Dezvoltarea Francizei In Romania

LUCRARE DE LICENȚĂ

Dezvoltarea francizei în România

Cuprins

Introducere

Capitolul 1. Conceptul de franciză

1.1. Origine si evoluție

1.2. Definiția francizei

1.3. Categorii de franciză

1.4. Avantajele și dezavantajele afacerii în sistem de franciză

1.5. Contractul de franciză

Capitolul 2. Franciza în România

2.1. Reglementarea francizei în România

2.2. Franciza ca investiție străină în România

2.3. Evoluția francizei în România

2.4. Contractul de franciză în legislația românească

Capitolul 3. Cercetare privind dezvoltarea francizei in România – Studiu de caz ,,La Doi Pași''

3.1. Prezentare generală

3.2. Produse / Servicii

3.3.Descrierea sistemului de franciză

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Motivul pentru care am ales această tema de licența și anume „Dezvoltarea francizei în România” , a fost dorința de explorare a francizei ca afacere, un domeniu de foarte mare interes pentru mine în ultima perioadă. Această tema mi s-a părut și încă mi se pare foarte interesantă și captivantă, de aceea intenționez pe viitor să-mi deschid o afacere într-un astfel de sistem de franciză, mai ales că acum am asimilat foarte multe informații care îmi sunt utile pentru realizarea acestui scop. Afacerile în sistem de franciză mi se par profitabile și relativ ușor de implementat dacă se dispune de bugetul necesar.

Prezenta lucrare de licență are la bază cercetarea francizei ca afacere cât și modul cum a apărut și evoluat. Cercetarea a continuat, prezentând în Capitolul 3 un studiu de caz privind franciza „La Doi Pași” înființată de compania internațională Metro Cash & Carry, urmând o parte foarte importantă a lucrarii și anume „Concluziile și cercetarile viitoare”.

În primul capitol și anume „Conceptul de franciză”, am prezentat apariția, originea cât și evoluția francizei pe plan internațional. Acest capitol are la bază definirea francizei din mai multe perspective, clasificarea ei, cât și avantaje și dezavantajele prezente în contractul de franciză.

Al doilea capitol, „Franciza în România”, se concentreaza asupra reglementarii cât și a evoluției francizei ca investiție străină în țara noastră.

La baza studiului de caz „Cercetare privind dezvoltarea francizei „La Doi Pași” în Romania”, au stat însăși elementele definiției francizei: francizor, francizat, contractul de franciza, redevent’ța plătită francizorului, asistența oferită de francizor pe parcursul derulării contractului.

Conceptul de francizor. Acesta este un comerciant persoană fizică sau juridică, titularul unei mărci înregistrate, cu drepturi pe care și le exercită pe toată perioada contractului, utilizând mijloace financiare pentru promovarea mărcii sale. Francizorul oferă dreptul de a folosi sau dezvolta o afacere, un produs sau serviciu având și el la rândul lui o serie de avantaje: creșterea renumelui mărcii, creșterea profitului și a investițiilor, pătrunderea cu produsele sale pe noi piețe. Însă acest tip de afacere îi aduce și o serie de dezavantaje: francizorul este dependent de francizat, serviciile pe care trebuie să le asigure francizaților săi implică eforturi umane si financiare, accidentele în activitatea unui francizat au efecte în întreaga rețea de franciză, asumarea unor riscuri imprevizibile, cum ar fi lipsa de experiență sau incapacitatea managerială a francizatului, comiterea unor fapte care compromit afacerea, profitul obținut este dependent de profitul realizat de francizați.

Conceptul de francizat. Beneficiarul trebuie să aibă spirit întreprinzator, și să dispună de mijloace umane și financiare, pe care să le utilizeze în exploatarea francizei. Acesta mai este definit și ca investitor sau antreprenor care cumpară un concept de afacere pregătit pentru a fi condus, printr-un contract încheiat cu francizorul. Odată cu încheierea contractului de

franciză, francizatul are câteva avantaje: îsi păstrează independența și conducerea afacerii, are parte de asistența managerială, instruire din partea francizorului, folosirea unui concept deja testat, realizarea de campanii publicitare și reclame cu costuri mai reduse și impact mai mare asupra consumatorilor; precum si cateva dezavantaje cum ar fi: este pus în situația dificilă de a acepta clauze contractuale nefavorabile lui, independența francizatului este limitată, este implicat într-o afacere cu durată limitată, deci nesigură.

Contractul de franciză reprezintă actul sinalagmatic prin care o parte denumită francizor, acordă unei alte părți, denumită francizat sau beneficiar, posibilitatea de a dezvolta sau exploata o afacere, un produs sau un serviciu, o tehnologie, în baza unei colaborări strânse, din punct de vedere financiar. Obiectul contractului este format din concesiunea unei mărci de fabrică sau de serviciu, împreună cu asistența tehnică și toate cunoștințele necesare pentru exploatarea acesteia. Din punctul de vedere al autonomiei de voința a părților, contractul de franciză poate fi asemanat cu cel de adeziune, francizatul neavând voie să compromită afacerea prin comercializarea de produse și servicii sub nivelul celor care le-au făcut cunoscute.

Redevența plătită francizorului de catre beneficiar în schimbul transmiterii know-how-ului. Dintre taxele plătite de francizat, cea mai frecventă este taxa de intrare, care constă în plata unei sume de bani, care se plăteste la încheierea contractului, ca efect al intrării beneficiarului în rețeaua de franciză. Redevența este suma de bani pe care trebuie sa o plătească francizatul pe întreaga durată a contractului, în schimbul dobândirii dreptului de utilizare a mărcii, tehnologiilor, serviciilor, know-how-ului, experiențelor, precum și a oricăror alte drepturi de proprietate industrială sau intelectuală. Asadar, redevența poate fi exprimată fie prin procent din profitul francizorului, fie printr-o sumă fixă, plata făcându-se lunar sau în altă unitate de timp convenită de părți.

Asistența oferită de francizor pe parcursul derulării contractului trebuie susținută în permanență și constă în: pregătirea personalului, instruirea în vederea exploatării know-how-ului, supravegherea pentru a respecta omogenitatea rețelei de franciză, etc. Aceasta se împarte în asistența tehnică și asistența comercială, ele fiind legate de know-how-ul comunicat. Asistența acordată este calea și suportul concret de transmitere a know-how-ului, aceasta fiind formată dintr-un ansamblu de operațiuni specifice , menite să formeze cadrul unei bune exploatări a know-how-ului, dar și a însemnelor de atragere a clientelei. Asistența, indiferent de forma sa, este permanentă, începe în momentul implementării afacerii prin inițierea francizatului, până la încetarea raporturilor contractuale.

Ceea ce am vrut să evidențiez în cadrul acestei lucrări, este starea actuală a francizelor din România în comparație cu țările mai dezvoltate din Europa, cât și starea României din punct de vedere al răspândirii francizei.

Lucrarea de față își propune să prezinte, tuturor celor interesați, problematica legată de sistemele de franciză, precum și importanța francizei ca instrument al globalizării.

Încă de la început trebuie precizat următorul lucru: franciza nu reprezintă o “rețetă miraculoasă” care poate asigura 100% succesul. Dar ce este franciza de fapt? Putem să ne

gândim la franciză în modul următor: o persoană, denumită francizat, cumpără de la o alta persoană denumită francizor, dreptul de utilizare a numelui său, împreună cu strategia de afaceri și know-how, de operare și de marketing. În acest fel, franciza se reduce la stabilirea unei relații între un investitor și o afacere care deja și-a dovedit succesul, în vederea posibilității utilizării unui nume deja cunoscut pe piața pentru a obține un profit sigur și mai rapid de pe urma acestei investiții.

Obiectul de cercetare a acestei lucrări a constituit modul de funcționare a unei francize. Astfel, a fost studiată franciza „La Doi Pași”, înființarea și modul ei de funcționare.

Această cercetare a început prin vizita la magazinul „La Doi Pași” din comuna Zănești, județul Neamț, cu scopul de a afla cât mai multe detalii despre această franciză. Am primit aproparea de la administratorul magazinului pentru a realiza studiul de caz privind modul de funcționare a acestei francize. După zilele de observare propriu-zisă efectuată în cadrul acestei francize, am primit pentru studiu și contractul de franciză pentru a înțelege și pentru a afla toate clauzele care stau la baza funcționarii acestui sistem.

Pe parcursul vizitelor efectuate am observat următoarele activitați specifice acestei francize:

respectarea în proporție de 40% a expunerii la raft a produselor Aro și Fine Food, și totodată a prețurilor impuse de către Metro Cash&Carry în oferta bilunară adresată acestor magazinelor;

spațiul rezervat în fiecare magazin de către francizor pentru produsele Aro sau Fine Food va fi respectat pe tot parcursul derulării contractului;

prețul impus de către Metro Cash&Carry trebuie respectat timp de 14 zile consecutiv, în funcție de fiecare ofertă, până la apariția unei noi oferte bilunare;

expunerea produselor se face într-un loc anume, mercantizarea magazinului fiind făcută de către reprezentanții Metro Cash&Carry;

clienții acestui magazinului se comporta civilizat atât cu personalul magazinului cât și cu ceilalți clienți, atmosfera cumpărăturilor fiind una plăcută;

clienții vor primi cele mai noi informații despre promoții de la personalul angajat, acesta tratându-i mereu cu respect și profesionalism;

termenele de valabilitate ale produselor, conform standardelor din contract, sunt verificate tot de către personalul angajat;

în incinta magazinului ,,La Doi Pași” La Rapidu’ am observat publicitatea la locul vânzării ceea ce permite răspândirea informațiilor publicitare ce fac referire la produsele oferite de către acesta;

,,La Doi Pași” La Rapidu’ se bazează pe autoservire, publicitatea va înlocui operația vânzătorului, acesta din urmă numindu-se astfel ,,vânzător mut”;

în cadrul magazinului ,,La Doi Pași” La Rapidu' există un spațiu special amenajat unde se demonstrează funcționalitatea produselor și performanțele acestora;

cei trei parteneri; furnizorul, compania și magazinul; sunt permanent în contact și caută să păstreze înțelegerile atât în ceea ce privește elementele de logistică, cât și respectarea și controlul calității.

Viitoarea cercetare cu privire la această franciză va avea ca temă modalitatea de sporire a profitului și modalităților de realizare a acestui obiectiv.

Cap. 1. Conceptul de franciză

Limba română și-a imbogațit vocabularul adoptând cuvintele franciză și francizor prin Ordonanța nr.52/1997.

Dacă la origine sensul cuvântului „franchise” este acela de privilegiu, Ordonanta nr.52/1997 a Guvernului României, adoptând cuvântul, definește franciza ca fiind „un sistem de comercializare…”, iar Decizia nr.4087/88 definește aceeași noțiune ca fiind „un pachet de drepturi de proprietate intelectuala și industriala…pentru a putea fi exploatate…”.

Franciza se realizeaza prin multiplicarea unei afaceri de catre francizat în condițiile stabilite cu francizorul sau titularul acestei afaceri, printr-un transfer de cunoștințe intre cei doi, si prin exploatarea drepturilor de proprietate intelectuală și industrială ale titularului de catre noul întreprinzător pentru prețul convenit. Franciza mai poate fi definită ca un parteneriat între francizor și francizat, un schimb permanent de informații, o cooperare strânsa și continua pentru reușita comuna în afacere.

În România nu exista un numar mare de francize, insa cele dezvoltate pana acum merg bine.

Există în lume o mulțime de afaceri de succes. Ele sunt deținute de antreprenori care au investit bani, muncă, inteligență, și care dupa eforturi considerabile au dobândit o experiența pe măsură. O parte din oamenii de afaceri care au cunoscut succesul fac parte din categoria celor care doresc sa-și extindă afacerile, să pătrundă pe noi piețe, să-și valorifice experiența și cunoștințele,it. Franciza mai poate fi definită ca un parteneriat între francizor și francizat, un schimb permanent de informații, o cooperare strânsa și continua pentru reușita comuna în afacere.

În România nu exista un numar mare de francize, insa cele dezvoltate pana acum merg bine.

Există în lume o mulțime de afaceri de succes. Ele sunt deținute de antreprenori care au investit bani, muncă, inteligență, și care dupa eforturi considerabile au dobândit o experiența pe măsură. O parte din oamenii de afaceri care au cunoscut succesul fac parte din categoria celor care doresc sa-și extindă afacerile, să pătrundă pe noi piețe, să-și valorifice experiența și cunoștințele, investind nu bani, ci inteligența și experiența lor. Tinta lor este să-și multiplice în mod profitabil afacerile și să-și sporească renumele atât în folosul lor cât și al partenerilor de afaceri, transformându-se în potențialii francizori.

Analizând succesul de care acest sistem de afaceri se bucură în SUA, la sfârșitul anilor ’60 , revista „Fortune” a publicat sugestiv articolul:”Lumea francizei – un vis neliniștitor. Munca pe brânci, ore în șir, respectarea fiecărei reguli și o grămadă de bani, aceasta este formula care a atras mii de oameni într-o afacere de 90 de milioane de dolari”. Dar, de-a lungul timpului, cifra de afaceri din această lume a crescut continuu, ajungând la peste 600 miliarde de dolari.

Definite în numeroase rânduri, franciza și contractul de franciză au ca rezultat final multiplicarea unei afaceri de succes prin colaborarea strânsă și continuă a partenerilor: francizori și francizați. În acest parteneriat, contribuția primilor constă în experiență, cunoștințe verificate și aplicate, inteligență, un nume comercial pe care l-au făcut cunoscut și care a dobândit o anumită notorietate, iar contribuția celor din urmă constă în banii pe care îi pot investi, într-o proprietate

imobiliară pe care sunt dispuși s-o valorifice cât mai eficient cu putință și în efortul pe care sunt dispuși să-l facă pentru a reuși.

