortodoxă)

Biserica „Sfânta Treime” este amplasată pe malul nordic al râului Târnava Mare, în Sighișoara, România. Cu toate că, strict vorbind, nu este o catedrală, ea fiind sediul unui protopop și nu a unui episcop, ea este de obicei cunoscută sub acest nume.

Sursa: pagina oficiala a Primăriei Sighișoara Sursa: pagina oficiala a Primăriei Sighișoara

Figura 2.4.7 Catedrala Ortodoxă Figura 2.4.8 Catedrala Ortodoxă (interior)

A fost construită între 1934 și 1937 după planurile arhitectului Dumitru Petrescu Gopeș, interiorul fiind pictat de către A. Demian. Iconostasul a fost făcut de către doi specialiști din Rupea, Schiopul și Babic. Cele 12 milioane lei necesare construcției au venit prin administrarea celor 300 iugări de pădure care au fost donați bisericii în 1925. Cel mai mic dintre cele trei clopote a fost turnat din bani adunați de enoriași, cel din mijloc din bani donați de către primarul Aurel Mosora, iar cel mai mare din bani donați de către prefectul dr. Victor Știrbețiu în numele prefecturii județului Târnava Mare. Exteriorul a fost renovat între 1980 și 1984.

Biserica, care este construită în stil noe-bizantin, a fost construită în ceea ce pe acea vreme se numea Parcul Elisabeta, după ce un plan de a o construi în piața centrală a orașului a fost respins. Construcția a fost supravegheată de către protopopul Emilian Stoica și de preotul Aurel Stoicovici. Sfințirea a avut loc în prezența arhiepiscopului-mitropolit Nicolae Bălan. Biserica are un cor propriu, numit Vox Animi. Aceasta se găseste situată pe malul nordic al Târnavei Mari, a fost construită între 1934-1937 și este ridicată în stil neo-romanesc. Catedrala măsoara în lungime 45 de metri, iar turnul clopotniță are aceeasi înălțime.

2.5 Arhitectura clădirilor

Arhitectural, Sighișoara devine o îmbinare de elemente gotice, renascentiste și baroce. Cele 14 turnuri de apărare ale principalelor bresle: tăbăcarii, cositorarii, aurarii, frânghierii, măcelarii, cojocarii, țesătorii, croitorii, cizmarii, lăcătușii, dogarii, bărbierii, fierarii, și Turnul cu ceas erau construite, apărate și reparate de către meșteșugarii grupați în aceste organizații profesionale. Orașul nu a putut fi cucerit, deși a suportat câteva asedii (urmele ultimului asediu din 1704 sunt vizibile pe Turnul Cositorarilor). Edificiile civile îmbină stilurile baroc și renascentist, cele două mari biserici stilul gotic târziu; în timp se vor mai adăuga stilurile Rococo, Neogotic, Goticul venețian și Secesion.

Complexul arhitectonic edificat în etape pe parcursul secolelor XIII-XVIII își datorează faima pe care o are în prezent și personalităților mai mult sau mai puțin celebre: primarul Stephanus Mann, cronicarul Georgius Krauss, farmacistul Andreas Bertram, preotul, cărturarul și publicistul Ilarie Chendi. În mod deosebit s-au remarcat Michael Freiherr von Melas, fiu al parohului sighișorean, general de cavalerie și comandant suprem al armatei austriece în lupta de la Marengo, Hermann Oberth, savantul care a urmat Școala din Deal, a trăit o perioadă la Sighișoara și, prin pasiunea sa, a contribuit mult la pătrunderea omului în cosmos.

Arhitectura cetății a fost influențată de diverși factori. Arhitectura militară (zid și turnuri de apărare) a fost condiționată de folosirea masivă a armelor de foc, ceea ce duce în secolele XVI-XVII la două supraînălțări ale incintei fortificate. Arhitectura civilă este influențată de cei bogați, mărturie stau edificiile din piatră din zona centrală: Casa cu cerb a patriciatului, Casa Venețiană – locuința primarului, Casa Vlad Dracul a autorităților orașului, a corpului de pază și pentru oaspeți.

Cele 164 de case de locuit din Cetate au cel putin 300 ani vechime fiind considerate monumente istorice. Locuintele colonistilor germani din secolul XIII erau din lemn, de forma dreptunghiulara cu o fatada ingusta la strada, avand pivnita si parter, acoperiș de șindrilă sau stuf și o suprafață locuibilă de aproximativ 35m2. Dupa marele incediu din 1676, acestea au fost consolidate cu caramidă și piatră.

Una dintre cele mai vechi clădiri este Casa Vlad Dracul, fostă cladire a corpului de gardă a Cetății.În Piața Turnului Sfatului se află Casa Vlad Dracul, în care se presupune ca s-a născut Vlad Țepeș, numit Dracula. Fiul voievodului Țării Românești Vlad Dracul a fost renumit pentru pedepsele exemplare aplicate adversarilor săi, de unde s-a născut și legenda Dracula. Vlad Țepeș zis Dracula s-a născut în anul 1431. După toate probabilitățile Vlad aici a trăit până la vârsta de 4 ani, fiindcă tatăl său a locuit între anii 1431-1436 în orașul-cetate Sighișoara. În prezent în casă funcționează un bar și un restaurant.

Sursa: www.sighisoaraonline.ro

Figura 2.5.1 Casa Vlad Dracul

În imediata apropiere se află Casa Venețiană, datând din secolul XVI. Cladirea este celebră datorită ornamentelor de piatră profilată care imită goticul venețian. Casa Venețiană, numită astfel după aspectul exterior al ferestrelor a fost construită probabil la începutul secolului XVII. Acest aspect, adică stilul neogotic a apărut în secolul XIX, deodată cu modernizarea clădirii.

Sursa: www.sighisoaraonline.ro

Figura 2.5.2 Casa Venețiană

Cel mai însemnat locuitor al casei a fost primarului cetății, Stephanus Mann, a cărui piatră funerară poate fi văzută în Biserica din Deal. În ultimul timp casa a suferit o reparație completă interioară, pivnița a devenit un spațiu adecvat pentru unități comerciale. Clădirea găzduiește birurile Forumului Democrat German.

Casa cu Cerb a aparținut unor familii înnobilate în sec. XVII-XVIII, și prezintă în interior tavane casetate și săli pictate iar în exterior ancadramente de piatră ornamentate cu denticuli. Casa cu aspectul cel mai mai aproape de înfățișarea originală Casa cu Cerb, a fost construită probabil în secolul XVII, și denumită astfel după capul de cerb fixat pe colțul clădirii. Este o construcție specifică Renașterii transilvănene, frumos restaurată în perioada 1988-2001. Lucrările de restaurare au fost începute de Ministerul Culturii și apoi preluate de Fundatia Restauro Messerschmitt. Clădirea, cuprinde pensiune, hotel, centru cultural romano-german, sală de conferințe, sală de expozitii cu fresce și tavane casetate, etc.

Sursa: www.sighisoaraonline.ro Sursa: www.sighisoaraonline.ro

Figura 2.5.3 Casa cu Cerb Figura 2.5.4 Casa cu Cerb

Scara Acoperită, cea mai originală construcție din Transilvania, înlesnește accesul la Biserica din Deal. A fost construită în 1660 -1662 pentru a ușura drumul școlarilor spre Școala din Deal, mai ales pe timp de iarnă a avut inițial 300 de trepte, în 1842 a fost modificată și a rămas cu 175 de trepte. În forma actuală este o construcție cu fundație de piatră, pereți de lemn și acoperiș de șindrilă.

