Dezvoltarea Oraselor din Romania

CUPRINS

Introducere ………………………………………………………………………………………………..4

Motivarea temei………………………………………………………………………………………4

Importanța temei……………………………………………………………………………………..4

Capitoul I . Dezvoltare urbană……………………………………………………………………4

1.1. Conceptul de dezvoltare urbană………………………………………………………………..6

1.2. Dezvoltarea locala…………………………………………………………………………………..9

1.2.1. Dezvoltarea economica locala…………………………………………………………11

1.2.2. Suportul legislativ al dezvoltării locale…………………………………………….12

1.3. Principii ale dezvoltării locale/ urbane……………………………………………………..13

1.3.1. Principiul legalității……………………………………………………………………….13

1.3.2. Principiul dezvoltării durabile…………………………………………………………14

1.3.3. Principiul parteneriatului public-privat…………………………………………….15

1.3.4. Eficiennță,eficacitate,economicitate………………………………………………..15

1.3.5. Principiul competitivității economice………………………………………………16

1.3.6. Principiul echității…………………………………………………………………………16

1.3. Componentele dezvoltării urbane……………………………………………………………17

1.3.1. Cadrul legal………………………………………………………………………………….17

1.3.2. Parteneriat pentru dezvoltare………………………………………………………….18

1.3.3. Obiectivele si strategia dezvoltării ………………………………………………….19

1.3.4. Resurse pentru dezvoltare………………………………………………………………19

1.4. Domenii ale dezvoltării urbane……………………………………………………………….20

1.4.1. Protecția mediului………………………………………………………………………..21

1.4.2. Economie si piață…………………………………………………………………………22

1.4.3. Guvernare si reglementări……………………………………………………………..22

1.4.4. Amenajarea teritoriului…………………………………………………………………23

1.4.5. Educație si formare………………………………………………………………………24

1.4.6. Știință si cercetare………………………………………………………………………..24

Capitolul II . Rețeaua de orașe din România ………………………………………………25

2.1. Organizarea administrativă…………………………………………………………………….25

2.2. Rețeaua națională de localități………………………………………………………………..27

2.2.1.Criterii conform căruia un oraș poate fi municpiu………………………………30

2.2.2. Municipii de rang 0 și 1………………………………………………………………….31

2.3. Clasificarea localităților urbane după numărul populației……………………………32

2.4. Poli de crștere și poli de dezvoltare………………………………………………………….33

2.5. Zone urbane………………………………………………………………………………………….35

2.6. Zone metropolitane………………………………………………………………………………..36

2.6.1.Orașe cu potențial și ambiții de dezvoltare metropolitană…………………….38

Capitolul III . Instrumente utilizate in dezvoltarea orașelor…………………………39

3.1. Urbanism………………………………………………………………………………………………39

3.1.1. Obiectivele urbanismului……………………………………………………………….40

3.1.2. Activitățile de amenajare a teritoriului și urbanism……………………………40

3.2. Managemnt urban………………………………………………………………………………….41

3.2.1. Misiunea managementului urban……………………………………………………..43

3.3. Instrumente manageriale privind amenajarea teritoriului și urbanismul………..44

3.3.1. Documentațiile de amenajare a terioriului………………………………………..44

3.3.1.1. Planul de amenajare a teritoriului național…………………………….45

3.3.1.2. Planul de amenare a teritoriului zonal…………………………………..46

3.3.1.3. Planul de amenajare a teritoriului județean……………………………46

3.3.2. Documentațiile de urbanism……………………………………………………………47

3.3.2.1. Planul urbanistic general…………………………………………………….48

3.3.3.2. Planul urbanistic zonal………………………………………………………..48

3.3.3.3. Planul urbanisitc de detaliu………………………………………………….49

3.4. Strategii de dezvoltare urbană…………………………………………………………………. 50

3.4.1. Elementele componente ale strategiei de dezvoltare urbană…………………51

3.4.2. Pașii necesari elaborării strategiei de dezvoltare…………………………………51

3.4.3. Implementarea strategiei de dezvoltare…………………………………………….51

STUDIU DE CAZ Evaluarea stadiului orașului Chitila………………………………52

Concluzii……………………………………………………………………………………………………..83

Bibliografie………………………………………………………………………………………………….84

INTODUCERE

Mi-am ales să prezint acest subiect deoarece mi se pare unul destul de important în ceea ce privețte dezvoltarea țării noastre din punct de vedere al structurii administrative și consider că orice idee care ar contribui la creșterea bunăstarii unei țări sau a unui oraș poate fi pusă în practică, atata timp cât respectă nisțte condiții și nevoile societății pe care o reprezintă.

Importanța acestei teme constă în dezvoltarea urbană a orașelor , în accentul pus asupra unui localități privind evolutia stadiului acesteia în plan economic , scoial , cultural. Dezvoltarea este necesară pentru a crește potențialul orașului , dar și pentru a îmbunătăți bunăstarea cetățenilor.

În ultimii ani , orașele au fost principalele zone importante în dezvoltarea economică , ele fiind puncte esențiale de atracție pentru activități de grad înalt si tot ceea ce inseamnă rețele de dezvoltare pe plan economic,social, cultural. Orașele exista de mai bine de șase mii de ani , iar in prezent , jumătate din populația țării traiește într-o astfel de aglomerare.

Orașele sunt "motoarele dezvoltarii economice". Plecând de la aceasta idee , voi încerca sa analizez și să clarific acești termeni. Pentru început ce este acela un oraș? Cu toții avem idee despre ceea ce inseamna cuvantul oraș , insă voi preciza cateva definiții pentru a nu exista neclarități.

Orașul este o "formă complexă de așezare umană, având multiple dotări edilitare, de obicei cu funcție administrativă, industrială, comercială, politică și culturală".

Vasile Cucu definește orașul ca fiind "un spațiu intens populat, cu un înalt grad de concentrare, producție și organizare socială, cultural, care se dezvolta în anumite condiții de spațiu și de timp, grație convergentei forțelor de producție și în permanență opoziție cu satul".

Revenind la ideea de bază , motorul , adica orașul , in cazul meu , reprezintă principalul element in funcționarea unei economii dezvoltate. Pentru ca economia să fie dezvoltată , să fie într-o continuă ascensiune, aceasta are nevoie in primul rand de spațiul de dezvoltare , de forța de muncă , de implicarea statului și a autorităților administrative .

Termenul de dezvoltare este unul extrem de des folosit , însa foarte adesea îi sunt atribuite înțelesuri variate , vagi sau confunze . Intuitiv am putea spune ca se referă la o creștere fie calitativa , fie cantitaivă a ceva. Tendința majoră este de a considera dezvoltarea drept o schimbare ce aduce o serie de beneficii.

"După cel de-al Doilea Război Mondial , dezvoltarea a devenit un obiectiv al fiecărei societăți". După anul 1989 , țara noastră a cunoscut o schimbare majoră , atat pe plan politic, trecerea de la regimul comunist la regimul democratic, cat si pe plan economic, social si cultural.

Capitolul I . Conceptul de dezvoltare urbană

Conceptul de dezvoltare urbană

Termenul de dezvoltare este definit ca fiind un proces ce duce la crșterea bunăstării,iar verbul "a dezvolta" reprezintă " trecerea de la o stare calitativă veche la alta nouă, de pe o treaptă inferioară la alta superioară, de la simplu la complex."

Pornind de la faptul că "orașul reprezintă un spațiu urban amenajat, cu funcții multiple în viața socială și cu numeroase relații cu exteriorul său", rezultă, în mod necesar, "necesitatea abordării sale ca un sistem socio-spațial". Orașul, este alcătuit din mai multe elemente aflate în relații de inter-condiționare și interdependență , din care reise că sistemul este unul static , daca elementele sunt legate între ele prin relații directe, că sistemul este unul dinamic dacă există si conexiuni inverse.

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române putem spune că "urbanismul este știința al cărui obiect il constituie sistematizarea așezărilor existente si proiectarea de asezări noi , cuvânyul insuși vine de la latinescul "urbis" , care înseamnă oraș , urbanismul reprezentând așadar , știința dezvoltării orașelor și a așezărilor."

Prin urmare, urbanizarea poate fi înțeleasă ca un mecanism continuu , in care se produce o schimbare a componentelor sociale , cu scopul de a realize cele mai bune condiții pentru poplație.

"Dezvoltarea urbană poate fi privită și ca un proces de creștere și amplificare însoțit de o serie de transformări calitative generate de amplificarea unor strategii , politici , programe de dezvoltare. Dezvoltarea urbană reprezintă un proces complex , interactive , aceste caracteristici fiind determinate de derularea proiectelor de dezvoltare in fazele de elaboare , planificare , implementare si evaluare , faze ce implică o serie de actori ale căror decizii determină taiectoria dezvoltării."

Dezvoltarea urbană trebuie înțeleasă ca acțiunea care se desfășoră la nivelul orașului , cu ajutorul resursei umane , prin existența unei strategii , a unui program de acțiune prin care societatea să dispună de transformări structurale, economice , sociale, etc. Îmbunătățirea situației existente , dar si eliminarea disfuncționalităților se bazaează pe formularea si implementarea unor politici publice de dezvoltare durabilă , ele reprezentând un set măsuri naționale , regionale și locale în cadrul sectorului economic, social , cultural , de mediu , de transport și de securitate .

Orașul , centrul dezvoltării urbane, cu un grad de concentrare mare a populației , devine un motor pentru desfașurarea activităților socio-economice.

Datorită faptului că noi , oamenii , nu suntem independenți din punct de vedere economic , orașele există. Dacă fiecare dintre noi ar produce ceea ce ar consuma , nu am mai avea nevoie ajutorul nimanui si nu ar mai trebui sa trăim în orașe. Cei mai mulți dintre noi trăiesc in centre urbane , deoarece aici se găsesc cele mai multe locuri de muncă , o varietate de bunuri si servicii , fapt ce atarge populația din afara orașului , nesatisfacută de locul de muncă.

Orașele sunt principalele surse de activități economice , diverse servicii publice , educație si sănatate , dar si principalii consumatori de resuse naturale și generatori de poluare ,deținând o diversitate de funcții , care evidentiază complexitatea acestora.

Datorită faptului ca noțiunea de oraș reprezintă centrul dezvoltării urbane , necesită o serie de definiții.

Din punct de vedere legal , orașul este o subdiviziune politică, creată de către stat, care se diferențiază de alte subdiviziuni , cum ar fi regiunile, județele , comunele si satele.

În conformitate cu Legea nr. 351/2001 , „orașul este unitatea administrativ-teritorială de bază alcătuită fie dintr-o singură localitate urbană, fie din mai multe localități, dintre care cel puțin una este localitate urbană

Ca unitate administrativ-teritorială de bază și ca sistem social-economic și geografic, orașul are două componente:

a) componenta teritorială – intravilanul, care reprezintă suprafața de teren ocupată sau destinată construcțiilor și amenajărilor (de locuit, social-culturale, industriale, de depozitare, de producție, de circulație, de recreare, de comerț etc.) și extravilanul care reprezintă restul teritoriului administrativ al orașului.

b) componenta demografică socio-economică, care constă în grupurile de populație și activitățile economice, sociale și politico-administrative ce se desfășoară pe teritoriul localității.

Fazele dezvoltării urbane

Prima faza se referă la un procesul de urbanizare. Procesul necesita introducerea unor schimbari majoare care sa atragă forța de muncă de la sate , către orașe , prin crearea unor centre industriale. Principala idee a acestei etape consta în crearea de orașe noi și dezvoltarea unui sau mai mulor orașe .

A doua fază , sub-urbanizarea se face remarcată prin apariția unităților de la marginea orașului, dar si prin o serie de schimbări tehnologice și modificări in structura producției. Dezvoltarea urbană se incetinește , iar forța de muncă se transfera in suburbii.

Cea de-a treia fază , dez-urbanizarea , este caracterizată de depopularea orașelor mari spre localități mai mici, prin faptul ca furnizorii de servicii găsesc teren si forță de muncă mai ieftine . Datorită acestei depopulări se poate crea o rețea urbană echilibrată , prin descreșterea orașelor mari si crșsterea orașelor mici si mijlocii.

Ultima fază , "re-urbanizarea este legată de globalizarea economiei , metropolele devin noduri ale fluxurilor de informație și de capital , cunoscand o revitalizare prin creșterea rolului lor în prelucrarea informațiilor și dezvoltarea serviciilor."

Din punct de vedere economic, orașul este locul care prezintă cele mai mari densități de investiții și echipamente pe unitate de suprafață, reunind majoritatea capitalurilor disponibile, chiar și pe cele provenite din spațiul rural. El concentrează un volum considerabil de activități transformatoare de materii prime în bunuri materiale, fapt ce generează o serie de "intrări" (de materii prime, energie, informații, forță de muncă etc.) și"ieșiri" (produse finite, forță de muncă, informații etc.) – care sunt cu atât mai variate și complexe cu cât orașul este mai important. El este o piață a muncii. Fiecare activitate economică și întreprindere își are zona sa de recrutare – în funcție de posibilitățile de deplasare, salariile oferite ș.a. Această piață a muncii permite o reală mobilitate profesională și permeabilitate socială.

Dezvoltarea locală

"Definirea conceptului de "local" se face nu numai în legatură cu unitățilea

administrativ- teritoriale , comună, oraș , municipiu sau județ , ci și la nivel inter-comunal, interregional si chiar transfrontalier."

Dezvoltarea locală este o parte din economia regională. Acest lucru presupune din partea actorilor dezvoltării locale și factorilor decidenți manifestarea unei mari felxibilități în înțelegerea și adaptarea rapidă la schimbările pieței.Dezvoltarea locală presupune deci existența unui cadru normative- procedural , a unui parteneriat local și a unei strategii de dezvoltare locală.

Procesul de dezvoltare locală , acceptat ca un proces de schimbare , se desfășoară în condiții date zonei / regiunii/ localității , cum sunt : factori geografici , istorici, culturali , economici , sociali , administrative etc."

"Dezvoltarea locală este un proces de diversificare și de dezvoltare a activităților economice și sociale la nivelul unui teritoriu pornind de la mobilizarea și coordonarea resurselor și energiilor existente."

"Dezvoltarea locală este expresia solidarității locale , creatoare de noi relații sociale și manifestă voința locuitorilor unei regiuni de a valorifica resursele locale."

"Dezvoltarea locală , în contextual actural al schimbărilor , al restructurării economice , sociale , administrative , trebuie vazută ca un process depdendent de inovație și antreprenoriat , sprijinit de mecanisme , societate și structure instituționale felxibile, cu un grad ridicat de cooperare și interacțiune."

În același timp , "dezvoltarea locală poate fi înțeleasă și ca fiind un process complex de creștere a bunăstării , la nivelul unui teritoriu prin acțiuni concentrate ale actorilor locali , regionali și naționali , acțiuni ce vizează protecția mediului , dezvoltarea socială , economia , amenajarea teritoriului , educația si formarea , știința si cercetarea , pornind în primul rând de la potențialul acelui teritoriu."

"Baza instituționlă trebuie să constituie o componentă majoră atât pentru indentificarea problemelor existente in economia locală ,cât și pentru modificarea aranjamentelor instituționale.Comunitățile locale pot prela controlul asupra propriului destin ,atunci când reușesc să aibă la dispoziție resursele și informațiile necesare pentru a-și construe propriul viitor."

"Dezvoltarea locală ține mai mult de sfera intervenției publice , aflându-se la intersecția mai multor domenii , ce au în vedere , pe lânga politicile economice locale , și politicile urbane sau politicile de amenajare a teritoriului."

Dezvoltarea locală ar putea fi descriesă "ca un demers de dezvoltare teritorială globală ,adică , incluzând aspecte administrative , economice , sociale ,culturale , politice, prin favorizarea dezvoltării endogene , mobilizând ansamblul mijloacelor umane și financiare care concură la acestea și asigurând convergența lor."

În concluzie , dezvoltarea locală prespune "existența unui cadtru normative procedural , a unui parteneriat local și a unei strategii de dezvoltare locală."

Dezvoltarea economică locală

"Dezvoltarea economică locală se afla la intersecția diferitelor domenii de

intervenție publică : politicile urbane , politicile de amenajare a teritoriului , descentralizare , politici industriale , politici sociale.

Poilticile de dezvolare economică locală apar ca un element de dinamică al noilor politici urbane . Dupa anul 1990 s-a făcut remarcată evoluția politicilor urbane , sub impactul importanței acordate aspectului social urban și al dezvoltării economice urbane. Centrele urbane au căutat întotdeauna să atragă activități economice , de exemplu, să atragă tehnologii de vârf prin dezvoltarea de mari proiecte mobiliare și a infrastructurii.