Există o percepție diferită a fenomenului francizei în țarile Europei. În vreme ce țări ca Franța, Germania, Anglia, Spania, Italia, Suedia, Belgia și Olanda au manifestat o deschidere totală în fața acestui concept de afaceri, țări ca Elveția, Austria, Grecia și Portugalia au manifestat un interes scăzut sau chiar indiferență. Dintre țarile Europei de Est, în statisticile europene ale specialiștilor, doar Ungaria și Cehia sunt prezente, România fiind menționată numai între cele 180 de țari ale lumii, în care specialiștii străini consideră că se pot face afaceri în sistem de franciză.

Potrivit datelor publicate de Federația Franceză de Franciză în martie 1997 la Salonul European al Francizei desfășurat la Paris, în țarile Europei situația numărului de francizori, francizați, a cifrelor de afaceri și a personalului angajat în astfel de afaceri s-a prezentat astfel:

Tabelul 1.1 Situația numărului de francizori, francizați, a cifrelor de afaceri și a personalului angajat în astfel de afaceri, prezentată de Federația Franceză de Franciză în martie 1997.

Notă: Cifra de afaceri este prezentată în miliarde de ECU(Euro)

Sursa: Viorel Roș, Franciza sau Cum să faci bani pe reușita altuia, Editura Rentrop&Straton, București 1999, pag.8

România, deși pare activă în planul investițiilor, este lipsită de orice inițiativă în planul realizărilor practice din domeniul francizei, pe când SUA și Canada ocupă primele două locuri în această categorie. Țara noastră se află în situația ciudată de a se număra printre cele trei țari în care franciza este reglementată prin legi speciale. Contractul de franciza ar trebui sa se incheie potrivit articolului 19 din Ordonanta Nr. 52/1997 in forma in care a fost adoptata de guvern,

"respectand adoptarea codului deontologic" de Asociatia Romana de franciza care este o organizatie non-guvernamentala de profit.

Franciza trebuie promovată în România ca fiind o posibilă soluție de reușită în afaceri, deoarece, constituie pentru francizat o școală de management și calificare profesională la un nivel la care se obține succesul într-o afacere sau într-o profesie, experiența astfel dobândită transformându-se într-un bun caștigat al francizaților, și putând fi valorificată fără a prejudicia titularii ei. De reținut este faptul că, rețelele de franciză sunt apte să furnizeze produsele și serviciile așteptate de consumatori.

Dacă politicile statului nu ofera întreprinzătorului autohton libertatea de a investi într-un domeniu oarecare, acesta se va alătura unui sistem de franciză și va coopera cu persoane interesate de cunoștințele, experiența, inteligența și abilitațile lui.

Pentru a reinventa o rețetă de succes este nevoie de un efort inutil ce poate duce la pierdere de timp și bani. Așadar, chiar dacă ideea ce se încearcă a fi pusă în practică este genială, șansele de reușită într-o nouă afacere, pleacă de la zero (sunt limitate). Trebuie avut în vedere și faptul că, promovarea produselor și serviciilor noi este greu de realizat la început, datorită eforturilor financiare pe care le implică și a concurenței existente. Un produs sau un serviciu nou trebuie să lupte pentru a convinge consumatorii să renunțe la cele deja existente.

Tendința de standardizare a produselor și serviciilor se manifestă din plin în cadrul rețelelor de franciză aducând profituri însemnate, și se explică prin următoarele:

standardizarea contribuie la reducerea costurilor produselor și serviciilor oferite consumatorilor;

permite sporirea calitații și a rentabilitații acestor servicii și produse;

permite satisfacerea mai rapidă și la nivelul cel mai ridicat al exigențelor consumatorilor;

facilitează eliminarea disfuncțiilor din procesele de producție, o mai bună cunoaștere a gusturilor consumatorilor și adaptarea produselor și serviciilor la acele gusturi;

avantaje concurențiale.

Origine și evoluție

În limba franceză, cuvântul “franchise”, este folosit cu sensul de scutire de la plata impozitului și concesiune pentru a vinde produse. A.M. Athanasiu afirmă că, la origine, verbul “affranchir” semnifică a elibera, a scuti, a timbra, iar în Evul Mediu a fost folosit cu ințelesul de

acordare de privilegii. În limba engleză cuvântul „franglais” este un neologism și are ințelesul de imunitate, scutire de taxe, prvilegiu, pe când în engleza americană el desemnează o concesiune. Arhiva Federației Franceze de Franciză deține un document din sec. al XII-lea, prin

care nobilii confereau privilegii unor persoane. Membrii federației au considerat că acest înscris este primul „contract de franciză”.

În Evul Mediu, termenul de franciză a aparut în momentul stabilirii primelor rețele de relații bancare, comerciale și navale, având înțelesul de protecție a unui privilegiu și a unei libertați. Privilegiul acordat facea referire la colectarea taxelor locale și organizarea de târguri, dar și la editarea de cărți și producerea de băuturi. El era un fel de monopol într-un domeniu de activitate.

În 1840 termenul acesta a fost folosit cu întțelesul pe care îl are și astazi. La acea vreme, organizațiile producatoare de bere din Germania au dat francize unor „bacani”, și astfel au avut dreptul de a le vinde marfa.

În aceeași perioadă, în Europa, urmează să se dezvolte instituția concesiunii ca fiind convenția prin care o persoană are dreptul de a exploata servicii sau bunuri publice în schimbul unor beneficii care revin statului. Însă, franciza va reveni aici cu sensul ei de astazi, datorită succesului pe care îl va inregistra peste ocean.

În anul 1851, Singer Sewing Machines Company, a realizat un sistem de vânzare a mașinilor de cusut pe care le producea, intermediată de o rețea de distribuitori independenți, oferindu-le know-how-ul și asistența tehnică de care dispunea. În spatele afacerii pare să fi fost nevoia de a descoperi legislația antitrust care interzicea vânzarea produselor direct de la fabricanți la utilizatori. Au urmat apoi Coca-Cola, Ford Motor Company și General Motors, însă prima rețea modernă de franciză de distribuție a fost și este cea organizată de Peter Sloan în 1929, el fiind și directorul companiei General Motors producătoare de autoturisme. Conceptul de vânzare a fost atât de bine pus la punct încât a adus companiei o creștere a rentabilitații.

În Europa, al treilea cel mai populat continent după Asia și Africa, prima franciză cu profil industrial a fost creată de firma BATA din Cehoslovacia, urmată de Lanaria din Roubaix ce a creat în 1929 un lanț numit Pingouin. Tocmai în anii 50’, franciza a devenit ceea ce este astăzi, succesul fiind tot al Americii. În prezent, în USA, o treime din produse sunt vândute consumatorilor prin intermediul unor contracte de franciză.

Franciza, al cărei domeniu principal în anii 70’ a fost industria confecțiilor, a avut însă succes și în domeniul turismului ori a serviciilor. Ex: Hertz, Novotel, Europa Cars, Pingouin, Holiday Inn, Sofitel, Fast-Foods, Pizza Hut, Mc Donald’s, Rent a Car etc.

La sfârsitul anului 1960, cifra de afaceri a activitaților desfășurate prin franciză în SUA, însuma 90 miliarde de dolari și după 30 de ani aceasta a ajuns la de 6 ori mai mare. În anul 1990, existau 1600 de rețele de acest gen în Europa, grupând împreună 85.000 de francizați. Tot atunci,

Franța a dobândit poziția de lider european, 10% din comerțul realizat acolo fiind în sistem de franciză.

În Canada și Japonia erau câte 700 de atfel de rețele cu 70.000 de francizați, iar Belgia avea cifra de afaceri în sistem de franciză de 5 miliarde de franci belgieni. Canada era considerată a doua țară în ceea ce privește numărului de afaceri într-un astfel de sistem.

Curtea de Justiție a Comunităților Europene a pronunțat la 28 ianuarie 1986, prima hotărâre cu referire la franciză, aceasta fiind urmată de dezbateri asupra problemei sistemului ei prin viziunea dreptului comunitar în lucrările lui Cockborne E.

În 1988, la sfârșitul lunii noiembrie, Comisia Comunităților Europene a adoptat Decizia nr. 4087/88, ce viza problema concurenței privită din perspectiva Tratatului de la Roma. Acesta din urmă se referea la diferite acorduri de franciză iar în decizia comisiei ea era descrisa astfel: totalitatea drepturilor de proprietate industrială și/sau intelectuală referitoare la mărci, modele și desene, nume comerciale și firme, drepturi de autor sau brevete precum și savoir-faire-uri (know-how), destinate a fi exploatate pentru comercializarea de produse și în cazul prestărilor de servicii către utilizatori.

Francizații și francizorii, se organizează și îsi impun norme de conduită. În Franța, în anul 1971 s-a înființat Federația Franceză de Franciză, urmând ca în 1972, aceasta să adopte un Cod deontologic, care sa fie ulterior corectat în 1977, 1984 si 1988, și care să demonstreze că regulile cuprinse în normele de conduită au fost utilizate frecvent de profesioniștii francizei.

Exemplul francez a dus la crearea de federații și în alte țări europene, reunindu-se în 1972 în Federația Europeană de Franciză. Codul deontologic al ei a intrat în vigoare în prima zi din ianuarie al anului 1991. În același perioadă s-a constituit și Asociația Internațională de Franchising, cu un Cod Etic care stabilește reguli foarte drastice.

Definiția francizei

Principiul prin care oamenii se regrupează ori se alătură pentru a pune în comun cunoștințele și competența lor, unindu-și forțele într-un scop comun, este cel care a stat la baza formarii francizei.

Prin acordurile de franciză, sunt atrase în afaceri și puse în valoare capitalurile noilor întreprinzători, și se obține, fără eforturi investiționale mari din partea francizorului, accesul pe alte piețe, asigurând rețelei de franciză nu doar o clientelă, ci și creșterea acesteia fără cheltuieli ridicate de publicitate. Eficacitatea caracteristică a acestui sistem asigură o limită constantă a prețurilor în timp, reducându-se riscurile oricărui nou început, și asigurând comerțului stabilitate și durabilitate.

Prima abordare a francizei a demonstrat despre contractul aferent că este o variantă actualizată și destul de răspândită a contractului de concesiune, manifestându-se prin concesiunea unei mărci (produse, servicii), la care se adaugă atât concesiunea ansamblului de mijloace și metode care să asigure exploatarea și gestiunea, cât și cele mai bune condiții de rentabilitate.

R. T. Popescu susținea că „franciza reprezină un instrument juridic care împrumută caracterele unui contract de vânzare-cumpărare cu monopol, ale unui contract de licență, ale unui contract de know-how și ale unui contract de reprezentare cu un întins drept de control din partea francizorului asupra activitații concesionarului. Prin intermediul acestui contract se realizează o unitate economică suplă de întreprinderi specializate în vânzarea exclusivă a produselor sau serviciilor francizorului, o concentrare economică în cadrul căreia concesionarii prelungesc actul creator al producătorului până la stadiul comercializării”.

Însă, doctrina nu este unitară în descrierea și caracterizarea francizei, chiar și specialiștii ei o definesc în mai multe moduri.

În Codul deontologic al Federației Europene de Franciză, ea este definită ca fiind un sistem complex de comercializare de produse și servicii, bazat pe o strânsă colaborare între întreprinderi interdependente, diferite sub aspect financiar și juridic, în care francizorul acordă francizaților săi drept deplin de a exploata o companie în conformitate și potrivit conceptulului francizorului. Dreptul primit autorizează și impune francizatului să utilizeze marca, produsele și serviciile, savoir-faire-ul precum și alte drepturi de proprietate, în schimbul unei contribuții financiare directe ori indirecte. Acest lucru este susținut prin aportul continuu de asistență comercială și tehnica pe întreaga durată a contractului de franciză.

Potrivit Deciziei nr. 4087/88 din 1988 privind aplicarea art.85 al Tratatului de la Roma, franciza este definită ca fiind ansamblul de drepturi de proprietate industrială ori intelectuală cu privire la marca, nume comercial, firma, drept de autor, savoir faire ori brevete destinate exploatării, pentru vânzarea și prestare de servicii utilizatorilor.

Conform reglementării comunitare, prin acordul de franciză, o companie (francizorul) acordă altei companii (francizatul) drept deplin de a exploata conceptul său unic, în scopul comercializării de produse sau servicii determinate, dar, doar în schimbul unei compensații financiare directe sau indirecte. Astfel, acordul trebuie să cuprindă următoarele obligații:

Francizatul utilizează numele și firma francizorului și prezintă locațiile sau mijloacele de transport specificate în contract;

Comunicarea savoir faire-ului de către francizor, francizatului său;

Francizorul trebuie să asigure asistența comerciala sau tehnică francizatului, pe toată perioada acordului.

Comisia Comunitaților Europene definește franciza doar din punct de vedere a distribuirii de produse sau servicii, însă acordurile de franciza pot fi încheiate și pentru producerea tuturor tipurilor de produse.

Creatorii celor mai cunoscute francize din Franța au păreri diferite cu privire la ceea ce înseamnă franciza. O parte din ei cred că franciza este o alăturare de comercianți uniți doar pentru a fi mai puternici, pe când alții consideră că este un aport de know-how, publicitate regională sau națională, în care amenajarea magazinului și prezentarea produselor trebuie să fie potrivit concepției francizorului, francizatul beneficiind de savoir faire-ul și de experiența acestuia. Cel din urmă nu trebuie să fie întocmai asistat, el fiind un veritabil întreprinzător.

