Dezvoltarea metodologiilor de evaluare a [622137]

1

DISERTAȚIE

Dezvoltarea metodologiilor de evaluare a
efectelor exerci țiilor asupra comportamentului
sistemului ocular

SMIM
Dobreanu Alina Larisa

CUPRINS
1. INTRODUC ERE
1.1 Sistemul viz ual
1.2 Patologia musculaturii extrinseci a globului ocular oc ular
1.3 Fiziologia motilității ocular e
2. MEMORIU
2.1 Ob iectiv ele proiectului
2.2 FUNDAMENTAREA TEORETICĂ

2 2.2.1 Ecuațiile de mișcare ale globului ocular
2.3 Aparate și metode de recuper are a st rabismului și am bliopiei
2.3.1 Sinoptofor
2.3.2 Ambliofor
2.3.3 Hapl oscop

1.Introducere
Conform articolului studiat [1] vederea este esențială procesului de conexiune și interacțiu ne
cu mediul înconjurător a factorului uman, aceasta constituie calea de acces a întregului ansamblu de
informații și date ce urmează să fie prelucrate de acesta. Se presupune c ă informațiile din mediul
înconjurător, într -un procent de 88 -92%, sunt percepute și analizate de facto rul uman, pe cale
vizuală, sistemul vizual în integralitatea sa, putând determina astfel dezvoltar ea unui proces dinamic,
extrem de rapid și au tore glabil. Procesele de senzație și percepție sunt diferite în primul rând prin
însăși complexitatea lor. Există două aspecte importante în percepția vizuală. Unul dintre aceștia îl
reprezintă senzația de dista nță sau de adâncime, care se bazează pe stimu lii și indicii din interiorul
organismului uman. Celălalt este determinat de detectarea mișcării, fenomen care se bazează pe
ordinea în care celulele de detecție percep mișcarea relativă a mediului sau a unui al t obiect față de
cel vizat.
1.1 Sistemul vizu al
Prin intermediului analizatorului vizual organismul primește cele mai multe informa ții despre
lumea exterioară. Vederea furnizează informa ții asupra mediului înconjurător , ea ne permite să
recunoaștem obiectele ș i vie țuitoarele din jurul nostru, distan ța dintre ele și cea care ne separă de
ele, de aceea are o importan ță fiziologică considerabilă, nu numai în diferen țierea luminozită ții,
formei și culorii obiectelor, dar și în orientarea în spa țiu, men ținerea echil ibrului și a tonusului
cortical.
Autorul articolului [3] relatează că c ercetările arată că aproximativ 80% din amintirile pe care le
păstrăm sunt înregistrate prin vedere.

3

Anatomia ochiului [2]
Analizatorul vizual cuprinde trei segmente :
• Segment ul periferic, acesta primește excitațiile exterioare specific e;
• Segment ul de conducere, căile nervoase care conduc influcul nervos de la segmental periferic
către scoarța cerebrală;
• Segment ul central sau cerebral , care transformă exc itația în senzație vizuală .
1.1.1 Segmentul periferic
Segmentul periferic este format din globul ocular și anexale sale. [3]
Globul ocular asigură funcția vizuală , fiind un corp aproape sfe ric, situat în partea
anterioa ră a orbitei, cu diametru antero -poster ior de aproximativ 25 -26mm, cel
transversal de 24 ,5 mm , iar cel vertical numai de 23 ,7 mm. Polul anterior corespunde
centrului corneei , iar cel posterior se afl ă pe scleră , corespunzător zonei dintre pupilă și
maculă . Linia care une ște ce 2 poli este axul optic al globului ocular. Linia vizuală este linia
care une ște obiectul pr ivit și macula , tre când prin centr ul optic al ochiului. Unghiul din tre
axul optic și linia vizuală are 5 °și este denumit unghi alfa .

(Fig Schema globului ocular [3])
Ecuatorul reprezintă circumferința cea mai mar e de pe s uprafa ța globului ocular , în planul
perpendicular pe axul antero -posterior , globul ocular este împ ărțit în două ju mătăți, numite emisfere.
Meridianele sunt curbele care trec prin ambii poli ai axului antero -posterior, unul fiind vertical si altul
orizontal.

4
Masa globului ocular variaz ă între 7 și 7,5 g, volumul este de 6,5 cm3. Consisten ța ferm ă este
dată de c ătre tunicile globului puse în tensiune de c ătre con ținutul intraocular. Axul globului ocular
formeaz ă cu axul orbitar un unghi de 35°. Prin intermediul pereților orbitei , globul ocular este în
vecin ătate în sus cu s inusul frontal , în
jos cu sinusu l maxilar , me dial cu
celule etmoidale și lateral c u fosa
temporală ș i pterigo -maxilară .
Globul ocular este format din
trei straturi suprapuse care
formeaz ă peretele lui și din medii
transparente cuprinse în interiorul
lui. Cele trei straturi sunt:
➢ Stratul fibros
➢ Stratul vascular
➢ Stratul nervos (retina).
În interiorul globului ocular
sunt cuprinse umoarea apoas ă, crist alinul și corpul vitros, care alcătuiesc mediile transparente și
care, împreun ă cu corneea, reprezint ă sistemul optic al ochiului.
Stratul fibros
Stratul fibros sau extern are rolul de a forma un înveli ș protector globului ocular. El este
format din dou ă porțiuni dis tincte: cornee, sit uată anterior, și sclera, situată posterior .
Corneea
Corneea este partea anterioar ă a stratului fibros. Pe lâng ă rolul s ău protector, are rol optic
datorit ă transparen ței sale, l ăsând s ă intre razele luminoase în interiorul ochiului. Împreun ă cu
sclera, d atorită structurii și rezisten ței sale are rol în men ținerea formei globului ocular.

(Fig Cornee a[4] )
Corneea este constituit ă în mare parte din lame de țesut fibros, asem ănătoare cu cele ale
sclerei, însă corneea este transparent ă datorit ă dispoz iției regulate a fibrelor care o compun și
cantit ății constante a lichidelor interstiale. Corneea are forma unei calote sferice. Diametrul
orizontal este mai mare (11 mm) decât cel vertical (10 mm). Grosimea sa variaz ă: la periferie este
de 1 mm, iar spre centru se sub țiază pâna la 0,55 mm. Fa ța anterioar ă, convex ă, are o form ă
elipsoid ă datorit ă faptului c ă sclera dep ășește marginea corneei, atât în partea superioar ă, cât și
în cea inferioar ă. Fața posterioar ă este concav ă, formeaz ă peretele anterior al ca merei anterioare
și este în contact permanent cu umoarea apoas ă.
Corneea se compune din cinci straturi:
([5]FIG Structura corneei )
1. Epiteliul anterior stratificat pavimentos , compus din celule epiteliale turtite la suprafa ță, poligonale
mai în profunzime și cilindrice la ba ză. La marginea corneei, epiteliul anterior se continu ă cu epiteliul
conjunctivei;
2. Membrana limitanta anterioar ă (Bowman) ,este o membran ă rezistent ă, sub țire, omogen ă, fără
structur ă, strabatut ă de numeroase fibre nervoase.

5 3. Țesutul p ropriu al corneei s au stroma cornean ă constiutuit din tesut conjunctiv dispus în lame
paralele;
4. Membrana limitant ă posterioar ă (Descemet) , fiind o membran ă foarte elastic ă și sub țire;
5. Epiteliul posterior , este un strat de celule l ățite, care separ ă corneea d e camera anterioar ă.
În stare normal ă, corneea este complet lipsit ă de vase sangvine. Neav ând vase, corneea se
hrănește atât din vasele aflate la nivelul limbului, cât și din umoarea apoas ă. Inerva ția senzitiv ă a
corneei este foarte bogat ă. Nerv ii corneeni provin din nervii ciliari care, la rândul lor, sunt ramuri ale
nervului oftalmic. Limbul sclero -cornean este o zon ă de trecere între cornee și scler ă, cu structur ă și
func ție particulare. Straturile anterioare și mai pu țin cele posterioare ale scler ei se prelungesc
înainte. Lamele sclerale posterioare se întind la membrana Descement. Jonctiunea aceasta este u șor
proeminent ă și se nume ște inelul lui Schwalbe. Intre inelul lui Schwalbe și o proeminen ță scleral ă
situată în dreptul unghiului camerul ar, n umit pintene scleral, se g ăsește trabeculul sclero -cornean .
Trabeculul sclero -cornean are form ă triunghiular ă, este un burete inelar larg, în legatur ă direct ă cu
camera anterioar ă, iar anterior cu canalul Schlemm. Canalul Schlemm este un canal circula r din care
pleac ă o serie de canalicule numite vene apoase, care str ăbat partea anterioar ă a sclerei și se vars ă în
venele episclerale. Prin sistemul trabecular, canalul Schlemm și venele apoase, circul ă umoarea
apoas ă din camera anterioar ă spre venele epi scler ale.
Scler a
Sclera alcatuie ște cea mai mare parte a înveli șului exterior al ochiulu i. Este format ă dintr -un țesut
fibros dens, este dur ă și inextensibil ă la adult. Fibrele conjunctive au un aranjament neregulat, printre
ele se g ăsesc fibre elastice. A re o culoare alb ă-sidefie și nu poate fi str ăbătută de razele luminoase.
Culoarea sclerei la copil este albastruie, iar la vârstn ici ușor gălbuie. Grosimea ei variaz ă cu regiunea:
peste 1 mm în jurul papilei, 0,6 mm la nivelul limbului, 0,3 mm la locul de inser ție a mu șchilor drep ți.
Sclera are două fețe: fața extern ă, convex ă, pe care se inser ă mușchii drep ți și cei oblici, vine în
contact cu capsula lui Tenon. Prin intermediul episclerei vine în contact cu conjunctiva de la fundurile
de sac la limb. [3] Fața intern ă, concav ă, este brun ă și rugoas ă, ader ă de coroida și poarta numele de
lamina fusca .

(Fig Sclera [6] )Sclera este strabatut ă de o serie de orificii, prin care trec vase și nervi care ies
sau p ătrund în interiorul ochiului. Orificiul de ie șire a l nervului optic este situat la 4 mm medial de
polul posterior al ochiului. La a cest nivel sclera sub țiată este perforat ă de numeroase orificii foarte
mici form ând lama ciuruita (lamina cribosa) prin care trec fibrele nervului optic. De jur imprejurul

6
lame i ciuruite, se g ăsesc orificii prin care trec arterele ciliare posterioare scurt e și lungi, precum și
nervii ciliari . Puțin inapoi ecuatorului, se g ăsesc patru orificii prin care ies din interiorul ochiului cele
patru vene vorticoase. Anterior, în jurul co rneei se mai g ăsesc câteva orifcii mici prin care trec
arterele ciliare anterioare . Scl era este foarte pu țin vascularizat ă. Anterior, sclera se continu ă cu
corneea, zona de limit ă între ele purtând numele de limbul sclero -cornean, zona inclar ă,
semitranspa rent ă cu o l ățime de aproximativ 2 mm. La acest nivel, lamele sclerale superficiale se
supapun peste lamele corneene profunde. Sclera, prin structura și rezisten ța sa, men ține forma
globului ocular, are un rol protector și serve ște drept aponevroz ă pentru inser țiile musculaturii
extrinseci și intriseci a globului ocular. Prin rigiditatea sa față de presiunea con ținutului globului
ocular contribuie la reglarea tensiunii intraoculare. Din punct de vedere structural, sclera este
format ă din țesut fibros dens c onstituit din fibre de colagen dispuse în toate direc țiile. Substan ța
fundamental ă este redus ă și con ține pu ține mucopolizaharide. Sclera este mai pu țin hidratat ă decât
corneea, ceea ce, împreun ă cu structura sa mai pu țin organizat ă, ii asigur ă un aspect o pac.
Vasculariza ția sclerei este provenit ă din vasele limbice anterioare, vasele tecilo r nervului optic și
vasele episclerale externe. Inerva ția sclerei este asigurat ă de nervii ciliari scur ți și lungi.
Stratul va scular
Al doilea strat ocular este stratul vascular, numit și uvee , situat sub scler ă. Este intens
vascularizat, bogat în celulele pigmentare de culoare închis ă. Uveea este compus ă din trei p ărti
anatomice și fun ctionale dis t
incte: irisul, corpul ciliar
și coroida. (fig Uveea [8])

Irisul (Fig Irisul [7])
Irisul formeaz ă partea anterioar ă a uv eei, este situat în spatele corneei și înaintea cristalinului,
delimitand astfel camera anterioar ă. Are forma unui diafragm prevazut cu un orficiu mic în centru,
pupila . Pe fa ța lui anterioar ă la 2-3 mm de ma rginea pupilar ă, circular, se deo șebeste o linie numit ă
micul cerc arterial irian , care împarte aceast ă față în dou ă zone: una periferic ă mai larg ă, numita zonă
ciliar ă, și una mai îngust ă în zona central ă, zona pupilar ă.
Zona ciliar ă prezint ă un relief r adiar, datorit ă
numeroaselor vase iriene care merg de l a periferie spre
centru. Zona pupilar ă este mai
neted ă. Irisul este colorat,
datorit ă cantit ății de celule
cromatofore aflate în stroma
iriana care variaza de la persoană
la persoan ă. ( fig[9]Culoril e
irisului )
Marginea periferic ă a
irisului se continu ă cu corpul ciliar.
În structura irisului se găsesc 3
straturi:
1. „Endoteliul irian anterior

7 format dintr -un singur strat de celule epiteliale, lipsite de pigment, care se continu ă cu endoteliul
cornean . La nivelul criptelor iriene endoteliul lipse ște, lăsând stroma în contact direct cu umoarea
apoas ă.
2. Stroma iriana , alcatuit ă dintr -un țesut conjunctiv în care se g ăsesc fibre elastice, fibre musculare
netede, vase sangvine, nervi și celule cu pigment . Fibrele musculare asezate concentric formeaz ă
sfincterul pu pilar situat la 1–1,5 mm de la marginea pupilar ă.
3. Epiteliul posterior este format din dou ă rânduri de celule. Primul rând este format din celule mio –
epiteliale, care alc ătuiesc dilatatorul pu pilei. Rândul al doilea este format din celule cubice plin e cu
pigment melanic, care reprezint ă continuarea epiteliului pigmentar al retinei. Stratul pigmentar de la
marginea pupilei este r ăsfrânt înainte, formând gulera șul pigmentar al pupilei . Prin contr actarea și
relaxarea mu șchilor irieni se produc modificari în diametrul pupilei. ” [3]
Corpul ciliar reprezint ă partea mijlocie a tractului uveal și se întinde de la r ădăcina irisului
până la ora serrata, având o l ărgime de 6 -7 mm. Dac ă se face o sectiune sagital ă a ochiului, corpul
ciliar apare în form ă triughiular ă, având o față irian ă anterioar ă, una extern ă sceral ă și una
posterioar ă în raport cu corpul vitros. În partea sa anterioar ă, corpul ciliar con ține numeroase fibre
musculare netede, care în tota litate alc ătuiesc mușchiul ciliar . Prin contrac ția mu șchiului ciliar se
realizeaz ă actul de acomoda ție al cristalinului. Procesele ciliare au rolul de a secreta umoarea apoas ă,
lichid e ndocular care asigur ă nutri ția unor straturi oculare și asigur ă tensiun ea intraocular ă.
Coroida „se întinde de la punctul de intrare a nervului optic pân ă la ora serrata, c ăptușind
astfel jum ătatea posterioar ă a sclerei. Este un strat bogat vascularizat și intens pigmentat, formând
astfel ecranul opac al ochiului, având un ro l însemnat în men ținerea tonusului ocular și în nutri ția
celulelor retiniene. Coroida este format ă din mai multe straturi. Primul strat este cel supracoroidan,
sau lamina fusca , alcătuit dintr -un țesut conjunctiv, u șor pigmentat, aderent de scler ă. Al doil ea strat
este stratul vaselor coroidiene , format dintr -o bogat ă rețea de artere și vene, în ochiurile c ăreia se
găsesc un țesut fibroelastic și numeroase celule pigmentare. Arterele sunt situate într-un plan mai
profund și provin din arterele ciliare scurt e posterioare. Venele sunt mai superficiale și se unesc în
patru trunchiuri mari numite vene vorticoase, care perforeaz ă sclera . Stratul de vase capilare este
format dintr -un singur rând de capilare. Re țeaua capilar ă este mult mai bogat ă și fină în jurul m aculei,
la periferie devenind mai larg ă.” [3]
Pupila
Pupila este un orificiu circular situat în centrul diafragmului irian. În condi ții norm ale, pupila
are urm ătoarele caracteristici:
➢
(fig[10] )
– este de culoare neagr ă la examenul direct și portocalie la examenul oftalmoscopic;
– are o form ă rotund ă, regulat ă;
– poziția sa este aproximativ central ă (usor deplasata în jos și spre nas fa ță de axa ochiului ); –
cele doua pupile sunt sensibil egale, putând exista o mica diferenta (anizocorie) fiziologica.