Conceptul de dezvoltare locală poate fi definit drept o strategie de intervenție economică , prin care reprezentanții locali ai sectorului privat, public ori social , cooperează la valorificarea resurselor umane , tehnice și financiare ale unei colectivități , asociați în cadrul unei structure sectoriale sau intersectoriale de activitate , privată sau publică , având drept obiectiv principal crearea de noi locuri de muncă."

"Dezvoltarea economică locală este procesul de dezvoltare într-o anumită arie geografică sau regiune care are ca effect îmbunătățirea calității vieții la nivel local. Se referă la dezvoltarea capacității unei economii locale, regionale , de a stimula creștrea economică stabilă și , prin acestea , de a crea locuri și condiții de muncă pentru valorificarea oportunităților proprii schimbărilor rapide în plan economic , yehnologic și social. Obiectivele majore vizează contribuția la prosperitatea economiei și la bunăstarea socială prin crearea unui mediu favorabil pentru afaceri , concomitant cu integrarea în comunitate a grupurilor vulerabile și promovarea unei atitudini dinamice și positive a populației față de dezvoltarea propriei localități , regiuni."

Dezvoltarea locală are ca "obiectiv prosperitatea economică și bunăstarea socială prin crearea unui mediu favorabil pentru afaceri, concomitent cu integrarea în comunitate a grupurilor vulnerabile, folosirea resurselor endogene, dezvoltarea sectorului privat."

"Actorii dezvoltării socio-economice locale sunt „autoritățile și organismele administrației publice (de la nivel local, județean și central) responsabile de politicile sectoriale (industrie, mediu, muncă, lucrări publice, transporturi etc.), reprezentanții activităților economice și ai serviciilor publice (întreprinderi, bănci, sindicate etc.), instituțiile de învățământ, organizațiile neguvernamentale, mass-media etc."

Suportul legislativ al dezvoltării locale

"Reglementările în domeniul adminstrației publice loace include și regementări în domeniul dezvoltării locale , întrucât acestea au în vedere atingerea unui rezultat concret. De asemenea , ele constituie , adesea , un set de acte ( declarații, planuri , strategii, programe, etc) ce nu au întotdeauna valoare juridică directă , având , în shimb funcții importante pentru procesul de clasificare a normelor de drept.

Prima reglementare în materie a constituit-o Legea administrației publice locale nr 69/1991 , lege organică , adoptată anterior apariției actului fundamental. Din rațiuni ce impugn asigurarea unei depline conformități cu normele constituționale și europene , legea inișială a fost modificată și completatată prin Legea nr. 24/1996 , pentru ca în anul 2001 , Legea adminstrației publice locale nr. 69/1991 , republicată , să fie înlocuită prin Legea nr.215/2001."

Legea administrației publice locale "reglementează regimul general al autonomiei locale" , precum și "organizarea și funcționarea autorităților administrației publice loace pe baza principiilor autonomiei locale , descentralizării serviciilor publice , eligibilității autorităților administrației publice locale , legalității și consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit."

Ulterior adoptării și publicării în Monitorul Oficial al României , Legea adminstrației publice locale nr 215/2001 a fost modificată și completată prin :

Legea nr. 161/2003 , privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice , a funcțiilor publice și în mediul de afaceri , prevenirea și sancționarea corupției.

Legea nr. 340/2004 , privind instituția prefectului.

Legea nr. 393/2004 , privind Statutul aleșilor locali.

Legea nr. 286/2006 , pentru modificarea și completarea Legii adminstrației publice locale nr 215/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României , Partea I, nr. 776 din 13 septembrie 2006 , lege și astăzi in vigoare.

"Un alt act normatic care a implicat autoritățile adminstrației publice în procesul de dezvolare locală este Legea nr. 326/2001 – Legea serviciilor publice de gospodărie comunală ,cadrul juridic ce privește înființarea , organizarea , monitorizarea și controlul funcționării serviciilor publice de gospodărie comunală în județe , orașe și comune."

O altă reglementare referitoare la dezvolarea economico-socială a unităților administrativ teritoriale este Legea nr. 350 din 6 iulie 2001 , privind amenajarea teritoriului și urbanismul , al cărei scop este de armonizare la nivel territorial , a politiclor economice , sociale , ecologice și culturale , stabilite la nivel național și local , pentru asigurarea echilibrului în dezvoltarea diferitelor zone ale țării, urmărindu-se creșterea coeziunii și eficienței relațiilor economice și sociale dintre acestea , pentru activitatea de amenajare a teritoriului și de stimulare a evoluției complexe a localităților prin realizarea strategiilor de dezvolare locală pe ternem scurt , mediu și lung.

Principii ale dezvoltării urbane

Principiul legalității

Principiul legalitătii derivă din principiul general care conduce sistemul de drept , și anume , că nimeni nu este mai presus de lege. Aces principiu reprezintă o regulă generală , care impune respectarea legii fundamentale , Constituția , și a celorlalte acte normative existente , emise de către organelle statului.

Legalitatea stă la baza fenomenului administrativ , respectiv, i se subordonează actiunea administrației publice , implicit toate procesele ce vizează dezvoltarea unui teritoriu.

Dupa cum știm , scopul administrației publice este acela de a asigura realizarea interesului general al cetățenilor .

Conform caracteristicilor statului de drep , administrația publică in exercitarea activitătilor sale, trebuie să respecte strict legalitatea.

Principiul dezvoltării durabile

Acest principiu a fost proclamat in cadrul "Declarației de la Rio " , semnată de

majoritatea statelor lumii , printre care și România , în cadrul conferinței ONU pentru protecția mediului și dezvoltare din iunie 1992.

Conform Declarației privind mediul inconjurător și dezvoltarea , "dreptul la dezvoltare trebuie realizat astfel încât să satisfacă echitabil nevoile privind dezvoltarea și mediul înconjurător ale generațiilor prezente și viitoare."

Comisia Brundland propune , prin termenul de dezvoltare durabilă , o formă de reconciliere , dezvoltarea durabilă presupunând satsfacerea nevoilor (principiul economic) , respectul echilibrelor ecologice (principiul ecologic) , și luarea in considerație a echității inter șo intra-generații (principiul solidarității).

Problema cheie a dezvoltării durabile o constituie reconcilierea între doua aspirații umane: necesitatea continuarii dezvoltării economice și sociale, dar și protecția și îmbunatatirea stării mediului, ca singura cale pentru bunastarea atât a generațiilor prezente, cat și a celor viitoare.

Principiul parteneriatului public-privat

Parteneriatul public-privat a apărut în anii 1980 în domeniul dezvoltării urbane ,

fiind considerat un instrument important în dinamica proiectelor urbane ce prezentau caracteristici comune atât pentru sectorulul public cât și pentru sectorul privat.

Parteneriatul ar putea fi definit ca "un acord între două sau mai multe organisme ,

cu scopul realizării unui obiectiv cu impact pozitiv asupra dezvoltări locale și asupra pieței locale a forței de muncă."

"Parteneriatul dezvoltării locale reprezintă un instrument de colaborare ce se concretizează într-un proiect de îmbunătățire a serviciilor publice, activitățile desfășurate sub această titulatură putând avea ca scop obținerea unui profit , ca în orice afacere sau dimpotrivă , putând fi activități ce nu urmăresc obținerea unui profit."

Parteneriatul dezvoltării locale definește , in general "colaborarea între actorii dezvoltării locale , delimitându-și fiecare partea de contribuție și modul de participare la rezvolvarea problmelor comunității."

"Punctul de plecare într-un parteneriat public-provat este găsirea unui obiectiv comun pentru toate părțile implicate. Țelul final poate fi diferit între autoritățile publice , interesate în îmbunătățirea condițiilor de viață ale locuitorilor din oraș și partenerii privați orientați către profit."

1.3.4. Eficiență , eficacitate , economicitate

"Eficiența reprezintă raportul dintre rezultatele obținute și resursele utilizate.

Trbuie introdusă in sectorul public , fapt ce se traduce prin obținerea a cât mai multor rezultate cu un consum minim de resurse.

Eficacitatea reprezintă raportul dintre rezultatul obținut și obiectivul de atins. Ea este un factor important în ceea ce privește dezvoltarea urbană. Aceasta poate fi asigurată într-o maniera economică si eficientă , dar dacă nu raspunde obiectiviul primordial , poate apărea o risipă de resurse.

Economicitatea corespunde unei programari de mijloace în raport de obiectivele si urmărirea îndeplinirii acestora . Performanța ăn acest caz reprezintă realizarea unui nivel maxim adecvat între nivelul de consum al resurselor și previziunea inițială fără a se lua în calcul rezultatul obținut."

Principiul competitivității economice

Acest principiu vizează îmbunătățirea perspectivei de dezvoltare economică

și socială. "Dezvoltarea locală și îmbunătățirea perspectvei de dezvoltare sociale , bazate pe creșterea productivității și a eficacității , sunt cruciale deoarece succesul comunităților depinde de adaptarea lor la schimbările ce au loc în mediul extern.

Competitivitatea pentru o comunitate locală înseamnă crearea și menținerea unui mediu propice creșterii afacerilor și a bunăstării care sa ofere oportunități de angajare pe termen lung , cu un nivel ridicat al salariilor. Pentru a fi competitive este nevoie de cunoașterea caracteristicilor speciale a localității respective , cum s-a modificat și cât de importante sau lipsite de importanță vor fi aceste caracteristici în viitor."

Principiul echității

Conform acestui principiu , " comunitățile locale trebuie să fie preocupate de

Distribuirea rezultatelor economice și sociale.Eforturile de dezvoltare locală trebuie să fie concentrate pe îmbunătățirea capacității productive a acelor zone și categorii ale populației care sunt cele mai dezavanjataje și necesită asistemță."

Componentele dezvoltării urbane

Dezvoltarea urbană este un proces de creștere și amplificare care este însoțit de o serie de transformări de ordin calitativ și cantitativ care sunt generate de diferitele strategii, politici sau programe de dezvoltare care sunt derulate în fazele de elaborare, planificare, implementare șievaluare a politicii de dezvoltare urbană, faze în care sunt implicați o serie de actori ai dezvoltării urbane ai căror decizii influențează traiectoria acestei dezvoltări urbane și care au obligația de acunoaște mai întâi de toate care sunt componentele procesului de dezvoltare urbană.

Acestecomponente ale dezvoltării urbane sunt reprezentate de cadrul legal care trebuie respectat, parteneriatele  pentru  dezvoltare care sunt încheiate între diferiți actori ai dezvoltării urbane,obiectivele și strategiile stabilite precum și resursele care sunt antrenate în acest proces.

Dezvoltarea urbană , formă a dezvoltării locale , diversifică și îmbogățește activitățile ariei urbane prin mobilizarea resurselor și energiilor existente ăn zonă. Dezvoltarea urbană înseamnă punerea în aplicare a unui proiect de dezvoltare economică, socială , de mediu și culturală.

1.4.1. Cadrul legal

"Dezvoltarea unui teritoriu urban presupune existența unui cadru legal , care o

poate încuraja sau stopa prin gradul de autonomie oferit actorilor locali sau prin gradul de implicare al nivelului statal.

Așadar, cadrul legal sau normativ-procedural este alcătuit din totalitatea actelor

normative adoptate în toate domeniile dezvoltării , prin acte normative înțelegându-se atât acte cu character primar ale Parlamentului (legi constituționale , organice, ordinare ) , ale Guvernului ( ordonanțe , ordonanțe de urgență ) și acte cu character secundar date în organizarea executării concrete a legii. "

Conform Constituției , adoptată in 1991 , modificată și republicată în 2003 , art. 120 menționează că "administrația publică din unitățile administrative-teritoriale se ăntemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale și deoncentrării serviciilor publice,"

1.3.2. Parteneriat pentru dezvoltare

Parteneriatul pentru dezvoltare este văzut diferențiat în literatura de specialitate :

"Acord între doua sau mai multe organisme cu scopul realizării unui obiectiv cu

impact pozitiv asupra dezvoltării locale și asupra ăieței locale a forței de muncă. Înteles ca un acord de cooperare preferențială , parteneriatul impunse consensul între diferite tipuri de organizații."

"Parteneriatul public-privat în domeniul dezvoltării durabile reprezintă un

instrument important în dinamica proiectelor urbane , un mod real de cooperare între persoane și organizații în sectorul public și privat cu scopul unui beneficiu."

"Noțiunea de parteneriat public-privattrebuie să fie folosită numai în cazul

operațiunilor de colaborare dinamică și interactivă ce combină mijloace publice și private și au ca rezultat punerea în practică de structuri operaționale publice și provate , în general materializate prin crearea unei societăși mixte."

"În dezvoltarea lor conceptuală, parteneriatele au cunoscut diferite etape , determinate de complexitatea problematicii , mutatiilor economice , tehonlogice și sociale."

"Pentru ca un parteneriat să fie eficace , să consituie un succes , trebuie să îndeplinească anumite condiții : să existe un obiectiv comun , să fie combinat interesul public cu cel privat , să existe avantaje pentru cei implicați , o durată minimă de realizare a proiectului în cauză , relații de încredere între parteneri și , nu în ultimul rând , să fie respectat principiul legalității."

In concluzie, parteneriatul poate fi definit ca "un acord între două sau mai multe organisme , cu scopul realizării unui obiectiv cu impact pozitiv asupra dezvoltării locale și asupra pieței loace a forței de muncă."

Obiectivele și strategia dezvoltării

"Obiectivele dezvoltării urbane , ținte urmărite de actorii dezvoltării , pot fi formulate de către parteneri locali și regionali care sunt interesați în rezolvarea problemelor proprii ariilor lor de acțiune și sunt organizați ăn parteneriat al dezvoltării locale.

Strategia reprezintă știința și arta de a stabili obiective pe termen mediu și lung, de a indentifica acțiuni strategice de atingere a acestora , precum și resursele necesare.

Strategia de dezvoltare urbană reărezintă un demers complex , rezultat al colaborării dintre actorii devoltării, ce presupune un amplu efort de formulare a obiectivelor , identificare a căilor strategice de atingere a acestora în acord cu resursele ce pot fi antrenate,"

Resurse pentru dezvoltare

Dezvoltarea trebuie să pornească de la resursele endogene și șă aibă ăn prim plan

resursa umană și potențialul creativ al acesteia. Statul și autoritățile locale sunt responsabili pentru crearea mecanismelor de dezvoltare a resurselor proprii colecgivitătilor locale.

În literatura de specialitate , în ceea ce privește resursele dezvoltării urbane , exista mai multe abordări :

Resurse umane , financiare , materiale și informaționale

Potențialul creator al personalului , resurse materiale , financiare , informaționale,

timpul , spațiul , capacități ( cometența profesională ) , oportunități și facilități.

Resursele legale , financiare , politice și umane.

"Resursa umană , în concepția modernă , potențialul creator al personalului , reprezintă "motorul dezvoltării urbane."Reușita orcărei acșiuni întreprinse în sensul dzvoltării unei localităti depinde într-o foarte mare măsura de factorul uman. Resursa umană este cea care face posbilă dezvoltarea urbană. Tocmai din acest motiv trebuie acordată o foarte mare atenție pregătirii și specializării persoanelor implicate în desfăsurarea acestui proces complex.

Resursele financiare sunt cele care permit realizarea obiectivelor de dezvoltare locală urbană , acestea provenind fie din fonduri externe , fie din fonduri interne.

Resursele materiale și informaționale sunt într-o stare de interdependență , în condițile în care accesul la informație este condiționat de mijloacele materiale cu care autoritățile administrației publice locale sunt dotate. Dezvoltarea urbană nu se poate realiza fară existența resurselor materiale și informaționale.

Resursele informaționale au o importanța crucială in procesul de dezvoltare. Orice acțiune, plan , proiect , strategie de dezvoltare locală se fundamentează pe baza informațiilor existente , obținute , cu privire la potențialul unitătii administrativ-teritoriale, la resursele existente și la nevoile comunitătii locale."

Domenii ale dezvoltării urbane

Dezvoltarea urbană reprezintă un fenomen complex ce vizează întreaga viață

economică , socială , politică și culturală de la nivelul unui terotoriu.

Dezvoltarea urbană are ca și domenii de dezvoltare urmatoarele :

Protecția mediului ;

Economie și piață ;

Guvernare si reglemntări ;

Amenajarea teritoiului ;

Educație si formare ;

Știință si cercetare.