Potrivit altor opinii, franciza este un parteneriat total. Francizorul cât și beneficiarul sunt comercianți independenți și decid să se asociaze în afaceri sub același standard, scopul celui dintâi fiind de a împărți savoir-faire-ul celuilalt. Franciza înseamnă "a împărtași experiența acumulată celor ce vor să intre într-un business și a-i ajuta să demareze rapid, pentru a le asigura multe șanse de succes."

În România, Guvernul a adoptat Ordonanța nr. 52/1997 referitoare la franciza. Astfel, ea este caracterizată de un sistem prin intermediul căruia se comercializează produse, servicii sau tehnologii, bazat pe o colaborare continuă între participanții ce i-au parte la contract, participanți ce trebuie sa fie independenți din punct de vedere financiar. Tot aici, francizorul acordă francizatului drept deplin de exploatare a unui concept de afacere unic, a unui produs/serviciu.

Categorii de franciză

În funcție de domeniile de activitate și maniera în care se realizează, se deosebesc acorduri de franciză în domeniul producției, distribuției de mărfuri și a prestarilor de servicii, precum și o formă specială de franciză, numită și întâlnită sub denumirea de „master franchise” sau franciza principală.

Acordurile de franciză industrială

Acordurile de franciză industrială vizează doar producția de bunuri. În cadrul lor, francizatul este autorizat să fabrice produsele francizorului, beneficiind de asistența lui tehnică. Așadar francizorul are posibilitatea de a prezenta și face cunoscute produsele sale în străinătate, fără a efectua investiții importante în acest sens. El are responsabilitatea de a pregati personalul, de a oferi asistența comercială și tehnică, de a acorda consultanță managerială și know-how-ul deținut, de a oferi dreptul de folosință a mărcii, precum și alte drepturi. Dintre cele mai cunoscute acorduri de franciză industrială se pot enumera: Coca-Cola, Schweppes și Pepsi-Cola.

Acordurile de franciză de distribuție

Francizorul este, fie un producator care vinde produsele sale prin intermediul unui francizat, fie un angronist care revinde produsele sub marca sa unor francizați. Cel dintâi acordă consultanță, instruiește personalul și oferă francizatului dreptul de a-i folosi marca pentru produsele care fac obiectul francizei. Ex: Unic, Yves, Santal, Chris-Tiansens, Veritas etc.

Acordurile de franciză de servicii

Acestea sunt acorduri prin care francizorul care a găsit o metodă sau o tehnică de prestare de servicii, îi dă dreptul francizatului să utilizeze aceste tehnici și metode pentru prestarea aceluiași gen de servicii. Sunt cele mai raspândite tipuri de acorduri de franciză, printre ele numărându-se: Mc Donald’s, Pizza Hut, Rent a Car, Holiday Inn, Hertz, etc.

Contractul de franciză principală (master franchise)

Prin acest tip de contract, compania francizoare acordă unei alte persoane, numită "subfrancizor, dreptul de a exploata o franciză în vederea încheierii de contracte cu terți francizați, în schimbul unei compensații financiare directe sau indirecte."

Avantajele și dezavantajele în sistem de franciză

Avantajele francizorului

creșterea renumelui mărcii, firmei, produselor sau serviciilor oferite în rețea consumatorilor;

atragerea capitalurilor francizaților săi, creșterea profitului și investițiilor;

pătrunderea produselor sau serviciilor francizorului pe noi piețe, cu eforturi investiționale reduse;

cheltuielile cu promovarea sunt suportate în mare parte de francizați, ele fiind mai mici în locul de origine al lor;

obținerea de informații prin francizați, în special despre piețele locale;

posibilitatea de a motiva managerul francizat interesat de succesul afacerii, rezultate obținute fiind proporționale cu profitul;

eliminarea de pe piața a concurenței;

posibilitatea de a pune accent și pe alte activitați;

posibilitatea de a valorifica marca, de a păstra controlul distribuției, câștigarea și păstrarea clientelei.

Dezavantajele francizorului

deși controlează producția și distribuția, francizorul rămâne dependent de francizat;

în ochii clientului sau consumatorului, francizatul este cel care simbolizează marca, produsul sau firma;

serviciile pe care trebuie sa le asigure francizatilor sai implica eforturi umane si financiare;

accidentele în activitatea unui francizat au efecte în întreaga rețea de franciză;

asumarea unor riscuri imprevizibile, cum ar fi lipsa de experiență sau incapacitatea managerială a francizatului, comiterea unor fapte care compromit afacerea etc;

profitul obținut este dependent de profitul realizat de francizați;

control limitat asupra francizaților.

Avantajele francizaților

beneficiaza de puterea de atracție pe care o exercită o marcă sau o firmă cunoscută;

îsi păstrează independența și conducerea afacerii;

acces la tehnologia, programele de cercetare și dezvoltare, know-how-ul francizorului;

asistența managerială, instruire din partea francizorului;

reducerea riscului de eșec;

folosirea unui concept verificat, care și-a dovedit viabilitatea;

realizarea de campanii publicitare și reclame cu costuri mai reduse și impact mai mare asupra consumatorilor.

Dezavantajele francizaților

francizatul este implicat într-o afacere cu durată limitată, deci nesigură;

francizatul, în mod normal, la expirarea contractului, este expus riscului de a-și pierde o mare parte a clientelei. În plus, el nu va beneficia de avanajele pe care legea le recunoaște proprietarului fondului de comerț;

taxele pe care trebuie să le plătească francizorului se vor reflecta în prețurile produselor și serviciilor;

independența francizatului este limitată, chiar dacă acesta rămâne proprietarul afacerii sale. El trebuie să respecte regulile de producție, distribuție sau prestare de servicii, și să țină cont de politica de apărare a mărcii;

accesul francizatului la rezultatele cercetarii și dezvoltării sunt condiționate financiar prin plătirea unei taxe de intrare în rețea, calculată pe cifra de afaceri reală sau presupusă;

din cauza dependenței economice, francizatul poate fi pus în situația dificilă de a acepta clauze contractuale nefavorabile lui.

Contractul de franciză

Contractul de franciză este actul prin care o parte denumită francizor, acordă unei alte părți, denumite francizat sau beneficiar, posibilitatea de a dezvolta sau exploata o afacere, un produs sau un serviciu, o tehnologie, în baza unei colaborări strânse. Din punct de vedere financiar, părțile contractului rămân independente.

Parțile contractulului de franciză

Părțile contractului de franciză sunt francizatul și francizorul. Conform art. 1 din Ordonanța nr. 52/1997, ei sunt comercianți persoane fizice sau juridice, independente în ceea ce privește latura financiară.

Francizorul este caracterizat astfel:

un comerciant persoană fizică sau juridică;

este titularul mărcii înregistrate și asigură francizatului o pregatire pentru exploatarea ei;

are drepturi asupra mărcii înregistrate, și le exercită pe toată durata contractului;

oferă dreptul de a folosi sau dezvolta o afacere, un produs sau serviciu;

utilizează mijloace financiare pentru promovarea mărcii sale, asigurând dezvoltarea și viabilitatea produsului sau serviciului.

Acesta poate fi un comerciant persoană fizică sau juridică, titularul unei afaceri sau al altor drepturi de folosință sau exploatare în rețele de franciză.

Conform art. 1, lit. c, din Ordonanța nr 52/1997, beneficiarul poate fi: „un comerciant, persoană fizică sau juridică, selecționat de francizor, care aderă la principiul omogenitații rețelei de franciză asa cum este definită de către titular”.

În art. 3 din Codul francez, a fost specificat faptul că francizatul trebuie să aibă spirit întreprinzator, și să dispună de mijloace umane și financiare, pe care să le utilizeze în exploatarea francizei. În Statele Unite ale Americii, acesta este definit ca „investitorul sau antreprenorul care cumpară un concept de afacere pregătit pentru a fi condus, printr-un contract încheiat cu francizorul”.

Obiectul contractului de franciză

Interesele reglementate de părți prin mijlocul actului încheiat, fac obiectul contractului de franciză. Prin acesta, francizorul transmite contractantului un concept original, verificat pentru comercializarea de produse/servicii sau pentru fabricarea de produse. Contraprestația francizatului este de ordin financiar si nu numai.

Francizorul, în raport cu natura francizei, va transmite:

dreptul de a fabrica produse sau servicii sub marca sa;

dreptul de a exploata și dezvolta un concept de afacere;

dreptul de a utiliza tehnologia pe care o deține;

dreptul de a folosi denumirile de origine, investițiile, know-how-ul, deci ansamblul cunoștințelor noi, aplicabile industrial având caracter secret.

Francizatului, pe lângă obligația de a plăti o taxa de intrare în rețea și redevențele stabilite, mai are urmatoare îndatoriri:

să păstreze reputația mărcii și a rețelei de franciză;

să exploateze și dezvolte afacerea;

să folosească drepturile intelectuale transmise conform clauzelor contractuale;

să păstreze secretul know-how-ului;

să informeze francizorul despre situația financiară și performanțele obținute.

Dacă legea specială nu prevede dispoziții, obiectul francizei va fi analizat sub aspectul condițiilor necesar de îndeplinit, conform regulilor din dreptul comun al art. 962-965 Cod civil. Astfel, el trebuie să fie determinat sau determinabil, posibil, moral și ilicit, să se afle în circuitul civil, și să poată fi considerat un fapt personal al debitorului.

Particularităti ale contractului de franciză

Contractul de franciză este, potrivit legii noastre, un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, intuitu personae, implicând o colaborare strânsă între părți independente din punct de vedere financiar.

Cu privire la acest contract, legea din România prevede:

necesitatea de a reflecta interesele tuturor membrilor francizei și de a proteja drepturile de proprietate intelectuală sau industrială ale francizorului prin păstrarea identității comune și a renumelui rețelei de franciză;

obligația de a defini, fără vreo ambiguitate, resonsabilitațile și obligațiile fiecărei părți din contract, precum și orice alte clauze ale colaborarii;

obligația de a cuprinde clauze cu privire la: obiectul și durata contractului precum și a drepturilor și obligațiilor părților, condițiile financiare, de modificare, prelungire și reziliere;

Datorită faptului că, prin contractul de franciză se transmit drepturi de autor, se face necesară încheierea lui în formă scrisă ad probationem.

Prin contractul de franciză, beneficiarul îsi creează o obligație de informare față de francizor. Acesta din urmă are drept de control în calitate de garant al respectării elementelor constitutive ale mărcii, al cărei titular este. Marca reprezintă simbolul identitații și al reputației rețelei de franciză, și deci garanția produselor și serviciilor furnizate clienților.

Din punctul de vedere al autonomiei de voința a părților, contractul de franciză poate fi asemanat cu cel de adeziune, francizatul neavând voie să compromită afacerea prin comercializarea de produse și servicii sub nivelul celor care le-au făcut cunoscute. Francizorul are dreptul de a impune reguli menite să păstreze prestigiul conceptului sau de afaceri și deasemeni de a sancționa orice act prejudiciabil.

Contractul de franciză nu desemnează francizatul ca fiind beneficiar, datorită faptului că acest contract este de interes comun. El implica o colaborare eficientă între părți, trebuie să reflecte interesele atât a francizorului cât și a francizatului și realizarea obiectivului comun prin fixarea duratei contractului.

Fiind un contract cu caracter intuitu personae, atât francizorul cât și francizatul își pot alege partenerul în funcție de calitațile și caracteristicile pe care le considera potrivite, diferite de la caz la caz. Astfel, pentru francizat, determinantele pot fi imaginea mărcii și prestigiul, domeniul de activitate al francizorului și calitatea savoir faire-ului, iar pentru titular, mai importante sunt aptitudinile comerciale și manageriale și capacitatea de integrare în rețea.

Franciza creeaza un raport de colaborare între persoane juridice, codul deontologic european accentuând independența dintre părți, atât din punct de vedere financiar cât și juridic. Dacă francizatul nu ar fi independent din punct de vedere juridic ar insemna că întreprinderea acestuia se transformă într-o sucursală a francizorului.

Consecințele independenței juridice se manifestă prin faptul că, francizatul acționează pe cont propriu și în nume propriu, francizorul nefiind nevoit să răspundă față de terți pentru orice act ilicit comis de acesta, excepție făcând cazurile în care răspunderea sa este angajată pentru culpă proprie.

Încheierea contractului de franciză

Prima operație necesară încheierii contractului de franciză este selecționarea francizatului. De aici ia naștere obligația precontractuală de informare pentru francizor, și de confidențialitate pentru francizat.

Obligația precontractuală de informare este prevăzută atât de codurile deontologice cât și de actele normative ce reglementează franciza. Așa încât, beneficiarul este obligat să ofere următoarele informații referitoare la:

experiența dobândită și transferabilă;

redevența inițială (taxa de intrare în rețea), redevența periodică, din publicitate, tarifele privind produsele și prestările de servicii și tehnologiile folosite;

modalitațile cu ajutorul cărora să determine rezultatul previzionat și să întocmească planul financiar;

obiectivele și aria exclusivității acordate;

perioada de derulare a contractului, condițiile reînnoirii a rezilierii și a cesiunii.

Obligația de confidențialitate se referă la ansamblul de cunoștințe aplicabile industrial, transmisibile, nebrevetate, și la know-how-ul francizorului, toate acestea având caracter secret.

În cursul negocierilor cu francizatul, francizorul poate fi pus în situația de a dezvălui conținutul know-how-ului, deși el ar trebui să rămână secret până în momentul încheierii contractului. Contractul de rezervare este o convenție ce impune obligații de conduită loială pe toată perioada negocierilor, iar dacă părțile s-au înțeles asupra tuturor clauzelor, se trece la semnarea contractului de franciză în forma sa definitivă.

