Dezvoltarea Oraselor Mici din Romania
BIBLIOGRAFIE
Badea, L., (1992), [NUME_REDACTAT], vol. IV, Regiunile pericarpatice, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] România, [NUME_REDACTAT], L., (2010), Erdőd nyolc évszázada, Szatmárnémeti
Cocean, P., Filip, S., (2011), Geografia regională a României, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], V., (1981), Geografia populației și așezările umane, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, [NUME_REDACTAT], I., [NUME_REDACTAT], (2000), Teoria sistemelor de așezări umane, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], I., (2004)., Dinamica urbană. Aplicații la orașul și sistemul urban românesc, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], N., (1999), [NUME_REDACTAT]. Populația și așezările omenești, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], I.A., (2003), Geografia fizică a României, [NUME_REDACTAT] Cărții de Știință, Cluj-Napoca
Kovács, Cs., (2006), Geografia agriculturii din [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Star, [NUME_REDACTAT], V., (1966), Dealurile și [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], L., (1999), [NUME_REDACTAT]: studiu de geografia populației și așezărilor umane, [NUME_REDACTAT] Viu, [NUME_REDACTAT], Al., (1998), [NUME_REDACTAT]: studiu de geografie economică, [NUME_REDACTAT] Viu, [NUME_REDACTAT], Gr., (2005), Dealurile de Vest și Câmpia de Vest, [NUME_REDACTAT] din Oradea, [NUME_REDACTAT], V., (2003), Geografia așezărilor, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], V., (2004), Geodemografie, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] al orașului [NUME_REDACTAT] populației din anii 1930, 1966, 1992, 2002 și 2011, [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] Mare
www.avocatnet.ro
www.jurnalul.ro
http://www.castelekarolyi.ro/
http://www.skycam.ro/cetatea-ardud/
http://dgaspcsm.ro/imagine-M-b01-b01.jpg-ardud-O-cuprins-02.html
http://www.ofertaromania.ro/serviciu/270-180/materiale-de-constructii/tehno-weld-prelucrari-metale
http://www.transilvania-magica.ro/location/ruinele-cetatii-ardud
http://www.orasardud.ro/fisiere/pagini_fisiere/65/MONOGRAFIA%20ORASULUI%20ARDUD.pdf
www.orasardud.ro
https://www.google.ro/
CUPRINS
LISTA FIGURILOR
LISTA TABELELOR
INTRODUCERE
1. ORAȘELE MICI. CARACTERE GEOGRAFICE GENERALE
1.1. Definiții ale orașelor
1.2. Așezările umane
1.2.1. Sisteme de așezări
1.3. Condițiile de apariție și evoluție ale unui oraș
1.4. Rolul orașelor în cadrul teritoriului adiacent
2. POZIȚIA ORAȘULUI ARDUD ÎN CADRUL JUDEȚULUI SATU MARE
2.1. Așezarea geografică a orașului
2.2. Scurt istoric al orașului
3. CADRUL NATURAL
3.1. Geologie și relief
3.2. Clima
3.3. Rețeaua hidrografică
3.4. Vegetația, fauna și solurile
3.5. Resursele naturale
4. RESURSELE UMANE ALE LOCALITĂȚII
4.1. Evoluția numerică a populației
4.2. Structurile geodemografice
4.2.1. Structura populației pe sexe
4.2.2. Structura populației pe grupe de vârstă
4.2.3. Structura socio-ocupațională
4.2.4. Structura etnică
4.3. Așezările componente
5. REPERE ALE DEZVOLTĂRII ECONOMICE ȘI TERITORIALE A ORAȘULUI ARDUD
5.1. Premisele declarării ca oraș a comunei Ardud
5.2. Premisele activității economice
5.3. Devoltarea teritorială și zonele funcționale
5.4. Infrastructura și echiparea tehnico-edilitară
5.5. Disfuncționalități
5.6. Propuneri și perspective de devoltare
5.7. Analiza S.W.O.T
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXĂ
LUCRARE DE LICENȚĂ
DEZVOLTAREA ORAȘELOR MICI
DIN ROMÂNIA
STUDIU DE CAZ: ORAȘUL ARDUD
CUPRINS
LISTA FIGURILOR
LISTA TABELELOR
INTRODUCERE
1. ORAȘELE MICI. CARACTERE GEOGRAFICE GENERALE
1.1. Definiții ale orașelor
1.2. Așezările umane
1.2.1. Sisteme de așezări
1.3. Condițiile de apariție și evoluție ale unui oraș
1.4. Rolul orașelor în cadrul teritoriului adiacent
2. POZIȚIA ORAȘULUI ARDUD ÎN CADRUL JUDEȚULUI SATU MARE
2.1. Așezarea geografică a orașului
2.2. Scurt istoric al orașului
3. CADRUL NATURAL
3.1. Geologie și relief
3.2. Clima
3.3. Rețeaua hidrografică
3.4. Vegetația, fauna și solurile
3.5. Resursele naturale
4. RESURSELE UMANE ALE LOCALITĂȚII
4.1. Evoluția numerică a populației
4.2. Structurile geodemografice
4.2.1. Structura populației pe sexe
4.2.2. Structura populației pe grupe de vârstă
4.2.3. Structura socio-ocupațională
4.2.4. Structura etnică
4.3. Așezările componente
5. REPERE ALE DEZVOLTĂRII ECONOMICE ȘI TERITORIALE A ORAȘULUI ARDUD
5.1. Premisele declarării ca oraș a comunei Ardud
5.2. Premisele activității economice
5.3. Devoltarea teritorială și zonele funcționale
5.4. Infrastructura și echiparea tehnico-edilitară
5.5. Disfuncționalități
5.6. Propuneri și perspective de devoltare
5.7. Analiza S.W.O.T
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXĂ
LISTA FIGURILOR
Fig 1. Poziția orașului Ardud în cadrul județului [NUME_REDACTAT]……………………………………………………..13
Fig 2. Vecinii orașului Ardud………………………………………………………………………………………………..14
Fig 3. Evoluția numerică a populației în orașul Ardud……………………………………………………………..24
Fig 4. Structura populației pe sexe în anii 1992, 2002 și 2011…………………………………………………..25
Fig 5. Structura populației pe grupe de vârstă în anii 1192, 2002 și 2011……………………………………26
Fig 6. Structura populației active în anul 2002………………………………………………………………………..28
Fig 7. Structura populației pe etnii în orașul Ardud………………………………………………………………….29
Fig 8. Așezările componente ale orașului Ardud……………………………………………………………………..30
Fig 9. SC. Ardudana SA. Ardud……………………………………………………………………………………………33
Fig 10. SC. [NUME_REDACTAT] SRL. Ardud…………………………………………………………………………………….33
Fig 11. Unitatea poștală a orașului Ardud……………………………………………………………………………….36
Fig 12. [NUME_REDACTAT] Net în orașul Ardud…………………………………………………………………………….36
Fig 13. Căminul cultural din orașul Ardud……………………………………………………………………………..36
Fig 14. Dispensarul „Medica” din Ardud……………………………………………………………….43
Fig 15. Primăria și [NUME_REDACTAT] al orașului Ardud………………………………………………………………43
Fig 16. Parc de joacă pentru copii………………………………………………………………………………………….44
Fig 17. [NUME_REDACTAT] Ardud……………………………………………………………………………………………….44
Fig 18. Lucrările de reabilitare a Cetății…………………………………………………………………………………44
Fig 19. [NUME_REDACTAT]………………………………………………………………………………………………………….45
Fig 20. [NUME_REDACTAT]………………………………………………………………………………………………………….45
Fig 21. [NUME_REDACTAT]………………………………………………………………………………………………………….45
Fig 22. [NUME_REDACTAT] după reabilitare…………………………………………………………………………………..45
Fig 23. [NUME_REDACTAT]-Catolică din Ardud………………………………………………………………………….46
Fig 24. [NUME_REDACTAT]-Catolică din Ardud………………………………………………………………………….46
Fig 25. [NUME_REDACTAT]…………………………………………………………………………………………………..47
Fig 26. [NUME_REDACTAT] Eminescu……………………………………………………………………………………………..47
Fig 27. Monumentul lui [NUME_REDACTAT]……………………………………………………………………………….47
Fig 28. [NUME_REDACTAT] Ardud…………………………………………………………………………………………………48
LISTA TABELELOR
Tabel 1. Trasnformări etimologice………………………………………………………………………………………..17
Tabel 2. Evoluția numerică a populației în orașul Ardud………………………………………………………….23
Tabel 3. Structura populației pe sexe în anii 1992, 2002 și 2002……………………………………………….24
Tabel 4. Structura populației pe grupe de vârstă în anii 1992, 2002 și 2002………………………………..26
Tabel 5. Structura populației active în anul 2002…………………………………………………………………….27
Tabel 6. Structura populației pe etnii în orașul Ardud………………………………………………………………28
Tabel 7. Bilanțul teritorial al suprafețelor din intravilanul existent…………………………………………….34
INTRODUCERE
Cunoașterea, în sensul său larg, a dezvoltării orașelor mici prezintă o adevărată provocare, fiind o tema atât de largă și de diversificată, având în vedere că fiecare oraș se dezvoltă altfel, crescând astfel posibilitatea alegerii metodologiei de cercetare, a interesului pentru obiectul studiat.
Orașele mici sunt, uneori, luate ca și comune mai mari, fiind considerate entități mici, care au primit numele de „oraș”. Totuși, după părerea mea, este legitimă denumirea lor datorită faptului că funcționarea lor este mai bună, mai avansată decât cea ale comunelor, având ceva în plus față de acestea și totodată “tentative” de creștere și dezvoltare mai accentuată. Din punct de vedere geografic, și nu numai, este important de știut și de analizat dezvoltarea treptată a acestor orașe mici pentru a evidenția diferențe între ele, mai ales, dar și pentru a observa “mișcarea” lor, evoluția și dezvoltarea acestora.
Eu am ales ca și studiu de analiză unul dintre orașele mici ale României, orașul Ardud, fiind totodată locul în care m-am născut și am crescut. Acesta se află în inima județului [NUME_REDACTAT], fiind unul dintre puținele care a devenit oraș în ultimii ani.
În timpul cercetării mele, legate de evoluția, creșterea și dezvoltarea orașului, am rămas fascinată deoarece mi-am dat seama cât de multe nu am știut până acum despre orașul meu. Consultarea bibliografiei, realizarea fotografiilor (îmbinate cu imaginea pe care o aveam înainte despre oraș) și discuțiile cu reprezentanții primăriei au clarificat câteva lucruri, care pentru mine a însemnat doar o vagă idee până atunci. Mai întâi, am observat diferențe între comuna dinaintea anului 2004 (când a fost declarată oraș) și orașul care înseamnă acum un loc modern, sigur de trai. Apoi, cele 5 sate aparținătoare (Mădăras, Gerăușa, Ardud-Vii, Sărătura și [NUME_REDACTAT]) sunt polarizate de orașul nostru, ceea ce înseamnă un beneficiu, de care se poate mândri oricare dintre locuitori.
Voi rămâne datoare domnișoarei Lector univ. dr. [NUME_REDACTAT] pentru ajutorul acordat și pentru răbdarea cu care m-a ajutat să realizez această lucrare.
Totodată, doresc să mulțumesc instituțiilor (Primăriei și [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] Mare) pentru că mi-au pus la dispoziție datele necesare întocmirii lucrării.
1. ORAȘELE MCI. CARACTERE GEOGRAFICE
GENERALE
1.1. Definiții ale orașelor
Orașul desemnează un spațiu urban de extensiune limitată în raport cu spațiul rural, detașându-l prin caracteristici morfologice și demografice, prin funcțiile și rolul său economic, social și cultural. Acesta este considerat ca fiind un studiu fascinant, complex, foarte dinamic (Ianoș, 2004).
Conform dicționarului explicativ al limbii române, orașul reprezintă o formă complexă de așezare omenească, cu dimensiuni variabile și dotări industriale, având de obicei funcție administrativă, comercială, politică și culturală.