8
Diametrul pupilei variaz ă în stare normal ă între 2 și 5 mm în raport cu v ârsta (mai mare la copii, mai
mic la vârstnici) și cu luminozitatea la care este ex pus ochiul, sau în raport cu anumite st ări
func ționale ale ochiului. Din punct de vedere func țional, pupila are două propriet ăți fundametale :
este optic perfect transparent ă și are posibilitatea de a -și modifica continuu, diametrul în rap ort cu
necesit ățile vizuale. Modificarea dimensiunilor orificului pupilar reprezint ă fenomenul func țional
esen țial al pupilei . Func ția pupilei este de a regla cantitatea de lumin ă care intr ă în ochi .
Stratul nervos .
Retina(FIG .Retina [11])
Retina alcătuiește stratul intern, tunica nervoas ă a globului ocular, fii nd situat ă între coroid ă și
corpul vitros. Ea c ăptușește in teriorul
globului ocular de la
papil ă pâna la orificiul pupilar. Retina, stratul receptor pentru lumin ă al globului ocular, reprezint ă o
porțiune exteriorizat ă a sistemului nervos central. Este o m embran ă foarte sub țire, perfect
transparent ă. Culoarea ro șie-portocalie a fun dului de ochi este dat ă de coroida subiacent ă care
conține o mare cantitate de vase sangvine și celule pigmentare. [3] Din punct de vedere anatomo –
func țional, retina se continu ă în nervul optic.
Conținutul globului ocular
Între fa ța po sterioar ă a corneei și fața anterioar ă a irisului se afl ă camera anterioar ă. Camera
posterioar ă este spa țiul cuprins între fa ța posterioar ă a irisului, corpul ciliar și fața anterioar ă a
cristalinului. Ambele camere sunt umplute de umoarea apoas ă, un lichi d transparent, secretat de
corpul ciliar. Umoarea apoas ă are rol în men ținerea presiunii intraoc ulare și în transportul
substan țelor nutritive pentru cornee și cristalin. Umoarea apoas ă este secretat ă în camera
posterioar ă, apoi trece prin orificiul pupila r în camera anterioar ă și se vars ă în sistemul venos al
ochiului.
Cristalinul (Fig Cristalinul [12])
Cristalinu l are forma unei lentile biconvexe, perfect
transparent ă și elastic ă, cu masa de 2 -2,5 g, cu diametrul de 9
mm și grosimea de 5 mm, cu fa ța post erioar ă mai convex ă
decât cea anterioar ă. Este situat în plan frontal între iris și
corpul vitros, într-o scobit ură a vitrosului numit ă fosa patellaris .
Este suspendat de corpul ciliar printr -un sistem de fibre radiare
foarte fine ce formeaz ă zonula lui Zi nn sau ligamentul
suspensor . Zonula lui Zinn este un inel membraniform, forma t
dintr -o serie de fibre ce se întind între fa ța interna a corpului
ciliar și ecuatorul cristalinian, respectiv p ărțile periferice ale
cristalinului. Ea are rolul de a men ține cri stalinul în pozi ția sa
normal ă și de a -i modifica forma cu ajutorul mușchiului ciliar.
Cristalinul are dou ă fețe: una anterioar ă, alta posterioar ă. Fața anterioar ă are raza de curbur ă de 10
mm, fa ța posterioar ă are raza de curbur ă 6 mm, astfel încât supraf ața anterioar ă a cristalinului este
mai pu țin bombat ă decât cea posterioar ă.[3]

9
Cristalinul se compune din ap ă (60%), proteine (35 %), din care unele solubile, altele
insolubile, grasi mi, fermen ți, vitamine etc. Cristalinul nu are nervi și nu este vascular izat. Nutri ția sa
este asigurat ă de c ătre umoarea apoas ă, prin intermediul capsulei, datorit ă unui fenomen de
difuziune și osmoz ă. Orice tulburare a metabolismului cristalinia n duce la degenerescen ța fibrelor și
opacificerea lor .
Corpul vitros
Corpul vitr os este o substan ță gelatinoas ă, care ocup ă tot spa țiul cuprins între fa ța
posterioar ă a cristalinului și peretele globului ocular. Volumul vitros reprezint ă șase zecimi di n
volumul globului ocular .[3]
ANEXELE GLOBULUI OCULAR
Anexele globului ocular sunt:
➢ Orbita ;
➢ Pleoapele ;
➢ Aparatul lacrimal ; țțțț
➢ Conjunctiva ;
➢ Musculatura extrinsecă .
Orbita
Orbitele sunt dou ă cavit ăti osoase situate de o parte si de alta a foselor nazale, intre
neurocraniu si viscerocraniu. Ele adapostesc: globul ocular si capsula sa (Te non), muschii
oculari cu fasciile lor, muschiul orbitar Muller, corpul adipos al orbitei, artera oftalmica cu
ramurile ei, venele orbitei ( care nu prezinta valve, ceea ce favorizeaza propagarea infectiilor
la sinusul cavernos), limfaticele orbitei, nervii cranieni I, II, III, IV, Va, Vb, VI si cei vegetativi.
Fiecare orbita are forma unei piramide patrulatera cu baza anterioara, varful posterior, patru
pereti si patru margini. [3]
Pleoapele
Pleoapele sunt
forma tiuni
musculo –
cutanate
mobi le, așe zate
înaintea
globului ocular ,
pe care îl
acoper ă și îl
protejea ză. Fața
anterioar ă, convexă a ple oapelor este cutanat ă, iar fa ța posterioa ră, concave este
conjunctival ă și se muleaz ă pe globul ocular. Ț(Fig[10] Pleoapele ). Anterior , cele două
pleoa pe, unite la extremită ți prin comisurile interne și externe, delimitează spatiul li ber,
fanta palpebral ă, prin ca re se eviden țiază polul anterior al globului ocular. Pleoapele se
termin ă la marginea ciliar ă, unde se inser ă cilii. La baza cililor se găsesc gland ele sebac ee și
glandele s udoripare . Conjunctiva este o membrană mucoas ă care acoperă fața posterioară a
celor două pleoape și partea anterioar ă a globului ocular, prezent ând trei por țiuni:
➢ Conjunctiva palpebrală, are rolul de a căptu și pleoapel e;
➢ Conj unctiva bulbară , are rolul de a acoperi partea anterioar ă a globului ocular p ână la limb ;
➢ Conjunctiva fundurilor de sac , reprezintă zona de tre cere între conjunctiva bulbar ă și ce a
palpebral ă. [13]
Aparatul lacrimal
Aparatul lacrimal include: (Fig Aparatul lacrimal [15])
➢ glanda lacrimală (cu structură lobulară, tubulo -acinoase,
elimină lacrima, care umectează partea anterioară a

10
globului ocular și e plasată în fosa glandei lacrimale a frontalului, ducturile su nt în număr de 5 –
12);
➢ râule țul lacrimal, rivus lacrimalis (spa țiul dintre conjunctiva globului ocular și pleoapele
închise, cu lacul lacrimal plasat infero -medial în orbită);
➢ lacul lacrimal, lacus lacrimalis;
➢ canaliculele lacrimale superior și inferior;
➢ sacul lacrimal, saccus lacrimalis
➢ extremitate a superioară a canalului nazolacrimal, canalis nasolacrimalis, ultimul se deschide în
cavitatea nazală.
➢ Lacrimile, cu rol în umectarea con tinuă a corneei și în îndepărtarea micilor corpi străini a șezați
pe partea anterioară a globului ocular, sunt secreta te de glanda lacrimală și conduse prin mici
conducte î n fornixul conjunctival superior. De aici prin clipit și prin mi șcările ochiului ele sunt
răspândite pe toată suprafa ța globului ocular care este acoperită de conjuctiv ă; în cele din
urmă, trecând prin râul lacrimal și prin fornixurile conjunctivale, se adună în lacul lacrimal,
apoi, prin căile lacrimale (puncte lacrimale, canalicule lacr imale, sac lacrimal, duct
nazolacrimal) ajung în meatul nazal inferior. Glanda lacrimală, glandula lacrimalis, de tip
tubuloacinos compus este situată în fosa omon imă a osului frontal, fiind divizată de tendonul
mușchiului ridicător al pleoapei superioare în două por țiuni: superioară, mai mare – porțiunea
orbitală, pars orbitalis, și inferioară, mai mică – porțiunea palp ebrală, pars palpebralis. [14]
Conj unctiva (Fig Conjunctiva [16])
Tunica conjunctivă, este o membrană mucoasă sub țire, netedă,
transparentă, care face legătura între pleoape și globul ocular. În
componen ța ei deosebim conjunctiva palpebrală, tunica
conjun ctivă palpebrarum, care învele ște din interior pleoapele, și
conjunctiva globului ocu lar, tunica conjunctiv ă bulbi. În locul de
trecere al conjunctivei de pe pleoape pe globul ocular se
formează două fornice: fornixu l superior, f ornix conjunctiv
superior și fornixul ul inferior al conjunctivei . Spațiul aflat
înaintea globului ocular și delimitat de conjunctivă se nume ște sac conjunctival . [14]
Musculatura extrinsecă
Mușchii motori ai globului ocular – sunt în num ăr de 7 mu șchi stria ți, [13]
din care 6 a cționează asupra globului ocu lar.
Patru mu șchi drep ți au o direc ție antero -posterioar ă.
Mușchii drep ți sunt: dreptul superior, inferior, lateral și median. Ei au
originea pe un tendon circular Zinn, care se prinde pe marginea inferioar ă,
medial ă și superioar ă a canalului optic și pe marginea orbitar ă a aripii mari a
sfenoidului.
Cei patru mu șchi se inser ă pe scler ă, în raport cu limbul sclerocorneean astfel :
• 5,5mm pentru mu șchiul drept medial
• 6,5mm pentru mu șchiul drept inferior
• 6,9mm pentru mu șchiul drept l ateral
• 7,7mm pentru mu șchiul drept superior.
Doi dintre ei sunt oblici (marele și micul oblic).
Mușchiul oblic superior are origine pe inelul lui Zinn și pe fa ța lateral ă a corpului
sfenoidului ; apoi are un traiect anterior ajung ând la o forma țiune fib roasă situat ă
pe osul frontal, apoi își schimb ă direc ția spre posterior și se inser ă la nivelul
sclerei în cadranul supero -postero -temporal.
Mușchiul oblic inferior are originea pe fa ța orbitar ă a osului maxilar, lateral de
canalul nazolacrimal ; are o direc ție posterioar ă, face unghi cu peretele mediu al
orbitei, trece superior de mu șchiul drept inferior și se inser ă în cadranul supero –

11
infero -temporal în vecin ătatea maculei.
Mușchii extrinseci ai globului ocular au rolul de a men ține globii oculari
în pozi ție paralel ă astfel încât imaginea s ă se formeze pe cele 2 macule . [13]
1.1.2 Segmentul intermediar sau de conducere
“Căile optice leag ă retina de centrul cortical al vederii situat în lobul occipital. C ăile optice
străbat orbita și endocraniul dinainte înapoi p ână în jurul scizurii calcarine.
Segmentul intermediar se compune din mai multe p ărți: Nervul optic f ace parte din nervii
cranieni, perechea a doua. Este alc ătuit din axonii celulelor ganglionare retiniene, care traverseaz ă
lama circuit ă a sclerei, orbita, canalul optic și apoi p ătrund în cavitatea cranian ă. Nervii optici se
termin ă în unghiurile anterioare ale unei lame nervoase numit ă chiasm ă.
Nervul optic, fiind ontogenic o comisur ă albă, este învelit de trei teci meningeale: care
continu ă înainte cu sc lera și inapoi cu periostul canalului optic, pia și arahnoida care se continu ă
înapoi cu meningele cere brale, iar înainte formeaz ă un fund de sac. Nervul optic are o lungime de 4
centimetri iar traiectul lui poate fi împărțit în patru porțiuni: intrasclera lă, intraorbitar ă,
intracanalicular ă și intracranian ă.” [3]
1.1.3 Segmentul central
Segmentul central sau cerebral al analizatorului vizual este situat în scoar ța cerebral ă a
lobului occipital unde are loc transformarea excita ției luminoase în senza ția vizual ă. La nivelul
scizurii calcarine din lobul occipital exist ă o adev ărată retin ă cortical ă. Buza superioar ă a scizurii
calcarine este în raport cu jum ătatea superioar ă a celor dou ă retine, iar buza sa inferioar ă
prime ște impulsurile de la cadranele inferioare r etiniene. Fibrele maculare se proiecteaz ă la
nivelul polului posterior occipital. La nive lul cortexului occipital regiunea macular ă ocup ă o
suprafa ță mult mai mare decât la nivelul retinei. Astfel se poate considera c ă vederea este o
func ție așa de complex ă încât la realizarea ei particip ă creierul în totalitatea lu i. [3]