Conținutul contractului de franciză

Potrivit art. 6 din Ordonanța nr. 52/1997, contractul de franciză conține: obiectul contractului și condițiile financiare, drepturile și obligațiile părților, durata desfășurării contractului, dar și a condițiilor de modificare, prelungire și reziliere. Suplimentar, dar nu obligatoriu, ar trebui să fie specificate atât bunurile sau serviciile, cât și tehnologiile furnizate francizatului, condițiile de utilizare a însemnelor distinctive cum ar fi sigla, emblema, marca de fabricație și firma.

Know-how-ul ce va fi realizat conform contractului de franciză trebuie descris într-un document separat sau în orice alta formă adecvată și la îndemâna francizatului.

Conform art. 7 din Ordonanța nr. 52/1997, contractul de franciză trebuie să îndeplinească următoarele principii:

durata de desfășurare va fi fixată așa încât să permită amortizarea investiției specifice francizei;

francizatul va fi înștiințat cu un preaviz suficient de mare despre intenția francizorului de a nu reînnoi contractul la data expirării;

stabilirea circumstanțelor datorită cărora se poate rezilia contractul fără preaviz;

definirea cu claritate a condițiilor în care se va desfașura cesiunea drepturilor ce decurg din contract, mai ales în condițiile desemnării unui succesor;

dacă interesul dezvoltării și menținerii rețelei de franciză necesită recunoașterea dreptului de preemțiune, acesta va fi prevăzut în contract;

pentru protejarea know-how-ului, contractul de franciză va trebui să conțină și clauze de nonconcurență;

obligațiile financiare ale francizatului trebuie precizate cu claritate astfel încât să influențeze atingerea obiectivelor comune.

Pentru produsele, serviciile, tehnologiile și know-how-ul primit, francizatul este obligat să plătească o redevență francizorului. Aceasta îl autorizează să utilizeze marca precum și alte drepturi de proprietate industrială sau intelectuală, fiind susținut și asistat în permanență, pe toată perioada de valabilitate a contractului, de către cel din urmă.

Executarea contractului de franciză

În termenii legii din România, chiar dacă părțile nu sunt independente din punct de vedere juridic, chiar dacă manifestă interese comune, chiar dacă există obligații de informare și pregătire și un întins drept de control, s-a dorit eliminarea noțiunii de colaborare strânsă.

Necesitatea de colaborare se manifestă pe toată durata contractului, chiar dacă nu se stipulează o astfel de clauză la redactarea lui.

Orice contract de franciză creează obligații pentru ambele părți participante. Francizorul trebuie să transmită know-how-ul și dreptul de utilizare a semnelor distinctive francizatului, să-l asiste din punct de vedere tehnic dar si comercial, să-l aprovizioneze dacă este cazul și să-i ofere exclusivitate și publicitate. Francizatul se obligă să respecte normele impuse de francizor, să păstreze secretul know-how-ului, să realizeze cifra minimă de afaceri și să plătească taxa dar și redevența stabilită.

Încetarea contractului de franciză

Datorită caracterului intuitu personae al acestui tip de contract, încetarea existenței oricărei părți, duce la încetarea lui. Dacă membrii francizei sunt persoane fizice, aceștia își încetează existența doar prin deces, iar în cazul în care sunt persoane juridice, încetarea este rezultatul expirării perioadei contractuale, al lichidării judiciare sau convenționale și al falimentului.

Conform art. 7 din O.U. nr. 52/1997, contractul de franciză este necesar să cuprindă și condițiile de desemnare a succesorilor.

Acest contract poate fi anulat în condițiile dreptului comun, și reziliat în cazul în care se dorește sancționarea participantului care nu și-a respectat obligațiile ce-i revin.

Efectele încetării contractului de franciză

O importanță deosebită, în cazul contractului de franciză, o reprezintă efectele desființării: restituirea și reparațiile. În momentul încetării parteneriatului dintre cei doi participanți, francizatul are obligația de a restitui drepturile incorporale primite. Acesta nu va mai folosi marca ori alte semne distinctive, și deasemeni, nu se va mai putea folosi de know-how-ul primit.

În ceea ce privește reparațiile, dacă francizorul a fost prejudiciat, este îndreptățit să primească despagubiri conform regulilor dreptului comun.

Cap. 2. Franciza in România

2.1. Reglementarea francizei în România

România este a doua țară din lume care a adoptat un act normativ cu privire la regimul juridic al francizei. Prima țară care a adoptat un act normativ a fost SUA, iar în altele precum Canada, reglementarea francizei are doar un caracter regional”.

La baza adoptării Ordonanței nr. 52/1997, a stat succesul francizei ca afacere. În prezent aceasta este componentă a Legii nr. 79/1998 publicată în Monitorul Oficial nr. 147/1998. Acest act din 1998, nu a reușit să elimine toate neajunsurile, chiar dacă a modificat, eliminat sau abrogat unele titluri și articole din Ordonanță. Câteodată, legea devine confuza deoarece folosește, pentru instituții, alte definiții decât cele cunoscute.*

O alta problema contradictorie o reprezinta desemnarea partenerului francizorului ca „beneficiar”, fiind acela care obtine un folos. Acest lucru este gresit pentru ca prin contract de franciza ambii parteneri urmaresc realizarea unor foloase.

La 24 martie 1998, pe cand incercarea de naturalizare a esuat, investitorii straini au reactionat public impotriva ordonantei, si potrivit ziarului Evenimentul Zilei, la 16 aprilie 1998 si-au exprimat regretul pentru aprobarea si promulgarea legi de catre Parlamentul Romaniei, cu motivarea ca Ordonanta ar avea nevoie de mai multa claritate in explicarea notunilor de baza si a definirii conceptului de franciza, ducand la prejudicierea francizorilor care au investit in Romania. Reactia acestor investitori straini arata ca scopul urmarit nu a fost atins si ca este compromis.

Interventia legiuitorului in aceasta problema prin Ordonanta nr.52/1997, a fost una negativa deoarece:

in nici o tara, succesul francizei ca afacere nu a avut ca efect reglementarea acesteia prin lege;

contractul de franciza, fiind un contract complex, este supus unor norme de drept comercial, civil, financiar si de proprietate intelectuala. Este ilogic si inutil sa se depuna efort pentru integrarea acestor norme intr-o singura lege;

dreptul comun al obligatiilor asigura solutiile corespunzatoare pentru reprimarea abuzurilor si protejeaza partile in contractul de franciza;

reglementarea nu are coerenta, nu este in acord cu reglementarile comunitare la care suntem obligati sa ne aliem si nu a fost indeajuns de bine pregatita.

Franciza trebuie sa ramana un instrument juridic maleabil atat in interesul partilor contractante, cat si a consumatorilor. Insa, interventia legiuitorului a transformat-o intr-un instrument imprecis si rigid.

Ordonanta nr.52/1997 nu prevede sanctiuni in ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor pe care le cuprinde, deci este un act normativ inutil.

Exista si varianta contractelor de franciza supuse regulilor convenite de parti si a rezolvarii litigiilor, bazate pe vointa partilor si prin aplicarea altei legi decat cea din Romania.

In Ordonanta nr.52/1997 modificata prin Legea 79/1998, in Codul deontologic european precum si in Codul francez, se creaza identitate intre contractul de franciza si franciza. Dar, Regulamentul nr. 4087/88 al Comisiei Comunitatilor Europene creeaza distinctie intre acestea. Astfel, franciza este definita ca fiind: totalitatea drepturilor de proprietate intelectuala sau industriala ce privesc marci, firme, desene si modele, nume comerciale, savoir faire, drepturi de autor, brevete destinate a fi exploatate in vederea comercializarii de produse si prestarii de servicii catre clientii finali.

In oricare dintre aceste definitii, franciza nu se identifica cu intelesul originar de privilegiu, scutire sau cesiune. Totusi, din punct de vedere juridic, franciza se apropie de concesiune, chiar si din perspectiva legii noastre.

In Romania, "concesiunea este inca asociata doar cu exploatarea unor bunuri ale statului sau servicii publice, si apartine dreptului administrativ."

Contractul de cesiune ca instrument de drept comercial este relativ nou, char si in dreptul francez, si a aparut in comertul international din nevoi practice, neapartinand reglementarilor de ansamblu. In activitatea de comert, concesiunea cuprinde un numar mare de contracte comerciale, generate de grija producatorilor de a organiza comercializarea produselor pe care le produc intr-un mod cat mai eficient.

Franciza, in comaparatie cu concesiunea de bunuri, a imprumutat din regulile aplicabile concesiunilor, cu scopul valorificarii unor drepturi (savoir faire, embleme, desene, modele, etc.).

In contractele de franciza vom gasi clauze specifice contractelor de vanzare-cumparare, contractelor de know-how, contractelor de licenta si de reprezentare.

Legea Romaniei permite francize in domeniul industrial, al distributiei si serviciilor, iar in ceea ce priveste franciza principala, poate avea ca obiect si explorarea si dezvoltarea unei afaceri.

2.2. Franciza ca investitie straina in Romania

Intreprinderile cu participare straina infiintate pentru exploatarea de francize, se confrunta cu urmatoarele probleme:

dreptul de proprietate intelectuala francizabil, poate fi considerat aport la capitalul social al intreprinderilor care se constituie pentru exploatarea de francize?

pot fi luate drept investitie straina, in Romania, aporturile in natura ce constau in drepturi fata de bunurile mobile incorporate in investitie?

au parte investitorii straini de facilitatile inscrise in O.U. nr. 31/1997 datorita aporturilor constituite in drepturi de proprietate intelectuala?

Infiintarea de societati comerciale cu aport integral strain, in parteneriat cu persoane fizice sau juridice, romane sau straine, se efectueaza in conformitate cu art. 280 din Legea nr. 31/1990, cu respectarea dispozitiilor acesteia, dar si ale legii referitoare la regimul investiilor straine. Art. 3 inclus in O.U. nr. 32/1997, aprobata prin Legea nr. 195/1997, stipuleaza ca intreprinderile reglementate prin legi speciale trebuie sa se supuna si dispozitiilor acelor legi.

In zilele noastre, investiile straina din Romania se supun regimului reglementat prin Legea nr. 31/1990 republicata prin O.U. nr. 32/1997 si O.U. nr. 31/1997, referitoare la regimul investitiilor straine in Romania, si prin O.U. nr. 92/1997 referitoare la incurajarea investitiilor directe carora li se impun dispozitii speciale cu privire la zonele libere sau cele inca aplicate din Legea nr. 35/1991, lege care a fost anulata cu ajutorul O.U. nr. 31/1997.

O.U. nr. 31/1997 si nr. 92/1997 contin urmatoarele prevederi cu referire la franciza:

participarea la infiintarea ori la extinderea unei societati comerciale, in oricare dintre formele juridice stipulate de lege, obtinere de actiuni ori de parti sociale la o intreprindere, dar si constituirea sau extinderea in Romania a unei sucursale de catre o societate straina, constituie o investitie directa. Aportul la constituirea sau extinderea unei intreprinderi poate fi atat in natura cat si financiar; cel in natura se poate efectua in bunuri imobile si/sau mobile, corporale sau incorporale;

in materie de organizare, infiintare si functionare a societatilor comerciale, investitiilor straine li se aplica dreptul comun;

potrivit legislatiei in vigoare, investiile straine pot fi efectuate in absolut toate domeniile intalnite in practica afacerilor in sistem de franciza, in industrie, comert si servicii;

indiferent de forma in care sunt realizate, investitiile straine au parte de tratamentul national, potrivit legislatiei romane in vigoare si cu reglementarile internationale la care Romania ia parte;

Potrivit O.U. nr. 31/1997, investitorii straini sunt indreptatiti sa beneficieze de o serie de scutiri, facilitati si drepturi.

Drepturile investitorilor straini mentionate in art. 5 constau in:

dreptul de a face parte din conducere si de a gestiona investitia respectand actele constitutive ale societatii in cauza;

dreptul de a vinde drepturile si obligatiile lor contractuale altor investitori straini sau romani prin acte juridice. Actele juridice incheiate pentru instrainarea acestor drepturi si obligatii, trebuie facute doar pe teritoriu Romaniei;

dreptul de a transfera in totalitate, exclusiv in valuta liber convertibila in care s-a incheiat investitia initiala, in tara in care isi au domiciuliu, sediul sau in orice alta tara, profiturile sau dividendele nete cuvenite, dar si sumele obtinute din vanzarea valorilor mobiliare detinute in proprietate in mod legal;

dreptul de a transfera in alte tari banii incasati din drepturile de proprietate intelectuala, cotele ce le revin din expertize, asistente de specialitate dar si alte servicii, conform contractelor incheiate;

dreptul de a transfera exclusiv in valuta liber convertibila, in care sa realizat investitia initiala, sumele castigate din instrainarea actiunilor si partilor sociale din portofoliu, in urma realizarii de investitii, precum si cele obtinute din lichidarea acestor investitii;

dreptul de a transfera in alte tari, remuneratiile ori castigurile cuvenite cetatenilor straini, ce au calitatea de salariati in cadrul intreprinderii infiintate de investitorul strain in Romania, in baza cererii acestora.

Transferul sumelor mentionate anterior se va efectua cu respectarea regimului fiscal si valutar in viguare in Romania la data depunerii cererii de repatriere, si exclusiv dupa plata impozitelor si taxelor specificate de lege.