Sursa: www.sighisoaraonline.ro

Figura 2.5.5 Scara Acoperită

În trecut, Piața Cetății era locul de judecare a proceselor și piața comercială. Actuala structură stradală are un specific renascentist cu două străzi principale care se întâlnesc într-o piață centrală. În piață era stâlpul infamiei, o coloană de piatră cu inele de fier și o tribună pe care se țineau judecățile. Majoritatea execuțiilor se săvârșeau pe Dealul Crucii în afara orașului. În Piața Cetății era sediul atelierelor celor patru mari bresle ale orașului: aurarii, croitorii, tâmplarii și lăcătuși.
Pe strada Turnului se aflau magazinele lui Shenker, Philippi, Hendrich, Pilgram, Melzer, și Capdebo. În Cetate existau cele 8 fântâni extrem de adânci (35-40m) și gropile de cereale (Kornkaule).
În subsolurile Pieții Cetății se aflau cele peste 100 de gropi ale orașului, fiecare cu o capacitate de 100 găleți de grâu. O singură persoană cunoștea locul exact al gropilor, așa numitul „meșter al gropilor de cereale”, legat prin jurământ să pastreze secretul.

Sursa: www.traseeromania.ro

Figura 2.5.6 Piața Cetății

Deși extrem de simplă, compoziția urbanistică a cetății are un farmec aparte, nedezmințit niciodată. Plimbându-se prin acest "muzeu viu" al Sighișoarei, turistul se pierde prin străduțe înguste, pavate, care cotesc brusc, ducându-1 spre zidul de incintă al cetății, ori scoțându-1 în punctul de pornire. Case săsesti vechi, din secolele XV1-XVIII, cu frumoase fațade policrome, cum în puține locuri mai există, cu ganguri boltite, din care se aud murmure de copii jucându-se, cu mușcate la ferestre, mărginesc de o parte și de alta vechile străduțe ale burgului. Culorile   pastelate   ale fațadelor   caselor   săsesti   sunt   o particularitate locală transilvaneană, însă nu reprezintă propriu- zis tradiția decorativă medievală. În Sighișoara, ele au fost aplicate mai târziu, în secolul al XX-lea, de Karl Scheiner din Mediaș, "arhitectul culorilor ". Între anii 1921-1934, acesta a zugrăvit în culori vii clădirile sighișorene, într-un fel de "proiect-experiment al policromiei". Karl Scheiner intentiona – se zice – să coloreze chiar și bisericile din oraș.

CAPITOLUL III MANIFESTĂRI CULTURALE ÎN SIGHIȘOARA CONTEMPORANĂ

Festivalul Sighișoara Medievală – Ediția a XXII – a,,Jaques de Molay – 700 de ani de Cavalerism”

ASOCIAȚIA TURISTICĂ SIGHIȘOARA, în parteneriat cu MUNICIPIUL SIGHIȘOARA, organizează, în perioada 25 – 27 iulie 2015, FESTIVALUL SIGHIȘOARA MEDIEVALĂ, ediția a XXII-a desfășurată sub Înaltul Patronaj al Alteței Sale Regale Principesa Margareta a României. Tema acestei ediții este axată pe împlinirea a 700 de ani de la moartea lui Jacques de Molay, simbolizând 700 de ani de cavalerism, în care artiștii secolului XXI își vor aduce omagiul celui care a purtat flacăra cavalerismului. Invitați din România, Ungaria și Croația vor evolua în cadrul programului, creionând sărbătoarea celui mai vechi festival de artă medievală din România. Lângă trubaduri de odinioară, ca noutate pentru ediția din acest an, sunt invitați și menestreli ai secolului XXI, iar vedeta festivalului este spectacolul Jacques de Molay.

Sursa: www. forumschaessburg.eu

Figura 3.1 – Festivalul Sighișoara Medievală

Festivalul Blues Sighișoara

Întrucat s-a dorit menținerea unui nivel artistic al festivalului cât mai ridicat, ediția nr. 9 din Februarie 2013 s-a contopit într-o editie jubiliară în Martie 2015. Astfel s-au sărbătorit cei 10 ani de 'Sighișoara Blues Festival' în ultimul weekend din Martie 2015 într-o ediție extinsă, care a constituit cel mai important eveniment al festivalului de până acum".

Sursa: www. forumschaessburg.eu

Figura 3.1 – Festivalul Blues Sighișoara

Festival de Folclor "Datini" Sighișoara

Festivalul se desfășoară pe durata a 2 zile, 30 noiembrie – 1 decembrie, sub formă de concurs, își propune să stimuleze tinerii care promovează folclorul românesc, datinile, și obiceiurile populare românești. Are drept scopuri  descoperirea și promovarea celor mai valoroși interpreți de muzică populară românească, valorificarea cântecului, dansului și portului popular românesc și introducerea lor în circuitul valorilor spirituale.

Sursa: www. forumschaessburg.eu

Figura 3.2 – Festivalul de Folclor Sighișoara

Acest proiect își propune să stimuleze tinerii care promovează folclorul românesc, datinile, și obiceiurile populare românești. Prin acest proiect se urmărește să se găsească forme și modalități concrete de transpunere scenică a obiceiurilor populare române.

Festivalul de Film Sighișoara

SIGHIȘOARA FILM FESTIVAL aduce filmele premiate în Cetatea Sighișoarei.  Aici turiștii se vor bucura de proiecții intensive ale celor mai bune filme premiate, invitați selectați dintre cei mai importanți cineaști ai momentului, workshopuri și dezbateri deschise filmmakerilor și pasionaților de film. Plasarea în cetate a unui festival care are drept scop principal reevaluarea și promovarea culturii cinematografice românești nu a fost întâmplătoare.

Festivalul de Muzică Academică Sighișoara

Pe parcursul zilelor de 1-14 august 2015 se desfașoară cursuri de maiestrie la care participă tineri din toata Europa, artiști din mai multe domenii ale creației: muzică, arte vizuale, dans. Manifestare culturală de o înaltă ținută artistică a adăugat o nouă dimensiune imaginii Sighișoarei ca centru cultural internațional, prin includerea secțiunii de Arte Vizuale în programul manifestării începând din anul 2009, la cea de-a XVI a ediție, evenimentul a primit titulatura de Academia Sighișoara "Sommer Akademie".

Festivalul Fanfarelor

Sursa: www. forumschaessburg.eu

Figura 3.3 – Festivalul Fanfarelor

Este un eveniment care se adresează iubitorilor muzicii de promenadă, și se desfășoară în primul weekend al lunii septembrie. Organizat de Municipiul Sighișoara, se desfășoară în primul weekend al lunii septembrie și este un eveniment care se adresează iubitorilor muzicii de promenadă aflându-se la cea de-a VIII.a editie. La acest festival participă fanfare din Romania dar și din orasele cu care Sighișoara este înfrațită sau are relații de parteneriat. Pe parcursul celor două zile ale festivalului vor avea loc mini recitaluri susținute de fanfare în diferite cartiere ale orașului.

Festivalul Hameiului din Transilvania

Transylvania Hop Fest! Cultivarea hameiul este atestată documentar în Transilvania încă din secolul XV-lea de către sașii stabiliți în zona Sighișoarei. Festivalul Hameiului din Transilvania (Transylvania Hop Fest), aflat la prima ediție, se desfășura în perioada 6-8 septembrie în municipiul Sighișoara, una dintre cele mai cunoscute și potente zone turistice ale României. Festivalul se vrea a fi continuatorul unor tradiții transilvane milenare, cea a cultivării hameiului și a producerii berii.