1.3 FIZIOLOG IA MOTILITĂ ȚII OCU LARE

1. Centrul de ro tație al g lobului ocular în jurul căruia se fac mișcările ochiului se află la 1 3,5
mm de vertexu l cornean și la 1 0,5 mm de polul p osterior
2. Pozi țile privirii :
– primară : axele optice sunt paralele, direct înainte;
– secundară : axele optice sunt parale le în sus, în j os, la dreapta sau la stânga;
– terțiară: axele optice sunt parale le în sus dreapta, în sus stânga, în j os dreapta, în jos s tânga.
3. Acțiunea mușchilor este d iferită după cum se află e i în poziție primară, secundară sau
terțiară, datorită încl inării ax elor musculare fa ță de axul vizual. În acest fel mușchii au o ac țiune
princip ală, iar datorită înclinării, unii au acțiuni sec undare și ter țiare de ma i mică amplitudine. [23]

În timp ce mușchii drepți Fig. [23] Acțiunile muș chilor extraoculari

12 orizontali au numai ac țiuni orizontale, mușchii drep ți verticali au ac țiuni mai complexe , în fun cție de
poziția globului ocular în momentul contr acției mușchiului. De ex emplu, dacă globul es te în ușoară
addu cție, con tracția drept ului superior determină pe lângă ridi care și o ușoară rota ție internă, iar
contrac ția dreptului inferi or determină coborâre și uș oară rota ție externă .
Mișcările monoc ulare se numesc duc ții (adduc ție-deplasarea nazală a ochiului , abdu cție-
depl asarea latera lă a ochiului); mișcă rile binoculare se numesc versii (miș carea ambilor ochi în aceiași
direc ție: dext roversie, levoversie etc) sau vergente (când mișcă rile globilor o cular i se realizează în
direc ții opuse: convergen ța – deplasarea na zală a ochilor, diver gența-deplasarea latera lă a ochilor).
Pe lângă acestea, mai există și alte tipuri de mi șcări ale o chilor și anume mi șcările dinamice,
și anume sacadele, microsacadele, reflexul vestibulo -ocula r și mișcarea de urmărire lentă.
Sacad ele
Sacad ele s unt mi șcările spontane, rapide și în aceea și direc ție ale ochilor și sunt controlate
de lobul frontal al creie rului.
Deoarece un ob iect, o scenă sau o mi șcare nu sunt privite înto tdeau na dintr -un punct fi x,
oamenii fiind și ei într -o continuă mișcare, acest lucru obligă și ochii să se mi ște în acela și timp,
localizând punctele d e interes ale unei scene și construi nd o hartă mentală co respunzătoare sce nei
respective.
Rolul sacadelor este „și acela de a mări rezolu ția vizuală a unei scene. [17]
Cu aj utor ul fo veei (partea centrală a retinei) imaginea privită este descompusă, iar prin
mișcarea permanentă a ochilor (sacade le), păr ți mai mici ale imaginii pot fi văzute la o rezolu ție mai
mare, utilizând astfel mai efi cient resursele corpului.
De asemenea, durata u nei sacade va depinde și de amplitudinea ei, adică de distan ța
unghiulară de care are nevoie ochiul pentru a se d eplasa în timpul mi șcării sale.
Ochiul u man este într -o stare cont inuă de vibra ție, având o rată de 60 de oscila ții pe
secundă, aceste a fiind m icrosacadele, adică mișcări foarte mici, impercept ibile în circ umstan țe
normale. Ele au rolul de a reînnoi imagin ea expusă pe celulele cu con și baston aș, în lipsa lor
vederea fiind întreruptă datorită faptulu i că atât con urile cât și bastona șele sunt sensibile la lumină
și răspund numai la sch imbarea luminozit ății.
Reflexul vestibulo -ocular
Mișcare reflexă a ochiul ui; are rolul de a st abiliza imaginea pe r etină în timpul mi șcării
capului, prin executarea unei mișcări de sens opus a ochiului, fiind astfel păstrată imaginea în
centrul câmpului vi zual.
Fiind perma nent prezente mici mi șcări ale capului, reflexul vestibu lo-ocular are un rol foarte
import ant de s tabil izare a imaginii, acesta nefiind dependent de elem entele priv ite în acel moment
și fiind prezent chiar și în întu neric total sau atunci când ochii sunt î nchi și. [17]
Mișcarea de u rmări re lentă
Reprezintă capacitate a ochiului de urmări un obiect în mi șcare foart e lentă, aceasta fiind
diferită de cazul reflexulu i vestibulo -ocular, el fiind prezent doar în cazul mișcării cap ului.
Majoritatea oamen ilor nu pot face mișcarea de urmărire lentă în lipsa unui stimul v izual, iar
în func ție de viteza sa de deplas are pot fi necesare sau nu sacadele.
Mișcarea de urmărire le ntă este și asimetrică, majoritatea oamenilor și primatelor
executând mai u șor mi șcare a pe orizontală d ecât pe verticală , dar și mai u șor în jos decât în sus,
modula țiile acestei mi șcări fiind str ict depend ente de cele ale stimulului vizual.

13 Mișcările ochi ului în tim pul cititului
În timpul cititului, spre deosebire de alte activită ți, sunt utilizate spa țiile dintre simboluri și
nu u nghiul vizual.
Dacă mărimea si mbolurilor este men ținută constantă ia r distan ța de citit variază (în a șa fel încât
există mai mu lte sau mai pu ține simboluri pe gradul de unghi vizual), viteza cu care se mi șcă ochii
este de terminată de spa țiile dintre s imbol uri și nu de unghiul vizual.
O altă caracteristică impor tantă a mi șcării ochi lor în timpul cititului este aceea că în
propor ție de 10 -15% din timp, cititorul î și mișcă ochii într -o mi șcare d e regresie, revizuind t extul
care tocmai a fost parcurs, aces te mi șcări fiind dependente de difi cultatea textului.
Așa cum este de a ștepta t, în timpul parcurgerii unui text sunt efectuate sacad e și fixa ții,
durata și intervalul dintre ele fiind determinate de dificultatea textul ui parcurs. Pe mă sură ce textul
devine mai greu de parcurs, numărul sacad elor scade, durata fixa țiilor cre ște iar regres iile sunt din
ce în ce mai multe.
Urmărirea unei s cene
Mișcările efectuate de ochi în timpul privirii unei scene sau a unui peisaj au ro lul de a facilita
percep ția și interpr etare a informa țiilor prezentate.
O serie de factori pot influen ța tipul m ișcărilor utilizate, ca de exemplu inten ția și cuno ștințele pe
care le are privitorul cu privire la ceea ce i se prezintă sau trebuie să observe, dar și proprietă țile
imaginii privite .
În mod obi șnuit, în timpul privi rii și observării unei imagini, privit orul va a vea durate scurte
de fixa ție în diverse puncte de interes și amplitudini lungi ale sacadelor, în special în perio ada
precoce a privirii obiectului de int eres.
S-a observat, d e ase menea o v ariație a acestor mi șcări în func ție de nivelul dezvoltării
cognitiv e și implicit al vârstei, duratele de fixa ție fiin d mai scurte în timpul privirii unui punct iar
amplitudinea sac adelor mai crescută. [17]

4.Rela ția conver gență-acomoda ție
Pentru a realiza o imagine clară proie ctată pe retină, ochiul acomodează pen tru obiec tele
aflate între punctul remotum și punctul proxi mum. În același timp pentru ca axele vizuale să cadă pe
aceleaș i zone ale obiectelor, axele o ptice conv erg cu atât mai mult cu câ t obiectele sunt mai aproape
de subiect. Între convergen ță și acomod ație există o sinergie, astfel că pentru fiecare dioptrie d e
acomoda ție este nevoie de patru dioptrii pris matice de conver gență. [23]
Procesul de a com odare

14

(figAcomodare [19])
Procesul de acom odare se realizează de către cristalin, care își modifică raza de curbură a
supra feței anterioare. Aceasta va determina creșterea sau sc ăderea puterii de refrac ție a cristalinului.
[18]
Acest lucru îl putem remarc a prin expe riența Purkinje: se așează o lum ânare în fa ța ochiului
unei persoane într -o cameră obscură , ochiul privind un obie ct aflat la o distan ță de peste 6 m.
Imaginea lumânării se reflectă pe cornee ca într -o oglindă c onvexă, pe care imaginea este mai mică,
dreap tă și anterioară; pe fața anteri oară a cristalinului ca într -o oglindă conve xă în careimaginea
lumână rii este mai mare , dre aptă, situată în mijloc și pe fa ța posterioară a cristalinului ca într -o
oglindă concavă în care imaginea lumânării este p osterioară, mai mică și răst urnată. Câ nd su biect ul
privește î n apropiere, imaginea d in mijloc se apropie de cornee și se micș orea ză. Acest fapt este dat
de bombarii fe ței anterioare a cristalinului.
Acomodarea la distan ță se datorează elasticită ții cristal inului, lig ame ntului suspens or și
muș chiulu i ciliar. Organul activ este mușchiul ciliar . Când ochiul privește la o distan ță mai m arede 6
m, muș chiul ciliar este relaxat iar ligamentul suspensor este ținut sub tensiun e. Acesta va pune sub
tensiune și crista loida, apla tizând cristalinu l. Ca urma re, raza de curbură a cristalinului crește, iar
puterea de conv ergen ță scade la valoare a mi nimă de 15 dioptrii. Ace asta este acomodarea la
distan ță, care permite ochiului emetrop să vada clar, fără efortul muș chiului c iliar obiec tele situate la
distanțe ma i mar i de 6 m.
Când privim obiectele situate în a propiere, mușchiul ciliar se contractă și relax ează ligamentul
suspensor. Tensiunea d in cristalin scade, iar datorită elasticită ții, convergen ța suprafe ței anterioare

15 crește de la 15 la 30 de diopt rii. Acomo darea pentru vederea de aproape se face cu efort contractil
din partea mușchiului cilia r și se face pent ru distan țe mai mici de 6 m. Deci această modifica re a
cristalinului se realizează prin contrac ția sa u relaxarea m ușchilor ci liari.
Acest mod de acomo dare es te propriu numai omului ș i uno r mamif ere. Di n cele relatate până
aici rezultă că m ușchiul c iliar de termină modificarea cristalinului în cursu l acomodării la distan ță.
Acest mușchi este format de fapt din două por țiuni, una c u dispozi ție circ ulară numi tă și sfincterul
ciliar, inervat de parasi mpatic și altă por țiune cu orientare radială numi tă tensor ul coroidei, inervat
de simp atic. Fibrele circ ulare au rol î n acomodarea de aproape, iar fibrele radiale intervin în
acomodarea l a distan ță. Acomo darea este un p roces reflex a că rei cale aferent ă se propag ă prin
nervul optic.
Așa cu m relate ză autoarea , acomodarea se câș tigă în cursu l vie ții prin autoînvă țare. Ea se
realizează î n jurul vâ rstei de doi ani când func ționarea muș chilor s -a dezvoltat com plet. Prin
contracția fib relor muscula re ci rculare se slă beste tensiunea ligamen telor a supra cristaloidei. Aceste
fibre circu lare au r ol în vedere a de aproape. Prin contrac ția fibrelor radiare se produce creș terea
tensiunii ligamentelor suspensoare, care j oacă rol în vederea la distan ță. [18]
Param etrii optici ai acomoda ției
a. Punctul remotu m este punctul cel mai îndepărta t de o chi văzut clar fără acomoda ție. La ochiul
emetrop este situ at la o distan ță mai mare de 5m.
b. Punctul proxim reprezintă cel mai ap ropiat pun ct în care i maginea e ste încă vă zută clar. El
corespu nde unei acomoda ții maxi me.
c.Parcursul acomoda ției este d istanța dintr e punctul proxim și punctul remotum.
d.Amplitudin ea acomoda ției este diferen ța dintre puterea refractivă a ochiului când privește î n
punctul remotum și puterea ref ractivă în punctul proxim. Amplitudinea a como dației scade cu vârsta
și valorile ace steia pen tru emetropi pot fi ci tite în tabelul Donders , așa cum este specificat într-unul
dintre articolele studiate [20]:
Vârsta Amplitudinea acomodati vă(D) Parcur sul a comoda ției(cm)
10 14 7
15 12 8.3
20 10 10
25 8.5 11.7
30 7 14.2
35 5.5 18.2
40 4.5 22.2
45 3.5 28.5
50 2.5 40.0
55 1.75 57

16 60 1.00 100
65 0.50 200
70 0.25 400

VEDEREA BINOCULARĂ NORMALĂ

Mecanis mul de for mare a vederii binoc ulare presup une u n proces complex, realizat la nivelul
creierului. Imaginile preluate de la cei doi glo bi oculari sunt transformate în semnal electric și plecând
pe calea nervului optic ajung la nivelul cortexului cerebral und e sunt int egrate într –o imagin e unică,
tridimen sională. Vederea binoculară reprezintă cea mai înaltă etapă de dezvoltare a aparatului vizual
și care se dezvoltă în decursul primilor a ni de viață. [21]
(Fig Vederea
binoculară [22])
Vederea binocul ară apare ca un proces perceptiv de o mare co mplexitate care se m anifestă
prin dou ă elemente: percep ția a două senza ții monoculare și contopirea lor într -o percep ție un ică.
Stimulare a unei arii retiniene determină o senzație luminoasă care este localizată subie ctiv în
spațiu în raport cu direc ția vizuală a foveii; dire cția vizuală a foveii se numește ax vizual și reprezintă
localizarea drept inain te. Când două zone reti niene primesc stimuli din aceiași direc ție din spa tiu (deci
au aceiași direc ție vizuala) se nu mesc zone retiniene corespondente. Core spondeța retiniană p oate fi
norm ală sau a normală .
Coresponden ța retiniană es te normală at unci câ nd foveea ambilor oc hi are aceeași direc ție
vizuală și câ nd zone retiniene a le ambilor ochi au o rela ție topografi că ide ntică în raport cu foveea
(ambele zone sunt localizate echi distant fa ță de fovee f ie la stânga sau la dreapta , fie deasup ra sau
dedesubtul acesteia) . Când două zone ret iniene sunt stimulate simultan ș i genereaz ă senza ții
luminoase cu direc ții viz uale d iferite ele se numesc zone noncorespone dnte. Când rela ția dintre
aceste zone și foveiile respective nu este identi ca din punct de vedere topografic coresp onden ța
retiniană este anorma lă. (Fig[10]Gradele vederii binoculare )