Orașul a fost definit de [NUME_REDACTAT] prin trei elemente de bază: activitatea profesională, concentrarea locuințelor și numărul de locuitori.
[NUME_REDACTAT] arată că orașul, ca element al peisajului, este un organism legat de spațiul geografic în interiorul căruia, el îndeplinește o funcție precisă. Așadar, orașul poate fi definit ca formațiune spațială, economică și socială, ce conlucrează cu o multitudine de factori aflați în strânsă interdependență și reciprocitate, ce angajează spații întinse, un rol aparte revine factorilor de polarizare sau de gravitație economică prin producție și consum (Ilinca, 1999).
[NUME_REDACTAT], “orașul este un loc central și acesta nu datorită factorilor geografici, ci mai ales existenței unei populații care trebuie aprovizionată” (Ianoș, 2000, p. 43). Tot în accepțiunea lui, orașul furnizează bunuri și servicii centrale, acestea fiind a doua importantă idee reieșită din definiția orașului.
Orașele sunt așezări de tip urban, în general, fiind formațiuni spațiale distincte, caracterizate printr-o densitate sporită de populație, construcții și o poziție aparte în procesul schimburilor de valori, în ansamblu și în profil teritorial (Cucu, 1981).
Literatura mondială și cea românească abundă în lucrări dedicate atât urbanului, cât și ruralului, însă din multitudinea de definiții, nu se poate extrage una satisfăcătoare din toate punctele de vedere.
1.2. Așezările umane
Înainte de a vorbi în sens larg despre orașe, trebuie să cunoaștem mai întâi tipurile de așezări, entitățile care au fost clasificate în funcție de nivelul lor de dezvoltare, gradul de echipare, numărul de locuitori, structurile profesionale etc. O așezare umană este considerată orice grupare de locuințe și oameni, care își desfășoară activitatea pe un anumit teritoriu. Aceasta se împarte în două mari categorii: așezări rurale (sate) și așezări urbane (orașe). Așezarea rurală se caracterizează prin densitate scăzută a populației, dominanța activităților agricole și comunități de populație reduse, în care locuitorii se cunosc între ei. În raport cu funcțiile pe care le deține, se pot deosebi sate reședințe de comună și sate cu funcții intercomunale. Componentele fundamentale sunt vatra, locul de muncă și populația.
Așezarea urbană se remarcă prin densitatea mare a populației, activități predominante în comerț și industrie, echiparea tehnico-edilitară superioară. Componentele de bază ale urbanului sunt:
– componenta teritorială, acesta desemnând linia de contur a zonei clădirilor de locuit și poate să coincidă cu limita intravilanului
– componenta social-economică, care comprimă populația și locul de muncă, ce încorporează organic în teritoriul orașului (Ilinca, 1999).
Astfel, prin noțiunea de „urban”, spre deosebire de aceea de “rural”, se înțelege de regulă cadrul și modul de viață caracteristic populației care trăiește în așezări ce oferă un confort social ridicat, diferențiat și specific locuitorilor săi sub aspectul muncii, cazării, servirii, echipării tehnice și recreerii (Cucu, 1981).
Mediul urban exprimă acel mediu social care este alcătuit dintr-un număr de factori ce prezintă atribute urbane și anume:
– concentrarea populației
– concentrarea și densitatea ridicată a fondului construit
– servire, echipare complexă și diferențiată
– o anumită structură și zonificare funcțională a localităților urbane
-populația angajată într-o activitate productivă, preponderent neagricolă.
Trăsăturile geografice și istorice ale locuinței urbane sau rurale au fost susținute de numeroși factori: relief, climă, ocupațiile locuitorilor, gradul de cultură a populației, posibilitățile tehnice ale epocii, tradițiile etnice în arta de a clădi, în cultura materială și spirituală a națiunii (Ilinca, 1999, p. 114).
Între cele două tipuri de așezări umane (datorită ambiguității pragurilor), în anumite etape au fost introduse categorii aparte de așezări rurale semiurbane, respectiv așezări rurale considerate a fi într-o fază avansată de urbanizare (Ianoș, 2000). Procesul de urbanizare s-a derulat mai rapid începând cu secolul al XIX-lea, datorită creșterii comerțului mondial, progresului în transporturile rutiere și apariției căilor ferate.
1.2.1. Sisteme de așezări
Sistemul de așezări este definit de o asociere liberă a unor așezări învecinate, indiferent că aparțin mediului urban sau rural, între care s-au stabilit relații strânse de cooperare, ca urmare a plasării teritoriale diferențiate și inegale dimensional și calitativ a funcțiilor, respectiv a dotărilor cu rol de loc central (Surd, 2003).
Varietatea condițiilor de apariție și dezvoltare a sistemelor de așezări, caracteristicile componentelor, multitudinea planurilor de observație, structura spațială și ierarhică sunt elemente de diferențiere, care își pun amprenta asupra diversității acestora (Ianoș, 2000).
Sistemul de așezări se ierarhizează astfel:
– nivelul satelor
– nivelul reședințelor de comună
– nivelul satelor cu funcții intercomunale
– nivelul orașelor mici
– nivelul orașelor mijlocii
– nivelul orașelor mari
– nivelul orașelor regionale
– nivelul metropolelor regionale
– nivelul capitalelor
1.3. Condițiile de apariție și evoluție ale unui oraș
Una dintre cele mai importante condiții este legată de numărul de locuitori, care trebuie să fie mai mare decât a localităților din jur sau a entităților de rang asemănător. O altă condiție este legată de funcția dominantă pe care o deține așezarea, fiind vorba despre comerț, industrie și servicii. Echiparea tehnico-edilitară este la fel de importantă, deoarece pentru ca o așezare să se poată considera oraș, aceasta trebuie să fie superioară față de restul așezărilor.
Un oraș apare datorită unor premise locale și datorită unor factori regionali, ca un loc de concentrare tot mai accelerată de ființe și de activități umane, care complică forma de organizare inițială asigurându-i elemente noi de natură materială, socială și culturală, comportamentală (Ianoș, 2004).
Orașul propriu-zis apare sub forma unei concentrări de construcții, infrastructuri și populație, ce comunică cu zona de influență (Surd, 2003). Evoluția orașelor este legată de dezvoltarea industriei.
Criteriile care sunt luate în considerare pentru ca o așezare să fie declarată oraș sunt:
– poziția geografică, incluzând toate aspectele hidro-climatice, geomorfologice și geotehnice, fiecare la rândul său având rol important în evoluția orașelor.
– dimensiunea demografică, care se referă la un număr minim de locuitori, 5000, limita de la care o așezare se poate considera ca fiind încadrată în urban.
– potențialul și funcțiile economice, ce se referă mai ales la așezările cu o economie diversificată, nefiind excluse funcțiile de natură agricolă sau industrială.
– structura urbanistică se referă la modul de organizare al vetrei așezării din punct de vedere al amplasării și structurii centrului civic, a unităților socio-culturale, administrative, de producție.
– structura profesională a populației și gradul de servicii. În acest context este important de punctat faptul că populația activă a așezării să fie ocupată mai mult în servicii și nu în agricultură.
Pentru a putea discuta mai pe larg despre orașele mici, trebuie să clasificăm mai întâi orașul propriu-zis, astfel că orașele pot fi clasificate în orașe mici, mijlocii și mari, existând o serie de diferențieri mai mult sau mai puțin majore între ele. În primul rând, orașele mici sunt de mărime mică, au o structură simplă, fiind vulnerabile din punct de vedere funcțional, față de cele mari (care sunt cu evoluție contradictorie), cu două perioade distincte de dinamică: evolutivă (care rezultă atunci când după o pierdere, urmează un câștig) și regresivă (care rezultă atunci când după un câștig urmează o pierdere). În al doilea rând, orașele mici sunt, în general, monofuncționale, față de cele mari, care sunt polifuncționale. Orașele mici, monofuncționale, se referă la faptul că sectorul bazic include în întregime o singură activitate, creându-se astfel orașe miniere, agricole, forestiere, universitare sau fără activități de bază. Structura unui oraș mic este, de obicei, concentrică sau lineară, în centrul căreia se află unele servicii publice.
Se poate realiza o structurare a orașelor, în funcție de cum sunt așezate diferitele “proprietăți” în cadrul acestuia. De obicei, la periferie se găsesc unele unități industriale, dar în cea mai mare parte, zona periferică este ocupată de terenuri agricole, pășuni, păduri. Zona de influență ale orașelor mici sunt, de regulă, cu suprafețe mici (sub 500 km²), fiind sub presiunea altor orașe mai mari din apropiere, care prin puterea lor economică și demografică împiedică formarea zonei de influență ale acestora.
O altă trăsătura ale orașelor mici este legată de distribuția acestora în cadrul unităților de relief, cele mai multe regăsindu-se în zona montană și de podiș, datorită prezenței resurselor și datorită avantajelor situării acestora în zonele de contact dintre despresiune și munte. În zona de câmpie este regăsită un număr mai redus de orașe mici, datorită evoluției rapide ale acestora și trecerii în categorii superioare de mărime.
Ceea ce a determinat apariția de noi orașe mici, a fost procesul de insustrializare, manifestat mai ales la nivelul orașelor, acesta contribuind la afirmarea și dezvoltarea orașelor mici (reprezentând baza lor economică).
Tranziția pe care o străbate un sistem urban actual este susținută de un proces de restructurare economică de tip haotic, acesta afectând în mod neașteptat ramuri și unități industriale, fără o corelație cu apariția de noi activități urbane, capabile să preia surplusul de forță de muncă. Această situație introduce o notă de incertitudine urbană, de unde și decizia unor locuitori ai orașelor de a se orienta spre localitățile rurale de origine, spre satisfacerea unor nevoi minime de existență. Orașele mici înregistrează o creștere substanțială a populației ocupate în sectorul primar și o scădere dramatică a acesteia din sectorul secundar.
1.4. Rolul orașelor în cadrul teritoriului adiacent
Acest rol se definește prin funcția regională a orașelor sau prin aplicarea funcțiilor urbane și a influențelor lor asupra mediului înconjurător. Raporturile demografice dintre oraș și spațiu adiacent comportă o dublă situație:
– atracția pe care o exercită orașul asupra locuitorilor (temporară sau definitivă) pe suprafețe variabile
– locuitorii orașelorse pot revărsa sub diferite forme spre exterior.
Astfel, influența orașelor în demografia regiunii se reprezintă prin atracția exercitată de oraș, făcând apel la forța de muncă în spațiul adiacent, în funcție de dinamismul economic și mărimea orașului și altele.
În funcție de caracterul și rolul relațiilor dintre orașe și zona lor adiacentă, se disting:
– legături fundamentale (strâns legate de oraș și cu caracter permanent, constând în aprovizionarea cu diverse produse, deplasarea forței de muncă, recreere etc.)
– legături ocazionale (orientate spre oraș în mod stabil, dar cu o frecvență având caracter întâmplător, pentru procurarea unor produse din oraș)
– legături de excepție (spitalizare, comerț etc.)
Modalitățile și formele prin care orașul este influențat sau influențează zona sa adiacentă sunt multiple (Surd, 2003). Dintre influențele de convergență, evidențiem:
– deplasările pentru muncă în oraș
– influența comercială
– aprovizionarea cu alimente și materii prime
– atracția medicală și școlară
– atracția culturală, administrativă și judecătorească.
2. POZIȚIA ORAȘULUI ARDUD ÎN CADRUL
JUDEȚULUI SATU MARE
2.1. Așezarea geografică
[NUME_REDACTAT] este situat la 47˚ latitudine nordică și 22˚ longitudine estică, la marginea nord-estică a [NUME_REDACTAT], respectiv la 149 metri față de nivelul mării.
Din punct de vedere administrativ este situat în partea sud-estică a județului [NUME_REDACTAT], la 18 km distanță de reședința acestuia (fig.1). Din punct de vedere fizico-geografic, orașul este situat într-o zonă de trecere de la câmpie la deal (predominând câmpiile), fiind brăzdat de valea Homorodului.
