Dezvoltarea Limbajului Prescolarilor Prin Intermediul Povestiolor

LUCRARE DE LICENȚĂ

DEZVOLTAREA LIMBAJULUI PREȘCOLARILOR PRIN INTERMEDIUL POVEȘTILOR

CUPRINS

Introducere

Argument

. Grădinița de copii.Caracteristici și finalități

.1. Vârsta preșcolară și caracteristicile acesteia

.2. Învățământul preșcolar

.3. Noul curriculum în cadrul învățământului preșcolar

. Dezvoltarea limbajului la preșcolari

.1. Limbajul.Nevoia de comunicare a preșcolarilor

.2. Modalități de dezvoltare a limbajului la preșcolari

.3. Poveștile și impactul acestora în viața preșcolarului

. Cercetare experimentală cu privire la contribuția poveștilor în dezvoltarea limbajului la preșcolari

.1. Prezentarea cercetării

.2.Scopul și obiectivele cercetării pedagogice

.3.Ipoteza cercetării

.4.Variabilele cercetării

.5.Coordonatele majore ale cercetării

.6.Sistemul metodelor de cerectare utilizate

.7.Organizarea și desfășurarea cercetării pedagogice

.7.1.Etapa preexperimentală…

.7.2.Etapa experimentală

.7.3.Etapa postexperimentală

.8.Analiza,prelucrarea și interpretarea datelor

Concluzii

Bibliografie

Anexe

INTRODUCERE

„Pentru a ajunge la sufletul copilului,educatoarea trebuie să și-l apropie pe copil și să-i dea posibilitatea să-și deschidă sufletul,aceasta făcând-o printr-o prietenie sinceră și dragoste față de copil ”. (Jean Fostand)

Pornind de la ideea de mai sus,consider că educatoarea trebuie să iubească și să înțeleagă copilul,chiar și pentru simpla acțiune de a-i spune o poveste.De fapt,această acțiune nu este chiar atât de simplă precum pare.Însă,ca să le câștigăm încrederea,trebuie să trăim împreună cu aceștia,atât împliniri și satisfacții,cât și dezamăgiri.Copilul mic se simte neajutorat,în prezența unui adult străin.Astfel,oferindu-i dragoste sinceră,grijă și prietenie,acesta își va pune toată încrederea și speranța în noi,educatoarele.

Atmosfera din grădiniță trebuie să răspundă nevoilor copilului,să-l trateze individual,unic,cu particularitățile lui.Preșcolarul trebuie să găsescă aici,satisfacția împlinirii,atenție,iubire și răbdare din partea celor care-l formează și-l ajută să se dezvolte.El are permanentă nevoie de îndrumare,încurajare,însă trebuie să i se ofere în același timp,și libertate atât în ceea ce privește mișcare și gândirea,cît și libertate de exprimare.Copilul nu trebuie să stea doar pe scăunel și să asculte ce-i spune educatoarea.El are dreptul și chiar trebuie încurajat să vorbească,să se exteriorizeze,să-și exprime sentimente și atitudini.Aceste lucruri reprezintă esențialul pentru o dezvoltare armonioasă a preșcolarului și pentru a putea face față cu bine vieții școlare care urmează.

Pentru a crea cele mai bune condiții de creștere a preșcolarului,nu este suficientă doar o atmosferă prielnică,ci și anumite însușiri ale cadrulului didactic de care acesta trebuie să dispună,și anume:delicatețe,sensibilitate pentru a transmite căldură copilului;echilibru și stăpânire de sine pentru a crea condițiile cele mai potrivite și a transmite calmul; străduință,perseverență si pricepere,pentru a transmite și a-l face să simtă pe copil,la rîndul său,emoții,sentimente pozitive,afecțiune,respect față de natură și de semenii din jur.

Perioada preșcolarității este spectaculoasă,plină de sentimente în contradictoriu,de imitări și influențe,de curiozități și descoperiri.Este vârsta “modelării” copilului,a dezvoltării imaginației,a creativității.De aceea,cadrul didactic trebuie să cunoască îndeaproape atât caracteristicile întregului grup de care se ocupă,cât și nevoile și însușirile fiecărui individ în parte,pentru a realiza la un nivel cât mai înalt procesul instructiv-educativ din grădinița de copii.

În acestă perioadă, „poarta” spre cunoaștere este reprezentată de literatură,prin latura ei plastică,directă și sugestivă.Aceasta sporește experiența cognitivă a preșcolarului și deschide noi orizonturi spre cunoaștere.

ARGUMENT

„Cultura unui om se formează,în primul rând,prin lectură.De aceea,din fragedă copilărie,e bine să iubim cartea,să o citim,să o păstrăm cu grijă,ca pe un bun de preț.”

(Nicolae Iorga)

În realizarea acestei lucrări,pornind de la acest citat,am dorit să subliniez importanța pe care o are cartea asupra culturii unui om.Prin lectură,individul își îmbogățește cunoștințele despre lume,își dezvoltă gândirea, imaginația,capacitatea de exprimare,de relaționare cu cei din jur.

Dragostea pentru carte și plăcerea pentru lectură trebuie îndrumate și supravegheate încă de la cele mai fragede vârste.Această pasiune nu vine de la sine,ci este influențată printr-o muncă de voință,perseverență și răbdare.Dacă insistăm să transmitem preșcolarilor gustul pentru lectură,aceștia vor deveni mai târziu cititori pasionați,iar această pasiune va rămâne vie pentru toată viața.

Vârsta copilăriei este reprezentată de basme,de povești. În această atmosfera preșcolarul se simte în largul său,nu participă motric, ci intelectual și afectiv . Urmărind firul povestirii, copilul își reprezintă și își crează propriile imagini. Încercarea lui de a-și imagina și înțelege acțiunea povestirii implică o gimnastică a memoriei, gândirii, voinței și a limbajului.Aflați la vârsta la care predomină curiozitatea,literatura pentru copii este ușor asimilată, oferind exemple pozitive demne de urmat,dar și condamnând pe cei ce sunt purtătorii trăsăturilor negative de voință și caracter .

La vârsta preșcolarității,copiii nu sunt capabili să lectureze singuri.Cadrul didactic devine un mijlocitor între carte și copil.Activitățile de povestire care se desfășoară în grădiniță,contribuie remarcabil la dezvoltarea limbajului copiilor atât la nivel lexical cât și la nivel semantic.

Limbajul simplist,care se dezvoltă doar prin imitarea vorbirii celor din jur,va rămâne rudimentar,sărac în posibilitatea de exprimare.În schimb,un limbaj care evoluează într-un mod influențat,va atinge un nivel înalt de bogăție și expresivitate.Prin urmare,am considerat că activitatea de povestire este cea mai semnificativă în ceea ce privește dezvoltarea,nuanțarea și activizarea vocabularului preșcolarilor,atât datorită locului important pe care basmul și povestirea îl ocupă în viața acestora,cât și datorită valorii lexicale a textelor narative.

Prin activitatea de povestire desfășurată în grădiniță,se îmbogățește vocabularul preșcolarului prin stocare de cuvinte noi,dar și prin utilizarea acestora în alte contexte.Un alt aspect important și interesant pe care îl regăsim în lectura basmelor este faptul că există o mulțime de cuvinte și expresii pe care copiii le înțeleg cu ajutorul contextului verbal,fără a avea nevoie de alte explicații.Este plăcut și util penrtu copii,să descopere singuri sensul unor cuvinte,însă cadrul didactic are responsabilitatea de a se asigura că această înțelegere a fost una corectă. Preșcolarii trebuie să stăpânească sensul cuvintelor,a semnificației acestora,prin apelul la sinonime,definiții și explicații care să-i ajute să folosească în continuare acele cuvinte,în contexte corecte.În acest sens,este foarte importantă calitatea cuvintelor utilizate de preșcolar și nu cantitatea.

Având în vedere aceste aspecte,am considerat că activitatea de educare a limbajului prin intermediul basmelor,a poveștilor,în cadrul învățământului preșcolar reprezintă un concept foarte interesant și important,care merită studiat și apoi aplicat în cadrul activităților instructiv-educative zilnice desfășurate în programul cu preșcolarii.

. GRĂDINIȚA DE COPII.CARACTERISTICI ȘI FINALITĂȚI

.1. Vârsta preșcolară și caracteristicile acesteia

Preșcolarul este copilul aflat pe treapta apariției și maturizării unor trăsături care vor permite începutul pregătirii sale pentru școală.Debutul preșcolarității este stabilit undeva la vârsta de trei ani.Programul instructiv-educativ al țării noastre ține seama de faprul că,în jurul vârstei de șase ani se produc mutații suficiente pentru trecerea copilului într-un stadiu formativ superior.Conceptul de „ stadiu” face trimitere la ideea unei dinamici a evoluției.Orice stadiu este,imlpicit,o tranziție de la unul anterior la altul posterior.Astfel,preșcolarul vine din ante-preșcolaritate și se îndreaptă spre școlaritate.În ultimă instanță,ceea ce deprindem pe plan pedagogic,pentru creșterea copilului de 3-6 ani,vizează țelurile înalte ale promovării omului în condițiile societății noastre.

Vârsta de aur a copilăriei,vârsta simbolică,sunt câteva denumiri sugestive,atașate în literatura de specialitate,perioadei de vârstă preșcolară.Este vârsta unor achiziții psiho-comportamentale fundamentale,a căror calitate va influența în mare măsură nivelul de adaptare și integrare a copilului în următoarele faze ale evoluției și dezvoltării lui.

De la naștere până la vârsta de 2-3 ani,copilul străbate perioada inteligenței senzorio-motorie.Perioada următoare se întinde până la 11 ani și reprezintă perioada de pregătire și organizare a operațiilor concrete,precedând ultima perioadă a dezvoltării copilului,aceea a operațiilor formale.Preșcolaritatea apare deci,ca prim stadiu al perioadei caracterizate,pe de o parte,prin apariția operațiilor(în opoziție cu perioada anterioară) și,pe de altă parte,prin caracterul concret al acestora(în opoziție cu perioada ulterioară).Declanșatorul mutației decisive pentru noul stadiu este apariția,încă în decursul etapei anterioare,a limbajului.

Până la apariția acestuia,gândirea copilului se întemeiază pe reglare,adică pe o reacție psihică secundară.Gândirea operatorie care începe să se dezvolte pe baza limbajului,reprezintă un stadiu calitativ superior reglării,prin excelență uman,tocmai pentru că are posibilitatea operațiilor.Acestea sunt acțiuni interiorizate,acțiuni ce pot fi înfăptuite în gând sau proiectate,în opoziție cu acțiunile efective,singurele căi pe care ,până atunci copilul putea să gândească.Stadiul preșcolarității reprezintă abia începutul gândirii operatorii,potențialitatea ei realizându-se pe deplin abia în anii școlarității.Astfel,stadiul vârstei de 3-6 ani se pote numi stadiu proiectiv,caracterizat prin capacitatea incipientă a copilului de a gândi nu numai prin acțiune ci și prin cuvinte,printr-o acțiune verbalizată.Această operație se coordonează cu altele și cu întregul gândirii operatorii.În acest sens,toată perioada copilăriei,până la 11 ani,limitează operațiile la caracterul lor concret.Desăvârșirea gândirii operatorii se va face de abia în faza operațiilor formale.Prin raportările anterioare,stadiul preșcolarității se caracterizează mai ales prin limitele sale,în raport cu cel inferior.Acest lucru înseamnă că,accentul educațional nu trebuie să cadă pe ceea ce încă nu-i este propriu copilului,ci pe ceea ce îi dezvăluie virtualitățile.Se va stimula dezvoltarea,prin exersare,fără să se aștepte apariția de la sine a diverselor elemente de gândire operatorie.

Procesul devenirii ca pesoană unică ,independentă și perfect funcțională își are rădăcinile în copilăria timpurie.Lărgirea câmpului relațional și diversificarea tipurilor de relații cu rudele,adulții,îi permit copilului descoperirea de sine,cunoașterea propriilor capacități și limite,conturarea unor abilități de reflecție intrapersonală,dezvoltarea unui comportament social

care să respecte cerințele impuse din exterior,dar și nevoile și caracteristicile individuale.Este timpul în care sunt învățate pentru prima dată, rolurile sociale și pattern-urile interacționale.Este perioada apariției competențelor,și acestea țin de implicarea în explorarea,explicarea,procesarea realității,dar și de acțiunea asupra ei.Acest proces complex de dezvoltare presupune,pe de-o pat lucru înseamnă că,accentul educațional nu trebuie să cadă pe ceea ce încă nu-i este propriu copilului,ci pe ceea ce îi dezvăluie virtualitățile.Se va stimula dezvoltarea,prin exersare,fără să se aștepte apariția de la sine a diverselor elemente de gândire operatorie.

Procesul devenirii ca pesoană unică ,independentă și perfect funcțională își are rădăcinile în copilăria timpurie.Lărgirea câmpului relațional și diversificarea tipurilor de relații cu rudele,adulții,îi permit copilului descoperirea de sine,cunoașterea propriilor capacități și limite,conturarea unor abilități de reflecție intrapersonală,dezvoltarea unui comportament social

care să respecte cerințele impuse din exterior,dar și nevoile și caracteristicile individuale.Este timpul în care sunt învățate pentru prima dată, rolurile sociale și pattern-urile interacționale.Este perioada apariției competențelor,și acestea țin de implicarea în explorarea,explicarea,procesarea realității,dar și de acțiunea asupra ei.Acest proces complex de dezvoltare presupune,pe de-o parte parcurgerea mai multor stadii,fiecare având o serie de caracteristici specifice,iar pe de altă parte,obținerea unor achiziții în cadrul diferitelor laturi ale personalității.Chiar dacă capacitatea copilului de a progresa și de a depăși un stadiu anterior este verificată și demonstrată,trebuie să ținem cont de faptul că tabloul cu descrierea specificului vârstei nu este stabil și nu epuizează în totalitate posibilitățile copilului.Astfel,perioada preșcolară privită de către cei implicați în formarea și educarea preșcolarilor,are două caracteristici:în primul rând,trebuie cunoscut modul ideal de dezvoltare psihologică și comportamentală,etapele decisive ale dezvoltării copilului;iar în al doilea rând,să cerceteze și să cunoască modul individual de dezvoltare al fiecărui copil în parte.Luând în considerare aceste aspecte,se va asigura adaptarea intervenției educaționale și individualizarea metodelor de instruire și formare.Efortul de cunoaștere a fiecărui individ,cu nevoile și posibilitățile sale,va asigura un real succes procesului instructiv-educativ din grădiniță.Acțiunea educativă nu-și atinge obiectivele dacă nu este gândită astfel încât să satisfacă unele necesități individuale,dacă nu este accesibilă celui căruia se adresează,dacă nu este eficientă individului pe care-l vizează.Cu alte cuvinte,cunoașterea copilului înainte de proiectarea,organizarea și desfășurarea activității educative este esențială.

În perioada preșcolară,copilul achiziționează importante capacități și competențe:pe baza învățării unor cuvinte,copilul preșcolar formulează propoziții simple,apoi fraze,prin care-și comunică gândurile și trăirile afective.Datorită dezvoltării scoarței cerebrele prin mielinizarea fibrelor nervoase precum și datorită dezvoltării limbajului,la finalul vârstei preșcolare,copilul posedă 70-80 % din funcțiile intelectuale ale adultului,mai puțin capacitatea de abstractizare și argumentare.Datorită spiritului de observație,atenției și spiritului de imitație,precum și memoriei,copilul este capabil să reproducă atitudini,comportamente,expresii verbale și faciale,să memoreze poezii,să redea în joc activitățile adulților.Datorită spiritului său limpede,nealterat de convenții sociale,copilul este deosebit de spontan,sincer,expresiv și creativ în tot ceea ce face,în limbaj,în activități plastice,în muzică,dans și altele.Datorită curiozității și dorinței de a fi pe placul adulților,copilul este capabil să execute sarcini,să presteze activități ce par să depășească uneori puterile sale fizice și intelectuale.

Între 3 și 7 ani,se pun bazele dezvoltării personalității copilului.Procesele psihice se află în plină dezvoltare,sub influența familiei și a grădiniței de copii.Copilul traversează observativ mediul social(stradă,magazine).Sub influența acestor componente ale mediului social,copilul își adaptează comportamentul la diferitele sisteme de cerințe,protecție și afecțiune,sesizează diversitatea lumii și a vieții,ia decizii din ce în ce mai adecvate situațiilor,stabilește relații afective,volitile,își dezvoltă aptitudinile incipiente,își controlează ieșirile temperamentale,dobândește tot mai multă experiență.Pe lângă capacitățile de cunoaștere,comunicare,se perfectează expresia și emanciparea personalității.

Datorită unei vii curiozități și dorințe de a înțelege lumea,viața și evenimentele pe care le traversează,se dezvoltă vertiginos capacitățile perceptiv-observative,reprezentările(evocatoare,de contemplare,de anticipare și fantastice).Acestea alimentează imaginația,comportamentele și strategiile mintale încărcate de o simbolistică amplă și de emoționalitate complexă,fapt ce i-a determinat pe adulți să numească această perioadă ,,vârsta de aur a copilăriei,, .

Acolo unde gândirea logică incipientă nu-i este suficientă pentru descifrarea realității,copilul o substituie cu imaginarul,fabulația,basmul.Activitatea fundamentală este jocul,care decentrează psihicul de pe percepere pe implantarea în viața social-culturală,prin simbolizări.Tipul de relații se nuanțează și se diversifică,amplificându-se conduitele de integrare în grupul de copii.Se diferențiază conduitele față de persoanele de diferite vârste și ocupații din ambianța social-culturală a copilului.

Personalitatea constituie un ansamblu structurat de dispoziții înnăscute și însușiri achiziționate(prin acțiunea mediului și al educației,prin reacții individuale la acestea),care realizează adaptarea originală a individului.Ea este acea organizare dinamică,integrată a tuturor particularităților și a însușirilor(mintale,morale,afective,conative) care determină adaptarea unică a indivizilor la mediul social. În structura personalității, identificăm temperamentul,aptitudinile și caracterul.Se presupune că bazele acestor trăsături de personalitate sunt puse încă din primii ani de viață,dar nu se poate vorbi despre personalitate (în adevăratul sens al cuvântului) la vârsta preșcolară,ci mai degrabă de un stil personal de comportare,de o manifestare individualizată a copiilor încă din primii ani ai copilăriei.Rolul educației preșcolare este tocmai de a pune bazele dezvoltării personalității viitorului școlar, a adultului care se formează prin puterea educației instituționale.