1.4.1. Protecția mediului

"Între procesele de dezvoltare și protecția mediului a existat un antagonism , dezvoltarea economică realizându-se prin afectarea mediului înconjurător. Mediul și echilibrul natural stau la baza dezvoltării sociale și umane , indiferent de nivel : mondial, transnațional , național și local.Protecția mediului nu a reprezentat dintotdeauna o prioritate pentru autorități , însă treptat , datorită degradării mediului , s-a dezvoltat preocuparea în ceea ce privește protecția mediului.

Prosperitatea economică este legată de activități care duc la epuizarea resurselor Terrei , activități care adesea sunt si poluante. Produsele și serviciile de care omul are nevoie , de la transporturi pană la îngrijirea medicală , absorb resurse , produc deșeuri și poluează.

Uniunea Europeană și statele ei membre au adoptat in ultimii 25 de ani peste 200 de directive ce vizează ameliorarea calitășii apei și a aerului , îmbunătățirea metodelor de eliminare a deșeurilor , controlarea riscurilor industriale și protecția mediului."

Economie și piață

"Procesele privind dezvoltarea urbană au în vedere dezvoltarea economică și

piețele , dar pe termen lung. Această viziune trebuie să includă protecția mediului , transferul producției către servicii , dimensiunea socială și cea a resurselor umane , precum și dezvoltarea teritoriului.

Obiectivul de bază al dezvoltării economice il reprezintă înlăturarea obstacolelor din calea dezvoltării economiei și îmbunătățirea mecanismelor de funcționare eficientă a pieței.

A face dezvoltare economică la nivelul ariilor urbane înseamnă a ridica competitivitatea economică în scopul îmbunătățirii viitorului economic al acestora. Dezvoltarea economiei locale și îmbunătățirea competitivității sunt cruciale , deoarece succesul comunităților depinde de adaptarea lor la schimbările care au loc în mediul extern."

"Administrația publică locală are un rol major în ceea ce privește dezvoltarea economică locală prin conturarea profilului economiei locale și identificarea directiilor viitoare de dezvoltare. Autoritățile locale gestioneazăresurse umane , financiare, materiale, și informaționale prin care pot sprijini antreprenoriatul local.

Dezvoltarea urbană nu se poate realiza decât prin dezvoltarea economiei locale și implicit , prin dezvoltatea unor noi locuri de muncă , reducerea șomajului , creșterea puterii de cumpărare a locuitoriilor colectivităților locale , reducerea numărului de ajutoare sociale acordate și totodata , îmbunătățirea condițiilor de viață."

Guvernare și reglementări

La nivel național , guvernele infulențează politicile de dezoltare locală. Un rol

Important îl joacă participarea cetățenilor și abordarea rațională a deciziilor pe baza indicatorilor și a proceselor de evaluare. Informarea și accesul public la informații reprezintă o componenta importantă a dezvoltării . Astfel , dezcoltarea presupune implicarea tutuor actorilor interesați.

Educația trebuie să incurajeze cetățenii să devină activi , să-și exercite drepturile poltice , civile prin participarea la deciziile administrative. Implicarea cetă’enilor în activitatea administrativă constituie unul din principiile fundamentale care gubernează activitatea organelor admnistrației publice.

Autoritățile administrației publice trebuie să asigure organizarea și derularea procesului de participare a cetățenilor la deciziile administrative precum și furnizarea de informații către aceștia.

Amenajarea teritoriului

Amenajarea teritoriului a apărut dintr-o necesitate practică de a utiliza rațional

spațiul , forța de muncă , respectiv de a impune un anumit mod de organizare a resurselor naturale pentru diverse activități.

"Teritoriul și resursele sale reprezintă un element fundamental pentru dezvoltarea locală , proces ce se bazează în primul rând pe resursele endogene. Gestionarea se realizează prin intermediul amenajării teritoriului și urbanismului care constituie ansamblul de activități complexe care contribuie la dezvoltarea spațială echilibrată , la protecția patrimoniului natural și construit , precum și la îmbunătățirea conditiilor de viată în localitățile urbane și rurale.

Activitatea de amenajare a teritoriului și urbanism trebuie să se desfășoare cu respectarea autonomiei locale pe baza principiilor parteneriatului , transparenței , descentralizării , dezvoltării durabile și participării la decizie.

Obiectivele amenajării teritoriului sunt : dezvoltarea economică și socială echlibrată a regiunilor și zonelor cu respectarea specificului lor ; îmbunătățirea calității vieții oamenilor și colectivităților umane ; gestionarea responsabilă a resurselor naturale , protecția mediului , utilizarea rațională a teritoriului.

Educație și formare

Dezvoltarea se bazează ăe resursa umană , astfel că la nivel local trebuie să existe

responsabilități în materie de calificare a forței de muncă și creștere a capacității de adaptare la schimbările de mediu.

"Educația trebuie să fie dirijată în sensul dezvoltării personalității și talentelor copilului , pregătindu-l pentru viața activă ca adult."

Obiectivul nr. 2 din Declarația Mileniului a Națiunilor Unite : dezvoltarea

umană – obiectiv de importanță primordială , constă în asigurarea accesului universal la educația primară.

Știință și cercetare

"Știința și cercetarea trebuie să reprezinte punctul de plecare pentru orice proces

De dezvoltare. Acest fapt presupune valorificarea potențialului uman la nivel local și a cunoștințelor și informațiilor existente.

Cercetarea reprezintă calea spre o îmbunătățire a activităților în toate sectoarele vieții sociale.Omul se afla într-o contină evoluție , iar nevoile sale sunt diversificate și din acest motiv el va cauta întotdeauna să gîsească cele mai performante metode de a-și satisface nevoile și ăn același timp de a proteja mediul natural realizând astfel o "dezvoltare durabilă""

Capitolul II . Rețeaua de orașe din România

România este situată în centrul geografic al Europei (sud-estul Europei Centrale) ,

la nord de peninsula Balcanică , la jumătatea distanței dintre Coasta Atlanticului și Munții Ural , în interiorul și exteriorul arcului Munților Carpați , pe cursul inferior al Dunării (1075 km) și cu ieșire la Marea Neagra.

De altfel , paralela 45° N cu meridianul 25° E se intersectează în apropiere de centrul geometric al țării , la 100 km N-V de capitala țării , București.

Cu o suprafața de 238391 km² , România este a 12-a țară ca mărime a Europei.

2.1. Organizarea administrativă a teritoriului

Organizarea administrativ-teritorială constituie o necesitate obiectivă, care trebuie să contribuie la dezvoltarea vieții social – economice în ansamblul ei.

Conform Constituției , teritoriul României este organizat , sub aspect administrativ în sate, comune, orașe și județe.

Satul este cea mai mică unitate teritorială, având caracteristicile asezărilor de tip rural.

Comuna este unitatea administrativ-teritorială care cuprinde populația rurală unită prin comunitate de interese și tradiții, fiind alcătuită din unui sau mai multe sate.

Orașul reprezintă o concentrare umană cu o funcție administrativă și un mod de viață specific ariilor urbane și o structură profesională a populției.

Județul reprezintă unitatea administativ-teritoriala tradițională în România , alcătuită din orașe și comune , în funcție de condițiile geografice ,economice, social-politice și de legăturile culturale și tradiționale ale populației. Teritoriul României este organizat in 42 de județe.

Ca unități teritoriale (non-administrative) au fost create 8 regiuni de dezvoltare , constituite prin reuniunea mai mulor județe. Regiunile de dezvoltare sunt constituite conform Legii nr. 315/2004 care menționează că " nu sunt unități administrativ teritoriale și nu au personalitate juridică ; sunt constituite pentru a asigura cadrul de elaborare, implementare, și evaluare a politicilor de dezvoltare regională."

Regiunile de dezvolatre din România sunt :

Regiunea Nord-Est cuprinde județele : Iași , Botoșani , Neamț , Suceava , Bacău

și Vaslui.

Regiunea Vest cuprinde județele : Arad , Caraș-Severin , Hunedoara și Timiș.

Regiunea Nord-Vest cuprinde județele : Bihor , Bistrița-Năsăud , Cluj ,

Maramureș , Satu-Mare și Sălaj.

Regiunea Centru cuprinde județele : Alba , Sibiu , Mureș , Harghita , Covasna și

Brașov.

Regiunea Sud-Est cuprinde județele : Tulcea , Vrancea , Galați , Brăila , Buzău și Constanța.

Regiunea Sud cuprinde județele : Argeș , Dâmbovița , Prahova , Ialomița , Călărași, Giurgiu și Teleorman.

Regiunea București-Ilfov cuprinde Municipiul București și județul Ilfov

Regiunea Sud-Vest cuprinde județele : Mehedinți , Gorj , Vălcea , Olt și Dolj.

Conform Legii privind stabilirea nomenclatorului unităților teritoriale statistice din România s-au constituit patru macroregiuni.Macroregiunile nu sunt unități administrativ-teritoriale și nu au personalitate juridică; sunt constituite pentru a asigura colectarea, elaborarea și difuzarea statisticilor regionale amortizate la nivelul Uniunii Europene.

Fig.1 Harta administrativă a României , Gruparea Județelor pe macroregiuni și regiuni de dezvoltare .

2.2. Rețeaua națională de localități

În Romănia , o localitate poate fi considerată oraș , dacă are un anumit număr de locuitori , de regulă peste 5000 , și îndeplinește concomitent anumite standarde privind dezvoltarea economică , dotările edilitare și o anumită infrastructură.

În momentul actual, în România sunt 320 de localități urbane – 103 municipii și 217 orașe. Acestea sunt repartizate într-un mod echilibrat în teritoriu, inclusiv marile centre urbane, fiecare regiune de dezvoltare dispunând de cel puțin un oraș de aproximativ 250.000 locuitori, excepție făcând regiunea de dezvoltare Sud-Est (orașele Galați și Constanța au peste 250.000 locuitori) și regiunea de dezvoltare Sud – orașul Ploiești are o populație de doar 228.000 locuitori în anul 2009. Restul rețelei urbane din România este compusă din orașe mici și mijlocii (aprox. 90% din totalul orașelor). Distribuția la nivel regional a celor 320 de municipii și orașe, evidențiază o rețea urbană mai dezvoltată în regiunea Centru (20 de municipii și 37 de orașe) și mai puțin dezvoltată în regiunea SudEst (11 municipii și 24 de orașe), dar aceasta din urmă cuprinde 3 municipii peste 200.000 de locuitori – Constanța, Brăila și Galați.

Rețeaua națională de localități este compusă din localități urbane și din localități rurale, ierarhizate pe ranguri.

Prin Legea nr. 315/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național se face urmatoarea ierarhizare a localităților pe ranguri :

a) localități de rangul 0 – Capitala României , municipiu de importanță europeană ;

b)localități de rangul I – municipii de importanță naționlă , cu influență potențială

la nivel European ;

c) localități de rangul II – municipii de importanță interjudețeană , județeană sau cu

rol de echilibru în rețeaua de localități ;

d) localități de rangul III – orașe ;

f) localități de rangul IV – sate reședință de comună ;

g) localități de rangul V – sate componente ale comunelor și sate aparținând

municipiilor și orașelor.

La nivelul rețelei de localități urbane se distinge o mare diferență între București și celelalte orașe, o mare parte din țară fiind puternic polarizată economic și social de către capitală. De altfel, România se află pe locul 2 în UE, după Ungaria, în ceea ce privește indicele de hipertrofiere a Capitalei – diferența dintre capitala țării și orașul imediat următor în ierarhia urbană. Bucureștiul, care cuprinde aproape 10% din populația țării, a atras mai mult de 50% din investițiile străine directe din România. Această polarizare puternică a Bucureștiului a cauzat o slabă dezvoltare economică a orașelor adiacente, pe o rază de aproximativ 100 de km ne-existând un oraș cu o populație mai mare de 50.000 de locuitori (cu excepția Ploieștiului), prin urmare, cele existente sunt incapabile să contrabalanseze sau să fructifice influența Capitalei.

În anexa II a legii nr. 315/2001 privind aproparea Planului de amenajare a teritoriului național sunt prezentați principalii indicatori cantitativi și calitativi de definire a localităților urbane din România. În figura de mai jos sunt prezentați acești indicatori.

Tabel 1. Principalii indicatori cantitativi și calitativi minimali de definire

a localităților urbane din România

Sursa : Legea 351/2001 privind aprobarea Panului de amenajre a teritoriului național.

Structura terotorial-administrativă a României poate fi caracterizată prin existența unui realtiv mic de orașe mari (municipii) și printr-un numar mare de orașe mici și mijlocii.

Tabelul 2. Structura administrativ-teritorială a României pe regiuni de dezvoltare

Sursa : INS , Anuarul statistic al României , 2006 , p. 16.

2.2.1. Criterii conform căruia un oraș poate fi municpiu

Conform legilor din România un oraș trebuie să îndeplinească următoarele condiții, cantitative și calitative, minimale pentru a fi declarat municipiu :

Număr de locuitori – 40 000

Populația ocupată în activități neagricole – 85%

Dotarea locuințelor cu instalații de alimentare cu apă – 80%

Dotarea locuințelor cu baie și WC în locuință – 75%

Număr de paturi în spitale la 1000 de locuitori – 10

Număr de medici care revin la 1000 de locuitori – 2,3

Unități de învățământ-postliceal

Dotări culturale și sportive – săli de spectacol, eventual teatre, instituții muzicale, biblioteci publice, stadion, săli de sport

Locuri în hoteluri – 100

Străzi modernizate – 60%

Străzi cu rețele de distribuție a apei – 70%

Străzi cu conducte de canalizare – 60%

Epurarea apelor uzate – stație de epurare cu treaptă mecanică și biologică

Străzi cu rețele de hidranți exteriori pentru stingerea incendiilor – 70 %

Spații verzi (parcuri, grădini publice, scuaruri) – 15 m²/loc.

Depozit controlat de deșeuri, cu acces asigurat – parc public.

2.2.2 Municipii de rang 0 și 1

Municipii de rangul 0 și I sunt centre de dezvoltare ce au număr important de locuitori: minimum 200 000 de locuitori (excepție Oradea, Brăila, Bacău și Târgu Mureș) accesibilitate directă la rețeaua majoră de căi de comunicații paneuropene (rutiere, feroviare, navale și aeriene), o bază economică la înalt nivel tehnologic și flexibilă, universități, instituții de învățământ superior diversificate și o viață culturală bogată.

De asemenea municipiile de rangul 0 și I sunt singurele municipii ce pot constitui zone metropolitane în România, împreună cu localitățile urbane și rurale aflate în zona imediată, la distanțe de până la 30 km, între care s-au dezvoltat relații de cooperare pe multiple planuri.

Conform art. 7 , în vederea dezvoltării echilibrate a teritoriului din zona Capitalei României și a municipiilor de rangul I unitățile administrativ-teritoriale de bază din aceste zone se pot asocia într-un parteneriat voluntar în scopul înființării de zone metropolitane aferente spațiului urban. Asocierea contribuie la întărirea complementarităților între aceste unități și factorii de decizie interesați în dezvoltarea teritoriului.Zonele metropolitane funcționează ca entități independente fără personalitate juridică. Zonele metropolitane pot funcționa pe un perimetru independent de limitele unităților administrativ-teritoriale, stabilit de comun acord de autoritățile administrației publice locale.

Tabelul 3 . Lista orașelor de rangul 0 si 1 din România

Sursa : Institutul Național de Statistică

2.3. Clasificarea localităților urbane după numărul populației  

Clasificarea orașelor poate fi realizată după numeroase criterii. Conform Dicționarului urbanismului și amenajării,trei condiții sunt indispensablie pentru ca o așezare umană să se constituie într‐un oraș: să existe o aglomerare de construcții, să fie afirmate anumite trăsăturisociale ale locuitorilor șisă reprezinte o anumită dimensiune .

Tradițiile diferite conduc la praguri diferite în ceea ce privește numărul minim al populației luate în considerare în diferite țări, fără ca aceste diferențe să nege existența relațiilor de schimb, determinante pentru existența urbană a unei așezări. 

Astfel, clasificarea geografică a localităților urbane, în România, are – din punctul de vedere al mărimii populației – un prag de 10.000 locuitori pentru orașe  și 40000 locuitori pentru municipii .

Conform datelor INS pentru anul 2012, clasificarea orașelor din România este următoarea:

1 oraș foarte mare (populație peste 1000000 locuitori) ;

23 orașe mari (100.000‐1.000.000 locuitori) ;

75 orașe mijlocii (20.000‐100.000 locuitori) ;

221 orașe mici (sub 20.000 locuitori, din care 119 orașe sub 10.000 locuitori).  