Fig. 1. Poziția orașului Ardud în cadrul județului [NUME_REDACTAT]
În componența orașului intră localitățile Mădăras, [NUME_REDACTAT], Gerăușa, Sărătura și Ardud-Vii. Suprafața totală a Ardudului este de 14 236 ha.
Orașul are ca vecini (fig.2): – în nord – municipiul [NUME_REDACTAT]
– în sud – comunele Beltiug și Socond
– în est – comuna [NUME_REDACTAT] Mare
– în vest – comunele Terebești și [NUME_REDACTAT]. 2. Vecinii orașului Ardud
2.2. Scurt istoric
Încă de la începuturi, teritoriul localității Ardud era acoperit de o imensă pădure. Vârsta exactă a așezării nu se cunoaște, dar dovezile arheologice arată că atât poziția geografică, cât și cadrul natural au oferit condiții bune pentru existența și continuitatea vieții omenești pe acest teritoriu. Astfel, pe raza orașului Ardud s-au găsit urme ale vieții omenești încă din epoca neoliticului (s-a găsit toporul de piatră șlefuit) și totodată din epoca bronzului (s-a găsit topor de bronz).
După secolele III și IV d.Hr., cele mai vechi popoare care au trăit pe partea estică a Tisei au fost gepizii, avarii și slavii. Până în secolul IX, teritoriul a fost sub stăpânirea dacilor liberi (și nu a [NUME_REDACTAT]) conform lucrării “[NUME_REDACTAT]”, citat de [NUME_REDACTAT]. Perioada secolelor IX și X amintea despre țările românești conduse de voievozi (țările erau voievodate). Și pe acea vreme exista o neînțelegere profundă între români și maghiari, astfel românii și-au păstrat vreme îndelungată vechea organizare politică, cu legi proprii, iar regii maghiari erau nevoiți să le accepte și să le dea autonomie, acordându-le posibilitatea de a păstra forma autohtonă de organizare: voievodatul comun și celorlalte două țări românești. Acei voievozi, despre care am amintit în rândurile anterioare, erau cei care administrau teritoriile respective (Monografia orașului Ardud).
Din anul 1215, localitatea Ardud este atestată documentar în Registrele de la Oradea ([NUME_REDACTAT]), când deja a fost considerată o așezare permanentă al cărei nivel de organizare era mai mare față de restul așezărilor din județ. În anul 1216, localitatea Ardud este amintită ca fiind un important centru de protopopiat (eveniment considerat rar pe acea vreme), avându-l în frunte pe protopopul Abel.
După acestea, în ciuda faptului că a urmat invazia tătaro-mongolă, Ardudul ajunge la o dezvoltare economic pozitivă, devenind district, cu o populație majoritară românească. În anul 1264, localitatea a fost acordată [NUME_REDACTAT] până în 1319, când a fost ocupată de voievodul Miklós, dar redată din nou [NUME_REDACTAT] tot în același an.
În anul 1364, localitatea Ardud este ridicată la rangul de oraș de câmpie. În 1392 întreaga zonă a Ardudului este compusă din 10 sate românești,care au aparținut de ramura domeniului Beltiug.
În anul 1408, fiii voievodului Drag primesc domeniul Beltiugului din partea lui Sigismund, regale Ungariei. Începând cu această perioadă, familiile voievodatelor românești au fost nevoite să se maghiarizeze pentru a-și menține averile și poziția socială. În ciuda acestui fapt, nobilii români au fost recunoscuți de regalitatea maghiară într-un mod special de către regale Sigismund.
Din a doua jumătate a secolului XIV, Ardudul, împreună cu domeniul său, intră sub stăpânirea fraților Balc și Drag. Aceștia au administrat, fiind proprietari pe domeniul Beltiugului între anii 1392-1555, protejând locuitorii Ardudului. Între timp, mai exact în anul 1509, localitatea este ridicată la rangul de târg, fiind la intersecția a trei drumuri comerciale: Hirip-Ardud, [NUME_REDACTAT]-Ardud (cel mai important) și Terebești-Ardud. În acest an, Ardudul avea statutul de “Domeniu feudal”, fiind un puternic centru agricol, meșteșugăresc și commercial. În această perioadă, lungă de un secol și jumătate, sediul domeniului va fi considerat cetatea Ardud. Tot în acea parioadă a fost vremea răspândirii reformei religioase, a luteralismului și calvinismului în Transilvania și Ungaria, când localitatea Ardud devine unul dintre cele mai importante centre ale protestantismului. Astfel, la 20 septembrie 1545 s-a ținut primul sinod al protestanților sub președinția lui Kopacsi István, preot din Ardud. Al doilea sinod s-a ținut la 24 februarie 1555, în Ardud funcționând atunci o școală de pregătire a preoților reformați.
În anul 1555 s-a stins din viață ultimul reprezentant din familia Drag, din acest motiv localitatea ajunge sub stăpânirea principelui Transilvaniei, [NUME_REDACTAT].
[NUME_REDACTAT] se numără printre cele trei așezări însemnate din comitatul [NUME_REDACTAT] care avea cetate (pe lângă [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]). Cetatea din Ardud a fost construită în secolul XV. Pe locul acesteia, în secolul XVI s-a construit un castel, refăcut în secolul XVIII, în stil neogotic, cu patru turnuri, dintre care s-a păstrat doar unul în prezent.
În secolul XVII, [NUME_REDACTAT] a devenit proprietate erarhială (proprietate a [NUME_REDACTAT]-Ungar). În vara anului 1726 a început colonizarea comunei Ardud cu 44 familii de șvabi și care a continuat până la sfârșitul secolului XVIII, ajungând la un număr de 308 familii.
Colonizatorul lor a fost contele Károly Alexandru, care totodată a fost cel care a construit acea cetate-castel, refăcut în anul 1896.
La sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului XIX, comuna Ardud este considerată un important centru economic și administrativ, cu filială bancară, moară, magazine, spital din 1890, farmacie din 1893 și o cale ferată îngustă din 1899, a cărei linie a fost deschisă pentru circulație doar la data de 14 iunie 1900. Liniile de cale ferată [NUME_REDACTAT]-Ardud și Ghilvaci-Ardud au facilitat transportul de mărfuri și persoane, având o contribuție esențială la dezvoltarea economico-spațială a întregii regiuni. Pe lângă acestea, se dezvoltă și agricultura foarte mult, gospodăriile oamenilor, de asemenea și producția meșteșugărească.
Începutul secolului XX a fost o perioadă a emigrărilor, mai exact perioada dintre anii 1902-1913. În timpul primului război mondial a fost o “pauză” din acest punct de vedere, însă din 1926 un nou val de oameni a emigrat mai ales în Brazilia, iar dintre șvabi 289 au plecat în America. În locul lor au sosit 16 familii greco-catolice.
Între anii 1924-1989, în mai multe comune (Livada, Boghiș, Socond, Bixad), pe lângă Ardud, a apărut moara cu aburi, ceea ce arată că începe o perioadă în care se dezvoltă economia localităților din ce în ce mai mult.
Următorul eveniment economic important îl reprezintă faptul că Ardud a devenit oraș. Acesta a avut loc în anul 2004, ca urmare a dezvoltării din punct de vedere economic din anul 1990. Astfel, nucleul considerat al orașului este Ardud, care-și exercită influența polarizatoare asupra localităților din componența sa: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Mădăras, Gerăușa și Sărătura. Cu aceste cinci așezări, suprafața totală este de 142,36 km², iar populația de 7250 de locuitori.
Denumirea așezării
În documente, localitatea s-a găsit sub diferite denumiri: Erdeud, Herdeud, Erdewd, Erdőd, Ardud. Inițial, denumirea de Herdeud (scris în limba latină), folosită în anul 1215, însemna o așezare înconjurată de pădure. Din secolul XVI se poate vorbi de localitatea Erdewd. Denumirea a suferit transformări etimologice până când într-un sfârșit s-a ajuns la cea oficială de Ardud în limba română, Erdőd în limba maghiară și Erdeed în limba germană (tabelul 1).
Tabel 1. Transformări etimologice
Sursa: prelucrare după PUG Ardud, 2013
3. CADRUL NATURAL
3.1. Geologie și relief
Din punct de vedere geomorfologic, perimetrul Ardudului se află situat între două zone diferite: [NUME_REDACTAT], cu dealuri piemontane și [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] face parte din relieful de măguri, ce reprezintă resturi ale munților cristalini scufundați în formațiunile terțiare. [NUME_REDACTAT] este cea mai mare unitate structurală a [NUME_REDACTAT], fiind încadrată, spre est, de înălțimile eruptive ale [NUME_REDACTAT]-Gutâi, respectiv de [NUME_REDACTAT] (la sud de Someș). Aceasta pătrunde sub forma unor prelungiri către [NUME_REDACTAT] (NE), [NUME_REDACTAT] Mare (E), [NUME_REDACTAT] (S) ca rezultat al condițiilor diferite în care s-au format și al influențelor exercitate de unitățile vecine, mai înalte.
Din punct de vedere geologic, câmpia este clădită pe un fundament cristalino-mezozoic, fragmentat de o rețea de falii principale și secundare, ce le-au transformat într-o asociere de horsturi și grabene scufundate inegal (Badea, 1992).
Încadrându-se în categoria șesurilor joase, [NUME_REDACTAT] variază ca altitudine absolută între 110 și 140 metri, însă există locuri unde aceste valori se depășesc puțin (de exemplu 155 metri la NV de Curtuișeni). [NUME_REDACTAT] se imparte în două mari unități: [NUME_REDACTAT] a Someșului și [NUME_REDACTAT] a Someșului. În cadrul [NUME_REDACTAT] se disting trei subunități: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]-Roșiori, dar vom detalia mai mult caracteristicile [NUME_REDACTAT]. Aceasta este dispusă în evantai în vestul [NUME_REDACTAT] și drenată de Homorod și afluenții săi, respectiv pârâul Maria. Această unitate de câmpie prezintă particularități geografice favorabile dezvoltării pomiculturii, viticulturii și culturii plantelor tehnice. În prezent, [NUME_REDACTAT] grupează 15 așezări însumând o populație de peste 2000 de locuitori, printre care mai importante sunt: Ardud, [NUME_REDACTAT] Mare și Beltiug. Ardudul, în perioada 1978-1988, a fost o localitate cu caracter apropiat de cel urban, “singura din regiune care depășea 5000 de locuitori” (Badea, 1992, p. 106). Pentru dezvoltarea agriculturii, s-au efectuat lucrări de îmbunătățiri funciare (combaterea eroziunii, terasări, lucrări hidroameliorative, regularizarea afluenților). Culturile de cereale ocupă peste 2/5 din suprafața cultivată. [NUME_REDACTAT] a Ardudului participă cu peste 10% la producția națională de fibre de in. Pomii fructiferi ocupă peste 2400 ha., iar vița-de-vie peste 1200 ha (23% din suprafața agricolă a regiunii).
Toată regiunea [NUME_REDACTAT], aceasta incluzând și perimetrul orașului Ardud, se află într-o arie de dispariție a teraselor (există posibilitatea apariției procesului de afundație).
[NUME_REDACTAT], în lucrarea sa din anul 1966, amintește unitatea sub denumirea de [NUME_REDACTAT] a Ardudului (între Someș și Crasna), care începe la 170-180 metri sub dealurile piemontane ale [NUME_REDACTAT] și trece în terasa inferioară a acestor două râuri. Este o câmpie de acumulare piemontană, datorită afluenților ramificați și divergenți, cu obârșiile în culmea cristalină a [NUME_REDACTAT]. Solurile de pădure podzolice dezvoltate pe luturi și soluri freatic-umede de pe terasa inferioară sunt utilizate pentru cereale, culturi pomicole și pentru vii. S-au conturat arii specializate pomicol-viticole, printre care și [NUME_REDACTAT] Mare-Ardud.