Art. nr. 6 si 7 din O.U. nr. 31/1997 reglementeaza scutirile:

au parte de scutire de la plata taxelor vamale: instalatiile, echipamentele industriale, masinile si utilajele, mijloacele de transport, know-how-ul, alte bunuri amortizabile importante pentru bunul mers al investitiei, aduse ca aport in natura la capitalul social sau cumparate pentru o linie de finantare deschisa si garantata de investitorul strain in favoarea intreprinderii, persoana juridica romana, in vederea derularii si functionarii investitiei din Romania;

au parte de scutire de la plata taxelor vamale, bunurile mentionate mai sus, cumparate de investitorul strain din dividendele sale, pentru majorarea capitalului social al intreprinderii;

beneficiaza de o reducere de 50% la plata taxelor vamale, timp de doi ani, incepand cu data punerii in practica a investitiei straine, dar nu mai mult de patru ani din momentul inregistrarii acesteia in Registrul Comertului, importurile de materiale consumabile, materii prime, pise de schimb sau componente necesare efectuarii productiei proprii, al carui pret este achitat din surse proprii imprumutate sau atrase din strainatate.

Se poate acorda neconditionat scutire totala de la plata taxelor vamale. Reducerea cu 50% a taxelor vamale pentru materiale consumabile, materii prime, piese de schimb sau componente importate, se poate acorda doar intreprinderilor persoane juridice din Romania, la care participarea investitorului strain cu un capital efectiv varsat in numerar reprezinta cel purin 20% din captalul social, insa nu mai putin de 350.000$ sau echivalentul acestei valori exprimat in orice alta valuta liber convertibila, sau in lei.

Facilitatile fiscale ce pot fi acordate in conformitate cu art. 7 si 8 din O.U. nr. 31/1997, se clasifica, in functie de capacitatea participarii investitorului strain la capitalul social, in facilitati simple si facilitati suplimentare.

Cele simple se definesc prin perceperea unui impozit pe profit in valoare de 15% aferent primilor doi ani de activitate, calculati de la data inceperii investitiei sau de la data inceperii activitatii, dar nu mai mult de patru ani de la data depunerii investitiei straine la

Registrul Comertului, pentru intreprinderile in care participarea investitorului strain cu capital varsat in numerar este echivalent cu cel putin 20% din capitalul social, dar nu mai putin de 350.000$ sau echivalentul acestei valori in alta valuta ori in lei.

Societatile comerciale romane, in care participarea investitorului strain cu capital varsat in numerar, insumeaza cel putin cinci milioane de dolari sau echivalentul acestei valori in orice alta valuta convertibila, ori in lei, beneficiaza de facilitati suplimentare cum ar fi:

Aplicarea unui impozit de 15% la profitul obtinut pe o perioada de inca cinci ani fata de perioada de doi ani pentru care se acorda in mod normal facilitatea simpla.

Cresterea perioadei de reducere a costurilor cu taxelor vamale, cu cinci ani. Reducerea este de 50% pentru materiale consumabile, materii prime, piese de schimb sau alte componente indispensabile realizarii productiei, a caror costuri sunt platite din surse proprii imprumutate ori atrase din strainatate.

Conform art. nr. 8 alin. 2 din O.U. nr. 31/1997, investitiile straine au parte de facilitatile suplimentare enuntate, in functie de anumite criterii:

domeniul investitiei si valoarea acesteia;

promovarea exportului de produse proprii in proportie de minim 40%;

progresul infrastructurii;

progresul turismului;

progresul obiectivelor de interes social ori destinate protectiei mediului, in functie de caz;

realizarea de investitii in zone economice declarate sau in parcuri tehnologice, considerate de lege ca fiind zone speciale;

efectuarea de reinvestitii, anual, a cel putin jumatate din profitul net realizat.

Se adauga la conditiile enuntate si altele de ordin general, regasite in art. nr. 1(2) din O.U. nr. 31/1997, care reglementeaza formele in care se pot efectua investitiile straine in tara noastra: aport in natura sau numerar la constituirea capitalului social al unei intreprinderi, persoana juridica de origine romana, si participarea la majorarea acestuia, ori indirect prin majorarea capitalului uneia dintre sucursalele societatii.

In concluzie, un contract de franciza principala ori directa, nu reprezinta o investitie straina, deoarece obiectul contractelor in aceste cazuri este doar exploatarea francizei si nu participarea la constituirea ori majorarea capitalului social al unei intreprinderi. Insa, infiintarea unei societati pentru exploatarea de francize, participarea la majorarea capitalului ei, deschiderea de filiale sau societati mixte care sa exploateze francize pe viitor, reprezinta investitii straine si pot aduce avantajele recunoscute prin O.U. nr. 31/1997, investitorilor straini.

2.3. Evolutia francizei in Romania

Istoria francizei în România începe din anul 1975, când este semnat primul contract care conține elementele sistemului de franciză, de Automobil Clubul Român cu HERTZ.

Franciza a fost cunoscuta în multe țări ca o oportunitate de succes pentru dezvoltarea afacerilor. Ea este renumita și în România, mulți oameni de afaceri folosind această metodă pentru a-și crea afaceri probitabile si sigure.

În Romania, din perioada comunismului, s-a încercat eliminarea spiritului antreprenorial. Odată cu adoptarea Legii nr. 31/1990 cu privire la societatile comerciale, dezvoltarea antreprenoriatului a devenit un element important al politicii de restructurare economică. Majoritatea investitorilor au început să infiinteze afaceri de interes personal. Între anii 1992-1996, mai multe companii de nivel internațional au intrat pe piața autohtonă, printre acestea numărându-se Pepsi si Coca-Cola.

Anul 1995 – Mc Donald’s – prima franciză clasică aparuta în România

Primele forme de contracte asemanatoare contractului de franciză, au aparut după anul 1990, si au fost acelea de distribuție si de afiliere. Prima franciză clasică intrată in România a fost McDonald’s, iar primul restarant deschis de acestia in tara noastra a fost cel din București, la data de 16 iunie 1995, la Unirea Shopping Center. În acea zi, au venit la deschidere peste 15.000 de clienți, inregistrandu-se cel mai mare număr de tranzacții efectuat vreodata in restauratele lor din Europa Centrală, in ziua de deschidere.

Anul 2002 – în România existau, cu aproximatie, 30 de lanțuri de franciză

La începutul acelui an, în România existau, cu aproximatie, 30 de lanțuri de franciză. McDonald’s, Fornetti, Shell și Coca-Cola, si-au dezvoltat filiale de succes pe piața românească. Aceste firme aveau rata de esec aproape nula, beneficiarii bucurându-se de avantajele sistemului.

In România, in anul 2004, taxa de intrare a variat de la 400 euro pentru francizele de tipul serviciilor, până la 300.000 euro pentru brandurile recunoscute international.

Anul 2006 – înființarea Asociației Române de Franciză

Acest mediul de afaceri in sistem de franciza devine mai favorabil în anul 2006, când ia nastere Asociația Română de Franciză. Aceasta promova franciza ca metodă comercială pe piața românească, acțiunile împotriva francizelor ilegale, precum și combaterea furturilor de know-how.

In 2007, sistemul francizelor prezinta un nou avantaj francizaților. Dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, intreprinderile trebuie sa respecte regulile uniunii. In cazul nostru, auditurile fiind foarte costisitoare in Romania, oferta francizorul este cu mult mai avantajoasa fiindca este deja formata pentru UE. In anul 2007, cea mai reusita franciza era Fornetti, si se putea mandri cu un număr de 400 de filiale deschise.

Anul 2008 – Jolidon participa la Salonul de Francize din Paris

In acel an, a avut loc prima încercare a unui brand local de a intra pe piața din Europa, prin sistem de franciză. Atunci, Jolidon a participat pentru prima oară la Salonul de Francize din Paris.

Anul 2010 – piața francizei putea fi estima la 1 miliard de euro

Președintele Asociației Române de Franciză, Constantin Anton, spune intr-un comunicat oferit AGERPRESS, că piața francizei din România a avut o evoluție extrem de favorabila. Potrivit acestuia, in anul 2010, piața francizei s-a situat la nivelul de 1 miliard de euro.

Cele mai cunoscute afaceri în sistem de franciză din România

Cele mai cunoscute francize din tara noastra sunt: Elvila, Mobexpert, Jolidon, Musette, , Startonight, Rompetrol, Piritex, Best Clean, Expert Detailing, Romstal, Fereastra Suki, Perfect Nails, Gogoașa Înfuriată, Turabo Cafe, Tina R, Rodipet, Ana Pan si Rent a Benz.

Cele mai cunoscute branduri care au intrat pe piața internă din Romania prin francizare sunt: McDonald’s, KFC, Coca-Cola, Broaster Chicken, Pepsi, WU XING, Four Star Pizza, New York Pizza, Pizza Hut, H&M, City Wok, Fornetti, Danny Donuts , Euroins, Burger King, Golden Pie, Wienerwald, Clate, Yves Rocher, Miniblu, Replay, Mexton, s.Oliver, VERO MODA, Lavazza, Veronesse, Gloria Jean’s, New Look, Motor Jeans, Etam, Perfect Nails, Safety Broker, Mr. Bricolage,Elvila, Segafredo Zanetti Espresso, , Caffe Vergnano, Illy Caffe, Julius Meinl si Caffe Filicori Zecchini.

2.4. Contractul de franciza in legislatia romaneasca

Ordonanta nr. 52/1997 cu privire la regimul juridic al francizei, a fost aprobata, modificata si republicata din nou in baza Legii nr. 79/1998. Ea defineste elementele incidente contractului de franciza, respectiv termenii de francizor, franciza, beneficiar, know-how si retea de franciza. Actul normativ defineste franciza ca un intreg sistem de comercializare, in care francizorul, fiind titularul unor drepturi de proprietate intelectuala sau de know-how, acorda francizatului dreptul de a-si dezvolta o afacere, o tehnologie, un serviciu sau un produs, in schimbul unei rente. Asadar, Ordonanta desemneaza cateva norme destinate sa administreze relatiile dintre partile contractului de franciza, referindu-se in principal la: obligatiile partilor, continutul si principiile dupa care ar trebui sa se administreze contractul de franciza, aspecte de proprietate intelectuala, nonconcurenta si confidentialitate, exclusivitate si publicitate.

Cateva din principiile care trebuie avute in vedere la negocierea contractului de franciza, mentionate de Ordonanta nr. 52/1997, sunt:

fixarea duratei contractului de franciza asa incat francizatul sa aiba timp sa-si amortizeze investitiile;

stabilirea clara a conditiilor de incetare a contractului, si introducerea unui preazviz destul de mare pentru a notifica intentia de a nu reinnoi contractul la data incetarii;

informarea cu privire la obligatiile financiare ale francizatului, si consolidarea acestora asa incat sa influenteze in mod pozitiv atingerea obiectivelor comune;

precizarea conditiilor in care poate opera cesiunea drepturilor rezultand din contract, si modalitatile de alegere a unui succesor;

know-how-ul transmis de francizor trebuie protejat prin introducerea unor clauze de nonconcurenta;

infiintarea unui drept de preemtiune, doar daca se considera necesar pentru dezvoltarea si mentinerea retelei.

Intr-o prima parte a contractului de franciza, cu titlu de obligatii stabilite in sarcina francizatului, Ordonanta semnaleaza dezvoltarea retelei de franciza, pastrand reputatia si identitatea comuna, precum si transmiterea catre francizor a informatiilor necesare pentru gestionarea eficienta a francizei, cu referire la performantele si situatia financiara.

In cealalta parte a contractului, francizorul este titularul drepturilor de proprietate intelectuala sau/si industriala, asigurand francizatilor pregatirea esentiala cat si asistenta tehnica si comerciala pe toata durata contractului. In afara de aceste cerinte , francizorul va folosi mijloace financiare proprii cu scopul de a promova marca, cercetarile si inovatiile, asigura dezvoltarea produsului sau serviciului care face parte din contractul de franciza.

Actele normative au caracter descriptiv, foarte rar instituind obligatii sau drepturi concrete pentru partile contractului, aceasta fiind o caracteristica atipica a lor. Textul de lege prevede conduitele generale ce trebuie urmate de catre francizor, respectiv francizat, in redactarea si executarea acestui tip ce contract, si nu are in vedere sanctiuni legale aplicabile in caz de nerespectare a normelor.

Exista riscul aparitiei unor dispute contractuale in cazul in care partile nu clarifica in contractul de franciza modalitatea de rezolvare a unei situatii ce se poate ivi pe perioada derularii acestuia, si nici legea nu o face cu suficienta precizie. Aceasta situatie poate fi rezolvata prin acordarea unei atentii deosebite in redactarea clauzelor contractuale, luand in considerare pe cat posibil toate aspectele ce ar putea fi relevante. Astfel, ar trebui avut in vedere: nonconcurenta, raspunderea contractuala, exclusivitatea si confidentialitatea, conditiile in baza carora se pot transmite drepturile de proprietate intelectuala asupra marcii furnizate, drepturile si obligatiile partilor, conditiile si cauzele incetarii contractului si stabilirea raporturilor ce vor avea loc intre parti dupa expirarea perioadei de valabilitate a contractului.

Francizatii romani se afla intr-o pozitie deficitara in etapa precontractuala, dar si atunci cand este vorba de negocierea clauzelor din contract, deoarece legislatia nationala nu reglementeaza suficient acest domeniu, neexistand o doctrina si o practica semnificativa in materie, la nivel national. La acestea se adauga si faptul ca, francizorul propune contractul in majoritatea cazurilor, iar in cazul francizelor internationale, acestia au si avantajul unei experiente acumulate la nivel international, dar si pe diverse piete nationale.

In ceea ce priveste dreptul concurentei, legislatia curenta cuprinde reglementari destul de apropiate de standardele internationale in domeniu. Ordonanta din Romania "ofera posibilitatea francizorului de a impune francizatului obligatii de confidentialitate si nonconcurenta, pentru a evita instrainarea know-how-ului."

Clauzele de exclusivitate si nonconcurenta analizate din punctul de vedere al naturii contractului si a altor restrictii ce decurg din acestea, precum si din punctul de vedere al politicilor de aprovizionare sau de pret, pot fi de natura unor restrangeri a concurentei de tipul intelegerilor pe verticala.

