Dezvoltarea integrată a activităților turistice în sistemele teritoriale cu funcționalitate specifică – Comuna Potlogi [302357]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

Domeniul: Geografia Turismului

Programul de studii: Licență

Dezvoltarea integrată a [anonimizat]: Lector univ. dr. Radu Daniel Pintilii

Absolvent: [anonimizat], 2018

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

Domeniul: Geografia Turismului

Programul de studii: Licență

Dezvoltarea integrată a [anonimizat]: Lector univ. dr. Radu Daniel Pintilii

Absolvent: [anonimizat], 2018

Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………………………..1

Contextul stiințific……………………………………………………………………………………3

Medologia cercetării……………………………………………………………………………….11

3.1. Metode aplicate……………………………………………………………………………………….11

3.2. Areal de studiu………………………………………………………………………………………..13

3.2.1. Așezare geografică………………………………………………………………………………..13

3.2.2. Scurt istoric al comunei Potlogi………………………………………………………………14

3.2.3. Populația………………………………………………………………………………………………16

3.2.4. Economie……………………………………………………………………………………………..17

3.2.5. Potențial turistic natural………………………………………………………………………….19

3.2.5.1. Relief…………………………………………………………………………………………………19

3.2.5.2.Climă………………………………………………………………………………………………….20

3.2.5.3.Hidrografie………………………………………………………………………………………….20

3.2.5.4. Vegetație și faună……………………………………………………………………………….20

3.2.6. Potențial turistic antropic………………………………………………………………………..21

3.2.6.1. Arhitectura tradițională a caselor…………………………………………………………..21

3.2.6.2. Monumente istorice și religioase…………………………………………………………..23

3.2.6.3. Evenimente culturale…………………………………………………………………………..40

3.2.6.4. Tradiții și obiceiuri……………………………………………………………………………..44

3.2.7. Infrastructura turistică……………………………………………………………………………46

3.2.7.1. Unități de cazare………………………………………………………………………………..46

3.2.7.2. Unități de alimentație publică………………………………………………………………49

3.2.7.3. Infrastrutura de transport……………………………………………………………………..49

3.2.7.4. Infrastructura de utilități………………………………………………………………………50

3.2.8. Tipuri de turism…………………………………………………………………………………….50

Rezultate………………………………………………………………………………………………..51

4.1. Modelele grafice……………………………………………………………………………………..51

4.2. Analiza evoluției activității turistice…………………………………………………………..60

4.2.1. Indicatori ai circulației turistice………………………………………………………………60

4.2.2. indicatori ai capacității de cazare……………………………………………………………60

Concluzii/Discuții…………………………………………………………………………………..60

5.1. Strategii de dezvoltare și promovare turistică………………………………………………60

5.2. Impactul activităților turistice asupra dezvoltării locale……………………………….63

5.3. Concluzii…………………………………………………………………………………………………64

6.Bibliografie…………………………………………………………………………………………………..66

Introducere

Turismul este un fenomen socio-economic amplu dezbătută la nivel mondial, național și chiar regional, însă multe publicații și lucrări în acest domeniu au un caracter teoretic general. Majoritatea fac referire, în principal, la regionarea turistică a teritoriului țării, iar cele care fac referire la regiuni mai mici din cadrul țării, sunt relativ puține.

Activitatea turistică se numără printre fenomenele ce s-au impus în epoca contemporană datorită dorinței oamenilor de a-și petrece timpul liber călătorind, căutând colțuri liniștite de natură, vizitând orașe și sate, dar și din dorința de a încerca structurile de primire turistică tradiționale și de a căuta cel mai bun raport preț/calitate.

Astfel, în ultima vreme se discută și se analizează tot mai mult „turismul”, regiunile rurale cu potențial turistic diversificat, modalitățile de practicare ale acestuia, motivațiile turiștilor, dar mai ales beneficiile socio-economice aduse de desfășurarea activității turistice comunităților rurale.

Tema aleasă pentru cercetare în cadrul lucrării de licență este una complexă, dezbătută și teoretizată de numeroși specialiști în domeniu în numeroase lucrări atât la nivel regional, național cât și global. Prin urmare, am ales să particularizez și să analizez dezvoltarea turismului în cadrul comunei Potlogi, mai ales că sunt foarte puține lucrări care exemplifică areale și localități din perspectiva turismului rural.

Obiectivul principal al acestei lucrări îl reprezintă analiza activităților turistice din Comuna Potlogi având în vedere impactul acestora asupra comunei, dar și rolul lor în creșterea gradului de dezvoltarea al comunei.

Obiectivele specifice ale acestei lucrări sunt: prezentarea generală a Comunei Potlogi și a potențialului său turistic atât natural cât și antropic, a infrastructurii turistice, descrierea tipurilor de turism existente și a evenimentelor culturale din comună, propunerea unor noi modalități de valorificare și promovare a turismului pentru ca această localitate să fie cunoscută de un număr cât mai mare de turiști și să fie inclusă în circuitele turistice naționale.

Alături de aceste aspecte, lucrarea va conține o bază importantă de date statistice cu privire la unitățile de cazare și alimentație publică, evoluția cantitativă și calitativă a acestora, la circulația turistică, cererea turistică dar și la sectoarele economiei.

Am ales ca areal de studiu pentru lucrare, comuna Potlogi, pentru că este o comună mai puțin cunoscută de către turiști dar cu un mare potențial turistic materializat printr-un bogat patrimoniu cultural, arhitectural, istoric și religios, un stil de viață unic, peisaje pitorești, ferme și case tradiționale, oamenii harnici și ospitalieri și resurse de agrement și recreative.

Un alt motiv, este reprezentat de admirația și dragostea față de acest loc fiind localitatea în care m-am născut și am copilărit dar și un simbol important pentru cunoaștere istorică și culturală a unui moment important al Evului Mediu și al Renașterii Românești, cel al domniei lui Constantin Brâncoveanu, care i-a marcat ascensiunea până astăzi, când este o localitate emblematică pentru întreaga națiune.

În plus, Constantin Brâncoveanu și-a construit aici un palat ca loc de odihnă și refacere atunci când călătoriile erau anevoioase și pe distanțe lungi fiind fermecat de frumusețea zonei dar și de poziția geografică favorabilă a comunei între cele două capitale, București și Târgoviște. De asemenea, el a construit aici cu cinci ani înainte de ajunge la domnie, prima biserică în stil brâncovenesc fiind închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie.

Mai mult, unul dintre fondatorii picturii române moderne, Nicolae Grigorescu, s-a născut și a copilărit în satul Pitaru din comuna Potlogi până la moartea tatălui său. Profund atașat de modul de viață și de valorile spirituale ale neamului său a realizat numeroase creații în culori. Amintirile copilăriei sale din Potlogi au constituit o sursă de inspirație pe care le-a transpus ulterior în picturi lăsând o adevărată moștenire românilor. Unele dintre ele se referă fie la peisajul satului tradițional (care cu boi, ciobănași cu turme de oi, câmpuri cu flori)f ie la portretul țăranului român (țărănci cărând apă de la izvor, țăran pe prispă).

Doresc ca prin conținut lucrarea să constituie o contribuție la bibliografia de specialitate care analizează turismul rural, dar și un suport pentru următoarele studii din domeniu iar baza de date poate să fie ulterior folosită în diverse cercetări.

Prin analiza potențialului turistic al comunei și prin prezentarea modalităților de promovare, care pot fi utilizate de către proprietarii de unități de cazare și de către organele administrative, lucrarea mai poate constitui și un ghid pentru turiștii dornici să cunoască detaliat comuna Potlogi cu toate tainele sale.

Acest studiu pe tema turismului, analizat la nivelul comunei Potlogi, este unic în literatura de specialitate prin informațiile preluate din documente inedite și nevalorificate, noi strategii de promovare și dezvoltare a turismului, valorificarea tuturor obiectivelor turistice existente, urmărirea evoluției turismului și prin baza de date utilizată.

Lucrarea este structurată pe patru capitole, astfel:

În capitolul 1, denumit ,,Context știițific” se urmărește prezentarea pe scurt a altor abordări ale subiectului în lucrări de specialitate, respectiv definirea conceptului de ”turism rural”, evidențierea principalelor trăsături ale acestuia, impactul acestuia asupra comunităților locale, dezvoltarea durabilă a resurselor turistice rurale dar și aspecte ale dezvoltării turismului rural în România dar și în alte țări.

Capitolul 2, intitulat ,,Metodologia cercetării”, urmărește descrierea succintă a principalelor aspecte fizico-geografice ale localității precum: așezarea geografică, istoricul comunei, cadrul natural, activitatea economică, populație dar și potențialul turistic natural și antropic de care dispune comuna Potlogi, tipurile de turism practicate aici și evenimentele culturale din ultimii ani. În plus, în acest capitol sunt prezentate și metodele folosite în studiu (cum s-a făcut documentarea, metodele statistice, metodele cartografice, metodele grafice, sursele de date, platformele informatice folosite).

În capitolul 3, denumit ,,Rezultate” sunt cuprinse rezultatele obținute în urma analizei efectuate precum: modelele grafice referitoarea la sectoarele economice și interpretările lor dar și o serie de indicatori turistici ce surprind circulația turistică și capacitatea de cazare.

Capitolul 4, numit ,,Discuții” include noi strategii de promovarea turistică propuse de mine pentru dezvoltarea comunei Potlogi pe baza resurselor existente, dar și câteva circuite și excursii turistice tematice care să scoată din anonimat comuna Potlogi și să fie cunoscută la nivel național.

2. Context ștințific

Turismul reprezintă o activitate umană plurivalentă ce presupune deplasarea temporară a persoanelor, necesitând o multitudine de operațiuni comerciale, intelectuale și tehnice, ce au rolul de a evidenția într-un mod eficient timpul liber al populației, dar și potențialul turistic al spațiului geografic dat. Turismul are o încărcătură economică puternică, cu o multitudine de laturi, interacționând cu multe ramuri și sectoare economice (Dinu M., 2002).

În ultimii ani, turismul a devenit unul dintre sectoarele socio-economice care au cunoscut o transformare majoră, fiind o activitate diversă și complexă. Deși turismul în masă rămâne forma predominantă, au apărut și preferințe pentru alte forme de turism, care satisfăceau necesitatea de a fi aproape de natură, de a exersa în aer liber, de a explora și de a învăța lucruri noi legate de plante și animale. Interesul pentru o vacanță la țară se amplifică în secolul XX, în special din anii ‘50, în țările industriale avansate, ca reacție la stresul provocat de fenomenul de urbanizare și industrializare și la ideea pro-ambientalistă.

De asemenea, mai ales în ultimele decenii, turismul clasic „de masă”, a generat și generează multiple probleme prin transformarea evidentă a unor spații naturale, degradarea mediului ambiant, pierderea atractivității peisajului. În aceste condiții, membri comunităților urbane apelează, din ce în ce mai mult, la noi forme de turism, iar pe piață au apărut noi tipuri de produse turistice și noi termeni care sugerează un turism „diferit”, mai ecologic, un turism „alternativ”, turism verde, ecoturism, turism rural, agroturism (Bogan Elena și colab., 2009).

O dată cu înțelegerea importanței turismului pentru societatea contemporană, tot mai mulți cercetători, din diferite domenii au analizat acest fenomen și au delimitat tipurile caracteristice și formele de manifestare (Gheorghilaș, A.,2011).

Primele studii și cercetări științifice semnificative (Gartner, 2005) despre turism s-au făcut în perioada anilor 1970. Până atunci cele mai multe studii arătau implicațiile pozitive ale turismului și încercau să promoveze turismul. După părerea lui Grolleau, „turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată și condusă de populația locală și care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural și uman” (Grolleau, 1987).

Această definiție este folosită și într-o lucrare a profesorului român Puiu Nistoreanu „Are oare turismul rural calități specifice intrinseci sau e vorba doar de o simplă activitate turistică ce se desfășoară într-o așezare rurală? Dacă, da, atunci care sunt acele trăsături pe care trebuie să le aibă turismul rural astfel încât să merite într-adevăr calificativul de rural?” (Lane, 1994; Glăvan, 2003).

Într-una din lucrările de referință despre turismul rural se afirmă că „…noțiuni ca agroturism, turism bazat pe fermă și turism rural sunt adesea folosite fără a face diferențe între ele (Barbieri, Mshenga, 2008; Roberts, Hall, 2001; Wall, 2000) sau au fost folosite în mod explicit pentru a desemna concepte similare, dar distincte” (Iakovidou, 1997; McGehee, Kim, 2004; Sharpley, Sharpley, 1997).

Poate cea mai simplă definiție a turismului rural este dată de H. Grolleau „turismul rural este un concept care include toate activitățile turistice care se desfășoară în mediul rural” (Grolleau H., 1987).

Turismul rural are înțelesuri diferite la nivelul țărilor europene, totuși o definire în termeni generali ar putea fi turismul rural „include activitățile, serviciile și agrementul din spațiul rural în scopul punerii în valoare a patrimoniului natural și cultural, a stimulării dezvoltării infrastructurii și economiei locale” (Ratz T., Puczko L., 1998).

O cauză a imposibilității delimitării clare a turismului rural la scară europeană sau chiar mondială este utilizarea unor accepțiuni diferite în funcție de țara în care acesta se practică. În Finlanda acesta se referă la închirierea de către turiști a unor case țărănești sau oferirea de servicii de hrană și/sau transport în mediul rural.

În Ungaria este utilizat termenul de „turism la sat”, indicand faptul că singurele activitati și servicii oferite în sate sunt regăsite în acest tip de turism, respectiv cazarea la prețuri mici, implicarea în activități agricole sau alte tipuri de activități locale.

În alte țări din sudul Europei, turismul în mediul rural este strâns legat de ideea de vacanță mai ieftină, alternativă la vacanțele în stațiuni. În Franța, spre exemplu, sunt disponibile mai multe tipuri de produse turistice rurale, precum celebrele gite-uri rurale, camere de oaspeți, camping și caravane, ferme de sejur, ferme ecvestre, cluburi și sate de vacanță, hoteluri rurale (Dorobanțu Mariana, 2014).

Turismul rural reprezintă o componentă prioritară de dezvoltarea a turismului în multe țări europene. El poate constitui un adevărat element de revitalizare a satelor și de garantare a viitorului prin crearea de noi locuri de muncă și diversificarea lor, conservarea naturii și menținerea artei și culturii sătești ca atracții turistice.

Dezvoltarea turismul rural nu este caracteristic doar țărilor dezvoltate sau în curs de dezvoltare. O mare varietate de oportunități turistice există în întreaga lume, în localitățile rurale și continuă să apară un număr tot mai mare de antreprenori locali pentru a identifica noile modalități ale pieței de resurse, neexploatate anterior și atracții locale cu scopul de a atrage turiști în zona lor.

Spania și Portugalia, cele două țări ale Peninsulei Iberice, reprezintă destinații importante în Europa pentru turiștii care preferă turismul rural, în ciuda faptului că turismul de litoral are întâietate în industria turistică a acestor țări. Spania, a doua destinație turistică după Franța, este un mare bazin receptor pentru cererea de turism rural, „satele albe” din regiunea Andaluzia, sudul țării, muzica și dansul Flamenco, luptele cu tauri, precum și numeroasele locații de cazare tradiționale constituie atracții pentru vizitatori (Stoian M., Voinea Oana, 2007).

În Marea Britanie peisajul superb, relaxarea în mijlocul naturii, activitățile de agrement în aer liber, serviciile de cazare calitative, produsele alimentare tradiționale realizate de localnici, atracțiile turistice și un calendar complet de evenimente și festivaluri tradiționale constituie motive pentru care turiștii aleg să exploreze mediul rural din această țară (Greaves N., Skinner H., 2001).

România oferă mari oportunități dezvoltării turismului rural în general, și agroturismului, în special, dispunând de un cadru rural pitoresc, cu case și gospodării confortabile, cu oameni ospitalieri, ce au o cultură și tradiție istorică proprie, cu meșteșuguri și artizanați talentați, cu o zestre folclorică deosebită (Cândea Melinda, 2004).