Din punct de vedere geologic, se consideră că pe teritoriul orașului Ardud s-au executat o serie de foraje de medie și mare adâncime, interceptându-se zăcământ de petrol. În subsolul Ardudului s-a găsit și apă termală la adâncimi situate între 500-1500 metri. S-a constatat că este similară cu apa termală de la Tășnad, Acâș și Oradea, având aceeași temperatură și presiune în zăcământ. Pe lângă acestea, există două straturi petrografice grupate pe formațiuni geologice: straturi pleistocene (cele mai adânci, cu predominarea pietrișurilor având o grosime de 160-170 metri) și aluviuni nisipoase lutoase (depuneri mai recente, compuse din mâl fin și nisip grosier).
Revenind la caracteristicile [NUME_REDACTAT], se specifică faptul că aceasta este alungită pe aproximativ 40 km, iar altitudinal se înscrie în ecartul de 130-170 metri, reprezentată de sectorul [NUME_REDACTAT] Mare prin treapta de terase și de glacis de pe stânga Someșului (Pop, 2005).
Condiția de unitate de tranziție între câmpia joasă și dealurile din vecinătate constituie factorul de favorabilitate în privința dexvoltării economice.
3.2. [NUME_REDACTAT] în vedere așezarea geografică a orașului Ardud, în sud-estul județului [NUME_REDACTAT], aceasta la rândul său fiind situat în nord-vestul României, se încadrează în sectorul de climă temperat-continentală moderată, caracteristică zonei respective. Regimul termic este determinat și de contactul cu [NUME_REDACTAT].
Temperatura medie anuală (în [NUME_REDACTAT]) este de 9,7˚C, media în luna iulie este de 20,1˚C și în luna cea mai rece de -2,7˚C. Aceasta oscilează de la an la an datorită variabilității în timp a condițiilor meteorologice. S-a constatat că luna cea mai rece în Ardud este ianuarie, valoarea medie multi-anuală fiind de -3˚C, iar cea mai caldă lună este iulie cu valoarea de 21˚C.
Nebulozitatea este relative redusă, favorizând astfel un număr însemnat de zile însorite (70-75, ceea c ear însemna circa 2000 de ore/an), sufficient pentru coacerea în timp a recoltelor de camp, a fructelor și a viței-de-vie. Cele mai multe precipitații cad la sfârșitul primăverii și vara (lunile iunie și iulie), iar cele mai puține în luna februarie. Cantitățile medii anuale însumează 655 mm. Numărul zilelor cu precipitații este de 120-130, din care 20 sunt cu ninsoare (17%). Se poate întâmpla să plouă mai mult, însă atunci excesul de umiditate poate fi o problemă, deoarece poate afecta desfășurarea muncilor agricole într-o bună parte a teritoriului (mai ales primăvara), atingând valori cuprinse între 650-950 mm. Precipitațiile solide căzute în sezonul rece determină acoperirea solului cu un strat de zăpadă timp de 45-65 de zile în zona de câmpie.
Vânturile aducătoare de ploi bat primăvara, vara și toamna dinspre vest și sud-vest cu majoritatea precipitațiilor aduse din [NUME_REDACTAT], iar în timpul iernii bat dinspre nord-est, care fiind aer rece, determină perioade cu temperaturi scăzute. În medie, vânturile bat cu 3 m/s.
Luând în considerare aceste caracteristici, clima temperat-continentală a zonei, cu veri călduroase și ierni friguroase, prezintă mici diferențe între zona de câmpie și zona deluroasă din Ardud.
Astfel, temperatura medie anuală la câmpie este de 10-11˚C, în zona deluroasă de 7-8˚C. Precipitațiile medii anuale totalizează o cantitate de 600-700 mm în partea de câmpie.
3.3. Rețeaua hidrografică
În anii secetoși, întreaga rețea de văi se transform în areale restrânse de mlaștini sau seacă temporar. Însă, dacă privim dintr-o altă perspectivă lucrurile, la extrema cealaltă apare problema inundațiilor. Au existat ani extreme de ploioși (anii 1970), în care debitele relative au fost de 114 m³/s pe Someș la [NUME_REDACTAT], 8,80 m³/s pe Tur și 5,23 m³/s pe Crasna. Aceste debite în acei ani ploioși au atins valori foarte mari: 3400 m³/s pe Someș, 575 m³/s pe Crasna și 565 m³/s pe Tur, iar debitul foarte mare de pe Someș a provocat o inundație puternică în anul 1970 în municipiul [NUME_REDACTAT]. În urma inundației, 56 de persoane și-au pierdut viața, au fost distruse 4093 de case, 28 076 de clădiri și nu în ultimul rând au fost inundate 120 000 ha. de teren.
După acestea, au început lucrări de îndiguiri și desecări care au avut urmări substanțiale și complexe, care acum protejează o suprafață de peste 160 000 ha (ce include atât terenurile agricole, cât și gospodăriile omenești).
Rețeaua de râuri din [NUME_REDACTAT], format din: Someș, Tur, Crasna, Ier, este drenată de o serie de canale, care au fost realizate pentru înlăturarea excesului de umiditate. [NUME_REDACTAT] este principalul colector al tuturor pâraielor coborâte din dealuri (Homorod, Medișa, Sărata) de pe teritoriul orașului Ardud. Apele interne colectate ale teritoriului sunt descărcate în râul Someș, de pe teritoriul Ungariei. Din fericire, datorită menținerii în stare de funcționare a canalului Homorod, orașul Ardud și localitățile traversate de acesta sunt ferrite de inundații. Totuși, există retenții de dimensiuni mai mici și în bazinul Homorodului, pe lângă cel al Ierului și al Turului.
Adâncimea pânzei freatice pe diferite zone variază, astfel:
pânza freatică din zona inundabilă se află la o adâncime de 1,5-3 metri
pânza freatică din văile depresionare se află la o adâncime de 2,5-3 metri
pânza freatică din formele de micro-depresiuni se află la o adâncime de 0,3-1 metri
pânza freatică din șesul întins este la 3-4 metri adâncime.
Apa din Ardud este, în cea mai mare parte, potabilă, cu un conținut normal de săruri. Astfel, teritoriul orașului dispune de suficiente fântâni pentru aprovizionarea necesarului de apă atât pentru oameni, cât și pentru animale.
3.4. Vegetația, fauna și solurile
Datorită așezării orașului între deal și câmpie, atât vegetația, cât și fauna este diversificată. Aceasta poate fi și datorită pădurii din împrejurime. În trecut a existat un tip de vegetație primară, o veche regiune de silvostepă, din care azi s-au păstrat doar câteva specii representative de păduri de stejar, uneori asociate cu carpen, care s-au păstrat în primul rând la Ardud pe lângă Livada, Micula, Ciuperceni. [NUME_REDACTAT] într-o regiune de lunci și dealuri joase permite dezvoltarea pădurilor de câmpie în asociație cu o vegetație de pajiști halofile și mezofile. Vegetația pădurilor de câmpie este reprezentată de carpen, frasin și ulm. În cadrul acestora găsim Sângerul ([NUME_REDACTAT]), Crușinul ([NUME_REDACTAT]), Păducelul ([NUME_REDACTAT]), Porumbarul ([NUME_REDACTAT]). Pe terenurile joase, unde apa stagnează timp mai îndelungat, se poate întâlni mărul, arțarul, iar pe cele mai înalte apare fugastrul, teiul, alunul și altele.
Vegetația ierboasă se caracterizează prin predominarea asociațiilor de păiușuri cu [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] etc.
În zonele forestiere, solurile predominante sunt luvosolurile albice-stagnice, datorită varietății formelor de relief: versanți cu diferite expoziții și înclinări, culmi variat dezvoltate, terase etc. Exista și eutricambosoluri, prezența acestora fiind legată de culmile înguste, versanții înclinați sau de depozitele argiloiluviale. În zonele cu relief fragmentat au o largă răspândire luposolurile tipice. Există însă și soluri sărace în humus, cu slabă fertilitate, dar acest caz este mai rar. Terenurile agricole cu soluri bogate în humus sunt ocupate mai ales de porumb, floarea-soarelui, grâu, ovăz, in.
Pe lângă vegetație, și fauna este variată și bogată, fiind reprezentată de animale de apă (vidra de apă dulce), rozătoare (șobolan, hârciog, cârtiță). Pe lângă acestea se numără și câteva animale representative, cum ar fi: popândăul, potârnichea, prepelița, iepurele (se mai găsește doar pe terenurile deschise din zonă), cerbul etc. Lupul și căprioara sunt din ce în ce mai rare, probabil din cauza iernilor grele, când aceștia aleg să migreze în apropierea localităților.
Păsările teritoriului sunt reprezentate de pițigoi, mierle, privighetori, berze, cuci și ciocănitoare. Fazanul, pasăre originară din Caucaz, a fost colonizată în diferite părți ale județului, răspândindu-se și în zona Ardudului. Printre acestea mai amintim: șopârla de câmp, ariciul, amfibieni.
3.5. Resursele naturale
Deși sunt puține, reprezintă o deosebită valoare economică. În primul rând, speciile de arbori din pădurea ce înconjoară teritoriul Ardudului pot fi exploatate și valorificate. Această valorificare a lemnului este foarte practicată în Ardud, existând o fabrică de scaune în oraș, care este de fapt o secție a “Combinatului 1 Mai” din [NUME_REDACTAT], care produce diferite sortimente de mobilă. Fabrica “Ardudana” contribuie la producție cu fabricarea scaunelor din diferite tipuri de lemn.
În al doilea rând, animalele sălbatice pot reprezenta o adevărată provocare pentru vânători. Pe fondurile de vânătoare ale orașului se găsesc rațe sălbatice, mistreți, fazani, căprioare, iepuri, care atrag atenția multora care sunt interesați în domeniu.
Resursele de petrol nu sunt încă exploatate, precum nici apele termale nu sunt valorificate.
4. RESURSELE UMANE ALE LOCALITĂȚII
4.1. Evoluția numerică a populației
Totalul populației între anii 1930-2011 a orașului Ardud variază, crescând și descrescând de la an la an (tabelul 2, fig. 3). Astfel, în anul 1930, populația totală era de 7313 de locuitori, care în anul 1977 ajunge la 8393 de locuitori. Această creștere, de 14,8%, s-a datorat dezvoltării industriale locale, comuna Ardud de pe acea vreme fiind centru de influență supracomunală și astfel atrăgând muncitori și din altă parte. Un alt motiv al creșterii populației a fost natalitatea mai ridicată, familiile fiind mai numeroase în comparație cu situația din prezent, având în vedere că includea perioada ceaușistă, când a avut loc decretul din 1966, conform căruia s-au interzis avorturile. Politica pronatalistă a regimului Ceaușescu a constrâns femeile să nu recurgă la avorturi pentru a crește rata natalității din România. Dacă femeile nu se supuneau legii avortului, ajungeau la închisoare sau își pierdeau viața (www.avocatnet.ro). Pe lângă efectul pozitiv, de creștere a natalității, această politică a avut și urmări negative deoarece a dus la creșterea unui număr mare de copii în orfelinate (jurnalul.ro).
Începând cu anul 1977 și până în 1992, numărul populației scade lent (cu 20,5%) din cauza procesului de emigrare a șvabilor (care însă nu a fost atât de intens precum în alte localități), dar mai ales datorită faptului că mulți dintre localnici au ales un alt loc, în afara Ardudului, în care au plecat în scopul căutării locului de muncă.
În anul 1992, numărul populației este de 6668 de locuitori și începând cu această perioadă, se poate observa că apare o ușoară stagnare și o relativă stabilizare sau chiar o scădere până în anul 2011.
Tabel 2. Evoluția numerică a populației în orașul [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. 3 Evoluția numerică a populației a orașului Ardud
4.2. Structurile geodemografice
Structura demografică face referire la caracteristicile unei comunități umane, considerată ca sistem, care se compune dintr-o serie de subsisteme. Aceste caracteristici sunt cantitative, precum: vârsta, sexul, limba, naționalitatea, religia sau activitățile economice, dar și calitative, precum sunt cele sociale sau cultural (Nicoară, 1999).