In functie de specificul retelei de franciza, reglementarile contractuale au aspecte variate, si se redacteaza cel mai adesea in forma unui "act juridic complex ce cade sub incidenta multor ramuri de drept."

In concluzie, partile contractului de franciza trebuie sa aiba in vedere implicatiile clauzelor acestuia sub incidenta altor acte normative, cum ar fi: normele comune de drept comercial, prevederile dreptului concurential, de proprietate intelectuala, fiscal, dar si a aspectelor de drept privat international si contabile, ce vor trebui avute in vedere in momentul incheierii contractului de franciza.

Cap. 3. Cercetare privind dezvoltarea francizei in Romania – Studiul de caz

“La Doi Pași”

3.1 Prezentare generală

Franciza a fost cunoscuta în multe țări ca o oportunitate de succes pentru dezvoltarea afacerilor. Ea este renumita și în România, mulți oameni de afaceri folosind această metodă pentru a-și crea afaceri probitabile si sigure.

România este a doua țară din lume care a adoptat un act normativ cu privire la regimul juridic al francizei. Din punct de vedere juridic, franciza se apropie de concesiune, chiar si din perspectiva legii noastre.

Legea Romaniei permite francize in domeniul industrial, al distributiei si serviciilor, iar in ceea ce priveste franciza principala, poate avea ca obiect si explorarea si dezvoltarea unei afaceri.

Participarea la infiintarea ori la extinderea unei societati comerciale, in oricare dintre formele juridice stipulate de lege, obtinere de actiuni ori de parti sociale la o intreprindere, dar si constituirea sau extinderea in Romania a unei sucursale de catre o societate straina, constituie o investitie directa.

Perioada dificilă prin care a trecut comerțul tradițional, întrucât în ultimii ani consumul atât la nivelul țării noastre cât și în Europa a scăzut semnificativ, a dus la căutarea unor noi metode de redresare a activităților economice. Astfel, în anul 2012, când pe piață s-a simțit o revenire, retailerul german METRO Cash & Carry, profită de acest moment lansând conceptul magazinelor de proximitate „La Doi Pași”.

In Romania, francizatii se afla intr-o pozitie deficitara in etapa precontractuala, dar si atunci cand este vorba de negocierea clauzelor din contract, deoarece legislatia nationala nu reglementeaza suficient acest domeniu, neexistand o doctrina si o practica semnificativa in materie, la nivel national.

Metro Cash & Carry România este parte integrantă a Metro Cash & Carry Internațional și a fost lansată oficial în România în luna octombrie a anului 1996, prin deschiderea primului centru de distribuție, în București. Astăzi, rețeaua numără 32 de magazine în 24 de orașe.

Conceptul de franciză „La Doi Pași”, lansat de către Metro Cash&Carry se adresează comercinaților independenți, astfel, așa numitele magazine de bloc sau chioșcurile ce vor dori închierea unui contract de franciză cu brandul german Metro Cash & Carry vor fi nevoiți să își remodeleze magazinul după conceptele stabilite de către acesta și totodată se vor redenumi „La Doi Pași”.

În România, aceasta franciza deținută de către Metro Cash & Carry, a ajuns în anul 2014 să numere 704 magazine ale micilor comercianți ce au puncte de lucru în diferite colțuri ale țării. Franciza „La Doi Pași", spre deosebire de francizele obișnuite, permite păstrarea independenței financiare și opreaționale a proprietarilor de magazine sau chișcuri pe întrega

colaborarea. Fiecare magazin ce va încheia contractual de colaborare cu Metro Cash & Carry va purta însemnele francizei și va fi amenajat conform standardelor impuse de aceștia.

Optiunile permise de reteaua “La Doi Pasi” par a fi cele care conving micii parteneri. Traderii Metro Cash&Carry din program sunt liberi sa isi aleaga furnizorii de la care isi fac aprovizonarea, beneficiind in acelasi timp de traininguri si recomandari de sortimentatie din parte agrupului. Totusi in magazinele retelei se regaseste o sortimentatie de baza necesara desfasurarii activitatii magazinului in conditii optime, printre care se regasesc si produse marca proprie METRO Romania. Oferta este completata de produse alese de catre fiecare comerciant in parte, in functie de nevoile si preferintele clientilor sai.

În primul an de la inaugurarea conceptului de magazine „La Doi Pași”, retailerul german totaliza un număr de 500 de magazine în rețeaua sa, urmând ca în anul 2013 altele 200 să se alăture celor existente.

Lantul de magazine lansat de Metro Cash&Carry  este rezultatul reuniunii mai multor proprietari independenti care au aderat la aceasta retea de franciza. Dacă francizatul nu ar fi independent din punct de vedere juridic ar insemna că întreprinderea acestuia se transformă într-o sucursală a francizorului.

Pentru francizat, determinantele pot fi imaginea mărcii și prestigiul, domeniul de activitate al francizorului și calitatea savoir faire-ului, iar pentru titular, mai importante sunt aptitudinile comerciale și manageriale și capacitatea de integrare în rețea.

Recunoașterea magazinelor „La Doi Pași”  se face cu ușurință deoarece fiecare are acealași slogan “Știm că îți place să ai clienții multumiți. Ești la doi pași de reușită.” și aceeași coloristică veselă verde și portolcaliu în siglă.

Capitalul necesar obținerii unei francize diferă în funcție de layout-ul existent (cu servire la tejghea sau cu autoservire), aceasta variind între 6000 și 14000 lei, sumă ce este necesară remodelării magazinului după conceptul stabilit împreună cu METRO Cash & Carry România.

Actul normativ defineste franciza ca un intreg sistem de comercializare, in care francizorul, fiind titularul unor drepturi de proprietate intelectuala sau de know-how, acorda francizatului dreptul de a-si dezvolta o afacere, o tehnologie, un serviciu sau un produs, in schimbul unei rente.

In cazul de fata suma lunară folosită pentru printarea pliantelor și a celorlalte acțiui de marketing este și taxa de franciză care variază între 550 – 700 lei în funcție de suprafața fiecărui magazin. În schimb, francizații nu mai achită nicio redevență raportată la volumul de vânzări.

Prima taxă a francizei este 0 lei, francizații fiind scutiți de plata acesteia. In schimb, beneficiaza de asistenta pentru marketing, precum promovarea la nivel local sau national ori realizarea unor brosuri de promovare a produselor si promotiilor existente in magazinele “La Doi Pasi”, iar in cadrul acestor actiuni de marketing contribuie partial si traderii intrati in program printr-o contributie lunara.

Francizorul va folosi mijloace financiare proprii cu scopul de a promova marca, cercetarile si inovatiile, asigura dezvoltarea produsului sau serviciului care face parte din contractul de franciza.

Contractul de franciză nu desemnează francizatul ca fiind beneficiar, datorită faptului că acest contract este de interes comun. El implica o colaborare eficientă între părți, trebuie să reflecte interesele atât a francizorului cât și a francizatului și realizarea obiectivului comun prin fixarea duratei contractului.

Suprafața pe care trebuie să o dețină un magazin trebuie să fie de minim 40 mp și maxim 200 mp.

Cerintele pentru aderarea la aceasta franciza sunt rezonabile.  Clientul retelei nu renunta la identitatea sa ci isi pastreaza independenta financiara si manageriala, benefiicind totodata de suportul si experienta grupului in domeniul retail-ului modern, acesta fiind unul dintre avantajele prin care programul se diferentiaza pe piata.

In Romania, sunt antreprenori care au investit bani, muncă, inteligență, și care dupa eforturi considerabile au dobândit o experiența pe măsură. O parte din oamenii de afaceri care au cunoscut succesul fac parte din categoria celor care doresc sa-și extindă afacerile, să pătrundă pe noi piețe, să-și valorifice experiența și cunoștințele, investind nu bani, ci inteligența și experiența lor. Tinta lor este să-și multiplice în mod profitabil afacerile și să-și sporească renumele atât în folosul lor cât și al partenerilor de afaceri, transformându-se în potențialii francizori.

Beneficiarul îsi creează o obligație de informare față de francizor. Acesta din urmă are drept de control în calitate de garant al respectării elementelor constitutive ale mărcii, al cărei titular este. Marca reprezintă simbolul identitații și al reputației rețelei de franciză, și deci garanția produselor și serviciilor furnizate clienților.

În prezent, jumătate din magazinele „La Doi Pași" sunt deschise în zona rurală și jumătate în zona urbană. Programul inițiat de METRO România dorește să creeze una dintre cele mai extinse rețele de comerț local.

Compania germană Metro Cash&Carry, al doilea cel mai mare jucător din comerțul local, potrivit celor mai recente date disponibile, ar putea termina acest an cu 1.000 de magazine în franciză “La Doi Pași”, o rețea de două ori mai mare decât la finalul anului 2013.

Fig. 3.1 Aspect exterior magazin „La Doi Pași”

Magazinul “La Doi Pași” ales în lucrarea de față este amplasat în Comuna Zănești, Județul Neamț la strada principală.

Proprietarul magazinului este administratorul firmei S.C. SUPER CENTRAL S.R.L. cu sediul în Comuna Zănești, Județ Neamț , având cod unic de înregistrare 17749940 atribut fiscal RO, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Neamț sub numărul J27/1031/2005. Acest magazin este amplasat în centrul Comunei Zănești, la strada principală, la intersecția dintre strada ce duce la Gară, Biserică, Primărie și Căminul Cultural. Fiindca zona este una dintre cele mai circulate, magazinul are avantajul de a atrage clienții ce trec pe acolo. Un alt avantaj il constituie faptul ca este amplasat vis-a-vis stația de oprire a microbuzelor. In fata magazinului exista și cinci locuri de parcare. Toate acestea motiveaza alegerea francizatului de a-si denumi magazinul „La Doi Pași” La Rapidu’.

Pentru cei ce sunt tentati de acest tip de afacere, trebuie realizat un plan de afaceri serios inainte de a incepe, cu un scenariu pesimist si unul optimist si calculati daca media va permite sa sustineti afacerea inclusiv intr-un an de criza.

Ideea de a începe colaborarea în franciza „La Doi Pași” i-a aparțiunut în totalitate proprietarului, gândindu-se atât la puterea de cumpărare a zăneștenilor cât și la nivelul de trai actual, și nu în ultimul rând la propria sa afacere care din pricina crizei economice existente la momentul acela nu mai aducea profit.

Afacerile ieftine in sistem de franciza sunt foarte tentante in aceasta perioada de criza prelungita. Cele mai cautate francize raman cele din domeniul fast-food-ului, serviciilor, jocuri de noroc, pariuri sportive, saloane cometice si nu in ultimul rand in domeniul alimentatiei publice. De remarcat faptul ca, pe o piata ce creste de la an la an, apar francize romanesti ce aduc noi oportunitati de afaceri.

Evoluția afacerii societății înainte de implementarea francizei arăta astfel:

Tabelul 3.1 Bilanțurile contabile ale S.C. SUPER CENTRAL S.R.L. aferente anilor 2009, 2010, 2011, 2012

Evoluția afacerii societății după implementarea francizei arăta astfel:

Tabelul 3.2 Bilantul contabil al S.C. SUPER CENTRAL S.R.L. aferent anului 2013

In contractele de franciza vom gasi clauze specifice contractelor de vanzare-cumparare, contractelor de know-how, contractelor de licenta si de reprezentare.

Contractul se încheie pe o perioadă de cinci ani, dar se poate rezilia unilateral, după minim un an. La rezilierea contractului, francizatul este obligat să renunțe la mărcile înregistrate Metro și să inchida unitatea comercială.

In cazul de fata contractul de franciză a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani începând de la data de 01.07.2013-30.06.2018 cu o taxă de franciză de 600 ron/lună.

Organizarea magazinului „La Doi Pași” La Rapidu’ se face după principii importante, care dacă sunt respectate cu strictețe asigură succesul acestuia. Aceste principii se bazează pe:

angajarea personalului ce dovedește implicare;

punerea accentului pe corectitudine și respect, angajații fiind primii în asigurarea succesului;

obiectivul unității vizează o perioadă îndelungată, astfel garantând stabilitatea economică;

vânzarea unei game de produse la prețuri accesibile;

asigurarea unor game variate de produse proaspete și ieftine;

corecta colaborare cu partenerul de afaceri.

Piața magazinului „La Doi Pași” La Rapidu’ este formată din toți potențiali clienți ce își manifestă aceași dorință, aceeași nevoie și se angajează în relația de schimb comercial pentru a-și putea satisface nevoile și dorințele de consum. În magazinul „La Doi Pași” La Rapidu’ oferta este variată, atfel, fiecare potențial client își poate satisface nevoia cu produse de bună calitate la prețuri accesibile. Clienții magazinului nu au un anumit profil, unitatea se adresează tuturor persoanelor indiferent de etnie, sex, vârstă, ocupație sau mediu locativ. După analiza efectuată in aceasta socitate am observat că ponderea cea mai mare în totalul cumparatorilor o au bătrânii, care din bugetul ce îl au disponibil nu își permit decât produsele ieftine asa cum sunt cele din brandurile impuse de către franciză și anume Aro și Fine Food.

Ordonanta desemneaza cateva norme destinate sa administreze relatiile dintre partile contractului de franciza, referindu-se in principal la: obligatiile partilor, continutul si principiile dupa care ar trebui sa se administreze contractul de franciza, aspecte de proprietate intelectuala, nonconcurenta si confidentialitate, exclusivitate si publicitate.

Franciza „La Doi Pași” impune respectarea în proporție de 40% a expunerii la raft a produselor Aro și Fine Food, și totodată a prețurilor impuse de către Metro Cash&Carry în oferta bilunară adresată acestor magazinelor. Prețul impus de către Metro Cash&Carry trebuie respectat timp de 14 zile consecutiv, în funcție de fiecare ofertă, până la apariția unei noi oferte bilunare.