În această perioadă de preșcolaritate,este deosebit de activă formarea comportamentelor autonome,organizarea deprinderilor și a obișnuințelor(de alimentare,îmbrăcare,igienice).Prin acestea,copilul își însușește elementele de bază ale fondului de adaptare culturală(supranumite cei 7 ani de acasă).Aceste deprinderi și obișnuințe se păstrează toată viața și creează personalității un suport de adaptare ce are ecouri profunde,creând un suport de responsabilitate pentru propria persoană și de autonomie,dar și de contribuție la structurarea conștiinței de sine,a eului corporal.

Simțurile își schimbă ierarhia,tactul devine numai un simț de control și susținere pentru văz și auz.Copilul începe să conștientizeze decodificarea semnificațiilor.Acțiunile perceptive sunt intenționate,capătp direcție și finalitate devenind perceptive.

Perioada preșcolară este caracterizată printr-o intensă dezvoltare psihică.Presiunea structurilor sociale,culturale,frecventarea grădiniței de copii solicită resursele de adaptare.Diferențele dintre cerințele părinților și cele de la grădiniță solicită copilului o mare varietate de conduite.Pe lângă factorii nativi și biologici,condițiile psihologice și mai ales psihosociale joacă un rol determinant în formarea personalității.Atitudinile și formele de conduită la preșcolari se formează mai ales prin învățare,factori cu rol întăritor fiind repetiția,aprobarea-dezaprobarea adultului,aprecierea reciprocă în grup,trăirile afective asociate reușitei/nereușitei,satisfacerea motivului,a trebuinței care a generat acțiunea și dorința copilului de a imita adultul care are autoritate în fața lui(tata,mama,educatoarea).

Comunicativitatea și sociabilitatea copilului cresc în condițiile frecventării grădiniței.Copilul trebuie să învețe să se adapteze la medii diferite,să rezolve conflictele dintre solicitările externe și posibilitățile acestuia.O altă contradicție se realizează între necesitățile interne ale individului preșcolar și posibilitatea de a fi îndeplinite.

În planul cunoașterii,copilul descoperă opoziția dintre real și imaginar.În planul real,preșcolarul este limitat,are anumite restricții.Pe când în planul imaginar,acesta se manifestă liber,poate fi sau poate face orice își dorește.În urma acestei conșientizări,copilul va dori să creeze,să modifice realul după bunul său plac,să trăiască întâmplări imposibile.

În perioada preșcolară mică,apare instabilitatea psihică,starea de teamă,mai ales după desprinderea de mediul familial.Acest fapt duce la o adaptare dificilă a unor copii la condițiile din grădiniță.Din punct de vedere afectiv,preșcolarul mic este instabil,trece ușor de la o stare euforică la plâns sau invers,se manifestă necontrolat,spontan.

Odată cu trecerea anilor,spre apropierea de școlaritate,copilul devine mai stabil,mai puternic.Pe plan psihologic,are loc o dezvoltare puternică a limbajului,câștigă încredere în sine,autonomie.Jocul devine activitatea principală,cu acumulare de experiență,manipulare,spirit de observație,imitarea unor comportamente sau a situațiilor reale.Are loc o creștere semnificativă a curiozității,se pune accent pe relațiile de dependență dintre fenomene.

Activitatea creatoare atinge apogeul la vârsta preșcolară mare,însă cu tendințe de individualizare.Unii copii sunt preocupați de desen,alții de muzică,calculator,construcții.Spre finalul perioadei,capacitatea de învățare este activă și însoțită de interese de cunoaștere.

Programele educative din grădiniță îi dezvoltă preșcolarului sensibilitatea intelectuală,observativă,agilitatea,sensibilitatea artistică.Prin joc și creație,se realizează și se menține imaginarul,fantezia,însă în viața zilnică a copilului,aceasta se răsfrânge.

Un rol important în activitățile creatoare îl constituie imaginația.Această perioadă, preșcolaritatea,este prima în care copilul manifestă și dezvoltă apitudini.Aecsta trăiește și se destinde prin intermediul muzicii,desenului,picturii,modelajului și alte astfel de activități creatoare și recreatoare pentru copil.

Dezvoltarea limbajului este fantastică.Gîndirea se dezvoltă în același ritm alert. Treptat,copilul face diferența dintre real și imaginar,deslușește conținutul unor povești și mituri,căutând explicații raționale ale realității.Asbtractizarea forțată duce la o învățare mecanică,ineficientă.Copilul are nevoie de explicații însoțite de demonstrații pentru a putea realiza conexiuni cognitive de durată.Se construiește ,treptat,un stil personal,individual caracterizat prin stil de învățare propriu,atitudine,comportament și deschidere spre nou.Factorii care contribuie la o atitudine pozitivă sunt aprecierea reciprocă atât din partea grupului cât și a educatoarei,aprobarea adultului,repetiția ca factor întăritor, satisfacerea curiozității,trăirea sentimentului afectiv al reușitei,al succesului,al îndeplinirii cu succes a unei sarcini.Adoptarea unor comportamente prin imitare nu sunt o soluție bună.În jurul copiilor se regăsesc atât modele pozitive,de urmat,cât și negative,de ocolit.Personalitatea copilului trebuie să fie originală,să se caracterizeze prin autocontrol și originalitate,chiar dacă imită și copiază uneori atitudinile adulților.

În consecință,perioada preșcolarității este spectaculoasă,plină de sentimente în contradictoriu,de imitări și influențe,de curiozități și descoperiri.Este vârsta “modelării” copilului,a dezvoltării imaginației,a creativității.De aceea,cadrul didactic trebuie să cunoască îndeaproape atât caracteristicile întregului grup de care se ocupă,cât și nevoile și însușirile fiecărui individ în parte,pentru a realiza la un nivel cât mai înalt procesul instructiv-educativ din grădinița de copii.

.2. Învățământul preșcolar

Schimbările sociale si politice din România au generat noi direcții în procesul de educație și instruire a personalității. Reforma sistemului de învățământ actual promovează noi strategii didactice în scopul formării personalității începând cu vârsta preșcolară, care asigură o adaptare la cerințele curente ale realității.

Asigurarea succesului la învățătură al copiilor în funcție de potențialul lor nativ, biologic și psihic și depășirea eșecului, se prezintă ca obiective educaționale de mare complexitate la etapa actuală de dezvoltare a teoriei și practicii pedagogice.

Ca primă etapă a sistemului de învățământ,grădinița de copii are o importanță imensă în formarea personalității noii generații,fiindcă vârsta copiilor de care se ocupă este cea a maximei plasticități și receptivități,a deschiderii largi spre lume, a curiozității nemărginite,a maximei motivații de a cunoaște tot ce există în jur.

Învățământul preșcolar constituie baza piramidei în planul cunoașterii,în conturarea viitoarei personalități,pe care se va clădi în viitor edificiul complex și de largă deschidere al profilului tinerilor și adulților.Dispunând de un cadru organizatoric și de o bază materială relativ modernă și în continuă restructurare,de cadre didactice pricepute și devotate misiunii de educator,grădinița de copii își poate exercita în bune condiții rolul de primă etapă de formare și informare,de temelie a dezvoltării viitoare a personalității;nu în ultimul rând,grădinița de copii oferă familiilor locul și mediul prielnic în care își pot încredința copiii în perioada în care își exercită atribuțiile profesionale.

Științele educației și psihologia au parcurs în ultimele decenii pași importanți în descifrarea mecanismelor cognitive,în decriptarea modului cum învață copilul,mai ales la vârsta preșcolară.Jean Piaget,Henry Wallon,Vâgotski și alți precursori ai psihologiei cognitive au deschis drumul unor cercetări fructuoase în domeniu,urmate de psihologii și pedagogii contemporani.

Deoarece cenzura conștiinței și a inteligenței sunt restrânse în perioada preșcolară,copilul învață mai ales din experiența trăită,din contactul direct cu obiectele și fenomenele,prin imitarea adultului și prin asumarea de roluri în jocurile sale,care imită situații sociale.

Activitățile din grădiniță sunt un antrenament al capacității de învățare,în măsura în care sunt adaptate particularităților și capacităților de învățare specific vârstei.Numai prin cunoașterea psihologiei copilului și a personalității fiecărui copil în parte,educatorul poate să-i organizeze experiența de învățare în așa manieră încât să-i faciliteze accesul în cunoaștere și să-i amplifice capacitățile de asimilare de noi cunoștințe,de formare a unor deprinderi de muncă intelectuală esențiale în adaptarea la activitatea școlară.

Învățământul preșcolar este conceput în viziune sistemică,având o structură,desfășurând un proces și generând un produs specific.Privită structural,didactica preșcolară este centrată pe specificul vârstei preșcolare,pe instituția în care se realizează pregătirea copilului pentru școală-grădinița de copii-organizată pe cele trei nivele:grupa mică(3-4 ani),cea mijlocie(4-5 ani) și cea mare(5-6 ani).

Procesul instructiv-educativ din grădiniță desemnează activitatea didactică ce se desfășoară organizat,instituționalizat și planificat pe baza unor strategii didactice adecvate,de un personal calificat(educatori,institutori,învățători,profesori),având ca finalitate formarea personalității armonioase a celor educați și integrarea lor socio-profesională.Pentru grădiniță,procesul instructiv-educativ are particularități specific față de cel școlar,la nivelul ansamblului dar și al componentelor sale:

Obiectivele- sunt determinate atât de finalitățile generale ale învățământului,cât și de particularitățile pregătirii pentru școală;

Resursele materiale- sunt adecvate obiectivelor specifice și cerințelor de vârstă a subiecților;

Resursele umane- copiii preșcolari și educatorii au perticularități specifice,distincte;

Conținutul și strategia didactică- sunt adecvate modelării sistematice gradate a personalității copilului,cu cerințele sale individuale specifice(mod de a percepe lumea,viața,influențele familiale);

Forma de organizare- a activității predominante nu este lecția sau munca,ci jocul,învățarea realizându-se preponderant prin această activitate;trecerea la învățătura școlară se face treptat;

Relația educator-copil- este una specifică,ajutând trecerea de la relația părinte-copil spre cea profesor-elev;

Evaluarea- este mai flexibilă,constând din evaluarea inițială,continuă și finală, preponderent verbal,prin aprecieri descriptive,prin stimulente,pregătind evaluarea cu calificative și mai târziu cu note,având mai ales rolul de stimulent.

Procesul activităților cu caracter instructiv-educativ din grădinița de copii reprezintă un proces de învățare,în cadrul căreia strategiile didactice sunt determinate de modul specific al preșcolarului de a percepe lumea.Este un proces de învățare inițială,de modelare sistematică,gradată,de comunicare în sistemul conexiunii inverse,unde finalitățile se proiectează în raport cu cerințele programei și cu posibilitățile reale ale grupului de preșcolari.De mare importanță este faptul că,la acest nivel de vârstă,dezvoltarea afectivă a fiecărui copil poate fi diferită,iar mediul sociocultural familial are o mare însemnătate.Rolul familiei,al educatoarei,al grupului de copii(prieteni și colegi de grădiniță) reprezintă factorii ce influențează major evolutia învățării.

Analizând gama largă de activități desfașurate în grădiniță și nevoia copilului de a acționa în mod specific în fiecare gen de activitate,din didactica generală a învățământului preșcolar s-au desprins metodicile(metodica jocului,metodica activităților matematice,dezvoltarea comunicării,cunoașterea mediului,educație estetică,morală,etc.).

Cercetările de psihologie a învățării,particularizate pentru vârsta preșcolară,subliniază caracterul concret-intuitiv al învățării,necesitatea de vehiculare a obiectelor,caracterul intuitive al asimilării de informații și rolul activității practice și al jocului în dezvoltarea personalității preșcolarului.

De mare importanță în abordarea muncii cu preșcolarii o constituie alegerea strategiilor de educare intelectuală,morală,civică,conforme cu vârsta copiilor.Educația intelectuală,componentă integrată a dezvoltării armonioase,dobândește în grădiniță o importanșă deosebită,pentru că acum se produce începutul deschiderii copilului spre cunoaștere,pentru adaptarea la condițiile de viață prin constituirea reacțiilor adecvate la stimuli interni și externi.Realizarea unui proces de învățare dirijată,preponderent prin joc și bazându-se pe curiozitatea vie și pe spiritul de imitație al copilului,ajută dezvoltarea gradată a intelectului și oferă posibilitatea de exprimare a conținutului gândirii prin intermediul limbajului.În concepția modern asupra educației preșcolare,învățarea dirijată se împletește cu învățarea spontană,ambele forme impulsionând dezvoltarea inteligenței și socializarea.Treptat,spre vârsta preșcolară mare,se trece din planul acțiunii în planul vorbirii,învățarea dobândind caracterul specific operând însușirea și sistematizarea de cunoștințe.Prin urmare,activitatea este elementul de bază în educația intelectuală a preșcolarului,ea oferind prilejul dobîndirii experienței cognitive și stimulării inițiativei personale.

Printre obiectivele generale ale învățământului preșcolar se numără socializarea, câștigarea autonomiei, dezvoltarea psihică și fizică, dezvoltarea comunicării și inițierea în limbajul scris-citit, stimularea și dezvoltarea curiozității,formarea deprinderii de a culege și selecta informații folositoare.

Finalități,tendințe,alternative

Scopurile educației preșcolare sunt orientate spre întregirea și accelerarea formării unor capacități ce conturează personalitatea,în raport cu specificul vârstei cronologice și individuale,urmărind deschiderea orizontului cultural și pregătirea copilului pentru școală.Educația preșcolară tinde să se generalizeze,începând cu grupa mare ,pregătitoare și apoi integral.Nu e vorba doar de un debut al formării intelectuale,al instrucției,ci mai degrabă al educării în mod organizat,al impulsionării și conducerii științifice a debutului formării personalității în cadru instituționalizat,condus cu competență de personal special pregătit.

Din perspectiva punerii unei temelii solide a viitoarei personalități dinamice, creatoare,active, grădinița de copii împreună cu familia și cu societatea civilă,își conectează eforturile pentru asigurarea unui învățământ preșcolar de calitate,cu valențe preponderant formative,eficient și centrat pe trebuințele copiilor.

Educația preșcolară organizată este concepută astfel încât să se realizeze în funcție de două aspect dominatne:o primă etapă, a socializării (grupa mică și mijlocie) și cea de-a doua,a pregătirii pentru școală.Grădinița de copii,educatoarea și institutorul au menirea să focalizeze cerințele și influențele sociale externe,să le completeze și să le compenseze,să creeze un cadru optim de pregătire a copilului pentru școală și viață.În viziunea reformatorilor,grădinița nu este izolată,ea influențează personalitatea în formare a copilului concomitant cu alți factori și într-o altă perioadă decât școala,fapt pentru care I se acordă locul și rolul cuvenit în efortul de modelare a tinerei generații.

Educația preșcolară nu se reduce la pregătire intelectuală,ci reprezintă mai cu seamă educația simțurilor,a comportării civilizate,a stăpânirii de sine,a voinței,a creativității și autonomiei personale,a atitudinii pozitive față de semeni și mediul ambiant.Eforturile de reînnoire a educației preșcolare pun accentul pe aspectul formativ,educativ al procesului de influențare a dezvoltării personalității copilului și pe utilizarea unor strategii didactice adecvate vârstei și caracteristicilor personale ale fiecăruia.Sarcinile formării cognitive în învățământul preșcolar pot fi rezumate astfel:

Deschiderea perspective copilului pentru cunoașterea concret-intuitivă a realității cu care intră în contact direct sau mijlocit,prin joc;

Lărgirea cunoașterii prin sporirea posibilităților de reflectare la nivelul percepțiilor și reprezentărilor;

Stimularea curiozității epistemice;

Formarea primelor deprinderi de muncă intelectuală.

Nu este recomandată forțarea sau insistarea dezvoltării în sensul:

Compensării insuficienței de conținut a influențelor educative în familie cu un program obositor,supraîncărcând preșcolarul;

Însușirii scris-cititului și socotitului înainte de înscrierea la școală în condițiile nerespectării cerințelor psihologice și pedagogice;

Studierii paralele a mai multor limbi străine înainte de stăpânirea corectă a limbii materne;

Folosirii unor metode specifie instruirii școlare;

Unui regim zilnic supraaglomerat de activități de tip didactic în dauna jocului;

Forțării stângacilor să scrie,să deseneze cu mâna dreaptă.

Singura în măsură să vină în întâmpinarea acestor neajunsuri este grădinița de copii care,prin activități instructiv-educative și la alegere(distractive și de joc) ,eșalonate judicios pe grupe de vârstă,poate să asigure un ritm adecvat pregătirii copilului,printr-o metodologie adecvată.Printr-o instrucție și educație adecvată,copilul capătă informații suficiente pentru vârsta sa despre mediul înconjurător,își formează priceperea de a obseva,de a se exprima corect,de a opera cu mulțimi de obiecte.Procesul înțelegerii este condiționat de participarea activă a copilului în procesul cunoașterii,prin angajarea lui la descoperirea noului,prin problematizare.O condiție de bază este ca jocul să rămână activitatea dominantă,chiar dacă sarcinile educației devin tot mai complexe.O altă condiție a reușitei este valorificarea și extinderea experienței personale a copilului.Prin gama de activități dirijate și la liberă alegere,educatorul organizează,sistematizează,completează informațiile pe care le dețin copiii la intrarea în instituție și-i pregătește treptat pentru școală.

Rolul conducător al educatorului în programarea și organizarea jocurilor copiilor este hotărâtor în dezvoltarea intelectuală:dacă în grupa mică jocul este liber,mai puțin direcționat,înspre grupa mare,se recomandă jocuri în care apar sarcini ce permit copilului să se apropie de activitatea școlară.O altă preocupare a educatorului este de a stimula capacitatea de autoanaliză și autoapreciere,de sesizare a greșelilor,de atragere a copiilor în proiectarea activității viitoare,ce-i poate apropia pe viitorii elevi de îndeplinirea ,cu răspundere,a sarcinilor școlare.O majoră preocupare este accentuarea individualizării procesului instructiv-educativ pentru recuperarea unor întârzieri,corectarea unor eventuale greșeli ale educației în familie și mai ales,pentru dezvoltarea la nivel maximal a potențialului copiilor.