4.2.1. Structura pe sexe
Potrivit acestei structure, populația se împarte în doua mari categorii: masculină și feminină. Cele două se diferențiază între ele prin factori biologici, social-istorici, economici, politici, culturali.
Conform legii biologice a asigurării raportului de supraviețuire, numărul persoanelor de sex masculin la naștere este mai mare decât ale celor de sex feminin. Însă, acest raport se schimbă, odată cu trecerea timpului, sexul dominant fiind cel feminin deoarece durata medie de viață a femeilor este mai mare. Acest fapt va fi dovedit urmărind datele statistice din anii 1992, 2002 și 2011 (tabelul 3).
Tabel 3. Structura populației pe sexe în anii 1992, 2002 și 2011
Sursa: [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], la recensământul din anul 1992, ponderea populației feminine a fost de 51,4%, mai mare decât ponderea populației masculine, de 48,6%. 10 ani mai târziu, situația a rămas asemănătoare, astfel că ponderea populației feminine a fost de 51,3%, iar a populației masculine de 48,7%. La recensământul din 2011, ponderea populației feminine a fost de 52% și ponderea populației masculine a fost de 48%. Analizând aceste ponderi, se poate observa că trendul se menține aproximativ cu aceleași valori, de 51% pentru populația feminină și 48% pentru populația masculină (fig. 4).
Feminizarea populației a început încă din a doua jumătate a secolului XX, fiind determinată de procesul de migrație a populației apte de muncă, predominant masculină, în urma colectivizării agriculturii în paralel cu începutul industrializării extensive.
Fig. 4 Structura populației pe sexe în anii 1992, 2002 și 2011
4.2.2. Structura pe grupe de vârstă
Potrivit acestei structuri, populația totală a unui teritoriu se împarte pe grupe sau categorii de vârstă (tabelul 4). Principalele grupe de vârstă sunt împărțite astfel:
– grupa tânără, populația cu vârsta cuprinsă între 0-19 ani;
– grupa adultă, populația cu vârsta cuprinsă între 20-59 de ani;
– grupa bătrână, populația cu vârsta de peste 60 de ani.
Conform recensământului din anul 1992, grupa tânără reprezenta 34,1% din populația totală, grupa adultă 47,3%, iar grupa bătrână 18,6%. În anul 2002, grupa tânără reprezenta 28,8%, grupa adultă 53,2%, iar grupa bătrână 18%. În anul 2011 ponderea populației tinere era de 27,3%, a grupei adulte de 54,5% și a grupei bătrâne de 18,2% (fig. 5).
Tabel 4. Structura populației pe grupe de vârstă în anii 1992, 2002 și 2011
Sursa: Prelucrare după [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] aceste valori, se poate observa evidențierea faptului că nu există fenomenul de îmbătrânire demografică, aceasta fiind prezentă în majoritatea orașelor mici, în curs de dezvoltare.
Fig. 5 Structura populației pe grupe de vârstă în anii 1992, 2002 și 2011
4.2.3. Structura socio-ocupațională
Populația activă cuprinde, potrivit metodologiei balanței forței de muncă, toate persoanele care, în anul de referință, au desfășurat o activitate economico-socială aducătoare de venit (Surd, 1999).
Populația activă ocupată într-un domeniu de activitate, se împarte în trei mari sectoare, în funcție de categoria de activitate economică:
– sectorul primar
– sectorul secundar
– sectorul terțiar
În anul 2002, din totalul de 2045 de persoane active din punct de vedere economic, ponderea populației ocupate în sectorul primar este de 33,4%, în sectorul secundar de 42,4%, iar în sectorul terțiar de 24,2% (tabelul 5).
Tabel 5. Structura populației active în anul 2002
Sursa: Prelucrare după [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] aceste valori, se poate observa că majoritatea populației active este ocupată în sectorul secundar, ceea ce cuprinde activitățile industriale și construcțiile (fig. 6). Principala firmă care se ocupă de fabricarea mobilei, printre altele, este S.C. Ardudana S.A., care totodată oferă locuitorilor posibilitatea de a avea un loc de muncă sigur. Ponderea populației active, ocupate în sectorul primar, este de 33,4%, fiind o ocupație satisfăcătoare pentru locuitorii orașului. Astfel, aceștia sunt ocupați mai ales în cultivarea grâului, orzului, porumbului, viței de vie, cartofului, acestea în mare măsură, iar în mică măsură în cultivarea căpșunilor și, printre altele, ale pomilor fructiferi, însă acestea depind de gospodăria familiilor. Pe teritoriul orașului există terenuri de pășuni și fânațe, ceea ce constituie baza creșterii animalelor, mai ales a bovinelor, porcinelor și ovinelor. În ultima categorie a structurii populației active, în sectorul terțiar ponderea este de 24,2%, cuprinzând atât seviciile de transport, diferitele ateliere de reparații (auto, electrocasnice), cât și rețeaua bancară (reprezentată prin prezența băncilor BCR, BNR și CEC Bank) sau învățământul reprezentat prin grădinițe cu program normal și prelungit, creșă și școală primară, generală, liceală și postliceală (seral).
Fig 6. Structura populației active în anul 2002
4.2.4. Structura etnică
De-a lungul timpului, pe teritoriul orașului Ardud au trăit mai multe populații din punct de vedere etnic. Astfel, s-a creat un amestec de locuitori, dominând etnia română, urmând cea maghiară, germană (șvabi) și rromă (tabelul 6).
Tabel 6. Structura populației pe etnii în orașul [NUME_REDACTAT]: Prelucrare după [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] datele din tabelul anterior, se poate observa faptul că în anul 1930 ponderea populației de etnie română era de 58,6%, după care a crescut la 66,6% în anul 1992 și până în 2011 a scăzut iar la 54,6%. Numărul maghiarilor și a rromilor a fost atât în creștere, cât și în scădere potrivit recensămintelor dintre anii 1930 și 2011. Numărul germanilor, mai exact a șvabilor, a fost în continuă descreștere, în general, de la 22,5% în anul 1930 la 4,8% în 2011 datorită migrației lor sau datorită faptului că unii dintre cei care au rămas, s-au declarat ca fiind de altă etnie.
Populațiile care fac parte din alte naționalități (etnii) sunt: ucraineni, ruși, evrei, slovaci și prezintă ponderi nesemnificative, cu excepția anilor 1930 și 2011. Astfel, în anul 1930 acesta avea o pondere de 2,4%, iar în 2011 o pondere de 7,3%, însă de data acceasta cuprindea și populația nedeclarată la recensăminte (fig. 7).
Fig 7. Structura populației pe etnii în orașul Ardud
4.3. Așezările componente
În principiu, toate așezările componente ale orașului Ardud: Ardud-Vii, [NUME_REDACTAT], Gerăușa, Mădăras și Sărătura (fig. 8), au vetre cu fizionomie expresivă, dată de structura adunată, forma liniară și textura rectangulară, cu dotări diversificate, gospodării sistematizate, cu un număr mai mult sau mai puțin mare case cu mai multe nivele.
Legat de numărul de locuitori, acestea diferă, precum și localizarea lor față de orașul Ardud. Astfel: – satul Ardud-Vii, conform recensământului din 2011, are o populație de 58 de locuitori, fiind situat în estul teritoriului, lângă orașul Ardud.
– satul Mădăras are o populație de 1038 de locuitori și este situat în nordul teritoriului, lângă orașul Ardud.
– satul [NUME_REDACTAT] are o populație de 520 de locuitori, fiind situat în vestul teritoriului, la 6 km distanță de Ardud.
– satul Gerăușa are o populație de 421 de locuitori, fiind situat în sudul teritoriului, la 4 km de Ardud.
– satul Sărătura, cu o populație de 43 de locuitori este situat în sud-vestul teritoriului, la 3 km distanță de Ardud.
5. REPERE ALE DEZVOLTĂRII ECONOMICE ȘI
TERITORIALE ALE ORAȘULUI ARDUD
5.1. Premisele declarării ca oraș a comunei [NUME_REDACTAT] Ardud a fost atestată documentar în anul 1215 în Registrele de la Oradea, ca fiind o așezare permanentă cu nivel de organizare ridicat, favorabil locuirii, iar în anul 1264, datorită dezvoltării economice pozitive, localitatea a devenit district, aparținând [NUME_REDACTAT].
A avut loc o schimbare semnificativă, astfel că în anul 1364, localitatea Ardud a fost ridicată la rangul de oraș de câmpie. În această perioadă, Ardudul a aparținut de ramura domeniului Beltiug, având ca personaje importante pe familia Dragfienilor. Aceștia au contribuit foarte mult la dezvoltarea localității Ardud, contribuind, printre altele, la construirea cetății Ardud, a actualei biserici romano-catolice din Ardud și a bisericii din Beltiug.
În anul 1555, localitatea a avut statut de Domeniu feudal, fiind un important centru agricol, meșteșugăresc și comercial.
În secolele XVIII-XIX, localitatea Ardud a fost considerată centru de plasă (rang asemănător orașului), având judecătorie, notariat și alte centru importante ce deserveau zona Codrului.
Având în vedere o dezvoltare accentuată, se consideră că Ardudul a fost o așezare rurală mare, care beneficia de un potențial de comunicație ridicat, dotări de nivel superior, în număr sporit, în comparație cu alte unități administrative de același rang (Păcurar, 1998).
În perioada 2002-2004, s-a inițiat la nivel de Guvern o repoziționare a localităților, având în vedere că acea perioadă era și cea în care s-a hotărât aderarea României la [NUME_REDACTAT]. Astfel, [NUME_REDACTAT] a adoptat o hotărâre prin care s-a stabilit un Referendum și s-a promovat, la nivel de țară, ridicarea rangului de la comună la oraș, luându-se în considerare, în primul rând, că era nevoie de mai multă populație aparținătoare mediului urban, iar în al doilea rând, acesta a fost „pregătit” din punct de vedere economic, demografic, cultural pentru a deveni oraș. Așadar, 2004 a fost anul declarării ca oraș a Ardudului. „În prezent, ar fi dificilă o astfel de ridicare a rangului de la nivel de sat, comună sau oraș deoarece nu s-ar accepta o hotărâre la nivel de Guvern” – a afirmat primarul orașului, [NUME_REDACTAT] (întrevedere cu primarul orașului Ardud).
Este important de amintit faptul că, la nivelul județului [NUME_REDACTAT], pe lângă Ardud, și comuna Livada a fost declarată oraș, orașul Carei a fost ridicat la nivel de municipiu și s-a înființat comuna Agriș.
5.2. Premisele activității economice
Una din activitățile principale ale orașului Ardud o reprezintă agricultura. Ardudul, cu satele aparținătoare, deține teren fertil, ce poate asigura produse agricole competitive, care pot fi valorificate corespunzător. Economia agricolă prezintă un potențial de dezvoltare, datorită atât cultivării plantelor, cât și a creșteri animalelor.
Printre culturile cerealiere, se remarcă cultura grâului, care se practică îndeosebi pe solurile brune luvice de pe bordura [NUME_REDACTAT] Înalte a Tășnadului și Ardudului, pe terenurile cu un grad relativ ridicat de insolație. Astfel, în Ardud, grâul ocupă o pondere de 60,1% din totalul terenurilor cultivate, producția fiind de peste 5000 t/an (Kovács, 2005). De asemenea, există producții mari de porumb, de aproximativ 5000t/an. Printre altele, cele mai mari suprafețe din zonele în care se cultivă orzul, se numără și orașul Ardud, cu 563 ha.
Dintre cereale, cultura de secară este mai puțin răspândită în zona Ardudului, datorită climatului mai răcoros și umed și totdată a luvisolurilor. Astfel, în cadrul societăților cu capital de stat (SC. [NUME_REDACTAT]), suprafețele cultivate totalizau doar 18 ha. Ovăzul deține o pondere de 5% din terenul arabil.