17
Dezvoltarea vederii bi noculare

Mecanismul dezvoltării vede rii bin oculare pleacă de la un substrat m orfo -funcțional î nnăscu t,
dar care i mplic ă dezvoltarea sa ulterioară în primii ani de via ță odată cu maturizarea elementelor
anatomice ale aparatului vizual. Vede rea binoculară este un ref lex condi ționat care se st abileșt e pe
baza unor reflexe necondi ționate, înnăscute, c a refl exele de post ură ș i reflexul de fixare.
Reflexele de pos tură (labirintic, al musculaturii cefei) sunt d ezvoltate de la naștere.
Reflexul de fixare este primul care apare și face ca ochiul să îndrep te automat privirea spr e un
excita nt luminos. La v ârsta d e 2 luni, co pilul urmărește obiectele mici, la 3 luni, u rmărește degetul și
privește obiectul fixat, ia r la 6 luni poate fixa un obiect timp de 1 -2 minut e.
Reflexul de convergen ță este preco ce și p recede dezvolta rea fove ei. La vâ rsta d e 6 luni
conv ergen ța se poate me nține câteva secunde , iar la 2 ani copilul a re o convergen ță stabilă și
consoli dată . Sinerg ia dintre convergen ță și acomoda ție se stabilește între 2 și 3 ,5 an i.
Dezvoltarea vederi i binoc ulare este un proces continuu, eta lat pe durata a c âțiva ani. Condi ția
esen tială a formă rii unei vederi binoculare normale o reprezintă integritatea a natomofunc țională a
analizorului vizual asociată cu o stimula re informa țională continuă și adecvată a ace stuia. Se admite
că înt re 1,5 și 4 ani apare și se stabil izează fuziun ea bi nocul ară, iar stereopsisul între 3,5 și 6 ani. După
această vârstă vedere a binoculară este consolidata și analizatorul vizual este matur din punct d e
vedere func țional, deși poate e xista o perfec ționare a ei până la 10 ani, existând o pla sticitate
neuronal ă restantă. Datorită acestei plasticită ți neuronale restante, în situa ții extreme (pie rder ea
vederii la ochiul bun) există șansa dezvolt ării vederii la un ochi ambliop și la vârste mai mari sau chiar
la adult. [23]

Etapele vederii bin ocula re

1. Percepția simultan ă are două compon ente: capac itatea de a percepe în acelaș i timp două
imagini d iferite și capacitate a de a percepe dedublat un ob iect si tuat în afara ariei Panum (diplopia
fiziologică); absen ța diplopiei fiziolog ice semnifică absen ța vederii bi nocul are.
Poate fi test ată cu ajutorul s inoptoforului, prismelor, dia pozitivelor polaroide utilizâ nd teste
diferite pentru cei doi ochi . Imaginile test-perech i sun t plasate una în fa ța ochiului drept (un solda t
sau un leu ) și al ta în fața ochiul ui stâng (o gheretă sau o cusca). Ce le două imagini diferite formează o
vedere de ansa mblu (ex: soldat în gheretă, leu in cuș că, etc).

a

b

c

Fig. [23] Imagini pentru testarea
vederii bin ocula re

18
Dacă subiectul posedă percepe ție simultană de u n anu me grad, e l vede două imagini
suprapus e (soldat în gheretă). Dacă este văzută o singur ă imagine există o neutralizare corticală a
celeil alte imagini . [23]

2. Fuziunea este esenț a vederii binoculare și reprezintă procesul p rin care cele două i magine
ce st imule ază ariile retiniene corespondente ale celor doi globi oculari se suprapun perfect, fo rmând
o imagine unică. [21] Funcționarea perfectă a fenomenelor co rticale este esen țială în realizarea
fuziun ii. Pentru a apariția fen ome nului de vedere b inoculară c omanda motorie este vuluntară, iar
fixație tr ebuie să fie perfectă și să se realizeze la niv elul celor două fovee. De asemenea sistemul
senzor iomotor trebuie să fie foarte st abil, astfel ca în momentul acoperirii unui ochi, a cesta să imite
mișcă rile ochiulu i răm as liber, iar la descoperire pozițiile celor doi globi oculari trebuie să fie simetric e
(în timpul descoperirii ochiului nu trebuie să s e miște, ci să păstreze poziție de sub ocluzor). Pentru ca
fenomenul de fuziune să aibă loc este necesa r ca cei do i glob i oculari să oferă o imagine convenabil ă,
de calitate apropiată (deci o integrare anat omică și dioptrică apropiată), să existe un câmp v izual
binocular în care obiectel e să f ie văzute simultan, să existe corespondeță re tiniană normală și
integritatea eleme ntelor motorii. [21]

3. Stereopsisul reprezint ă cel mai fin grad de colaborare dintre ochi și totodată capacitatea de a
percepe cea de -a treia dimens iune a spațiului, profun zimea, p rin fuziunea imaginilor aceluiași
obiect, ima gini venite de la ce i doi globi ocula ri. Stereopsis ul reprezintă modul norma l de
percepție al spațiului în zona centrală ma culară, fiind corespunzător câmpului vizual centra l.
Cu ajut orul gradului trei a l vederi i binoculare se percep cele mai mici detalii ale obiectului
vizat . În absența stereopsisului, subie ctul va percepe spațiu l înconjurător plan, bidimensional.
[21]

(fig[34]Geometria stereopsisului ) Geometria stereops usului bino cular . Adâncimea unui obiect este
percepută în raport cu punctul de fixare.
Existența stereopsisului este determi nată de ma i mulți fa ctori [21]:
➢ Tipul corespondenței re tiniene – pentru per cepția pr ofunzimi i punctele retiniene
trebuie să fie corespondente ;

19 ➢ Acomodație – pentru ca imaginea formată pe retine să fie întotd eauna clară, trebuie ca
procesu l de acomodație să r ealizeze cu amplitudine simultană la ambii oc hi;
➢ Interpoz iția – obiectele mai apropiate se suprapun sau acope ră obiectele mai
îndepărtate ;
➢ Mărime a apar entă – imaginile retiniene mici trebuie să fie inte rpretate ca obiecte mai
îndepărtate, iar cele mai mari ca obie cte apropiate ;
➢ Când ochii fixează un obiect , iar capul r ealizeaz ă mi șcări stânga – dreapta, obiectele
situate ma i aproape decât pun ctul de fixație se mișcă în sens opus miș cării capului, iar
cele mai î ndepărta te în ac elași sens cu sensul de m ișcar e al capului (paral axa motorie) ;
➢ Velocitatea – obiectele mai apr opiate par a se m ișca mai rapid decât cele mai
îndepărta te
➢ Perspectiva aeria nă – un obiect mai îndepărtat are detali ile mai estompate și o cul oare
mai șt earsă compa rativ cu acelși obiect privit de apr oape.
➢ Umb rele – în funcție de unghi ul sub care cade rad iația lumino asă p e obi ectul vizat,
anumite suprafețe par strălucitoare, iar altele mai întunecat e.
➢ Geometria obiect elor – două linii par să se apropie î ntre ele la distanță și să se
îndepărt eze l a ap roape.

FIG. [21]Factori ce determin ă stereopsis ul

TULBURĂ RILE V EDERII BINO CULARE

Tulbură rile v ederii binoculare apar atunci câ nd zone retini ene corespondente nu sunt
direc ționate spre același obiect din spa țiu. În consecin ță se pot produce do uă fenomen e vizuale:
confuzia ș i diplopia.
Confuz ia vizuală cons tă în percep ția si multa nă a doua obiecte diferite proiectate p e arii
retiniene corespondente; ea apare doar în cazul afect ării ariilor retinene extrafoveolare.
Diplopia apare când un obiect es te si tuat în afara ar iei Panum, iar proiec ția lui cade pe zone
retinie ne noncoresp onden te. Aceste simptome pot fi evitate prin mecanisme de ad aptare senzorială
ca supresia ș i coresponden ta retinian a anormală . Supresia este mecanismul prin care imaginea ce
prov ine d e la un och i este i mpe dicata de a fi co nstientizată. S upresi a poate fi f iziologică (previne
diplopia fiziologică) sa u patologică (el imina diplopia c auzată de imagini ce se proiecteaza î n periferia
retinei oc hiului deviat dar care se aseamănă cu i magin i ce se proiecte ază pe fove ea ochiului fixat or).

20 Coresponde nța retiniană anor mală stabileș te un tip de cooperare binocula ră între foveea unui ochi
(fixator) și o zonă retiniană peri ferică a ochiului deviat; ea se dezvo ltă în prima decadă de via ță.
În func ție de gravitate se produc t rei tipuri de tul burări:
1.veder ea bin oculară defi citar ă;
2.absen ța vederii binoculare;
3.perv ertirea vederii binoculare.

1.Vederea binoculară deficitară se manifestă la nivelul proiec țiilor corticale maculare și
constă înt r-o dezvol tare incomp letă a fuzi unii. Poate fi:
a.absența stereo psisul ui – la nive lul p roiec țiilor maculare se traduce prin ca pacitatea de a
fuziona corect cele două imagini, dar fără po sibilitatea extragerii informa ției st ereoscopice. Fuziunea
maculară es te de ficitară pentru că rămâne l a nivelul calitat iv normal al zonelor centrale
extramac ulare.
b.absen ța fuziunii – reprezintă o posibilitate t emporară de deficit al vederii binoculare
maculare, caracteristică etapei interme diare de reeducare func țională în strabism .
c.insuficien ța ampli tudinii de fuziun e (cu sau fără stereo psis). În mo d nor mal fuziunea
binoculară a imaginilor ma culare se face l a orice distan ță de fixa ție (valoarea normal ă determinat ă la
sinoptofor este înt re –50 și +450). Când amplitudine a de fuziu ne scade sub 3 00 apare astenopia
acomod ativă tradusa p rintr -un ansamblu de si mptome (oboseală vizuală la cititul pre lungit, cefalee,
diplopie , se nzația de ochi încrucișa ți etc ).

2.Absen ța vederii binoculare
La n ivelul proiec țiilor corticale a c elor două zone maculare nu se pr oduce suprapunere a
informațiilor vizua le deoarece una d in cele două proiec ții este absentă fun cțional. Cauza p oate fi
organică (este unilaterală) sau func țională (este uni sau bilaterală).Ved erea binoculară este
întotdeauna absen tă în cazu rile de a mbliopie profundă a unuia din ochi, indi ferent de etio logie.
Pierderea vederii binoculare se produce î nsă cel mai frec vent prin neutra lizare ca mecanism activ al
suprimării d iplopiei patologice binoc ulare.
Dacă cei doi ochi sunt ine gali ca va loare informa țională s e neutralizează t otdeauna imagin ea
provenită d e la ochi ul cel mai slab – neutralizare unilater ală. Dacă cei do i ochi sunt d e valoare egală
neutralizarea î mbracă un caracter alternativ aleator iu – neutralizare alternă .
Ambl iopia prof undă se poate însoți de fixație excentr ică. Aceasta po ate fi localizată mai
aproape (parafov eolar) sau mai departe ( periferic) de ma culă în func ție de suprafa ța scotomului
cent ral de neutralizare.

3.Pervertirea v ederii binoculare (falsa corespon dență retiniană)
Reprezi ntă cea mai gravă alterar e a vederii bin ocular e. Const ă în realizarea u nei
coresponden țe „retiniene” func ționale într e macula ochiului fixator (sănătos) și o zon ă periferică din
retina ochiului devi at (pe care se pro iectează de obi cei imagin ea ob iectului fixat cu ochiul director. La
nivel corti cal se realizează un re flex condi ționat de fuziune, fapt ce du ce la reorganiz area sistemului
binocular în zone de corespo nden ță „retiniană” func țională, denum ită falsă coresponden ță retiniană .
Zona di n periferia re tinei oc hiului deviat dev enită corespond entă c u macula ochiului fixator,
capătă denumirea de „falsă ma culă” și din ace st moment preia permanent fixa ția excentrică . Din
punct d e vedere perceptual „fal sa maculă” are aceeași semnifica ție de localizare spa țială ca și macula
ochiului f ixator dar atri butele ei „mac ulare” se opresc aici. Da că acuitatea vizuală es te redusă (mai
mica d e 0,1), fuziunea este incompletă (fără convergen ța fuzională ), iar dezvolta rea s tereopsisului
este imposibi lă. [23]
REFLEXUL PUP ILAR [25]

21

([24] Fig R eflexul pupilar )
Pupila reprezintă orifi cul circular din centrul irisului care prin contrac ția sau dilatarea sa
permite s ă adapteze cantit atea de lu mină ce p ătrunde în och i. Când cantitatea de lumină care
pătrunde în ochi este prea mare , pupila se micșoreaz ă ajust ând astfel cantitatea de lumin ă care
pătrunde în ochi obtinandu -se o vedere clar ă atât în mediu luminat c ât și în întune ric.
Este un reflex rapid care modifica diametrul pupilar de la 1,5 mmin lumina puternica pana la 8 mm in
intuneric . Determina creterea profunzimii campului vizual inlumina puter nica prin ingustarea
fasciculului delumina care ajunge la retina .
Contractia si dilatar ea pupilei se realizeaza c u ajutorul muș chiulu i sfinct erian al irisului si res pectiv
muschiul dila tator.
Mușchiul sfincterian al irisului permite contrac ția pupil ei (mioză). Mioza se produce sub efec tul
luminii numit si reflexul pup ilar fotomotor.
Reflexul pupilar fotomoto r are două componente, una directă și una indirectă sau consensuală .

1. Reflexul fotomotor direc t constă din contracția pupilei ochiului iluminat după proiectarea unui
fascicol de lumină asupra pupi lei respective .
2. Reflexul fotomotor indirec t sau consensua l apare sub forma unei mioze a pupilei ochiului opus
celui iluminat direct. Această mioză este mai puțin accentuată față de cea a ochiului iluminat direct.
Reflexul fotomotor indirect se realizeaz ă prin intermediul unui arc reflex pe calea sist emului nervos
parasimpatic. Consecința acestui reflex: pupilele cel or doi ochi vor avea aceeași dimensiune chiar
dacă unul din ochi este lipsit de senzația luminoasă .
Materiale ne cesar e:
-o lanterna
-o camera intune cata
Examinare a reflexului fotomot or direct
Examinare a reflexului fotomot or direct se face cu a jutoru l proi ectarii unui stimul luminos la nivelul
unui glob ocula r ,venind cu fasciculul dinspre later al spre mijloc. Subiectului având fixată privirea spre
un punt îndepărtat
Urmari:
Inițial, pupilele pot fi de dimensiuni variabile, în funcție de gradul de iluminar e al încăperii; dacă
experimentul se desfășoară în camera obscură pupilele vor fi midriatice ;

22 Ulterior, datorită luminii proiectate, pupilele se micșorează brusc devenind punctiforme (mioză) – se
contractă fibrele musculare circulare din iri s
Examinarea r eflexului fotomotor indirect
Examinarea reflexului fotomotor indirect se face prin proiectarea un ui stimul luminos la nivel ul unui
singur och i, urmărindu -se diametrul pupilei ochiului .
Urmare:
Deși este iluminat doar unul dintre ochi, ambii ochi prezint ă mioza(contractarea mu șchiului
sfinct erian) , datorită acțiunii co nstrictoare sinergice a m ușchilor circulari ai irisului . [26]

STRABISMUL (D EVIA ȚIILE OCU LARE)

Strabismul reprezintă o afec țiune oculară care apare predominant în copilăr ie și
prin care est e manifes tată o devia ție a unei axe oculare în r aport cu cealal tă axă
oculară.
(figStrabismul [28])
Strabismul func țional este o manifesta re clinică a deregl ărilor e chilibrulu i binocular, în
condi țiile unei motilită ți binoculare normale”. [27]
Cauz ele str abismului

[29]Principalele cauze ale apari ției strabismului la cop ii sunt strabi smul
congenital sau hipermetropia care înseam nă întâmp inarea unor dificul tăți în a vedea lucrurile de
aproape.