Expunerea produselor se face într-un loc anume, mercantizarea magazinului fiind făcută de către reprezentanții Metro Cash&Carry. Spațiul rezervat în fiecare magazin de către francizor pentru produsele Aro sau Fine Food va fi respectat pe tot parcursul derulării contractului.

 3.2 Produse/ servicii

Trebuie avut în vedere și faptul că, promovarea produselor și serviciilor noi este greu de realizat la început, datorită eforturilor financiare pe care le implică și a concurenței existente. Un produs sau un serviciu nou trebuie să lupte pentru a convinge consumatorii să renunțe la cele deja existente.

Magazinul ,,La Doi Pași” La Rapidu’ a fost gândit după nevoile clienților, urmărind satisfacerea lor prin varietatea gamei de produse disponibila. Aceștia pot achizitiona atât produse ieftine din gamele Aro și Fine Food cât și produse mai scumpe.

Odată intrați în magazin, se poate observa exact în fața un raft cu cinci polițe de produsele, așezate de jos în sus în funcție de interesul clienților. Prețurile acestor produse este amplasate pe banzi galbene sub fiecare gama de produs.

În partea dreaptă a magazinului ,,La Doi Pași” La Rapidu’ găsim frigiderul cu bături nealcolice, ieftine, precum Adria, energizante și Frutti Fresh.

Frigiderul de lactate precum și raftul de pâine și vitrina de preparate din carne sunt amplasate în spatele magazinului, fiind astfel ferite de contactul cu lumina soarelui ce accentuează alterarea acestora.

Spre ieșirea din magazin, lângă casa de marcat, se află așezat frigiderul cu bături atât alcoolice Ursus, Bergenbier, Harghita, cât și nonalcolice Coca-Cola, Pepsi. La casă, în partea dreapta a acesteia, se regăsesc alte game de produse precum brichete, chibrituri, gumă, lumânări, pahare de unică folosintă și șervețele.

După cum am amintit și în subcapitolul anterior, promoțiile produselor vin din partea Metro Cash&Carry si sunt actualizate bilunar, fiind afișate atât la intrarea în magazin cât și în magazine pe plasma.

Odată cu apariția magazinelor ,,La Doi Pași” și cu modernizarea lor, comercianții își dezvoltă procesul de promovare a produselor și instrumentele merchandisingului.

Magazinul ,,La Doi Pași” La Rapidu’ aflându-se sub franciza ,,La doi pași” deține o gamă diversificată de produse, atât cele impuse de către Metro Cash&Carry cât și produsele alese de către proprietarul acestuia.

Alimentele proaspete precum carnea roșie, carnea de pasăre, lactatele, legumele, peștele, fructele și pâinea se găsesc în vitrine frigorifice sau pe rafturi. Alimentele mai greu perisabile se găsesc pe polițe supraetajate ,băuturile se găsesc în frigidere, iar produsele nealimentare se găsesc pe raftul din mijlocul magazinului, în partea de jos. Singura marcă de pâine existentă în magazine este Panifcom, restul produselor fiind atât de la Aro și Fine Food cât și alte mărci de produs cunoscute precum Raraul, Danone, Adria, Frutti Fresh, Coca-Cola, Pepsi, Lays, Ariel, etc.

Fig.3.2 Raftul cu dulciuri din magazinul ,,La Doi Pași” La Rapidu’

În magazinul studiat, ,,La Doi Pași” La Rapidu’, cumpărăturile sunt transformate într-o experiență agreabilă din pricina sistemului foarte bine organizat de autoservire.

Clienții acestui magazinului se comporta civilizat atât cu personalul magazinului cât și cu ceilalți clienți, atmosfera cumpărăturilor fiind una plăcută.

,,La Doi Pași” Rapidu’ pune la dispoziția tuturor clienților mărci de produse cunoscute precum Tefal, Moulinex și un sortimet variat de produse ce sunt achizițioate de la următorii furnizori:

Principalul furnizor este Metro Cash& Carry;

Unul dintre furnizori este Intersnack acesta asigurând magazinului ,,La Doi Pași” La Rapidu’ produse precum chips-uri, snackuri sărate coapte, popcorn, alune și semințe;

Sc Simba Invest SRL furnizează magazinului ,,La Doi Pași” Rapidu’ țigari, produse alimentare și băuturi alcoolice;

Dr.Oetker asigură magazinul cu aditivi de patiserie, conservanți, decoruri, deserturi, și o gamă variată de mixuri pentru prajituri;

Interbrands furnizează produse precum baterii, produse din hârtie, produse cosmetice, și detergenți industriali;

Distrilact asigură magazinului o gamă diversificată de produse lactate;

Panifcom furnizeaza produsele de panificatie.

Condițiile de utilizare a serviciilor puse la dispoziția clientilor de către magazinul ,,La Doi Pași” La Rapidu’ pot fi modificate oricând, fără o notificare în prealabil, atfel recomandarea pentru ei ar fi sa citeasca termenii și condițiile afișate pe ecranul LCD de fiecare dată când achiziționează produse din acest magazin.

,,La Doi Pași” La Rapidu’ ofera urmatoarele avantaje:

clientii pot face atât cumpărături consistente pentru acasă sau pot achiziționa doar un singur produs;

mereu vor găsi produsele preferate;

alimentele de la rafturi si din frigidere vor fi mereu proaspete;

produse din gamele Aro și Fine Food precum și din alte mărci vor fi la prețuri excelente, în funcție de oferta bilunară;

clientii vor primi cele mai noi informații despre promoții de la personalul angajat, acesta tratându-i mereu cu respect și profesionalism.

 3.3 Descrierea sistemului de franciza

În condițiile crizei financiare, piața afacerilor sub franciză, a cunoscut corecții imporante, în special datorită presiunilor venite din sectorul de creditare și prăbușirii unor sectoare cum ar fi cel imobiliar. În acest context, toți mai mulți investitori s-au îndepărtat de

domenii cum ar fi fashion, educație, training sau curățenie, care numai înregistrau aceeași căutare și cerere ca în anii trecuți, si s-au indreptat către domeniul alimentației publice.

Contractul de franciză dezvolatat de Metro Cash&Carry obligă antreprenorul să își formeze personalul elaborând în decursul timpului un sistem de instruire și promovare extrem de bine dezvoltat.

 Modul de promovare a personalului în carul unui magazin se face pe baza unui program condus de antreprenor, pe baza unui sistem utilizat în toate magazinele de acest gen. Angajaților care se dovedesc foarte bine pregătiți li este acordată șansa de a promova, iar responsabilitățile dar și satisfacțiile acestora cresc proporțional.

Aprovizionarea cu produse este reglementată prin contract și modul în care trebuie desfășurată este detaliat în manualul de franciză. Astfel, francizatul dispune de serviciile de logistică furnizate de centrala locala. Aceasta se ocupă cu procurarea și livrarea tuturor celor necesare funcționării magazinului. Produsele necesare sunt achiziționate, in mare parte, prin Metro Cash&Carry, acest proces având ca scop păstrarea uniformității în toate locațiile din țară. Francizatii urmăresc păstrarea celor mai înalte standarde, selectând doar produsele conforme cu cerințele calitative ale companiei.

Furnizorii sunt aleși în funcție de anumite criterii, cel mai important fiind însă calitatea produselor livrate. De aceea, în anumite situații, compania preferă să achiziționeze anumite produse la costuri mai puțin ridicate pentru a nu risca o scădere a vânzărilor. Atunci când este posibil, compania colaborează cu furnizorii locali, cerințele privind calitatea fiind însă aceleași.

Pentru a asigura o calitate constantă și servicii prompte, compania colaborează si pastreaza o relatie strânsa cu toți furnizorii. Cei trei parteneri – furnizorul, compania și magazinul – sunt permanent în contact și cauta sa pastreze intelegerile atât în ceea ce privește elementele de logistică, cât și respectarea și controlul calității. Astfel, este responsabilitatea personalului sa controleze constant toate produsele ce urmează a fi comercializate.

Termenele de valabilitate ale produselor, conform standardelor din contract, sunt verificate tot de către personalul angajat. Orice încălcare a acestor standarde este aspru sancționată, putându-se merge chiar până la reziliere contractului în cazul abaterilor repetate.

Analiza calitativă se efectuează în baza:

Parametrilor legați de organizarea magazinul. Astfel, magazinul ,,La Doi Pași” La Rapidu’, în comparație cu magazinele din zonă, dispune de o gamă mult mai variată de produse. Cu toate că spațiul nu este unul foarte mare, produsele nu sunt îngrămădite pe rafturi sau in vitrine, clientul putând astfel să ia decizia cea mai bună în achiziția celor necesare. Personalul prin atitudinea sa corectă va creea o stare de confort potentialilor clienti.

Parametri legati de produs și furnizor. Bauturile sunt amplasate în frigidere diferite, in functie de marca, astfel: la intrare, în partea dreaptă, găsim frigiderul cu produse ieftine Adria, Frutti Fresh și energizante, iar mărcile precum Coca-Cocal și Pepsi sunt expuse la ieșire din

magazin. Singura marcă ce are exclusivitate este cea de panificație, Panifcom. Deasemeni, este foarte important sa fie verificate termele de valabilitate a produselor dupa ce se face receptia lor.

Parametri legați de piață. Singurul magazin ce se află în competiție cu cel studiat de noi este magazinul EuroDiscount care se află în Comuna Săvinești, dar din pricina distanței mari nu îl putem considera un pericol decât pentru consumatorii ce își pot permite un autovehicul.

Politica de marketing a companiei Metro Cash&Carry este orientată în direcții principale precum :

oferirea unei experiențe unice fiecărui client;

relația strânsă cu aceștia pentru a afla care sunt preferințele și așteptările lor;

implicarea în comunitate;

promovarea produselor și a experienței companiei;

creșterea vânzărilor și a profitabilității.

De asemeni, aceasta companie mai pune accent pe promovarea generală a magazinelor atât la nivel național cât și la nivel local. În cadrul politicilor naționale, centrala companiei elaborează strategiile și modalitatile de aplicare a acestora. Prin promotiile si campaniile de publicitate organizate la nivel național sau alte tipuri de strategii de promovare se urmărește consolidarea imaginii firmei și popularizarea produselor oferite. Fondurile de marketing la care sunt obligați să cotizeze toți beneficiarii francizei sunt astfel utilizate mai eficient.

Publicitatea reprezintă partea cea mai importantă a politicii de promovare. Ea înglobează cercetarea pieței, dezvoltarea reclamelor TV și radio, a materialelor tipărite dar și planificarea și cumpărarea spațiilor de difuzare a micilor reclame. Departamentul de Marketing isi propune sa orienteze mesajele publicitare în două direcții: promovarea Brand-ului și promovarea campaniilor. Îmbinarea celor două politici se realizează astfel încât cele două să se completeze într-un mix de marketing adecvat, ce duce la obținerea unei eficiențe cat mai mari a eforturilor investite.

Astfel, promovarea Brand-ului presupune atât comunicarea personalității lui, cât și realizarea unei strânse relații cu clienții. Prin intermediul publicității nu se urmărește în mod direct cresterea popularității produselor, ci promovarea unei percepții pozitive față de vizitarea unui magazin ,,La Doi Pași”.

Promovarea campaniilor are ca scop familiarizarea potențialilor clienți cu programele regulate ale companiei, dar și cu evenimentele promoționale organizate. Publicul este informat periodic în legătură cu promotiile si ofertele speciale practicate de aceste magazine, fapt ce contribuie la creșterea vânzărilor în timpul campaniilor bilunare. Prin această politică, compania se asigură că ofertele pe care le promoveaza au parte de un grad suficient de atracție față de public, precum și de efectele pozitive ale acestora.

În incinta magazinului ,,La Doi Pași” La Rapidu’ am observat pulicitatea la locul vânzării ceea ce permite răspândirea informațiilor publicitare ce fac referire la produsele oferite de către acesta. Publicitatea va avea mereu o importanță mărită, marcând avantajele produselor, calitățile acestora și importanta de informare a cumpărătorului.

Contactul vizual al cumpărătorului va fi cel care va aminti mereu de existența unui produs, favorizând astfel cumpărarea impulsivă sau involuntară și contactul cu marfa expusă în magazine .

Dat fiind faptul că magazinul ,,La Doi Pași” La Rapidu’ se bazează pe autoservire, publicitatea va înlocui operația vânzătorului, acesta din urmă numindu-se astfel ,,vânzător mut”.

Materializarea publicității la locul de vânzare se efectuează prin:

Publicitatea prin marcă ce presupune amenjarea unui stand separat cu suporturi de prezentare și panouri cu texte explicative privind o marcă anume, si poate fi observata la intrarea în magazin.

Publicitatea grafică. Odată intrați în magazine vom observa afișe, pliante sau postere, urmând ca la casă să găsim cataloage de prezentare și nu în ultimul rând broșuri. Plasma este prinsă de tavan împreună cu câteva cartonașe informative, iar pe ea circulă reclama video a magazinului.

Publicitatea prin ambalaj reprezintă mijlocul de comunicare dintre client și produs.

Publicitatea prin etichetare reprezintă elementul informațional cu un randament estetic și comercial major, dar este și punctul de atenționare pentru fiecare produs.

Publicitatea prin expoziții de mărfuri în interiorul magazinului are loc prin prezența mai multor produse din aceeași gamă.

Publicitatea prin demonstrații practice. Marfa va reprezenta cea mai eficientă publicitate, clientul având astfel contact direct cu produsele. În cadrul magazinului ,,La Doi Pași” La Rapidu' există un spațiu special amenajat unde se demonstrează funcționalitatea produselor și performanțele acestora.