Printre plantele tehnice amintim: soia, cânepa, inul (cultivat pe suprafețe de 530 ha), floarea-soarelui (cu producții de peste 1000t/an, cultivate pe suprafețe de 117ha).
Pe lângă acestea, într-o măsură mai mică se cultivă sorg, sfeclă de zahăr, cartofi, diverse legume și altele.
O altă categorie este reprezentată de pomii fructiferi din [NUME_REDACTAT], în special în arealul Homoroade-[NUME_REDACTAT] Mare, unde ponderile livezilor sunt de 12-15%. Speciile dominante sunt mărul, părul și prunul, acestea într-o măsură mare, iar printre altele se numără cireșul, vișinul, nucul etc la nivel de gospodărie.
Viticultura prezintă ponderi ridicate (de 3-7,6%) în arealul Socond-Ardud-Beltiug, pe lângă altele, viile fiind cunoscute încă din antichitate ca fiind printre ocupațiile de bază ale locuitorilor. O altă concentrare a viței de vie se găsește pe aliniamentul [NUME_REDACTAT] Mare-Ardud-Beltiug-Socond (de cca 1000 ha), fiind fâșia de contact dintre deal și câmpia înaltă, subcolinară (Păcurar, 1998).
În momentul de față, activitatea agricolă reprezintă ponderea cea mai mare a economiei orașukui, fiind practicată mai ales în cadrul gospodăriilor individuale.
Legat de creșterea animalelor, se remarcă creșterea de ovine, bovine și caprine.
O altă activitate o reprezintă silvicultura, în cadrul căreia sunt remarcate suprafețele ocupate cu păduri. Calitatea materialului lemnos face posibilă o dezvoltare a exploatațiilor silvice și valorificarea acestora în cadrul fabricilor.
Activitatea economică reprezentativă pentru orașul Ardud este astfel agricultura, care concurează cu sectorul secundar, reprezentat de comerț. Mai puțin reprezentative sunt activitățile industriale. Este important de amintit faptul că activitatea comercială a evoluat mai mult datorită dezvoltării infrastructurii, iar industria este reprezentată de trei firme mai importante: SC.Ardudana SA. (fig. 9), care se ocupă de fabricarea materialelor din lemn (mai ales scaune, mese, mobilier), SC. [NUME_REDACTAT] SRL. (fig. 10), având ca activitate fabricarea echipamentelor metalice și SC. Roteca SRL. care se ocupă de fabricarea ansamblelor și subansamblelor pentru tractoare forestiere.
Fig. 9 SC. Ardudana SA. [NUME_REDACTAT]: Autorul
5.3. Dezvoltarea teritorială și zonele funcționale
Intravilanul existent (orașul Ardud și satele aparținătoare) a înregstrat o evoluție în ceea ce privește întinderea teritoriului și amplasarea suprafețelor zonelor funcționale (tabelul 7).
Teritoriul intravilan, raportat la suprafață, este împărțit astfel:
Tabel 7. Bilanțul teritorial al suprafețelor în intravilanul existent
Sursa: Prelucrare după PUG [NUME_REDACTAT] întregi ale prescurtărilor din tabel sunt următoarele:
T=Total
M= [NUME_REDACTAT]=Gerăușa
B.N.=[NUME_REDACTAT]
Ar.Vii=[NUME_REDACTAT] sens larg, vom aborda doar chestiunile referitoare la orașul Ardud, restul satelor aparținătoare sunt menționate pentru comparație.
Astfel, în cadrul intravilanului orașului Ardud, ponderea cea mai mare, de 18,5%, o reprezintă zona de locuințe și funcțiuni complementare, ceea ce pare a fi specific satelor românești. Cu toate că orașul se încadrează în categoria orașelor mici, dezvoltarea lui este în creștere continuă, existența unor spații verzi, locuri de joacă pentru copii oferă posibilitatea de a avea funcții de recreere sau chiar de producție (dacă se ia în calcul gospodăria specific rurală, cu grădini și terenuri care necesită munca pe câmp), ceea ce redă imaginea unui oraș în care sunt observabile schimbările pozitive.
Datorită faptului că distanțele de parcurs de la un punct la altul sunt mari, se mărește costul lucrărilor edilitare și modernizarea căilor de acces (zona de dotări este dezvoltată în centrul orașului, fiind mai complexă comparativ cu cea ale satelor aparținătoare).
În cadrul intravilanului regăsim fondul construit, starea căruia este, în general, bună, majoritatea locuințelor fiind construite din materiale durabile (excepție făcând cele construite din pământ bătut). Zona de unități industriale și depozitare cuprinde unități mici, risipite în interiorul intravilanului. O zonă mai compactă este amplasată în centrul orașului, unde se pot amplasa funcțiuni productive și de depozitare și servicii cu caracter industrial (fabrica de scaune și fabrica de ansamble pentru tractoare forestiere).
Zona de spații verzi și agrement este o zonă lipsită de construcții, fiind interzisă amplasarea acestora în zona respectivă. Se perminte doar amplasarea acelor construcții care adăpostesc funcțiuni specifice de sport și agrement, într-un procent de ocupare a terenului care să nu depășească 15% din suprafața zonei verzi.
Legat de modul de organizare a gospodăriilor, acestea sunt “aranjate” foarte asemănător: locuința lângă drumul public, urmată de locul de adăpost al animalelor și nu în ultimul rând, terenul agricol (grădina). Acestea reprezintă indici inferiori de ocupare a terenului, dar care crează o ambianță de locuire superioară gospodăriilor.
Capacitatea dotărilor satisfac necesitățile orașului, repartiția lor în teritoriu fiind corespunzătoare. Așadar, obiectivele de interes public sunt clasificate astfel:
– dotări administrative (sediul consiliului local, sediul poliției, unitatea poștală (fig. 11), etc)
– dotări de învățământ (școli, grădinițe, teren de sport)
– sănătate (dispensar, farmacie (fig. 12), centre medicale)
– cultură (bibliotecă, cămin cultural fig. 13)
– comerț (piață, magazine)
– dotări turistice, agrement (cetate, parcuri, biserici vechi)
– prestări servicii (moară)
– dotări de cult (biserici)
– gospodărie comunală (cimitire)
Intravilanul existent a fost extins cu: zonele construite, care erau în afara acestuia, cu zonele unde există solicitări de construcții de locuințe, cu zona viilor în vederea dezvoltării unei zone de agrement și interes regional, cu zonele unde sunt solicitări din partea persoanelor fizice pentru dezvoltarea unor activități industriale și alte zone care nu făceau parte din intravilan.
Astfel, suprafața de teren extinsă în intravilan este de 444,5 ha, iar suprafața de teren ce urmează a fi introdusă în intravilan însumează 127,2 ha.
Fig. 11 Unitatea poștală a orașului [NUME_REDACTAT]. 12 [NUME_REDACTAT] Net în orașul [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT]: Autorul
5.4. Infrastructura și echiparea tehnico-edilitară
a) Rețeaua rutieră
Rețeaua stradală este alcătuită din străzi cu trasee curbe sau sinuoase, urmând în general topografia terenului. Profilul transversal al străzilor diferă de categoria străzii, astfel că cele principale sunt alcătuite din două benzi pentru autovehicule, cu sau fără trotuare pentru circulația pietonilor, în schimb există zone în care lățimea drumului este sub limita necesară.
Drumul principal care traversează teritoriul orașului este drumul național DN 19A sau E81. Acesta traversează orașul Ardud pe o lungime de circa 4,82 km, suprapunându-se cu strada principală a localității.
Legătura carosabilă între orașul Ardud și satele aparținătoare se face prin intermediul drumului județean DJ 194D spre [NUME_REDACTAT], pe o lungime de 6 km, drumului județean DJ 194D spre Gerăușa pe o lungime de 4,23 km, drumului judeșean DJ 195 spre [NUME_REDACTAT], făcând legătura între cele două localități, drumului județean 108L, ce trece prin Mădăras pe o lungime de 3,07 km, drumului comunal DC 29 care face legătura între Gerăușa și Sărătura și nu în ultimul rând prin intermediul drumului comunal DC 55 care face legătura între [NUME_REDACTAT] și Ghirișa, având o lungime de 3,9 km.
Străzile orașului Ardud sunt reabilitate sau modernizate în proporție de 90%, iar restul străzilor se află într-o stare necorespunzătoare. Astfel, starea părții carosabile pentru desfășurarea circulației este acceptabilă și practicabilă în orice condiții de timp.
Totalitatea rețelei de străzi principale are o lungime de 64 km, din care 26,3 km sunt asfaltate.
În celelalte sate ale orașului Ardud, în afara drumurilor județene și comunale, există străzi și ulițe cu o structură rutieră pe partea carosabilă superficial amenajată, cu material granular din amestec de balast și piatră spartă, de unde rezultă condiții de circulație satisfăcătoare în zonele respective.
b) Rețeaua feroviară
Teritoriul orașului Ardud a fost traversat de două linii de cale ferată, care azi nu mai funcționează. Una dintre liniia fost cea de la [NUME_REDACTAT] la Ardud, cu o lungime de 29 km, având stațiile: [NUME_REDACTAT]-Amați-Cionchești-[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]-Ardud. Cealaltă linie a fost cea de la Ghilvaci, prin Ardud, Ardusat, la [NUME_REDACTAT], cu o lungime de 81 km, având stațiile: Ghilvaci-[NUME_REDACTAT]-Ardud-Sărătura-Gorun-Homorodul de Sus-Chilia-[NUME_REDACTAT]-Crucișor-Borlești-Ardusat-Coltirea-[NUME_REDACTAT]-[NUME_REDACTAT]-[NUME_REDACTAT].
În prezent, zona de cale ferată pe întreg teritoriul administrativ este demontată. Zonele situate în intravilanul localităților sunt folosite pe anumite porțiuni de drum cu acces auto și pietonal.
c) Circulația aeriană
Aeroport de călători cu statut internațional există în municipiul [NUME_REDACTAT], ale cărui piste betonate se continuă pe teritoriul administrativ al orașului Ardud (în nord).
d) Alimentarea cu apă
În prezent, doar orașul Ardud și satul Mădăras dispun de un sistem centralizat de alimentare cu apă, restul satelor aparținătoare dispunând doar de puțuri săpate în incinta proprietăților și, local, de captări de coastă.
[NUME_REDACTAT] dispune de foraje de adâncime, rezervor de apă și o stație de pompare și de rețele de apă.
Datorită dezvoltării orașului, pentru alimentarea cu apă a tuturor imobilelor, s-a impus extinderea rețelelor de apă existente pe o lungime de 1,6 km.
e) Canalizarea menajeră și pluvială
[NUME_REDACTAT] dispune de o rețea de canalizare, având o lungime de 2,5 km în zona centrală și de o stație de epurare aferentă rețelei de canalizare. Restul satelor aparținătoare nu dispun, în prezent, de instalații de canalizare, fiind impusă realizarea acestor rețele.
f) Alimentarea cu energie electrică
Atât orașul Ardud, cât și satele aparținătoare sunt alimentate cu energie electrică din sistemul național, executată pe stâlpi din beton. Distribuția energiei electrice se realizează pe tensiune de 380/220 V, prin posturi de transformare. În ciuda faptului că există gospodării izolate (într-un număr redus) unde distribuția de curent electric nu a fost extinsă, este asigurată posibilitatea accesului la aceste gospodării.
g) [NUME_REDACTAT] afară de cablurile vechi pentru telefonia fixă existebtă, pe teritoriul orașului Ardud s-a montat magistrala de cabluri cu fibră optică. Traseul acestei magistrale trece prin intravilanul Ardudului, Mădărasului și [NUME_REDACTAT]. Pe lângă acestea, oficiul de poștă și telecomunicații asigură servicii de poștă și mesagerii pentru toată populația din zona Ardudului.
h) Alimentarea cu energie termică
Se face cu combustibil solid (lemn) și gaz lichid sub presiune, în rezervoare de diferite capacități. Încălzirea încăperilor se face cu sobe de teracotă, fontă și tablă (puține cazuri rămase) și cu corpuri statice care se alimentează cu apă caldă de la centrale termice proprii (acestea fiind alimentate cu combustibil solid, lichid sau gazos).
i) Rețele de alimentare cu gaze naturale
Lungimea totală existentă a conductelor de distribuție a gazelor naturale este de 22,9 km. În cadrul proiectului “Înființare distribuție gaze în orașul Ardud și satele aparținătoare” (finalizat deja) s-a propus realizarea unei stații de reglare a presiunii și odorizare la ieșirea din Ardud spre Mădăras ([NUME_REDACTAT]).
j) Gospodăria comunală
În condițiile actuale de creștere a nivelului de poluare, datorită activităților antropice, noțiunea de ecologizare a localităților presupune acțiuni complexe de asigurare a calitățiia aerului, apei, solului și vegetației, dar un rol important revine și unor servicii publice, descrise anterior: alimentarea cu apă, canalizarea etc., prin care se crează un ambient curat care nu afectează sănătatea și activitățile cotidiene.