Fig. 2 . Sisteme urbane , populația totală.

Poli de creștere și poli de dezvoltare

Polii de creștere au fost stabiliți prin HG nr. 998/2008, iar polii de dezvoltare și centrele urbane au fost desemnați prin HG nr. 1149/2008 privind modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 998/2008 pentru desemnarea polilor naționali de creștere în care se realizează cu prioritate investiții din programele cu finanțare comunitară națională.

Hotărârile desemnează  orașele incluse în Programul Operațional Regional (POR) 2007-2013, Axa Prioritară 1 – „Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor – poli urbani de creștere”  și le ierarhizează  în trei sub-domenii, în funcție de tipul beneficiarilor de finanțare nerambursabilă, astfel:

Poli de creștere: Iași, Constanța, Ploiești, Craiova, Timișoara, Cluj-Napoca și Brașov și arealele de influență ale acestora;

Poli de dezvoltare: Arad, Baia‐Mare, Bacău, Brăila, Galați, Deva, Oradea, Pitești, Râmnicut-Vâlcea, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Târgu-Mureș, desemnate ca poli de dezvoltare urbană, în care vor fi realizate cu prioritate investiții din Programul Operațional Regional 2007‐2013 și din programele de finanțare națională;

Centre urbane (nenominalizate): orașe/municipii cu peste 10.000 de locuitori, altele decât polii de creștere și polii de dezvoltare urbană (conform datelor actualizate 2012)

Fig. 3. Polii naționali de creștere și polii de dezvoltare urbană stabiliți prin HG 998 și 1149 din 2008

Influența teritorială majoră a polilor de creștere și dezvoltare a condusla înființarea în apropierea orașelor mari, a unor orașe cu populație mică (sub 10.000 locuitori) care, la fel ca în cazul comunelor periurbane, sunt dependente de infrastructura marilor orașe, ceea ce duce la îngreunarea funcționării acestora; din punct de vedere demografic, dezvoltarea polilor de creștere și a centrelor metropolitane a încurajat mișcarea locuitorilor înspre localitățile mici apropiate de orașele mari.  

Astfel, pentru o dezvoltare echilibrată a teritoriului, este necesară  reechilibrarea puterii economice a municipiului București în comparație cu polii de creștere și cei de dezvoltare. Din acest motiv este necesară identificarea municipiilor care au potențial pentru a ocupa treapta de dezvoltare imediat următoare municipiului București. În acest sens – dintre cele trei orașe de peste 300.000 locuitori (Iași, Timișoara și Cluj-Napoca), se remarcă dezvoltarea orașului Cluj-Napoca,singurul oraș care a înregistrat creștere demografică între recensămintele din 2002 și 2011, iar în proximitatea acestuia s-au dezvoltat semnificativ două comune a căror populație cumulată este de aproape 30.000 locuitori (comunele Florești și Apahida). 

Zone urbane

Fig. 4. Rețeaua urbană – cateogorii de marime demografică a orașelor.

Sursă : DGDRI . MDRAP

În perioada 1990-2010 au fost declarate 60 de orașe noi, dar pentru cele mai multe dintre acestea, această trecere de la rural la urban nu a fost dublată și de asigurarea dotărilor și a serviciilor pe care, trebuie să le îndeplinească un oraș. În perioada 1990-2012 se evidențiază o scădere accentuată a populației urbane din orașele mari (peste 100.000 locuitori), precum și reducerea numărului de orașe mijlocii (între 20 și 100 mii locuitori) în urma declinului lor demografic. În paralel s-a înregistrat o creștere a numărului de orașe mici (sub 20 mii locuitori), precum și a populației totale a acestora.

Aceste tendințe sunt cauzate de un spor natural negativ, de migrația populației din orașe către rural (ca efect al restructurării industriale) sau în zonele periurbane, cu precădere în zonele de polarizare ale marilor municipii inclusiv în orașele 52 mici din această zonă, ca urmare a fenomenului de expansiune urbană și de migrația în afara țării pentru muncă.

Zona metropolitană

Zonele metropolitane în România au fost reglementate prin legea 351 din 6 iulie 2001 ca fiind "o zonă constituită prin asociere, pe bază de parteneriat voluntar, între marile centre urbane (Capitala României și municipiile de rangul I) și localitățile urbane și rurale aflate în zona imediată, la distanțe de până la 30 km, între care s-au dezvoltat relații de cooperare pe multiple planuri."

Ca urmare a modificării art. 7 alin. (1) din Legea nr. 351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național, prin Legea nr. 264/2011, și municipiile, reședintă de județ, pot constitui zone metropolitane prin asoiciere cu localitățile urbane și rurale aflate în zona imediată

Zona metropolitană reprezintă "asociația de dezvoltare intercomunitară constituită pe bază de ăarteneriat între capitala României sau municipiile de rangul I și unitățile administrativ teritoriale aflate în zona imediată."

Înfiintarea zonelor metropolitane este rezultatul individualizării nevoii de spațiu suport pentru dezvoltarea unor așezări urbane, ce s-au impus în rețeaua națională și regională de așezări printr-o dezvoltare economică accentuată. Noul nivel de dezvoltare reprezintă o provocare majoră pentru factorii de decizie, obligați să identifice sistemele de management teritorial, capabile să atingă obiective de dezvoltare majore într-un nou context teritorial.

Dezvoltarea urbană care caracterizează ultimele decenii a pus în evidență dezvoltarea rapidă a zonelor suburbane ale orașelor mari – creând, implicit, o nevoie de redefinire a zonelor funcționale la nivel național. Cele mai multe orașe mari (cum sunt Timișoara, Cluj-Napoca și Iași) s-au extins către exterior în ultimele două decenii, iar acum fac parte din zone economice funcționale care și-au depășit cu mult granițele convenționale. Multe dintre companiile noi s-au localizat la periferia acestor orașe, iar oamenii fac naveta către aceste orașe, în căutarea de oportunități de muncă, studii, afaceri și relaxare. În cadrul legislativ existent s-au realizat deja câteva parteneriate care au dus la formarea unor zone metropolitane. În 2010 s-a constituit Federația Zonelor Metropolitane și Aglomerărilor Urbane fără participarea zonei metropolitane București.

În privința constituirii zonei metropolitane București au existat mulți specialiști care au încercat să vină cu propuneri fundamentate privind gradul de extindere, ca parte esențială în procesul de metropolizare.

Fig. 5. Arii metropolitane funcționale și propuneri de arii metropolitane

Sursă: Statistică ADI; HCL

2.6.1. Orașe cu potențial și ambiții de dezvoltare metropolitană

Potrivit legislației în vigoare, în România sunt 11 municipii de rangul I care, prin mărime, importantă, nivel al serviciilor și al activităților economice, constituie zone de atracție și resimt presiunile dezvoltării; totuși, conform tendințelor europene, aglomerările urbane tind să abordeze acest tip de cooperare indiferent de numărul de locuitori.

În present, în România, toate cele 11 orașe mari au demarat procesele de organizare a zonelor metropolitane aferente lor. Dintre acestea, s-a inițiat instituționalizarea a două zone metropolitan: Oradea (2001) și Iași (2004), ambele în cadrul programelor de asistenta finanțate de USAID.

Capitoul III . Intrumente utilizate în dezvoltarea orașelor .

3.1. Urbanismul

Urbanismul reprezintă studiul orașelor, al mediului geografic , economic , politic , social și cultural și al impactului acestor elemente asupra fondului construit.

Urbanismul reprezintă "activitatea operațională, integratoare, normativă care are ca principal scop stimularea evoluției complexe a localităților, prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu și lung, care urmărește stabilirea direcțiilor dezvoltării spațiale a localităților urbane și rurale, în acord cu potențialul acestora și cu aspirațiile locuitorilor și care cuprinde toate localitățile țării, organizate în rețea, pe baza ierarhizării și distribuției echilibrate ale acestora în teritoriu; aplicarea obiectivelor are în vedere întreg teritoriul administrativ al orașelor și comunelor sau zone din acestea."

În opinia specialiștilor reprezintă "ansamblul activităților de organizare a componentelor materiale (cadru natural, resurse economice, cadru construit, populație etc.) ale unităților teritoriale de locuire (sat, comună, oraș, zonă, teritoriu național etc.) în scopul îmbunătățirii calității vieții."

Urbanismul are ca principal scop stimularea evoluției complexe a localităților, prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu și lung.

Activitatea de urbanism cuprinde toate localitățile țării, organizate în rețea, pe baza ierarhizării și distribuției echilibrate a acestora în teritoriu. Aplicarea obiectivelor are în vedere întregul teritoriu administrativ al orașelor și comunelor sau zone din acestea.

Urbanismul urmărește stabilirea direcțiilor dezvoltării spațiale a localităților urbane și rurale, în acord cu potențialul acestora și cu aspirațiile locuitorilor.

3.1.1. Obiectivele urbanismului

Principalele obiective ale activității de urbanism sunt următoarele :

Îmbunătățirea condițiilor de viață prin eliminarea disfuncționalității, asigurarea accesului la infrastructuri , servicii publice și locuințe convenabile pentru toți locuitorii ;

Crearea condițiilor pentru satisfacerea cerințelor speciale ale copiilor, vârstnicilor și persoanelor cu hanicap ;

Utilizarea eficienta a terenurilor , în acord cu funcțiunile urbanistice adecvate , extinderea controlată a zonelor construite ;

Protejarea și punerea în valoare a patrimonului cultural construit și natural ;

Asigurarea calității cadrului natural construit , amenajat și plantat din toate localitățile urbane și rurale ;

Protejarea localităților împotriva dezastrelor naturale.

3.1.2. Activitătile de amenajare a teritoriului si urbanism

Activitățile principale de amenajare a teritoriului și urbanism constau în

transpunerea la nivelul întregului teritoriu național a strategiilor , politicilor și programelor de dezvoltare durbailă în profil spațial , precum și urmărirea aplicării acestora în conformitate cu documentațiile de specialitate legal aprobate.

Activitățile conexe de amenajare a teritoriului și urbanism au ca obiect :

Cercetarea în domeniul amenajării teritoriului și al urbanismului și elaborarea stuudiilor de fundamentare a strategiilor , politicilor și documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism ;

Construirea , întreținerea , extinderea și dezvoltarea bazei de date și documente;

Elaborarea strategiilor și politicilor în domeniu ;

Avizarea și aprobarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și urbanism ;

Elaborarea de acte cu caracter normativ ;

Monitorizarea și controlul privind transpunerea în fapt a strategiilor , politicilor, programelor și operațiunilor de amenajare a teritoriului și urbanimsm ;

În vederea asigurării personalului de specialitate necesar pentru buna desfășurare a activităților de amenajare a teritoriului și de urbansim Ministerul Lucrărilor Publice , Transporturilor și Locuinței cooperează cu alte organe de specialitate ale administrației publice centrale , cu instituțiile de învățământ superior și cu organizațiile profesionale în domeniu , pentru organizarea și desfășurarea unor programe de formare profesionlă , specializare și perfecționare continuă.

3.2. Managementul urban

"Managementul urban este activitatea prin care se încearcă mobilizarea diverselor resurse pentru a le face să acționeze într-o manieră cooperantă în domeniul planificării, programării, întocmirii bugetelor și implementării, dar și domeniul exploatării și întreținerii, în scopul atingerii obiectivelor de dezvoltare a orașului."

"Managemtul dezvoltării locale este activitatea potrivit căreia se incearcă mobilizarea diverselor resurse pentru a le face să acționeze într-o manieră cooperantă în domeniul planificării , programării și imlementării , dar și în domeniul întreținerii și exploatării pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare a unei comunități."

"Managemetul dezvoltării locale trebuie să dezvolte o strategie integratoare , care să ia în considerare relația dintre cererea de servicii și funcționaliatatea localității , planificarea locuințelor , zonelor industriale , centrelor comerciale , infrastructurii , și finanțarea acestor operațiuni. Astfel , se impune un management al dezvoltării locale proactiv , văzut ca o activitate de integrare și coorodonare a tuturor activităților publice și private la nivel local."

"Managementul are caracterul unei discipline economice , de sinteză , întrucât preia o serie de categorii economice și de metode de la numeroase alte discipline din acest domeniu , precum economie , analiză economică , marketing , finanțe precum și un character multidisciplinar.

În accepțiunea sa manangementul vizează două mari obiective :

Să îndrume cominitatea urbană , suportând turbulențele mediului ;

Sa reducă risipa , provenită din disfuncționalitățile interne sau greșelile calitative ale funcționării.

"Managementul urban pornește de la gestiunea responsabilă a potențialului

existent , a capitalului natural , creat și social. Managementul se poate referi la sistemele de transport urban , de colectare a deșeurilor , la gestionarea urbană a terenurilor , a producției și consumului de energie sau la restructurarea ecologică a industriilor.

El operează cu concepte precum strategie , plan , program , proiect ce au devenit astzăzi instrumente practice utulizate în cadrul procesului de dezvoltare urbană."

"Managementul urban este procesul de dezvoltare, execuție, coordonare și evaluare a strategiilor integrate, cu ajutorul actorilor urbani relevanți, în concordanță cu interesul public și țelurile sectorului privat, în cadrul politicilor naționale de dezvoltare, cu scopul de a identifica, de a crea și exploata potențialul urban în vederea unei dezvoltări economice durabile."

Dinamica dezvoltării , atat avantajele cât și constrangerile ei , impune o serie de

redefirinri strategice, flexibile și creative ale nivelurilor administrative și ale mecanismelor de funcțioare – management urban – reprezintă o activitate care implică abordări pluri și transdisciplinare ale problematicii urbane .

În acest context , la nivelul administrației publice locale , acest tip de management se aplică în doua sfere principale de activitate , sfera decizională și sfera operaționlă , și are urmatoarele caracteristici de baza :

Este implicat activ în formularea și implementarea deciziilor de dezvoltare , concretizate la nivelul strategiilor ;

Coordoneaza actorii urbani relavanți ;

Se bazează pe structura (umană , tehnică și financiară) informațională a adminstrației ;

Utilizează instrumentele puse la dispoziție de autoritatea publică locală.

Managementul urban se poate defini sintetic prin răspunsurile la întrebările :

cine realizează managementul urban? , ce reprezintă managementul urban ? , cum se realizează managemtul urban ? .

Managementul urban eficinent se bazează pe o analiză clară și obiectivă , complexă și în special reală a situației existente , din toate punctele de vedere , motiv pentru care asigurarea bazei de date este o condiție strict necesară în desfașurarea acestei activități pentru obținerea rezultatelor în dezvoltarea urbană.

Cine realizează managemtul urban ? Politicile și strategiile de dezvoltare urbană impun o ierarhie decizională capabilă să urmarească atingerea obiectivelor stabilite de aceastea. În funcție de forma de organizare și funcționarea a organizației sunt stabilite ierarhiile și compențele de soluționare a problematicilor urbane precum și nivelurile dcizionale.

Ce reprezintă managementul urban ? Decizia pe diferite segmente ale problematici urbane și decizia în formele definite prin strategia de dezvoltare urbană.

Cum se realizează managementul urban ? Se realizează prin instrumente necesare prin care se aplică operațional acțiunile stabilite în sfera decizională (marketing urban, planificare strategică , modailtăți de finanțare avansate).

3.2.1. Misiunea managementului urban

"Misiunea managementului dezvoltării locale este aceea de a călăuzi dezvoltarea armonioasă a localității , care poate fi obținută cu un număr de instrumente aflate într-o interdependență reciprocă. Managementul dezvoltării locale folosește funcțiile generate de planificare , implementare și evaluare.

Managementul dezvoltării locale este un process tridimensional, care cuprinde :

Planificarea strategică ;

Implementarea strategică ;

Controlul strategic."

3.3. Instrumente manageriale privind amenajarea teritoriului și urbanismul

"Legea nr 350/2001 distinge intre documentațiile de amenajare a teritoriului , care cuprind propuneri cu caracter director si documentațiile de urbanism care cuprind reglementări operaționale , ce se exprimă în planurile de urbanism, Regulamentul general de urbanism și regulamentele locale de urbansim . "

"Rolul fundamental al planurilor de amenajare a teritoriului și al celor de urbanism este cel de instrumente de planificare , în vederea transpunerii in realitate a strategiilor de dezvoltare teritorială și urbană și a politicilor publice din acest domeniu.Aceste documentații de amenajare a teritoriuluiși urbanism capată , în urma procesului de aprobare , în conformitate cu prevederile legale , puterea unor acte de autoritate. "

3.3.1. Documentațiile de amenajare a teritoriului sunt următoarele:

Planul de amenajare a teritoriului național;

Planul de amenajare a teritoriului zonal;

Planul de amenajare a teritoriului județean.