Taxele de franciză diferă în funcție de suprafața spațiului și sunt cuprinse între 550-700 lei/lună prima lună fiind netaxabilă însă posibilitățile de câștig sunt mari.

Franciza trebuie promovată în România ca fiind o posibilă soluție de reușită în afaceri, deoarece, constituie pentru francizat o școală de management și calificare profesională la un nivel la care se obține succesul într-o afacere sau într-o profesie, experiența astfel dobândită transformându-se într-un bun caștigat al francizaților, și putând fi valorificată fără a prejudicia titularii ei.

Plan orientativ asupra potențialului câștig după încheierea contractului:

Tabelul 3.3 Plan orientativ asupra potențialului câștig după închierea contractului, pentru un magazin mic

Sursa: www.b365.ro

Un magazin mic, cu maxim patru angajați, ce necesită o chirie lunară de 550 euro, poate rula in primul an în pierdere, în contextul unor vânzări de 2.000 lei pe zi. Dar o astfel de franciză de dimensiuni medii genereaza un profit anual net mai mare de 110.000 lei, avand in vedere vânzări de 5.000 lei zilnic și o chirie de aproximativ 800 euro.

Tabelul 3.4 Plan orientativ asupra potențialului câștig după închierea contractului, pentru un magazin mediu

Sursa: www.b365.ro

O societate ce isi desfasoara activitatea intr-un spatiu de peste 100 metri pătrați, si cu un stoc de mii de produse disponibil clienților, generează profit chiar din primul an. Planul pentru un astfel de magazin ,,La Doi Pași” are in vedere vânzări de 10.000 lei pe zi, o chirie de circa 1.500 euro pe luna și șapte angajați ce beneficiază de un salariu mediu de 900 lei. Dar, se ia in calcul si o creștere a vânzărilor cu 25% pe an, în cazul în care magazinul are un vad foarte bun și concurență scăzută.

Tabelul 3.5 Plan orientativ asupra potențialului câștig după închierea contractului, pentru un magazin mare (plan optimist)

Sursa: www.b365.ro

Pentru elaborarea planului pesimist sunt luate în calcul pentru primul an o chirie de 3.000 euro, șapte salariați cu un salariu de 900 lei, și o creștere in medie a vânzărilor de 15%. Marja de majorare anula a chiriei, salariilor, prețurilor la utilități și a cheltuielilor suplimentare cu 10% s-a mentinut pe tot parcursul calculului.

Tabelul 3.6 Plan orientativ asupra potențialului câștig după închierea contractului, pentru un magazin mare (plan pesimist)

Sursa: www.b365.ro

Luarea deciziilor strategice privind definirea misiunii firmei, stabilirea obiectivelor strategice și a strategiei necesare atingerii lor, aplicarea planului care sămaterializeze strategia respectivă, se bazează pe un proces amplu de analiză și evaluare amediului de acțiune a firmei, a situației competitivității în acest mediu și a situației firmei,a capacității acesteia de a înfrunta schimbările produse în mediu.

În esență, marketingului strategic îi este specific analiza continuă a mediuluiextern, pe de o parte, pentru a anticipa sau sesiza la timp schimbările din cadrul acestuia,iar pe de altă parte, a situației interne a firmei pentru a evalua capacitatea ei de a face fațăcu succes schimbărilor.

În final, pentru a analiza posibilațile interne ale companiei precum și mediul extern al pieței din România, în vederea descoperii unei alternative strategice valabile pentru cei de la Metro Cash&Carry, vom folosi metoda ,,Analiza SWOT”.

Metoda de analiza, folosită în acest sens, este cea denumită generic SWOT, ce reprezintă: Strenghts (puncte tari), Weaknesses (slabiciuni, ouncte slabe), Opportunities (oportunitati), Threats (amenintari). Primele două privesc firma și reflectă situația acesteia, iar ultimele două se referă la mediul și oglindesc impactul acestuia asupra activității firmei.

Analiza SWOT

Puncte tari :

Publicitate națională. Este printre cele mai renumite brand-uri germane numărând actualmente 704 magazine;

Siguranța calității prin aprovizionarea cu produse proaspete de la furnizori cunoscuți pe plan național;

Diversitatea de produse acordate clienților;

Publicitate concertată la nivelul tuturor magazinelor;

O parte din personal este foarte bine instruit;

Curățenia locațiilor;

Prețurile produselor mai scăzute față de cele ale concurenților.

Puncte slabe:

O parte din angajați sunt tineri, fără studii superioare, calificați și intruiti la locul de muncă;

Deschiderea unui magazin necesită o investiție inițială destul de ridicată;

Cheltuielile cu angajații ridicate la încheierea contractului.

Oportunități:

piața în tranziție în care forța de muncă este ieftină;

Dezvoltarea rapidă a centrelor comerciale;

Obiceiurile de consum ale românilor care preferă produsele ieftine;

Scăderea exigențelor de calitate în rândul publicul căruia se adresează;

Tendința spre globalizare a pieței din România.

Amenințari:

Birocrația și fiscalitatea ridicată pe piața din România;

Schimbările legilsative dese în domeniul economic, ce duc la instabilitate;

Scăderea veniturilor populației;

Scăderea natalității.

În urma acestei Analize SWOT, considerăm că Metro Cash&Carry trebuie să se folosească de punctele forte pe care le deține, pentru a minimiza amenințările de pe piața.

Concluzii

În primul rând, trebuie sa subliniez faptul ca franciza reprezinta una dintre cele mai recente forme de organizare a activitatilor productive sau comerciale. Ea a aparut ca urmare a nevoii de adaptare a agentilor economici la noile cerinte ale economiei mondiale. Cea mai buna definire a conceptului de franciza, o sinteza a întregului material prezentat, poate fi redata prin expresia “învata-ma sa reusesc singur”.

Etapele ce ar trebui parcurse pentru crearea unei retele de franciza sunt urmatoarele:

Intreprinzatorul sau viitorul francizor ce are ideea de afacere, trebuie sa-si inregistreze emblema, firma, marca comerciala, drepturile de autor, know-how-ul, brevetele de inventie s.a, ce vor fi folosite pentru realizarea obiectivelor;

Verificarea conceptului de afacere in doua sau trei unitati pilot, pe parcursul a doi-trei ani, imbunatatirea si pregatirea lui pentru multiplicarea intr-un sistem de franciza ce va fi promovat corespunzator, punand accent deosebit si pe marca intreprinzatorului;

Conceperea planului de lansare a retelei de franciza, care contine:

studiul realizat asupra rezultatelor obtinute prin punerea in practica a conceptului gandit si lansat de intreprinzator;

studiul de piata cu privire la cererea si oferta pentru categoria de servicii si produse vizate, depistarea consumatorilor potentiali si a gradului lor de interes pentru marca si produsele intreprinzatorului;

evaluarea costurilor francizorului pe care le presupune lansarea retelei de franciza;

formularea concreta (in carti si ghiduri ale operatiilor) si evaluarea know-how-ului ce urmeaza a fi folosit;

Lansarea ofertei de participare la reteaua de franciza si realizarea preselectiei cu scopul selectarii candidatilor potriviti;

Selectarea acelor candidati care indeplinesc toate criteriile stabilite de francizor.

Incheierea (daca se doreste) unor contracte de rezervare cu viitorii francizati, care sa le asigure in schimbul unui pret exclusivitate intr-un anumit teritoriu si accesul la un volum mai mare de informatii confidentiale ale titularului sistemului de franciza;

Oferirea documentelor cu informatii despre francizor si conceptul de afacere candidatilor selectionati, pentru ca acestia sa le examineze si sa le verifice prin vizitele efectuate in unitatile pilot ale francizorului;

Negocierea contractului de franciza cu viitorii parteneri ce sunt dispusi sa ia parte la reteaua de franciza si transmiterea catre acestia a drepturilor de proprietate industrila si intelectuala francizate;

Punerea la dispozitia francizatilor a datelor si informatiilor care compun conceprul de franciza, materializate in caiete sau ghiduri. Francizorul trebuie sa initieze francizatii in afacerea sa, prin oferirea asistentei comerciale si tehnice in vederea pregatirii si dotarii spatiilor, pregatirii personalului si lansarii serviciilor sau produselor;

Verificarea de catre francizati a respectarii standardelor de catre francizor pentru produsele si serviciile ce vor fi oferite consumatorilor in fiecare din spatiile nou deschise si inaugurarea lor daca rezultatele sunt conforme.

Avand in vedere lucrarea de fata, putem afirma ca franciza reprezinta o oportunitate pentru un succes sigur. Insa, acesta se poate obtine doar prin multa munca, efort sustinut si abilitatea intreprinzatorilor de a-si coordona angajatii pentru a atingeti obiectivele si pentru a impliniti viziunea francizei.

O data cu patrunderea pe teritoriul tarii noastre a francizorilor straini, au aparut si francizatii locali capabili sa satisfaca cerintele in crestere a consumatorilor romani prin imbunatatirea utilizarii resurselor umane din intreprinderile lor, prin instruirea profesionala si asimilarea tehnicilor de management ale francizatului.

Un contract de franciza principala ori directa, nu reprezinta o investitie straina, deoarece obiectul contractelor in aceste cazuri este doar exploatarea francizei si nu participarea la constituirea ori majorarea capitalului social al unei intreprinderi. Insa, infiintarea unei societati pentru exploatarea de francize, participarea la majorarea capitalului ei, deschiderea de filiale sau societati mixte care sa exploateze francize pe viitor, reprezinta investitii straine si pot aduce avantajele recunoscute investitorilor straini.

Franciza trebuie sa ramana un instrument juridic maleabil atat in interesul partilor contractante, cat si a consumatorilor.

Succesul unei francize este condiționat de o implicare totală din partea francizatului, de multă muncă și de un program prelungit. Înainte ca o persoană să se decidă asupra unei francize, acesta trebuie să știe exact care sunt avantajele și dezavantajele francizei în general, precum și cele ale sistemului în care dorește să intre.

Franciza ofera o oportunitate pentru succes. In general, succesul se obtine numai prin multa munca, efort continuu si abilitatea de a coordona alti oameni pentru a va ajuta sa va atingeti obiectivele si sa va impliniti viziunea.

Cumpararea unei francize nu înseamna doar o investitie cu un grad redus de risc, prin câstigarea dreptului de a utilize o marca recunoscuta, împreuna cu sistemul de operare, verificat în practica, pregatirea de specialitate, publicitatea si asistenta. Franciza reprezinta, înainte de toate, o potrivire perfecta între francizor si francizat. Iar tocmai aceasta potrivire garanteaza, în proportie de 90% succesul francizatului, al francizorului si a retelei de franciza, în ansamblul sau.

Franciza, în sine, nu asigura succesul unei afaceri, la fel cum nici calitatea de francizat în cadrul unei retele de franciza puternice nu garanteaza acelasi lucru. Ceea ce asigura însa franciza, ca model de dezvoltare al unei afaceri care si-a dovedit deja viabilitatea, este cea mai ridicata rentabilitate a capitalului investit, chiar daca pe parcurs apar greseli manageriale. Sau, altfel spus, succesul unei retele de franciza se bazeaza pe succesul fiecarui membru al sau dar, în acelasi timp, insuccesul unei verigi din lant nu atrage dupa sine prabusirea întregii structuri.

Sunt de parare ca trebuie reținut următorul lucru important: franciza nu este pentru oricine și nu toate francizele au parte de aceleași șanse de reușită sau de acelasi succes.

În fine, dacă franciza este o afacere de succes, iar conceptul de franciză presupune copierea, reproducerea și exploatarea ei cu acordul titularului, suntem îndreptățiți să credem că va evolua și în țara noastra, cu atât mai mult cu cât noi avem față de alții o mai mare motivație și o mai mare nevoie de a reuși.

Bibliografie

Mihaela Mocanu, Contractul de franciza, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2008;

Mihaela Mocanu, Franciza, francizarea, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013;

Stanciu D. Carpenaru, Liviu Stanciulescu, Vasile Nemes, Editura Hamangiu, 2009;

Ion Dogaru, Edmand Gabriel Olteanu, Lucian Bernd Sauleanu, Bazele dreptului civil, Vol. IV. Contracte speciale, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2009;

Michael J. Thomas, Manual de marketing, Editura Codex, Bucuresti 2007;

Philip Kotler, Managementul marketingului, Editura Teora, Bcucuresti 1998;

Viorel Ros, Franciza sau Cum sa faci bani pe reusita altuia, Editura Rentrop&Straton, Bucuresti 1999;

Alexandru Miu, Mari succese in afaceri, Editura All Back, Bucuresti, 1999;

Constantin Sasu, Management international, Editura „Universitatii Alexandru Ioan Cuza”, Iasi;

Vasile Nemes, Drept comercial, Editura Hamangiu, 2012;

Brigitte Arms, Marketingul local, Editura All, 2008;

Stanciu D. Carpenaru, L. Stanciulescu, V. Nemes, Contracte civile si comerciale, Editura Hamangiu, 2009;

Butacu Cristina, Legislatia concurentei, Comentarii si explicatii, Editura ALL Beck, Bucuresti, 2005;

Olia M. Corsiuc, Elena C. Giurgea, Drept comercial, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2009;

A.M. Athanasiu, Franchisingul ca metoda de afaceri, Referat, Bucuresti, 1997;

J. P. Clement, La nouvelle donné juridique de la franchise, Gaz. Pal., 1991;

J. E. deCockborne, Les accords de franchise au regard du droit communautaire de la concurrence, Vol. 25, Editura Dalloz, Paris, 1989;

G .Thiriez, Creer et developper une franchise, Les Editions d’Organisation, Paris, 1988;

Y. Guyon, Droit des affaires, Économica, 1994;