Sursa: www. forumschaessburg.eu

Figura 3.4 – Festivalul Hameiului din Transilvania

Festivalul Medieval Sighișoara 24-26 iulie 2015

Sursa: www. forumschaessburg.eu

Figura 3.5 – Festivalul Medieval Sighișoara

ÎncepÂnd cu anul 1992, în fiecare vară, Cetatea Sighișoarei își retrăiește trecutul datorită Festivalului Medieval. Pe străduțele înguste, sub zidurile îmbătrânite de vreme, apar intempestiv cavaleri, călugări, vrăjitori, clovni și duhuri întrupate, veniți dintr-o lume în care fabulosul și teribilul trăiau laolaltă hrănind frica dar și neostoita înclinație spre aventură.

Zilele culturii Germane

Această manifestare a fost, încă de la prima ediție, un cadru generos  de exprimare a valorii culturii  germane ca o componentă esențială a multiculturalismului Sighișoarei. Programul manifestării cuprinde expuneri și discuții pe tema fortificațiilor săsești din Transilvania, concerte, spectacole de dansuri și teatru, lansări de carte, acțiuni dedicate copiilor.

Sursa: www. forumschaessburg.eu

Figura 3.6 – Zilele culturii Germane

Ziua Municipiului Sighișoara "Scopationfest"

Este o sărbatoare a școlii catolice. Această sărbătoare, născută în secolul al XIX-lea, a fost organizată anual până în anul 1939 când a fost întreruptă din cauza războiului. "Ziua Municipiului Sighișoara", eveniment adăugat în agenda culturală sighișoreană în luna mai a anului 2008, constituie un prilej pentru promovarea valorilor locale, a patrimoniului istoric și cultural al Sighișoarei. Alegerea acestei perioade pentru organizarea acestei sărbători a orașului are ca punct de plecare istoria locală a Sighișoarei, care relatează despre o sărbătoare a elevilor școlii Evanghelice.

Târgul meșteșugarilor Sighișoara

Târgul cuprinde arii diversificate, precum:

Arta populară artizanală

Broderii și cusături populare

Împletituri din paie

Meșteșugari medievali

Mesteșugarii pe uliță

Obiecte de podoabă

Obiecte tradiționale

Obiecte tradiționale la târgul meșteșugarilor

Ouă încondeiate și ceramică

Păpuși tradiționale

Ștergare și țesături tradiționale

Vase lemn

Sursa: www. forumschaessburg.eu Sursa: www. forumschaessburg.eu

Figura 3.7 – Cusături artizanale Figura 3.8 – Vase din lemn

Sursa: www. forumschaessburg.eu

Figura 3.9 – Ouă încondeiate

Alte manifestări derulate la Sighișoara pe parcursul anului sunt:

CAPITOLUL IV TURISM ȘI INFRASTRUCTURĂ

4.1 Turism

Municipiul Sighișoara este unul dintre cele mai vizitate orașe din România datorită patrimoniului cultural remarcabil, concentrat cu precădere în zona cetății. Cu toate acestea, pe teritoriul municipiului există și obiective turistice naturale, arii de interes turistic, precum ariile împădurite de pe Dealul Hulei, Dealul Arpaș, Dealul Boilor, Dealul Strâmb, Dealul Bisericii, Dealul Gării, Dealul din Mijloc, Dealul Rustig, Dealul Poienii, Dealul Săstinei, Dealul Brădet, Dealul Ciuhii, Dealul Volzân, Dealul Galben și altele, inclusiv păduri cum ar fi pădurea Șelimbeac, pădurea Herțeș, pădurea Arpaș, pădurea Bisericii, pădurea de pe Dealul Viilor sau de pe Dealul Rusu. O altă posibilă atracție o reprezintă apele, în special lacul Șercheș, care urmează a fi valorificat și în scopuri turistice, dar și Târnava Mare și afluenții săi, ale căror maluri, amenajate corespunzător, pot oferi o zonă de promenadă și relaxare pentru locuitorii municipiului și pentru turiști.

Resursele turistice antropice din Sighișoara sunt concentrate în centrul istoric al orașului, respectiv în cetate, arie care a fost declarată patrimoniu cultural mondial de către UNESCO din anul 1999. În conformitate cu Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Național – secțiunea a III-a – Zone Protejate, în municipiul Sighișoara există următoarele elemente de patrimoniu cultural și istoric de interes național: – Ansamblul urban fortificat (în totalitatea sa); – Casa Vlad Dracul; – Casa cu Cerb; – Biserica din Deal; – Zonă sacră – gropi rituale; așezare dacică în punctul Dealul Turcului (epoca fierului); – Situl arheologic cu așezare și necropole de pe Dealul Viilor.

În conformitate cu Lista Monumentelor Istorice din 2010, editată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național (Vezi Anexa nr. 4), Sighișoara dispune 322 de clădiri considerate monumente istorice (mai multe decât toate celelalte localități din județul Mureș, inclusiv decât municipiul Târgu Mureș), plus ansamblul de fortificații cu cele 9turnuri și centrul istoric al orașului care este inclus în patrimoniul UNESCO.

Sighișoara este și astăzi un veritabil oraș-muzeu, oferind vizitatorului modern șansa de a realiza o întoarcere în timp, în atmosfera medievală de acum câteva sute de ani. O recunoaștere a valorii deosebite a orașului o reprezintă includerea sa în patrimoniul mondial UNESCO încă din anul 1999. Primele studii ale reabilitării cetății au fost făcute de Ministerul Culturii în anul 2003. Studiul de fezabilitate al zonei de patrimoniu mondial (cetatea și centrul istoric) a început în anul 2004 sub coordonarea Institutului Național al Monumentelor.

4.1.1 Infrastructura turistică

În perioada 2007-2013, municipiul Sighișoara a cunoscut o dinamică pozitivă, ascendentă, a numărului de structuri de primire turistică, pe fondul unui număr tot mai mare de turiști și, deci, a unei cereri tot mai substanțiale și mai diversificate de locuri de cazare. Numărul de unități de cazare a crescut de mai bine de 3 ori, de la 18 unități (în anul 2007) la 57 în anul 2013 și această dinamică nu a fost (se pare) influențată de criza economică, care a afectat alte sectoare economice, dar care a catalizat eforturile de dezvoltare a turismului în municipiul Sighișoara. În ultimii ani, întreprinzătorii locali care au intuit potențialul imens al turismului, au construit, amenajat și dotat numeroase structuri de cazare turistică – hoteluri, pensiuni, moteluri, campinguri etc. Acestea sunt localizate în special în zona Cetății Medievale, dar și în zonele limitrofe, valorificând frumusețea împrejurimilor localității.

Sursa: Institutul Național de Statistică

Figura 4.1.1 – Evoluția numărului de structuri de primire turistică pe tipuri de unități în municipiul Sighișoara în perioada 2007-2013

După cum se poate observa din figura de mai sus, cea mai mare creștere a numărului de unități de cazare s-a înregistrat în cazul pensiunilor turistice (de peste 3 ori), dar și al hotelurilor, care s-a dublat între 2007 și 2013. Celelalte tipuri de unități de cazare au rămas la un nivel relativ constant.

În ansamblu, se poate aprecia că municipiul Sighișoara dispune de o ofertă semnificativă și diversificată de unități de cazare. Din perspectiva capacității de cazare a structurilor de primire turistică, se constată aceeași evoluție pozitivă a numărului de locuri de cazare, dar ceva mai puțin spectaculoasă, dinamică explicabilă prin numărul mare de pensiuni de mici dimensiuni lansate pe piață. Astfel, în perioada 2007-2013, numărul de locuri de cazare a crescut de la 872 la 1486, ceea ce înseamnă o creștere cu 71,5%, comparativ cu creșterea cu 216% a numărului de unități de cazare. Cele 1.486 de locuri-pat din camerele permanente sunt amplasate în 668 de camere, la care se adaugă 22 de camere sezoniere cu 44 de locuri-pat. La acestea se adaugă 800 de locuri pe terenuri de campare.