În grădinițele românești au început,în urmă cu 7-10 ani să pătrundă alternative pedagogice precum:pedagogia Waldorf;Petas;sistemul Head Start;Step by step;Montessori și altele.Reluate cu atenție și aplicate cu discernământ,unele din acestea pot constitui alternative viabile,altele pot constitui modele pentru grădinițeletradiționale.În abordarea modernă a educației preșcolare,pedagogiile alternative aduc completări la perspectivele formării personalității,din punct de vedere al concepției,al metodologiei și al tratării diferențiate.Câteva elemente comune ar fi:

Activitatea este problema centrală în dezvoltatarea persoanei,deoarece prin activitate se obțin informații,cunoștințele dobândite se permanentizează,se verifică,se consolidează,devin ușor utilizabile în contexte și situații noi;

Înțelegerea și cunoașterea copilului ca individualitate,ca element unic în univers,irepetabil,cu particularități distincte,sub aspect biofiziologic,psihologic,social dau un sens mai profund acțiunilor educatorului,inclusiv demersului său metodologic;

Alternative pedagogice pentru care se optează fac posibile îmbinări suple,dinamice ale ideilor pedagogiei românești tradiționale,pozitive,cu cele practicate în lume,în vederea găsirii celor mai potrivite soluții și căi de activitate eficientă,de înnoire și deschidere spre inițiativele valoroase,spre aplicarea unor strategii educaționale validate de experiența practică din țară și din lume,în beneficiul copiilor.

În cele din urmă,susținem afirmația că educația copiilor de vârste mici produce efecte

pe termen lung. Ea influențează direct abilitățile cognitive ale copiilor și motivația acestora și

influențează, în mod direct sau indirect, atitudinea familiei față de educație. În cele din urmă, într-un mod clar indirect, influențează și calitatea interacțiunii de care vor beneficia copiii pe tot parcursul învățământului primar și gimnazial.

Cel mai bun mijloc de asigurare a calității educației în grădinița de copii este furnizarea de cursuri de formare de înaltă calitate pentru personalul didactic, îmbunătățirea continuă a abilităților

pedagogice, culturale, conștientizarea problemelor de sănătate și de igienă. Îmbunătățirea calității prin formare inițială și dezvoltare profesională continuă este crucială și este un factor determinant în ceea ce privește calitatea activităților care se adresează copiilor. Și un raport favorabil copii/adult este foarte important în asigurarea calității interacțiunii dintre educatori și copii. El contribuie la crearea unui climat de securitate emoțională, permite educatoarelor să fie receptive la nevoile copiilor și capabile să-i sprijine și să le ofere confort, atunci când au dificultăți și frustrări sau când

sunt în primejdie; de asemenea acesta permite cadrelor didactice să încurajeze schimburile verbale și să stimuleze curiozitatea intelectuală a copiilor.

În grădiniță,procesul întreg de educare al copiilor,este realizat pe cale orală,mai exact prin dialog.Cadrul didactic și copilul reprezintă partenerii învățământului preșcolar.astfel,apare nevoia de a iniția și de a integra copilul în arta dialogului,ca o modalitate de comunicare cu cei din jur.Acest nucleu central al comunicării,dialogul,presupune nu doar capacitatea de a comunica,ci și de a asculta activ partenerul.Preșcolarul trebuie să învețe să asculte și punctele de vedere ale celor din jur,să poarte discuții,să respecte pe cel care vorbește,pentru a putea fi respectat,la rândul său,atunci când poartă o discuție.

Cu ani în urmă,interesul pentru educația preșcolarilor era relativ scăzut,deoarece se credea că dezvoltarea fizică a copilului e principală,iar conceptul de copilărie era privit din prisma jocului,nu a învățării.Imaginea copilăriei și, în consecință, statutul acesteia a variat pe parcursul întregii istorii a societății occidentale.Cultura noastră a fost influențată destul de lent de

înțelegerea caracterului special al copilăriei și de dezvoltarea dorinței de a oferi copiilor o educație

relevantă. S-a parcurs un drum foarte lung pentru înțelegerea deplină a importanței primilor ani de

viață în dezvoltarea ființei umane .Prin urmare, se poate observa că, pentru o lungă perioadă de

timp, copiii au fost recunoscuți ca individualități doar la sfârșitul copilăriei timpurii.

În concluzie,învățământul preșcolar,împreună cu schimbările și completările aduse de noul curriculum pentru învățământul preșcolar,propune să valorifice și “să prelucreze” din preșcolar tot ce e mai bun ,de tot ceea ce individul e susceptibil,încă de la cea mai fragedă vârstă.Nu e deloc de neglijat această etapă de învățământ,ci dimpotrivă,grădinița de copii reprezintă piatra de temelie care-și va pune amprenta definitiv asupra etapelor viitoare din viața copilului.

.3. Noul curriculum în cadrul învățământului preșcolar

Conform analizei sistemice,procesul de învățământ este un ansamblu de elemente și relații între acestea:

Resurse materiale(baza materială,spațiul) și umane(educatori,educați);

Obiectivele procesului în relație cu cerințele societății și ale celor educați;

Curriculum-ul,cu elementele de proiectare,organizare,desfășurare,evaluare a conținutului învățământului;

Formele de organizare și strategia didactică(metode,procedee,tehnici de predare-învățare-evaluare);

Relațiile educator-educat și între cei educați;

Evaluarea și ameliorarea procesului.

Curriculum reprezintă un concept cheie,nu numai pentru științele educației,dar și în cadrul practicilor educaționale contemporane.În sens larg,procesual,se desemnează prin curriculum ansamblul proceselor educative și al experiențelor de învățare prin care trece elevul pe durata parcursului său școlar.În sens restrâns,curriculum-ul cuprinde ansamblul documentelor școlare de tip reglator în cadrul cărora se consemnează datele esențiale privind procesele educative și experiențele de învățare pe care școala le oferă elevului.

În curriculum-ul existent se urmărește valorificarea potențialului biopsihosocial al personalității,iar abordarea integrată a conținuturilor face să scadă rolul educatoarei în raport cu participarea copilului la propria formare.În viziunea reformatorilor,comportamentul didactic al educatorului trebuie regândit în sensul:

Consilierii copilului în evoluția și oferirii sprijinului educațional,dar și uman în fiecare etapă a dezvoltării sale;

Flexibilității și creativității în abordarea situațiilor didactice;

Evitării rutinei și acționării în direcția transformării învâțământului bazat pe reproducerea informației într-un învățământ global,integrat și creativ,care are la bază educația;

Stabilirii de relații de comunicare,de colaborare cu familia,al valorificării și sprijinirii pe interesele și experiențele de învățare din mediul familial.

Pe lângă ariile curriculare pentru obiectele din planul de învățământ se află atât cele opționale (pe grupuri mici de copii,în cadrul activităților alese),pe baza opțiunii educatoarei,avizate de consiliul de administrație,pe durata unui semestru,an școlar,ciclu curricular sau pe durate mai scurte,cât și extinderile de activități (cu toată grupa,depășind conținutul din programă,propuse și desfășurate de educatoare,avizate de inspector).Ambele forme pot fi proiectate pe semestru,an școlar,ciclu,pot fi schimbate în timpul anului,nu sunt obligatorii.De exemplu,se pot alege ca opționale limbi străine,sau teme „cum circulăm”.

Noul curriculum pentru învățământul preșcolar este bazat pe aspectul de educație timpurie,încadrându-se în paradigma pedagogică a curriculumul-ui care are în centru nevoile copilului, cu caracteristicile sale de vârstă și personale.Succesul activităților,în cadrul învățământului preșcolar,se datorează unui scenariu bine gândit și elaborat de educatoare,cu obiective clare,cu împărțirea corectă a sarcinilor zilnice pentru fiecare sector de activitate și asigurarea unei mulțimi de opțiuni care asigură atingerea obiectivelor educaționale propuse.În cadrul acestui nou curriculum,activitățile nu se mai realizează cu orar și schemă orară,ci există un program zilnic de activitate.

Noul program curricular promovează valori ale constructivismului pedagogic.Astfel,avem de-a face cu cinci principii sau teorii care stau la baza ideilor constructiviste:

Teoria autonomiei și a individualizării – valorificarea comportamentului autonom,în cadrul acțiunilor de explorare și învățare;

Teoria construcției mentale a cunoașterii – însușirea cunoștințelor se face prin efort individual și este un proces continuu de construcție și reconstrucție a înțelegerii privind realitatea;

Teoria învățării contextuale – achizițiile învățării stabile și transferabile sunt determinate de crearea de situații de învățare care preiau din caracteristicile situațiilor reale;

Teoria învățării prin interacțiune socială – schimbarea anturajului copilului prin alți copii de vârsta lui,alți adulți decât părinții,mediul grupei,constituie un loc de aplicare,verificare,negociere,restructurare a convingerilor,atitudinilor,abilităților,principiilor privind realitatea;

Teoria priorității evaluării formative – evaluarea pe întreg parcursul procesului educativ este considerată extrem de importantă dacă ne referim la perioada săptămânală a planificării activităților didactice.

Curriculum-ul actual al învățământului preșcolar acordă mai multă libertate atât educatoarei cât și copilului.Este pus un foarte mare accent pe comunicare,de aceea și importanța exersării abilităților de comunicare în cadrul Întâlnirii de dimineață.Printre avantajele acestei activități se numără socializarea copilului,familiarizarea cu reguli și responsabilități,cooperarea de grup,respectul,grija și afecțiunea față de ceilalți,precum și dezvoltarea spiritului critic.Întâlnirea de dimineață are un rol decisiv asupra întăririi relațiilor dintre familie și grădiniță și la crearea unei atmosfere pozitive și optimiste în sala de grupă.

Unul dintre elementele de noutate pe care le aduce curriculum-ul,este reprezentat de activitățile integrate,care oferă mai multă libertate de exprimare și acțiune atât pentru cadrul didactic cât și pentru copii.Copilului i se oferă toate condițiile necesare pentru a-și exersa o învățare activă.Astfel,se aduce un plus de coerență procesului didactic,iar jocul devine principala metodă a acestui proces.Activitățile integrate dețin o serie de avantaje,dar în același timp,prezintă și dezavantaje.

Principalele AVANTAJE ALE ACTIVITĂȚILOR INTEGRATE sunt:

Valorifică interactivitatea;

Permit manifestarea liberă a creativității și imaginației cadrelor didactice;

Programul zilnic este flexbil;

Predarea și învățarea este centrată pe nevoile copilului,individual;

Se poate aborda interdisciplinaritatea,pluridisciplinaritatea și multidisciplinaritatea;

Permit și invită părinții să se implice în activitățile specifice din grădiniță.

Principalele DEZAVANTAJE ALE ACTIVITĂȚILOR INTEGRATE sunt:

Împiedicare transmiterii cunoștințelor în mod sistematic în cadrul grupelor neomogene;

Îngreunarea activității didactice din perspectivă integrată;

Prelungirea desfășurării activităților peste timpul stabilit;

Grupele de copii mai numeroase împiedică aplicarea noului curriculum și respectarea indicațiilor cu privire la desfășurarea activitățiilor;

Activitățile didactice pot fi îngreunate prin apariția proiectelor tematice.

Acest nou curriculum pune accent pe faptul că preșcolarul este recunoscut ca individ cu nevoi personale în plină dezvoltare.Astfel,prioritățile acestui noi curriculum ar fi:

1. crearea unui mediu instructiv-educativ funcțional și interactiv,organizat pe centre de activitate, care să permită dezvoltarea liberă a copilului – spațiul educațional trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie curat, util, estetic, flexibil, adecvat la sarcini, confortabil, interactiv, valoros;

2.organizarea unor activități apropiate de nevoile de învățare a copiilor,adică poziționarea copilului în centrul procesului educațional, ce presupune realizarea educației în funcție de interesele și nevoile de formare ale acestuia ;

3.o evaluare prin aprecieri firești și stimulative pentru copii,fără etichetări sau evaluări rigide;

4.folosirea unor metode și strategii în care protagonistul este copilul,care învață cum și cât poate,într-un ritm propriu,pe care educatoarea doar îl poate sprijini.Accentul este pus pe dezvoltarea capacităților, deprinderilor, abilităților, atitudinilor ce țin de dezvoltarea fizică (motricitate fină și grosieră, dezvoltarea senzorio-motorie, dar și sănătate, nutriție, igienă și securitate personală), dezvoltarea socio-emoțională (a trăi și a interacționa cu alți copii sau cu adulți, a respecta diversitatea, a gestiona emoții, sentimente, atitudini,), atitudinile și capacitățile în învățare (curiozitate și interes, inițiativă, persistență în activitate, creativitate), alături de competențele urmărite în mod tradițional (din domeniul dezvoltării cognitive și a limbajului și comunicării).

În contextul politicii educației în România,Legea Învățământului stipulează ca ideal educațional al școlii românești dezvoltarea liberă,integrală și armonioasă a individualității umane,formarea personalității autonome și creative.

În viziunea reformatorilor,finalitățile pentru învățământul preșcolar sunt:

Asigurarea dezvoltării normale și depline a copilului,valorificând potențialul fizic și psihic al fiecăruia,ținând seama de ritmul propriu,de nevoile sale afective și de activitatea sa fundamentală;

Îmbogățirea capacității de a intra în relație cu alte persoane,de a interacționa cu mediul,de a-l cunoaște și de a-l explora prin exerciții,încercări,experimentări;

Descoperirea propriei identităti și formarea unei imagini de sine pozitive;

Îndrumarea copilului pentru a dobândi cunoștințe ,pentru a-și forma capacități și atitudini necesare activității viitoare în școală,precum și vieții ulterioare în societate.

Generalizarea învățământului preșcolar constituie o cerință pentru etapa următoare,atât pentru faptul că progresul științei și tehnicii impune o școlarizare timpurie,pentru că în majoritatea țărilor europene învățământul preșcolar este obligatoriu după vârsta de 4-5 ani,cât și pentru faptul că se încearcă posibilitatea școlarizării copiilor de doi ani și crearea de grupe și medii stimulative pentru învățarea la această vârstă,cu implicarea părinților,regândirea programelor pentru ultimii doi ani de grădiniță și sisteme de evaluare eficiente.

Managementul reformei învățământului preșcolar este legat de reforma învățămânului preuniversitar și de dinamica socială.Învățământul preșcolar românesc a fost supus reformei în ultimii ani,în 1999-2000 apărând o nouă programă,în care s-a operat o diminuare a activităților obligatorii în avantajul celor libere organizate pe grupe mici.Apar noutăți prin organizarea de activități opționale și prin așa-zisele „extinderi “,un nou sistem de evaluare,în funcție de obiectivele cadru,de cele de referință și exemple de comportamente.Se lasă mai multă libertate educatoarei în conducerea grupei de preșcolari.Sunt stimulate atragerea familiei și a comunității locale la organizarea și sprijinirea activității din grădiniță,sunt promovate noi strategii de activitate didactică,mai adecvate copiilor și cerințelor sociale.

Crește descentralizarea activității și se promovează inițiativele,studiile și schimbul de experiență.Se trece la o planificare pe teme,subordonată celei calendaristice,cu posibilitatea de a stimula creativitatea educatoarei și a grupei,oferind astfel mai multe ocazii de a fi duse la bun sfârșit,de toți copiii,sarcinile individuale sau colective.De asemenea,se pot valorifica resursele locale,interesele și înclinațiile copiilor din grupă.

Noutăți la nivel de conținut

Dacă până recent conținuturile programei preșcolare erau organizate monodisciplinar (domeniile de activitate fiind predate separat), astăzi se impune necesitatea unei schimbări profunde în abordarea lor. Printre principalele tendințe de organizare a conținuturilor se înscriu următoarele :

-multidisciplinaritatea

– interdisciplinaritatea

-pluridisciplinariatea

– transdisciplinaritatea

– abordarea integrată a disciplinelor .

Noutăți la nivel de structură

Structura noului curriculum preșcolar este realizată pe două niveluri de vârstă:

nivel I (3-5 ani) și nivel II (5-6 ani).Această structură pune în evidență componentele: conținuturi,finalități,strategii de instruire precum și de evaluare.

Din punct de vedere didactic, conținuturile curriculum-ului preșcolar sunt selectate și organizate la nivelul celor trei dimensiuni majore ale programului curricular:al domeniilor experiențiale, al temelor integratoare curriculare și la nivelul tipurilor diferite de activități didactice cuprinse în planul de învățământ.

Domeniile experiențiale specifice curriculum-ului preșcolar sunt:

Domeniul Om și Societate (DOS),

Domeniul Estetic și Creativ (DEC),

Domeniul Limbă și comunicare (DLC),

Domeniul Științe (DȘ),

Domeniul Psiho Motric (DPM).

Din punct de vedere al temelor integratoare,acestea sunt în număr de șase,și anume:

1. Cine sunt/suntem? ,

2.Când,cum și de ce se întâmplă?,

3.Cum este,a fost și va fi aici pe pământ?

4.Cine și cum planifică/organizează o activitate? ,

5.Cu ce și cum exprimăm ceaa ce simțim? ,

6.Ce și cum vreau să fiu?

Aceste mari teme anuale,sunt menite să acopere conținuturile care pot fi realizate cu preșcolarul,în decursul unui an școlar.

Ultima dimensiune a programului curricular este reprezentată de tipul de activități didactice de învățare.Activitățile de învățare reprezintă acțiunile planificate,organizate și conduse de cadrele didactice,în scopul atingerii finalităților prezăvute de curriculum.Aceste activități se pot realiza ori cu întreaga grupă,ori individual sau pe grupuri mici.

Astfel,întâlnim:

ACTIVITĂȚI de Dezvoltare Personală (ADP) – care includ rutinele,tranzițiile;

ACTIVITĂȚI pe Domenii Experiențiale (ADE) – activități pe discipline sau integrate,din cadrul unui proiect planificat,în funcție de cele șase mari teme anuale; Numărul de activități organizate pe domenii experiențiale reprezintă numărul maxim de discipline care pot fi parcurse în decurs de o săptămână. Deci,se pot realiza cel mult cinci activități integrate în decursul unei săptămâni,indiferent de vârsta copilului.

ACTIVITĂȚI Liber Alese (ALA) – jocuri și activități pe care copiii le aleg,însă prin care socializează și își dezvoltă anumite abilități.
       