Turismul rural este în România, un fenomen nou, dar și vechi în același timp. Interesul pentru recreerea la țară a început să se manifeste încă în secolul XIX, ca o reacție la stresul produs de fenomenul de urbanizare și industrializare (Ratz, T., 1988). Turismul rural în România se practică „din totdeauna” (Glăvan, V., 1995) dar se practică spontan, întâmplător și neorganizat.

Începuturile turismului rural în Romania, au loc în jurul anilor ‘30 și sunt legate de regiunile turistice montane și balneare cu un potențial ridicat de exploatare turistică (Bran, Rucăr, Harghita). După al doilea război mondial și începutul comunismului ca sistem politic, activitatea turistică a scăzut.

Restaurarea turismului rural a fost efectuat între 1972-1974, la solicitarea Ministerului Turismului ce urmărea promovarea turismului rural la nivel internațional. Astfel, 118 sate reprezentative pentru romani cu un patrimoniu turistic diversificat au fost introduse în circuite turistice interne și internaționale.

Deoarece majoritatea țărilor europene au înregistrat performanțe economice mai mari și opțiunile de petrecere a timpului liber au crescut la standarde mai înalte. Ca răspuns la noile cerințe economice și sociale, turismul rural a încercat să devină viabil, o alternativă la turismul de masă. De asemenea, a încercat să dezvolte modalități de comunicare, mijloace de transport, infrastructura, ce au atras în special fluxurile de turism rural.

După 1989, un factor care a influențat în mod clar dezvoltarea turismului, și în acest caz și zona, a fost crearea de asociații de furnizorii de servicii turistice din zonele rurale. Datorita acestora au fost stabilite un număr de firme mici, asociații locale urmate în timp de cele naționale (Cosma M., Buzoianu O., 2004).

Astăzi, turismul rural se dezvoltă în toate statele Uniunii Europene datorită funcțiilor socio-economice, culturale, de mediu și efectelor pozitive asupra dezvoltării sectorului construcțiilor în zonele rurale (Aytug, Mikaeili, 2016). În comparație cu turismul tradițional, turismul rural are caracteristici specifice (Fariborz A, Sarjit S, 2009).

Schimbările substanțiale în mediul rural românesc, însoțite de necesitatea unor activități economice mai solide, au determinat unele familii să se îndrepte către turism ca o strategie de diversificare economică. Cu toate acestea, dezvoltarea turismului rural este foarte inegală spațială, iar guvernul român ar trebui să ofere sprijin familiilor care oferă case de oaspeți (Iorio M., Corsale A., 2010).

În Spania, casele rurale au fost dezvoltate ca o strategie pentru supraviețuirea fermelor mici de familie și astăzi joacă un rol important în dezvoltarea socială și economică a destinațiilor rurale (Isabel, 2009). Același lucru se întâmplă și în Israel unde, agricultorii au început să caute alternative din cauza veniturilor mult prea mici obținute din agricultură și pentru a-și păstra fermele. Oferta de tip B & B tipică s-a dovedit a fi o afacere mică care funcționează numai pe parcursul unui sezon scurt și generează un venit relativ scăzut (Fleischer A., Pizam A., 1997).

Turismul rural și agroturismul au o bază motivațională ce cuprinde: revenirea la natură, familiarizarea cu tradiția și cultura populară, sănătate, aer curat, liniște, jocuri sportive, vânătoare, pescuit, alpinism, consumul de alimente proaspete și fructe (Sima Elena, 2014).

Wolfgang I., Ezeuduji O., Pröbstl-Haider U. (2014) au stabilit ca în Gambia există patru segmente distincte de turiști: căutători de patrimoniu și natură, solicitanți de experiență multiplă sau multi-experiențe și solicitanți de plajă, precum și solicitanții de soare și plajă.

Turismul rural este, în mare parte, un fenomen intern cu o natură disparată între țări și continente (Shunli G. și colab., 2009). Diversitatea atracțiilor sau formelor de divertisment incluse în turismul rural se prezintă astfel: turismul de patrimoniu, turism de natură, ecoturism, agroturism, precum și abordări bazate pe parteneriat, cum ar fi căi ocolitoare pitorești și zonele de patrimoniu iar principalele forme ale turismului rural sunt: de tip familial, prin gospodăriile pensiune și turismul spontan (Bran Florina, Simion D., 1997).

Oferta turistică rurală cuprinde totalitatea resurselor naturale și cultural istorice împreună cu baza materială aptă să le valorifice prin programe turistice rurale. Astfel, baza dezvoltării acestui domeniu este prezența structurilor de cazare în mediul rural, care pot oferi servicii turiștilor datorită prezenței condițiilor necesare desfășurării unui sejur. Oferta turistică rurală este foarte variată și se adresează unor segmente foarte variate de piață.

Studiile de specialitate arată că regiunile, comunitățile, organizațiile de turism și managerii folosesc strategii diferite pentru a-și consolida ofertele de turism rural sau pentru a dezvolta altele noi (Pröbstl-Haider U., Melzer V., Jiricka A., 2001).

În industria turismului din ce în ce mai competitivă, imaginea destinației este considerată a fi crucială în procesul decizional al turiștilor. Promovarea locului se face prin folosirea publicității și a imaginilor specifice unui loc pentru un public țintă cu intenția de a le influența decizia (Velvet, 2005).

Turiștii caută relații de prietenie, valori adevărate și autentice în timpul vacanțelor, pe care par să le găsească în zonele rurale care oferă posibilitatea de a socializa sau de a găsi o identitate comunitară (Bessiere J., 1998). Un sondaj realizat de Sharply și Vaas (2006) indică faptul că tradițiile și cultura locală joacă un rol în dorința turiștilor de a rămâne în mediul rural.

Cu cât este mai mare tendința de urbanizare, cu atât zonele rurale semnificative din punct de vedere social devin activități de agrement și recreere (Hall, 2005), turiștii fiind dornici să experimenteze stilul de viață rural care a dispărut în majoritatea țărilor occidentale.

Turismul rural ca și alte tipuri de turism poate determina atât efecte pozitive cât și negative. Obiectivul principal în ceea ce privește turismul rural este minimizarea efectelor negative și întărirea efectelor pozitive (Khania, 2005).

În literatura de specialitate cele mai multe studii pun accent pe avantajele economice generate de turismul rural printre care se enumeră: dezvoltarea activităților tradiționale locale, care pot determina dezvoltarea unui comerț specific și crearea de noi locuri de muncă; creșterea veniturilor locuitorilor din așezările rurale generate de valorificarea resurselor locale, turistice și agroalimentare; ridicarea nivelului de trai al locuitorilor satelor prin facilitățile acordate (împrumuturi cu dobânzi preferențiale, priorități în dezvoltarea infrastructurii locale – rețea de drumuri, alimentare cu apă sau gaz, telefonie); dezvoltarea pieței muncii (Bârsan M. C. și colab., 2015 ).

Stetic (2012), subliniază rolul cheie pe care îl au regiunile rurale în sectorul turismului, nu numai datorită poziției lor speciale ca domenii de excelență, dar și ca oaze ecologice combinate cu capacitatea de a păstra tradițiile, cultura și patrimoniul etno-cultural. Prin urmare, (Vazques și colab., 2014) apreciază importanța rurală, turismul ca factor cheie pentru o dezvoltare socio-economică adecvată, în timp ce Giannakis evidențiază importanța zonelor rurale din Uniunea Europeană din punctul de vedere al vastului lor teritoriu (91%) și populația implicată (59%).

Turismul a devenit un instrument de dezvoltare în mai multe comunități rurale și este considerat a fii una dintre cele mai viabile strategii de dezvoltare pentru zonele rurale iar practicarea acestuia permite rezultate vizibile și clar măsurabile, contribuind la dezvoltarea economică a acelei zone ( Dissart J., Marcouillert D., 2008). Nosrat A. și colab., (2011) susțin că turismul este un factor important în dezvoltarea rurală, deoarece poate crea oportunități și facilități în special pentru ocuparea forței de muncă și reconstruirea regiunilor rurale.

Importanța turismului în procesul de dezvoltare rurală a fost dovedită în multe țări, iar turismul în prezent este considerat o industrie cu potențial de stabilitate în economia oricărui stat. Năstase C. și colab., (2004) consideră că turismul a devenit însă o mare problemă culturală și de mediu în multe zone datorită dezvoltării puternice pe termen scurt care nu ține cont de schimbările pe termen lung pe care le produce.

Întrucât resursele turistice rurale devin din ce în ce mai supuse presiunilor generate de o gamă tot mai mare de influențe economice, sociale și politice (Garrod, B., Wornell, R., 2006), turismul poate avea și un impact negativ precum pierderea tradițiilor și a obiceiurilor, supraaglomerare, degradarea cadrului natural, schimbări în modul de viață al locuitorilor, abandonarea unor culturi agricole, perturbări în flora și fauna zonei, urbanizarea gradată a zonelor rurale etc.

Cawley M. (2009), susține că o dezvoltare durabilă a turismului rural poate să reducă impactului negativ al acestuia asupra mediului și culturii și de asemenea să maximizeze contribuțiile pozitive pentru economie și societate. Prin urmare, este foarte important să se elaboreze strategii de dezvoltare care vor avea în vedere realizarea unui echilibru între activitățile turistice care se pot desfășura în urma valorificării resurselor locale.

Dezvoltarea turismului durabil în zona rurală necesită abilitatea de a dezvolta resursele turistice, creând legături între diferite sectoare de activitate într-un anumit mod astfel încât valoarea spațiul să fie păstrată (Bogan Elena și colab., 2009).

Principiile care stau la baza dezvoltării unui turism rural durabil sunt: utilizarea durabilă a resurselor turistice; menținerea diversității; dezvoltare naturală, culturală și socială rurală; integrarea agroturismului în strategia de planificare și dezvoltare națională, regională și locală (Sidali Laura Kathia și colab., 2013).

Organizația Mondială a Turismului a evidențiat de altfel condițiile necesare pentru succesul turismului rural: comunitatea rurală să fie responsabilă de activitatea desfășurată, responsabilitatea să fie individuală, inițiativele să aibă caracter local, coordonatorii profesionali să aparțină unor organizații specializate (Page S.F., Getz D., 1997).

Choi H. C. și Sirakaya F., 2006, susțin că atitudinile și percepțiile comunităților locale față de dezvoltarea turismului reprezintă unul dintre indicatorii importanți pentru dezvoltarea turismului durabil. În cadrul procesului de dezvoltare a unui sector de turism durabil, comunitatea locală este cheia, deoarece este direct afectată de evoluția sa.

Dezvoltarea turismului influențează dezvoltarea altor sectoare precum agricultura, alimentația, prelucrarea și artizanatul, care pot contribui la bunăstarea întregii comunități. Dezvoltarea se bazează pe două componente: dezvoltarea durabilă și dezvoltarea destinației (Mureșan I. C., Oroian C. F. și colab., 2016).

Atitudinea localnicilor față de turism depinde de diferiți factori, cum ar fi: caracteristicile sociale ale locuitorilor, stadiul de dezvoltare al destinației, dependența economică și așa mai departe, cărora ar trebui să li se acorde mai multă atenție cercetării ulterioare (He Zhu și colab., 2017).

În Malaezia, turismul rural este văzut ca o modalitate de a contribui la generarea de venituri pentru comunități, la crearea de oportunități de angajare și eliminarea sărăciei comunităților implicate (Ahmad F. A., și colab., 2015).

În viitor, pentru a îmbunătăți nivelul de trai în zonele rurale, este extrem de important să se creeze și să se mențină locuri de muncă durabile, să se inițieze și să se consolideze întreprinderile, să se dezvolte produse, servicii și activități pe baza potențialului existent (Sima Elena, 2014).

În concluzie, turismul rural, prin formele sale particulare, a devenit tot mai atractiv ca mecanism de preîntâmpinare a problemelor mediului rural și mulți oameni de știință consideră că viitorul comunităților rurale se află în oportunitățile economice, sociale și politice create prin turism. Astfel, turismul rural s-a transformat într-o activitate prosperă, cu o creștere rapidă și un rol important în planul dezvoltării economice a așezărilor rurale în majoritatea țărilor lumii.

3. Metodologie

3.1. Metode aplicate

Punctul de plecare în realizarea acestei lucrări l-a constituit documentarea realizată prin consultarea bibliografiei de specialitate ce cuprinde o serie de lucrări mai simple sau mai elaborate științific în limba română sau engleză cu informații și abordări diferite referitoare la tema aleasă pentru lucrarea de diplomă dar și a unor site-uri specializate oficiale sau neoficiale, ce au necesitat o sinteză și selecție a celor mai importante și reprezentative idei.

Investigația pe teren, discuțiile cu localnicii, cu autoritățile locale (primar, muzeograf, ghizi locali, cadre didactice) și numărul mare de fotografii m-au ajutat să cunosc situația reală a satului și să conturez concluziile și propunerile. În urma cercetării pe teren am realizat o multitudine de fotografii care au fost ulterior editate în programul Adobe Lightroom CC.

Analiza descriptivă are o importanță însemnată în studiu, însă dacă aceasta este însoțită și cu o corelare grafică sau cartografică, informația transmisă este asimilată de către cititor mult mai eficient.

Astfel, prin metoda cartografică am realizat reprezentări cartografice pentru localizarea Comunei Potlogi în cadrul județului Dâmbovița, organizarea administrativă a acesteia, dar și cartarea principalelor obiective turistice, a unităților de cazare și alimentație publică. Hărțile create dețin informații indispensabile orientării în teritoriu și informații turistice, putând fi utilizate cu ușurință și de către turiști.

Pentru realizarea hărților a fost utilizat programul Arc Gis și Corel Draw, având ca bază hărți topografice preluate de pe site-ul www.geo-spațial.org, dar mai ales informațiile colectate în urma analizei și cercetării de teren și a surselor bibliografice.

Totodată, metodele statistice grafice sunt indispensabile în analiza și interpretarea datelor pentru subiectele de cercetare din domeniul turismului, fiind prezente și în cercetarea de față pentru a evidenția anumite elemente.

Utilizând datele cantitative pe sectoare ale economiei furnizate de Borg Design dar și datele cu privire la capacitatea de cazare, înnoptări, sosiri turistice, preluate de pe Institutul Național de Statistică am realizat o serie de grafice de tip bară sau plăcintă în programul Microsoft Office Excel care au fost ulterior interpretate pentru a se observa evoluția acestora.

Prin metoda geografică s-a realizat identificarea resurselor turistice naturale și antropice existente, valorificate și valorificabile, necesare pentru a evidenția oferta actuală și pentru a prognoza evoluția viitoare a turismului din comuna Potlogi.

Prin urmare, am realizat inventarierea tuturor resurselor atractive din teritoriul supus analizei, prin prisma diversității și calității resurselor turistice naturale și antropice, a infrastructurii și serviciilor turistice, fiind completată, în mod necesar și obiectiv de realizarea unei baze cartografice, unde au fost trecute toate aceste resurse dar și unitățile de cazare și alimentație publică.

Turismul este analizat și urmărit în dinamică printr-un sistem de indicatori specifici, bazat pe o metodologie de calcul recunoscută și utilizată pe plan mondial (capacitatea de cazare, circulația turistică, cererea turistică). Indicatorii turistici oferă informații necesare adoptării unor acțiuni de management turistic, permițând și evaluarea efectelor resimțite în fenomenul turistic.

Astfel, metodele matematice, cu precădere statistice, au fost utilizate pentru prelevarea și prelucrarea informațiilor și datelor statistice privind potențialul și activitatea turistică, reprezentarea grafică și formularea ideilor și concluziilor privind fenomenul turistic.

Am realizat și o prezentare a principalelor tipuri de turism desfășurate în comuna Potlogi pe baza procedeului de clasificare geografică după gradul de atractivitate, iar prin metoda comparativă am descris asemănările și deosebirile existente între Palatul Brâncovenesc de la Potlogi și cel de la Mogoșoaia, două dintre cele mai reprezentative monumente de arhitectură brâncovenească din România.