O altă cauza a manifestării strabismului este reprez entată de eroril e de refrac ție. Acest ea fac referire
la incapacitatea ochiul ui de a focaliz a lumina care trece prin cristalin. Erorile d e refrac ție pot fi
asociate și cu alt e afec țiuni oftalmologice , cum ar fi: miopia ,hipermetropia și astigmatismul . Bolile
copil ăriei, afe cțiunile gen etice sau afec țiunile creierului pot reprezenta și ei factori î n apari ția
strabismului la copii. Factori de risc sunt și fumatul sau con sumul de alcool în sarcină.

Cauzele strabismului sunt de natură diferită în cazul copiilor și în cazul adu lților. De c ele mai m ulte
ori, afec țiunea se instalează în p rimii ani de vi ață, iar etiologia acesteia este pusă pe seam a zestrei
ereditare, în lips a altor c auze fiziologice depistabile.

Alte cauze ale strabismului la copii pot fi: sindro mul Do wn, parali zie cerebral ă, hidrocefalie, tumoare
cerebrală, și de alte a fecțiuni cerebr ale și neurologice.

De obicei, apari ția strabismului la copii cu vârstă mai mare de 7 ani se manifestă prin vede re dublă
care poate fi cauzată de o afec țiune oftalm ologic ă mai seve ră în cazul în care aceasta se instalează
spontan. Aceasta e ste o urgen ță oftalmologică și necesită un consult medical i mediat.

23
Cauzele strabismulu i sunt di ferite la adul ți. Afec țiunea se poate dezvolta în urma unor suprasolicitări
ale ved erii p entru a co mpensa preze nța altor afec țiuni oftalmologice (cum ar fi slă birea capacită ții de
acomodare a globilor oculari). De aseme nea, strabismul la adul ți se instale ază spontan ca rez ultat al
unor afec țiuni grave care afectează func țiile vizuale, c um ar fi: divers e afec țiuni neurologice sau ale
mușchilor oculomotori, leziu nea globilor oc ulari și a vaselor de sânge, tumorile cranien e sau ocu lare,
scleroza mult iplă, dia betul zaharat, hip ertensiunea arterială, boala Graves (boala autoimună a glandei
tiroide care deter mină instala rea hipertiroidiei), accidentele vasculare cereb rale.
O altă cauză a strabismului la adul ți poate fi o miopi e severă care poate dezvolta o formă divergentă
(devia ția unui ochi spre exterior) a afec țiunii.
Strabismul este de cele mai m ulte ori e fectul unor tulburări neurologice și a slăbirii mușchilor
oculomotorii care afectează capacitatea de coordonare a axelor oculare. Cu timpul, ochiul afectat î și
pierde abilitat ea de a comunica cu creierul care începe să neutralizeze imaginil e de l a nivelul ochiului
slăbit. Efectul acestui fapt se traduce prin amblio pie („ochi lene ș”).
Strabismul este deseori corelat cu facto ri care p ot determina orbire a totală sau par țială: diab etul,
infarctul, traumele cerebrale și alte afec țiuni cerebrale.

Clasificarea strabismului
După criteriul patogenic: · Strabism func țional (concomitent)
· Strabism de cauza anatomică (muscular, orbitar)
· Strabism paralitic În raport cu data apari ției strabismului:
· Congenital
· Precoce (în pri mii 2 ani)
· Tardiv (du pă 3 ani) În func ție de sensul de devia ție a axelor vizuale:
· Strabism convergent (ezotropie)
· Strabism divergent (exotropie)
· Strabism vertical (hiper – și hipoforie) În raport cu ochiul care deviază
· Strabism monolateral
· Strab ism alternant [30]
Strabismul este clasificat d upă direcția în care se întoarce ochiul:
• Virajul interior se numește esotropie
• Rotirea exterioară se numește exot ropie
• Rotirea ascendentă se numește hipertropie
• Rotirea în jos se numește hipotropie. [31]
Semne și simptome ale strabismului

Strabismul poate fi surprins cu ușurin ță după modul de aliniere a axelor globilor oculari în timpu l
focusării unui obiect. Atu nci când afec țiunea este prezentă, deplasarea ochiului afectat este viz ibilă și
nu necesită efectuarea unor teste o ftalmologice speciale pentru co nfirmarea diagnosticului.
Simptomele strabismului pot fi tranzito rii, dar se manif estă cu pre cădere în momente le în care copilul
este bolnav sau obosit:
· Vedere înce țoșată;
· Vedere du blă;
· Oboseala rapidă a ochi lor;
· Lipsa de coordonare a globilor oculari;
· Privirea încrucișa tă accentuată în spațiile cu lumină puternică .

Strabismul este o afec țiune oftalmologică extrem de răspândită în r ândul copiilor. Medi cii oftalmologi
recomand ă examinarea ochilor copiilor c hiar dacă nu prezintă semne vizibile ale afec țiunii.

24

Strabis mul la copii poat e apărea în trei etape a vie ții acestora: la naștere ( strabi sm congenital ), la 2
sau 3 ani ( strabis m precoce ) sau chiar la vârsta preșcolară ( strab ism tardi v).
(fig[35]Strabism la copii )
În dezvoltarea sistemului nervos un rol foarte important îl are veder ea. Creierul procesează în
propor ție de 80% informa ții vizuale. La copii, sistemul vizu al se dezvoltă par țial până la vârsta d e 5
ani, u rmând ca p ână la 8 ani, aces ta să se dezvolte în întregime.

Strabismul presupune o deviere a direc ției de privire a oc hilor care poartă denumire a de strabism
alternat . În cazul în care este afectată doar d irecția de privire a unui ochi, afec țiunea se
num ește strab ism monolatera l. Strabismul este cea mai frecventă boal ă a ochilor la copii. Dacă în
istoricul familial al cop ilului afectat de strabism există antecedente ale acestei afec țiuni sunt șanse ca
acel copil să dezvolte strabism . Există și s ituația câ nd un copi l are tendin ța de a privi încrucișat din
cauza oboselii .
Devierea strab ică rezultă dintr -un echilibru oculomotor binocular imperfect, pe care controlul
senzorial al vederii binoculare nu -l poate compensa. În limitele relativ fiziologice ale ambilor
parametrii, interven ția unor factori perturbatori poate determina mecanismul d e decompensare. [32]
Există o serie întreagă de factori etiologic i care pot influen ța mecanismele vederii binoculare:
➢ factori anatomici cum ar fi: modificări orbitare de mărime și formă; distan ța interoculară
anormală; anomalii musculo -ligamentare;
➢ factori inerva ționali cum ar fi: modificările tonusului muscular ocul omotor; modificări ale
reflexelor posturale;
➢ factori perturbatori optici și oculomotori cum ar fi: inegalită ți senzoriale periferice;
anizometropii; aniseiconii; leziuni organice unila terale; pareze sechelare oculomotorii;
disfunc ții ale sinergismului aco moda ției convergente; anomalii de dezvoltare ale reflexelor
oculomotorii; insuficien țe de convergen ță;
➢ factori predispozan ți general i cum ar fi: ereditatea prin informa ție genetică; teren nevrotic;
boli intercurente.

25
(Fig [32] Exemple de testări în ana liza manifestărilor strabismului )
Heteroforia este un dezechilibru latent al balan ței binoculare oculostatice, compensat prin procesul
de fuziune și caracterizat prin ortoforie aparentă.
Acest tip de strabism se manifestă datorită unor cauze determin ante și favorizante cum ar fi: anomalii
de pozi ție ale globilor oculari; asimetrii orbitare; anomalii anatomice, ligamente; fascii; inser ții;
distan țe interoculare anormale; exoftalmii; enoftalmii; vicii de refrac ție prin anizometropii; modificări
ale acom odației; sechele de paralizii musculare; stări nevrotice; surmenajul intelectual și vizual;
corec ții optice excesive și descentrarea lentil elor aeriene. S -a constatat că un procent de aproape
90% din stările de aparentă binocularitate normală sunt de fapt heter oforii latente. [32]
Clasificarea heteroforiilor după criteriul tendin ței de deviere a axelor vizuale stabilește următoarele
variante:
– esoforia – devia ție latentă convergentă;
– exoforia – devia ția latentă divergentă;
– hiperforia – devia ția latentă în sus;
– hipoforia – devia ția latentă în jos;
– cicloforia – devia ția latentă rotatorie. [32]

26

(Fig[32] Exemple de heteroforii )

Un consult oftalmologic este cel care poate arăta d acă un copil suferă sau nu de strabism .

Tratamentul strabismului la copii

Strabismul se poate vindeca. Dacă copilul este afectat de strabismul congenital atunci poate fi
realizată o interven ție de corec tare până la vâ rsta de doi ani. Dacă strabismul a afectat mai mul ți
mușchi ai ochilor, sunt necesare mai multe interven ții pentru obținerea unei pozi ții norm ale a ochilor.
Efectuarea unei astfel de interven ții presupune și efectuarea ulterioară a unor cont roale peri odice
regulate.
INTERVEN TIA CHIRURGICALA in strabism se supun e unor reguli clare si anume : [33]
a) se face NUMA I DUPA RECUPERAREA VEDERII (dezambliopizare) atunci cand vederea ce lor
2 och i este aproximativ egala
b) se face la pacientii la care s trabismul DEPASEST E 20° (douazeci de grade). Strabis mul sub
aceasta valoare se reduce cu tratamentul descris ( ochelari, acoperire, exerci tii).
c) FOARTE IMPORTANT : DUPA OPERA TIE, copilul este OBLIGAT SA POARTE OCHELARII si s a
faca EXE RCITIILE în continuare. Oche larii vor fi purtat i încă mulți ani sau chiar pentru tot restul
vieții deoarece opera ția are numai SCOP ESTETIC, BIOLOG IC.

Un alt tratament pentru corect area stra bismului pot fi exercitiile care se fac in 2 modur i:
– La sectia de ortop tica pentru copii, cate un ciclu d e exercitii de 5 -10 zile, o data la 2 -3
luni in functie de tipul si gravitatea strabi smului;
– La domiciliu se acopera ochiul bun pentru a forta ochiul slab sa lucreze l a maximum. Cel
mai b un exercitiu la do miciliu este marcaj ul unei pagini de caiet cu patratele in fiecare zi. Copilul
va marca varf urile patratelelor cu un cr eion. La fel, jocuri pe calculator, dese ne, citit (daca stie),
filme, etc, toate cu ochiul bun acop erit. Astf el, « pus la lucru », ochiul slab isi va reveni treptat
recupe rand vederea pierduta. Acoperirea se face SUB OCHELARI, su b lentila.
Specialiștii recomandă consultul oftalmologic pentru a putea oferi copilului cel mai
bun tratament .

27 Strabis mul este o afecțiune oftalmologică ext rem de răspândită î n rândul copiil or. Medicii
oftalmologi recomandă examinarea ochilor copii lor chiar dacă nu prezintă semne vizibile ale
afec țiunii.
Statisticile arată că strabismul afectează aproximativ 2% din c opiii până în 3 ani și 3% din copiii
preșcolari și adul ți.
Specialiș tii recomandă consultul oftalmologic pentru a putea ofe ri copilului cel mai bun tratament .
De asemene a, în tratarea ambliopiei este foarte importantă și diagnosticarea timpurie a afe cțiunii.
[33]
Prezbiopia
([36]Ochi prezbiop FIG)
Prezbiopia reprezint ă un vi ciu de re fracție, o tulburare fiziologic ă a acomoda ției care apare în jurul
vârstei de 45 de ani și se manifest ă prin reducerea progresiv ă a amplitudinii acomodative . [20]
Prezbiopia se manifestă prin vedere neclară la distan ță de aproximativ 33 c entimetri accentuat ă de o
iluminare slabă care este asociată cu diferite disfuc ții vizuale.
Presbiop ia este rezultatul unui proces de îmbătrânire normal ă a c rista linului care își pie rde în
timp elast icitatea, iar amplit udinea acom odativ ă este di minua tă la 0 dioptrii în jurul vârstei de 7 5 de
ani.
În presbiop ie, pres crierea ochel arilor se fa ce în fu ncție de distanța la c are citește și la care
lucreaz ă subiectu l. Se prescriu lentil e cu plus, cu valorile cele mai m ici, care clar ifică cel mai mic scris
de pe opto tip. Pe ntru descrierea o chelarilor bifocal i sau multifocal i, se pot parcurge urm ătorii paș i:
– Calcularea necesarului de dioptri i la distanț ă, în fu ncție de viciul de refrac ție;
– Evaloarea amplitudinii aco modative și reținerea rezerve i acomodative ;
– Calcularea necesa rului teoretic de dioptri i în fu ncție de distan ța de lucru ;
– Efectuare a dife renței între necesarul de di optrii la distan ța de lucru ș i rezer va aco modativ ă;
– Adăugarea lentilelor cu plus. După efectuarea diferen ței, valoarea rezulta tă este punctul de
plecare p este care se adaugă progr esiv lentil e cu plus p ână când subiectul vede clar r ândul cel
mai mic de pe opto tip.