Documentațiile de amenajare a teritoriului cuprind propuneri cu caracter director,

iar documentațiile de urbanism cuprind reglementari operaționale. Propunerile cu caracter director stabilesc strategiile și directiile principale de evoluție a unui teritoriu la diverse niveluri de complexitate. Ele sunt detaliate prin reglementări specifice în limitele teritoriilor administrative ale orașelor și comunelor. Prevederile cu caracter director cuprinse în documentațiile de amenajare a teritoriului aprobate sunt obligatorii pentru toate autoritățile administrației publice, iar cele cu caracter de reglementare, pentru toate persoanele fizice și juridice.

3.3.1.1. Planul de amenajare a teritoriului național (PATN)

Planul de amenajare a teritoriului național reprezintă cel mai important document al amenajării teritoriului la nevel de stat.

PATN este suportul dezvoltãrii complexe si durabile inclusiv al dezvoltãrii regionale a teritoriului si reprezintã contributia specificã a tãrii noastre la dezvoltarea spatiului european si premiza înscrierii în dinamica dezvoltãrii economico-sociale europene.

Conform Legii nr. 350/2001 Planul de amenajare a teritoriului național are character director și reprezintă sinteza programelor strategice sectoriale pe termen mediu și lung pentru întregul teritoriu al tării.

Prevederile Planului de amenajare a teritoriului național și așe secțiunilor sale devin obligatorii pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului care le detaliază.

Secțiunile Planului de amenajare a teritoriului sunt :

Căi de comunicație ;

Ape ;

Zone protejate ;

Zone de risc natural ;

Turismul ;

Dezvoltarea rurală .

. Planul de amenajre a teritoriului zonal (PATZ)

PATZ se întocmeste pentru teritorii grupate într-o zonă cu caracteristici comune, geografice, economice sau/si de altă natură, care cuprinde în întregime sau parțial teritoriul administrativ al mai multor unități teritorial administrative.Acest tip de plan genereazã politici teritoriale zonale pe probleme concrete de interes comun.

Planurile de Amenajare a Teritoriului Zonal ,în funcție de teritoriul pentru care se elaborează pot fi: regional, interjudețean, interorășenesc, intercomunal, periurban, metropolitan (al municipiilor de rangul 1) si frontalier.  

Aceste planuri definesc cadrul de desfãsurare a activităților economice și sociale în concordanță cu planurile de amenajare a teritoriului superioare.

Pe baza acestor planuri se stabilește profilul socio-economic și zonificarea teritoriului în funcție de posibilitățile de dezvoltare a unităților economice corelate cu disponibilul de forță de muncă, amplasarea construcțiilor, dotărilor și echipărilor, respectând patrimoniul natural, trăsãturile specifice urbanistice și utilizarea rațională a terenurilor în cadrul unei organizări structurale a perimetrului construibil.

3.3.1.3. Planul de amenajare a teritoriului județean (PATJ)

Planul de amenajare a teritoriului judetean – PATJ – se întocmeste pentru teritoriul administrativ al  judetului si reprezintã expresia spatialã a programului de dezvoltare socio-economicã a acestuia. PATJ are rol de armonizare a dezvoltãrii durabile a teritoriului si preia prevederile planurilor de amenajare a teritoriului zonal sau national.

Elaborarea acestor planuri este o conditie pentru realizarea Planurilor Urbanistice Generale ale unitãtilor administrativ teritoriale componente. 90% din judetele tãrii au planurile de amenajare a teritoriului judetean avizate si aprobate conform legii.

Prevederile Planului de amenajare a teritoriului județean devin obligatorii pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului și de urbanism care le detaliază. Fiecare județ trebuie să dețină Planul de amenajare a teritoriului județean și să îl reactualizeze periodic, la 5-10 ani , în funție de politicile și de programele de dezvoltare ale județului.

Documentațiile de urbanism sunt următoarele:

Planul urbanistic general și regulamentul local aferent acestuia;

Planul urbanistic zonal și regulamentul local aferent acestuia;

Planul urbanistic de detaliu.

Documentatiile de urbanism se refera la localitatile urbane si rurale si reglementeaza utilizarea terenurilor si conditiile de ocupare a acestora cu constructii. Documentatiile de urbanism transpun la nivelul localitatilor urbane si rurale propunerile cuprinse in planurile de amenajare a teritoriului national, zonal si judetean. Documentatiile de urbanism au caracter de reglementare specifica si stabilesc reguli ce se aplica direct asupra localitatilor si partilor din acestea pana la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism.

Conform art . 4 conținutul documentațiilor de urbanism este compus din piese scrise și desentate . Toate documentațiile de urbansim conțin urmatoarele categorii de analzie :

Încadrarea în teritoriu ;

Situația existentă și disfuncționaități ;

Capitolul de reglementări urbanistice – zonificare ;

Reglementarile – echipare edilitară ;

Obiectivele de utilitate publică .

3.3.2.1. Planul urbanistic general (PUG)

Planul urbanistic general este un proiect care face parte din programul de

amenajare a teritoriului și de dezvoltare a localităților . Mai exact , PUG-ul constituie cadrul legal pentru realizarea programelor și acțiunilor de dezvoltare conform Legii 350/2001 , modificată și completată prin Legea 289/2006.

Planul urbanistic general este documentația care stabilește obiectivele,

acțiunile și măsurile de dezvoltare pentru o localitate , existentă sau viitoare pe o perioadă determinată pe baza analizei complexe a situaței existente , acesta orientează aplicarea unei politici în scopul amenajaării teritoriului localitășii. Acestuia i se asociază regulamentul de urbanism al localității respective.

"Planul urbanisitic general al unei localități se întocmește prin documentații

scrise și desenate. Documentațiile desentate sunt planșe cu planuri ale localității pe care sunt indicate , in mod convențional , o serie de date.

Planurile urbanistice generale pun in practică strategia , prioritățile si

regementările de urbanism aplicate în utilizarea optimă a terenurilor și construcțiilor din cadrul localitățiilor și necesită periodic reactualizarea lor."

Planul urbanistic zonal (PUZ)

Planul urbanistic zonal este instrumental de planificare urbană de

reglementare specifică , prin care se coordoneză dezvoltarea urbanistică integrată a unor zone din locatiltate , caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate sau printr-o dinamică urbană accentuată.

PUZ este un proiect care are character de reglementare specifică detaliată a dezvoltării urbanistice a unei zone din localitate , acoperind toate functiile : locuire, servicii , producție , circulație, spații verzi , etc , și asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe a zonei cu prevederile programului urbanistic general din care face parte.

Prin programul urbanistic zonal se stabilesc obiectivele , acțiunile , prioritățile de urbanism necesar a fi aplicate în utilizarea terenurilor și conformarea construcțiilor din zona studiată.

Planul urbanistic zonal este documentația care se referă la o zonă dintr-o localitate, prin care se analizează situația existentă și se precizează toate elementele urbanistice necesate eliberării Certificatelor de urbanism și autorizațiilor de construire.

Planul urbanistic de detaliu (PUD)

Planul urbanisitc de detaliu are exclusiv character de reglementare specifică,

prin care se asigură condițiile de amplasare , dimensionare , conformare și servire edilitară a unui sau mai multor obiective , pe una sau mai multe parcele adiacente , în corelare cu vecinatățile imediate.

PUD este acela care stabilește normele la nivelul unui subteritoriu,unei străzi, unei piețe sau a unui grup de terenuri , fiind documentul care specific paramentrii în care se poate realize o construcție.

PUD-ul se intocmeste fie cand acest lucru este prevazut in Regulamentul Local de Urbanism (RLU), fie atunci cand, din diverse motive, regulamentul nu se poate aplica, anumite proprietati ale amplasamentului fiind diferite de cele propuse de RLU. PUD-ul este aprobat de catre Consiliul Local al oraselor, comunelor sau sectoarelor Bucurestiului.

Planul urbanistic de detaliu cuprinde reglementări cu privire la : asigurarea accesibilității ; permisivități și constrângeri urbanistice privind volumele construite și amenajările ; relațiile funcționale și estetice cu vecinătatea ; compatibilitatea funcțiunilor și conformarea construcțiilor , amenajărilor și plantațiilor ; regimul juridic și circulația terenurilor și construcțiilor .

Strategia de dezvoltare urbană

"Strategia de dezvoltare a unei colectivități teritoriale reprezintă determinarea scopurilor și a obiectivelor pe termen lung ale colectivităților, adaptarea de politici locale și alocare de resurse pentru atingerea acestora, tinând cont de nevoile, așteptările și dorințele cetățenilor și de componenetele sistemului politic local."

"Strategia de dezvoltare locală este acțiunea ce are în vedere oportunitățile ca cerințe ale comunității locale, lucru ce impune luarea unor măsuri, în funcție de specificul zonei:

reabilitarea și modernizarea infrastructurii existente ;

extinderea investițiilor în infrastructură, factor-cheie în realizarea oricărui tip de dezvoltare ;

alocarea resurselor necesare pentru finanțarea capitalurilor umane ;

extinderea și dezvoltarea piețelor ;

dezvoltarea de parteneriate între sectorul public și privat ;

sprijin financiar pentru unele utilități de interes public. "

Elementele componente ale strategiei de dezvolare locala :

Analiza problemelor – pune in discuție punctele forte și punctele slabe ale economiei locale ;

Ancheta de informare – examinează eficiența activitățior existente

Un examen al resurselor – verifică cum au fost ele utiziate până în prezent ;

Definire a obiectivelor – indică cu claritate scopurile strategiei ;

Un plan de acțiune – descrie acțiunile specifice care trebuie întreprinse pentru atingerea obiectivelor strategiei ;

Un sistem de control si evaluare – verifică eficacitatea acțiunilor specifice.

Pașii necesari elaborării strategiei de dezvoltare sunt urmatorii :

formarea unui frup de inițativă loacă cu rolul de a sensibiliza opinia publică și de a atrage potențialii parteneri ai dezboltării locale.

Identificarea membriilor Consorțiului de Dezvoltare Strategică de catre grupul de inițativă ;

Pe parcursul procesului trebuie identificată forma juridică optimă pentru o astfel de organizație și condițiile practice de realizare;

Identificarea actorilor interesați de elaborarea și implementarea unei strategii de dezvoltare locală;

Analiza contextului și întocmirea profilului comunității și a sondajului de atitudine în afaceri ;

Identificarea aspectelor critice în economie ; pentru a putea găsi soluții trebuie însă indetificare problemele ;

Identificarea avantajelor , dezavanjtajelor , oportunităților și pericolelor (Analiza SWOT)

Alegerea planului de acțiune optim , adoptarea strategiei de dezvoltare locală.

3.4.3. Implementarea strategiei de dezvoltare locală :

"Aceasta etapă reprezintă adevăratul test prin care se va vedea dacă

obiectivele de dezvoltare incluse în strategie sunt realiste și relizabile , coeziunea instituțiilor publice fiind pusă la încrecare . Dupa terminarea procesului de stabilire a obiectivelor , de elaborare a strategiei se trece la urmatorul pas și anume implementarea , process ce cuprinde toate activitățile manageirale necesare pentru operaționalizarea strategiei."

STUDIU DE CAZ : Evoluția stadiului orașului Chitila

1. Așezarea geografică

Orașul Chitila Orașul Chitila este unitate administrativ teritorială în componența județului Ilfov, fiind situat în partea de nord-vest a Municipiului București. Orașul este situat pe DN 7 și este străbătut de această șosea pe o distanță de 3 km.

Vecinii Chitilei sunt: la est Municipiul București, la nord comuna Mogoșoaia, la sud comuna Dragomirești Vale și Chiajna, iar la nord-vest Orașul Buftea și Pădurea Râioasa. Orașul se întinde pe o suprafață de 1.247 ha, din care 1000 ha intravilan, având următoarele coordonate geografice: 44°31′02″ latitudine nordică și 25°58′31″ longitudine estică.

Fig. 6. Reteaua de localități din Regiunea București-Ilfov

2. Populația

Transformările social – economice care au avut loc în Chitila au determinat schimbări importante în ceea ce privește numărul și structura populației. Populația orașului este într-o continuă creștere iar zonele de locuit se extind.

După 1989 populația orașului cunoaște două tendințe :

– una descrescătoare, determinată de migrația populației spre București, dar și de modificarea raportului natalitate – mortalitate, tendință descrescătoare și la nivel național;

– una crescătoare, manifestată în ultimii 10 ani, determinată de afluența de populație dinspre București.

Astfel, în ultimii 10 ani numărul de locuitori a crescut de la 12.643, la peste 14.000.

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Chitila se ridică la 14.184 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 12.643 de locuitori.

Localitatea a fost ridicată la rang de oraș în anul 2005 , fiind al șaselea centru urban al județului Ilfov din punct de vedere demografic.

Orșul Chitila reprezintă un model de dezvolare urbană , in special de dezvoltare metropolintă , fiind beneficiar de o poziție geografică accesibilă și utilă din punct de vedere strctural și economic. Aceasta dispune de numerose avantaje privind dezvoltarea infrastructurii , dar și dezvoltarea zonelor de locuit , fapt ce se evidențiază prin creșterea numărului de locuitori din ultimii ani.

Densitatea populației în teritoriul administrativ al orașului este de 1131 locuitori/kmp. Predomină persoanele de sex feminin – 51,5%.

Datorită amplasării strategice , langă municipiul București , orașul Chitila a înregistrat o evidentă creștere a numarului populației , dat fiind faptul că multe persoane au preferat să se retragă la marginea capitalei , să iși construiască case , pentru a evita traficul și agitația din București .

Un alt factor important care a determinat migrația populației către extremitatea Bucureștiului , o reprezintă prețul mai mic al terenurilor si caselor , in comparație cu cele din capitală.

Din punct de vedere al populației , Chitila este într-o continuă creștere , intr-o continuă evoluție și se poate observa din statisticile prezentate mai sus că cea mai importantă resursă intr-o dezvoltare urbană , resura umană , este satisfacută de serviciile publice oferite de acest oraș , dar cel mai important factor care o plasează printre primele locuri în clasamentul oamenilor , il reprezintă poziția geografică .

Fiind foarte aproape de municipiul București și ușor accesibilă din punct de vedere al traficului și modului în care poți strabăte orașul , oamenii sunt multumiți , iar aici își pot crea un mediu de viața normal , care le poate oferi tot ceea ce un oraș de o importanță majora le poate da.

Tabelul nr.4. Orașele județului Ilfov

Sursa: Consiliul județean Ilfov http://www.cjilfov.ro/site/organizare , RPL 2011 , accesat la data de 2.05.2015.

3.Economia locală

Economia orașului Chitila este bazată pe o activitate preponderent industrială, având o tradiție de peste un secol.Industria , pricipalul factor economic , definește o grupare de afaceri care folosesc aceeași metodă pentru generarea profitului care cuprinde totalitatea întreprinderilor, fabricilor și uzinelor.

În 1875, Principele Bibescu a construit aici prima fabrică de zahăr din țară, pe locul unei foste mori de apă de pe malul râului Colentina. În 1970, din cauza faptului că devenise nerentabilă și constituia o sursă de poluare pentru localitatea care se extinsese până în preajma fabricii, aceasta a fost desființată. În locul ei a luat ființă Intreprinderea de Utilaje și Piese de Schimb (IUPS) pentru industria alimentară, în special pentru cea a zahărului, cea mai importantă de acest fel din țară.

Chitila s-a făcut cunoscută și prin existența celor două fabrici de cărămidă, care au fost desființate. Cu toate acestea, tradiția în producția de materiale de construcție s-a păstrat prin înființarea, în 1961, a Fabricii de placaje ceramice (pentru fațade de blocuri), iar în 1970 a Fabricii de faianță.

După cum se poate obsevrva bazele acestei eeconomii locale au constat în dezvoltarea industriei , prin construcția fabricii de zahăr , iar mai apoi înteprinderea de utilaje și piese de schimb.

Datorită poziției geografice și dispunând de numeroase terenuri , Chitila este pentru multi întrprinzători un loc în care afacerea lor poate da roade. Construcția de noi fabrici poate ajuta orașul să se dezvolte din punct de vedere economic , care beneficiază de un potențial ridicat în ceea ce privește industria.