Sursa: Institutul Național de Statistică

Figura 4.1.2 – Evoluția capacității de cazare pe tipuri de structuri de primire turistică în municipiul Sighișoara (2007-2013)

Tabel 4.1.1

Unități de cazare existente în Sighișoara

Sursa: Primăria Municipiului Sighișoara

Conform evidențelor Primăriei Municipiului Sighișoara, care se bazează pe o clasificare diferită a unităților de cazare din municipiu în comparație cu cea propusă de INS, hotelurile din oraș dispun de cea mai mare capacitate de cazare (719 locuri, 47% din total), urmate de pensiuni (642 de locuri, 42%). Aceste două tipuri de unități de cazare au înregistrat și cea mai mare creștere a numărului de locuri de cazare din perioada 2007-2013, fiind vizate de majoritatea investitorilor din domeniul turistic.

Conform datelor ANT, cele mai multe locuri de cazare din municipiul Sighișoara sunt clasificate la 3 stele/flori – 715 (46,7% din total), urmate de cele de 2 stele (555), de 4 stele (145) și de 5 stele (115). Prin urmare, și din acest punct de vedere putem vorbi de o ofertă turistică foarte diversificată, pentru toate categoriile de clienți. Din perspectiva numărului de locuri de cazare clasificate, cele mai mari unități de cazare din municipiu sunt: – Hotelul „Binder Bubi” (5 stele – 101 locuri); – Hotelul „Korona” (4 stele – 75 locuri); – Hotelul „Central Park” (4 stele – 66 locuri); – Hotelul „Sighișoara” (3 stele – 64 locuri); – Hotelul „Rex” (3 stele – 60 locuri); – Hotelul „Casa Wagner” (3 stele – 59 locuri); – Hotelul „Poienița” (3 stele – 51 locuri).

Pe lângă unitățile de alimentație publică aferente hotelurilor, hostelurilor, motelurilor și pensiunilor menționate, mai există și numeroase alte restaurante, pizzerii, ceainării, cofetării, dar și unitățile de alimentație publică din centrele comerciale, care deservesc atât populația municipiului Sighișoara, cât și turiștii.

4.1.2 Circulația turistică

Sursa: Institutul Național de Statistică

Figura 4.1.2.1 – Dinamica numărului de sosiri ale turiștilor în municipiul Sighișoara pe tipuri de structuri de primire turistică în perioada 2007-2013

În linie cu evoluția pozitivă a numărului de unități de cazare și a capacității acestora, numărul de turiști înregistrați oficial de INS la structurile de cazare din municipiul Sighișoara a crescut, în perioada 2007-2013, cu 65,7%, atingând în 2013 un maxim istoric (66.211 de sosiri raportate). Singurul interval de timp în care trendul pozitiv a fost întrerupt a fost 2009-2010, când piața turistică de la nivel global a fost profund afectată de criza economică și financiară globală, ceea ce a avut și un impact negativ asupra numărului de turiști care au preferat să viziteze Sighișoara.

Este greu de stabilit numărul exact al turiștilor care vizitează municipiul Sighișoara în fiecare an, un element de referință în acest sens fiind numărul vizitatorilor înregistrați la Muzeul de Istorie, de 117.940 în 2013. Având în vedere faptul că numeroși turiști vizitează Cetatea Medievală în afara programului Muzeului de Istorie – restrâns în ultimii ani din cauza restructurării personalului și imposibilitatea plății orelor suplimentare – cifra reală a vizitatorilor este mult mai mare, situându-se în jurului cifrei de 200.000.

O analiză a grupurilor de turiști din punctul de vedere al țării de origine arată o proporție semnificativă de spanioli, japonezi, germani, italieni, americani, englezi, francezi și maghiari. Din perspectiva statisticilor oficiale cu privire la numărul sosiri ale turiștilor, cei mai mulți se cazează la hoteluri: acestea au oferit servicii de cazare pentru peste 40.000 de turiști în anul 2012, reprezentând 64,4% din totalul sosirilor înregistrate în Sighișoara, respectiv 42.000 (63,6%) în anul 2013. Acest procent este mai ridicat decât procentul capacității de cazare al hotelurilor din totalul capacității de cazare de la nivelul municipiului, ceea ce indică o mai bună rată de ocupare a locurilor de cazare din hoteluri comparativ cu celelalte unități de primire turistică.

Pensiunile turistice au înregistrat 15.511 sosiri ale turiștilor în Sighișoara în anul 2012, respectiv 24,7% din total, și 18.525 sosiri ale turiștilor în 2013, cu o pondere în creștere, atingând 28% din totalul turiștilor cazați la nivelul municipiului. Raportat la ponderea acestora numerică, dar și din perspectiva capacității lor de cazare, acest procent pare unul scăzut, dar este demn de amintit că multe din pensiunile turistice sunt conduse cu mai multă flexibilitate de familii, care își permit să închidă uneori pensiunea în afara sezonului, și deci nu toate funcționează permanent.

De asemenea, din perspectiva evoluției din ultimii ani, se evidențiază faptul că sosirile turiștilor la pensiuni nu au fost afectate de criza economică. Astfel, creșterea numărului de turiști a fost constantă în perioada 2007-2013, comparativ cu situația hotelurilor, unde numărul de turiști a scăzut în anii 2009 și 2010, afectând și situația globală la nivelul municipiului Sighișoara.

Acest fapt demonstrează că, în perioada de criză, o parte din turiștii care în mod normal s-ar fi orientat spre serviciile hoteliere, au apelat la pensiuni ca la o alternativă mai ieftină de cazare.

Dinamica numărului de înnoptări înregistrat oficial la nivelul municipiului Sighișoara urmărește aceleași tendințe ca și cea a numărului de sosiri, având aceeași caracteristică, de ușoară scădere în anii 2009 și 2010, pentru a crește semnificativ începând cu anul 2011. În anul 2012, s-au înregistrat peste 80000 de înnoptări iar în 2013, 84000 de înnoptări, ceea ce indică faptul că tendința de creștere s-ar putea menține și în viitor. Per ansamblu, în perioada 2007-2013, numărul de înnoptări în unitățile de cazare sighișorene a crescut cu 51,9%. Din păcate, aceleași statistici relevă faptul că durata medie a sejurului turistic în Sighișoara este una deosebit de scurtă, de obicei o singură noapte, mai exact o medie de 1,27 nopți/sejur in 2013 (față de 1,38 nopți/sejur în 2007), ceea ce este total nesatisfăcător.

Sursa: Institutul Național de Statistică

Figura 4.1.2.2 – Dinamica numărului de înnoptări ale turiștilor în municipiul Sighișoara pe tipuri de structuri de primire turistică în perioada 2007-2013

Pe structuri de primire turistică, nu se evidențiază deosebiri semnificative din perspectiva duratei sejurului. La hoteluri, care dețin peste 60% din totalul de sosiri și de înnoptări, durata medie a sejurului este de 1,28 nopți, cu foarte puțin peste media de la nivelul municipiului. O situație ceva mai bună se înregistrează la pensiuni, unde media este de 1,36 nopți/sejur. Municipiul Sighișoara are nevoie de o strategie reală de atragere a turiștilor pe o perioadă mai îndelungată. Durata foarte redusă a sejurului afectează rentabilitatea operatorilor din domeniu și impactul acestei activități asupra economiei locale. Creșterea duratei sejurului se poate face doar prin îmbunătățirea și diversificarea ofertei turistice locale, creșterea calității serviciilor oferite turiștilor și acțiuni de promovare.