Corecți a chirurg icală
Ablația concentrică a cor neei se poate realiza cu ajutorul laserului cu excimeri , ast fel încât
pentru un anumit diametru pupilar s ă se ob țină o putere reflactivă diferită de ce a ini țială. Atunci
când sub iectul prive ște la 33 cent imetri se pro duce reflexul de mioz ă, iar pentru acel diametru
curbura corneei trebuie s ă fie calculat ă astfel încât să permit ă vederea clară .
“O al tă directive de cercetare în trat amentul presbiopi ei, este Keratoplastia conductiv ă. Studiile
clinic e FDA faza a III-a încearcă să argu menteze aceast ă tehnică care până acum a fost folosită
doar în trat amentul hipermetropiei. Keratoplastia conductiv ă este m ai p uțin inva zivă dec ât
tratamentele laser și con stă în plasare a unor punct e de tratament pe cornee cu ajutor ul unei
sonde care emite unde radio. Ele a u efectul de a aplati za zo ne mici din corneea periferic ă. Se
poate induce la nivelul corneei o multifoca litate în trepte . Deoarece aceast ă tehnic ă este
reversibilă , o altă abordare ar fi introducerea uneoi miopii pe ochiul nondominant dup ă ce se
testeaz ă dac ă suportă anisometropia .
Implantele i ntraoculare folosite în opera țiile de cata ractă au un singur foca r și nu pot simula
acomodația . Pentru ca pacientul să vadă clar la distan ță și la aproape , este nevoie de implante
multifocale cu 2-3 zone optice concentrice. Atunci c ând p rives c aproap e, se produce o mioză
reflex ă și aria p upilară se reduce deasupra zonei optice cu puterea dioptric ă cea mai mare.
Diametrul pu pilar este foarte variabil și de aceea nu se ob țin întotdea una rez ultate satisf ăcătoare.
Cu toate c ă implantele multifoca le au o ad âncime a fo cusului superioar ă celor unifo cale,
sensibili tatea de con trast este mai mică și deci, calitatea imaginilor este diminua tă. Orice
descentra re postoperatorie a implantului poate duce la scăderea acui tății viz uale. ” [20]

28

(Fig Pre zbiopia [37])

Variant e de prezbiopi e[37]
➢ Prezbiopia prematură
–Prezbiopia apare la o vârstă mult mai scăzută dec ât la restul populației,
–De obicei ea este asociată cu p atologii o culare, deficiență nutrițională sau u tilizarea unor
medicamente
➢ Prezbiopia m anifestă
–Prezbiopia care prezin tă amplitudine de acomodare ([36]Ochi prezbiop FIG)
➢ Prezbiopia a bsolută
–Prezbiopia fără amplitudine de acomodare
Simptome
-Încețoșarea în vederea de aproape
-Somnole nță după o scurtă perioadă de muncă î n vederea de aproape,
-Dureri de c ap

Insuficien ța de convergen ță reprezintă un d ezechilibru î n men ținerea convergen ței binoculare.
Semnul cel m ai important este inabilitatea de a susține fuziunea la ve derea apro ape datorită
dimin uării pute rii de co nvergen ță fuzională.
a.Tablou l cli nic. Pacientul vede în cea ță la
modif icarea focusulu i de la dista nță aproape și
prezintă jenă oculară, cefalee, som nolen ță, diplopie
intermitentă și ve dere neclară la citit mai ales a tunci
când amplitu dinea acom odativă e ste scăzută.
Insuficen ța de con verge nță este înso țită de exoforie
mai acc entuată la apr oape. Punctul proxim de

29 convergen ță este mai îndepărtat decât n ormal. Amplitudinea acomodativă bino culară este redusă,
dar cea mono culară este normal ă. La test area func ției binoculare se constată o d iminu are a
parcursului fuziunii binoculare . [20]
b.Etiologie
– Insufic iența de convergen ță primară implică factori predispoza nți cum ar fi distan ța interpupilară
scăzută, profesii în care se fo losește mult veder ea monocul ară. Fact orii precipitan ți sunt vârsta,
sarci na, parasimpatoliticele sau astenopia .
– Insuficien ța de con verge nță secundară este produsă de heteroforii, insufic iență acomodativă,
miopii, hipermetr opie mare, anizometrop ii mari, lentil descentrate, chirurgi a strabism ului,
encefalită, pupila tonic ă Adie , uveită, traumă oculară.
c.Diagnosti cul diferen țial se face cu vicii de refrac ție necorectate, insuficien ța acomod ativă (la acești
pacie nți chiar dacă punem o prismă cu baz a nazal la citit ei nu v ăd m ai clar spre deoseb ire de cei cu
insuficien ță de conver gență).
d.Evaluarea clinică necesită inițial refrac ția fără cicloplegie, după care se notează punctul proxim de
convergen ță (normal este de 6cm). Se detectează orice hetero forie prin teste de acop erire după care
se măso ară cu aripa Madd ox. Se testează put erea de convergen ță fuzională cu ajut orul unor prisme
progre sive cu baza temporal care la o anumită valoare vor det ermina apari ția diplop iei. Cu cât
valoarea acestora este m ai mică cu atât diagnost icul este mai concluden t. Dacă se testea ză cu o
prismă de 4 DP cu baza nazal vederea aproape devi ne mai clară.
e.Tratame ntul insuficien ței de convergen ță presupune iluminare b ună și relaxarea după perioadele
de lucru aproape. De asem enea este importantă cor ecta rea viciilor de ref racție descoperit e. Miopia
poate fi corectată total sau ușor supracorecta tă (pentru a for ța pu țin ref lexul acomoda ție-
convergen ță) și hipermetropia să fie ușor subcorectată. Pacien ții în vârstă nu pot face tra tament
ortoptic și de ac eea ochelarii de citit trebuie să con țină prisme cu baza na zal. Tratamentul ortoptic se
indică p entru îmbunătă țirea con verge nței binoculare și diminuarea diplopiei patologice Astfel se
prescriu ex erciții de apropiere a unei ținte (c reion) de punctul proxim de convergen ță până câ nd
pacientul vede dublu. Pacientul t rebuie să se concentreze să vadă o si ngură imagine a vârfulu i
creionului și să încerce din ce în ce mai aproape. Su nt necesare cca 15 exe rciții de 5 ori pe zi. După o
perioa dă se fac aceleași exerc iții dar adăugând o pri smă de 6D cu baza temporal. La cei l a care
tratamentul ortoptic nu dă rez ultate se prescrie o pr ismă cu baza nazal care are valoarea egală cu
jumătate din unghiul devia ției la aproape.
Ambliopia

30 Defini ție
Amb liopia, cu noscut ă și sub den umirea popular ă de „ochi lene ș”, reprezint ă o afec țiune
caracterizat ă de vedere deteriorat ă a unui ochi , comparativ cu cel contralateral sau dispropor ționat
asociat cu al te anomalii structural e ale ochiului. Studiile au demonstr at că afec teaz ă un procent d e
aproximativ 1-5% din popula ție . [38]

([39]Fig. Ambliopia )
Etiol ogie
Orice afec țiune care îndep ărteaz ă ochii copilulu i de la form area unei imagini clare, focalizate, sau
disturb ă utilizarea normal ă a unuia sau a ambilor ochi poat e produc e la ambliopi e.
În majorita tea cazurilor ambli opia poate ap ărea la ochii care priv esc spre dou ă puncte diferite din
spațiu în același timp , proiect and la nivel cerebral dou ă imagini diferite. Aceas tă afec țiune este
denumit ă strabism . La copii i mici cu s trabism c reierul învață să evite confuzia a dou ă imagini,
neutralizand (ignor ând) imaginea recep ționat ă de la un ochi .
Ambliopia poate ap ărea și în cazul în care copilul este mai miop sau hiperm etrop la un ochi dec ât la
celălalt. Dacă vederea la un ochi este mai clară decât la cel ălalt, creierul învață să ignore imagi nea
încețoșată format ă de ochiul bolnav.
Afec țiuni care im piedic ă lumina s ă patrund ă în globul ocular timp îndelunga t pot cauza a mbliopie. O
afectare a cristalinul ui (ca și cataracta ) sau a stratului transparent din parte a anterioar ă a globului
ocular ( cornee ) poate determin a ambliopia. Ambliopia produs ă de ace ste afec țiuni este rară, dar
grav ă. Fără tratament precoce la ochiul afectat , este posibil ca vederea normal ă să nu mai poat ă fi
restabilită niciodat ă.
În cazul amb liopiei, stimularea vizuală fie nu se tr ansmite deloc, fie se transmite diminua tă prin
inter mediul n ervului opti c pentru o perioad ă de timp continu ă. Aceasta mai poate ap ărea în situa ția
în care encefalul „opre ște” procesare a vizuală a unui ochi pentru a p reveni vederea dubl ă, de
exemplu în cazu l strabismului. Cel mai adesea aceast ă afec țiune apa re încă din perioada copilar iei,
având ca efect o vedere slab ă sau încețoșată. Ambliopia afecteaz ă preponderent un singur ochi,
totu și există posibil itatea de a afe cta ambii ochi, nic iunul dintre ace știa nereu șind s ă primeasc ă
imagini vizuale clare.

Iden tificare a timpurie încp din copilarie a afec țiunii cre ște șansele unui tratame nt corespunzator, mai
ales dac ă afecțiunea este descoperit ă înainte de vârsta de cinci ani. Cu c ât este d escoperit ă mai

31 devrem e și afec țiunea subiacent ă, responsabil ă de apari ția ambliop iei este corectat ă prin interven ție
chirurgical ă sau conservatoare, cu atât este mai reu șit tratamentul și are șanse mai mari de a egala
vede rea între cei d oi ochi.
Patogenie
Vederea normal ă se dezvolt ă odat ă cu utilizarea obi șnuită, în egal ă măsură pentr u ambii ochi.
Amblio pia, numit ă și "ochiul lene ș", debuteaz ă de obicei când un ochi nu este fol osit suficient pentru
ca sistemul vizual din c reier s ă se dez volte corespunzator . Creierul ignor ă (neutralizeaz ă) imaginile de
la nivelul ochiului strab ic și folosește numai cele fo rmate în ochiul s ănătos, ceea ce determin ă o
veder e nesatisf ăcătoare. Ambli opia de obicei afecteaz ă numai un ochi, dar po ate aparea și la ambii
ochi. Copii i pot dezvolta amblio pie de la na ștere până în jurul v ârstei de 7 ani.
Un copil cu ambliopie poate s ă nu realizeze c ă folose ște un singur ochi. Ignora rea imaginii din ochiul
afectat este o reac ție incon știent ă pe care cop ilul nu o poate controla.
Ambliopi a reprezint ă o proble mă de dezvoltar e la nivelul creierului și nu o prob lemă orga nică,
neurologic ă, intrinsec ă a ochiului (cu toate c ă exist ă afect ări organice care pot conduce la ambliopie,
care ar putea cont inua s ă exist e dup ă corectar ea afec țiunii subia cente). Partea din cr eier care
recep ționeaz ă imaginile de la ochiul afec tat nu es te stimulat ă corect și nu func ționeaz ă la intregul sau
poten țial vizua l. Acest aspect a fost co nfirmat experimental prin examina re direct ă a encefalului.
Diagnostic clinic
Mulți oameni cu ambliop ie, în mod spec ial cei care au o form ă ușoară, nu s unt con știenți că au
aceast ă afec țiune p ână când sunt testa ți la varste mai înaintate, întruc ât vederea în cazul ochiului mai
puternic es te normal ă. Totuși, cei care sufer ă de ambliopi e sever ă ar putea pre zenta afec țiuni vizuale
asociate, cea mai des întâlnită fiind percpe ția slab ă a adâncimii. Pacien ții cu ambliopie ar putea de
asem enea s ă prezinte acuitate spatial ă slabă, sensibilitate sc ăzută de cont rast și unele d eficite „de
nivel înalt”, pre cum sensibi litate redus ă la mi șcare.
Aceste deficiente sunt în general specifice ochiului ambiopic. Persoanele cu ambliopie sufer ă de
asemen ea și de probleme binoculare precum percep ția limitat ă a adâncimii ster eoscopice și prezint ă
de obicei di ficultăți în vederea imaginilor trid imensionale în expunerile tridimensi onale pre cum
autostereogramel e. Totu și, percep ția ad âncimii în cazul semnalelor monoculare precum dimensiune,
perspectiv ă și paralaxa de mișcare r ămâne normal ă.
Unii copii cu ambliopi e pot avea un ochi de viat sau care n u se mi șcă în acela și timp cu cel ălalt ochi.
Acesta este numit un eori "ochi lene ș". La majoritatea copiilor ambliop ia este greu de depistat.
Semnele care pot indica ambliop ia sau o afec țiune care cre ște riscul pentru am bliopie su nt:
– ochi i nu se mi șcă simultan în aceia și direc ție
– ochii nu fixea za acela și punct
– durere c ând un ochi este acoperit
– mișcări de ri dicare și cobor âre sau de lateralitate a capului, pentru a privi ceva
– o leziune opa ca la nivelul corne ei (stratul transpare nt din partea a nterioar ă a globului ocula r,
precum c ataracta )
– o pleoap ă care cade și acoper ă ochiul aproape în totalitate ( ptoza).
Părinții pot s ă nu observe dac ă copilu l prezint ă tulbur ări de vedere. Deseori pot s ă nu apar ă semne
îngrijor ătoare și copiii s ă nu se pl ângă de o vedere slab ă. Este r ecomandat con sultul oftamolo gic al
copiilor înainte de începerea s tudiilor .

2.MEM ORIU
2.1 Ob iectiv ele proiectului

32 2.2 FUNDAME NTAREA TEORETICĂ
2.2.1 Ecuațiile de mișcare ale globului ocular
2.3 Aparate și metode de recuper are a st rabismului și am bliopiei
2.3.1 Metode le de recuperar e a strabismului
2.3.1.1 Anamneză
· Interogatoriul cu părin ții este obligatoriu
· De concr etizat i storicul sarcinii și infec țiile suportate de mamă: bolile somatice car dio-vasculare,
procesele inflamatorii cronice (colecistite , hepatite), dereglări endoc rine, bolile tractu lui urogenital și
altele
· Istoricu l bolii, anamneza, cazuri de strabism în fami lie, data apari ției strabismului
· Tratamentul indicat de al ți specia liști, îndeplinirea indica țiilor prescrise de medic: purta rea ocluziei,
corec ției opti ce [40]
· Eficacita tea tratamentului pre scris
2.3.1 .2 Examenul clinic
Procedurile diagnost ice au c a scop:
· Apreciere a viciilor de refrac ție
· Aprecierea gradului de ambliopie, tipului de fixa ție
· Aprecierea dereglărilor V B și fenomenu lui de inhibi ție
· Aprecierea par ezelor și pa raliziilo r musculare
· Determinarea unghiului strabic
· Apr ecierea tacticii operatorii
2.3.1 .3Examenul clinic oftalmologic
Obligatoriu: · Examenul AV cu corec ție și fără core ție optică
· Cover test monocula r, alternant
· Măs urarea unghiulu i de de viere după Hi rschberg
· Exam enul fixa ției monoculare
· Examenul ducțiilor și versiunilor în toate direc țiile mono – și binocular
· Examenul st ării senzoriale la testul cu culori (testul Worth), la sin aptofor, test ul Bagolini
· Exam enul refrac ției în cicloplegie prin metoda skiascop iei, refractometriei
· Examen la sin aptofor cu determinarea UO s i US, unghiului de anomalie
2.3.1 .4 Principii de t ratament
· Tratamentul strabismului trebuie de ini țiat c ât mai precoce posibil, adică practic atunci c ând apare ;
există șanse mai mari de v indecare.