 Procesul de modernizare permanentă a activității instructiv-educative,implică ca strategiile aplicate să fie atent selectate și într-o formă accesibilă. Prin folosirea metodelor diversificate, educatoarea urmărește înlăturarea monotoniei, rutinei, insuflând în sufletul copilului dorința de învățare într-un mod eficient și creativ. Un copil își manifestă spiritul creativ atunci cînd se implică activ în procesul de formare și învățare, adoptă o atitudine activă și interactivă; explorează mediul și găsește soluții personale; problematizează conținuturile și face descoperiri; elaborează produse intelectuale unice. Acest fenomen al creativității trebuie urmărit și dezvoltat în permanență , fără a-l bloca. Astfel,au apărut metode noi care să stimuleze spiritul creativ și asocierea de noi idei, putând fi aplicate cu precădere și la vârsta preșcolară.Situațiile de învățare rezolvate prin metode interactive de grup dezvoltă copiilor gândirea democratică deoarece ei exersează gândirea critică și înțeleg că atunci când analizează un personaj, comportamentul unui copil, o faptă, o idee, un eveniment ei critică comportamentul, ideea, fapta nu critică personajul din poveste sau copilul, adultul. Metodele învață copiii că un comportament întâlnit în viața de zi cu zi poate fi criticat pentru a învăța cum să-l evităm. Ei aduc argumente, găsesc soluții , dau sfaturi din care cu toții învață. Este foarte importantă alegerea momentului din activitate, personajul (copilul) și fapta lui deoarece ele reprezintă punctul cheie în reușita aplicării metodei și nu trebuie să afecteze copilul.După fiecare metodă aplicată se pot obține performanțe pe care copiii le percep și-i fac responsabili în rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare. Copiii înțeleg și observă că implicarea lor este diferită , dar încurajați își vor cultiva dorința de a se implica în rezolvarea sarcinilor de grup. Grupul învață prin exercițiu să nu-și neglijeze partenerii de grup, să aibă răbdare cu ei , exersându-și toleranța reciprocă.

În învățământul preșcolar, timpul pe care cadrul didactic îl acordă lucrului efectiv cu copiii și pregătirii pentru activități este foarte prețios.Acesta trebuie organizat și împărțit cât se poate de benefic pentru a acoperi toate finalitățile propuse.Astfel,noul curriculum pentru învățământul preșcolar aduce un plus de ajutorul educatoarelor prin metoda proiectelor,activitățile didactice de învățare,temele integratoare,domeniile experiențiale,activitățile integrate.Odată organizate și desfășurate,acestea acoperă nevoile individuale și colective ale copilului preșcolar.

. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI LA PREȘCOLARI

.1. Limbajul.Nevoia de comunicare a preșcolarilor

În cadrul ultimilor ani de studiu privind proiectarea curriculară,educarea limbajului a devenit o prioritate a sistemului de învățământ.Didactica preșcolară acordă o importanță deosebită abordării limbajului la vârsta preșcolară,importanță ce se materializează și în numeroasele schimbări de concepție privind principiile și practica educării limbajului în grădiniță.Cea mai recentă concepție care fundamentează practica exersării limbajului în grădiniță pornește de la faptul că scopul principal al limbajului este comunicarea,în cele mai diverse situații.

Când copilul începe să vorbească,după ce a trecut timpul gânguritului,el se exprimă prin holofraze(așa cum sunt numite de lingviști),adică cuvinte sau sintagme investite cu funcții gramaticale ale unei fraze întregi.Însă,dacă într-o familie se vorbește sumar,copilul capătă,la rândul lui,o competență elementară.El crește cu impresia că mesajele importante pentru comunicarea practică,pot fi non-verbale sau cu o minimă verbalizare.Acest fapt ,are printre cauze un nivel minim de solicitări din partea membrilor familiei,lipsa stimulilor care declanșează achiziția majoră a limbajului,precum și lipsa unui comportament personalizat,afectiv din partea unui adult față de copil.Absența unei comunicări afective,a unei relații motivate afectiv cu cei din jur,va afecta efortul de comunicare verbală,va micșora pînă la dispariție,motivația pentru comunicare.Educatoarea are rolul foarte important aici,de a compensa această întârziere,de a acoperi această nevoie de afecțiune a copilului,de a stimula nevoia de comunicare a preșcolarului.Acesta din urmă,va fi satisfăcut,dornic de nou,interesat de ce se întâmplă în jur,dornic de comunicare.

Numărul de cuvinte utilizat de copil precum și calitatea acestora,este influențaă și de gradul de dificultate al pronunției cuvintelor.Cei care suferă de tulburări articulatorii au un limbaj mai redus,sărac.Copilul va evita să folosească cuvinte complicate sau cu o structură sonoră complexă,de teama de a nu fi luați în derâdere de ceilalți copii.Aici intervine,din nou educatoarea,pentru a ameliora sau înlătura tulburările de pronunție.Astfel,copilul capătă încredere în sine,în forțele proprii,se dovedește a fi nerăbdător să asimileze termeni noi,indiferent de dificultatea pronunției.Acest lucru nu duce decât la o îmbogățire remarcabilă a zestrei lexicale a preșcolarului.

Se consideră că absența unei comunicări adecvate,sărăcia dialogului dintre mamă și copil îi produce acestuia un handicap grav nu numai verbal,ci și intelectual.Astfel,exercițiile de vorbire la copiii mici implică adesea și o inițiere morală.Cercetătoarea Courtnay Cazden,de la Harward,le cerea părinților,pe baza unui experiment îndelungat a dezvoltării limbajului la preșcolari:,,Spuneți copiilor dumneavoastră lucruri interesante și nu vă strâmbați,copilărindu-vă.Ca răsplată,vă veți auzi copilul folosind un limbaj bogat și poetic,iar intelectul i se va dezvolta .”

Educatoarele,în grădiniță,au datoria să dezvolte programul verbalizării preșcolarului, compensând carențele cu care copilul vine adesea din mediul familial.Altfel spus,cei trei ani de acasă sunt importanți,dar,în condițiile unui învățământ preșcolar favorabil,acțiunea educativă poate continua ce s-a câștigat,dar poate și recupera ceea ce s-a pierdut.

Prin apariția limbajului,comportamentul se modifică,pentru că,în afara acțiunilor reale pe care le putea efectua până acum,preșcolarul este de acum capabil să-și reconstituie și acțiuni trecute,sub forma povestirii dar și să anticipeze acțiuni viitoare,prin reprezentare verbală.De aici rezultă trei consecințe decisive:

stabilirea primelor relații interindividuale;

însoțirea vorbirii de posibilitatea unei interiorizări a cuvântului,care constituie gândirea propriu-zisă;

posibilitatea interiorizării acțiunii.

Dezvoltarea lingvisticii pune accent pe raportul nemotivat dintre semnificant și semnificat, adică pe cele două părți constitutive ale semnului lingvistic,care este cuvântul.Semnificantul este imaginea acustică,forma sonoră a cuvântului,pe când semnificatul este conceptul la care imaginea sonoră trimite automat.Capacitatea îmțelegerii,prin semne convențional stabilite, presupune un grad evoluat al interindividualizării,la care copilul nu poate ajunge decât treptat.Copilul cunoaște lucrurile,prin imgini vizuale,denumindu-le și crește cu ilizia că fiecare lucru poartă un nume care-i constituie însăși esența.Imaginea vizuală este imitația unui obiect sau a unei persoane,cu ajutorul corpului întreg sau doar prin mișcări oculare.Însă,pentru a se putea exterioriza,ea trebuie să existe mai întâi în interior,ca simbol al obiectului sau al persoanei.

Educația cu ajutorul literaturii va trebui să ajute la menținerea unui echilibru între limbajul convențional,necesar comunicării și un limbaj individualizat ,cu rădăcini în simboluri lingvistice sau non-lingvistice,necomunicabil.Astfel,folosirea limbajului permite ca stadiul vârstei cuprins între 3 și 6 ani, să fie numit stadiul descoperirii realității exterioare.În această perioadă copilul este capabil să despartă de mediul ambiant și să se descopere că există o realitate exterioară, independentă de el,de care trebuie să țină seama,care nu este făcută doar pentru a satisface nevoile sale și căreia trebuie să se adapteze.Ia ființă pentru el un univers în care,trebuie să facă ceea ce se cuvine,să respecte regulile unui joc pe care adulții le reglementează. Rezistența,încăpățânarea sunt atitudini care încep să însoțească un proces de integrare necesar și pe care copilul îl acceptă sau respinge,fără motive conștiente.

Copilul descoperă o lume superioară,o lume a adulților care îi oferă modele.Aceste modele,exprimate prin limbaj,nu sunt modele doar de vorbire,ci și,prin ascultare și interpretarea vorbirii,modele de comportare și judecată.Mediul lingvistic este decisiv la această vârstă,iar educația prin literatură este menită să joace un rol primordial.Intercomunicarea cu adulții sau cu alți copii,implică transformări fundamentale în dezvoltarea mintală.Copilul verbalizează conduitele și le preface în gândire.Insă acest început de socializare prin limbaj nu se dezvoltă de la sine,deoarece copilul mic nu știe nici să-și comunice gândurile ,nici să se confrunte cu părerile altora.Inițial,limbajul abia articulat exprimă numai nevoile imediate sau starea psihică a copilului.Dar în cele din urmă,el se interiorizează ca instrument al gândirii;abia atunci copilul poate folosi limbajul ca limbaj interior.

Nevoia de comunicare este o necesitate firească a oamenilor,a copiilor,limbajul fiind un instrument de cunoaștere a realității.Achiziția limbajului se face într-o manieră globală,ca întreg,și nu pe elementele sale componente.Actele comunicării:ascultarea,vorbirea,citirea,scrierea nu se achiziționează de către copil în etape delimitate și succesive.Chiar dacă cititul și scrisul se achiziționează mai târziu,în prisma achiziției capacității de comunicare orală,semnificația acestor acte este înțeleasă mult mai devreme.Copiii pot „să scrie” și „să citească” în stilul lor,cu mult timp înainte de a li se preda aceste lucruri.Procesul de formare a limbajului implică integrarea tuturor acestor acte.Câteva modalități de atingere a acestei finalități sunt:

crearea de oportunități de comunicare orală și scrisă,în cât mai variate moduri,în scopuri diverse;

lectura,scrierea și activitățile de vorbire să fie integrate în situații de învățare cât mai naturale și apropiate de nevoile și experiențele copilului;

respectarea ritmului fiecărui copil în ceea ce privește achiziția componentelor limbajului ,experienței culturale,mediului de proveniență social-familial;

evitarea utilizării în exces a caietelor tip de scriere,a semnelor grafice,a sarcinilor de vorbire sau scriere sau pedepsirea copiilor prin exersare de semne grafice.

De la vârsta de 2 la 7 ani,se realizează toate tranzițiile de la o formă de gândire la alta,prin intermediul limbajului.Prima este a gândirii egocentrice.A doua,a gândirii adaptate la alții și la real,a gândirii preoperatorii care pregătește treptat premisele unei gândiri logice.

Dar,situată între aceste două forme extreme de gândire și limbaj,preșcolaritatea își are propriile potențe ce se cer valorificate neapărat acum.Dacă gândirea și expresia copilului preșcolar oscilează între jocul simbolic și intuiție,care este logica micii copilării,este evident că poezia și povestea,cu funcția poetică a limbajului și cu verbalizarea imaginarului,trebuie să stea pe primul plan al educației sale.

Una din etapele cele mai bogate,sau poate chiar cea mai bogată și importantă etapă în ceea ce privește dezvoltarea limbajului,este reprezentată de perioada preșcolarității.Aici,exprimarea verbală reprezintă o problemă a dezvoltării intelectuale în vederea pregătirii copilului pentru școală.Astfel,acești preșcolari au nevoie să experimenteze,să exerseze.

Parcurgând cele trei grupe din grădiniță,preșcolarii asimilează un vast bagaj de cunoștințe,învață să înțeleagă semnificații ale cuvintelor,învață să vorbească corect.Însă,pentru a-și forma deprinderea de a vorbi și a se exprima corect,nu este de ajuns doar să vorbească.De multe ori,în activitățile de grupă,nu sunt provocați să vorbească toți copiii.Poate,în multe cazuri,iau cuvântul doar cei mai îndrăzneți sau vorbăreți.Cei mai timizi și retrași nu sunt convocați din lipsă de timp,sau din alte motive.Ei sunt afectați negativ și nu vor putea să-și depășească limitele și temerile.Necorectate,aceste forme vor împiedica dezvoltarea normală a limbajului,care este atât de important în procesul de formare intelectuală a preșcolarului.Acestora,trebuie să li se acorde măcar câteva momente penrtu a putea vorbi,a comenta sau discuta despre anumite subiecte pe care le cunoaște.Pe măsură ce copiii avansează în vârstă și în experiența de comunicare,ei vor putea susține adevărate discuții,pe diverse teme.

La intrarea în grădiniță,vocabularul sau zestrea lexicală,diferă foarte mult,de la preșcolar la preșcolar.Această zestre este condiționată de o serie de factori,printre care stimuli verbali și calitatea solicitărilor din partea familiei.Astfel,luând în considerare acest lucru,cadrul didactic trebuie să stabilească limitele din punct de vedere lexical,atât individual,cât și pe întreaga grupă de grădiniță,pentru a propune un plan de ameliorare,prin diferite activități.Pentru a înlătura diferențele majore din punct de vedere al competenței de comunicare,dintre preșcolarii unei grupe,se realizează activități individuale sau pe grupuri mici.Astfel,se crează o grupă omogenă,pe planul dezvoltării copiilor,sub toate aspectele.

.2. Modalități de dezvoltare a limbajului la preșcolari

Grădinița este prima etapă a sistemului de învățământ care își asumă sarcina de a organiza experiențele de limbaj ale copiilor.Această sarcină implică categorii de activități organizate în scopul educării limbajului oral și în sensul pregătirii pentru scris și citit.În ceea ce privește comunicarea orală,grădinița urmărește dezvoltarea capacităților de exprimare a gândurilor în limbaj verbal precum și nonverbal,utilizând structuri lingvistice complexe,într-o manieră corectă,cât mai expresivă și în situații cât mai diverse.În privința comunicării scrise,activitatea de învățare a scrisului și cititului,nu mai ține de preocuparea grădiniței,ci a școlii.Însă ceea ce trebuie să aibă în vedere grădinița este așa zisa pregătire a citit-scrisului,a înțelegerii sensului și utilității acestor activități,a recunoașterii unui cuvânt scris,a transmiterii unui mesaj sau sentiment prin intermediul semnelor grafice și a desenelor.Atenția copiilor se centrează asupra semnificației textului scris și nu asupra grafiei în sine.

Rolul cel mai important al educației intelectuale este dezvoltarea limbajului.Acesta constituie sau ar trebui să constituie o preocupare majoră a educatoarelor,întrucât procesul de comunicare este esențial pentru conversația cu cei din jur și o cale de cunoaștere a realității.

Limbajul este produs în urma dezvoltarea gândirii.Însă aceste structuri ale gândirii devin tot mai sofisticate și mai rafinate cu cât limbajul este mai dezvoltat,astfel se realizează o interdependentă condiționată genetic.

La vârsta preșcolarității,se deschide orizontul de cunoaștere al copilului,se realizează contactul cu lumea înconjurătoare,se dorește comunicarea cu ceilalți.Această dorință este alimentată de dorința de a stabili relații cu oamenii din jur,să ceară explicații,să pună întrebări și să li se ofere răspunsuri,să povestească peripeții mai mult sau mai puțin adevărate,să exprime păreri și sentimente.Rolul cadrelor didactice în acest sens,este de a invita copilul să participe afectiv și intelectual la procesul de comunicare.

În grădiniță,organizarea activităților având ca finalitate dezvoltarea limbajului este foarte importantă.Este,poate,la fel de importantă precum crearea unui mediu motivant în direcția înțelegerii și achiziției competențelor de comunicare.Pentru a stimula și dezvolta procesul de comunicare la preșcolari,trebuie să existe în sala de grupă cărți,reviste,jurnale,simboluri grafice,notițe însemnate de copii cu ajutorul semnelor grafice însușite.De altfel,fiecare activitate organizată de către cadrul didactic,trebuie să fie dirijată spre comunicare de impresii,gânduri, intenții,puncte de vedere.

Sugestii privind modalități de dezvoltare a abilităților de comunicare orală

Având în vedere faptul că,în special la grupele mici,majoritatea copiilor se exprimă în propoziții scurte,se recomandă adăugarea de cuvinte noi și a cuvintelor de legătură,transformându-le astfel în comunicări mai complexe.

Învățarea ascultării active este o altă modalitate de dobândire a abilității de comunicare,întrucât ascultarea activă face parte din conversație și este o ocazie benefică de achiziție a unor structuri verbale noi.

Însușirea sensului cuvintelor necunoscute se poate realiza prin introducerea unui termen nou într-o propoziție în care ceilalți termeni sunt toți cunoscuți.Astfel,sensul cuvântului nou poate fi dedus prin raportarea la ceilalți termeni,la sensul întregii propoziții.

Sugestii privind modalități de înțelegerea semnificației cititului și scrisului

Cadrul didactic citindu-le basme interesante și discutând despre faptul că cititul le va permite accesul în lumea poveștilor,copiii vor fi motivați să citească singuri,să intre în lumea personajelor.

Copiii sunt atrași de cărțile de povești cu imagini.Astfel,ei doar vizionând o ilustrație,pot „citi” povestea,chiar dacă din lectură,reiese cu totul altceva.Înainte de a li se lectura o poveste,copiii pot fi invitați să-și închipuie ce anume scrie în text,doar pe baza imaginilor,abia după care li se va citi povestea și confrunta părerile.

Copiii trebuie să înțeleagă importanța comunicării,zi de zi.Cadrul didactic trebuie să insiste asupra faptului că cititul este esențial pentru comunicarea zilnică atât pe stradă,când venim la grădiniță(semne rutiere,indicatoare),la cumpărături cu părinții(etichete,prețuri,produse) și așa mai departe.

Sugestii privind modalități de cunoașterea unor elemente ale textului scris și ale sistemului de scriere

Preșcolarii trebuie informați asupra modului de alcătuire a unei cărți,al unui document:scriere de la stânga la dreapta,de sus în jos,numerotarea paginilor,imaginile care lipsesc sau însoțesc textul.Activitatea de citire are rolul de a descifra și înțelege semnificația textului redat în cuvinte scrise.

Cadrul didactic trebuie să țină cont de vârsta preșcolarului în ceea ce privește alegerea cărților de povești.Copiilor li se va citi cărți cu scris mare și text cu semnificație ușor de ghicit de către aceștia.

Educatoarea poate ajuta copiii să memoreze vizual unele cuvinte scurte și frecvent întâlnite în texte,precum „și”, „cu”, „dar”, „sau” .Copiii le vor reține și le vor recunoaște și în alte texte.