4.2 Infrastructura

Municipiul Sighișoara este localizat pe mai multe axe de transport, având o poziționare avantajoasă din punct de vedere al transporturilor feroviare și rutiere, respectiv pe coridorul IV de transport feroviar pan-european (ramura nordică), pe cel mai important drum european din regiune (E 60) și în apropierea viitoarei autostrăzi A3 (Autostrada Transilvania).

Municipiul Sighișoara se află la relativ mică distanță de coridorul IV pan-european de transport rutier, care urmează traseul Nürnberg (Dresda) – Praga – Bratislava – Budapesta – Arad – Lugoj – Deva – Sibiu – București – Constanța. În schimb, Sighișoara se află pe traseul coridorului IV pan- Strategia de dezvoltare a Municipiului Sighișoara pentru perioada 2014-2020 57 european de transport feroviar, care, în România, urmează ruta: Curtici – Arad – Deva – Vințu de Jos – Coșlariu – Blaj – Sighișoara – Brașov – Ploiești – București Nord – Constanța și care are prioritate din punct de vedere al finanțării infrastructurii feroviare de transport feroviar. Acest coridor are o importanță deosebită deoarece face legătura între țările din Europa Centrală cu cele din Europa de Est și țările balcanice.

Din punct de vedere al infrastructurii rutiere, municipiul Sighișoara se află pe traseul Brașov – Târgu Mureș, inclus în rețeaua europeană de transport rutier TEN-T în categoria ”comprehensive”. Pe acest traseu urmează să fie construită o autostradă, parte din A3 (Autostrada Transilvania), care însă nu va coincide cu traseul actualului drum european E 60, cel puțin pe sectorul Sighișoara – Brașov. Actualul drum național (DN 13) și european (E 60) urmează traseul prin Rupea, în vreme ce viitoarea autostradă va traversa Podișul Hârtibaciului la sud de Sighișoara pentru a ajunge la Făgăraș și de acolo spre Brașov, pe lângă Codlea. Din nefericire, acest tronson (Târgu Mureș – Brașov) este cel mai puțin discutat de către autorități, având mari șanse să fie ultimul realizat din viitoarea Autostradă Transilvania (A 3). Mai mult, deschiderea unor autostrăzi de legătură cu A 1, care sunt momentan într-un stadiu de proiect, precum Turda – Sebeș sau Sibiu – Brașov, ar putea chiar pune sub semnul întrebării deschiderea unui tronson de autostradă între Târgu Mureș și Brașov, având în vedere relieful accidentat și costurile ridicate.

Recensămintele de circulație indică totuși un trafic deosebit de intens în zona municipiului Sighișoara, în special pe ruta de ieșire spre Albești, unde și densitatea populației este mai ridicată, la traficul de tranzit adăugându-se și traficul local și cel regional (spre comunele din apropiere sau spre Odorheiu Secuiesc). În 2005, media zilnică depășea 27.000 de vehicule pe acest drum, între timp valoarea fiind și mai ridicată. Valorile ridicate pe întreg sectorul Târgu Mureș – Brașov, cu deosebire în apropierea municipiilor Târgu Mureș, Sighișoara și Brașov, sugerează din plin necesitatea construcției Autostrăzii Transilvania, așa cum a fost ea proiectată inițial, pe traseul Târgu Mureș – Sighișoara – Făgăraș – Brașov.

Din punct de vedere al transportului feroviar, municipiul Sighișoara este situat pe coridorul IV pan-european de transport feroviar (ramura nordică), respectiv pe magistrala națională 3 (sau 300), pe traseul București – Brașov – Sighișoara – Teiuș, de unde magistrala 300 continuă spre Cluj-Napoca – Oradea – Episcopia Bihor, în vreme ce coridorul IV pe traseul Alba Iulia – Vințu de Jos – Simeria – Deva – Arad – Curtici. Acest sector, București – Brașov – Sighișoara – Arad – Curtici, se află și în rețeaua europeană de transport feroviar TEN-T, în categoria ”core”, urmând a fi reabilitat.

În prezent, lucrările de reabilitare a traseului feroviar pe linia Simeria – Teiuș – Sighișoara sunt în derulare, fiind finanțate în principal din fonduri europene. Soluția proiectată impune asigurarea unei viteze de circulație maxime de 160 km/h pentru trenurile de călători, respectiv 120 km/h pentru cele de marfă. Totodată va fi implementat un nou sistem de control și monitorizare a trenurilor, noi sisteme de centralizare electronică urmând a fi amplasate în principalele stații (inclusiv la Sighișoara). Totodată, sunt prevăzute și lucrări de modificare a actualului traseu. De exemplu, modificări mai ample ale traseului sunt prevăzute între Daneș și Sighișoara, unde au început deja lucrările la cele două viitoare tuneluri feroviare. Stâlpii pentru susținerea rețelei de contact vor fi înlocuiți cu stâlpi metalici zincați iar în stații toate macazurile vor fi proiectate cu sisteme de încălzire. Constructorul desemnat pentru tronsonul Ațel – Sighișoara este FCC Construccion – Alpine Bau – Azvi – Straco, termenul de finalizare al lucrărilor fiind anul 2015. Acordul pentru modernizarea tronsonului Ațel – Sighișoara are o valoare de 208 milioane euro, fără TVA. Lucrările de reabilitare vor continua și în anii următori, fiind vizat și traseul Sighișoara – Brașov

4.2.1 Infrastructura rutieră

Municipiul Sighișoara se află pe Culoarul Târnavei Mari, la o importantă intersecție de drumuri, având legături pe drumuri naționale și județene cu localitățile învecinate și cu principalele orașe ale Transilvaniei și ale țării. Principalele magistrale de circulație care tranzitează orașul și care formează trama stradală majoră sunt două drumuri naționale și un drum județean:

DN 13 (E 60) Târgu Mureș – Sighișoara – Brașov.

DN 14 Sibiu – Mediaș – Sighișoara.

DJ 106 Sibiu – Agnita – Apold – Șaeș – Sighișoara (DN 13).

La acestea se adaugă următoarele drumuri comunale:

DC 50: DN 13 (Hetiur) – Hetiur.

DC 54: Sighișoara (DN 13) – Aurel Vlaicu – Vulcan.

DC 57: Sighișoara (DN 14) – Stejărenii – Criș (DJ 143)

DC 59: Sighișoara (DN 13) – Venchi – Seleuș (DC 58).

Drumurile comunale au o stare de viabilitate mediocră, fiind în general nemodernizate, cu excepția tronsoanelor urbane.

În ceea ce privește lungimea străzilor orășenești, aceasta a rămas aceeași în municipiul Sighișoara, respectiv 76,348 km, în toată perioada 2007-2012, aferenți celor 120 de străzi existente. De menționat e faptul că acestea includ și 7,46 km de drum național (DE 60 și DN 14), 3,10 km de drum județean (DJ 106) și 7,80 km de drumuri comunale (DC 50 și DC 54). În funcție de tipul îmbrăcăminții rutiere a carosabilului, rețeaua de străzi din municipiul Sighișoara se împarte altfel:

Tabel 4.2.1.1

Tipul de carosabil și lungimea acestuia

Sursa: Primăria Municipiului Sighișoara.

În municipiul Sighișoara, principalele probleme ale traficului rutier sunt legate de lipsa unei variante ocolitoare, ceea ce face ca tot traficul de tranzit (inclusiv traficul greu) să traverseze longitudinal orașul. Mai mult, unele cartiere (Gării, Viilor, Târnava II) sunt situate la nord de calea ferată magistrală și de valea Târnavei Mari, ceea ce face ca accesul dintre aceste cartiere și restul orașului să fie îngreunat de existența unui număr redus de poduri, respectiv de treceri la nivel cu calea ferată (pe străzile Trandafirilor, Stadionului și Ștefan cel Mare).