În cadrul analizei, cercetării și colectării informațiilor necesare pentru tratarea subiectului prezentei lucrări, au apărut, inevitabil, dificultăți și neconcordanțe în informațiile colectate. Am întâmpinat dificultăți în realizarea prezentării generale a comunei Potlogi deoarece nu sunt foarte multe lucrări care abordează această temă iar cele existente sunt foarte vechi și în exemplar unic, motiv pentru care nu am avut acces la toate acestea.

Mai mult, date exacte cu privire la circulația turistică, capacitatea de cazare sunt furnizate doar pe cațiva anii și ca urmare am fost nevoită să aproximez datele pentru unii ani.

3.2.Areal de studiu

3.2.1. Așezare geografică

Comuna Potlogi este situată în partea de sud a României, în provincia istorică Muntenia și mai exact în sud vestul județului Dâmbovița, la 45 km nord-vest de București și circa 16 km sud de Titu. Având o suprafață de 5199 ha se suprapune unei unități de relief de câmpie, respectiv câmpia Titului, subdiviziunea a câmpiei Române, fiind cuprinsă între râurile Argeș și Sabar.

Teritoriul comunei Potlogi are următorii vecini: la nord – comuna Odobești, la nord-vest – Orașul Titu, la est – comuna Poiana, la sud – comuna Vânători Mici – jud Giurgiu iar la vest- comuna Corbii Mari.

Fig. 1 Localizarea comunei Potlogi în cadrul județului Dâmbovița

Sursa: Harta a fost realizată utilizând baza topografică de pe www.geospațial.org în programul Arc Gis și ulterior în Corel Draw

Localitatea Potlogi este traversată de drumul județean DJ 711 A , DJ 401 A , DJ 411D , de-a lungul căruia sunt amplasate instituțiile aflate în responsabilitatea administrației publice locale, precum și alte dotări de interes public. Localitatea Potlogi este legată printr-o bună rețea de drumuri județene, naționale și autostrada București-Pitești, de orașele cele mai apropiate, respectiv Târgoviște, București și Pitești.

3.2.2. Scurt istoric al comunei Potlogi

Comuna Potlogi își trage numele de la cuvântul „potlog” care înseamnă o bucată de piele cu care se peticește încălțămintea, potlogarul fiind cizmarul cârpaci. În a doua interpretare, Potlogi-pluralul de la Potlog- ar însemna, de fapt, urmașul întemeietorilor așa cum era și legea pământului.

Comuna Potlogi a fost locuită din cele mai vechi timpuri și a cunoscut o importantă evoluție istorică într-un perimetru definit, cel al județului Dâmbovița.

Investigând izvoarele istorice, acest trecut este prea puțin menționat documentar, ba mai mult, este identificat confuz, legat de Potlogenii de lângă Pietroaia și Crânguri, sate aflate în vecinătatea Găeștiului, tot în județul Dâmbovița, sau chiar de Potlogii din Romanați.

Atestarea documentară plasează comuna Potlogi între satele dâmbovițene menționate mai târziu, abia în 1580, semn că așezarea s-a aflat vreme îndelungată în stăpânirea obștilor sătești libere, urmând ca în secolele următoare să devină unul dintre cele mai cunoscute localități.

Acesta se datorează și faptului că satul devine un loc de popas și tihnă pentru mărețul domn al Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, care hotărnicește aici moșia și ridică mărețele case domnești și biserica între 1683-1698.

Poziția geografică constituie un factor de favorabilitate pentru dezvoltarea ulterioră a comunei, fiind situată pe drumul ce leagă fosta capitală a Țării Romanești – Târgoviște și actuala capitală – București, într-o zonă fertilă, parțial împădurită, udată de apele Argeșului și ale Sabarului, propice agriculturii, creșterii animalelor, dar și a comerțului și meșteșugurilor.

Odată construită curtea domnească, importanța satului a crescut, fiind unul dintre locurile privilegiate din itinerariul domnitorului Brâncoveanu. O evoluție economică, socială și culturală fără precedent, o afirmare a energiilor locale, sentimentul de cinstire pentru obârșia lor străbat anii. Moșia brâncovenească devine spațiul dezvoltării plenare a relațiilor de afirmare economică, grânar al sudului, centru economic și cultural care propulsează localitatea la standardele europene ale epocii.

După masacrarea domnitorului și a celor patru fii, în 1791, stăpân peste întreaga moșie ajunge nepotul lui Constantin Brîncoveanu, Manolache Brâncoveanu. După moartea acestora, familia Bibescu intră în posesia moșiei.

În anul 1776 este menționat la Potlogi un târg săptămânal care funcționa în fiecare zi de luni a săptămânii și care își desfășoară activitatea și astăzi ce oferea și încă oferă desfacerea largă a unor produse și încuraja liberul schimb al produselor, fapt care a dus la recunoașterea rolului său activ în dezvoltarea economică a zonei.

După  anul 1838 târgul din Potlogi a devenit deosebit de activ prin existența a 42 de meșteșugari (boiangii, cojocari, fierari, croitori, mamulari, olari, pielarii, țesători) precum și prin morarit și panificație.

La 1838 localitatea Potlogi  avea deja  o populație de 1614 locuitori având statutul de localitate foarte mare. În perioada interbelică se desfășoară aici o intensă activitate economică, funcționând o societate pentru cumpărat pământ și o Bancă Comercială.

3.2.3. Populația

Populația comunei Potlogi este de 8463 de locuitori împărțiți în cinci sate Potlogi, Pitaru, Strâmbeanu, Vlășceni și Românești. În satul Românești trăiește o mare comunitate de romi cu tradiție în meserii de fierari, dulgheri. O mare parte a populației este îndreptată către activități din sfera agriculturii, serviciilor, învățământului, comerțului.

În anul 2000, populația comunei era de 8576 de locuitori (4175 de bărbați și 4401 femei) , în anul 2002 populația localității scade la 8400 de locuitori, densitatea fiind de 161 de locuitori. Din totalul populației 1855 sunt copii (școlari și preșcolari), 1790 populația activă iar pensionari 1990. Cea mai mare parte a a populației active migrează spre mediul urban și în străinătate pentru un trai mai bun și servicii mai bine plătite.

Majoritatea locuitorilor sunt români (61,83%), cu o minoritate de romi (32,58%). Pentru 5,55% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,09%), cu o minoritate de penticostali (2,49%). Pentru 5,59% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Fig. 2 Evoluția numărului de locuitori din comuna Potlogi

Sursa: Institutul Național de Statistică

În figura 2 este reprezentată evoluția așcendentă a numărului de locuitori din comuna Potlogi în perioada 1992-2018. În anul 1992 numărul de locuitori era de 8205 de mii de locuitori, continuând să crească ușor, ajungând în anul 2018 la 9025 de mii de locuitori. Creșterea numărului de locuitori ai comunei Potlogi a început în anul 2007 și continuă până în prezent datorită sporului natural ridicat.

Din punct de vedere administrativ, comuna este alcătuită din următorele 5 sate: Potlogi, Pitaru (atestat documentar la 1471), Vlășceni (atestat documentar la 1733), Podu Cristinii (atestat documentar la 1596, Românești (atestat documentar la 1480).

Fig. 3 Organizarea administrativă a Comunei Potlogi

Sursa: Harta a fost realizată utilizând bază topografică de pe www.geospațial.org în programul Arc Gis

3.2.4. Economie

Comuna Potlogi, așezată într-o zonă fertilă a câmpiei Române a avut dintotdeauna o activitate economică intensă. În prezent, potențialul economic existent în industrie, comerț, agricultură, prestări servicii, împreună cu elemente și funcțiile sociale și culturale definesc localitatea Potlogi ca o localitate foarte puternică printre primele din județul Dâmbovița.

Principale domenii de preocupare sunt agricultura, comerțul și industria. Industria este simbolizată într-o mare măsură de fabrica de mobilă SC Exploit SRL, care are o piață de desfacere atât în țară, cât și în străinătate, confecționând mobilier pentru casă și birouri, din materie primă românescă, dar cu tehnologie și echipamente italiene.

De asemenea, industria mai este susținută și de o secție de confecții metalice, o fabrică de vopsele, o secție de extracție a petrolului și a gazelor naturale, o secție de tors lână, trei brutării, un laborator de patiserie, patru mori pentru cereale, două balastiere, o fabrică de șervețele umede și o societate de prestări servicii agricole.

Târgul săptămânal reprezintă locul principal unde comerțul se desfășoară într-o zonă amenajată special, pe o suprafață de aproximativ 10.000 mp. Localnicii având astfel ocazia, de a-și valorifica și comercializa produsele din gospodăriile proprii dar și animalele.

Totodată la nivelul comunei, sunt înregistrate, peste 20 de unități comerciale, sub formă de magazin mixt. De asemenea, există un număr aproximativ de 50 de meseriași calificați în practicarea meseriilor de: fierar, vopsitor fibre textile și de lână, sudor, vopsitor auto, constructor etc.

Condițiile geografice favorabile, solurile fertile, clima favorabilă sunt factori ce au determinat dezvoltarea agriculturii. Pe raza comunei Potlogi, agricultura constituie o puternică sursă de venit, astfel fiind desfășurată de 3450 de proprietari de terenuri și animale, care lucrează aproximativ 6500 ha de teren cultivabil.

Pe teritoriul comunei, se află de asemenea și un intens bazin legumicol, legumele cultivându-se atât în câmp deschis, cât și în sere și solarii. Datorită recoltelor bogate, și pentru a ajuta la economia comunei, producătorii, au teren de desfacere atât pe piețele capitalei cât pe cele ale orașelor Titu, Găești și Pitești.

Pomicultura este practicată pe o suprafață de 7 ha, unde se cultivă peri, meri, cireși, vișini, pruni, iar legumicultura pe o suprafață de 358 de ha, unde se cultivă cartofi, roșii, castraveși, ardei, vinete, ceapă, varză, usturoi.

Foto. 5 Cultivarea pământului

Sursa: Arhiva personală

3.2.5. Potențial turistic natural

Potențialul turistic natural al comunei Potlogi este reprezentat de o serie de lemente fizico-geografice precum: relief, hidrografie, climă, vegetatie și faună care nu sunt valorificate din punct de vedere turistic decât la un nivel redus din cauza lipsei de interes al autorităților și investițiilor reduse în turism.

3.2.5.1. Relief

Relieful specific comunei Potlogi este cel de câmpie și se încadrează în câmpia de divagare Titu, subunitate a câmpiei Vlăsiei din cadrul câmpiei Române. Aceasta constituie o parte integrantă a câmpiei coliniare și piemontane înalte de la răsărit de râul Argeș, mărginită la nord de Subcarpați și se prezintă sub forma unui arc de cerc cu convexitate spre sud și un aspect de luncă cu lățimi mari, în general mai umede decât regiunile din jur. Ca aspect, poate fi socotită ca o luncă cu interfluvii joase și netede, cu un caracter evident morfotectonic, nu numai fluviatil, la care râurile care o traversează au avut o contribuție importantă.

3.2.5.2. Climă

Comuna Potlogi și zona înconjurătoare sunt situate în plină zonă temperată și se înscriu în marea subdiviziune climatică a zonei semiumede corespunzătoare pădurilor de foioase. Clima se caracterizează prin amplitudini termice mari, determinate de răcirea puternică din timpul iernii, ca urmare a pătrunderii maselor de aer arctic, și de încălziri excesive din timpul verii, produse prin invazia maselor de aer cald.

Temperaturile aerului înregistrează o valoare medie anuală de 10,6°C, variațiile termice ale mediilor lunare sunt cuprinse între – 3,5°C în luna ianuarie și 22,7°C în luna iulie ceea ce indică ierni blânde și veri răcoroase.

Vânturile dominante bat dinspre est (crivățul) și dinspre vest (austrul), urmate de cele de la nord-est și sud. Precipitațiile atmosferice au o medie anuală de 530,6 mm, acestea indicând o regiune cu precipitați relativ suficiente, însă repartiția lor în timpul anului este neregulată, pe timpul verii existând ploi torențiale.

3.2.5.3. Hidrografie

Comuna Potlogi este drenată de afluenți direcți sau indirecți ai Argeșului, cea mai mare arteră hidrografică a județului Dâmbovița, deși nu-l străbate decât pe o lungime de 47 de km. Cei mai importanți afluenți ai râului Argeș sunt: Sabar, Șuța și Tudorel. Pânza de apă freatică se află la adâncimi diferite în depozite de pietrișuri și nisipuri cu permeabilitate bună.

3.2.5.4. Vegetație și faună

Comuna Potlogi se încadrează în zona fitogeografică din zona forestieră răspândită în strânsă legătură cu clima și solurile. În zonele în care se mai păstrează aceasta întâlnim specii caracteristice, precum: gorun, fag, ulm, tei și frasin iar dintre speciile faunistice se remarcă: iepurele, vulpea, veverița, șoarecele iar ca păsări fazani, potârniche, graurele, coțofana. În ceea ce privește fauna pișcicolă caracteristice sunt speciile de scobar, mreană, caras și clean.

Foto. 7 Fazani

Sursa: Arhiva personală

Florile ocrotite în zonă sunt următoarele bujorul românesc cu flori mari, roșii-sângerii, ce se deschid în lunile mai-iunie, făcând din el o plantă atractivă, întâlnită prin poienile însorite de la marginea pădurilor; brândușa galbenă, plantă perenă cu flori de culoare galben–portocaliu, iar dintre arbori ocrotiți se remarcă delicatul mesteacăn prin care Nicolae Grigorescu „caută să arate gingășia arborilor”.

Foto. 8 Bujorul românesc Foto. 9 Brândușa galbenă

Sursa: Arhiva personală Sursa: Arhiva personală

3.2.6. Potențialul turistic antropic

Potențialul turistic antropic al comunei Potlogi este reprezentat prin monumente de arhitectură unice în lume, prin clădiri religioase vechi, monumente istorice, arhtitectura tradițional a caselor, tradiții, ce au fost integrate în circuitul turistic și valorificate în activitatea turistică aducând o serie de beneficii comunei.

3.2.6.1. Arhitectura tradițională caselor

Tipologic localitatea Potlogi se înscrie în caracteristicile satelor adunate de câmpie, cu gospodării imediat învecinate dispuse de-a lungul unei rețele de ulițe și străzi, dintre care cele mei importante sunt cea domnească și cea a târgoveților. Casele nu prezintă o dominantă stilistică, fiind în mare parte o reproducere a arhitecturii orășenești de sfârșit de secol XIX. Însă locuințele cele mai vechi păstrează reminiscențe ale organizării spațiale inițiale cât și a tehnicii constructive. O categorie specială a acestei perioade este reprezentată de casele embaticarilor, case cu o arhitectură minimală și restrânse ca suprafață, înșiruite pe toată lungimea străzii ca un front compact, având același acoperiș, o prispă comună și curți pe loturile din spate

Importanța târgului atrage o serie de noi influențe în alcătuirea caselor, prin stabilirea unor negustori veniți din regiuni diferite ale țării dar și a celor veniți din Serbia, Polonia, Turcia.

Foto. 10 Casă de embaticari

Sursa: Arhiva personală

Astfel se identifică o altă tipologie cea a caselor târgoveților cu prăvălii sau ateliere, cu un front limitat la stradă și grupate în jurul pieții vechi și a târgului situat pe accesul principal în localitate.

Casele negustorilor constituie interferența dintre casa țărănească și modelul orășenesc, păstrând trama funcțională a caselor de paiantă dar redimensionată și adăugând un foișor (sacnasiu) pătrat sau o „loggie” pe stâlpi din lemn sau coloane din cărămidă. Aici se mai remarcă și o serie de conace, amplasate periferic târgului, având un cadru particular alcătuit din grădini, livezi.

Arhitectura brâncovenească a casei domnești nu s-a impus foarte mult în mediul rural, reluându-se doar elemente izolate de ordin plastic (decorații din piatră).