33 · Nu există un tratament un ic al st rabismului, ci o gam ă largă de mijloace terapeutice adaptate
fiecărui caz în parte.
· Nu se va încep e cu tratament chir urgical, tratamentul inițial chirurg ical este o eroare, du când la
eșecuri terapeu tice.
· Trebuie să existe o strînsă colaborare cu fami lia asupra nece sității tratamentului. Familia trebuie
avertizată să respe cte cu stric tețe indica țiile med icului -oftalmol og.
· Scopul final a l tratamentului constă în restabilirea vederii binoc ulare.
· Tratamentul aplica t corect înainte de v ârsta de 3 ani (vârsta sensib ilă a analizatorului vizual) dă cele
mai bune rezultate
2.3.1.5 Etapele tratamentului comp lex
· Corec ția optică a ametropiilo r.
· Tratament pleoptic – dezambliopizarea și profi laxia re cidivelor.
· Tratam ent ortoptic – cu scop de dezvoltar e a reflexului de bifixare.
· Tratament chirurgical – cu scop func țional și estetic.
· Tratament or topt ic postoperator – cu scop de educare a reflexului d e bifixare.
· Tratament diploptic – cu scop de restabilire a VB în spa țiul liber și veder ii stereos copice.
· Trat ament medicamentos și nemedicamentos prescris de al ți spec ialiști.
Tratamentul strabi smul ui va fi comple x atât estetic c ât și func țional și va cuprinde u n complex de
măsuri opti ce, pleo pto-ortopto -diplopti ce cât și chirurgicale eșalonate în mai multe etap e.
2.3.2 Metode le de recuperare a ambliopiei
· Ocluzia – cea mai veche metodă (a.1756) folosită în tratam entul pleoptic al str abismului și
ambliopiei. În prezent pentru mul ți aut ori a ră mas cea mai valoroas ă metodă, eficacitatea fiind de 65
% în perioada s ensibilă (1 -3 ani).
(Fig.Ocluzia [43])

· Tratamentul ambliopiei după metoda Bangherter, K uppers, Avetiso v – principiul de b ază al acestor
metode constă în exci tarea foveei cu un fascicol de lumină orbitor , eficaci tatea ei fi ind de 15 -20%.
· Utilizarea „Pattern -F” stimulare combinată cu electrostimulare VSO -002. Esen ța acestei met ode
constă în prezentarea Pa ttern-F de pe ecran ul calculatorului la distan ța de 35-40 cm de la ochiul

34 subiiectulu i; în p rocesul Pattern -F stim ulării , pacientul urmăr ește paternul pe orizontală, vert icală,
diagonală. Eficacitatea metodei 15 -30% în func ție de gradul ambl iopiei.
· Trat amen tul ambliopiei folosind stimulen ți polistructurali –cromatici, ce are eficacitate de 48% ·
Tratam entul ambliopie i prin stimularea fove ei cu fascicoli monocromatici. Ef icacitatea la lumina roșie
16,6%, iar la lumina verde 40%.
· Laser -pleoptica – princi piul de ac țiune: la trecerea fascicolulu i coerent de ra ze laser prin ecranul d e
dispersie se formeaz ă o imagine interfer entă neregulată cu dimensiunile unor pete pe fundu l de ochi,
care corespunde acuit ății vizuale 0,05 – 1,0. Ac east ă imagine se percepe de către subiec t ca o
granulozitate mobil ă, haotic ă ce pro voac ă microoscila ții func ționale ale ochiului , fiind un excitant
pentru aparatul s ensorial al sistemului optic. Efi cacitatea 35 -53%.
· Tratamentul ambliopiei prin utilizare a autotrening ului computeriz at V IDEO (AKV) se b azează pe
analiza com puterizată a bi ocuren ților analizatorului optic al c reierulu i pacientului (Ambli ocor -08-1) și
utilizarea metodei computerizate „EY E”. Eficacitatea metodelor este de circa 85%.
· Penalizar ea – formarea anizometropiei artificiale ca met odă efectivă în ambli opie în primii ani de
viață a copilului, ce permite a fixa a tât monocular c ât și binocular.
Eficacitatea 48%. [40]
2.3.4 Sinoptofor [41]
Sinoptoforul reprezintă un instrument ce ajută la dete rminarea strabismului și a g rade lor vederii
binoculare. Aces ta apara t ajută și la determinarea unghiului obiectiv și subiectiv de deviație
strab ică, a cores pondențelor retiniene anormale și supr esia (dou ă fenomene ce sunt prezente în
strabism), a grade lor vederii binoculare și a capa cității de conv ergență și d ivergență .
Sinoptoforul este un aparat utilizat în ortoptică pent ru de terminarea strabism ului și a gr adelor vederii
binoculare. (Fig.Sinoptofor [44])

Exerci țiile efectuate la sinoptofor sunt percepute drept un joc p entr u copii , imaginile utilizate pentru
antrenament fiind adecvate vârst ei lor .

35 Copilul îți dezvoltă astfel capacitatea de a -și utiliza simult an ambii o chi, țelul fiind ob ținerea unei
vederi binocular e normale.
Exerci țiile se efectu ează în serii de mai multe ședin țe sub îndrumarea exami nato rului.
Examina rea cu ajutorul sinop toforului trebu ie realizată într-o încăpere luminoas ă, într-o atmosfer ă
plăcută și relaxantă .
Sinoptoforul este format din tuburi cilindrice la capătul căr ora sunt inserate testele care a stfel sunt
prezentate separa t, fiecărui ochi. I maginea testului în fiecare tub este reflecta tă pe o og lindă a șezată
sub un u nghi de incide nță de 45° și situat ă în focarul unei lentil convergente de +6,5 D. Tuburile s e
sprijin ă fiec are pe c âte un braț mobil , prin rotirea cătuia testel e sunt prezentate c elor doi ochi , pot di
deplasa te inde pendent una față de cealaltă . Mișcări le brațelor ,obile sunt m ăsurate pe scale gradate.
Cele două oculare sunt apro piate sau îndepărtate în raport cu distanța interpupilară .
Percepția simultană apare când ochii privesc două imagini diferite , de e xemplu un cohi vede un leu ,
iar celă lalt o cuș că. Cu ajutorul ma netelor la terale ale sinoptoforului , subiectul /copilul trebu ie să
suprapună cele dou ă imagini astfel înc ât să pară c ă leul este în cu șcă. În cazul în care cele două
imagini nu se suprapu n, este un caz de stabism .
Sinoptoforul reprezin tă un instrument de b ază, atât în diagnosticu l cât și în tratamentul strabismului .
Acest instrument permi te:
– Măsurarea unghiului de devia ție strabică (unghiul obiectiv )
– Măsurarea unghiul ui subiectiv și al unghiului de anom alie
– Măsurarea unghiului Kappa
– Determ inarea fixației
– Examinarea celor 3 stadii ale vederii binocul are
– Determinar ea neutraliz ării
2.3. 5 Ambliofor [41]
(Fig. [45]Ambliofor )
Amblioforul este un a parat specializat, folosit în ca binetele de ort optică pentru depistar ea și
tratarea ambliopiei (fenomen funcțional, datorat s coarței cereblare, ce constă în pierderea parțial sau
chiar totală a acuității vizuale). Tratamentul constă în stimularea vizuală i ntern ă, activă și controlată ,

36 pe perioa de scurt e de tim p a ochiului a mbliop prin ut ilizarea unor imagini în m ișcare c u contra st
diferit și frecvențe spațial diferite , în timp ce ochiul sănătos este oclu zat. Avantajul aceste i metode
este c ă antrenam entul nu este durero s și dureaz ă în medi e de 2 -3 minute pe zi.
Se așeaz ă sub iectul la apar at, se fixează fruntea și bărbia p e suport
Se ocluzează ochiul să nătos
Ochiulu i leneș -ambliop i se aplică un stimul luminos de o anumit ă intensita te, cu at ât mai mare cu c ât
ambliopia este mai severă . Astfel se stimuleaz ă ochiul ambliop , spre o cât mai bun ă corecție a sa .
2.3.6 Haplosc op
Haploscop ul este un instrument c are este folosit pentru a studia relația dintre re glare și polimerizare.
Toate pozițiile unghiului, respecti v față, spate, în sus și în jos pot fi ajustate . [42]

Schema senzomotorie de fuziune a haploscopului (26) Principiul haploscopu lui

37

Aspecte legate de chirurgia siste mului m uscular exterio r pentru recup erarea
strabismulu i
Indica ții pent ru chiru rgia strabismului
· Strabism congenital și concomiten t cu unghi de devie re mai mare de 10ș;
· Strabism mixt cu pareze și paralizi i
· Strabism asociat cu nis tagm us.
· Strabism secund ar postoperator
Termeni de v ârstă opti mi pentru interven ție chi rurgical ă
· Strabismul congeni tal se operează precoce la v ârstă 1,5 -2,5 ani cu s copul prevenirii ambliopiei.
· Strabismul concomitent con vergent și divergent, strabi smul mixt apărut du pă 1,5-2 ani se operea ză
la vârsta d e 3-5 ani , vârstă până la care se poate in stitui un tratament ple opto -ortoptic pre – și
postoperat or.
Scopul opera țiilor
· Opera ții cu scop functional -se efectuează la categ oria de pacien ți cu posibili tatea restabilirii vederii
binoculare.
· Opera ții cu s cop esthe tic-se efectuează la cate goria de pacien ți cu ambliopie, anizeiconie,
anizometropie etc., la care nu exist ă perspectiva apari ției vederii binoculare .
Principii de t actică operatorie
· În stra bism cu unghi 5 -10ș (10-15 DP) se intervi ne numai la un singur m ușchi prin retropozi ția
dreptului intern cu 5 -7 mm;
· În strabismul alternant convergent sau divergent cu unghi s trabic 10 -20ș (20 -40 DP) pentru
realizarea unei si metrii anatomice și func ționale se efectuează r etropoz iția bilaterală cu 5 -7 mm a
mușchilor drepți interni sau extern i;
· În strabism cu unghi stra bic mai mare de 25ș (50 DP) se intervine la 3 -4 mu șchi ocul omotori într -o
singură etapă
· În strabism orizo ntal cu component vertical î n pr ima etapă se co recteaz ă devierea oriz ontală, în
etapă a doua – devierea verticală.
· În strabismul vertical se inte rvine mai frecvent la mușchii oblici, drep ți super iori și in feriori pe etape.

38
· În paralizia MD intern se v a face rezec ția MD intern și reculul MD extern. Se poate transplanta 1/2
din inser ția MD sup erior și 1/2 din inser ția MD inferior la inser ția MD int ern.
· În paralizia MD extern cu esoforie –recesi a MD intern și rezec ția MD extern.
· În paralizia MD supe rior se indică reculul MD in ferior homolateral și recu lul oblicului m ic
contralater al.
· În paralizia MD inferior – scurtare a MD inferior și slăbir ea MD superior.
· În paralizia mușchiului mare ob lic se recomand ă slăbirea mușchiului mic oblic homolateral ; dacă
deficien ța este mai m are se va face și s lăbirea MD inferior co ntralateral.
· În DVD se indică anteriotranspoz iția muș chilor oblici inferiori care este un procedeu de slăbire a lor
și de bloc are a eleva ției în adduc ție. [40]

Preze ntare a proc edurilor de antrenament v izual-VISION THERAPY (fig34
Metoda Bates este o t erapi e
alternativă, folosită astfel pentru a
îmbunătă ții vederea.
Medicul O RL William Horatio Bates (1860 –
1931) a atribuit aproape toate prob leme d e
vedere tensi unii ocu lare normale, și a
afirmat că oc helarii s unt d ăunăto ri și nu
sunt necesari. William Bate s a publicat o
carte în care a detaliat mo dul de abo rdare
prin care a înc ercat să ajute oam enii s ă
relaxeze astfel de tensiuni și a afirmat că
astfel se îmbun ătățește vede rea. Tot el a
afirmat că exp unerea och ilor la lum ina
soarelu i ar ajuta la atenu area acestei
tensiunii. [46] Doctorul William Horatio B ates–a fost unul din tre cei mai buni do ctori din New York;
lector de oftalmol ogie. Aces ta a petr ecut toat ă via ța studiind func ționarea ochilor și procesul v izual.
Tehn icile sale s-au axat pe vizual izare și mișcare.
Conform c elor scrise [47] principalele ipoteze ale teoriei lui Bates sunt urmă toarel e:
1. Recuperarea unei viziuni b une este p osibil ă-una dintre principal ele ipoteze ale Dr. Bates a fost
constatar ea că veder ea poate fi readusă la func ționarea normală cu ajutorul ex ercițiilor de reabil itare
și a tratamentului , așa cum este posibil ă recuperarea pentru de exemplu un membru rupt.
2. Renun țarea la lentil e și o chelari artificiali -‘’ Potrivit ipotezelor Dr. B ates, lentile le și och elarii
artif iciali sunt aceleași pentru oc hi ca și c ârjele pe ntru piciorul rupt.’’ [47] Bates a afirmat că dacă o
persoană cu defect vizual n u renun ță la purtare a ochelarilor și pr imește tratament de reabilitare,
acest a însemnân d reed ucar ea și per fecționar ea vederii, nu v a îmbu nătă ții viziunea, ci din contră ,
trebui e să fie pregătit pent ru de teriotrarea vederii.
3. Acuitatea vizuală este variab ilă-‘’ Una dintre ip otezele Dr. Bates a fost că acuitatea variază de la
înalt la scăz ut și inve rs, în fu ncție de starea fizic ă și emoțional ă a un ei persoan e. Bates a constata t că
viziunea nu rămân e per manent la un nivel de c alitate, dar se schimbă tot ti mpu l.’ ’ [47]
4. Reed ucarea viziunii (abandonarea obiceiurilor proaste) – Dr. B ates a aju ns la conc luzia că
majoritat ea d efectelo r vizuale se datorea ză utiliză rii incorec te a or ganu lui vederii și a st resul ui. Astfel
au fost adop tate metode de relaxare a och ilor și a min ții, ca re au avut ca rezul tat direct
îmbunătă țirea vederii și a erorilor d e refr acție mai mic i.
5.Rela xare a ochilo r – ‘’În metod a Bate s, capacit atea de rel axare p asivă și dinamică este prima
tehnică de bază care î mbunătă țește viziunea. ’’ [47] Prin relaxare, abilitatea generală d e relaxare a
mușchilori și relaxarea m inții, es te o c ondi ție pentr u ca proc esul de vizi une să apară. De ce le mai
multe o ri, teh nicile d e relaxare ce au fost utilizate de Bates s -au dov edit a fi suficiente pentru
îmbunătățirea vede rii.