4.2.2 Infrastructura feroviară

Municipiul Sighișoara este localizat pe principala linie de cale ferată din Transilvania, magistrala 3 (300), aflată în curs de reabilitare pentru a permite un trafic intern și internațional de mare viteză de călători și mărfuri, ținând cont de faptul că sectorul Brașov – Sighișoara – Teiuș face parte din coridorul IV feroviar pan-european (ramura nordică) și asigură cea mai mare parte a traficului feroviar dinspre România spre țările Europei Centrale și Vestice. Toate trenurile, indiferent de rang, opresc în stația CFR Sighișoara. Municipiul Sighișoara dispune de stație CFR încă din anul 1872. În data de 6 mai 1872 a fost inaugurat tronsonul de cale ferată dintre Mediaș și Sighișoara, iar în anul următor s-a deschis și tronsonul Sighișoara – Brașov, astfel că în a doua jumătate a anului 1873 se putea deja circula pe relația Arad – Deva – Alba Iulia – Teiuș – Mediaș – Sighișoara – Brașov. Calea ferată a suferit numeroase modificări și modernizări în cursul secolului XX, fiind dublată și electrificată. După inundațiile catastrofale ale Târnavei Mari din anul 1970, traseul căii ferate a fost modificat în apropiere de Sighișoara, construindu-se un nou tunel feroviar. Reabilitarea care este în prezent în derulare va schimba din nou traseul căii ferate între Daneș și Sighișoara, două noi tunele feroviare fiind în construcție. Pe linia Sighișoara – Vânători – Odorhei circulă zilnic patru perechi de trenuri Regio, de tip automotor. Gara din Sighișoara este inclusă în proiectul de modernizare a 14 stații CFR din România, numite ”euro-gări”. În prima fază a lucrărilor a fost modernizată doar clădirea propriu-zisă a gării, urmând ca în viitor să fie modernizate și peroanele și construcțiile anexe.

4.2.3 Transportul aerian

Municipiul Sighișoara se află la distanțe relativ mici față de principalele aeroporturi regionale: 60 km de Aeroportul Internațional Transilvania din Târgu Mureș, 96 km de Aeroportul Internațional Sibiu și 163 km de Aeroportul Internațional ”Avram Iancu” din Cluj-Napoca. Totodată, se află și la 269 km de principala poartă aeriană a României, Aeroportul Internațional ”Henri Coandă”, Otopeni. Mulți dintre locuitorii din Sighișoara stabiliți în străinătate se deplasează spre și dinspre țările de destinație prin aceste aeroporturi, folosind cu precădere serviciile companiilor de transport Wizz Air, Blue Air, Carpatair, TAROM și Lufthansa.

CAPITOLUL V PROPUNERI DE VALORIFICARE

5.1 Contextul strategic

5.1.1 Contextul strategic European

Strategia „Europa 2020” – Obiectivul general al acestei strategii este transformarea UE într-o economie inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii, pentru a oferi un nivel ridicat al ocupării forței de muncă, al productivității și pentru a asigura coeziunea economică, socială și teritorială. Cele trei priorități stabilite în cadrul acestei strategii sunt:

Creștere inteligentă

Creștere durabilă

Creștere favorabilă incluziunii sociale.

Cadrul Strategic pentru Amenajarea Teritoriului Uniunii Europene integrează la nivel teritorial obiectivele de coeziune și competitivitate ale Uniunii, stabilind ca obiective:

Amenajarea policentrică a teritoriului

O nouă relație urban-rural

Accesul egal la infrastructură și cunoaștere

Administrarea înțeleaptă a patrimoniului natural și cultural

Liniile directoare strategice ale Uniunii Europene (Community Strategic Guidlines) indică trei priorități:

îmbunătățirea atractivității Statelor Membre, regiunilor și orașelor, prin îmbunătățirea accesibilității, asigurarea unui nivel și a unei calități adecvate a serviciilor și protejarea mediului înconjurător

încurajarea inovării, antreprenoriatului și dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere, prin promovarea capacității de cercetare-inovare, inclusiv a noilor instrumente TIC

crearea de noi locuri de muncă, mai bine plătite, prin atragerea de noi persoane în procesul de ocupare și în activități antreprenoriale, îmbunătățirea adaptabilității lucrătorilor și a firmelor și investițiile în capitalul uman

Conectarea Europei – are scopul de a accelera investițiile pe termen lung în drumuri, căi ferate, rețele energetice, conducte și rețele de mare viteză în bandă largă.

CARTA ALBĂ este o foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor până în 2050 către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor.

Energie 2020: O strategie pentru energie competitivă, sustenabilă și sigură COM(2011) 21 – țintește realizarea unei Europe eficiente din punct de vedere energetic; construirea unei adevărate piețe integrate pan-europene de energie; sporirea puterilor consumatorilor și atingerea celui mai înalt nivel de siguranță și securitate; extinderea poziției de lider a Europei în domeniul tehnologiilor energetice și al inovării; consolidarea dimensiunii externe a pieței energetice a UE.

Regiunile cunoașterii -scopul de a întări potențialul Regiunilor Europene, și în particular de a încuraja și sprijini dezvoltarea, în întreaga Europă, în “clustere orientate pe cercetare”, universități asociate, centre de cercetare, întreprinderi și autorități regionale.

Strategia Dunării este o platformă pentru încurajarea parteneriatelor, atât între autoritățile locale și regionale, cât și între autorități, mediu privat și sectorul neguvernamental, prin generarea de proiecte pentru dezvoltarea regiunii Dunării.

5.1.2 Contextul strategic național

La nivelul Statelor Membre, Strategia Europa 2020 este implementată prin intermediul Programelor Naționale de Reformă (PNR).

Acordul de parteneriat 2014-2020 (varianta aprobată de Guvern, martie 2014) are ca și obiectiv global Reducerea disparitățile de dezvoltare economică și socială între România și statele membre ale UE. Pentru a atinge aspirațiile de creștere economică și pentru a avea o economie modernă și competitivă, România trebuie să răspundă următoarelor provocări: competitivitatea și dezvoltarea locală, oamenii și societatea, infrastructura, resursele și administrația și guvernarea. Astfel, pentru fiecare provocare au fost identificate obiective (corelate cu obiectivele tematice de la nivelul UE) și priorități de dezvoltare pentru perioada 2014-2020:

Provocarea 1 – Competitivitatea și dezvoltarea locală

Provocarea 2 – Oamenii și societatea

Provocarea 3 – Infrastructura

Provocarea 4 – Resursele

Provocarea 5 – Administrația și guvernarea

Programul Operațional Regional 2014-2020 (varianta martie 2014) își propune ca și obiectiv general creșterea competitivității economice și îmbunătățirea condițiilor de viață ale comunităților locale și regionale prin sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri, a condițiilor infrastructurale și a serviciilor, care să asigure o dezvoltare sustenabilă a regiunilor, capabile să gestioneze în mod eficient resursele, să valorifice potențialul lor de inovare și de asimilare a progresului tehnologic. Axele prioritare definite în cadrul POR 2014-2020 sunt:

1. Îmbunătățirea activităților de transfer tehnologic

2. Îmbunătățirea competitivității întreprinderilor mici și mijlocii

3. Eficiența energetică în clădiri publice

4. Sprijinirea dezvoltării urbane

5. Diversificarea economiilor locale prin dezvoltarea durabilă a turismului

6. Îmbunătățirea infrastructurii rutiere de importanță regională și locală

7. Dezvoltarea infrastructurii de sănătate și sociale

8. Sprijinirea regenerării economice și sociale a comunităților defavorizate din mediul urban

9. Îmbunătățirea infrastructurii educaționale

10. Îmbunătățirea activității cadastrale

11. Asistență tehnică

Alte programe strategice naționale:

Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020 (varianta martie 2014)

Programul Operațional Competitivitate 2014-2020 (varianta martie 2014)

Programul Operațional Capital Uman 2014-2020 (varianta martie 2014)

Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020 (varianta martie 2014)

Programul Operațional Asistență Tehnică 2014-2020

Strategia pentru transport durabil pe perioada 2007 – 2013 și 2020, 2030

Strategia de transport intermodal în România 2020

Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național al României 2007-2026

Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României pentru orizontul de timp 2020, respectiv 2030.