Foto. 12 Casa Marmara

Sursa: Arhiva personală

3.2.6.2. Monumente istorice și religioase

Complexul Brâncovenesc de la Potlogi

Palatul de la Potlogi a fost primul construit de Constantin Brâncoveanu din seria celor patru destinate fiilor săi. "Aceste case din temelia lor sunt înălțate de luminatul domn Io Constantin Basarab Voevod fiului său Constantin Brâncoveanul, începându-le și sfârșindu-le la leat 7206 (1698) și la al zecelea an al domniei sale, ispravnic fiind Mihai vtori postelnic Corbeanul", scrie în pisania de la intrare.

Motivul construirii palatului la Potlogi este datorat poziției strategice a comunei la jumătatea distanței dintre București și Târgoviște deorece în vremea lui Constantin Brâncoveanu când drumurile erau lungi, grele și obositoare, se simțea nevoia pentru odihna drumeților și schimbarea cailor la rădvane.

Foto. 13 Palatul Brâncovenesc de la Potlogi

Sursa: Arhiva personală
Situată în centru comunei Potlogi, la răspântia a două drumuri ce merg spre Crovu și spre Pitaru, veche curte domnească este mărginită la nord de apele unui heleșteu și închisă pe celelalte trei laturi cu un zid înalt de cărămidă.

Ansamblul este format dintr-o incintă dreptunghiulară, compartimentată în trei curți, separate prin șiruri de clădiri cu portice și ziduri: curtea de primire, curtea slujitorilor și grădina. Motivația acestei separări rezidă în diferența de statut social, întrucât domnul nu împărțea același spațiu cu slugile.

Zidurile de incintă înconjoară pe trei părți reședința și sunt deosebit de înalte. Zidurile laturii sudice prezintă o serie de construcții, precum Turnul de intrare, Poarta Slugilor, Camerele de gardă, Cuhnia, Grajdurile și Droșcăria.

Zidul laturii de est făcea corp comun cu încăperile destinate servitorilor palatului și cu vechea casă boierească a lui Constantin Brâncoveanu. Pe latura nordică, unde nu exista zid de incintă se aflau heleșteul domnesc și albia pârâului Tudorel.

Accesul în curtea de primire se făcea, ca și astăzi, pe sub poarta monumentală de pe latura de sud arcuită, boltită în calotă, peste care se înalță foișorul. Intrarea este străjuită de camerele corpului de gardă, situate în lateralele curții.

Palatul se prezintă ca un volum în forme simple, de plan dreptunghiular, cu laturile de 32 m lungime și 23 metri lățime, având în față un foișor așezat dezaxat în dreptul intrării, la nivelul etajului, și în mijlocul fațadei de vest un corp ieșind legat ca arhitectură de cel principal. Patru scări exterioare existau initial pe cele 4 laturi ale clădirii, cea principal suind până la foișor fiind singura de piatră, iar celelalte trei de lemn.

Foto. 15 Foișorul de la intrarea în palat

Sursa: Arhiva personală

Intrarea principală se face din foișorul de pe latura sudică, printr-o ușă deasupra căreia este fixată pisania de piatră. Acest foișor de plan pătrat este deschis susținut de coloane, din care s-au păstrat doar două capitele consolă și cu o balustradă împodobită cu trafouri. Se pătrunde într-o sală prelungă ce desparte clădirea în două părți de mărime inegală.

Cele trei camere din dreapta, înșirate pe latura dinspre est și un coridor de serviciu cu acces direct spre exterior printr-o scară secundară, ar reprezenta, după cât se pare, apartamentul separat al doamnei.

În stânga, ocupând centrul fațadei spre curtea de intrare, este marele salon de primire. În cele două colțuri ale fațadei de vest se află câte o camera, care ar putea să fi fost camera de lucru și dormitorul domnului. Între ele se află o sală mare, poate sala de mese, prelungită spre exterior.

În mijlocul clădirii, înconjurată de încăperile deschise și luminată de două ferestre așezate foarte sus, în peretele din fund al loggiei este camera de formă pătrată a chelarului. Aici erau strânse și păstrate, în lipsa stăpânilor casei, nu numai ”haine, șei, spade, pistoale și armuri”, așa cum ne sunt enumerate de Paul de Alep într-una din descrierile sale, dar și, desigur închise în lăzi, covoarele, rufăria, icoanele și argintăria.

La etaj erau grupate dormitoarele și sălile de recpeție, boltite, având în centru, pe latura nordică, suprapusă celei de la parter, o a doua loggie mare, orientate cu vedere spre heleșteu. Un acoperiș înalt în patru ape, cu învelitoare de olane, înlocuiește acum vechiul acoperiș de șindrilă.

Foto 16 Camera domnitorului

Sursa: Arhiva personală

La parter se găsește ca și la celelalte construcții similar mai vechi, încă într-o formă mult mai ordonată, o pivniță mare boltită aflată în ax, pe jumătate adâncită în pământ, încadrată în mod simetric de un rând de încăperi aflate la nivelul terenului exterior și având o loggie în fațada nordică.

Cea mai impresionantă parte a clădirii este pivnița mare și monumentală, ce prezintă o particularitate care va caracteriza stilul brâncovenesc. Este vorba de bolta în calotă, adică în jumătate de sferă ce se utiliza în general la biserici. Pivnița palatului, amplasată în ax și aliniată cu una din laturi spre exterior, ocupă aproape o treime din suprafața clădită.

Este o încăpere de formă pătrată, cu un stâlp masiv de zidărie în centru, legat cu arce de pilaștrii pereților dimprejur.

Pe cele patru spații pătrate astfel delimitate sunt înălțate patru calote pe triunghiuri sferice. Pivnița, accesibilă printr-o scară situată în colțul de sud-est al clădirii, pe unde erau coborâte butoaiele, este luminată de patru ferestre închise cu traforuri de piatră.

Foto. 17 Pivnița Palatului Brâncovenesc

Sursa Arhiva Personală

O loggie mare, cu coloane și capitele de piatră sculptate, așezate pe un parapet de zidărie plină și copertină din lespezi de piatră, se sprijină pe coloanele masive de zid ale loggiei de la parter și ocupă partea centrală a fațadei, opusă intrării principale, la fel ca la Mogoșoaia.

Foto. 18 Loggia palatului

Sursa Arhiva personală

Ea este încadrată de două cămăruțe cu bolțile prelungite în sus prin turnulețe lanternouri de aerisire, așa zisele ”umblătoare”, după denumirea lor de atunci. Umblătoarele sunt două mici cămări (având bolțile terminate cu lanternouri pentru aerisire) ce serveau ca umblătoare (toaletă). Loggia are plan dreptunghiular și este o încăpere vastă cu trei coloane libere și două adosate, cu capiteluri decorate cu mici volute și frunze de acant, legate de arce înglobate perfect în zidăria fină. Cu o mare diversitate de sisteme de boltire și de dimensiuni, spațiul este împărțit prin arcele ce taie transversal în patru compartimente boltite diferit: mai întâi pe o calotă pe pandantivi, apoi pe o boltă cu lunete, în mijloc cu două bolți cu muchii diagonale.

Caracteristicile arhitecturale ale palatului sunt influențate de locuințele contemporane din nordul Italiei. Această ipoteză a fost prezentată acum optzeci de ani de Nicolae Ghica Budești, pe baza prezenței cunoscute a numeroși italieni la curtea lui Brâncoveanu, și a fost confirmată după studierea arhivelor italiene și a literaturii despre locuințele din Veneto. La fel ca și modelele sale, reședința românească de la Potlogi este așezată pe un teren plat, adiacent unui râu.

Un perete dreptunghiular înconjoară componentele curții de pe cele trei laturi, a patra parte fiind preluată de râu. Palatul are o poziție centrală: partea frontală se află în fața curții de intrare, care conține și anexele instanței; partea opusă are o loggie orientată spre grădină și apă. Capela curții este plasată în afara zidului de incintă. Organizarea spațiilor din interiorul palatului – de la planul simetric și de la loggiile suprapuse la sistemul de bolți și decorarea pietrei sculptate – este inspirată de aceleași modele.

Foto. 19 Stucaturi de pe pereții interiori

Sursa: Arhiva personală

Cu toate acestea, arhitectura palatului poartă de asemenea semnele unei influențe orientale, probabil din Constantinopol. Decorarea cu stuc, atât în interiorul cât și la exteriorul clădirii, este inspirată în mod clar de arhitectura contemporană otomană. Dimpotrivă, foișorul de intrare (compus de scări și belvedere) și volumul palatului urmează modelul arhitecturii valahiene anterioare. S-a demonstrat într-adevăr că arhitectura palatului Potlogi constituie o sinteză locală originală, realizată conform voinței domnitorului.

Din acest punct de vedere, palatul Potlogi a instituit un nou model care a schimbat chipul arhitecturii rezidențiale în Țara Românească. Ulterior, celelalte reședințe ale domnitorului au folosit aceleași principii compoziționale și elemente decorative, iar în următorii cincizeci de ani boierii români au adoptat aceleași caracteristici arhitecturale, la scară mai mică, pentru propriile lor reședințe.

Decorația interioară și exterioară, după cum s-a mai spus, formează partea cea mai interesantă a clădirii. Piatra sculptată este folosită la Potlogi la fel ca și la Mogoșoaia, la loggie și la foișor. Din tot ansamblul ce se vede astăzi numai o mică parte este autentică.

În primul rând trebuie semnalată pisania din foișor, încastrată în perete, deasupra ușii de la intrare. De formă dreptunghiulară ea cuprinde un câmp central cu inscripția și un medalion cu stema Tării Românești prinsă într-un chenar floral, cu câte un cap de înger la mijlocul fiecărei laturi.

Aceasta a fost scoasă de mult din locul ei și expusă București în fostul palat al artelor din Parcul Libertății și apoi a dispărut. De curând, în cursul lucrărilor de modernizare și restructurare, i s-a dat de urmă și a fost remontată pe vechiul loc.

Toate camerele etajului, înalte și bine luminate prin ferestre mari, arcuite în partea superioară, erau acoperite de bolți mânăstirești cu lunete, asemenea celor folosite, în mod curent, încă de la începutul veacului. În sălile mai importante nașterile bolților erau sprijinite pe console de piatră sculptată. Stucatura este utilizată din plin pentru decorația interioară a pereților împărțiți prin bagete, în panouri decorate cu motive florale. Pardoselile erau, după cum se obișnuia atunci din cărămidă așezată pe lat.

Foto. 21 Elemente decorative ale camerelor

Sursa: Arhiva personală

Tot autentice sunt și cele două capitele-console fixate în peretele foișorului, toate celelalte piese fiind noi. Capitelele bogat sculptate cu acante și volute, în stilul compozit folosit de meșterii lui Brâncoveanu, precum și fusurile și bazele respective sunt copii după coloanele vechi de la Potlogi montate în 1860, în fațada de nord a palatului de la Mogoșoaia, cu ocazia unor lucrări de restructurare.

Balustradele cu panouri traforate și piedestalele sculptate ale coloanelor sunt replici după modelele de la Mogoșoaia. S-au mai păstrat ca piese autentice numai capitelul consolă cu profile liniare simple, aflat la capătul dinspre est al porticului de la parter, și o bucată din copertina balustradei loggiei de la etaj. În sfârșit o ultimă piesă se găsește în fațada de vest sub forma unui capitel consolă la parter, marcând pornirea arcadei de legătură între corpul ieșit și corpul central al clădirii.

Toată această sculptură în piatră poartă pecetea stilului zis brâncovenesc de origine clasică, caracterizat prin reliefe accentuate și puternice, contraste de umbră și lumină, atât de mult diferite de sculptura orientală sau gotică degenerată, folosită până atunci, și vădește aportul unui meșter străin.

Foto. 22 Stucaturi colorate în ancadramentul ferestrei

Sursa: Arhiva personală

Stucaturile colorate, care decorează pereții interiori și exteriori, colțurile clădirii și ancadramentele ușilor și ferestrelor sunt de factură orientală și se aseamănă cu cele existente la casele cantacuzinești din Filipești și Măgureni și la fațadele bisericii spătarului Mihai Cantacuzino din Fundeni.

Lumina pătrunde liberă prin ferestre înalte, plafoanele sunt frumos boltite în lunetă, multe sculptate cu vulturi, simbol al familiei Cantacuzino, flori de acant dispuse în liră, fie de spade încrucișate, iar zugrăveala era împărțită pe trei registre, cel de jos până la nivelul ferestrelor era alb tapisat cu brocart sau mătase roșie, cel mijlociu de la marginea de jos a ferestrelor până la baza bolților cuprindea stucaturi cu motive vegetale și de influență orientală și cel superior, încadrate lunetele bolților unde se găsesc tablouri votive ale ctitorilor în succesiunea câtorva generații, sporește luxul încăperilor dând o grandoare imperială camerelor.

Casa slujitorilor este situată în dreapta intrări și cuprinde camerele servitorilor privati ai familiei domnești. Erau înșirate cu spatele la zidul de incintă de pe latura de sud. Este vorba despre slujitorii care însoțeau familia domnitoare în drumurile sale mai ales cele dinspre București spre Târgoviște.

Foto. 23 Casa slujitorilor

Sursa: Arhiva personală

Între aceștia foarte probabil s-au aflat secretarul domnitorului Italianul Anton Maria Del Chiaro, slujitoarele apropiate ale doamnei Maria (doicile) sau bucătarii favoriți.

Ceilalți slujitori trebuie să fi fost localnici și ei îngrijau permanent palatul și curtea nu doar în momentele când familia și suita marilor boieri poposeau aici.

Bucătăria (cuhnia domnească) care ocupă ca și la Mogoșoaia, colțul din dreapta curții de intrare în partea de sud-est, are un plan pătrat și este o clădire monumentală.

Avea probabil aceași boltire, cu un sistem de arce și trompe etajate, care fac trecerea de la planul pătrat al încăperii la planul octogonal, terminate în partea superioară cu un turnuleț octogonal prevăzut cu ferestre, având oficiul de coș pentru fum. Patru coșuri suplimentare mai mici așezate în cele patru colțuri peste trompe activau evacuarea fumului.

Cuhnia reprezintă o construcție separată de corpul palatelor și conacelor boierești, cu o autonomie completă, la o distanță apreciabilă, pentru a evita pericolul major, incendiile. Incovenientul principal îl constituia tocmai distanța, mâncărurile pierzându-și savoarea până ajungeau pe masă.

Foto. 24 Cuhnia

Sursa: Arhiva personală

Un călător străin, Class Ralamb, menționa pe la 1657, la Curtea Domnească din Târgoviște că „Mâncărurile lor sunt foarte îmbelșugate, dar nu sunt bine gătite, dar ceea ce este și mai rău, se mănâncă reci, dat fiindcă în Țara Românească, bucătăria se afla într-un colț al curții, foarte departe de casă.”

Grădina este cadrul care completează perfect spațiul din jurul palatului până la heleșteu. Pentru a ne da seama cum arăta aceasta în perioada lui Constantin Brâncoveanu trebuie să ne îndreptăm atenția asupra lucrărilor scrise de cronicarii vremii.

Foto. 25 Grădina Palatului Foto. 26 Heleșteul Sursa: Arhiva personală Sursa: Arhiva personală

Grădina Palatului avea aceași așezare ca și cea de la Mogoșoaia, Tărgoviște și București. În aceste grădini erau obișnuite foișoare iar frumusețea întregii grădini era remarcată de toți călătorii străini, care vizitau în aceea perioadă Țara Românească.

Del Chiaro, descriind palatul brâncovenesc spune că; „Grădina e de toată frumusețea, are formă pătrată în stil italian. În mijlocul ei Constantin Brâncoveanu clădise un foișor unde lua prânzul și își făcea siesta după masă în mijlocul straturilor de flori.”

Radu Greceanu, cronicarul, amintește și el despre un pavilion similar, ridicat de Brâncoveanu în grădinile curților domnești: ”S-a isprăvit foișorul cel boltit în grădina domnească… și de alte podoabe l-au înfrumusețat, cum se și vede că e foarte ciudat”, ale cărui temelii au fost descoperite de curând.

Droșcăria este situată în partea de sud vest a curții domnești și reprezintă un atelier în care sunt reparate și confecționate droaștele (trăsuri, birje), în prezent este reconstruită și prezintă in interior câteva trăsuri, elemente ale acestora, obiecte pentru îngrijirea cailor.