Preșcolarii pot învăța semnicațiile anumitor litere și simboluri,făcând asocierea simbolului/literei cu obiectul atribuit.Astfel,etichetând lucrurile din sala de grupă(dulap,orarul,calendarul naturii) folosind etichete și simboluri,copiii vor memora sensul acestora și îl vor aplica și în alte situații.

Activitățile didactice de dezvoltare și conturare a vocabularului și a limbajului preșcolarului,trebuie să aibă în vedere,în primul rând,latura calitativă a cuvintelor însușite.Educatoarea trebuie să se asigure că preșcolarul a însușit în mod conștient sensul unui cuvânt sau a unei semnificații.Modalitățile prin care se introduc cuvinte noi sunt: calea directă(de la obiect la cuvânt),calea medierii verbale (de la cuvânt la cuvânt) precum și calea indirectă (de la imagine la cuvânt).

Activitatea de tip verbal,și anume povestirea,este o adevărată cale de dezvoltare a limbajului preșcolarului,prin întâlnirea de cuvinte noi și cunoașterea semnificației acestora,prin folosirea de antonime,sinonime și expresii care favorizează trecerea cuvintelor din vocabularul de stocare în cel de utilizare.Un alt aspect pozitiv al activității de povestire îl reprezintă termenii care definesc trăsături și noțiuni morale.Astfel,preșcolarul,odată ce a clarificat sensul termenilor noi,își formează conștiința morală:de sinceritate,curaj sau dreptate,de bunătate sau dragoste.Eroii poveștilor,prin exemplul lor de calități morale, influențează evoluția personalității viitorului adult spre bine.

Pentru ca activitatea de povestire să-și atingă obiectivele,este necesar ca aceasta să se desfășoare într-un cadru stimulant comunicării verbale,să permită copiilor cooperarea între ei,să permită exprimarea naturală.De aceea,cadrul în care predomină liniștea absolută nu permite copiilor să comunice,să facă legături cu unele cuvinte sau expresii noi însușite. Atmosfera perfectă pentru această formă de activitate trebuie să fie caracterizată prin libertate de exprimare, răbdare și toleranță, tactul educatoarei, stimularea exprimării personale.Toate acestea contribuie la o trăire afectivă a preșcolarilor,la căpătarea încrederii pentru a-și expune părerile proprii în fața colegilor,încurajându-i să converseze și să verbalizeze adecvat.

Povestirea – metodă de dezvoltare a limbajului la preșcolari

Povestirea orală reprezintă o tehnică instructiv-educativă având ca rezultat un real succes în cadrul învățământului preșcolar și care constă în expunerea vie,orală, sub aspect de narațiune sau descriere.Prin intermediul acestei povestiri,sunt înfățișate evenimente, fapte nemaipomenite,întâmplări îndepărtate în spațiu și timp, fenomene ale naturii, pe care copiii nu le pot descoperi altfel. Această metode are ca scop asigurarea unui bagaj de imagini intuitive, care pot ajuta la anumite generalizări. Evenimentele, întâmplările alese în acest sens trebuie să fie edificatoare, cu profunde semnificații, iar limbajul expresiv să reușească să trezească emoții, sentimente, să le dezvolte imaginația, creativitatea și gândirea.

Copiii ascultă poveștile,le reproduc și astfel au prilejul să cunoască unele expresii ale limbii literare,să-și îmbogățească lexicul și să căpete posibilități de exprimare mai nuanțate. Poveștile au o valoare estetică foarte mare întrucât reflectă și exprimă frumusețea morală a oamenilor, reprezintă clar în fața copiilor un exemplu concret și precis spre care ei să tindă. Povestirile au o influență și în ceea ce privește estetica comportării copiilor, contribuie la extinderea orizontului de cunoaștere prin mulțimea de aspecte din ambianța înconjurătoare la care face apel. Activitatea de ascultare a unei povestiri implică antrenarea activității psihice a copilului. Acesta urmărește cu atenție firul povestirii, memorează, analizează diferite situații, compară și stabilește pe plan mintal unele relații,fapte, caractere ale personajelor.Astfel, se antrenează și gândirea copilului, acesta din urmă devenind capabil de a înțelege faptele, gândurile și sentimentele eroilor din poveste .

În ceea ce privește dezvoltarea limbajului preșcolarilor, poveștile permit să se exprime cu ușurință, atât în relație cu ceilalți copii,dar și cu adulții. Aceste povestiri fac apel la imaginația creatoare, la gândirea și limbajul preșcolarului și realizează trecerea de la o etapă stereotipă, la o etapă care permite găsirea de soluții noi pentru aceeași temă. Preșcolarilor le este creată astfel situația de a realiza o povestioară, de a exprima într-o succesiune logică evenimente și întâmplări și de a găsi o formă de prezentare potrivită .

Astfel de activități,în care copiii compun și expun într-un mod personal, aspecte sau fapte legate de viață, de problemele sau cunoștințele lor constituie povestirile create de copii. Aceștia sunt încurajați să lege o narațiune simplă,să expune faptele într-o înlănțuire logică și de a găsi formule de exprimare potrivite .

Activitățile de povestire organizate atât cu întreaga grupă cât și pe grupuri mici, constituie un exercițiu intens și trebuie privit ca un produs al creativității copiilor, care trebuie stimulat permanent și dezvoltat.

Importanța acestui gen de activități reiese din obiectivele urmărite și în final,atinse:

stimularea și dezvoltarea interesului copilului pentru artistic;

stimularea capacității de exrpimare limpede,corectă;

formarea deprinderii de înlănțuire logică a ideilor într-un text;

creșterea interesului pentru literatură;

stimularea și dezvoltarea gândirii creatoare a copilului;

trezirea și formarea interesului de a compune propriile povești și de a le expune în fața celorlalți.

Actul de comunicare orală în cazul literaturii pentru copii,implică trei personaje decisive:autorul

operei,opera în sine și lectorul.Acești trei factori au valoare și interdependență.Lectorul are un rol foarte important în acest caz,poate la fel de important precum autorul.Cuvintele rostite de lector,prind viață,capătă valori spirituale și însușiri care oglindesc propria personalitate.Ascultătorului,copilului preșcolar,trebuie să i lectureze opere pe măsura nivelului de înțelegere,în funcție de particularitățile de vârstă și de mediul socio-familial din care provine.

Activitatea de povestire permite atât dezvoltarea capacităților intelectuale ale preșcolarilor cât și exprimarea independenței în vorbire , activând astfel vocabularul pasiv, cel operațional, și în același timp creativitatea și imaginația copiilor.

În afară de obiectivul de educare a limbajului, povestirea reprezintă o bună modalitate de deblocare psihică a copiilor, în special a celor timizi. Literatura pentru copii oferă ascultătorilor preșcolari un mod simplu și limpede de organizare compozițională și prezentare a subiectului,în care se regăsește un limbaj curat,adecvat capacității de înțelegere și reținere a preșcolarilor.

.3. Poveștile și impactul acestora în viața preșcolarului

Literatura pentru copii

Literatura pentru copii își evidențiază funcția ,prin organizarea materialului verbal,întrucât copilul manifestă nevoia și simte plăcerea acestei funcții și organizări.Din această pasiune,copilul este în stare să mai asculte o dată și încă o dată aceeași povestire,delectându-se de structura ei organizată după anumite tipare.Literatura pentru copii funcționează prin impunerea unor universuri imaginare,aceasta având ca finalitate să convingă copilul că lumea ei există.Preșcolarul nu opune rezistență,se lasă dus,se integrează într-o lume fictivă,însă fără a confunda realul cu imaginarul.

Cu trecerea anilor,preșcolarul realizează că întâmplările petrecute în povestire nu pot fi adevărate în realitate,că așa ceva nu poate fi posibil.Din această cauză,el riscă să-și piardă receptivitatea spontană,înainte să și-o formeze pe cea estetică,de durată.Din acest motiv,trebuie ținut seama de curiozitățile și nevoile specifice vârstei preșcolarului,de diversitatea intereselor sale specifice.Doar satisfăcând interesele copilului și dezvoltând altele în același timp,copilul va putea fi pus în contact cu o literatură care îi va forma ,mai departe,noi provocări precum și adâncirea lor.

Literatura pentru copii trebuie să fie accesibilă și adecvată vârstei căreia se adresează.La preșcolarii mici,cartea cu poze are un efect spectaculos,deloc de neglijat.Prima lor carte,povestea “fără cuvinte” devine un stimulent al sensibilității și punct de sprijin pentru expresia verbală a reprezentării.Este modul de a-l obișnui pe preșcolar cu cartea.Această carte cu poze,poate mijloci literatura sau o poate însoți.Dacă la vârstele mici,interesul are o pondere mare spre imagini,la preșcolarii mari,importanța ilustrației nu mai este prioritară,ci bucuria lecturii.

Basmele și poveștile

Poveștile sunt unități narative,distincte față de alte tipuri de narațiuni,prin faptul că au începuturi și sfârșituri clare,particulare.Forma clasică a basmului începe cu “A fost odată…” făcând trimitere la un timp nedefinit.Aceasta apelează la complicitatea auditoriului care este dispus să accepte realitatea celor ce urmează a fi relatate,chiar dacă e vorba despre o realitate petrecută într-o lume și într-un timp al imaginarului.Pe de altă parte,această formulă marchează introducerea în lumea basmului,anunță auditoul că începe o poveste,îl pregătește afectiv pentru o desprindere de realitate și o pătrundere în ficțiune.

Formulele mediane,care apar inevitabil în cursul povestirii,au rolul de a menține atenția și asigură contactul continuu cu receptorul în planul ficțiunii.Aceste formule alungă oboseala,evită confuzia cu realul și previne distragerea atenției.

Forma de final “Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți…” se referă la faptul că ceea ce a început,este terminat acum.Acestea au menirea să trezească la realitate.Preșcolarul va memora aceste formule,le va reproduce și le va introduce într-o povestire atunci când citirorul le va omite.

Povestea este o metodă de comunicare,de dezvoltarea a limbajului de mare succes,fiindcă răspunde unei înclinații firești și foarte resimțită la copii,aceea spre imaginar,miraculos sau fantastic.Cu ajutorul povestirii,copiii pătrund foarte ușor în lumea basmelor,gustă farmecul legendelor,trăiesc episoade petrecute demult,fac cunoștință cu întâmplări spectaculoase din viața unor personaje.

Prin logica ei de desfășurare,prin simplitatea și claritatea ideilor exprimate,povestirea reprezintă un exercițiu care conduce spre însușirea unei mari bogății de reprezentări clare și vii,care conduce la înțelegerea lucrurilor și desprinderea esențialului,a unor învățături.O poveste atractivă,redată cu farmec,este întotdeauna urmărită cu participare afectivă intensă,oferind un bun prilej copiilor să descopere ceea ce este bine și rău,frumos și urât,admirabil și respingător,personaje îndrăgite sau detestate de aceștia.

Caracterul pronunțat și emoțional al exprimării celui care povestește,participarea sa direct și afectivă la conțiutul povestirii trezesc un spectru larg de trăiri emotive care răscolesc sufletul copiilor,de la cele de iubire,de compasiune sau bucurie,până la cele de ură,dispreț sau durere,fapt care explică valoarea educativă a acestei metode.

Cu atât mai mult povestirea poate deveni mai antrenantă,mai influentă,atunci când este asociată cu un material ilustrativ și sugestiv.Când educatoarea știe să întrerupă firul acțiunii la momentul potrivit pentru a plasa o explicație,a caracteriza un personaj,a face comparații,povestirea va avea o rezonanță și mai puternică în mintea și inima copiilor.Foarte importantă este și activitatea de repovestire.Aceasta întreține dorința copilului de a se afirma,de a fi în centrul atenției,de a-și manifesta capacitatea creativă.Motiv pentru care este bine ca el să fie încurajat și antrenat să povestească independent.

Narațiunea,atât de îndrăgită de copii,îndeplinește și un rol de integrare socială,un rol de reglare a comportamentului moral,precum și o modalitate de descoperire a relațiilor interumane.

Prin intermediul limbajului artistic și al construcției materialului verbal,o povestire permite să prindă viață întreaga lume,fie ea fantastică sau reală.Caracteristica principală a universului creat astfel,este faptul că reprezintă o ficțiune.Toate se petrec însă fără să fie adevărat,existând numai prin cuvinte.Aceste opere literare,poveștile au intenția de a imita lumea exterioară,reprezintă o lume existentă pe plan real și trăită afectiv,sau dimpotrivă,a unei lumi proiectate în ireal.

Poveștile s-au născut mai ales,din nevoia de a-l crește pe copil într-o atmosferă verbalizată.Copilului căruia nu i se vorbește,întârzie el însuși în vorbire.Reducerea cuvintelor adresate lui ,la câteva formule stereotipe,ale limbajului adult produce o limitare calitativă a limbajului copilului.Preșcolarul mic are nevoie să audă adulții din jurul lui vorbind cu el,și între ei.Acesta selectează cuvinte încă neclare pentru el,însă cu o conotație afectivă și imagistică.

Pentru a putea sesiza importanța majoră a basmului în viața unui copil,chiar de la cea mai mică vârstă,e de ajuns să ne gândim la cântecul de leagăn pe care mama îl cântă copilului pentru a se liniști și a adormi.Copilul în fașă,nu percepe decât melodia și vocea caldă a mamei.La fel,copilul adoarme liniștit când i se spune o poveste căreia nu-i poate sesiza decât sonoritatea și tonul afectiv.

Însă povestirea capătă importanța deplină în momentul în care copilul este apt să devină destinatarul unui mesaj mai complex.Cu sau fără ajutorul ilustrațiilor,copilul începe să poată recepta un text epic,o întâmplare sau o serie de aventuri.Odată cu creșterea copilului,crește și capacitatea de a traduce interior o poveste.La vârstă mică,povestirea ce i se adreseză trebuie să se reducă la un număr minim de evenimente,într-un vocabular cunoscut și un interval de câteva minute de ascultare activă.Iar pe parcurs,complexitatea povestirii poate să atingă un nivel înalt.

Poveștile preferate,ascultate acasă și la grădiniță,sunt basme transmise oral,din vremuri îndepărtate,însă care poartă pe lângă coordonate ale fantasticului,o înțelepciune populară.Prin basm,se conservă și se duce mai departe o mulțime de tradiții culturale,în memoria colectivă a popoarelor.

E necesar de știut că înainte de a fi destinate copiilor,basmele constituiau de fapt,istoria retrăită mitic a popoarelor.Aproape toate basmele sunt axate pe un personaj tânăr,care este supus unui număr de încercări decisive.După un șir de întâmplări eroice,care verifică vitejia,forța fizică,înțelepciunea și tăria de caracter,tânărul își capătă răsplata simbolică:căsătoria cu o fată de împărat și stăpânirea împărăției.

Evenimentele basmelor se situează într-o vreme nedeterminată,la originea timpurilor,într-un prezent etern.Eroii principali nu îmbătrânesc,tot ce urmează poate dura la nesfârșit.După căsătoria viteazului cu fata de împărat,aceștia trăiesc fericiți pînă în ziua de azi.Înainte de vârsta peripețiilor,eroii cresc într-o zi cât alții de-a lungul anilor,devenind dintr-o dată eroi la vârsta aventurii.

Fără a conștientiza,preșcolarul reface drumul acestui erou care intră dintr-o dată în rândul adulților.Povestea lui se termină întotdeauna în chip fericit,dar trece prin realitatea gravă a faptelor care-l duc de la neștiință și imaturitate la vârsta superioară a adultului.Copilul care ascultă cu interes povestea,se poate identifica pe plan imaginar cu eroul basmului:el rămâne în universul său infantil,dar în lumina basmului se vede crescut brusc și învingător.Mic și neajutorat,dar visând să ajungă repede mare și voinic,el înțelege totul și învață pe nesimțite.Puterea de atracție și convingere a basmului asupra copilului provine tocmai din ceea ce-l caracterizează dintotdeauna.

Caracterul stabil și etern al basmelor aduce la aceeași categorie peripețiile și personajele diverse.Basmele culte nu pot schimba modelul structural.De aici reiese stereotipia basmelor în teme și categorii de personaje,precum și eficiența lor formativă în educarea copiilor,favorizată de scheme tipologice,calitățiile sau viciile,ca și de numărul mic de acțiuni mereu reluate sub alte forme.Este și ceea ce face accesibilitatea la preșcolari ,care îndrăgesc povestea cu care s-au obișnuit .Orice basm,auzit pentru prima dată,are atât elemente de noutate,cât și elemente destul de asemănătoare cu cele ale altor basme.Eroul și eroina,mereu alții și totodată reduși la anumite tipologii,trebuie să întâlnească în drumul lor creaturi cu însușiri și dimensiuni ieșite din comun.

Drumurile și întâmplările basmului trebuie să fie mereu surprinzătoare,dar să respecte un tipic familiar,cu împărați din depărtare,din păduri misterioase,în legătură cu care să se desfășoare probele strigate public de un crainic sau propuse de fata împăratului cerută în căsătorie.Asemenea probe sunt căutarea și descoperirea unor lucruri nemaipomenite sau înfrângerea unui inamic puternic.

Înțelegerea unor legi fundamentale îi este înlesnită copilului prin specificitatea confruntărilor din lumea basmelor,care se întemeiază pe ciocnirea dintre aparență și esență,dintre laudă și modestie,ascultare și neascultare,adică pe impactul dintre adevăr și minciună,bine și rău.Caracterul simplu al personajelor receptate în cupluri opuse permite,această confruntare pe care nuanțarea de tip realist nu ar face-o înțeleasă.Pentru preșcolar,ceea ce este frumos este și bun,iar urâtul este legat de rău.În desfășurarea faptelor,i se poate dezvălui treptat legea aparențelor înșelătoare, de care trebuie să se ferească.Caracterul înșelător poate fi și al oamenilor,dar,în afara unei dezvoltări precoce,copilul nu poate accepta un asemenea caracter decât personajelor negative:vorba dulce poate fi fățarnică,înfățișarea plăcută să ascundă pe interior o ființă rea,dar eroul pozitiv este întotdeauna evident prin aspect fizic dar și prin comportament.

Gustul pentru contrastele antitetice ține,de asemenea,de mentalitatea preșcolară,adică prin gândirea prin perechi de opoziții.Fata babei și fata moșneagului reprezintă un model al tuturor acestor perechi,și prin aceasta,o constantă etică:fata săracă este înzestrată cu toate calitățile și oferă modelul alegerii ideale care răsplătește modestia;iar cealaltă contrazice datele,este bogată,răsfățată,zgârcită.