Conceptul Strategic de Dezvoltare Teritorială România 2030

5.1.3 Contextul strategic regional și județean

Strategia de Dezvoltare Regională Centru 2014-2020: Obiectiv global: dezvoltarea echilibrată a Regiunii Centru prin stimularea creșterii economice bazate pe cunoaștere, protecția mediului înconjurător și valorificarea durabilă a resurselor naturale precum și întărirea coeziunii sociale Domenii strategice de dezvoltare (DSD) și priorități (P):

D.S.D. 1. Dezvoltare urbană, dezvoltarea infrastructurii tehnice și sociale regionale

D.S.D. 2. Creșterea competitivității economice, stimularea cercetării și inovării D.S.D. 3.Protecția mediului înconjurător, creșterea eficienței energetice, stimularea utilizării surselor alternative de energie

D.S.D. 4. Dezvoltarea zonelor rurale, sprijinirea agriculturii și silviculturii

D.S.D. 5. Dezvoltarea turismului, sprijinirea activităților culturale și recreative

D.S.D. 6. Dezvoltarea resurselor umane , creșterea incluziunii sociale

Strategia de Dezvoltare a Județului Mureș pentru perioada 2014-2020: Obiectiv general: Creșterea competitivității economiei și a atractivității județului Mureș, reducerea disparităților existente între mediul urban și rural, în scopul creării unui climat favorabil pentru locuitori, întreprinzători și turiști.

5.2 Viziunea de dezvoltare (ORIZONT 2020)

Municipiul Sighișoara va fi, la orizontul anului 2020, un oraș durabil și atractiv pentru investitori, turiști și cetățeni, inclusiv pentru cei care provin din grupuri dezavantajate, cu o creștere economică inteligentă și cu conexiuni rapide la axele prioritare de transport de la nivel european, condus de o administrație locală eficientă și proactivă, orientată către un parteneriat solid cu sighișorenii și cu mediul de afaceri.

Sighișoara 2020: destinație turistică și pol cultural de importanță europeană

Consolidarea, la orizontul anului 2020, a statutului municipiului Sighișoara de destinație turistică de importanță europeană, creșterea numărului de turiști și a sejurului acestora, prin măsuri de tipul:

dezvoltarea și diversificarea infrastructurii de agrement, pentru a diversifica oferta turistică locală și a prelungi sejurul vizitatorilor;

conservarea și valorificarea în scop turistic a patrimoniului construit de la nivelul municipiului, cu precădere a obiectivelor de interes major pentru vizitatori (zidurile Cetății, Turnul cu Ceas, clădirea Primăriei);

extinderea, reabilitarea și amenajarea spațiilor cu destinație culturală și expozițională din municipiu (biblioteca municipală, sala de evenimente, galerie de artă, muzeu), pentru a extinde și diverisifica calendarul de evenimente pus la dispoziția turiștilor;

îmbunătățirea managementului obiectivelor de patrimoniu, a activităților turistice și culturale (agenție de management cultural), plan de management al zonei protejate;

îmbunătățirea activității de promovare a municipiului ca desinație turistică, pe piețele internă și externă (brand local, parteneriate cu centre culturale internaționale, sistem de afișaj/panotaj, etc.);

gestiunea riguroasă a zonei verzi și a vegetației spontane de pe Dealul Cetății pentru asigurarea integrității vizuale a sitului și eficientizarea sistemului de iluminat arhitectural. De asemenea, se va acorda prioritate conceperii și promovării unor circuite turistice integrate, de ex. prin reconstrucția căii ferate înguste cu scop turistic care să lege Sibiul de Sighișoara sau amenajarea de piste de biciclete care să includă 8 sate săsești din zonă.

Sighișoara 2020: oraș-conectat, atractiv pentru locuitori și investitori

Creșterea accesibilității și a mobilității în interiorul municipiului Sighișoara, la orizontul 2020, prin următoarele măsuri concrete:

Reabilitarea rețelei de străzi din municipiu și construcția unui pod nou către cartierul Târnava, inclusiv extinderea acestora pentru a asigura accesul rapid la cartiere care actualmente sunt izolate (de ex. Bărăgan), concomitent cu introducerea transportului în comun în aceste zone;

Amenajarea de noi locuri de parcare și implementarea unui sistem de management al traficului, inclusiv al locurilor de parcare, care să conducă la decongestionarea zonei centrale;

Reducerea traficului de tranzit și a celui greu din interiorul municipiului, inclusiv a poluării produse de acesta, prin construcția unei variante de ocolire;

Creșterea atractivității transportului în comun, prin modernizarea parcului de autovehicule, implementarea sistemului de e-ticketing și extinderea numărului de trasee;

Finalizarea coridorului pan-european IV va asigura accesul municipiului la o cale ferată rapidă, ceea ce va constitui un atu în atragerea de turiști și investiori.

Sighișoara 2020: oraș-verde

În perioada 2014-2020, se vor realiza o serie de investiții pentru reducerea emisiilor de CO2 cu 21%, în conformitate cu PAED aprobat în anul 2013. Acestea vor viza următoarele măsuri concrete:

Reabilitarea termică a blocurilor de locuințe și a clădirilor publice (unitățile de învățământ, unități sanitare, culturale, etc.), care nu au fost izolate până în prezent;

Valorificarea potențialului local de producere a energiei regenerabile (de ex. panouri fotovoltaice) pentru a asigura consumul public;

Achiziționarea de mijloace de transport în comun ecologice;

Extinderea și eficientizarea energetică a sistemului de iluminat public și ambiental.

Asigurarea dezvoltării sustenabile a municipiului se va asigura și prin continuarea implementării sistemului de management integrat al deșeurilor, respectiv prin consolidarea versanților și a zonelor din municipiu afectate de alunecări de teren.

Sighișoara 2020: guvernanță locală participativă

Atingerea obiectivelor integrate de dezvoltare urbană ale municipiului Sighișoara pentru orizontul 2020 depinde de adoptarea unui nou model de guvernanță locală, bazate pe planificarea, implementarea și monitorizarea participativă a Strategiei de Dezvoltare Locală.

5.3 Oportunități de dezvoltare

Viitorul orașului Șighișoara ar trebui să fie croit în jurul viziunii concentrate de a face Sighișoara un oraș matur, integrat și bogat. Următoarele oportunități de dezvoltare converg către această viziune și țintesc un: „Oraș modern, dinamic, bazat pe tradițiile sale, un oraș de mărime mijlocie care performează excepțional în lumea economică, un oraș deschis, multicultural, care oferă cetățenie oricărei persoane, un oraș verde proiectat pentru inovație, un oraș tânăr, atractiv, plin de viață în care să muncești și să trăiești, un oraș în care culturile se întâlnesc și creează viitorul”.