Luxoasele trăsuri ale domnului se aflau depozitate, la rândul lor, într-o construcție pe măsură, droșcăria, ale cărei urme au fost descoperite pe cale arheologică.

Foto. 27 Trăsură tradițională Foto. 28 Droșcăria

Sursa: Arhiva personală Sursa: Arhiva personală

Asemănări și deosebiri între Palatul Brâncovenesc de la Potlogi și Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia

Foto. 29 Palatul de la Potlogi Foto. 30 palatul de la Mogoșoaia

Sursa: Arhiva personală Sursa: Arhiva personală

Ca plan general, ambele palate sunt la fel, ele reproducând planul casei țărănești la scară mare. Există unele deosebiri, dat fiindcă că palatul de la Potlogi, de pe drumul Târgoviștei, a fost construit în 1698, iar cel de la Mogoșoaia, de lângă București, în 1702.

La Potlogi, zidurile sunt mai groase, ca la vechile conace de pe vremea lui Matei Basarab, volumele sunt robuste iar decorația cu stuc amintește de arta orientală. La Mogoșoaia însă, zidurile nu mai sunt atât de masive, iar ornamentația cu stuc este foarte redusă, predominând zugrăvelele murale. Din punct de vedere arhitectonic, ambele palate se deosebesc complet de vechile conace fortificate, de tip oriental, așa cum apare chiar palatul postelnicului Cantacuzino de la Filipeștii de Târg. Palatele sau conacele brâncovenești erau construite acolo unde au putut fi integrate într-un peisaj deschis, în mijlocul naturii.

Dezvoltarea arhitecturii laice în timpul lui Constantin Brâncoveanu se datorează, fără îndoială, faptului că pentru domnitor cât și pentru boierii lui, viața nu se rezumă doar la satisfacțiile militare sau cinegetice, ca pe vremea vechilor voievozi, ea capătă noi aspecte, mai rafinate, atât domnul cât și boierii petrecându-și majoritatea timpului în interioarele palatelor sau a conacelor. De aceea meșterii fac apel și la pietrari și la zugravi, nu numai la stucatori. Sculptura și pictura devin arte ajutătoare ale arhitecturii laice.

O caracteristică a acestui stil este aceea că bisericile nu mai sunt construite în incinta palatelor, ci în afara lor, ca la Potlogi și Mogoșoaia. Se explică prin respectul omului medieval față de divinitatea dar, în același timp, dezvăluie și o nouă concepție asupra lumii și vieții ce începea să îți facă loc asupra în mentalitatea oamenilor vremii. În incinta unui palat sau a unui conac nu se mai ridicau biserici, pentru că acolo era loc lumesc.

Biserica Sfântul Dumitru este prima construcție brâncovenească de la Potlogi, înaintea tuturor celorlalte părți ale ansamblului domnesc. Această biserică deschide seria lăcașurilor sfinte ce definesc stilul brâncovenesc, caracterizat prin ornamentația bogată a ancadramentelor și a coloanelor, pridvorul deschis (cu excepția celei de la Poltogi), boltirea în semicilindru sau cupole sferice, decorul sculptat în piatră în care predomină motivele florale.

Foto. 31 Biserica Sf. Dumitru

Sursa: Arhiva personală

Biserica, purtând hramul Sf. Dumitru, a fost înălțată de Constantin Brâncoveanu înainte de ridicarea sa la domnie și înainte de construirea palatului, ca paraclis al caselor mai vechi alăturate, în 1683. Tabloul votiv din pronaos îl înfățișează în partea stângă pe domnitor cu cei 4 fii ai săi Constantin, Ștefan, Radu și Matei. În dreapta, sunt zugrăvite doamna Maria împreună cu cele șase fiice. Inițial, biserica, a fost construită cu o singură turlă, însă de-a lungul secolelor edificiul a cunoscut mai multe transformări.

În anul 1904, în vremea regelui Carol I, s-a adăugat a doua turlă și a primit al doilea hram, cel al Sfântului Ierarh Nicolae. În perioada 2010-2013, biserica a fost restaurată integral, fresca brâncovenească putând fi admirată și astăzi, chiar dacă nu în întreg locașul. O altă inscripție, zugrăvită în interior arată că, în 1904, a fost refăcută turla pantocratorului și toată pictura interioară. În sfârșit, printr-o a treia inscripție aflăm că în 1945 a fost curățat și refăcut tabloul ctitorilor ascuns sub tencuiala restaurării precedente, când a fost ciocănită și acoperită vechea pictură.

În situația de astăzi, partea inferioară a personajelor din tablou, reprezentând pe voievod și pe fii săi, este cea autentică, iar partea superioară cu figurile lor, este o copie realizată de pictorul Blendea, după aceleași personaje din Biserica de la Mogoșoaia.

Foto. 32 Tabloul votiv

Sursa: Arhiva personală

Clădirea de tip dreptunghiular, asemănătoare cu Biserica Doamnei din București, ridicată de Șerban Cantacuzino în același an, sau cu cea din Mogoșoaia din 1688 (însă fără pridvor), are pronaos, naos și altar și mai are un turnuleț exterior alipit fațadei nordice. Pridvorul pe coloane de zid așezat în fața intrării este un adaos modern, din 1904.

Peste acoperișul actual, prevăzut cu un fronton improvizat în fațada vestică, se înalță două turle de lemn învelite cu tablă așezate pe baze cubice foarte mari, din care cea de peste pronaos este de zid și formează, împreună cu turnulețul exterior al scării, postamentul vechii clopotnițe dispărute.

În cazul în care și cealaltă bază ascunsă sub căptușeala sa de tablă se va dovedi a fi de zid, va reieși că biserica a fost inițial cu două turle. Este mai probabil însă că naosul, la fel ca și la exemplele citate mai sus – Biserica Domnei și Mogoșoaia – era boltit cu o calotă inchisă care, cu ocazia lucrărilor din 1904, a fost străpunsă pentru înălțarea turlei de lemn a pantrocratorului, menționată în inscripție. O dată cu modernizările suferite atunci a fost dărâmat și peretele dintre naos și pronaos cu arcade pe stâlpi, ce trebuiau să fi existat acolo în locul actualului arc deschis pentru mărirea spațiului interior.

Fațadele tencuite sunt încadrate de un soclu simplu neprofilat și o cornișă modernă. Împărțite în două de un brâu median ele sunt decorate cu obișnuita rețea de ciubuce, scoasă în relief care formează un șir de panouri mari dreptunghiulare între soclu și brâu și un rând de panouri semicirculare mai mici – câte două pentru un singur panou inferior – așezate peste brâu.

Foto. 33 Detalii ale bisericii

Sursa: Arhiva personală

Din cornișa veche, care se găsea probabil sub cea actuală, nu se mai păstrează decât porțiunea din jurul turnulețului scării, sub forma unui dublu rând de cărămizi în zimți. Desigur că și în rest, la bazele turlelor și la corpul bisericii. trebuie să fi fost o cornișă de acest gen, dar cu trei rânduri de zimți, după modelul obișnui în epoca brâncovenească. Cu toate prefacerile suferite, care i-au schimbat înfățișarea, biserica ar putea fi ușor readusă în vechile forme, cu excepție, firește, a turnului clopotniță dispărut.

Biserica Adormirea Maicii Domnului este o biserică ortodoxă foarte veche ce datează din perioada cuprinsă între 1722-1730 încă de pe vremea Boierului Strâmbeanu fiind situată în satul Pitaru, mai exact în partea veche a satului ce se numește Strâmbeanu. Ca stil de construcție biserica are un plan triconc cu turlă pe naos. Altarul este poligonal în exterior, semicircular în interior, acoperit cu o semicalotă.

Naosul are formă pătrată cu abside laterale poligonale la exterior și semicirculare la exterior, iar turla este pe pandativi. Pronaosul de formă dreptunghiulară este acoperit cu o calotă pe pandantivi și masivi de zidărie. Pridvorul bisericii este mărginit de stâlpi circulari de cărămidă și este acoperit cu o boltă semicilindrică. Fațadele sunt împărțite în doua registre fără brâu, iar corrnișa este subliniată de asize de cărămidă în dinți de fierăstrău. Turla are fețele decorate cu arcaturi semicirculare în retragere.

Pictura din altar, naos și pronaos, foarte valoroasă, a fost realizată în același timp cu construcția. Desenul este realizat prin redări în linii esențiale ale figurilor, iar conturul este realizat într-o linie brună, puțin modelată.

Figurile sunt realizate prin pete de culoare, veșmintele prezintă pliuri anguloase, arbitrar plasate, se remarcă sublinierea orbitelor și a ochilor.

Foto. 34 Biserica Adormirea Maicii Domnului

Sursa: Arhiva personală

Motivele decorative sunt cele folosite în epocă: laleaua, trandafirul, garoafa prinse în rețele. Tabloul votiv prezent pe pereții pronaosului prezintă ctitorii bisericii: jupân Ianache Strâmbeanu și soția sa, jupâneasa Bălașa, biv vel clucerul Mihai Strâmbeanu și soția sa, jupâneasa Ilinca și copii lor.

În interiorul acesteia se găsește o icoană veche ce se presupune ca ar fi fost pictată de Nicolae Grigorescu și adusă aici de unul dintre cumnații săi la ceva timp după moartea pictorului. Acesta bisericuță este declarată monument istoric iar picturile interioare sunt cele originale.

Foto. 35 Fațada bisericii

Sursa: Arhiva personală

Deși vorbim despre un obiectiv mic ca suprafață, încărcătura spirituală și istorică din interiorul pereților crăpați este inestimabilă. Documentele în care era anunțat și anul construirii nu mai există iar de atunci, slujbele s-au ținut fără încetare în micul lăcaș de cult, până în anii 1900. Acum este imposibil să se mai slujească în Biserică. Pereții sunt crăpați, iar riscul de prăbușire este destul de mare. Biserica Strâmbeanu este într-o stare avansată de degradare și trebuie urgent restaurată și integrată în circuitul cultural.

Monumentul eroilor din războiul de independență

Monumentul a fost inaugurat în octombrie 1910, fiind situat în partea centrală a localității, în apropierea Complexului Brâncovenesc și a primăriei. Acesta a fost realizat de către inginerul Nicolae Bruneanu din Târgoviște și sculptorul Aristide Iliescu. Statuia, realizată în tehnica ronde-bosse, turnată în bronz, înfățișează un soldat în uniformă de dorobanț.

Foto. 36 Monumentul eroilor din războiul de independență

Sursa: Arhiva personală

Soldatul în mărime naturală, este redat cu arma pe umărul stâng și goarna în mâna dreapta. Soclul, înalt de 4 metri, este compus din volume paralelipipedice din calcar, pe care sunt fixate plăcile de marmură. Pe cele patru fețe ale soclului, pe plăci de marmură albă sunt săpate versuri omagiale, precum și numele eroilor din comună, căzuți pentru cucerirea independenței țării.

Bustul pictorului Nicolae Grigoescu

Nicolae Grigorescu s-a născut la 15 mai 1838, în satul Pitaru, județul Dâmbovița, într-o “așezare cu vreo patruzeci de case scunde, sfioase, acoperite cu stuf și cu șindrilă”, după cum se arată în amplul studiu al lui George Oprescu, și într-o familie cu mulți copii-cinci până la el- și cu prea multe griji pentru ca venirea lui pe lume să poată aduce vreo bucurie în sufletul părinților. Casa în care s-a născut se află pe moșia unuia dintre cei mai de seamă boieri ai lumii din aceea vreme, Filip Leneș, la curtea căruia tatăl viitorul artist, Ion Grigorescu, era administrator.

Ion Grigorescu moare la 1843, lăsând casa, copii și toate greutățile pe seama mamei, Ruxanda Grigorescu, care nefiind de origine din Pitaru și nemaiavând nici un rost la curtea lui Lenș, va avea curajul să se mute cu toți copii la București, în mahalaua Cărămidarilor, la o mătușă. În centrul satului există un monument memorial, un bust al pictorului, sculptat de Zoe Băicoianu, dezvelit în 1957.

Foto. 37 Bustul lui Nicolae Grigorescu

Sursa: Arhiva personală

Prin urmare, Comuna Potlogi dispune de un număr redus de obiective turistice, unele nefiind intregate în circuitul turistic, însă cu toate acestea deține cel mai autentic și mai prețios monument de arhitectură civilă românească, Complexul Brâncovenesc. În figura 38 am reprezentat principalele obiective turistice ale comunei, prezentate mai sus dar și infrastrutura turistică.

Fig. 38 Harta turistică a Comunei Potlogi

Sursa: Harta a fost realizată în programul Arc Gis și ulterior în Corel Draw

3.2.7. Evenimente culturale

Comuna Potlogi a fost spațiul desfășurării în ultimii ani a unor evenimete culturale de o importanță deosebită ce au avut ca scop promovarea turistică a obiectivelor de patrimoniu de aici.

Manifestului cultural Arts District, dedicat Palatului Brâncovenesc de la Potlogi din județul Dâmbovița a avut loc la data de 3 iunie 2017 cu scopul revalorificării spațiilor de patrimoniu.

În cadrul acestuia a avut loc un recital de jazz susținut de Alexandru Anastasiu și Irina Rădulescu, doi dintre cei mai apreciați artiști ai noii generații pentru activitatea susținută în promovarea instrumentelor inedite de percuție: vibrafon și marimbă. Aceștia vor fi acompaniați de alți trei percuționiști de excepție: Camelia Andreea Vătui, Alexandru Teodor Sturzu și Claudiu Purcărin.

Cu acest prilej, va fi prezentată o lucrare în primă audiție absolută dedicată Ansamblului Brâncovenesc de la Potlogi compusă de Gabriel Mălăncioiu special pentru acest concert: ”Rituel du Potlogi” scrisă pentru vibrafon și marimbă.

Foto. 41 Recital la marimbă

Sursa: Arhiva personală

Mai mult, istoria Palatului și motivele pentru care merită să fie reintegrat în circuitul turistic au fost prezentate prin dialogul purtat între doamna Irina Cîrstina, autor și muzeograf în cadrul Complexului Curtea Domnească din Târgoviște, și Sebastian Gheorghiu, inițiatorul proiecului Arts District.

Evenimentul face parte din proiectul Arts District – un manifest cultural dedicat conștientizării și revalorificării spațiilor de patrimoniu și, totodată, reprezintă un efort de promovare al acestor locuri prin intermediul muzicii, prin capacitatea sa de a revitaliza istorii și de a trezi la viață emoții personale și arhetipale în conexiune cu spațiul ales. Arts District este o inițiativă UCIMR, proiect cultural co-finanțat de AFCN.

Cea de-a V-a ediție a SoNoRo Conac s-a desfășurat pe 9 aprilie 2017 la Palatul Brâncovenesc de la Potlogi și a oferit posibilitatea descoperii unor monumente arhitectonice unice prin intermediul unui concert de muzică clasică.

Programul muzical a cuprins lucrări de Franz Schubert, Ludwing van Beethoven și Sir Edward Elgar, în interpretarea artiștilor Anton Martynov (vioară), Răzvan Popovici (violă), Marcin Sieniawski (violoncel) și bursierii SoNoRo Interferențe. Seria de concerte de muzică de cameră SoNoRo Conac va continua până în septembrie 2017, în mai multe clădiri de patrimoniu din toată România

Asociația Sonoro a creat un nou proiect în anul 2013, intitulat ”SoNoRo Conac”, care își dorește, prin asocierea muzicii cu opere arhitecturale emblematice din România, să sugereze nevoia de respect, atenție și sprijinire a patrimoniului și a resurselor culturale extraordinare ale României.

Retro Parada de toamnă este un eveniment organizat în mai multe orașe din România care a avut loc și în comuna Potlogi în anul 2017. În cadrul paradei au fost prezentate peste 46 de mașini de epocă care au putut fii admirate în toată splendoarea lor de către pasionații de mașini.