Deșeurile de orice fel, rezultate din anumite activități umane pot constitui o problemă de o deosebită actualitate datorită atât creșterii continue a cantității acestora, cât și a cantităților de materii prime și materiale refolosibile. Eliminare acestor deșeuri urbane poate genera probleme de mediu prin: – depozitarea și incinerarea deșeurilor colectate
– deșeuri necolectate sau depozitate necontrolat.
Colectarea și depozitarea deșeurilor în orașul Ardud este asigurată de SC.FLORISAL.SA. Colectarea se realizează printr-un sistem centralizat de colectare a gunoiului de pe toată raza orașului o dată la două săptămâni, apoi depozitarea se realizează la rampa de gunoi din localitatea Doba (aflată în partea nord-vestică a Ardudului, la o distanță la 18 km față de acesta).
Pe lângă deșeurile menajere, există și deșeuri de producție, care reprezintă totalitatea deșeurilor generate de activitățile industriale, fiind împârțite în deșeuri nepericuloase, reciclabile și periculoase.
Deșeurile nepericuloase sunt asimilate cu cele menajere, colectarea și valorificarea celor reciclabile este efectuată într-un mod organizat, desfășurându-se prin unități specializate autorizate. Deșeurile periculoase sunt diverse, unitățile specializate în neutralizarea lor fiind puține la nivel național. Având în vedere acest motiv, aceste deșeuri sunt depozitate temporar (controlat) în unitățile generatoare, până se găsesc soluții optime pentru eliminarea și neutralizarea lor, însă, până atunci, acesta poate crește riscul afectării factorilor de mediu din zona platformelor industriale respective.
Există unele aspecte privind colectarea și depozitarea deșeurilor care generează un impact negativ asupra mediului înconjurător, acestea fiind următoarele:
– depozitarea intermediară a deșeurilor precolectate în containere colective în spații necorespunzător amenajate sau în pubele individuale pentru fiecare gospodărie
– depozitarea întâmplătoare pe sol a deșeurilor, pe terenuri neutilizate, abandonate
– evacuarea deșeurilor în cursurile de apă sau în canale de desecare, în bălțile sau lacurile de pe teritoriul orașului
– arderea necontrolată a deșeurilor.
Astfel, cantitatea de deșeuri estimată este de 150 kg/loc/an, iar greutatea medie a acestora este de 400 kg/m³.
5.5. [NUME_REDACTAT] nivelul întregii zone există disfuncționalități de natură diferită. Deși zonele funcționale sunt bine conturate, totuși incompatibilități, cum ar fi:
circulația, având în vedere existența străzilor fără asfalt, drumuri de acces și rețea stradală nemodernizată
fondul construit și utilizarea terenurilor se referă la degradarea dotărilor, la restituirea terenurilor rămase în extravilan și la depersonalizarea fondului construit datorită lipsei disciplinei în construcții
spațiile plantate, agrementul, sănătatea.Se pune problema pentru insuficiența, în mare parte, a amenajărilor sportive, lipsa locurilor de joacă pentru copii, insuficiența punctelor sanitare și lipsa spațiilor verzi și parcurilor în unele localități aparținătoare orașului Ardud.
alte disfuncționalități: structura necorespunzătoare a locurilor de muncă față de nevoile populației, declinul economic, lipsa oportunităților pentru relansarea economică.
O disfuncționalitate mai majoră, discutată în sens larg, ar fi poluarea, care poate reprezenta un pericol atât pentru populație, cât și pentru vegetație și animale. Sursele de poluare pentru diferite medii sunt următoarele:
pentru ape: – ape uzate
– ape pluviale impurificate cu îngrăsăminte și substanțe fitosanitare din agricultură sau cu dejecții animaliere
Aceste ape impurificate pot conține nitrați, fosfați, amoniu etc., ceea ce poate conduce la faptul că sursele devin improprii pentru alimentarea cu apă a populației, având în vedere că fântânile sunt sursa principală apă potabilă al orașului. Pentru a preveni îmbolnăvirea populației, specialiștii recomandă interzicerea consumului de apă nepotabilă în primul rând și găsirea de alte surse de apă potabilă în zone afectate în al doilea rând.
pentru sol: – gospodărirea nejudicioasă a deșeurilor zootehnice
– folosirea excesivă a îngrășămintelor chimice și a substanțelor fitosanitare
O sursă posibilă de poluare a solului prin acestea o poate constitui poluarea cu nitrați, rezultată în urma fertilizării excesive cu azot a legumelor.
– deșeurile menajere depozitate în locuri necorespunzătoare în cadrul localităților aparținătoare, fără respectarea normelor igienico-sanitare și de protecție a mediului înconjurător.
– deșeurile rezultate de la pălincii, care sunt uneori împrăștiate pe terenurile agricole ale unor proprietari.
-pentru aer: – încălzitul cu lemne al locuințelor pe timp de iarnă, astfel atmosfera se încarcă cu substanțe nocive (CO, hidrocarburi)
– traficul auto poate fi o sursă de poluare a aerului din cauza folosirii combustibililor cu conținut mare de plumb, a lipsei filtrelor de catalizatori și altele. Această sursă de poluare reprezintă un pericol major în orașul Ardud.
– groapa de gunoi, care poate conține deșeuri depozitate în zone neamenajate din care, în timp, ca urmare a descompunerii naturale a elementelor componente, se formează substanțe poluante (hidrogen sulfurat, amoniac, metan etc.) ceea ce poate conduce la apariția mirosurilor dezagreabile.
– dejecții animaliere, mai ales de la vaci, cai, porci, oi și găini
– praful stradal poluează orașul datorită stării necorespuncătoare a drumurilor, însă acesta nu cauzează probleme majore de poluare a aerului.
poluare fonică. Cele mai afectate zone de poluare fonică, generate de traficul rutier din oraș, sunt strada Ștefan cel Mare și [NUME_REDACTAT]. Pe lângă acestea, acest tip de poluare apare în zona unităților industriale, precum și în preajma spațiilor comerciale, localurilor.
poluare electromagnetică, care poate fi de la liniile electrice de înaltă tensiune, stațiile electrice de transformare și antenele GSM.
5.6. Propuneri și perspective de dezvoltare
Dezvoltarea durabilă urbană presupune o abordare integrată a problemelor economice, sociale și de mediu din arealele urbane ale orașului și constă în sprijinirea simultană a activităților de renovare fizică a mediului urban cu cele de reabilitare a infrastructurii de bază, cu acțiuni pentru dezvoltarea economică, creșterea competitivității și ocupării, integrarea grupurilor etnice în condițiile protejării mediului (Memoriu PUG Ardud, 2013).
În decursul anilor trecuți, au existat o serie de proiecte, derularea cărora a contribuit la evoluția și dezvoltarea orașului. În cadrul proiectelor s-a pus mai mult accent pe infrastructură și pe ideea de reabilitare a unor obiective. Câteva dintre proiectele finalizate deja, sunt:
– “Reabilitare drum comunal DC 30 Ardud – Ardud-Vii”
– “Asfaltarea străzilor Magnoliei, Lăutarilor, Mălinului, Trestiei”
Aceste drumuri au fost într-o stare necorespunzătoare, fiind alcătuite doar din pietre, nefiind asfaltate sau amenajate pentru a se putea efectua circulația corespunzătoare.
– “Extindere rețele de canalizare în Ardud”
– “Extindere rețele de alimentre cu apă în Ardud”
– “Înființarea distribuției de gaze în Ardud și Mădăras”
Ideea acestor proiecte, pe lângă altele, a fost ridicarea nivelului orașului pentru ca acesta să corespundă cu restul orașelor de rang asemănător, răspunzând astfel standardelor (așteptărilor) orașului și nu în ultimul rând, localnicilor. Aceste proiecte vizează mai ales probleme legate de infrastructură, dar există câteva care se bazează pe estetică, pe amenajarea, modernizarea sau reabilitarea obiectivelor publice, fiind proiecte de natură economico-socială. Printre acestea, se enumeră:
– “Amenajare spații verzi (loc de joacă pentru copii)”
– “ [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]”
– “[NUME_REDACTAT] Integretto”
– “[NUME_REDACTAT]”
– “[NUME_REDACTAT] Romano-Catolice”
– “Amenajare spații verzi (parcul [NUME_REDACTAT])”
Acestea sunt doar câteva din multitudinea de proiecte finalizate, pe lângă cele care sunt în pregătire încă și care vor fi prezentate în sens larg mai departe în lucrare. Înainte de toate, se vor prezenta mai pe larg, prin imagini comparative, proiectele amintite mai sus.
Fig 14. Dispensarul “Medica” din [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT] din fig. 14 reflectă un centru medical, dar care, în urmă cu aproximativ 5 ani a reprezentat primăria orașului. În prezent, aceasta, alături de consiliul local este localizată în locul unei creșe existente în trecut (fig 15):
Lângă aceasta, regăsim amenajat un loc de joacă pentru copii (fig. 16).
[NUME_REDACTAT] s-a realizat într-un timp mai îndelungat, timp de 3 ani, însă rezultatele sunt satisfăcătoare, putâdu-se realiza în viitor activități turistice în cadrul acesteia. În imaginile următoare (fig. 17, 18, 19, 20, 21 și 22) vor fi reprezentate în primul rând ruinele cetății dinainte de reabilitare, lucrările de reabilitare și rezultatele finale.
Fig 17. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] 18. Lucrările de reabilitare a [NUME_REDACTAT]
Sursa: http://www.transilvania-magica.ro/location/ruinele-cetatii-ardud
Fig 19. [NUME_REDACTAT] Fig 20. [NUME_REDACTAT]
Sursa: http://www.castelekarolyi.ro/ Sursa: [NUME_REDACTAT] 21. [NUME_REDACTAT] Fig 22. [NUME_REDACTAT] după reabilitare
Sursa: [NUME_REDACTAT]: http://www.skycam.ro/cetatea-ardud/
[NUME_REDACTAT] este reprezentativă pentru oraș deoarece reprezintă un punct cultural, istoric și turistic, având program de vizitare zilnic. Istoria cetății este legată de o veche legendă, care amintește despre [NUME_REDACTAT] al II-lea, dar și de căsătoria unui poet maghiar important, Petőfi Sándor. Efectuarea consolidării, restaurării și refuncționării turnurilor au fost realizate în cadrul programului “[NUME_REDACTAT] Medievale din Transilvania de Nord”. Totodată, în zilele noastre se desfășoară festivale medievale, în cadrul cărora au loc concerte de muzică medievală, expoziție de arme și spectacole care atrag mulți dintre locuitorii orașului și nu numai.