Basmul stimulează descentrarea copilului,creându-i jocul de perspective care îl fac să se poată pune în locul altuia și să găsească în altul ceva din el însuși.Apoi,basmul răspunde acelei prime etape în care spiritul depășește concretul și se ridică la figurări și simboluri.De aici decurge rolul acestuia pentru structurarea cadrelor mintale și pentru modelarea morală,în care însuși miraculosul din basm devine un instrument capital al progresului.

Prin ecourile sale afective,basmul este menit să-l ancoreze pe copil în realul însuși,să nu rămână în țara zânelor decât spre a privi spre lumea din jurul său dintr-o perspectivă mai largă și mai accesibilă lui.Acțiunea basmului se corelează,treptat cu alți factori ai progresului intelectual și etic.Urmărirea unui basm,cu itinerarele sale previzibile dar și cu partea imprevizibilă a fiecărei acțiuni în parte,îi aduce preșcolarului satisfacția unui efort de atenție și de structurare.El ia parte,mintal,la rezolvarea unor dileme și este încântat să fie martorul desfășurării ei concrete.Această gimnastică intelectuală care li se cere copiilor pentru a urmări o înlănțuire de peripeții,provoacă o bucurie în sufletul acestora.

O temă nouă îi pare copilului,la început,stranie.Până să ajungă la sfârșitul fericit,apar personaje care-l tulbură prin caracterul lor extraordinar,în special în cazul personajelor atotputernice și misterioase.Acțiunea se desfășoară cu un dramatism care zdruncină seninătatea copilului.Un copil mai sensibil va reacționa prin lacrimi și proteste ,el nu va suporta ca Lupul să mănânce Scufița,însă,în ciuda acestor fapte,el va dori să asculte până la capăt povestea și simte plăcerea de a trece încă o dată prin emoțiile primei ascultări,de a se întrista sau a se înspăimânta de fiecare dată și așteaptă ca la o nouă poveste să trecă prin stări asemănatoare.Nu numai deznodământul îi convine,ci întreaga acțiune ca atare,peste care nu acceptă să se treacă.El însuși,prin imaginar și miraculos,provoacă și învinge monștrii,odată cu eroul basmului.Este vorba despre situația în care copilul poate înfrunta cele mai groaznice primejdii și mai înspăimântătoare amenințări nu fără teamă,ci învingându-și-o prin pătrunderea imaginară în rolul eroului.Această situație privilegiată decurge din cadrul în care se produce însuși actul ascultării.

Cadrul specific poveștilor

Cea mai înspăimântătoare întâmplare etică o află copilul din gura unei povestitoare care-i oferă o acoperire calmă,blândă,liniștitoare,în lumea reală.Copilul este asigurat că,în timp ce trăiește imaginar primejdii,liniștea îi este ocrotită cu grijă și dragoste.Efectul ar fi cu totul altul,dacă,ceea ce se și întâmplă uneori,povestitoarea ar urmări în mod intenționat să-l înfricoșeze pe copilul auditor.

Copilul este oricând dornic să asculte o poveste ,și de aceea programul zilnic al grădiniței trebuie să-i rezerve acesteia un loc corespunzător,fără a o transforma niciodată într-o obligație.Dar,pe cât de bună e tradiția care fixează “ceasul poveștilor” ,pe atât de dăunătoare poate fi dacă nu apare ca satisfacție a unei așteptări stimulate.O poveste ascultată fără să fie dorită,nu-și poate atinge efectul scontat.De aceea este bună tradiția instaurată în practica grădinițelor de a se crea o atmosferă prielnică în întâmpinarea poveștii.Sosirea momentului poate îmbina jocul cu organizarea bine gândită a tuturor amănuntelor.

În tradiția populară,poveștile se spun la ,,gura sobei”.Cadrul creat în acest chip nu presupune neapărat existența unei sobe și nici șezătoarea propriu-zisă,ci strîngerea tuturor copiilor în jurul educatoarei,într-o atmosferă de intimitate caldă,care unește toate sufletele într-o singură suflare.Pentru copilul preșcolar,educatoarea nu este doar aceea care îi citește cu glas tare o poveste pe care el nu și-o poate citi singur.Ea îi apare oarecum și ca autor al poveștii și ca martor al întâmplărilor narrate.De aceea,i se cere să stăpânească atât de bine textul,încât lectura însăși să nu rupă vraja celui care le spune pe toate,de parcă ar fi fost acolo.

Povestirea textului are diverse avantaje.Ea permite selectarea unor fragmente ce îi par educatoarei mai potrivite nivelului dat al grupei,înlocuirea unor expresii și a unor cuvinte din text prin expresii și cuvinte mai familiar copiilor dintr-un anumit mediu.Dar,pe de altă parte,povestirea, în marginea textului,poate neglija respectarea ordinii fixe a basmului,cu stereotipia care place copiilor,cu formulele repartizate după legi stabilite,iar valoarea literară a textului poate fi anulată prin sărăcirea lui la nivelul unui limbaj plat,prozaic.Dificultățile textului,desigur că nu pot fi ignorate,deoarece apar pe parcursul lecturii pasaje de neînțeles pentru copii,prin vocabular sau prin aluzii obscure.Povestitoarea poate respecta textul,dar să-l citească întocmai ca și cum l-ar spune,l-ar improviza pe loc și ar înscena,prin dialog viu,fiecare situație a basmului.

Basmul ascunde multe înțelesuri și mai adânci decât cele pe care le desprinde auditoriul său la prima ascultare.Prezența unui basm la grupa mică nu înseamnă excluderea lui în anii următori,ci dimpotrivă,reluarea lui în faze succesive,permițând o repetare din ce în ce mai profundă.Cu fiecare ascultare,urmată de o specifică repovestire anterioară,se sedimentează un text care,parțial,rămâne obscur copilului,nu numai ca material verbal ci și ca plan referențial.Dar această sedimentare pregătește posibilitatea ca,mai târziu,sensurile să se releve.Copilul preșcolar acceptă temporar,zonele de umbră ale poveștilor ,dar pune nenumărate întrebări pentru a le lumina.În aceste zone de umbră activează intens atât imaginarul cât și treptata lui conceptualizare.

Verificarea receptării textului se realizează și se consolidează prin exprimarea acestuia de către copii,într-o formă sau alta.Educatoarea face apel la o repovestire care va arăta ce a reținut fiecare din întreg și cum se continuă sau se transformă în mintea copilului basmul auzit.În funcție de dezvoltarea stadială și individual,fiecare va re-crea o poveste în care se va observa schema repetitivă a dialogului și a formulelor.Confruntarea variantelor produse de diverși copii,ne evidențiază ce este comun,și ce reprezintă basmul povestit pentru întreaga grupă.Este recomandat,de asemenea,să se propună elevilor să picteze secvențele care le-au plăcut mai mult,din acea povestire.

În actuala civilizație a automatizării și a dezvoltării rapide,interesele de acum o jumătate de secol par pitorești prin irealitatea noutății pe care o puteau reprezenta.Dar dacă, peste câțiva ani,copilul va începe într-adevăr să aibă pasiunea tehnicii modern ca proiect existențial,preșcolarul înglobează mai curând ,totul fără contradicție,în universal său imaginar,oricum.Toți copiii mici iubesc călătoriile cu mașina și au pasiunea atingerii tuturor butoanelor pe care le găsesc în jur.Dar,când ascultă povești,copiii pornesc pe covorul fermecat,spre tărâmuri inaccesibile altfel,iar butonul visat este cel care ar aduce,dintr-o dată în viața obișnuită,ceva similar cu filmul pentru copii la televizor.

. Cercetare experimentală cu privire la contribuția poveștilor în dezvoltarea limbajului la preșcolari

.1. PREZENTAREA CERCETĂRII

În momentul actual,societatea românească se confruntă cu un proces dinamic și o continuă schimbare.Astfel,noi,oamenii suntem nevoiți să facem față schimbării și să ținem pasul cu evoluția societății și implicit a educației.

Însă nevoia de comunicare și de relaționare a persistat dintotdeauna.De aceea,comunicarea trebuie înțeleasă și tratată cu aceeași importanță,încă de la cele mai fragede vârste.

La intrarea în grădiniță,marea majoritate a copiilor întâmpină dificultăți în ceea ce privește comunicarea cu cei din jur.Acest lucru se întâmplă fie din lipsa de timp a părinților,fie din neglijență sau nerăbdare,sau fie din dragostea exagerată a unor persoane din jurul copilului,care permit și acceptă rostirea incorectă a unor cuvinte,de dragul copilului.Atunci,grădinița are misiunea importantă de a corecta aceste greșeli făcute de părinți și de a îndruma copilul spre o dezvoltare optimă din toate punctele de vedere.

În vederea atingerii acestor aspecte,precum și conștientizând rolul major al deprinderilor de comunicare al preșcolarilor în ceea ce privește integrarea ulterioară în ciclul primar,am decis să studiez și să experimentez în activitățile din cadrul grupei de copii,rolul deosebit de important al poveștilor în dezvoltarea limbajului.

.2. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII PEDAGOGICE

SCOP: Stimularea și dezvoltarea limbajului preșcolarului prin intermediul poveștilor

OBIECTIVE:

Ca obiective ale cercetării,pornind de la ipoteza stabilită,mi-am propus ca în cadrul tuturor activităților pe care le voi desfășura în grădiniță:

să îmbunătățesc rezultatele în ceea ce privește nivelul de dezvoltare al limbajului copiilor preșcolari sub aspectul expresivității,corectitudinii exprimării și din punct de vedere gramatical la nivelul II (grupa mare);

să determin copiii să asculte cu interes o poveste și să rețină ideile esențiale;

să determin implicarea preșcolarilor în acțiunea de rezolvare a sarcinilor de lucru.

.3. IPOTEZA CERCETĂRII

Pornind de la datele din literatura de specialitate,se formulează ipoteza:

Utilizarea poveștilor în cadrul activităților desfășurate la grupă,contribuie la creșterea calității actului comunicării precum și a nivelului de dezvoltare al vocabularului,pregătind astfel preșcolarul pentru etapa următoare,și anume:școala.

.4.VARIABILELE CERCETĂRII

VARIABILA INDEPENDENTĂ

Mi-am propus ca variabila independentă să fie constituită din programul educațional bazat pe povești, în cadrul activităților din grădiniță la nivelul II.

VARIABILA DEPENDENTĂ

Iar variabila dependentă să o constituie rezultatele copiilor de la grupul experimental în ceea ce privește corectitudinea exprimării orale.

.5.COORDONATELE MAJORE ALE CERCETĂRII

LOCUL DE DESFĂȘURARE: Grădinița cu Program Prelungit Nr.9, Sighetu-Marmației

PERIOADA DE CERCETARE: Anul școlar 2013-2014,semestrul II

Eșantionul experimental și de control

Eșantionul experimental va fi constituit din Grupa ,,Curioșilor”,cu un total de 25 de copii și eșantionul de control format din Grupa ,,Cercetașii” cu un total de 25 de copii,ambele grupe de nivel II,de la Grădinița cu Program Prelungit Nr.9 din Sighetu-Marmației.

Eșantionul de conținut

Eșantionul de conținut va fi reprezentat de poveștile în cadrul activităților din grădiniță,la nivel II.

Mi-am propus ca,in cercetarea mea,să utilizez și metode interactive pe marginea poveștilor, asigurând o atmosferă plăcută,în care copiii să se poată manifesta.

.6.SISTEMUL METODELOR DE CERCETARE UTILIZATE

Pentru realizarea și succesul acestei cercetări,am utilizat următoarele metode:

EXPERIMENTUL PSIHOPEDAGOGIC – este cea mai sigură metodă,prin care cadrul didactic poate interveni ,provocând intenționat anumite fenomene educaționale;

OBSERVAREA SISTEMICĂ – permite stabilirea și cunoașterea rezultatelor în fiecare moment.Se urmăresc constant,sistemic diferite manifestări la grupele de participanți,în scopul comparării rezultatelor în ceea ce privește comportamentul,reacțiile și condițiile în care s-au aplicat metodele de verificare;

METODA TESTELOR – pentru măsurarea cunoștințelor și priceperilor atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ.Testul are caracter mixt,oferind rezultate despre capacitatea de reproducere a unor noțiuni,dar și despre stadiul de dezvoltare a capacității de analiză și sinteză și de aplicare a cunoștințelor dobândite,în situații noi.

.7.ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII PEDAGOGICE

Pentru a verifica ipoteza de la care am pornit,am parcurs următoarele etape:etapa preexperimentală,etapa experimental și etapa postexperimentală.

.7.1. ETAPA PREEXPERIMENTALĂ

Această etapă are rolul de a stabili nivelul copiilor la momentul începerii cercetării pedagogice.

Pentru a stabili nivelul de cunoștințe al copiilor și pentru a –mi putea stabili obiectivele pe care o să le urmăresc în continuare,am aplicat un test de evaluare inițială copiilor.Acesta s-a desfășurat în cadrul unui joc didactic ,,În lumea poveștilor ”.(Anexa 1)

Grupa:mare

Tema: ,,Ce și cum exprimăm ceea ce simțim? ”

Subtema: ,,În lumea poveștilor ”

Tipul activității: Evaluare inițială

Scop: Dezvoltarea capacității de reactualizare a conținuturilor unor povești (repovestirea)

Obiective operaționale:

Să răspundă corect cerințelor formulate;

Să indice,pe baza unei imagini reprezentative,titlul poveștii;

Să diferențieze personajele pozitive de cele negative;

Să se exprime corect în propoziții;

Să relateze succesiv momentele acțiunii unei povești.

Itemi:

Privește imaginea și spune din ce poveste face parte.- 3p

Alcătuiește propoziții pe baza imaginilor sugerate.- 4p

Alege personajul pozitiv dintre următoarele.- 2p

Stabilește,cu voce tare,ordinea scenelor din poveste.- 3p

TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ

Privește imaginea și spune din ce poveste face parte.

Alcătuiește propoziții pe baza imaginilor sugerate.

Alege personajul pozitiv dintre următoarele:

Stabilește,cu voce tare,ordinea scenelor din poveste.

BAREM DE CORECTARE:

Punctajul maxim al acestui test este de 10 puncte.Testul a vizat cunoștințele după parcurgerea unor povești la grupă.

Rezultatele obținute sunt următoarele:

Eșantion experimental constituit din Grupa ,,Curioșilor”,cu un total de 25 de copii :

Eșantion de control constituit din Grupa ,,Cercetașii”,cu un efectiv de 25 de copii :

.7.2. ETAPA EXPERIMENTALĂ

Această etapă a reprezentat momentul introducerii variabilei independente,în cadrul activităților desfășurate de eșantionul experimental în ceea ce privește educarea limbajului,în timp ce eșantionul de control și-a desfășurat activitățile în mod obișnuit.

Pentru realizarea obiectivelor propuse,am apelat la exerciții pentru dezvoltarea vocabularului,folosind poveștile.Iar având în vedere că în cadrul grupelor de preșcolari se utilizează două tipuri de povestiri,le-am abordat pe ambele:povestirile educatoarei precum și povestirile copiilor.

Poveștile rostite de vocea blândă a educatoarei transmit copiilor cunoștințe,sentimente, informații despre lumea și mediul înconjurător,societate și semenii noștri.Întrucât ideile pe care le tratează poveștile sunt atât de diverse și de complexe,preșcolarul învață să trăiască primele emoții,sentimente pozitive sau de respingere,caractere și principia.Cu alte cuvinte,poveștile rostite de educatoare și ascultate de copii deschid poarta către cel dintâi contact mai adânc cu viața.

Pentru început,în cadrul cercetării mele,am dorit să mă axez pe activitatea de povestire,de către educatoare,copiilor.Aceste activități de povestire sunt integrate în cadrul unor proiecte.

Pe parcursul acestui experiment,am urmărit ca preșcolarii să manifeste interes ,să se implice,să preia inițiativa în comunicarea orală,să caute singuri răspunsuri la întrebări,să alcătuiască propoziții dezvoltate,structuri sintactice corecte.

Implicarea afectivă a copiilor în activitatea de povestire a educatoarei constituie un rol major în ceea ce privește dezvoltarea abilităților de comunicare la vârsta preșcolară.

ACTIVITATE 1 (anexa 2)

Așadar,într-una din activitățile de educare a limbajului pe care le-am desfășurat în cadrul experimentului,am dat curs citirii poveștii “Fata babei și fata moșnegului” , de Ion Creangă.Le-am făcut cunoscut conținutul poveștii,pentru a putea purta discuții pe marginea acestui subiect.

Pentru ca scenele din poveste să pătrundă adânc în sufletul și mintea copiilor,am creat un mediu favorabil,plăcut,am amenajat sala de grupă cu imagini și obiecte reprezentative conținutului poveștii,am așezat pe jos un covor încăpător pentru toți preșcolarii din grupă,și ne-am imaginat împreună că acesta își va lua zborul și ne va purta într-o lume fermecată,pe un tărâm necunoscut.În acest mod am captat atenția copiilor,care s-au dovedit a fi foarte curioși și nerăbdători.

Am deschis poveste cu un ton calm,misterios,pentru a face introducerea în lumea din poveste,pentru detașarea copiilor de lumea reală.Pe parcurs,am accentuat cu ajutorul vocii unele scene mai importante și m-am adaptat în funcție de replica personajului,prin timbrul vocii.

După lecturarea poveștii,am purtat discuții numeroase pe marginea subiectului.Am cerut copiilor să caracterizeze personajele,să aleagă personajul preferat,să argumenteze alegerea făcută.Copiii au deosebit cu ușurință binele de rău,au fost revoltați de răutatea babei și a fetei sale și și-au manifestat compasiunea față de fata moșneagului.Am realizat cu bucurie faptul că acești copii s-au implicat total în discuție și în rezolvarea sarcinilor de lucru,fiind activi,adresând și răspunzând la întrebări,găsind soluții la diferite situații problemă.

Pentru îmbogățirea vocabularului,am selectat cuvintele necunoscute de copii (țâfnoasă, robacede,deochiul,etc) apoi le-am explicat înțelesul,verificând în ce măsură au însușit noile înțelesuri.I-am rugat să alcătuiască propoziții cu ajutorul acelor cuvinte.

În activitățile următoare,am urmărit să inversez puțin rolurile,adică eu să fiu cea care ascultă,iar copiii cei care povestesc sau repovestesc o poveste sau scene din povești.Principalele obiective ale repovestirilor sunt constituite de formarea deprinderii copiilor de a reda cronologic scene și secvențe din povești și de a se exprima liber,implicând sentimente și trăiri afective pentru a intra în pielea personajelor.Pentru nivelul de vârstă al grupei experimentale și ținând cont de capacitatea de reproducere a unui text la această vârstă,am ales pentru activitatea de repovestire,o poveste simplă,ușor de reținut și de reprodus.