Foto. 42 Retro Parada de toamnă

Sursa: Arhiva personală

Evenimentul s-a desfășurat în fața Palatului Brâncovenes, fiind un eveniment de tip cultural-sportiv, având ca scop păstrarea în stare optimă a unor vehicule istorice, precum și cultivarea pasiunii de colecționare și restaurare a acestora. Retromobil Club România promovează pe plan intern și internațional vehicule istorice de fabricație românească.

În data de 21 mai 2018, a avut loc evenimentul cultural „CENTENAR – 2018”, care s-a desfășurat în incinta Ansamblului Brâncovenesc de la Potlogi, fiind organizat de către Consiliul Județean Dâmbovița, prin Centrul Județean de Cultură Dâmbovița.

Foto. 43 Centenaru Marii Unirii

Sursa: Arhiva personală

Scopul acestui eveniment a fost de a celebra cel mai important moment din istoria modernă a României, Marea Unire din anul 1918. Manifestarea de la Potlogi a reunit, într-un spectacol extraordinar, artiști de renume ai muzicii populare românești din toate zonele istorice ale României: Emilia Dorobanțu, Gelu Voicu, Ionuț Fulea, Veta Biriș și Adriana Ochișanu, acompaniați de către Orchestra Populară Chindia a Centrului Județean de Cultură Dâmbovița, dirijor Ionuț Dumitrescu.

Alături de ei, pentru un scurt moment instrumental, a urcat pe scenă și renumitul instrumentist Stelian Apostol, primul acordeonist angajat al Orchestrei Populare Chindia, cel care a concertat alături de toate numele importante ale muzicii populare românești. A fost un eveniment grandios, atât din punct de vedere muzical, cât și din perspectiva locului și a scenografiei concepută astfel încât să pună în valoare unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură medievală din România.

Expoziția de artă textilă Meșteșugul boiangeriei –Tradiție și modernitate a fost organizată de către Asociația Dar Development la Palatul Brâncovenesc în luna august, anul 2017 în cadrul proiectului ”Moștenirea cultural e pocii brâncovenești”, unde au fost expuse o suită de țesături din borangic.

Foto. 44 Țesături

Sursa: Arhiva personală

Concertul ”Interferențe etnice pe drumul sudului” a avut loc pe data de 12 august 2017 la Palatul de la Potlogi fiind susținut de orchestra simfonică ”Muntenia” condusă de dirijorul Daniel Jingă. Invitata specială la acest concert a fost soprana Ana Cebotari care a cântat numeroase melodii iar atmosfera a fost destinsă de ”Ansamblul de dansuri grecești Dionisos”.

Foto. 45 Concertul ”Interferențe etnice pe drumul sudului”

Sursa: Arhiva personală

Programul a cuprins lucrări românești de secol XIX, majoritatea aparținând compozitorului Anton Pann, melodii representative atât pentru melosul rural cât și pentru folclorul orașelor și a fost organizat de Asociația Dar Development în colaborare cu Consiliul Județean Dâmbovița.

3.2.2.6.. Tradiții și obiceiuri specifice comunei Potlogi

Comuna Potlogi este păstrătoare a unor datini și obiceiuri strămoșești, contribuind la conservarea și perpetuarea tradițiilor neamului și putând fi valorificate și în scop turistic.

Jocul călușulului este un obicei vechi, practicat timp de trei zile în Comuna Potlogi, dar și în alte regiuni din Muntenia în perioada Rusaliilor, fiind inclus datorită trăsăturilor unice în Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanități Unesco.

Este un dans ritualic, sacru, vindecător practicat de bărbați care merg din casă în casă pentru a aduce binecuvântare, bunăstare și pentru alunga spiritele rele. Călușul este primit cu mare sfințenie de toți localnicii, care cred că persoana care nu primește călușarii, nu va avea parte de belșug în acel an.

Dansatorii sunt îmbrăcați în costum național, poartă opinci cu clopoței în picioare, iar pe cap pălării negre cu panglici și sunt conduși de vătaf, cel mai bun dansator, care supraveghează și conduce întreaga ceremonie.

Foto. 39 Călușarii

Sursa: Arhiva personală

Nunta este cea mai mare sărbătoarea folclorică românească ce cuprinde o întreagă succesiune de momente tradiționale semnificând intrarea tinerilor în rândul maturilor cu datorii și drepturi depline: mersul la apă, îmbrăcatul miresei, turta miresei, bărbieritul ginerelui, luatul voalului, îmbroboditul miresei, muzica lăutărească, dansuri tradiționale românești.

Colindul este unul din cele mai reprezentative obiceiuri de iarnă, când copii merg din casă în casă pentru a cânta colinde localnicilor, primind în schimb mere, nuci și covrigi.

Sorcova este un obicei ce se păstrează din cele mai vechi timpuri în Comuna Potlogi. În Ajunul Anului Nou copiii colindă fiecare casă, cu sorcove viu colorate, primind în schimb bani.

Steaua este unul din obiceiurile cele mai des întâlnite în toate regiunile țării. Creat de către biserică sub influența creațiilor luterane și calvine, obiceiul umblatului cu Steaua este un real motiv de bucurie pentru toți copiii. Foto. 40 Sorcove

Sursa: Arhiva personală

Obiceiul în sine vestește nașterea Pruncului Iisus. Steaua este reprezentată fizic printr-o stea, pe schelet de lemn, având în centru o icoană cu Nașterea Domnului, Fecioara cu Pruncul sau numai Iisus.

Plugușorul are un substrat agricol arhaic, urmărind prin “magia imitativă” să asigure abundența recoltelor, fiind practicat și în Muntenia, precum și în zonele limitrofe. Tradiția spune că toate casele trebuie colindate, altfel va fi urmărită de ghinion tot anul.

Umblatul cu Ursul se practică de Anul Nou. Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap și umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roșii. Acesta mormăie și imită pașii legănați și sacadați ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile. Semnificația este purificarea și fertilizarea solului în noul an.

Iordanul este sărbătorit pe 7 ianuarie, când este prăznuit Sfântul Ioan Botezătorul. Noaptea, tinerii necăsătoriți merg la preot să-i ceară găletușa și pentru a o folosi în noaptea de Iordan, când merg pe la casele gospodarilor. “Iordanitorii” intră în casele sătenilor și ,,aruncă în sus” mai întâi copiii ,, ca să crească mari”, apoi pe ceilalți membri ai familiilor.

3.2.8. Infrastructura turistică

3.2.8.1. Unitățile de cazare

Insieme Grand Resort este un concept unic în România, fiind amplasat în satul Pitaru, un loc încărcat de istorie cu peisaje pitorești și un parc de 50 000 mp ideal pentru plimbări relaxante. Inaugurat în anul 2009, Insieme Grand Resort reprezintă alegerea ideală pentru petrecerea unor clipe de neuitat alături de familie în mijlocul naturii.

Deschiderea hotelului Insieme Grand Resort a coincis cu organizarea evenimentului dedicat împlinirii a 171 de ani de la nașterea lui Nicolae Grigorescu, Pitaru fiind satul natal al lui Nicolae Grigorescu.

Hotelul este construit în jurul unui vechi conac boieresc care i-a aparținut lui Ienache Văcărescu, iar ulterior marelui logofăt Filip Lens, fondatorul Casei Vernescu din București. Printre cei care au administrat domeniul de la Pitaru în vremea lui Filip Lens, s-a aflat și tatăl pictorului Nicolae Grigorescu.

Insieme Grand Resort dispune de un hotel și un conac, cu camere de trei și patru stele, cu o capacitate maximă de 110 locuri cu dotări moderne ce vor asigura confortul oaspeților: televizor în cameră, minibar, internet wireless, aer condiționat, uscător de par, telefon și grup sanitar propriu.

Foto. 46 Curtea interioară Insieme Grand Resort

Sursa: Arhiva personală

Restaurantul complexului este elegant și rafinat având o capacitate de 200 de locuri și vine în întâmpinarea clienților cu preparate internaționale și tradiționale delicioase, poate să fie închriat pentru diferite evenimete speciale.

Cele 4 săli de conferință au capacități între 16 și 200 de locuri și sunt dotate conform ultimelor standarde : videoproiector, internet wireless, flipchart etc. Pentru cei dornici de acțiune există un teren de tenis și un teren de sport multifuncțional pentru volei, baschet și handbal.

Insieme Grand Resort dispune de o pișcină interioară cu apă sărată încălzită în permanență, iar în sezonul cald, pișcina exterioară, este cea mai bună alegere. Seara au loc petreceri tematice, organizate la pișcină, unde cocktailurile, dansatoarele și muzica, vă vor oferi momente de neuitat până la răsăritul dimineața.

La data de 1 Mai 2013 a fost inaugurat conceptul Insieme HEALTH & SPA ce pornește de la premiza că o stare de spirit bună poate fi obținută doar atunci când mintea, trupul și sufletul sunt în armonie. În acest sens clubul oferă clienților pachete de antistres, anti ageing, detoxifiere și fizioterapie personalizate pentru fiecare în parte de medicul specialist, pișcină semiolimpică cu apă sărată, saună, jacuzzi, sală de fitness, masaj, tratament spa.

Facilități pentru agrement

Insieme Grand Resort oferă o serie de facilității pentru agrement precum: călărie, plimbări cu trăsuri, căruțe tradiționale, pescuit, vânătoare, plimbări în aer liber, facilități pentru practicarea unor sporturi.

Foto. 47 Facilități pentru echitație Foto. 48 Facilități pentru pescuit

Sursa: Arhiva personală Sursa: Arhiva personală

Pasionații de călărie pot face echitație, în timp ce amatorii pot lua lecții de la profesioniști. Copiii se vor bucura de compania celor 2 ponei. Se pot face lecții de inițiere în călărie dar și plimbări călare în natură pe terenuri special amenajate.

Există și o baltă special amenajată pentru iubitorii de pescuit în mijlocul naturii cu dotată cu facilitățile necesare. Mai mult grădina Clubului oferă peisaje pitorești ce încântă privirile și oferă facilități de relaxare, odihnă, recreere într-un mediu rural, cu aer curat departe de stresul urban.

Hanul Brâncovenesc este situat la jumătatea distanței dintre București și Pitești și la 100 de metri de Palatul Brâncovenesc, în centrul comunei Potlogi. Hanul este construit în stil rustic, acoperit cu piatră la exterior în timp ce în interior este realizat din lemn cu decoruri rustice.

Foto. 49 Hanul Brâncovenesc

Sursa: Arhiva personală

Hanul dispune de un restaurant cu un decor rustic ce se poate închiria pentru diverse evenimente și oferă preparate tradiționale românești. Proprietatea asigură parcare privată gratuită în incinta acesteia.

Fiecare cameră de la Hanul Brâncovenesc asigură o serie de facilități menită să asigure confortul turiștilor precum: o zonă de relaxare, aer condiționat, acces gratuit la internet WiFi. TV prin cablu, un frigider, baie privată cu duș sau cadă, articole de toaletă gratuite și papuci. Camerele au vedere la grădină. La cerere și la un cost suplimentar se pot organiza excursii de pescuit și vânătoare.

Proprietatea include un minimarket și se află la 10 metri de cea mai apropiată stație de autobuz și la 5 km de autostrada A1. Aeroportul Henri Coandă este la 39 km, iar centrul Bucureștiului este la 45 km.

Hanul Brâncovenesc poate fii închiriat și ca spațiu pentru desfășurarea unor evenimentele culturale (lansări de carte, spectacole), dar și pentru nunți, botezuri, majorate.

3.2.8.2. Unități de alimentație publică din comuna Potlogi

În centrul localității se află complexul The Pentagon House care dispune de o pizzerie (cca. 50 de locuri), o terasă deschisă pe timp de vară, un club de noapte și un spațiu destinat jocurilor sociale: șah, rummy, table și billiard.

Foto. 50 The Pentagon House

Sursa: Arhiva personală

Un alt spațiu de petrecere a timpului liber este și Berăria Potlogi, situată la aproximativ 150 de metri de Ansamblul Monumental. Berăria Potlogi este un loc de recreere și relaxare atât pentru localnici cât și pentru turiști. Localul dispune de un restaurant cu o capacitate de 150 de locuri, unde se organizează evenimente speciale (zile onomastice, petreceri private, botezuri). Un avantaj de care dispune localul îl reprezintă faptul că este deschis 24 de ore/7 zile pe săptămână

Foto. 51 Berărie Potlogi-interior

Sursa: Arhiva personală

3.2.8.3. Infrastructura de transport

Principalele căi de acces în comună sunt: A1 km 49; DN7 km 45; DJ 711 A; DJ 401 A; DJ 411 D. Comuna Potlogi se se află poziționată în apropiere de orașe importante, ceea ce îi sporeste potențialul turistic astfel: orașul Titu se află la 14 km; orașul Targoviște, reședința județului Dambovița la doar 57 km iar orașul Bucuresti la o distanță de 45 km. Drmurile principale sunt asfaltate, cu un grad moderat de modernizare, în timp ce ulițele sunt încă pietruite. Având în vedere dezvoltarea turismului, se optează pentru modernizarea acestora în cel mai scurt timp posibil.

3.2.8.4. Infrastructura de utilități

Satele componente ale comunei Potlogi dispun de o serie de rețele si echipamente tehnico edilitare caracterizate printr-un grad ridicat de acoperire a teritoriului. Gospodăriile, instituțiile și societățile comerciale sunt racordate în procent de 100% la rețeaua de distribuție a energiei electrice. Alimentarea cu energie electrică a comunei se face cu o rețea de distribuție de medie tensiune, care vine din rețeaua de 110 KV.

Infrastructura de telecomunicații din comuna Potlogi este bine dezvoltată. În ultimii 5 ani domeniul telecomunicațiilor a cunoscut un ritm accelerat de dezvoltare, aspect care se datorează în principal apariției și promovării unor produse și servicii noi și a diversificarii celor existente. Cea mai mare rată de dezvoltare s-a înregistrat în domeniul serviciilor de internet și al telefoniei mobile.

Comuna Potlogi dispune de acces la internet, acesta fiind disponibil pentru 100% dintre localnici, dar și de telefonie mobilă datorită acoperirii și instalării de turnuri și antene pentru toți furnizorii de telefonie mobilă.

3.2.9. Tipuri și forme de turism practicate în zonă

Turismul rural în comuna Potlogi este în curs de dezvoltare și ar putea aduce mari câștiguri comunei, nu doar economice ci și câștiguri în ceea ce privește mediatizarea și cunoașterea acestui areal. Principalul furnizor de turism în acest areal este Complexul Brâncovenesc de la Potlogi. Printre activitățile turistice cu un caracter general rural putem menționa plimbatul cu căruță, echitația, observarea naturii, fotografierea, cunoașterea patrimoniului rural.

Turismul cultural este reprezenatat printr-o multitudine de monumente istorice și religioase precum: Curtea Brâncovenească, Palatul, Biserica Sf. Dumitru, Turnul porții principale, cu camerele de gardă, Biserica “Adormirea Maicii Domnului”, tradiții locale, arhitectura tradițională menite să atragă toții pasionații de istorie, cultură și religie.

Turism sportiv este favorizat de vastul spațiu rural ce se constituie într-un suport important pentru desfășurarea diferitelor activitiati sportive. Se pot menționa cicloturismul, pescuitul, activități de orientare turistică, vânătoarea. Turiștii au la dispoziție pentru practicarea diferitelor activități sportive o baza sportivă situată între satul Pitaru și comuna Potlogi.

Turism de agrement a început în ultimii ani să se dezvolte, foarte mulți turiști manifestând o atracție din ce în ce mai mare față de această formă de turism. Turistul este tentat din ce în ce mai mult să observe natura și chiar să se integreze prin intermediul diferitelor activități cum ar fi observarea păsărilor, identificarea speciilor de plante, culesul plantelor medicinale, a porumbului sau a ciupercilor. Animația și agrementul au loc important în ocuparea timpului într-un sejur turistic, acesta putând fi realizat și de săteni.