Un alt obiectiv important al orașului Ardud este biserica romano-catolică. Aceasta a fost construită în anul 1482, fiin închinată [NUME_REDACTAT]. În anul 1545 este ocupată de luterani, în 1723 este folosită în comun de către maghiarii calvini și șvabii colonizați în zonă, în 1730 este aflată în folosință de către reformați, iar din 1763 se află în posesia catolicilor. Fiind o biserică veche, a trecut printr-o serie de modificări, ultima a avut loc în anul 2012.
În cadrul proiectului “Construcția grădiniței Integretto” în cooperare cu [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], s-a înființat o astfel de instituție, în care copii, mai ales de etnie rromă, primesc o educație de pregătire pentru școală și, în afară de aceasta, în cadrul grădiniței, există săli de joacă, în care copii își petrec timpul liber și săli de lectură, în care cei care au ieșit de la școală, au posibilitatea de a-și face temele pentru ziua următoare, în timp ce părinții lor sunt ocupați.
Fig 25. [NUME_REDACTAT]
Sursa: [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Ardud (fig. 28) a presupus renovarea clădirilor (schimbarea geamurilor, ușilor și echipamentelor de interior și vopsit) și îmbunătățirea sistemului de încălzire.
[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (fig. 26) a avut ca principal obiectiv monumentul lui [NUME_REDACTAT] (fig. 27), care a fost inaugurată în data de 15 ianuarie 2014 cu ocazia “[NUME_REDACTAT] Naționale”, comemorându-l pe marele poet național.
Fig 26. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] 27. Monumentul lui [NUME_REDACTAT]
Sursa: [NUME_REDACTAT]:[NUME_REDACTAT] 28. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT] consecință, acestea au fost doar câteva din proiectele finalizate în ceea ce privește dezvoltarea orașului Ardud și în afară de acestea, există proiecte care sunt în pregătire, în așteptare de alocare bugetară sau în propunere de întocmire. Cele din urmă prezintă astfel propuneri de natură diferită: propuneri în completarea rețelei de dotări, propuneri în privința organizării circulației rutiere și propuneri în vederea amenajării sau dotării unor obiective.
Astfel, orașul Ardud, împreună cu satele aparținătoare, prezintă posibilități de dezvoltare în viitor. Pe baza potențialului uman, economic și natural, a activităților tradiționale și a bazei materiale existente, se poate afirma că evoluția orașului se va desfășura astfel: va avea o componente industrială și de servicii, cu caracter industrial și agricol, pe lângă funcțiile pe care le are deja. Pe de altă parte, dacă emigranții se vor întoarce și vor dispune de venituri și informații, va avea loc o urbanizare mai accentuată (care va fi evidențiată totodată și prin caracteristicile fondului construit).
Pentru o eventuală dezvoltare a turismului de week-end, se propune introducerea în intravilan a unor construcții, având în vedere că există posibilitatea aceasta într-o zonă din apropierea satului [NUME_REDACTAT] Mare (estul Ardudului), care beneficiază de peisaje deosebite.
Pe lângă cele existente, se propune și completarea rețelei de dotări cu următoarele obiective de interes general:
– construirea unei baze sportive multifuncționale
– construirea unor bazine de înot moderne
– construcția de locuințe ANL pentru tineri
– înființarea unui Centru de Zi și a unei cantine sociale
– amenajarea [NUME_REDACTAT]
– dezvoltarea serviciilor medicale
– amenajarea unui centru de informare turistică
– construirea unei grădinițe cu trei grupe
– dotarea [NUME_REDACTAT] din Ardud
– reabilitarea Centrului adnimistrativ din orașul [NUME_REDACTAT] ceea ce privește satele aparținătoare, se propun următoarele:
– modernizarea iluminatului public în Mădăras, [NUME_REDACTAT], Sărătura, Gerăușa
– reabilitarea, modernizarea și dotarea așezământului cultural din [NUME_REDACTAT]
– reabilitarea, modernizarea și dotarea căminului cultural din [NUME_REDACTAT] propuneri în vederea organizării circulației rutiere, astfel că, pe lângă configurația actuală este nevoie de:
– asigurarea spațiilor de parcare, mai ales în zona centrală, datorită creșterii indicelui de motorizare
– realizarea unei șosele de centură ocolitoare a orașului Ardud, pe care va fi mai simplă preluarea mărfurilor de tranzit
– modernizarea unei străzi din apropierea centrului, cu lățimea actuală de 7 m.
Prin soluțiile de modernizare a străzilor și ulițelor, nu se vor afecta terenurile aflate dincolo de limitele de proprietate, astfel că traseele propuse pentru amenajare, vor urmări riguros traseele existente.
Categoriile principale de lucrări necesare îmbunătățirii condițiilor de circulație din punct de vedere funcțional și a protecției environmentale sunt: în primul rând amenajarea platformei drumului și soluționarea sistemului de colectare și evacuare a apelor pluviale din zona drumului. După terminarea acestora, va crește siguranța circulației, confortul în trafic, se vor îmbunătăți condițiile de circulație, se va diminua considerabil poluarea mediului și nu în ultimul rând, se vor diminua efectele negative asupra zonelor învecinate.
În vederea organizării străzilor secundare (cu o singură bandă de circulație), în [NUME_REDACTAT] General se propune lărgirea părții carosabile până la 4 metri lățime, cu acostamentul de 0,5 metri. La proiectarea străzilor, ulițelor se va ține seama de prevederile din PUG, iar la dimensionarea structurii rutiere se va ține seama de intensitatea și compoziția traficului de perspectivă, în conformitate cu reglementările în vigoare.
Legat de organizarea circulației feroviare, se va lua în vedere faptul că acest tip de circulație de pe teritoriul administrativ al orașului Ardud a fost suspendată și predată CFR-ului. Astfel, se va lua în considerare reglementarea situației juridice a terenului deținut de către CFR, prin trecerea acestuia în administrarea [NUME_REDACTAT] Ardud și amenajarea zonelor situate în intravilan ca și drumuri de circulație auto și pietonal.
În legătură cu organizarea circulației aeriene, PUG-ul prevede modernizarea aeroportului din [NUME_REDACTAT] și stabilirea zonelor de protecție și a amenajărilor necesare reducerii poluării fonice.
Pe lângă acestea, se prevede amenajarea unor piste pentru bicicliști, existând posibilitatea necesară pentru realizarea acestora.
5.7. Analiza S.W.O.T.
CONCLUZII
Așezare veche, orașul Ardud este situat la 20 km sud de municipiul [NUME_REDACTAT], fiind atestat documentar din anul 1215, având însă locuitori începând de la cele mai vechi timpuri (neolitic).
Având în vedere că are un relief format din zone de câmpie, îmbinate cu zone de dealuri, temperaturile medii anule sunt de aproximativ 10-11˚C în zona de câmpie și de 7-8˚C în zona deluroasă, iar precipitațiile însumează 655 mm anual. Rețeaua hidrografică nu este foarte bogată, având doar câteva pâraie și văi care curg pe teritoriul administrativ al orașului, fiind colectate apoi de canalul Homorod. Vegetația și fauna sunt specifice zonelor de câmpie, având în vedere că toată regiunea se află în [NUME_REDACTAT], mai exact în [NUME_REDACTAT] a Someșului.
Din punct de vedere demografic, în decursul anilor se poate observa o descreștere, deoarece multe persoane au emigrat, mai ales în străinătate, printre emigranți, majoritatea fiind șvabii colonizați în cadrul județului [NUME_REDACTAT] în secolul XVIII. Așadar, populația totală, conform datelor de la recensământul din anul 2011, a fost de 6231 locuitori.
Din punct de vedere economic, sectorul secundar este cel dominant, care deține pondere mai mare decât restul sectoarelor. Acesta include industria și construcțiile, locuitorii majoritari lucrând în câteva din firmelele importante: SC.Ardudana.SA (fabrică de scaune), SC.Roteca.SRL (fabricarea ansamblelor și subansamblelor pentru tractoare forestiere), SC.[NUME_REDACTAT].SRL (confecții și construcții metalice) și altele. Sectorul primar deține o pondere de 33,4% din totalul populației active, ocupată mai ales în agricultură, aceasta fiind considerată ocupația de bază pentru unii localnici. Sectorul terțiar este mai puțin important în momentul de față, fiind doar în dezvoltare, cuprinzând serviciile de transport și comerțul și sunt reprezentate de unitățile comerciale, instituții de învățământ, rețeaua bancară și ateliere de reparații.
Cea mai importantă chestiune din această lucrare este ce legată de dezvoltarea treptată a orașului. Ardudul a fost tot timpul considerat superior entităților de rang asemănător, dar numai în anul 2004 s-a hotărât declararea lui în oraș. Odată cu declararea acestui fapt, a devenit o așezare care cuprinde și polarizează 5 sate, aflate în proximitatea orașului: Mădăras, [NUME_REDACTAT], Sărătura, Ardud-Vii și Gerăușa. Dispunând de disfuncționalități, dar și de perspective de dezvoltare, orașul Ardud este în continuă ascensiune, evoluând mult de când a fost declarat oraș. Pe lângă faptul că există multe propuneri pe viitor în vederea dezvoltării lui, existența proiectelor finalizate întărește ideea de creștere și dezvoltare, fiind vizibile lucrările efectuate. Aceste lucrări satisfac nevoile începând de la cei mici, prin construcția parcului de joacă pentru copii, fiind spațiu verde frumos amenajat și până la cei adulți sau vârstnici, prin modernizarea drumurilor, oferind astfel posibilitatea unei călătorii confortabile și liniștite, prin efectuarea de noi construcții în ideea că își vor putea petrece timpul liber. Nu în ultimul rând, reabilitarea Cetății a constituit pentru oraș un beneficiu, deoarece astfel se poate dezvolta cu ușurință turismul, prezentând totodată și un punct cultural și istoric important, prin interesanta și misterioasa legendă care se leagă de aceasta.
BIBLIOGRAFIE
Badea, L., (1992), [NUME_REDACTAT], vol. IV, Regiunile pericarpatice, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] România, [NUME_REDACTAT], L., (2010), Erdőd nyolc évszázada, Szatmárnémeti
Cocean, P., Filip, S., (2011), Geografia regională a României, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], V., (1981), Geografia populației și așezările umane, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, [NUME_REDACTAT], I., [NUME_REDACTAT], (2000), Teoria sistemelor de așezări umane, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], I., (2004)., Dinamica urbană. Aplicații la orașul și sistemul urban românesc, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], N., (1999), [NUME_REDACTAT]. Populația și așezările omenești, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], I.A., (2003), Geografia fizică a României, [NUME_REDACTAT] Cărții de Știință, Cluj-Napoca
Kovács, Cs., (2006), Geografia agriculturii din [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Star, [NUME_REDACTAT], V., (1966), Dealurile și [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], L., (1999), [NUME_REDACTAT]: studiu de geografia populației și așezărilor umane, [NUME_REDACTAT] Viu, [NUME_REDACTAT], Al., (1998), [NUME_REDACTAT]: studiu de geografie economică, [NUME_REDACTAT] Viu, [NUME_REDACTAT], Gr., (2005), Dealurile de Vest și Câmpia de Vest, [NUME_REDACTAT] din Oradea, [NUME_REDACTAT], V., (2003), Geografia așezărilor, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], V., (2004), Geodemografie, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] al orașului [NUME_REDACTAT] populației din anii 1930, 1966, 1992, 2002 și 2011, [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] Mare
www.avocatnet.ro
www.jurnalul.ro
http://www.castelekarolyi.ro/
http://www.skycam.ro/cetatea-ardud/
http://dgaspcsm.ro/imagine-M-b01-b01.jpg-ardud-O-cuprins-02.html
http://www.ofertaromania.ro/serviciu/270-180/materiale-de-constructii/tehno-weld-prelucrari-metale
http://www.transilvania-magica.ro/location/ruinele-cetatii-ardud
http://www.orasardud.ro/fisiere/pagini_fisiere/65/MONOGRAFIA%20ORASULUI%20ARDUD.pdf
www.orasardud.ro
https://www.google.ro/
\
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Dezvoltarea Oraselor Mici din Romania (ID: 1468)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.