Prințesa și bobul de mazăre

,,Era odată un prinț și prințul acela voia să se însoare cu o prințesă, dar cu o prințesă adevărată.

Și a cutreierat toată lumea ca să găsească una pe placul lui și tot n-a găsit. Prințese erau destule, dar el nu putea să știe dacă erau cu adevărat prințese, fiindcă tuturora le lipsea câte ceva. Și prințul s-a întors iar acasă și era foarte necăjit, pentru că tare ar fi vrut să găsească o prințesă adevărată.

Într-o seară, tocmai se stârnise o furtună cumplită, tuna și fulgera și ploua cu găleata; era o vreme îngrozitoare. Deodată s-a auzit cum bate cineva la poarta orașului și regele, tatăl prințului, s-a dus să deschidă.

La poartă era o prințesă. Vai, dar în ce hal era din pricina ploii și a vremii rele! Apa îi curgea șiroaie pe păr și pe haine și îi intra în pantofi pe la vârfuri și țâșnea înapoi pe la călcâie. Dar zicea că-i prințesă adevărată.

– Bine, las' că vedem noi îndată! s-a gândit regina, dar n-a spus nimic; s-a dus în odaia de culcare, a luat toate saltelele din pat și a pus pe scândurile patului o boabă de mazăre. Pe urmă a pus peste mazăre douăzeci de saltele de lână și pe saltele douăzeci de perne mari de puf.

Aici s-a culcat prințesa. Dimineața au întrebat-o cum a dormit.

– Groaznic de prost! a răspuns prințesa. Toată noaptea n-am închis ochii. Dumnezeu știe ce a fost în pat! Am șezut pe ceva tare și acuma-s toată numai vânătăi! Groaznic!

Și atunci au văzut cu toții că era o prințesă adevărată, dacă a simțit ea o boabă de mazăre prin douăzeci de saltele și douăzeci de perne de puf. Așa de gingașă la piele nu putea să fie decât numai o prințesă!

Și prințul a luat-o de nevastă, fiindcă acum știa hotărât că asta-i prințesă adevărată; iar boaba de mazăre au pus-o în odaia unde erau bijuteriile coroanei și se mai poate vedea acolo și astăzi dacă n-o fi luat-o careva.

Și asta să știți că-i o poveste adevărată.”

Poveste scrisă de Hans Christian Andersen

Această mică poveste am spus-o rar,pe un ton blând și asigurându-mă că toți copiii înțeleg conținutul acesteia.Odată înțeleasă și cunoscută,povestea va putea fi ușor reprodusă de copii.Pentru a le întipări copiilor în minte aceaste povești minunate,este recomandat să apelăm la imagini sugestive din text,care reprezintă conținutul.Prin acest procedeu,am încercat să le formez și să le consolidez copiilor,deprinderea de a reda un text cunoscut(basm,poveste,povestire),respectând ordinea cronologică a întâmplărilor.Aceste imagini sau planșe cu momentele importante ale poveștii reprezintă puncte de sprijin care determină o reproducere cât mai fidelă a textului.

În desfășurarea acestei activități de repovestire,am observat o mulțime de aspecte: copiii au folosit unele expresii din text (precum ,,apa îi curgea șiroaie”,” douăzeci de saltele și douăzeci de perne de puf”),au memorat formula de început,s-au exprimat clar,cursiv,au folosit termini nou însușiți ca dovadă că le-au asimilat înțelesul,au utilizat gesturi pentru marcarea unor secvențe mai tensionate,si-au folosit tonul vocii pentru adaptarea la personaj.Aceste aspect nu am putut să le consider decât benefice și să realizez faptul că acest grup experimental evoluează favorabil.

Cunoscând importanța și implicațiile jocului didactic,următoarele activități le-am realizat sub această formă,păstrând însă obiectivele acestui experiment.

ACTIVITATE 2 (anexa 3)

Tema: ,,Ce și cum exprimăm ceea ce simțim? ”

Subtema: ,,Ghici cine e ! ”

Tipul activității: Consolidarea cunoștințelor

Mijloc de realizare:Joc didactic

Scop: Însușirea conținutului unei povești învățate

Obiective operaționale:

Să răspundă corect cerințelor formulate;

Să indice,pe baza unei imagini reprezentative,titlul poveștii;

Să diferențieze personajele pozitive de cele negative;

Să se exprime corect în propoziții;

Să relateze succesiv momentele acțiunii unei povești;

Să-și exprime părerea în legătură cu situațiile prezentate.

În desfășurarea jocului,am utilizat “tehnica lotus” , adică am împărțit grupa de copii în patru grupe mai mici.În mijlocul lor se află o măsuță pe care sunt așezate planșe și coșulețul cu imagini.Apoi,pe rând,este numit câte un copil din cele patru grupe,pentru a veni să extragă o planșă de pe masă,pe care este prezentată o secvență dintr-o poveste.Copilul ales trebuie să recunoască povestea din care face parte imaginea,să repovestească scena respectivă,să enumere personajele pozitive și negative.Dacă vor răspunde corect și vor aduna minim 8 puncte,copiii vor primi ca recompensă un ecuson.Grupa care adună cele mai multe ecusoane,este declarată câștigătoare.

Itemi:

1.Recunoaște povestea și redă-i conținutul.

2.De ce este intitulată așa povestea?

3.Care sunt personajele pozitive din această poveste?Dar cele negative?

4.Care este personajul tău preferat?De ce?

5.Care crezi că sunt calitățile necesare pentru ca lumea din jurul tău să te iubească?

FIȘĂ DE LUCRU

1.Alege o planșă și recunoaște povestea.Apoi redă-i conținutul.

După ce ai ales planșa și ai recunoscut povestea,răspunde următoarelor întrebări:

2.De ce este intitulată așa povestea?

3.Care sunt personajele pozitive din această poveste?Dar cele negative?

4.Care este personajul tău preferat?De ce?

5.Care crezi că sunt calitățile necesare pentru ca lumea din jurul tău să te iubească?

BAREM DE CORECTARE:

Acest test de evaluare formativă a fost distribuit doar preșcolarilor din cadrul grupul experimental,și au obținut rezultatele:

ACTIVITATE 3 (anexa 3)

Tema: ,,Ce și cum exprimăm ceea ce simțim? ”

Subtema: ,,În pielea lupului ”

Tipul activității: Dramatizare

Mijloc de realizare:Joc didactic

Scop: Stimularea expresivității limbajului prin utilizarea unor expresii artistice din textele literare;

Obiective operaționale:

Să diferențieze personajele pozitive de cele negative;

Să rezolve situații-problemă;

Să relateze succesiv momentele acțiunii unei povești;

Să simuleze moment trăite de personajele din povești.

În desfășurarea jocului,am utilizat “metoda pălăriilor gânditoare” , adică am împărțit grupa de copii în șase grupe.Fiecare copil primește câte un jeton colorat care va reprezenta grupa din care va face parte.Fiecare grupă are câte o sarcină,astfel:

Grupa pălăriilor ALBE – redau conținutul poveștii;

Grupa pălăriilor ALBASTRE –o caracterizează pe Cenușăreasa în contradicție cu surorile vitrege;

Grupa pălăriilor ROȘII – caracterizează prietenii necuvântători ai Cenușăresei;

Grupa pălăriilor NEGRE – critică atitudinea mamei vitrege;

Grupa pălăriilor VERZI – caracterizează prințul;

Grupa pălăriilor GALBENE – găsesc alte variante la finalul poveștii.

Itemi:

1.Alcătuiește propoziții cu ajutorul imaginilor,în alte context decât cele din poveste.

2.Trasează drumul spre trăsura Cenușăresei,alegând traseul cel bun.

3.Încercuiește numărul de cuvinte pe care îl au numele personajelor din poveste.

4.Redă o scenă preferată de tine,din poveste.

FIȘĂ DE LUCRU

1.Alcătuiește scurte povestioare cu ajutorul imaginilor,în alte context decât cele din povestea cunoscută.

2.Trasează drumul spre trăsura Cenușăresei,alegând traseul cel bun.

3.Încercuiește numărul de cuvinte pe care îl au numele personajelor din poveste.

1 2 3 2 3 4 5 3 2

4.Redă o scenă preferată de tine,din poveste.

BAREM DE CORECTARE:

Acest test de evaluare formativă a fost distribuit doar preșcolarilor din cadrul grupul experimental,și au obținut rezultatele:

.7.3. ETAPA POSTEXPERIMENTALĂ

La finalul experimentului,după ce eșantionul experimental a luat parte la un program de activități în care au fost integrate jocuri didactice și utilizate metode active-participative,preșcolarii au avut de parcurs un test final.Acest test de cunoștințe a fost identic pentru ambele eșantioane,și a avut ca scop stabilirea nivelului de achiziții,dobândite pe parcursul derulării experimentului.Testul a fost inclus în cadrul jocului didactic ”Călătorie cu povești”.

Grupa: Mare

Tema: ”Cu ce și cum exrpimăm ceea ce simțim?”

Subtema: ”Călătorie cu povești”

Tipul activității:Evaluare finală

Mijloc de realizare:Joc didactic

Scop:Verificarea stăpânirii conținutului unei povești parcurse

Obiective operaționale:

Să povestească conținutul poveștii,pe baza imaginilor prezentate;

Să alcătuiască propoziții cât mai complexe și mai lungi,pentru a reda firul poveștii;

Să caracterizeze personaje din text;

Să diferențieze personaje pozitive de cele negative;

Să-și expună punctul de vedere cu privire la cele întâmplate în poveste.

Itemi:

1. Privește imaginea și povestește ceea ce vezi.

2. Pornind de la imaginile date,descrie etapele prin care trece Albă-ca-Zăpada pentru a ajunge la palat.

3. Alege personajul pozitiv din poveste și caracterizează-l.

4. Unește obiectele cu personajele din povești,cărora le aparțin.

Punctaj:

Item 1- 1,5 puncte;

Item 2 – 2,5 puncte;

Item 3 – 4 puncte;

Item 4 – 2 puncte.

FIȘĂ DE EVALUARE FINALĂ

Privește imaginea și povestește ceea ce vezi.

2.Pornind de la imaginile date,descrie etapele prin care trece Albă-ca-Zăpada pentru a ajunge la palat.

3.Alege personajul pozitiv din poveste și caracterizează-l.

4.Unește obiectele cu personajele din povești,cărora le aparțin.

BAREM DE CORECTARE:

Rezultatele obținute au fost următoarele:

Eșantion experimental constituit din Grupa ,,Curioșilor”,cu un total de 25 de copii :

Eșantion de control constituit din Grupa ,,Cercetașii”,cu un efectiv de 25 de copii :

.8.ANALIZA,PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

GRAFICUL REZULTATELOR OBȚINUTE LA TESTUL INIȚIAL

Eșantionul experimental

12 ………….

4 ………………………. …..

3 ………………………………………………………….

2 ……………………………………………

10 puncte 8 puncte 7 puncte 5 puncte 4 puncte

Eșantionul de control

8 ……………………

6 …………………………………

3 ………………………. …… ……………

10 puncte 7 puncte 6 puncte 5 puncte

În urma analizei statistice a datelor,am constatat că la nivelul eșantionului experimental,copiii s-au descurcat bine ,astfel că 48% (12 copii) au obținut punctajul maxim,în timp ce la eșantionul de control doar 32% (8 copii) au obținut acest punctaj.În cadrul eșantionului de control,doar 56% din numărul preșcolarilor (14 copii) au obținut punctaj cuprins între 6 și 7 puncte,în timp ce la eșantionul experimental 40% din numărul copiilor (10 copii) au obținut rezultate cuprinse între 5 și 8 puncte.Sub 5 puncte obținute,mai exact 4 puncte ,s-au înregistrat la nivelul eșantionului experimental,la un număr efectiv de 3 copii,reprezentând 12 % din totalul grupei.

La nivel global,preșcolarii s-au descurcat satisfăcător,au demonstrate că recunosc personaje și scene din povești,au fost activi,atenți.Ca și neajuns,am observat dificultățile pe care acești copii le întâmpină în cadrul exprimării orale fluente.Copiii se mulțumesc să ofere răspunsuri scurte și să se exprime în propoziții simple.

În urma acestui test de evaluare inițial,am reușit să constat că acești preșcolari trebuie provocați la diferite activități care să le dezvolte capacitățile de comunicare ,să le exerseze pronunția corectă,să le îmbogățească vocabularul și să-i încurajeze să se exprime prin intermediul propozițiilor dezvoltate,coerente.

GRAFICUL REZULTATELOR OBȚINUTE LA TESTUL FINAL

Eșantionul experimental

16 …………..

7 ……………………….

2 …………………………………………

10 puncte 8 puncte 6 puncte

Eșantionul de control

Nr. copii

11 …………………………

9 ………………………

4 ………………………. ….. …….

1 ……………………………………………

10 puncte 7 puncte 5 puncte 4 puncte

TEST FINAL – GRAFIC COMPARATIV EȘANTION EXPERIMENTAL – EȘANTION DE CONTROL

Nr. Copii – eșantion experimental

16 ……………

-eșantion de control

11 ……………………………………….

9 ……………………

7 ………………………. …..

4 …………………………………………………………….

2 ……………………………………………………….

1 …………………………………………………………………………

10 pct 10 pct 8 pct 7 pct 6 pct 5 pct 4 pct

Analizând rezultatele obținute la evaluarea finală și făcând o comparație a rezultatelor celor două eșantioane,se poate ilustra faptul că activitățile de povestire și repovestire desfășurate în cadrul proceselor instructive-educative din grădinița de copii au adus o îmbunătățire observabilă și măsurabilă în ceea ce privește abilitățile de comunicare la preșcolari.

Am constatat că,în momentul aplicării testului inițial,între cele două eșantioane nu au existat diferențe foarte mari la nivelul pregătirii și al performanțelor școlare.

Ulterior,pe parcursul experimentului,odată cu introducerea variabilei independente la grupul experimental,am utilizat o serie de teste de evaluare continuă pentru a stabili în orice moment nivelul la care se află grupul.În urma acestora,am constatat o îmbunătățire în ceea ce privește rezultatele.În timp ce eșantionul experimental a dobândit rezultate tot mai bune,eșantionul de control și-a menținut poziția.

Testul de evaluare finală evidențiază performanțele școlare îmbunătățite precum și detașarea preșcolarilor din grupul experimental față de cei din grupul de control.Astfel,în urma testului final,16 copii reprezentând 64 % din grupul experimental au obținut punctaj maxim,în timp ce la grupul eșantionului de control doar 9 copii (36 %) au obținut același punctaj.Un număr de 8 puncte a fost obținut de 7 copii (28 %) din cadrul eșantionului experimental,iar un punctaj puțin mai mic,respectiv 7 puncte a fost obținut de 44 % din copiii eșantionului de control (11 copii).

Cel mai mic punctaj obținut de preșcolarii eșantionului experimental a fost de 6 puncte.Acest punctaj a fost obținut de 2 copii,reprezentând 8 % din numărul total al copiilor.În schimb, la nivelul eșantionului de control punctajul minim se situează la 4 puncte,urmat de 5 puncte.Aceste punctaje au fost atinse de 20 % dintre copii,respectiv 5 .

Pe parcursul derulării acestui experiment,am realizat că acești copii preșcolari sunt foarte deschiși spre nou,sunt dornici și prezintă interes pentru noi cunoștințe despre lumea înconjurătoare,fapte,oameni,caractere și multe alte domenii.Au fost încurajați să adreseze întrebări și să discute,să-și exprime punctele de vedere,să simuleze scene din povești,să se pună în pielea personajelor preferate.Am preferat să utilizez și metode activ-participative ,pentru facilitarea fixării cunoștințelor dobândite.De aceea testele de evaluare le-am coneput sub formă unor jocuri didactice.

Analizând procentele fiecărui eșantion,reprezentând rezultatele obținute la testul de evaluare finală,se poate observa o evoluție favorabilă a grupului experimental,în defavoarea grupului de control,care și-a menținut poziția inițială.

Concluzionând aceste spuse,pot afirma că ipoteza cercetării a fost confirmată,ceea ce înseamnă că programul educațional bazat pe povești, în cadrul activităților din grădiniță la nivelul II,a dus la eficientizarea procesului instructiv-educativ ,printr-o însușire mai de durată a conținuturilor ,o înțelegere mai bună a noțiunilor și nu în ultimul rând o dezvoltare mai accentuată a limbajului preșcolarilor și antrenarea limbajului creativ,complex.

CONCLUZII

Copilăria nu poate fi concepută fără lumea fabulosului oferită de basme, povești și povestiri. În atmosfera aceasta preșcolarul nu participă motric, ci intelectual și afectiv . Însoțind firul povestirii care se dapănă într-o lume total necunoscută uneori, copilul face un imens efort de a și-o reprezenta și de a judeca în raport cu factorii psiho-somatici și genetici. Copilul este creatorul propriilor imagini. Efortul lui de a-și imagina și înțelege acțiunea povestirii nu poate fi conceput în-afara unei gimnastici imense a memoriei, gândirii, voinței și a limbajului. Corespunzând setei nepotolite de cunoaștere a copilului aflat la vârsta “de ce“-urilor, literatura pentru copii este ușor asimilată, oferind exemple pozitive demne de urmat,dar și condamnând pe cei ce sunt purtătorii trăsăturilor negative de voință și caracter

Acești ani ai fanteziei, ai poveștilor, trebuie valorificați maximal în perioada vârstei preșcolare. Copiii trăiesc cu adevărat întâmplările din povești, se identifică cu personajele, iar datoria noastră este aceea de a le da aripi să zboare în depărtări, să le clădim palate de azur în grădini fermecate în care se plimbă zânele cele bune sub clarul lunii. Fiecare joc este situat în-afara timpului, este o aserțiune adevărată deoarece pentru copil jocul înseamnă înțelepciunea, și de aceea copilul, cu toată seriozitatea, cu maxim de participare afectivă, intelectuală se joacă .

În lucrarea de față,am prezentat o mare parte din experimentele realizate în vederea optimizării și dezvoltării limbajului preșcolarilor prin intermediul poveștilor și a povestirilor.Pentru stimularea atitidinii pozitive în ceea ce privește antrenarea limbajului creativ,complex,trebuie în primul rând să știm nivelul de la care pornim.Acest lucru l-am observat în cadrul etapei preexperimentale.