4. Rezultate

Fig. 52 Evoluția numărului total de firme

Sursa: Borg Design

În figura 52 este reprezentată evoluția oșcilantă a numărului total de firme din cele trei sectoare economice pe o perioadă de 14 ani. Se constată o creștere semnificativă începând cu anul 2000 până în anul 2008 de la 19 la 98 de firme. Ulterior, se produce o scădere a numărului de firme ca urmare a crizei economice din anul 2008, care a afectat întreaga țară, ajungând până la 62 de firme în anul 2011 urmată de o perioadă relativ stabilă până în 2014 lipsită de oșcilații semnificative. În anul 2008 se înregistra valoarea maximă a numărului de firme (98 firme) din perioada selectată în timp ce valoarea minimă se înregistra în 2000 (19 firme).

Fig. 53 Structura numărului de firme din sectorul primar

Sursa: Borg Design

În figura 53 este reprezentată structura numărului total de firme din sectorul primar al economiei, respectiv numărul firmelor din agricultura și industria extractivă, acestea fiind cele două domenii principale ale sectorul primar din Potlogi.

Se poate observa că firmele din agricultură domină sectorul primar în comuna Potlogi cu un număr de 40 de firme, datorită reliefului de câmpie, solurilor fertile și climatului favorabil dezvoltării diverselor culturi agricole. Firmele din industria extractivă ocupă a doua poziție cu un număr de 27 de firme datorită resurselor naturale variate (petrol, gaze de sondă).

Fig. 54 Structura numărului de firme din sectorul secundar

Sursa: Borg Design

În figura 54 este redată structura numărului de firme din sectorul secundar al economiei, respectiv firmele din industria prelucrătoare și cele din construcții. Se constată o dominanță a firmelor din construcții cu un număr de 302 firme, în timp ce firmele din industria prelucrătoare sunt mult mai reduse ca număr în jur de 27.

Fig. 55 Structura numărului total de firme din sectorul terțiar

Sursa: Borg Design

În figura 55 este prezentată structura numărului de firme din sectorul terțiar, respectiv servicii și distribuția apei, salubritate, gestionarea deșurilor. Se poate observa o dominanță a sectorului serviciilor în sectorul terțiar cu un număr de 32 de firme , în timp ce distribuția apei, salubritatea și gestionarea deșurilor au un număr mult mai redus de doar 11 firme .

Fig. 56 Evoluția numărului de firme din turism

Sursa: Borg Design

În figura 56 este reprezentată evoluția așcendentă a numărului de firme din sectorul turismului. În perioada 2000-2002 s-a îregistrat valoarea minimă a numărului de firme din turism, respectiv 2 firme, urmând ca din 2003 să înceapă o creștere ușoară ce se menține până în 2010, iar din 2011 se observă o creștere continuă până în 2014 când se atinge maximul numărului de firme din perioada analizată, respectiv, 9 firme.

Fig. 57 Evoluția numărului de salariați în turism

Sursa: Borg Design

În figura 57 este surprinsă evoluția oșcilantă a numărului de salariați în turism pe o perioada de 14 ani. Numărul minim de salariați din perioada analizată se înregistrează în perioada 2000-2003, respectiv 2 salariați, iar numărul maxim de salariați se înregistrează în anul 2013 (4 salariați). Din anul 2004 până în anul 2014 se constată o ușoară creștere, urmată de o perioadă de stabilitate, din 2008 se produce o scădere ce se menține până în 2011.

Fig. 58 Evoluția profitului în turism

Sursa: Borg Design

În figura 58 se poate observa clar o evoluție oșcilantă a profitului din sectorul turistic cu creșteri și scăderi ușoare. Profitul minim obținut în perioada analizată este 0 îregistrat în anul 2002 și 2011, în timp ce valoarea maximă a profitului (33285) s-a îregistrat în anul 2013.

Fig. 59 Evoluția cifrei de afaceri în turism

Sursa: Borg Design

În figura 59 este prezentată evoluția cifrei de afaceri în sectorul turistic. Se poate observa că în perioada 2000-2008 are loc o creștere continuă a cifrei de afaceri din turism de la 29147 la 283597, urmată de o scădere accentuată până în anul 2011 (129984), ulterior se produce o nouă creștere până la valoarea de 184561 în 2013, finalizată cu o scădere în 2014 până la o valoare de 133373.

Fig. 60 Ponderea firmelor turistice în sectorul terțiar

Sursa: Borg Design

În figura 60 este redată ponderea cifrei de afaceri din turism din totalul sectorului terțiar în perioada 2000-2014, valoarea acesteia fiind de 2%, deoarece obiectivele turistice nu erau restaurate, infrastrutura rutieră nu era modernizată iar unitățile de cazare și alimentație publică erau reduse ca număr.

Fig. 61 Ponderea numărului de salariați din turism în sectorul terțiar

Sursa: Borg Design

În figura 61 este reprezentată ponderea salariaților din turism din totalul numărului de salariați din sectorul terțiar, valoarea acesteia oșcilând în perioada 2000-2014 între 4% și 11%, fiind mult mai redusă în comparație cu personalul angajat în alte ramuri economice. Valoarea maximă de 11% se întâlnește în anul 2013, iar valoarea minimă de 4% în perioada 2000-2003.

Fig. 62 Ponderea profitului din turism în sectorul terțiar

Sursa: Borg Design

În figura 62 este reprezentată ponderea profitului din turism din profitul total al sectorului terțiar. Se poate observa, că turismul deține valori ale profitului cuprinse între 0% și 29% în perioada 2000-2014. În anul 2013 s-a înregistrat valoarea maximă a profitului din turism în perioada analizată iar valoarea minimă de 0% s-a înregistrat în anii 2001, 2002, 2011.

Fig. 63 Ponderea cifrei de afaceri din turism în sectorul terțiar

Sursa: Borg Design

În figura 63 este reprezentată ponderea cifrei de afaceri din turism din totalul cifrei de afaceri a sectorului terțiar, valoarea acesteia oșcilând în perioada 2000-2014 între 1% și 12%. Valoarea minimă a cifrei de afaceri din turism 1% s-a îregistrat în perioada 2000-2001, iar valoarea maximă de 12% în perioada 2007-2008.

Fig. 64 Evoluția numărului de înnoptări

Sursa: BORG Design

Din figura 64 se poate observa evoluția oșcilantă cu creșteri și scăderi semnificative din perioada 2010-2016 a numărului de înnoptări turistice. Valoarea minimă de 857 înnoptări se înregistrează în anul 2010 ca urmare a crizei economice din 2009 ce a afectat și circulația turistică, în timp ce valorile maxime se înregistrează în 2011 (3143 înnoptări), respectiv 2012 (3084 înnoptări).

Din anul 2012 se produce o scădere bruscă a numărului de înnoptări de la 3084 până la o valoare de 1238 în anul 2014. Ulterior, până în 2015 are loc o creștere relativă a numărului de sosiri până la 2273, valoarea ce urmează să scadă din nou începând cu anul 2016 (2017).

Fig. 65 Evoluția sosirilor turistice

Sursa: Institutul Național de Statistică

Din figura 65 se poate observa că dinamica numărului sosirilor pe parcursul perioadei 2010-2016 prezintă o evoluție oșcilatorie cu creșteri dar și scăderi relative. Valoarea minimă de 179 este înregistrată în anul 2010 ca urmare a declanșării crizei economice din anul 2009, iar valoarea maximă de 1801 se înregistrează în 2012. În anul 2016 se înregistrează o creștere a numărului de turiști sosiți în Comuna Potlogi, față de anul 2015, cu aproximativ 116 turiști.

Din anul 2010 și până în 2012 asistăm la o creștere bruscă a numărului de sosiri turistice de la o valoare de 179 sosiri la 1801 sosiri, iar din anul 2013 și până în 2016 tendința generală este de creștere a numărului de sosiri turistice de la 948 până la 1478 sosiri.

Astfel, se poate spune că tendința generală este de creștere a numărului sosirilor în structurile de primire turistică din comuna Potlogi în perioada analizată.

Fig. 66 Evoluția capacității de cazare existentă

Sursa: Institutul Național de Statistică

În figura 66 este reprezentată dinamica capacității de cazare existentă în comuna Potlogi în perioada 2011-2017. Se poate delimita clar, două perioade distincte, respectiv 2011-2013 cu o valoare de 80 de locuri și perioada 2014-2017 cu o valoare de 94 de locuri de cazare.

În anul 2014 se constată o creștere a numărului de locuri de cazare față de anul 2013 cu aproximativ 116 locuri de cazare. Prin urmare, tendința generală este de creștere a numărului de locuri de cazare.

Fig. 67 Evoluția capacității de cazare în funcțiune

Sursa: Institutul Național de Statistică

Dinamica numărului de locuri de cazare înregistrează o creștere așcendentă începând cu anul 2008 (771534 locuri) până în anul 2016 (1139948 locuri). Valoarea minimă a numărului de locuri de cazare se înregistrează în anul 2008 având o valoare de 771534 de locuri, iar valoarea maximă (1139948 locuri) se înregistrează în anul 2016.

4.2. Analiza evoluției activității turistice în comuna Potlogi

4.2.1. Indicatorii circulației turistice

Densitatea circulației turistice =0,17

Acest indicator are o valoare subunitară, numărul turiștilor fiind mai redus decât numărul populației rezidente. Valoarea densității circulației turistice pentru anul 2017 fiind de 0,17 turiști/locuitori.

Rata de ocupare = = 2,1

Durată medie a șederii = = 1,3

Cei doi indicatori turistici, rata de ocupare și durata de ședere ilustrează faptul că în comuna Potlogi turismul este în general de tranzit, turiștii optând pentru vizite scurte de o zi sau chiar de weekend fără a apela la unitățile de cazare pe o perioadă îndelungată.

4.2.2. Indicatorii capacității de cazare

Capacitatea de cazare maximă= capacitatea existentă x 365 zile = 84 x 365 = 30,66

Indicele de utilizare a capacității de cazare

= 404,9

5. Discuții/Concluzii

5.1. Strategii de dezvoltare și promovare a turismului în comuna Potlogi

În pofida faptului că există zone cu un imens potențial turistic în Potlogi care prin peisaje și arhitectură trezesc interesul oamenilor, lacunele existente la nivelul promovării turismului rural se resimt asupra economiei locale prin faptul că nu există un număr considerabil de turiști care să contribuie la creșterea economică a zonei.

Prin urmare, comuna Potlogi prezintă deficiențe la nivel managerial, deficiențe care se resfrâng într-un turism rural defectuos și o slabă promovare a acestuia, în slaba valorificare a resurselor turistice dar și în întreținerea lor.

Lipsa dezvoltării armonioase a patrimoniului și a atractivității zonei este determinată de faptul că autoritățile nu se implică la superlativ pentru proiecte de restructurare și întreținere a patrimoniului cultural dar și de îmbunătățire și modernizare a infrastructurii turistice generale.

Rezistența la schimbare este cea care generează incapacitatea nivelului managerial de a satisface la un nivel superior doleanțele clienților, rezistența reflectată de faptul că nu sunt acceptate noi metode și se merg pe cele clasice.

Prin urmare propun o serie de strategii de dezvoltarea și promovarea a turismului din Comuna Potlogi precum: restaurarea și consolidarea monumentului istoric ”Biserica Adormirea Maicii Domnului” din satul Pitaru și ulterior introducerea acestuia în circuitul turistic, dezvoltarea și modernizarea unităților de cazare și alimentație publică pentru diversificarea ofertei turistice, crearea unui complex turistic de agrement pentru atragerea unui număr mai mare de turiști, îmbunătățirea și modernizarea infrastructurii rutiere, realizarea unor strategii și politici de marketing pentru promovarea la nivel local, regional dar și național a obiectivelor turistice.

În prezent, promovarea la nivelul localității Potlogi este destul de amplă, însă pentru susținerea interesului dar și a curiozități turiștilor, recomand următoarele posibilități de promovare a comunei: colaborarea cu cât mai multe autorități locale din țară pentru promovarea la nivel național a Ansamblul Brâncovenesc de la Potlogi; promovarea cât mai intensă la nivelul televiziunilor, atât locale, cât și naționale, deoarece există posibilitatea ca în rândul turiștilor, accesul la internet să nu existe, astfel neavând de unde să obțină informații; colaborarea cu Ansamblul Muzeal Curtea Domnească din Tărgoviște pentru introducerea Ansamblului Brâncovenesc în circuitul turistic al acestuia; colaborarea cu Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia, pentru realizarea unui circuit turistic reprezentativ pe tema epocii medievale și arhitecturii brâncovenești.

Mai mult, pentru a introduce Comuna Potlogi și monumentele sale pe piața turistică și pentru obținerea unor surse importante de venit, propun realizare unor circuite și excursii tematice care să atragă pasionații de istorie, cultură și arhitectură.

Integrarea Palatului Brâncovenesc de la Potlogi într-un circuit turistic intitulat ”Pe urmele lui Brâncoveanu” – Invitație în lumea istoriei și a culturii” care să reconstituie traseul medieval pe care Domnitorul Constantin Brâncoveanu îl efectua în călătoriile sale, cu popasuri la fiecare ctitorie a sa.

Circuitul pornește de la Ansamblul Muzeal Curtea Domnească din Târgoviște, se continua cu Ansamblul Brâncovenesc de la Potlogi și cu Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia, traseul finalizându-se cu Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, unde sunt așezate moaștele Domnitorului.

Totodată, propun realizarea unui circuit turistic ecumenic intitulat ”Ctitorii Brâncovenești” care să includă și Biserica Sfântul Dumitru din Potlogi.

Circuitul turistic propune vizitarea tuturor ctitoriilor brâncovenești ecumenice din România, respectiv: Mănăstirea „Sfântul Gheorghe“ – Nou, în care au fost depuse și osemintele ctitorului, Biserica Sf. Dumitru de la Potlogi, Mânăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, Mânăstirea Hurezi din Vâlcea, Mânăstirea Brâncoveni din Olt.

De asemenea, propun realizarea unei excursii de o zi ”Palate, conace și muzee” din zona de influență a municipiului București care să include următoarele obiective turistice: Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia, Cula Micești, Palatul Brâncovensc de la Potlogi, Conacul Drugănescu (satul Stoienești), Palatul Știrbei din Buftea și Palatul Snagov.

Pentru dezvoltarea turistică eficientă a comunei, propun înființarea de unități de cazare rurale (pensiuni agroturistice), sau chiar transformarea de către localnici a propriilor gospodării și case în unități de primire a turiștilor pentru descoperirea mediului de viață rural și posibilitatea învățării meșteșugurilor practicate de cei bătrâni.

Totodată propun crearea de către Centrul de informare turistică de sejururi scurte, de 1-2 zile în care turiști să poată vizita obiectivele turistice din zonă, dar și crearea de sejururi de 3-4 zile în care turiști se pot caza la Clubul Insieme Grand Resort, unde beneficiază de ședințe de echitație, pescuit sportiv, ședințe la spa, pișcină.

Prin urmare, investițile realizate în ultimii ani, mai ales în domeniul infrastructurii rutiere, a materialelor informative, și acțiunilor de reabilitare a Palatului Brâncovenesc, reprezintă o dovadă în plus a eforturilor prin care locuitorii comunei Potlogi, înțeleg importanța promovării valorilor culturale locale.

5.2. Impactul turismului asupra dezvoltării locale

Potențialul turistic al comunei Potlogi se reamarcă prin predominarea elementelor de ordin antropic în detrimentul celor naturale care sunt valorificate în activitatea turistică aducând atât beneficii cât și riscuri comunei.

Cele mai importante avantaje aduse de turism sunt cele de ordin economic precum: dezvoltarea pieței muncii, utilizarea pe plan local a disponibilităților de forță de muncă, dezvoltarea unor ramuri economice aferente, obținerea de venituri suplimentare și aport valutar, dezvoltarea infrastructurii.

De asemenea, turismul are și un impact pozitiv asupra mediului prin conștientizarea importanței acestuia și acordarea unui sprijin financiar mai mare pentru acesta, dar și asupra comunităților locale prin interacțiunea cu noi oameni din medii urbane cu mentalități diferite.

Totuși, o dată cu efectele pozitive ale dezvoltării turismului, trebuie menționate și o serie de efecte negative pe care turismul le aduce mediului economic, natural, social. Din punct de vedere economic, turismul poate duce la creșterea speculațiilor de piața imobiliară, la costuri mult prea ridicate pentru menținerea unor activități de agrement, la schimbări în modul de viață al locuitorilor.