39 6. Tehnicile folos ite de Bates – Acestea sunt : relaxare a corpului și a ochi lor, palm ing, fixa rea centrală ,
expunerea la lumin ă, balansa rea, vizual izarea, clipirea, micromovarea ochi lor, tehnica flash,
vizionarea analitică. [47]

IPOTEZA DE LUCR U:
Exerci țiile de gimnastic ă și relaxare ocular sunt necesar s ă fie realizate permanent,
zilnic sau doar în urma prescrip ției specialistului?
Exerci țiile de gimna stică și relaxare ocular ă trebuie realizate ori de c âte ori este nevoie
și la specifica ția specialistului.
Introducere
Ochii sunt organe le vitale în viața de zi cu zi a unei persoane. [6] O varietate imensă de
informații vizuale este percepută de noi prin ochi . Așa cum este relata t în articolul studiat [6]
majoritatea utilizatorilor de calculator , telefon, laptop , tablet ă, au rapo rtat forme de disco nfort
vizual, cum ar fi ochi obosiți, ochi uscați, iritații ale ochilor, acuitate vizuală slabă, senzații de a rsură,
roșeață și vedere dublă . În zilele noastre, studenții , elevii sunt expuși ușor la oboseal ă accelerată a
mediului înconjurător ca utilizatori frecven ți ai ecranelor computerului. Oboseala ochilor este cea mai
frecventă form ă de discomfort vizual dato rată utilizării calculato rului în scopuri academice , de
serviciu sau în scop personal pe rețele de social izare . În general, oboseala ochilor poate fi influențată
de factori precum iluminarea artificială sau insuficientă , alimentația slabă, ineficiența mus culară a
ochilor din cauz a orelor prelungite de lucru la birou și studii academice, te nsiune psiho socială și
emoțională .
Există din ce în ce mai mulți oameni care utilizează terapii și tehnici din domeniul medicinii
complementare și alternative, precum și efectuarea de exerciții v izuale.
Această tehnică de evaluare a efectelor exercițiilor de gimnastică și relaxare asupra sistemului
ocular ridică semne de întrebare în rândul populației putrătoare de ochelari, dar și în a celor ce au o
vedere bună.
O altă î ntrebare des întâlnită este dacă gimnastica și exercițiile oculare ajută la îmbunătățirea
vederii, dacă se poate renunța la ochelari cu ajutorul exercițiilor . Deși nu există studii științifice sau
dovezi clare care să susțină aceste afir mații , dezavantajul este că aceste exerciții nu îmbunătățesc
vederea, nu redau o vedere perfect ă, nu ajută la scăderea dioptriilor , avantajul fiind, că exerci țiile de
gimnastic ă și relaxare a sistemului ocular nu înrăutățe sc vedea , ci a u și benefici i.
Efectele exercițiil or asupra comportamentulu i sistemului ocular sunt benefice,
rezultatul acestor exerciții duc la:
o relaxarea sistemului ocular
o îmbunătățirea circulației la nivelul globului ocular
o dezvoltarea nervului optic și a nervilor la nivelul ochilor
o scăderea tensiunii intraoculare
o recuperarea mai rapidă în anumite cazuri (vânatăi, umflături)
o reducerea oboselii la nivel ocular
Pent ru realizarea exerci țiilor de rela xare și gimnastic ă ocular , au fost propuse c âteva teste de
memorie vizual ă, în profunzime și de performan ță.
Demonstra ție
Procedura folosită în evaluarea efectelor exercițiilor asupra comportamentului sistemului ocular :
Pasul 1:
➢ Evaluarea subiectului în stare normală
➢ Realizarea testelor de me morie, de profunzime
➢ Gimnastică/relaxare oculară

40
➢ Evaluare
Pasul 2 :
➢ Oboseală/stres vizual
➢ Realizarea testelor de memorie, de profunzime
➢ Evaluare
➢ Gimnastică/relaxare
➢ Evaluare
Evaluare:
– examinare ocular
-reac ția pupil ară
-reflexe de c lipire la lumină puterni că
-examinare aparat lacri mal
-reflexul de fixa ție

Gimnastic ă/relaxare oculară
-Palming
-Masarea ochiilor
-Antrenarea ochilor pentru ve derea de aproape și medie prin procedura de concentrare
-Practica procesului de acomodare
– Mișcările complexe
– Practicarea mișcărilor oc ulare ritmice
– Exerciții direcționate efe ctuate de ochi
Obosirea/stresarea sistemului vizual
-obosirea ochilor în lumină
-obosirea ochilor la calculator
-oboseală după o zi încărcată

1. TEST DE M EMORIE VIZUALĂ
Unul dintre teste le de memorie vizual ă, ce
poate fi accesa t online [1] se numește Spatial
Memory Test . Cu ajutorul acestui test se poate verifica
memoria vizual ă, având grad de dificulta te.
Fig.1.Test mem orie v izual ă

Fig..Ochi obosi ți

41

42

2. TEST VEDE RE ÎN PROFUNZIME [2]
Se poate realiza cu ajutorul unui obiect sau o imagine (Fig..) pozi ționat la o distan ță de 40 c m.
Degetul arăt ător fiind poz iționat la 20 cm de ecran sau de obiec t.

43 Privi nd degetul , trebuie sa ve dem obiectu l dublu și transparent și invers când privim obiectul .
Fig..Test 1 vedere în profunzim Fig..Test 2 vede re în profunzime

GIMNASTIC Ă ȘI RELAXARE
1.PALMING
Acest lucru v a reduce stimulii lumino și pentru ochi și respectiv creier. Închiderea ochilor și apl icarea
unei presiuni ușoa re asupra lor sunt ac țiuni care va lărgi filmul lacrimal în ochi și va relaxa sistemul
vizual.
Se st ă confortabi l pe un scaun. Se freac ă mâinile împreună până când se simt calde.
Ochii se închid apoi si s e acoper ă ușor cu palmel e calde. [3]

44

Aten ție: se evit ă aplicarea simultan ă a presiunii asupra globilor oculari.
Pe durata exerci țiului se respir ă adânc, în cet și uniform, în timp ce subie ctul/pacient ul est e
îndrumat s ă se g ândeasc ă la o scenă calmă, ca o plajă, un lac sau un m unte. În momentul în care
subiectul spune ca nu mai vede nimic dec ât negru, atunci se îndepărteaz ă palmele de la ochi.
Se repeta palm ing-ul timp de trei minute, uneo ri chiar mai mult.
2.MASAREA OCHILOR

45

Acest lucru v ă ajută la îmbun ătățirea circula ției sângelui în jurul ochilor și față și va preg ăti ochii
pentru exerci ții fizice
-Aplicarea unei comprese caldă și rece: un proso p în apă caldă și un prosop în apă rece, se așeaz ă
prosopul cald pe fața, cu acoperirea sprâncenelor, pleoapelor închise și a obraji lor. [3]

46

-După trei minute, se scoate prosopul cald și se plaseaz ă prosopul rece pe faț ă.
-Se alterneaz ă între cele d ouă pr osoape, finaliz ând cu o compresă rece.
3. ANTRE NAREA OCHILOR PENTRU VEDEREA DE APROAPE ȘI MEDIE PRIN PROCEDURA DE
CONCENTRARE.

47

Aces t exercițiu va întări mușchii din ochi și va ajuta la menținerea nivelul actual al vederii. Subiectul
se așeaz ă într-un scau n sau în fața unui perete gol, apoi cu d egetul mare așezat la aproximativ 10
centimetri în fața feței se realizeaz ă convergenta și fixație folosind procedura de concentrare. Se
mută apoi privirea, concentrat asup ra unui obiect aflat la o dista nță de 3 -5m, timp de 10 -15 secunde,
pentru a se cont inua c u fixația pe un obiect aflat la 10 -20 de metri în fața fără a mișca capul. Se
focalize ază pe obiect timp de 10 -15 secunde. După 10 -15 secunde, se revine la prima pozi ție degetul
mare și se repet ă întregul te st de cinci ori.

4. PRACTICA PROCESULUI DE ACOMO DARE
Acesta este un exercițiu de focalizare a ochilor, deoarece trebuie ajustat ă vede rea în mod constant s ă
se concentreze pe un obiect aflat la anumite distanțe. Se adopt ă o poziție confortabilă.
Se deplas ează brațul cu degetul mare ridicat, din a propie rea feței până la deschiderea maxim ă a
acestuia, cu p ăstrarea concetr ării pe degetul m are.
Apoi, se aduce bra țul cu degetul mai aproape de fa ță, cu p ăstrarea concentr ării până când degetul
mare est e la aprox imativ 10 cm în fața ochilor.
Se îndepărt ează din nou degetul până când brațul este complet întins.
Se repet ă acest exe rcițiu de tre i ori, o dată pe săptămână

48

49

5. MIȘCĂRILE COMPLEXE
Acesta este un exercițiu excelent pentru a exercita contr olul a supr a mișcăr ii ochilor. Se imagineaz ă
(sau chiar se realiz ează fizic) o figură a cifrei opt sau infinit pe podea, la aproximativ 10 metri în faț a
subiectului. [3]

50

Se solicit ă subiectului s ă urmăreasc ă cifra opt (sau infinit) cu ochii, încet.

Mișcarea de urmărire es te într-un sens și dup ă câteva minute se poate continua urmărind -o în
celălalt se ns pentru alte câteva minute.
6.EXERCIȚII DIRECȚIO NATE EFECTUATE DE OCHI

51
Mutarea ochilor în direcții diferite este o modalitate bună de a -ți exercita och ii. Se a lege
poziția verticală, privirea îndreptat ă înainte; fără a se mișc a capul, se prive ște spre stânga, cu
concentrare pe ceea ce se vede. Apoi och ii se mut ă în față și apoi se revine în partea st ângă, realiz ând
aceast ă mișcare de circa cinci ori. Se repet ă acest lucru d e trei ori. Fără a se mișca capul, se pr ivește în
jos, cu concentrare pe ceea ce se vede, apoi, se mut ă privirea în sus p ăstrând con centrarea. Se repet ă
acest lucru de trei ori. Se execut ă acela și tip de mi șcare și pentru celelalte dou ă direc ții (dreapta și
jos) repet ând de fiecare dat ă de trei ori. Întregul ciclu se repet ă de cinci ori la o ședin ța de procedur ă.

Întotdeauna se finali zeaz ă toate exerci țiile prin procedura de palming .

REZULTATE ȘI CONCLUZII
Cu toții știm cât de import ant este să menținem corpul uman în star e de s ănătate pe o durat ă
cât mai mare prin menținerea activit ăților dinamice și menținând o rutină regulată a exercițiilor.
Specialiștii arată că nu există dovezi științifice că exerciții le pentru ochi vor îmbunătă ți
vederea, dar acestea pot ajuta la con tracar area problemelor oculare existente pe care le poate avea
un subiect uman și poate menț ine nivelul curent al func ției vizuale.
Cu siguranță acest proiect reflectă faptul ca mușchii ochilo r trebuie antrenați și m enținuți într –
o stare de funcționare bun ă la f el ca și orice alt mușchi din corp, deoarece este dovedit faptul că
atunci când un muș chi nu este antrenat acesta devine mai slab.

52 Cosider c ă acest ă perioadă din z ilele noastre , și anum e prezen ța noului Coronavirus , a dus la
petrecerea timpului în f ața ecranelor mai mult dec ât în mod norm al, rețelele de socializare fiind o
metod ă de comuni care, studen ții și elevii particip ând la cursuri online, cei care au fost nevoi ți să
lucreze de acas ă și cei c are aleg să își petrac ă timpul liber în fața calculato rului , televizorului ,
telefonului ore în șir, cu siguran ță acest obicei provoacă oboseala ochilor și deteriorarea acuită ții
vizuale afect ând abilitățile de focalizare a ochilor , cât și capac itatea de concentrare . Cu ajutorul
acestui proiect și respect ând e xerci țiile propuse, cu siguran ță vom contribui la sănătatea ochilor și
vom menține capacitatea vizuală.

BIBLIOGRAFIE
http://w ww.cor pul-uman.com/2 012/10 /muschii -globului -ocular -miscar ea-ochiului.html accesat î n
martie 2020 (1)
https://www. difebiom. ro/blog/M ISCARILE -OCHIL OR-p1-a122.htm accesat în ma rtie 2020 (2)
https://www.google. com/search?q=SISTEMUL+vizual&rlz=1C1CHBF _roRO797RO 798&tbm=isch&sour
ce=iu& accesat în martie 2020 (3)
http://cercet eaza.blogspot.com/201 1/03/sistemu l-vizual. html accesat în martie 2020 (4)
https://www.google.com/searc h?q=muschii+globului+ocular&rlz accesat în martie 2020 (5)
https: //www.wik ihow.com/ Exercise -Your -Eyes accesat în aprilie 2020 (6)
https://www.10 -exercitii -pentru -ochi –_56641.html accesat în aprilie 2020 (7)
https://www.academi a.edu/1 0959618 /Anat omia_si_structura_ochiului (8) Acces at în aprilie 2020

[47] M. BARITZ -Optometrie functională școlar ă OFSC 20 18-2019
[33] Metoda Bates -https:/ /www .setthings.com /ro/metoda -bates-pentru -imbuna tatirea-vederii/
[accesat in aprilie 2020]
[34] Bates eye exercises – https://www.bateseyeexercises. com/basicInfor mation. php [acces at in
aprilie 2020]
[35] Exerci ții de ba ză ale metod ei Bates-https://to premediinaturist e.ro/cele -7-exerci tii-ale-
oftalm olog ului-america n-bates-pentru-ochi -sanatosi -garanteaza-lipsa -ochelarilor -pana -la-adanci –
batraneti/ [accesat in aprilie 2020]

Prof. univ. d r. Monica Pop, director Spitalul Clinic de Urg ențe Oftalmolo gice, Articol
“Strabismul l a copii: tipur i, factori de risc, tratament” –Sănătatea TV,Bucuresti. (9)
http://monicapop.ro/tra tamentul -strabismului -pe-etape (10)
Strabism, link: http://www.lehmanneyecente r.com/p ages/strabism us.html (11)
https://ro.pinterest.com/pin/8235958505881832 86/ (12)
https://www. google.com /search?q=OCHI+PRE ZBIOP&r (13)
. Dumit rescu N., Vederea binoculară si probl emele ei, Printech, 2013 (14)
https://ww w.academia. edu/14720 923/REFRAC TIA OCULARA (15)
https://sites.googl e.com/site/bilogiereflexpupilarfotomotor /teorie (16)
https://sites.g oogle.co m/site /reflexulpupilar fotomo tor1/ (17)
(18) http://www.opticplus.r o/wp -content/uploads/2017/09/ambliopia.jpg poza ambliopia
Presbiop ia Metode d e corecti e Curs SMIR 20 18 Baritz Miha ela (19)
IULIAN LUP EA – „BOLILE NOULUI NĂSCUT", EDI TURA DACIA CLUJ N APOCA 2000 (20)
Strabismul la co pil MINISTERUL SĂNĂTĂȚII AL REPUBLICII
MOLDOV Ahttp://89 43%2520St rabismul%2520l a%2520copil.pd f (21)

53 https://www.unitbv.ro/do cumente/cercet are/doc torat -postd octorat/a bilitare/teze -de-
abilitare/b arbu -daniela/05 -DBarbu-Teza_abilitare_RO.pdf (22)
Cernea, P. Trat at de oftalm ologie clinică, Editur a Medicală, București, 1997. (23)
Barbu D., Aparate de recuperare și antrenament vizua l (24)
Haplo scopul -http://a8983010.pixnet.net/ blog/post/85593864 -examination -of-the-patient –motor –
signs -in-heterophoria -and (25)
https://www.researchgate /Eye_Tracking_Controlled _Biofeedback_for_Orthoptic_Diagnosis_and_Fus
ion_Therapy (26)
https://www.unitbv.ro/documente/cercetar e/doctorat -postdoctorat/abilitare/teze -de-
abilitare/baritz -mihaela/05 -Baritz -Teza_abil itare_RO.pdf
(27 ) Teza a bilitare Mihaela Baritz (accesat in iu nie 2020 )
http://www.insightvision.ro /acomodarea -vizuala/ (28)
https://h anisblog.com/2 014/02/ 16/ (29)
https://www.researchgate.net/publication/224214394_Dis play_Dependent _Prepro cessing_of_ Depth
_Map s_Based_on_Jus t_Noticeable_De pth_Difference_Modelin g/fig ures (30)
http://optizan.ro/tulburari -de-vedere -boli-ale-ochilor/strabism/ (31)
https://provisual.ro /wp-content/uploads/2014/11/strabism -convergent -la-sugari.png (32)
http://spe rantabiox im.ro/wp -conte nt/uploads/2015 /09/operatie_strabism1 .jpg (33)
https://topremediinaturiste.ro/wp -content/uploads/2016/ 09/metoda -Bate s-veder e..jpg (34)