Disponibilitatea fondurilor europene pentru dezvoltarea/sprijinirea polilor urbani

Dezvoltarea unui program de creștere a natalității

Disponibilitatea fondurilor europene pentru creșterea eficienței energetice a clădirilor

Existența programului ”PRIMA CASĂ”.

Creșterea atractivității mediului de afaceri și investițional autohton (atragerea de noi investitori străini).

Creșterea puterii de cumpărare a populației (creșterea vânzărilor companiilor locale).

Disponibilitatea fondurilor europene pentru creșterea competitivității economice

Disponibilitatea fondurilor europene pentru cercetare-dezvoltare-inovare

Disponibilitatea fondurilor europene pentru dezvoltarea agriculturii și a mediului rural

Creșterea interesului pentru energia verde și valorificarea potențialului de producere a energiei regenerabile.

Disponibilitatea fondurilor europene pentru producția și distribuția de energie (din surse regenerabile)

Modernizarea infrastructurii de transport din țară și din regiune (de ex. coridorul paneuropean IV)

Disponibilitatea fondurilor europene și guvernamentale (PNDL) pentru dezvoltarea infrastructurii de transport și servicii publice

Creșterea interesului și a investițiilor pentru protecția mediului (creșterea calității aerului, apei, solului cu impact benefic asupra cetățenilor din municipiu)

Disponibilitatea fondurilor europene și guvernamentale (fondul de mediu) pentru conservarea patrimoniului natural și protecția mediului

Disponibilitatea fondurilor europene pentru dezvoltarea/modernizarea infrastructurii tehnico-edilitare și a serviciilor publice

Disponibilitatea fondurilor guvernamentale pentru dezvoltarea/modernizarea infrastructurii tehnico-edilitare (PNDL)

Creșterea gradului de implicare a mediului privat și non-guvernamental în furnizarea de servicii de asistență socială

Promovarea egalității de șanse și a incluziunii sociale (inclusiv a grupurilor defavorizate din municipiu).

Disponibilitatea fondurilor europene pentru dezvoltarea infrastructurii sociale

Creșterea gradului de implicare a mediului privat și non-guvernamental în furnizarea educaționale

Creșterea interesului pentru educație, formală și informală.

Disponibilitatea fondurilor europene pentru dezvoltarea infrastructurii educaționale Disponibilitatea fondurilor europene pentru dezvoltarea resurselor umane

Disponibilitatea fondurilor europene pentru dezvoltarea infrastructurii de sănătate

Creșterea gradului de implicare a mediului privat și non-guvernamental în furnizarea de servicii medicale.

Creșterea numărului de turiști care vizitează România (potențial de dezvoltare a turismului în Sighișoara).

Dezvoltarea agroturismului (inclusiv din jurul municipiului).

Dezvoltarea sectorului tehnologiei informațiilor și comunicațiilor și creșterea numărului de utilizatori ai Internetului (de ex. potențial de promovare online a ofertei turistice locale).

Disponibilitaea fondurilor europene și guvernamentale pentru dezvoltarea/modernizarea infrastructurii turistice

Disponibilitatea fondurilor europene pentru conservarea patrimoniului construit

Creșterea gradului de implicare al cetățenilor în viața comunității și dezvoltarea societății civile.

Creșterea numărului de inițiative de tip parteneriat public-privat (inclusiv la nivel local, resurse adiționale pentru investiții).

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Sighișoara este printre puținele orașe-cetate locuite din Europa și singurul conservat în cea mai mare parte dar și locuit din România. Datorită arhitecturii sale remarcabile, a poziției dominante și a ambianței geografice, orașul a fost supranumit încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea "Perla Transilvaniei".

Sighișoara este un oraș cu un profil economic diversificat care combină tradiția locală a breslelor, cu experiența dezvoltării industriale de la sfârșitul anilor ’80 precum și cu mai recenta orientare turistică determinată de recunoașterea pe plan internațional a cetății.

Municipiul Sighișoara va fi, la orizontul anului 2020, un oraș durabil și atractiv pentru investitori, turiști și cetățeni, inclusiv pentru cei care provin din grupuri dezavantajate, cu o creștere economică inteligentă și cu conexiuni rapide la axele prioritare de transport de la nivel european, condus de o administrație locală eficientă și proactivă, orientată către un parteneriat solid cu sighișorenii și cu mediul de afaceri.

Valorificarea potențialului uman, păstrarea tradițiilor culturale și edilitare în vederea transformării localității într-un loc puternic reprezintă un obiectiv ce se dorește a fi atins în cel mai scurt timp. Crearea unor fonduri naționale sau regionale care să susțină dezvoltarea regională și locală, precum și dezvoltarea turismului prin creearea unei rețele informaționale turistice contribuie la dezvoltarea turistică a Sighișoarei.

Municipiul Sighișoara este unul dintre cele mai vizitate orașe din România datorită patrimoniului cultural remarcabil, concentrat cu precădere în zona cetății. Spre exemplu, în perioada 2007-2013, municipiul Sighișoara a cunoscut o dinamică pozitivă, ascendentă, a numărului de structuri de primire turistică, pe fondul unui număr tot mai mare de turiști și, deci, a unei cereri tot mai substanțiale și mai diversificate de locuri de cazare.

Un factor decizional în dezvoltarea orașului îl reprezintă conservarea monumentelor istorice și arhitecturale medievale (cetăți medievale fortificate, biserici, turnuri cu porți de intrare sau ziduri), a traditiilor, a obiceiurilor folclorice, a portului popular și a arhitecturii tradiționale. Potențialul turistic este ridicat datorita peisajului, datinilor, obiceiurilor și a monumentelor naturale si arhitecturale. Prezența unei diversități etnice și culturale, precum și a obiceiuri culinare diverse (bucătărie românească, maghiară, săsească) mențin reputația orașului.

BIBLIOGRAFIE

Cocean, P., Vlăsceanu, Gh. Negoescu, B., Geografia Generală a Turismului, Meteor Press, București, 2002

Cocean P., Patrimoniul turistic al României, Presa Universitară Clujeană, 2010

Drăguț Vasile, Cetatea Sighișoara, Editura Meridiane, București, editia revizuită, 2009

Dubowy Erich, Sighișoara. Un oraș medieval, Editura Tehnică, București, 1997

Emil Giurgiu, Sighișoara, Ed. Sport-Turism, București, 1982

Gheorghe Baltag, Sighișoara: istoria Sighișoarei de la întemeierea orașului până în 1945, Editura Nereamia

Ghinea Dan, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, București, 2000

Ioana Pârvulescu, Centrul istoric Sighișoara, Editura Artec Impresiones, 2009

Ioan Mărculeț, Dragoș Baroiu, Modificări în structura națională populației orașului Sighișoara în perioada 1900-2002, Analele Universității Spiru Haret – Seria Geografie, nr. 6, București, 2005

Irimuș I.A., Relieful. Potențial și valorificare turistică, Presa Universitară Clujeană, 2010

Muntele, I., Iatu, C., Geografia Turismului. Concepte, metode și forme de manifestare spatiotemporală, Sedcom Libris, Iași, 2003

Vlăsceanu Gheorghe, Orașele României, Editura Odeon, București 1998

www.cetatea-sighisoara.com

www.cultura.inmures.ro

www.enciclopediaromaniei.ro

www.insse.ro

www.sighisoara.ro

whc.unesco.org

* Planul de dezvoltare al județului Mureș pentru perioada 2014-2020

**Strategia de dezvoltare a municipiului Sighișoara pentru perioada 2014-2020 „Orașul-Muzeu”

***Varga E., Statistică- recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate, jud. Mureș 1850 – 2002