Efecte negative se pot înregistra și asupra mediului natural. O anumită categorie din rândul turiștilor, prin modul de manifestare al comportamentului turistic pot aduce prejudicii grave mediului natural. Sunt cunoscute peisajele lăsate în urmă de turiști, atunci când aceștia părăsesc destinația, lăsând în urma o mare cantitate de deșeuri menajere. De asemenea, o presiune ridicată asupra mediului natural din partea turiștilor, prin depășirea capacității de suport a acestuia, poate însemna dezechilibre grave ce pot perturba fauna și flora zonei.

Din punct de vedere social, pot apărea atitudini diferite ale turiștilor și localnicilor ce pot genera conflicte, apariția unor activități sezoniere, schimbări în modul de viață.

Pe lângă, acestea turismul poate contribuii și la creșterea concurenței între anumite sectoare economice. Spre exemplu, acestea pot duce la schimbarea modului de utilizare a terenurilor, uneori prin scoaterea din circuitul agricol al unor culturi și înlocuirea lor cu amenajări de agrement sau construcția de noi baze de cazare.

Principalele caracteristici ale acestui impact al turismului asupra dezvoltării locale, ar putea fi formulate în raport de poziția sa spațială. Pentru comuna Potlogi, situația reprezentativă este proiecția spațială punctuală ce surprinde relațiile de determinare ocazionale sau sezoniere, cu efecte reduse asupra economiei locale.

Efectele ar putea fii rezumate la apariția unor unități de alimentație publică izolate, antrenând un număr redus de personal, de regulă asociații familiale. Contribuția acestor activități la bugetul local este neînsemnată.

Activitățile turistice au cunoscut o perioadă de reducere a intensității, întrucât infrastructura este deficitară iar carcaterul izolat nu ajută la eficientizarea deplasărilor turistice chiar în week-end.

5.3. Concluzii

Comuna Potlogi dispune de frumuseți naturale și antropice care pot fi apreciate doar cunoscându-le. Cadrul natural constituie suportul desfașurării activităților turistice și se caracterizează printr-un relief neted cu altitudini joase, peisaje pitorești de câmpie cu culturi agricole, climat temperat favorabil desfășurării activităților turistice cu veri călduroase și ierni geroase și zăpadă, ape curate și bogate, vegetație și faună diversificată, unele protejate prin lege. Numeroase componente ale cadrului natural nu sunt valorificate turistic din cauza lipsei de interes a autorităților locale.

Datorită domnitorului Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, Comuna Potlogi a ieșit din anonimat și a devenit prosperă în perioada domniei acestuia iar ctitoriile realizate aici sunt dovezi ale acelei perioade și obiective turistice de mare interes pentru turiști în prezent.

Astfel, Potlogi-ul a devenit perla moșiilor brâncovenești și prototipul dezvoltării unui stil arhitectural care a dominat Evul Mediu. Localitatea a fost și va rămâne unică atât din punctul de vedere al perpetuării zestrei brâncovenești pe domeniile voievodului, cât și ca mică societate burgheză, așezare unică, plină de farmec și spiritualitate, adeptă a promovării valorilor europene.

Istoria renumită a comunei Potlogi, moștenirea culturală bogată, biodiversitatea remarcabilă, fac din acest ținut o valoroasă zestre în potențialul turistic al României. Pe baza potențialului turistic diversificat se poate contura o ofertă turistică diversificată care să atragă un număr cât mai mare de turiști.

În plus, poziția geografică a comunei Potlogi la doar 45 de km distanță de București și la doar 49 de km de orașul Târgoviște constituie un avantaj, având în vedere numărul mare de oamenii care la final de săptămână pleacă din marile orașe poluate și intens urbanizate către zone rurale din jurul acestora pentru relaxare, odihnă, plimbări în natură, recreere și un aer mai curat.

Cu toate că spațiul rural oferă vaste posibilități de petrecere a timpului liber, acesta nu este amenajat corespunzător pentru o exploatare maximă a resurselor locale, indiferent de natura lor.

Activitatea de promovare turistică este în prezent redusă, materiale promoționale editate fiind insuficiente atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ. Situația este determinată de lipsa unei rețele naționale de centre județene și birouri locale de promovare și informare turistică, a unor branduri pe zone turistice, de lipsa inițiativelor autorităților locale (primării, organizații), dar mai ales de dezinteresul administratorilor unităților de cazare.

Unitățile de primire necesită reamenajări pentru a fi la nivelul standardelor de calitate dorite de către turist și obligatoriu să pună în valoare gastronomia locală tradițională. În ceea ce privește infrastructura de transport, comuna Poltogi, deține o poziție nefavorabilă atragerii clientelei turistice. Îmbunătățirea infrastructurii generale și modernizarea acesteia (canalizare, apă, drumuri, telefonie mobilă, tv cablu, internet) este esențială pentru a impulsiona și susține dezvoltarea și desfășurarea turismului în mediul rural.

În concluzie, comuna Potlogi situată în apropiere de capitala țării, București, oferă multiple posibilități de destindere și deconectare de la viața cotidiană streasantă și poluantă a orașului și vă permite să pătrundeți într-un peisaj tipic rural de o deosebită frumusețe și să vizitați monumente istorice valoroase și de arhitectură medievală.

Dezvoltarea turismului a fost favorizată de restaurarea din anul 2015 a complexului Brâncovenesc ce a determinat o creștere a veniturilor persoanelor implicate în această activitate, o implicare din partea autorităților și comunităților pentru promovarea localității, apariția unor noi locuri de muncă, dezvoltarea și modernizarea infrastructurii turistice etc.

6. Bibliografie

Ahmad F. A., Ammar A. G., Salamiah A.J., Khairun N. A., 2015, Sustainable Tourism Development: A Study on Community Resilience for Rural Tourism in Malaysia, Procedia – Social and Behavioral Sciences, Volume 168.

Aytug H. K., Mikaeili M., 2016, Evaluation of Hopa's Rural Tourism Potential in the Context of European Union Tourism Policy, Procedia Environmental Sciences,Volume 37.

Balș Ș., 1968, Curtea brâncovenească din Potlogi, Editura Meridiane, București.

Barbieri C., Mshenga P.M., 2008, The role of the firm and owner characteristics on the performance of agritourism farms, Sociologia Ruralis, Volume 48, No.2.

Bessiere J., 1998, Local Development and Heritage: Traditional Food and Cuisine as Tourist Attractions in Rural Areas,Volume 1, Nr.38.

Bran Florina, Simion D.,1997, Turismul rural, Ed. Economică, București.

Cawley M., 2009, Rural Tourism, Journal The International Encyclopedia of Human Geography, Sage, London.

Cândea Melinda, 2004, Rural tourism, agrotourism, ecological tourism, University of Craiova, Vol. 7 (new series), series: Geography.

Choi H.C., Sirakaya E., 2006, Indicators for Managing Community Tourism, Sustainability, Tourism Management, Volume 27, Issue 6.

Cosma M., R., Buzoianu O., (2015), Rural tourism –a chance for rural development in Romania.

Dinu M., 2002, Geografia Turismului, Editura Didactică și pedagogică, București, p.21.

Dissart J. , Marcouillert D. ( 2008), Rural tourism production and the experience-scape, Tourism Analysis, Vol. 17.

Drăghiceanu N.V., 1926, Palatele lui Constantin Vodă Brâncoveanu din Doicești, Potlogi, Mogoșoaia, Editura Ramuri, Craiova.

Egbali, N., Nosrat Bakhshandea, A.& Sayyed Ali, S., 2011, Effects of positive and negative rural tourism (case study: Rural Semnan Province), Journal of Geography and Regional Planning, Vol. 4.

Elena Sima, 2014, Rural tourism potential as part of sustainable development in Romania, Globalization and National Identity. Studies on the Strategies of Intercultural Dialogue Social Sciences Section, Arhipelag XXI, Târgu Mureș.

Fleischer, A. and Pizam, A., 1997, Rural Tourism in Israel, Tourism Management, Volume 18.

Florescu Gh. G., 1983, Popasuri în împrejurimile Bucureștiului, Editura Sport-Turism, București.

Garrod, B., Wornell, R., Youell, R., 2006, Re-conceptualizing rural resources as countryside capital: The case of rural tourism, Journal of rural studies, Volume 22, Amsterdam.

Gartner W. C., 2005, A perspective on rural tourism development, Journal of Regional Analysis and Policy, Volume 35, no. 1.

Gavrilă-Paven Ionela, Bârsan M. C., Lia-Dorica Dogaru, 2015, Advantages and Limits for Tourism Development in Rural Area (Case Study Ampoi and Mureș Valleys), Procedia Economics and Finance, Volume 32.

Georgescu Maria, 1900, Curtea brâncovenească de la Potlogi.

Gheorghilaș, A.,2011, Geografia Turismului. Metode de analiză în turism, Editura Universitară, București.

Giannakis E., 2014, The role of rural tourism on the development of rural areas: The case of Cyprus,Romanian Journal of Regional Science, Volume 8.

Glăvan V., 2003, Rural Tourism Tourism. Agri-Tourism.Sustainable. Ecotourism, Economic Publishing House, Mumbai.

Glăvan, V., 2003, Turism rural, agroturism, turism durabil, ecoturism, Editura Economică, București.

Greaves N., Skinner H., 2010, The importance of destination image analysis to UK rural tourism, Marketing Intelligence & Planning, Volume 28, Issue 4.

Greceanu R., 1970, Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu Voievod, București.

Grolleau H., 1987, Le tourisme rural dans les 12 etats membres de la CEE, Direction Generale des Transports, TER.

Hall C. M., 2005, Tourism: Rethinking the Social Science Mobility, Pearson, Harlow, UK.

Iakovidou, O.,1997, Agro-tourism in Greece: the case of women agro-tourism co-operatives of Ambelakia, MEDIT, 1.

Ionescu Ș., 1981, Epoca Brâncovenească, Editura Dacia, Cluj Napoca.

Iorio M., Corsale A., 2010, Rural tourism and livelihood strategies in Romania, Journal of Rural Studies, Volume 26.

Katia Laura Sidali, Elisabeth Kastenholz, Rossella Bianchi, 2013, Food tourism, niche markets and products in rural tourism: combining the intimacy model and the experience economy as a rural development strategy, Journal of Sustainable Tourism.

Lane B., 1994, What is rural tourism?, Journal of Sustainable Tourism, Volume 2.

McGehee, N. G., Kim, K., 2004, Motivation for agri-tourism entrepreneurship, Journal of Travel Research, Volume 43.

Mihăilescu G., Ionescu Cleopatra, Badea D ., 1988,  Mic Îndreptar Turistic , Editura Sport-Turism, București .

Mureșan I. C., Oroian C.F., Harun R., Arion F.H., Porutiu A., Chiciudean G.O., Todea, A., Lile R., 2016, Local Residents’ Attitude toward Sustainable Rural Tourism Development, Sustainability, Volume 8, Issue 100.

Oproiu M., 2002, Dâmbovița potențial natural, uman și turistic, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște.

Page S.J., Getz D., 1997, The Business of Rural Tourism. International Perspectives, International Thomson Business Press, London.

Peña Ana Isabel Polo, Jamilena Dolores María Frías, 2009, The relationship between business characteristics and ICT deployment in the rural tourism sector. The case of Spain, International Journal of Tourism Research, Volume 12, Issue 1.

Pintilii R. D., 2008, Turismul și rolul său în dezvoltarea integrată a zonei de influență a municipiului București, Editura Universitară, București.

Popescu F., 1976, Ctitorii Brâncovenești, Editura Sport-Turism, București.

Popescu M. G., 2003, Dâmbovița 2002:Micromonografii, Editura Bibliotecha, Târgoviște.

Ratz , T., Puczko, L., 1998, Rural Tourism and Sustainable Development in Hungary, In: Hall, D. –O'Hanlon, L. (eds.), “Rural Tourism Management: Sustainable Options”, International Conference,Conference Proceedings. SAC, Auchincruive, Ayr.

Roberts L., Hall D., 2001, Rural tourism and recreation: Principles to practice, Cambridge: CABI Publishing.

Scripcaru Adriana, Zamora Luiza, D. George, 2014,  Patrimoniul brancovenesc, în cadrul unui proiect al Asociația „Gaspar, Baltasar & Melchior” cofinanțat de AFCN.

Scutariu A. L., Năstase C., Popescu M., 2017, Perspectives of Sustainable Development of Tourism in the North-East Region of Romania, Sustainability, Volume 9, Issue 1.

Shaista F., Yeo, A.W, May-Chiun L., 2016, Sustainable rural tourism: An indigenous community perspective on positioning rural tourism, Tourism : An International Interdisciplinary Journal, Volume 64.

Sharpley R., Sharpley J., 1997, Rural tourism: An introduction, Thomson Business Press.

Sharpley R., Vass A., 2006, Tourism, farming and diversification: an attitudinal study, Tourism Management, Vol.27.

Shunli G. Songshan H., Yucheng H., 2008, Rural tourism development in China, International journal of Tourism Research, Volume 11, Issue 5.

Simion Tamara, Cândea Melinda, Tătaru Alexandra, Bogan Elena, 2009, Turism rural-Turism urban, Editura Transversal, București.

Stetic S., 2012, Specific features of rural tourism destinations management, J. Settl. Spat. Plan.,Volume 1.

Stoian Mihaela,Voinea Oana, Modele de dezvoltare durabilă a turismului rural în Țările Iberice, Universitatea „Constantin Brâncuși”, Tg-Jiu.

Vasile Valentina, Catrina N., 2014, Brâncoveanu după Brâncoveanu, Editura Self Publishing, București.

Vasile Valentina, 2015, Istorie la Potlogi-”O altfel de monografie”, Editura Dar Developement Publishing, București.

Vasquez T. G., Hidalgo L., Fuentes J., 2014, Rural Tourism in the South of Spain: An Opportunity for Rural Development, Modern Economy, Vol. 5 No. 2.

Velvet N., 2005, Pepresentation and images of people,place and nature in grenades tourism, Geografiska Annaler.

Wolfgang R., Ikechukwu O. E., Pröbstl-Haider U., 2014, Segmentation by motivation for rural tourism activities in The Gambia, Tourism Management, Volume 40.

Zhu H., Liu J., Wei Z., Li W., Wang, L., 2017, Residents’ Attitudes towards Sustainable Tourism Development in a Historical-Cultural Village: Influence of Perceived Impacts, Sense of Place and Tourism Development Potential, Sustainability, Volume 9, Issue 1.

*** (2016), Ansamblul Brâncovenesc de la Potlogi , Conferința Moștenirea culturală a epocii brâncovenești- Antim Ivireanul 300, Editura Dar Developement Publishing.

*** Planul de dezvoltarea locală 2014-2020, Comuna Potlogi, Județul Dâmbovița

* * * http://www.insiemegrandresort.ro/, Accesat în data de 21.04.2018.

*** http://www.mditv.ro/biserica-boierului-strambeanu-inca-in-picioare/, Accesat în data de 14.04.2018.

*** https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-adormirea-maicii-domnului-pitaru-strambeanu-118341.html, Accesat în data de 14.04.2018.

***https://www.tourismguide.ro/tgr/hotel_hanul_brancovenesc_potlogi_19475.php, Accesat în data de 21.04.2018.

*** http://primariapotlogi.ro/activitate-economica, Accesat în data de 3.03.2018.

*** http://www.centrulturisticpotlogi.ro/ro/tipuri-de-turism, Accesat în data de 10.03.2018.

*** http://www.curteadomneascadintargoviste.ro/utile/datini-si-obiceiuri/

*** https://mailchi.mp/fda253d12bdf/palatulbrancovenescartsdistrict

***http://adevarul.ro/locale/targoviste/palatul-brancovenes-potlogi-rasuna-muzica-clasica-1_58e78cbb5ab6550cb80cd8dc/index.html

***http://adevarul.ro/locale/targoviste/centenar-2018-spectacol-incinta-palatului-brancovenesc-potlogi-1_5b024f8adf52022f753af802/index.html