Întâi de toate, Chitila s-a afirmat ca centru feroviar. Ea a devenit stație de cale ferată încă din 1872, când s-a inaugurat Gara de Nord și s-a dat în circulație cea mai importantă cale ferată. Aceasta pornea din București, iar la Chitila se bifurca spre Ploiești și Pitești (inaugurate la 13 septembrie 1872). Pe lângă stația CFR, au luat ființă încă șase obiective cu funcții de asigurare și întreținere a transportului feroviar.

Economia orașului Chitila a depins cu multi ani în urmă de o puternică devoltare a structurii CFR.-ului în zonă. Reparațiile de vagoane, întreținerea utilajelor pentru calea ferată sau alte activități legate de aceasta, au constituit punctul forte al economiei orașului o data cu intemeierea statie CFR Gara Chitila .

Datorită numeroaselor privatizări ce au avut loc au apărut firme importante cu activități în diverse domenii, cele mai semnificative fiind: SC IPIC S.A ( productie industriala), SC CONDAX S.A. (prestatii cu utilaje grele), City Gates (materiale de constructii), SC Rudbin S.A. (fabrica de mobila si binale), SC OVO DESIGN S.A ( fabrica de mobila ), SC Motoc Nil S.R.L. (confectii cizme de cauciuc), SC CARPAT FOREST S.A ( productie de mobila ), SC INTEGRA S.A ( prepararea carnii, industrie alimentara ), SC TEHNOARMIT S.R.L. ( confectii metalice, echipamente energetice ), S.C. Pafs S.R.L. ( geamuri termopan PVC ), etc, care au o contribuție semnificativă la dezvoltarea economică locală.

Multă vreme, Chitila a fost o localitate industrial – agricolă, însă, dobândirea statutului de oraș și expansiunea zonelor de locuit și a celor industriale au condus la limitarea extravilanului și suprafețelor agricole.Producția industrială deci se axează pe materiale de construcție , prelucrarea lemnului și a metalului. Sectorul industrial oferă cea mai mare parte a locurilor de muncă.

Așa cum am menționat mai sus, industria reprezintă principalul punct de dezvltare al orașul ceea ce înseamnă că tot ea ofera populației o mare parte din locurile de muncă. În urmă cu cativa ani , acesta a fost unul din principalii factori care au atras populația.

În acest moment, orașul are 1247 de hectare, din care 1000 intravilan, 70 de hectare extravilan, 130 de hectare suprafață agricolă și 47 de hectare sunt acoperite de ape. Sunt înregistrate în acest prezent 496 de societăți comerciale active (una la 29 de locuitori, raport peste media națională a spațiului urban), cele mai multe în domeniul comerțului, construcțiilor și al transportului.

4.Mediu

Aflat în imediata apropiere a Bucureștiului și a rutei de centură, orașul suferă unele transformări ale regimului climatic datorită poluării provocate de diverse surse (gaze de eșapament, poligrafii, construcții etc.), dar, fiind situat într-un cadru natural deosebit (spații verzi, păduri în apropiere, ape) la care se adaugă acțiunile autorităților locale de protejare a mediului, orașul se diferențiază substanțial de localitățile învecinate.

Industriile aparute în vecinatatea elementelor naturale,Fabrica de Oxigen pe Valea Mangului,Fabrica de Piese Auto,pe fostul amplasament al Fabricii de Zahăr,langă lacul Chitila,ridică probleme din punct de vedere al poluării elementelor de mediu.

Problemele majore ale Chitilei sunt poluarea elementelor de mediu,cauzate de tranzitul auto din zona centrală în lipsa segmentului de centura a Bucurestiului ,poluarea cauzată de depozitul de deșeuri menajere aflat la V de șoseaua de centură ,în zona CF Chitila Triaj,dar și a industriilor existente pe malurile lacurilor.

Din punct de vedere economic , industriile existente ajută la creșterea poențialului orașului , dat în același timp ele produc și poluare. În acest context trebuie găsit un echilibru , în care economia sa poate funcționa în continuare, fără ca mediul înconjurător să fie afectat.

Din punct de vedere al poluării , Chitila inregistrează probleme care afctează mediul , cele mai importante fiind gazele de eșapament eliminate de numărul intenes al mașinilor care traversează zilnic orașul , dar datorită amplasării stategie într-un cadru natural , beneficiind de o suprafață mare de pădure , orașul Chitila poate diminua problemele cauze de poluare și proecția mediului cu ajutorul autorităților și cetățenilor care au o deosebită contribuție la dezvoltarea durabilă a mediului.

4.1.Aerul

La nivelul județului Ilfov, calitatea aerului ambiental este monitorizată la stațiile de măsurare în timp real, amplasate în comuna Balotești (stație de fond regional) și orașul Măgurele (stație de fond suburban) .

Conform cu cele prezentate în RSMJI, sursele de poluare a aerului sunt sursele fixe industriale (de obicei concentrate pe platformele industriale existente), zone industriale noi (amplasate în general în lungul șoselei de centură a capitalei), circulația auto (în special pe drumurile naționale care fac legătura cu Municipiul București), circulația pe șoseaua de centură a mașinilor cu tonaj mare, decolarea aeronavelor de pe aeroporturile Otopeni și Băneasa.

În Chitila principala sursă de poluare a aerului este reprezentată de traficul rutier, localitatea fiind strabătută de șoseaua București-Târgoviște și este situată în proximitatea șoselei de centură a Capitalei. Efectul acestor surse de poluare este diminuat însă de existența unor suprafețe consistente de pădure în zonă și luciu de apă. Plantarea de arbori pe principalele artere de circulație a fost și rămâne o preocupare constantă a autorităților locale.

Aerul curat este esențial pentru sănătatea noastră. Poluarea aerului, cauzată de activitățile industriale și de traficul rutier, are un impact semnificativ asupra stării de sănătate a populației, mai ales pentru persoanele care locuiesc în zonele urbane. Poluarea aerului este cauzată de industrie, de transport, de sistemele energetice, de agricultură, dar și de fiecare dintre noi.

4.2. Alimentarea cu energie electrică

Toți consumatorii de energie electrică sunt alimentați în prezent din rețelele electrice trifazate sau monofazate (aeriene sau subterane ), fiind racordați în buclă sau radial, de la posturile de transformare aeriene sau în cabină zidită, posturi care la rândul lor sunt incluse in sistemul de medie tensiune al orașului (unele buclat, altele radial).

În ceea ce privește alimentarea cu energie electrică, rețeaua de medie tensiune (20 kV) este de tip subteran în zonele sistematizate ale orașului și aeriană în zonele periferice, pozată pe stâlpi de beton. Pe acești stâlpi sunt pozate atât circuitele pentru alimentarea consumatorilor, cât și cele pentru iluminat public, telefonie și CATV. Unele din liniile de tensiune străbat zone urbane, ceea ce creeaza dificultăți în amenajarea urbanistică.

Toate instalațiile electrice existente, desi au o uzura mare, satisfac necesarul actual de energie electrică, rețelele existente putând prelua și o creștere corespunzătoare consumatorilor proiectați.

4.3.Rețeaua de alimentare cu apă și canalizare

Conform rezultatelor preliminare ale Recensământului Populației și al Locuințelor din 2011, cca 76,7% din locuințe dispun de alimentare cu apă în locuința și 75,4 % din locuințe dispun de instalații de canalizare în locuința, printre care se afla și orașul Chitila, alături de cele 7 oarșe care fac parte din regiunea București-Ilfov.

Fig. 7. Alimentarea cu apa si canalizare in locuinte (% din total locuinte), prelucrarare dupa RPL 2011, MDRAP

Serviciul de alimentare cu apă funcționează din anul 2002, fiind racordate 2900 de gospodării. Rețeaua are o lungime de 36 km, iar volumul total de apă produsă este de 628.444 m3 . Consumul lunar mediu al unei gospodării este de 18 m3 .

Prin Programul de Coeziune Economică și Socială , Primăria Chitila a

implementat un proiect de peste 1 milion de euro , prin care a fost extinsă și reabilitată rețeaua de alimentare cu apă din orașul Chitila. Proiectul a cuprins 34 de străzi din Chitila, cu o lungime a rețelei nou construite de 16.886 km , iar beneficiarii direcți au fost 6000 de locuitori din cei peste 12.000 mii ai orașului , precum și zeci de agenți economici. S-a reușit astfel extinderea unui serviciu public modern și alimentare cu apă la nivelul intregii localități.

Conform celor prezentate mai sus , rețeaua de alimentare cu apa repreztintă un serviciu public modern , de care cetătenii aveau nevoie în mod indispensabil , apa fiind un lucru vital in viața oamenilor.

Acest sistem nou si modern privind alimenatarea cu apa , de care cetățenii orașului Chitila se bucura , reprezintă un factor important în dezvoltarea urbană , apropiindu-se de cele mai înalte standarde.

Rețeaua de canalizare a orașului Chitila cuprinde în prezent :

colectorul principal situat pe Șoseaua Banatului (DN7) având o lungime de 1.606 m;

o rețea de canale amplasată pe străzi secundare ale DN7 executate din tuburi de beton;

extinderea rețelei de canalizare executată pe o serie de străzi secundare prin programele SAPARD și POR.

Transportul apelor uzate si meteorice de la utilizatori la canalele de serviciu si de la acestea la colectare se realizeaza printr-un sistem de racorduri si tuburi de canalizare (canale de la serviciu).

4.4. Alimentarea cu gaze naturale

În Chitila există rețele de gaze naturale cu presiune medie și redusă. Racordarea blocurilor la rețelele de gaze naturale se face prin intermediul branșamentelor de presiune redusă la capătul cărora sunt montate posturi de reglare.

Imbunătățirea rețelei a de alimentare cu gaze naturale implică costuri ridicate , dar care satifac nevoile cetătenilor si înteprinderilor. Ca în orice alt oraș dezvoltat , alimentarea cu gaze este necesară tuturor locuitorilor.

Asa cum rețeaua de alimntare cu apă a fost îmbunătățita prin proiect finanțat de primăria orașului , pe viitor adiminstrația publică locală poate înființa un nou proiect care sî sprijine și să îmbunătățeasca rețeaua de alimenate cu gaze naturale.

Acestu lucru va satisface nevoile cetățenior , dar va urca și orașul Chitila pe o traptă mai sus în dezvoltarea urbană care se produce în această perioadă.

4.5.Solul , gestionarea deșeurilor

Începând cu anul 2007, Regiunea de Dezvoltare București-Ilfov, beneficiază de Planul Regional de Gestionare a Deșeurilor (PRGD Reg. 8 București-Ilfov), aprobat prin OM 1364/ 2007.

În PRGD au fost reținute obligațiile de mediu asumate de România, în perioada de preaderare, prin termene de realizare și ținte de atins, toate raportate la realitățile Regiunii de Dezvoltare. Din datele prelucrate se poate trage concluzia că generarea DMS la nivelul județului Ilfov depășește cu peste 70% valoarea totală planificată.

În general se constată existența unei tendințe de creștere a ritmului de depozitare a DMS, tendință contrară prevederilor legislației europene și naționale. În județ nu au putut fi identificate, la nici una dintre primării, programe având ca obiectiv reducerea la sursă a generării deșeurilor.

Poluarea solului este influențată în special de:

– depuneri uscate și umede din atmosferă;

-depozitarea neadecvată de deșeuri și reziduuri menajere și industriale pe terenuri neamenajate corespunzător;

– chimizarea unor terenuri și culturi agricole.

La Chitila, sistemul de colectare a deșeurilor este unul adecvat, serviciul de salubrizare fiind furnizat de către societatea Romprest. Deșeurile menajere se colectează în mod neselectiv în recipienți speciali sau improvizați. Recipienții speciali – pubele metalice și europubele din material plastic și cu rotițe – sunt utilizați de către gospodăriile individuale, unele asociații de locatari și agenți comerciali.

Există un sistem de pubele amplasate pe domeniul public pentru colectarea selectivă a deșeurilor.

5.Dezvoltare socială

5.1.Fondul de locuințe

Ca tendință generală, localitățile aflate în imediata proximitate a Bucureștiului, indiferent de mediul de locuire (urban sau rural), au înregistrat o puternică dezvoltare de tip rezidențial.

Zona Chitila a cunoscut o dezvoltare puternică în ultimii ani. Infrastructura s-a îmbunătățit semnificativ, iar investitorii s-au concentrat pe acest cartier în ultima perioadă.

Aceste lucruri au influențat în mod evident sectorul rezidențial, favorizând apariția a numeroase clădiri noi. Menționăm aici apariția, chiar vizavi de Colosseum Mall, a unor blocuri cu regim de înălțime S+P+6E. Cumpărătorii au apreciat faptul că din zona Chitila se ajunge în aproximativ 15 minute în Piața Victoriei.

La nivelul întregului județ se înregistrează o creștere robustă a numărului de locuințe existente de 24,48% în ultimii cinci ani, de la 107.545 la 133.872 de locuințe în 2012. Se evidențiază o creștere a numărului de locuințe unifamiliale în proximitatea Bucureștiului.

Obiecțiile principale, venite din partea potențialilor cumpărători, sunt legate de poziția mărginașă și lipsa unei stații de metrou situate chiar în zonă.

Terenurile din zona Chitila sunt, în medie, cu 20-25% mai ieftine decât în zona Bucureștii Noi, către Dămăroaia, dezvoltatorii au început să migreze către Chitila. Prețurile sunt orientate, în special, spre cumpărătorii tradiționali ai programului Prima Casă.

Numai în anul 2008 au fost finalizate 7.171 locuințe, reprezentând aproximativ 25% din total locuințelor terminate în perioada 2006-2012. Ca evoluție în timp, se remarcă o creștere considerabilă atât a numărului de locuințe finalizate, cât și a autorizațiilor de construire de tip rezidențial în 2008, urmată de o scădere cu aproximativ 50% până în 2011.

În cazul autorizațiilor de construire pentru clădiri de tip rezidențial se remarcă trendul crescător în perioada 2011 și 2012 comparat cu 2010, dinamică impusă de o revenire generală a pieței de construcții imobiliare private.

Cu toate acestea , Chitila, benefiziaza de o creștere a numărului populației care s-a evidențiat mai ales în ultimii ani ,datorită dezvoltării infrastructurii și serviciilor , efectele acestei deplasări vazandu-se chiar și în recensămantul realizat in 2011.

Cu cât dezvoltarea orașului va fi mai complexă , iar serviciile publice vor oferii cât mai multe beneficii oamenilor , cu atat gradul de creștere al populației va fi similar serviciilor oferite.

În ultima perioadă , zona metropolitană aferentă Bucureștiului a cunoscut o evidentă creșere în ceea ce privește locuințele , și mai ales cele de tip rezidențial. Se remarca o deosebită apariție a numeroase complexe rezidentiale , la preturi accesibile.

De accea și orașul Chitila , dezvoltă un astfel de tip de locuințe ,pentru că majoritatea oamenilor caută locuințe accesbile la preț , dar care să le ofere siguranță , spațiu și comfort. Locuințele de tip redidențial implică camere spațioase , luminoase , parcare, dar și anumite condiții de siguranța (securitate asigurată) și comfort (piscine în centrul complxului destinate special propietarilor aprtamentelor ).

Fig. 8. Exemplu de cartier rezidențial

Sursa : Strategia de dezvoltare a orașului Chitila 2014-2020 , p. 87.

În 2012 existau în orașul Chitila 4197 de gospodării, în care locuiau în medie 3.15 persoane. Există în oraș 3341 clădiri. Din totalul celor 4871 de locuințe convenționale, 4583 sunt în proprietate privată și 15 în proprietate publică. 270 de locuințe sunt în proprietate privată de grup și 3 ale cultelor religioase. 4076 locuințe au alimentare cu apă și canalizare, 97% au energie electrică iar 2803 sunt conenctate la încălzirea centralizată. 4502 locuințe sunt dotate cu bucătărie iar 3837 au baie.

Tot in 2012 , la doar câteva luni de la acordarea loturilor de teren, tinerii care au primit parcele în apropierea cartierului Tineret deja existent în zona Islaz, au început să construiască.

După ce au primit, în luna aprilie, parcelele de teren pentru case din zona străzii Islaz, tinerii chitileni au ales proiectele de casă și au și demarat lucrările. De la ultimele străzi ale Cartierului Tineret până aproape de complexul Lac de Nuferi, s-a lucreat de zor, iar echipele de muncitori, au ridicat, rând pe rând, construcții ce vor fi în curând noile case ale familiilor de chitileni.