În etapa experimentală,am urmărit să scot în evidență o mare parte din valențele educative pe care le dețin poveștile,la nivelul vârstei preșcolare.Consider că am reușit acest lucru,și că activitățile desfășurate în cadrul experimentului s-au dovedit a fi eficiente,având în vedere rezultatele obținute de către eșantionul experimental față de nivelul eșantionului de control,care nu a înregistrat progrese mari.

Am folosit tehnici și metode de evaluare formativă,pentru a putea stabili în orice moment nivelul la care se afla preșcolarii,precum și pentru a mă adapta la nivelul grupei.Am pus accent pe consolidarea cunoștințelor,pe diversificare și complicarea sarcinilor de lucru,când am considerat că preșcolarii dau dovadă de înțelegere și implicare.Copiii au fost,în cea mai mare parte,receptivi,deschiși,enuziasmați și dornici a asimila cât mai multe noutăți.Însă au existat și copii mai retrași,lipsiți de acea flexibilitate a gândirii,mai rigizi din acest punct de vedere.Acest lucru a fost observabil în urma rezultatelor obținute prin aplicarea metodelor activ-participative.Aceste metode dezvoltă gândirea critică,personalitatea,sporesc gradul de implicare și de găsire a soluțiilor adecvate ,încurajează gândirea liberă,independentă.

În cadrul acestui experiment,am dorit ca activitățile instructiv-educative pe care le-am desfășurat,să fie sub formă de joc.Am ales jocul didactic ca metodă activ-participativă,pentru că jocul reprezintă creativitate și destindere,implicare și detașare de lumea reală.

Consider că sarcina importantă a cadrului didactic,în ceea ce privește domeniul poveștilor și a povestirilor,este de a insufla copilului dorința de lectură,de interpretare a textului literar,de pătrundere dincolo de personaje.O reușită de acest fel are la bază o voce blândă și caldă a educatoarei,o alegere corectă a poveștilor ținând cont de vârsta și nivelul de înțelegere al copiilor,crearea unei atmosfere plăcute,permiterea implicării copiilor,prin adresarea de întrebări,provocarea la discuții pe marginea subiectului poveștii.Activitatea de povestire și repovestire are un rol deosebit în dezvoltarea abilităților de comunicare a preșcolarilor,în evoluția intelectuală,precum și în pregătirea acestora pentru următoarele etape din viață,pentru societate.

BIBLIOGRAFIE

Barbu,H., Popescu, E., (2008),Activități de joc și recreativ-distractive, Editura Didactică și Pedagogică,București;

Bârlea,O.,(1977),Mică enciclopedie a poveștilor pentru copii,Editura Didactică și Pedagogică,București;

Berciu, S., (1998),Îndrumător pentru învățământul preșcolar, Editura Petrion,București;

Bocoș, M. ,(2003), Pedagogia Învățământului primar și preșcolar,vol –Cercetări-acțiune, Editura Presa Universitară Clujeană,Cluj-Napoca;

Bocoș, M. ,(2008), Teoria și practica cercetării pedagogice, Editura Casa Cărții de Știință,Cluj-Napoca;

Bocoș,M., Jucan, D.,(2007), Teoria și metodologia instruirii și metodologia evaluării-Repere și instrumente didactice pentru formarea profesorilor, Editura Casa Cărții de Știință,Cluj-Napoca;

Bratu, B. , (1977), Preșcolarul și literatura (Studiu și antologie), Editura Didactică și Pedagogică, București;

Breben, S., Fulga,M.,(2007), Metode interactive de grup, Editura Arves,Craiova;

Capezan,C.,(1993),Valențele literaturii pentru copii și dezvoltarea vorbirii, București,Revista învățământului preșcolar,Nr1-2/1993;

Cerghit,I., (1997), Metode de învățământ ,Editura Didactică și pedagogică,București;

Chișcop,I.,(2000),Didactica educației limbajului în învățământul preșcolar,Editura Grigore Tăbăcaru,Bacău;

Chiș, V., (2002), Provocările pedagogiei contemporane, Editura Presa Universitară Clujeană,Cluj-Napoca;

Claparede, E. ,(1975) , Psihologia copilului și pedagogia experimentală ,Editura Didactică și Pedagogică,București;

Cosmovici, A. , (2005), Psihologie generală , Editura Polirom,Iași;

Cosmovici, A. , Iacob, L., (2003), Psihologie școlară , Editura Polirom,Iași;

Cucoș, C. ,(2006), Pedagogie (Ediția a II-a revăzută și adăugită), Editura Polirom,Iași;

Dottrens,R., (1970), A educa și a instrui, Editura Didactică și Pedagogică,București;

Dumitrana,M.,(1999), Educarea limbajului în învățământul preșcolar ,vol I,Editura Compania,București;

Dumitrama,M., (1999-2001), Educarea limbajului în învățământul preșcolar,vol I și II,Editura Compania,București;

Dumitru I., (2000), Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă , Timișoara,Editura de Vest;

Egan, K. (2007) , Predarea ca o poveste , Editura Didactica Press, București;

Fluieraș, V., (2005),Teoria și practica învățării prin cooperare,Colecția Științele Educației,Cluj-Napoca;

Glava, A. ,Glava, C. ,(2002), Introducere în pedagogia preșcolară , Editura Dacia,Cluj-Napoca;

Glava A., Pocol, M., Tătaru L.(2009), Educașia timpurie.Ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preșcolar , Editura Paralela 45,Pitești;

Ionescu, M. (2001), Didactica modernă , Editura Dacia,Cluj-Napoca;

Landau,E.(1979), Psihologia creativității, Editura Didactică și Pedagogică,București;

Lovinescu, A.V., (1999),Jocuri-exerciții epntru preșcolari;

Miron,E., Chilchișa,E.,Leva,F.,(2006), Ghidul metodologic și aplicativ al educatoarei,Editura Euro Didact,Cluj-Napoca;

Mitu,F., Antonovici, Ș.,(2005) Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar Ediția a II-a revizuită, Editura Humanitas Educațional,București;

Mitu, F., Antonovici,Ș., (2005) Jocuri didactice integrate pentru învățământul preșcolar,Material auxiliar,Editura Humanitas Educațional,București;

Păiș,I., Lăzărescu,E.,(2001),Laboratorul preșcolar,Editura V&I Integral,București;

Piaget, J. ,Inhelder , B. ,(1966) , Psihologia copilului , Editura Didactică și Pedagogică,București;

Pocco,M., (2001), Creativitatea și inteligența emoțională, Editura Polirom,București;

Radu, I., (2005), Experiența didactică și creativitatea, Editura Dacia,Cluj-Napoca;

Roșca, A., Chircev, A., (1964), Psihologia copilului preșcolar, Editura Didactică și Pedagogică,București;

Salma-C,Tatiana(1980) Lecturi de psiholingvistică, Editura Didactică și Pedagogică,București;

Sălăvăstru, D. ,(2006), Didactica Psihologiei (perspective teoretice și metodice),Editura Polirom,Iași;

Sălăvăstru, D. ,(2005), Psihologia educației ,Editura Polirom,Iași;

Scheau, I.,(2007),Metode alternative de evaluare, Editura Dacia;

Șoitu, L., (1973), Pedagogia Comunicării, Editura Didactică și Pedagogică,București;

Ungureanu, D., (1990), Educație și curriculum, Editura Eurostampa,Timișoara;

Văideanu, G., (1998), Educația la frontiera dintre milenii, Editura Politică,București;

Voiculescu, E. ,(2005), Pedagogie Preșcolară , Editura Aramis,București;

Wald,H.,(1973), Limbaj și valoare, Editura Enciclopedică Română,București;

M.E.C.,(2009), Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii, ediția a II-a ,Editura V & I, Integral,București;

ANEXE

ANEXA 2

PROIECT DIDACTIC

GRUPA:mare

TEMA DE STUDIU : Când, cum și de ce se întâmplă?

SUBTEMA: „Pe covorul zburător”

TIPUL DE ACTIVITATE: ADE: DLC – Educarea limbajului

TEMA ACTIVITĂȚII: „Fata babei și fata moșneagului” de Ion Creangă

MIJLOC DE REALIZARE: Povestirea educatoarei

SCOPUL: Formarea deprinderii de a asculta conținutul poveștii, de a reda conținutul acesteia pe scurt, cu propriile cuvinte pe baza imaginilor,

și de a-și imbogăți vovabularul cu ajutorul cuvintelor noi;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

O1:să asculte cu atenție conținutul poveștii, manifestând interes și participare activă

O2: -să redea conținutul povestirii pe scurt, cu propriile cuvinte pe baza imaginilor;

O3:să identifice personajele din poveste

O4:să stabilească pe baza comportamentului personajelor trăsăturile dominante ale acestora;

O5: să mânuiască materialul pus la dispoziție

STRATEGII DIDACTICE:

Metode și procedee: povestirea, conversația, expunerea, observația, explicația;

Mijloace: planșe cu imagini din poveste, siluete ale personajelor întâlnite în text;

Forme de organizare:frontal,individual,pe grupe.

DURATA: 30 min

BIBLIOGRAFIE:

Popa, C., „Elemente de pedagogie prescolara aplicata” – Editura Universitatii din Oradea 2006

SCENARIUL DIDACTIC

ANEXA 1

PROIECT DIDACTIC

GRUPA::mare

DOMENIUL EXPERIENȚIAL:Limbă și comunicare

TEMA: ,,Ce și cum exprimăm ceea ce simțim? ”

SUBTEMA: ,,În lumea poveștilor ”

MIJLOC DE REALIZARE:Joc didactic

TIPUL ACTIVITĂȚII: Evaluare inițială

SCOP: Dezvoltarea capacității de reactualizare a conținuturilor unor povești (repovestirea)

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

Să răspundă corect cerințelor formulate;

Să indice,pe baza unei imagini reprezentative,titlul poveștii;

Să diferențieze personajele pozitive de cele negative;

Să se exprime corect în propoziții;

Să relateze succesiv momentele acțiunii unei povești.

STRATEGII DIDACTICE:

Metode și procedee: conversația, explicația, observația, explicația,dramatizarea,problematizarea;

Mijloace: planșe cu imagini din poveste, ecusoane;

DURATA: 30 min

BIBLIOGRAFIE:

Ezechel,L., Lazărescu, M.,“ Laborator prescolar”, editura V & I Integral, Bucuresti 2002,

Popa, C., „Elemente de pedagogie prescolara aplicata” – Editura Universitatii din Oradea 2006

SCENARIUL DIDACTIC

ANEXE

ANEXA 2

PROIECT DIDACTIC

GRUPA:mare

TEMA DE STUDIU : Când, cum și de ce se întâmplă?

SUBTEMA: „Pe covorul zburător”

TIPUL DE ACTIVITATE: ADE: DLC – Educarea limbajului

TEMA ACTIVITĂȚII: „Fata babei și fata moșneagului” de Ion Creangă

MIJLOC DE REALIZARE: Povestirea educatoarei

SCOPUL: Formarea deprinderii de a asculta conținutul poveștii, de a reda conținutul acesteia pe scurt, cu propriile cuvinte pe baza imaginilor,

și de a-și imbogăți vovabularul cu ajutorul cuvintelor noi;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

O1:să asculte cu atenție conținutul poveștii, manifestând interes și participare activă

O2: -să redea conținutul povestirii pe scurt, cu propriile cuvinte pe baza imaginilor;

O3:să identifice personajele din poveste

O4:să stabilească pe baza comportamentului personajelor trăsăturile dominante ale acestora;

O5: să mânuiască materialul pus la dispoziție

STRATEGII DIDACTICE:

Metode și procedee: povestirea, conversația, expunerea, observația, explicația;

Mijloace: planșe cu imagini din poveste, siluete ale personajelor întâlnite în text;

Forme de organizare:frontal,individual,pe grupe.

DURATA: 30 min

BIBLIOGRAFIE:

Popa, C., „Elemente de pedagogie prescolara aplicata” – Editura Universitatii din Oradea 2006

SCENARIUL DIDACTIC

ANEXA 1

PROIECT DIDACTIC

GRUPA::mare

DOMENIUL EXPERIENȚIAL:Limbă și comunicare

TEMA: ,,Ce și cum exprimăm ceea ce simțim? ”

SUBTEMA: ,,În lumea poveștilor ”

MIJLOC DE REALIZARE:Joc didactic

TIPUL ACTIVITĂȚII: Evaluare inițială

SCOP: Dezvoltarea capacității de reactualizare a conținuturilor unor povești (repovestirea)

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

Să răspundă corect cerințelor formulate;

Să indice,pe baza unei imagini reprezentative,titlul poveștii;

Să diferențieze personajele pozitive de cele negative;

Să se exprime corect în propoziții;

Să relateze succesiv momentele acțiunii unei povești.

STRATEGII DIDACTICE:

Metode și procedee: conversația, explicația, observația, explicația,dramatizarea,problematizarea;

Mijloace: planșe cu imagini din poveste, ecusoane;

DURATA: 30 min

BIBLIOGRAFIE:

Ezechel,L., Lazărescu, M.,“ Laborator prescolar”, editura V & I Integral, Bucuresti 2002,

Popa, C., „Elemente de pedagogie prescolara aplicata” – Editura Universitatii din Oradea 2006

SCENARIUL DIDACTIC

=== bilbiografie ===

BIBLIOGRAFIE

Barbu,H., Popescu, E., (2008),Activități de joc și recreativ-distractive, Editura Didactică și Pedagogică,București;

Bârlea,O.,(1977),Mică enciclopedie a poveștilor pentru copii,Editura Didactică și Pedagogică,București;

Berciu, S., (1998),Îndrumător pentru învățământul preșcolar, Editura Petrion,București;

Bocoș, M. ,(2003), Pedagogia Învățământului primar și preșcolar,vol –Cercetări-acțiune, Editura Presa Universitară Clujeană,Cluj-Napoca;

Bocoș, M. ,(2008), Teoria și practica cercetării pedagogice, Editura Casa Cărții de Știință,Cluj-Napoca;

Bocoș,M., Jucan, D.,(2007), Teoria și metodologia instruirii și metodologia evaluării-Repere și instrumente didactice pentru formarea profesorilor, Editura Casa Cărții de Știință,Cluj-Napoca;

Bratu, B. , (1977), Preșcolarul și literatura (Studiu și antologie), Editura Didactică și Pedagogică, București;

Breben, S., Fulga,M.,(2007), Metode interactive de grup, Editura Arves,Craiova;

Capezan,C.,(1993),Valențele literaturii pentru copii și dezvoltarea vorbirii, București,Revista învățământului preșcolar,Nr1-2/1993;

Cerghit,I., (1997), Metode de învățământ ,Editura Didactică și pedagogică,București;

Chișcop,I.,(2000),Didactica educației limbajului în învățământul preșcolar,Editura Grigore Tăbăcaru,Bacău;

Chiș, V., (2002), Provocările pedagogiei contemporane, Editura Presa Universitară Clujeană,Cluj-Napoca;

Claparede, E. ,(1975) , Psihologia copilului și pedagogia experimentală ,Editura Didactică și Pedagogică,București;

Cosmovici, A. , (2005), Psihologie generală , Editura Polirom,Iași;

Cosmovici, A. , Iacob, L., (2003), Psihologie școlară , Editura Polirom,Iași;

Cucoș, C. ,(2006), Pedagogie (Ediția a II-a revăzută și adăugită), Editura Polirom,Iași;

Dottrens,R., (1970), A educa și a instrui, Editura Didactică și Pedagogică,București;

Dumitrana,M.,(1999), Educarea limbajului în învățământul preșcolar ,vol I,Editura Compania,București;

Dumitrama,M., (1999-2001), Educarea limbajului în învățământul preșcolar,vol I și II,Editura Compania,București;

Dumitru I., (2000), Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă , Timișoara,Editura de Vest;

Egan, K. (2007) , Predarea ca o poveste , Editura Didactica Press, București;

Fluieraș, V., (2005),Teoria și practica învățării prin cooperare,Colecția Științele Educației,Cluj-Napoca;

Glava, A. ,Glava, C. ,(2002), Introducere în pedagogia preșcolară , Editura Dacia,Cluj-Napoca;

Glava A., Pocol, M., Tătaru L.(2009), Educașia timpurie.Ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preșcolar , Editura Paralela 45,Pitești;

Ionescu, M. (2001), Didactica modernă , Editura Dacia,Cluj-Napoca;

Landau,E.(1979), Psihologia creativității, Editura Didactică și Pedagogică,București;

Lovinescu, A.V., (1999),Jocuri-exerciții epntru preșcolari;

Miron,E., Chilchișa,E.,Leva,F.,(2006), Ghidul metodologic și aplicativ al educatoarei,Editura Euro Didact,Cluj-Napoca;

Mitu,F., Antonovici, Ș.,(2005) Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar Ediția a II-a revizuită, Editura Humanitas Educațional,București;

Mitu, F., Antonovici,Ș., (2005) Jocuri didactice integrate pentru învățământul preșcolar,Material auxiliar,Editura Humanitas Educațional,București;

Păiș,I., Lăzărescu,E.,(2001),Laboratorul preșcolar,Editura V&I Integral,București;

Piaget, J. ,Inhelder , B. ,(1966) , Psihologia copilului , Editura Didactică și Pedagogică,București;

Pocco,M., (2001), Creativitatea și inteligența emoțională, Editura Polirom,București;

Radu, I., (2005), Experiența didactică și creativitatea, Editura Dacia,Cluj-Napoca;

Roșca, A., Chircev, A., (1964), Psihologia copilului preșcolar, Editura Didactică și Pedagogică,București;

Salma-C,Tatiana(1980) Lecturi de psiholingvistică, Editura Didactică și Pedagogică,București;

Sălăvăstru, D. ,(2006), Didactica Psihologiei (perspective teoretice și metodice),Editura Polirom,Iași;

Sălăvăstru, D. ,(2005), Psihologia educației ,Editura Polirom,Iași;

Scheau, I.,(2007),Metode alternative de evaluare, Editura Dacia;

Șoitu, L., (1973), Pedagogia Comunicării, Editura Didactică și Pedagogică,București;

Ungureanu, D., (1990), Educație și curriculum, Editura Eurostampa,Timișoara;

Văideanu, G., (1998), Educația la frontiera dintre milenii, Editura Politică,București;

Voiculescu, E. ,(2005), Pedagogie Preșcolară , Editura Aramis,București;

Wald,H.,(1973), Limbaj și valoare, Editura Enciclopedică Română,București;

M.E.C.,(2009), Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii, ediția a II-a ,Editura V & I, Integral,București;