Acolo au fost construite zeci de case care, alături de cele deja existente, care au alcătuit un Cartier de Tineret mai mare și mai plin de viață.

5.3. Forța de muncă

Regiunea București Ilfov este cea mai importantă regiune de dezvoltare a României, prin prisma indicatorilor forței de muncă, ponderea populație active în totalul național fiind de aproximativ 12% în anul 2005 și 14% în anul 2011.

Tranziția la economia de piață și-a pus amprenta asupra caracteristicilor pieței muncii, determinând modificări semnificative de volum și structură a principalilor indicatori ai forței de muncă. Față de evoluția demografică și structura demografică, se remarcă faptul că indicele demografic se află pe o curbă ascendentă fapt care îmbunătățește potențialul forței de muncă.

Bazată pe industrie , Chitila a oferit numeroase locuri de muncă , mai ales în acest domeniu. În prezent , activează numeroase fabrici , dar și întreprinderi privatizate, care deasemenea reprezintă sursă pentru locuri de muncă.

În ceea ce privește șomajul, fenomen social cu influențe negative asupra dezvoltării societății, rezultat direct al proceselor de restructurare a economiei, se poate observa o scădere a ratei șomajului pe fondul dezvoltării economiei orașului. Totuși nivelul de calificare al forței de muncă nu este unul ridicat.

Cu cât evoluția orașului este mai mare si se dezvoltă cât mai multe întreprinderi , cu atât rata șomajului va fi mai mică , iar posibiltatea găsirii locurilor de muncă , va crește.

Dezvoltarea orașului din punct de vedere economic si-a pus amprenta asupra forței de munca , iar migrația oamenilor din București face ca potentialul locurilor de munca sa fie mic.

Crearea unui centru comercial , ar ajuta la dezvoltarea urbană a orașului , atât din punct de vedere economic ,pentru că se vor înființa noi locuri de muncă , cât și din punct de vedere social și turitic. Un centru comercial ar atrage un numar mare de populație fiind un factor important pentru comunitate.

6.Amenajarea teritoriului

În acest moment, utilizarea terenurilor este stabilită prin PUG, elaborat în anul 2004, a cărui revizuire este necesară.

Utilizarea terenului în oraș este următoarea:

Tabel 5. Utilizarea terenului în orașul Chitila

Sursa : Strategia de dezvoltare a orașului Chitila 2014-2020 , p.99

Numărul total al locuințelor este de 3750.

Conform tabelului de mai sus , orașul Chitila atinge aprope cote maxime din punct de vedere al amenajării teritoriului. Se poate observa că dintr-o suprafață totală de 1.247 ha , intravilanul cuprinde 1000 , iar suprafața diponibilă noilor construcții a rămas de doar 70 ha. Din acest tabel rezultă că , dezvoltarea orașului este intr-o coninuă "mișcare" , evidențiată de suprafața ocupată de intravilan , dar și calitatea serviciilor publice oferite.

7. Infrastructura de transport

Orașul Chitila este situat pe DN 7 și este strabătut de acesta pe o distanță de 3,5 km, precum și de Șoseaua de Centura, pe o distanță de 6,4 km.

În orasul Chitila se află și o stație de cale ferată, aceasta fiind unul din cele mai importante noduri de cale ferată unde se întalnesc rutele dinspre București, Pitești și Ploiești. Toate aceste facilități fac ca orașul să fie o locație extrem de atractivă pentru investiții.

Chitila dispune de o infrastructură care este în plină dezvoltare. Cu sprijinul Primăriei și a fondurilor europene accesate de aceasta, în ultimii 12 ani s-au realizat 17 km de extindere rețea de alimentare cu apa, 17 km de rețea de canalizare și de 9,5 km de strazi asfaltate. 

Pentru a se ridica la standardele de oraș "dezvoltat", Chitila avea nevoie de o infrastrucutra avansată , precum și de servicii de bună calitate care să asigure cetățenilor necesatitățile de care ei dispun.

Situația drumurilor din localitate se prezintă astfel:

Tabel 6. Situația drumurilor din localitate

Sursa : Strategia de dezvoltare a orașului Chitila 2014-2020 , p.99

Așa cum am precizat, arterele principale de circulație sunt:

Șoseaua de centură a Bucureștiului – aflată în responsabilitatea Companiei Naționale deAutostrăzi și Drumuri Naționale;

DN 7 București-Târgoviște;

Recensământul general al circulației rutiere din 2010, elaborat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale (CNADNR) a arătat că DN 7 este tranzitat zilnic de 24.705 vehicule (dintre care 14.549 autoturisme).

Șoseaua de Centură a Bucureștiului, cu o lungime de 71,89 km, are în cea mai mare parte o singură bandă/sens, iar pe anumite tronsoane care au fost modernizate (cca. 20 km), are două benzi/sens.

Traficul mediu zilnic anual (reprezentând numărul mediu de vehicule care trece pe un tronson de drum sau stradă într-o zi) indică valori cuprinse între 9.021 și 20.716 vehicule, pe diverse tronsoane ale drumului, numărul autovehiculelor fiind mai mic de jumătate, predominând tirurile și autocamioanele.

Fig 9. Lungimea strazilor orasenesti din Judetul Ilfov pe orase, categorii de calitate, 2011 Sursa: INS, Baza de date TEMPO

Conform imaginii de mai sus, în cazul judetului Ilfov se constata ca cele mai multe strazi orasenesti modernizate se intalnesc in orasele Popesti Leordeni ,Buftea , Otopeni , Voluntari , la polul opus situandu-se orasul Chitila .

Primăria Chitila a accesat finanțare nerambursabilă în valoare de peste 2 milioane de euro pentru modernizarea infrastructurii rutiere a orașului pe o lungime de 5.467,01 m, in scopul asigurării unei dezvoltări durabile a orașului. Rezultatele directe ale proiectului sunt modernizarea infrastructurii pentru 16 străzi din oraș , 2.526 m de piste pentru bicicliști și 11.434 m de trotuare , iar proiectul susține dezvoltarea mediului de afaceri , promovează crearea de noi locuri de muncă și facilitează accesul locuitorilor din Chitila la serviciile de sanatate si protecție socială.

Fig. 10. Lungimea strazilor din orașele județului Ilfov

Sursă : Strategia privind dezvoltarea durabilă a Orașului Chitila, jud. Ilfov 2014-2020,

p. 102.

La nivelul anului 2011, densitatea de străzi orășenești era de 0,12 km-stradă/km2 la nivel național, de cca. 1,49 km-stradă/km2 în regiunea București-Ilfov și de 0,50 km-stradă/km2 în județul Ilfov (peste media națională).

Gradul de modernizare al străzilor orășenești în județ este însă sub media națională, 45% față de 63%, consecință a dezvoltării imobiliare rapide cu care investițiile în infrastructură nu au putut ține pasul.

În urma proiectului "Modernizarea infrastructurii în orașul Chitila ,Județul Ilfov – Etapa I" inițiat prin Programul Operațonal Regioanl 2007-2013 ,Axa prioritră 2 s-au obervat o serie de rezultate :

5.746,01 m de stradă din orașul Chitila modernizați ;

2.526 m piste pentru bicicliși realizate ;

17.420 m de marcaje longitudinale ;

50 de bucăți de marcaje verticale ;

11.434 m de trotuare realizate în 16 luni ;

40 de locuri de muncă directe temporare create.

Rețeaua de cale ferată împarte teritoriul județului Ilfov în sectoare relativ egale, toate liniile convergând către București. Această rețea radială este intersectată de linia de cale ferată de centură a municipiului București. La nivelul anului 2011, conform datelor de la INS, județul Ilfov era străbătut de o rețea de căi ferate în exploatare de 180 km, reprezentând 1,7% din totalul căilor ferate din România, de 10.777 km .

Fig. 11. Rețeaua de cale ferată din județul Ilfov

Sursă : Strategia privind dezvoltarea durabilă a Orașului Chitila, jud. Ilfov 2014-2020, p. 102.

De asemenea, localitatea este un mic nod feroviar , liniile ferate care leagă

Bucureștiul de Pitești, respectiv Bucureștiul de Ploiești, se ramnifică la gara Chitila. Aceste elemente, cărora li se adaugă acțiunile autorităților locale și grija pentru dezvoltarea serviciilor publice, dau orașului caracterul de atractivitate pentru localizarea unor activități economice.

Magistrale feroviare ce tranzitează orașul Chitila sunt:

București – Ploiești – Predeal – Brașov – Blaj – Cluj Napoca – Oradea – Episcopia Bihorului (cu stații în județul Ilfov la Chitila, Buftea, Periș);

București – Ploiești – Buzău – Focșani – Bacău – Suceava – Vicșani (cu stații în județul Ilfov la Chitila, Buftea, Periș)

Linii feroviare ce tranzitează orașul Chitila:

București – Chitila – Titu – Pitești (cu stații în județul Ilfov la Chitila, Săbăreni);

București – Chitila – Titu – Târgoviște (cu stații în județul Ilfov la Chitila, Săbăreni);

Fig. 12. Plecari si sosiri de trenuri in localitatile din regiune, pe categorii de trenuri si tipuri de operatori feroviari, Sursa: http://statiicfr.cfrcalatori.ro/vizualizarestatiicf/ , accesat la 3.06.2015.

Conform figurii de mai sus , se poate observa că în județul Ilfov una din cele mai importante stații de cale ferată este Chitila ,alături de Buftea și Periș , toate aflandu-se pe ruta Bucuresti–Ploiesti.

In aceste gări de tranzit opresc zilnic 24-42 trenuri Regio CFR și 9 trenuri Regio aparținând operatorilor privați. Doar în stațiile CFR din comunele Chitila și Periș există stații de transport în comun la ieșirea din gara și operatori de transport privați care să preia fluxul de călatori.

Unul dintre factorii care afectează zona de acțiune urbană este traversarea orașului de către DN 7 și magistrala feroviară, ce separă practic localitatea în două părți.

Privind infrastructura orașului Chitila , putem observa atat avantaje , cât și dezavantaje.

Printre avantaje menționăm în primul rând stația de cale ferată , care a adus beneficii importante economiei si care reprezintă un factor principal pentru investiții.

Ca și dezavantaj principal putem spune că lipsa metroului își face simțită prezența, acesta fiind un reper important care a influențat populația privind alegerile de schimbare a domicililui.

8. Transportul public

Orașul Chitila nu beneficiază de un tranport public propriu , de aceea RATB va desfășura în colaborare cu Primăria Chitila o campanie de informare pentru călătorii chitileni.

Odată cu semnarea contractului de transport dintre RATB și Primăria Chitila, a fost reintrodusă linia preorășenească 422, respectiv 423 care are ca punct de plecare orasul Chitila si punct de destinatie statia de metrou 1 Mai ( Clabucet ) din Bucuresti, locuitorii orașului Chitila putând astfel beneficia de serviciile de transport public oferite de RATB. 

Tot de transportul persoanelor se mai ocupa si o firma de transport privata C&I avand ca obiective Chitila – Bucuresti ( statia de metrou 1 Mai ).

Pentru a veni în sprijinul cetățenilor care utilizează această linie, Primăria Chitila a achiziționat carduri nenominale, încărcate cu două călătorii, autoritățile locale subvenționând contravaloarea suportului de card, astfel încât cetățenii să achite doar prețul călătoriei. În acest context, campania, desfășurată în comun de RATB și Primăria Chitila, are drept scop informarea publicului călător asupra modului de achiziționare și utilizare a cardurilor, dar și de promovare a necesității achitării tarifului de călătorie și de adoptare a unui comportament civilizat în mijloacele de transport în comun.

Transportul de persoane se mai realizează și pe destinația Chitila – Militari, prin autobuzul 450 ce strabate șoseaua de centură Chitila – Dragomirești.

Crearea unui transport public subteran , ar putea îmbunătății satisfacția cetătenilor față de oraș , dar totodată și reducerea poluării și păstrarea unui mediu natural adecvat , prin faptul că cetătenii chitileni ar renunța la automobilul personal în favoarea metroului , care reprezintă un trasnport public economic , util ,rapid și eficient.

Prin introducerea unui statii de metrou , infrastrucuta orașului va evolua semnificativ , la fel ca și gradul de satisfacție al tutror cetățenilor care tranzitează zilnic sau periodic acestă localitate.

9. Iluminat public

Primăria Chitila a demarat proiectul de dezvoltare și modernizare a sistemului de iluminat public penru străzile Păcii, Rudeni și Oxigenului.

Proiectul a fost finanțat cu fonduri europene și a avut o valoare de 1.834.916,47 lei, licitația fiind câștigată de asocierea dintre societățile Urban Infrastructure și SZD Electro. Lucrările au durat două luni și au constat în modernizarea sistemului electric acolo unde acesta există și în dezvoltarea lui acolo unde nu există iluminat public.

Noutatea acestui proiect a constat în introducerea stâlpilor cu cablaj tras prin interiorul lor și trasee subterane, o tehnică modernă cu numeroase avantaje: creșterea siguranței prin diminuarea riscurilor de accidente; eficiență energetică și rol în protecția mediului; scăderea timpului de intervenție în cazul necesității unor reparații, acesta fiind redus la 30 de minute.

Proiectul a avut ca obiectiv realizarea unui sistem de iluminat public la standarde europene de infrastructură urbană, cu scopul creșterii gradului de securitate și confort pentru cetățeni, diminuarea infracțiunilor pe timp de noapte și eficientizarea consumului de energie.Prin acest proiect , s-a reușit dimnuarea accidentelor pe timp de noapte , s-a realizat o protecție a mediului sporită si s-au redus infracțiunile.

Fig.13 Iuminat public

Sursa : http://www.primariachitila.ro/ , accesat la data de 8.06.2015.

10. Administrația publică locală

Aparatul de specialitate al primarului orașului Chitila este organizat și funcționează potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, cu modificările și completările ulterioare și în conformitate cu hotărârile Consiliului Local Chitila privind aprobarea organigramei, a numărului de posturi și a statului de funcții ale aparatului propriu de specialitate.

Administratia publica în unitatile administrativ teritoriale se organizeaza si functioneaza în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizarii serviciilor publice, eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale, legalitatii si al consultarii cetatenilor în solutionarea problemelor locale de interes deosebit.

Fig. 14. Primăria Orașului Chitila

Sursa : http://www.primariachitila.ro/ , accesat la data de 12.06.2015.

11. Parcuri si spatii verzi

Suprafata spatiilor verzi (ha) se refera la suprafata spatiilor verzi amenajate sub forma de parcuri, gradini publice sau scuaruri publice, terenurile bazelor si amenajarilor sportive in cadrul perimetrelor construibile ale localitatilor.

Tabel 7. Suprafata spatiilor verzi in perioada 2005-2011 (in hectare)

Sursa: INS, Baza de date TEMPO – Cap. Utilitatea publica de interes local

Conform tabelului de mai sus , de-a lungul perioadei 2005-2010 , Chitila nu a inregistrat nicio schimbare în ceea ce privește suprafața spațiilor verzi , dar în anul 2011 se remarcă o creștere cu 1 ha.

Petrecerea timpului liber in natura este cel mai bun mod pentru relaxare, distractie si miscare, pentru persoanele de orice varsta. In orasul Chitila, au fost amenajate mai multe spatii verzi si locuri de joaca pentru copii, dotate cu banci, leagane si constructii speciale dedicate jocurilor pentru copii.

În anul 2011 s-a dat startul pentru proiectele celor două parcuri din Chitila . Este vorba de un nou parc în zona Cartierului de Tineri și despre modernizarea parcului din Cartierul CFR.

Din anul 2012 , chitilenii și ăn special locuitorii Cartierului de Tineri se bucură de o zonă verde de 5000 mp , cu amenajări moderne și multe oportunități pentru reaxare și mișcare în aer liber.

Un proiect de dezvoltare urbană al Primăriei Chitila, Parcul Tineret, amplasat în Cartierul Tineret, a fost menit să dezvolte tânărul cartier și să ofere locuitorilor un spațiu verde modern pentru relaxare. Proiectul a fost finanțat prin Programul Operațional Regional Axa 1 și are o valoare de 3.155.511 lei, dintre care 1.855.459 lei reprezintă asistența financiară europeană, restul provenind din bugetul Primăriei.Amenajarea sa este impresionantă și cuprinde alei pentru promenadă și odihnă, un foișor, bănci, spații de recreere – mese de șah și locuri de joacă pentru copii, panouri informative, dar și coșuri de gunoi și toalete ecologice.

Parcul va fi iluminat cu stâlpi ornamentali, va avea o vegetație bogată cu arbori, arbuști și plante perene, cu sisteme de irigare automatizată. Locația va beneficia și de un sistem de supraveghere video, însă punctul central de atracție îl va reprezenta o fântână arteziană amplasată în piațeta centrală a parcului.

Parcul Dendrologic din Chitila a fost inaugurat pe 1 iunie 2011 și atrage de atunci sute de chitileni, pentru care a devenit locul preferat de promenadă și relaxare.

De atunci , zeci de chitileni vin zilnic în Parcul Dendrologic din toate zonele orașului, alături de copii sau de prieteni. Cei mici au un loc de joacă special amenajat pentru ei , dar și alei pentru plimbat cu rolele, iar pe adulți îi vedem pe băncile din parc sau pe aleile de promenadă. Peisajul este unul superb, vegetația este bogată, iar lacul emană răcoare, mai ales în zilele toride, când parcul devine un loc de refugiu și relaxare.

Fig. 15 și fig. 16. Parcul Dendrologic din Chitila

Sursa : http://www.primariachitila.ro/ , accesat la data de 15.06.2015.

12. Baza Sportivă din Chitila

Cu o suprafață totală de 11.400 mp, Baza Sportivă din  Cartierul CFR este un proiect al Primăriei Chitila, un spațiu modern, complet utilat, care oferă toate condițiile pentru practicarea sportului.

În sala de 800 mp se poate juca handbal, fotbal de sală sau tenis de câmp.În exterior, vă așteaptă trei terenuri de tenis de câmp pe zgură cu nocturnă, două terenuri artificiale de fotbal cu nocturnă și două spații verzi pentru tenis de picior.

Inițiativa montării balonului de tenis vine ca răspuns la numărul tot mai mare de chitileni care practică acest sport, iar prețul redus al abonamentelor față de cele din capitală atrage un număr din ce în ce mai mare de sportivi din București și localitățile din împrejurimi.

Iubitorii tenisului vor putea utiliza terenul cu balon pe baza abonamentelor la Baza Sportivă sau prin închirieri ocazionale, beneficiind de un cadru perfect pentru practicarea tenisului indiferent de starea vremii, în intervalul orar 8:00-23:00. Balonul este prevăzut cu un sistem de iluminat și o instalație care asigură o temperatură optimă în interiorul său, astfel că terenul poate fi utilizat fără probleme atât seara, cât și în zilele friguroase.

Fig. 17. Baza Sportivă din Chitila

Sursa : http://www.primariachitila.ro/ accesat la data de 15.06.2015.

13. Potențial turistic

Un potențial punct de atracție la nivelul orașului Chitila , care nu este înca pus în valoare , este Pârâul Mangu . Importanța Pârâului Mangu încă nu este cunoscută la nivel local sau regional , însă în ultimul timp a trezit interesul Institutului de Biologir al Academiei Române care a realizat un inventar al principalelor specii de plante ce cres pe valea pârâului , dar și a faunei existente aici sau care se oprește în timpul migrării.

Pârâul Mangu este unul dintre puținele ape care izvorăsc la câmpie și posedă înca specii atat de floră cât și de faună.

Având în vedere condițiile naturale deosebite și potențialul turistic, concretizat prin existența lacului Chitila și a învecinării cu pădurea Mogoșoaia, este necesară amenajarea corespunzătoare, rapidă, și crearea unor baze turistice în scopul valorificării acestora la cerința locuitorilor orașului și a populației din zona de nord- vest a capitalei.

Monumente istorice existente :

– Biserica creștin – ortodoxă din satul Rudeni;

– Monumentul Eroilor căzuți în primul război mondial;

Fig. 18 . Monumentul eroilor din Chitila

Sursa : https://ro.wikipedia.org/wiki/Chitila#cite_note-insse_2011_nat-4 accesat la data de 17.06.2015.

ANALIZA SWOT A ORAȘULUI CHITILA

În concluzie , Chitila este un oraș favorizat de poziția geografică, în imediata apropiere a Capitalei, și de accesul la o importantă infrastructură rutieră și feroviară.

Ca oraș, Chitila este într-o evoluție continuă și există toate premisele pentru a deveni un model de dezvoltare bazat atât pe resurse exogene, cât și, mai ales, endogene.

Chitila s-a dezvoltat enorm în ultimii ani și a ajuns la un nivel la care și nevoile s-au schimbat, odată cu evoluția localității. Dacă elementele esențiale ale dezvoltării unui oraș au fost deja îndeplinite (sistematizare, rețele de apă și canalizare, servicii de calitate), acum este vremea consolidării a ceea ce am obținut și a evoluției pentru o viață mai bună, mai liniștită și într-un mediu mai curat și benefic pentru locuitorii săi.

Din punct de vedere al cadrului natural , zona terenurilor agricole din estul pădurii Râioasa și extremitatea vestică a Văi Mangului prezintă un potențial ridicat de dezvoltare a unei zone de agrement (golf,hipodrom) ,datorită formei de relief colinare-pante line,cât și a vecinatății față de calea ferată.

Dezvoltarea orașului Chitila este un proces continuu. Dacă anii trecuti au fost dedicați lucrărilor pentru infrastructură, 2015 vine cu obligativitatea finalizării proiectelor cu fonduri europene și inițierea unor noi direcții de dezvoltare pe plan socio-economic, educațional și cultural.

Privind infrastrucura feroviară , valorificarea ei în scopul transportului public rapid ,în zonele periurbane ar scădea poluarea cu noxe,ar crește accesibilitatea în zona și ar reduce problemele cauzate de traficul auto.

Accesibilitatea orașului , din prisma căilor de comunicație , este în general bună. Proiectele de infrastructură finalizate în perioada exercițiului curent au contribuit semnificativ la îmbunătățirea accesibilității.

Dacă nu se va ține cont de o dezvoltare urbană integrată , și se va continua neglijarea elementelor de potențial turistic , zona riscă să devină o periferie neatractivă, cu probleme sociale și de mediu.

Fiind un centru urban în plina ascensiune , Chitila reprezintă , în prezent un model de dezvoltare urbană , bazat pe influența orașului București făcând parte din dezvoltarea metropolitană a acestuia.

Din punctul meu de vedere , acest studiu de caz este realizat pe baza lucrării de licența și reprezintă un bun exemplu de dezvoltare urbană.

Concluzii

Orașele sunt concentrări geografice de activități și interacțiuni umane. Acestea reprezintă motoarele economiei, asigurând locuri de muncă și servicii și deținând rolul de catalizatoare ale creativității și inovării. Cu toate acestea, tot aici se manifestă extrem de acut o serie de probleme permanente, cum ar fi șomajul, segregarea și sărăcia, precum și presiuni puternice asupra mediului. Prin urmare, politicile destinate zonelor urbane au o mai mare semnificație pentru țara respectivă , în ansamblul său.

Succesul dezvoltării unui oraș mic este influențat, atât de factori endogeni, cât și de cei exogeni. Factorii și forțele responsabile pentru creșterea economică a orașelor mici sunt numeroși și menționăm: localizare , zonă de influență , dotarea infrastructurală și calitatea resurselor umane.

În afara acestor factori care țin de orașul propriu-zis, orașele mici sunt afectate într-o măsură destul de mare, de evoluția economiei la nivel național sau regional, de trendurile de dezvoltare la nivel macroteritorial, declin regional, sistemele urbane din apropiere sau atractivitatea regională.

Dezvoltarea urbană reprezintă un process de dezvoltare a orașului, ce abordează spațiul urban sau o arie bine definită acestuia într-un mod integrat, sistemic, respectiv prin rezolvarea simultană a mai multor probleme și nevoi identificate, cu scopul îmbunătățirii de ansamblu a mediului urban.

Promovarea dezvoltării urbane înseamnă a acționa în sensul creșterii diferitelor tipuri de potențial- economic, social, de mediu și cultural ale orașelor și zonelor urbane.

Aceasta implică o gamă largă de politici publice urbane bazate pe cunoștințe multidisciplinare. Implicarea societății civile prin acțiuni bazate pe participare reprezintă de asemenea un aspect esențial pentru rezolvarea problemelor complexe ale dezvoltării urbane.

Este tot mai evident că diversele provocări cu care se confruntă zonele urbane – economice, climatice, sociale, demografice și de mediu – sunt strâns legate între ele, iar succesul în materie de dezvoltare urbană poate fi atins numai prin intermediul unei abordări integrate. În consecință, ar trebui combinate măsuri privind renovarea fizică a zonelor urbane cu măsuri care promovează educația, dezvoltarea economică, incluziunea socială și protecția mediului. În plus, un aspect indispensabil se referă la dezvoltarea unor parteneriate puternice care să implice cetățeni de la nivel local, societatea civilă, economia locală și diversele niveluri de guvernanță.

Pentru a se realiza o dezvoltare urbană complexă și omogenă la nivelul întregii localități , aceasta trebuie să se bazeze pe o dezvoltare economică locală care are ca obiective : contribuirea la prosperitatea economică , bunăstarea socială datorită unui mediu favorabil pentru afaceri , promovarea unei atitudini dinamice și pozitive a populației vis-a-vis de problemele dezvoltării propriei regiuni și îmbunătățirea calității vieții.

Fiecare oraș are o serie de caracteristici (trecute, prezente și prognozate pentru viitor în funcție de tendințele existente la nivel politic, economic, social) care îl definesc și care îl diferențiază regional și național de celelalte orașe.

Chitila vizeaza o dezvoltare durabilă care integrează pe deplin componentele de calitate a vieții și de protecție a mediului. Tinde spre a deveni un model de dezvoltare omogenă integrată în regiunea București-Ilfov.

În concluzie , putem afirma că Strategia prvind dezvoltarea durabilă a orașului Chitila 2014-2020 încearcă să stabilească obiective mărețe , dar care sunt necesare pentru orice comunitate care trebuie să îndeplinească standarele unui localități urbane dezvoltate. Aplicarea strategiei de dezvoltare presupune existența unor resurse : financiare , umane , materiale , informaționale. Dezvoltarea trebuie să pornească de la resursele endogene și să aiba în prim plan resursa umană și potențialul creativ al acesteia. Statul și autoritățile locale sunt responsabili pentru crearea mecanismelor de dezvoltare a resurselor proprii colectivităților locale.

În urma studiului de caz efectuat , Chitila a beneficiat de o dezvoltare urbană complexă , ce vizează toate planurile unei comunităti , atât din punct de vedere al infrastructurii , cât și din punct de vedere economic, cultural si social.

În prezenta lucrare , am încercat să evidentiez ceea ce reprezintă dezvoltarea urbană și modul în care ea se manifestă asupra orașelor din țara noastra , prezentând caracteristicile și dimensiunile unei evoluții omogene , de la general la specific .

Bibliografie

Lucrări de specialitate

Alexandru Ioan , Administrația publică.Teorii.Realități.Perspective, Editura Lumina Lex , Editura a III – a , Bucrești , 2002.

Constantinescu Dorel , Sporiș Mihai , Economie regională-Economie locală , Editura Independența economică , Pitești , 2006.

Chira Maia Sonia , Urbanism și amenajarea teritoriului , Editura ERA , 1988.

Cucu Vasile , ., Geografia orasului, Editura fundatiei cultural "Dimitrie Bolintineanu", Bucuresti, 2001.

Davidson Paul , Reality and Economic Theory" , 1996.

Dincă Dragoș , Dumitrică Cătălin , , Dezvoltare si planificare urbană , Editura Prouniversitaria, Bucuresti, 2010.

Dincă Dragoș , Servicii publice și dezvoltarea locală , Editura Lumina Lex, București ,2008.

Duțu Mircea , Dreptul urbanismului , Editura Universul Juridic , 2008.

Eduard J. Blakely , Ted K. Bradshaw , Planning local economic development – Theory and Practice , Sage Publication , 2002.

Enache Constantin , Ianăs L. , Pescariu G. , , Dezvoltarea resurselor umane în doneiile construcșii , urbanism și amenajarea teritoriului , Modulul 1 : Urbanism și amenajarea teritoriului ,2003.

Gheorghe Teodorof , Note de curs , Parteneriatele dezvoltării locale, 2006.

Ionașcu Gheorghe , Dezvoltarea si reabilitarea asezărilor umane din Rmomânia , Editura Tempes, București , 2003.

Matei Lucica , Managementul dezvoltării locale – Descentralizare. Inovație.Risc. , Editura Economică , București, 1999.

Matei Lucica , Managementul dezvoltării locale , Editura Economică , București, 2005.

Matei Lucica , Strategii de dezvotare economică locală , Editura Politeia , București , 2004 .

Matei Lucica , Dezvoltare economică locală , Editura Economică , București , 2005.

Matei Lucica , Dezvoltare locală.Concepte și mecanisme. , Editura Economică ,București, 2009.

Matei Lucica , Dincă Dragoș , , Participarea cetățenească în luarea deciziei – Manual de instruire , USAID-RTI, București, 2002.

Nicolae Valentin , Constantin Luminița , Bazele economiei regionale și urbane, Editura Oscar Print, București, 1998.

Parlagi P. Anton , Dicționar de adminstrație publică , Editura Economică , București , 2004.

Profiroiu Alina , Racoviceanu Sorina , Țarălungă Nicolae , Dezvoltare economică locală,Editura Economică, București , 1999.

Profiroiu Marius , Managementul strategic al colectivităților teritoriale , Editura Economică , București , 1999.

Pușcașu Violeta , Dezvolatare regională , Editura Economică , București , 2000.

Racoviceanu Sorina , Politici de dezvoltare urbană pentru orașe în competiție , lucrare de doctorat , Universiatea de Arhtectura și Urbanism "Ion Mincu" , București , 2002.

Traian Andrei Luncan , Gavris Gabriela , Raluca Covăcescu , GIS – Instrument al managementului și controlului urban

Uliescu Marilena , Dreptul mediului înconjurător , suport de curs , SNSPA-FAP , 2005.

Zamfir Cătălin , Vlăsceanu Lazăr , Dicționar de sociologie, București ,1993.

Acte normative

Constituția României , art 120

Legea privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a IV-a – Rețeaua de localități, lege publicată în M.O. nr. 408/2001.

Legea nr. 215/2001 privind adminstrația publică locală , lege publicată în M.O. nr. 204 din 23 aprilie 2001.

Legea nr. 52 / 2003 privind transparența decizională in administrația publică, publicată în M.O. nr. 70 din 3 februarie 2003.

Legea nr. 544 / 2001 privind accesul liber la informațiile de interes public , publicată în M.O. nr. 633 din 23 octombrie 2001.

Convenția cu privirea la drepturile copilului , art . 29.

Legea 315/2004 privind dezvoltarea regională în România , publicată in M.O. nr. 577 din 29 iulie 2004.

Legea nr. 351/2001 privind aprobarea planului de Amenajare a teritoriului național – Sectiunea a IV-a Rețeaua de localități , publicată in M.O nr. 333 din 21 iunie 2001.

Legea nr. 264 din 07.12.2011 pentru modificarea art. 1 alin (2) din Legea administrației publice locale nr 215/2001 și pentru modificarea art. 7 alin (1) din Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a IV-a – Rețeaua de localități , publicată în M.O. nr. 877 din 12 decembire 2011.

Site-uri

http://ro.wikipedia.org/wiki/Chitila

http://www.cjilfov.ro/site/organizare

http://www.primariachitila.ro.

http://agendaprimarului.eu/primarii/ilfov/primaria-chitila/chitila-orasul-de-langa-capitala.html

http://www.primariachitila.ro/proiecte/por/por1.html

http://statiicfr.cfrcalatori.ro/vizualizarestatiicf/

http://www.primariachitila.ro/?s=iluminat

http://www.primariachitila.ro/?page_id=609

https://ro.wikipedia.org/wiki/Chitila#cite_note-insse_2011_nat-4

Alte surse

Dicționarul explicativ al Limbii Române ,Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1996.

Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat la 5 august 2013.

Planul de dezvoltare regională al regiunii București-Ilfov 2014-2020.

Planul de analiza si acoperire a riscurilor din orașul Chitila , 2012.

Planul Local de Acțiune pentru Mediu – județul Ilfov .

Strategia de dezvoltare a județului Ilfov, Orizont 2020.

Strategia privind dezvoltarea durabilă a Orașului Chitila, jud. Ilfov 2014-2020.

Regulamentul de organizare și funcționare a aparatului de specialitate al primarului orașului Chitila.

Revista Economistul , Nr. 12. , publicată în 7 aprile 2014.