DEZVOLTAREA ECONOMIE I SOCIALE DIN REPUBL ICA MOLDOVA PRIN PRI SMA PROMOVĂRII [601846]

DEZVOLTAREA ECONOMIE I SOCIALE DIN REPUBL ICA MOLDOVA PRIN PRI SMA PROMOVĂRII
EGALITĂȚII DE GEN

DORIN VACULOVSCHI
VIORICA ANTONOV

CHIȘINĂU 2015

SUMAR
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 3
De ce economia socială? ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 4
În ce măsură economia socială corelează cu promovarea egalității de gen ………………………….. ………….. 8
Există oare economie socială în Republica Moldova? ………………………….. ………………………….. ………….. 9
Bune practici privind formele organizatorico -juridice ………………………….. ………………………….. ………… 12
Microfinanțarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 15
Bariere privind accesul femeilor la finanțare ………………………….. ………………………….. ……………….. 17
Dezvoltare de întreprinderi sociale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 19
Afaceri de succes în rândul femeilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 20
Concluzii și recomandări ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 20

Introducere
În ultimii ani, problema asigurării egalității de gen a devenit un reper tot mai elocvent
al politicilor și strategiilor de dezvoltare atât din lume, cât și din Republica Moldova. Astfel,
promovarea egalității de gen se prezintă drept unul dintre principalele Obiective de Dezvoltare
ale Mileniului, precum al e celor de Dezvoltare Durabilă , lansate recent de către Organizația
Națiunilor Unite1. Asigurarea egalității de gen se regăsește și în calitate de obiectiv în diversele
documente strategice ale Republicii Moldova. Acest fapt poate fi explicat, în primul râ nd, prin
importanța pe care egalitatea de gen o are pentru funcționalitatea economiei, în general,
pentru dezvoltarea durabilă a societății.
Într-adevăr, studii ale celor mai notorii specialiști din lume au demonstrat că egalitatea
de gen, în general, ega litatea de șanse, poate fi calificată drept o resursă indispensabilă a
dezvoltării, aceasta contribuind atât la creșterea eficienței și competitivității economice2, cât și
la dezvoltarea umană3 prin creșterea stocului de capital uman și social, prin asigur area
respectării drepturilor omului, prin reducerea sărăciei și a excluziunii sociale, prin creșterea
gradului de coeziune socială, etc..
Cu toate că factorii de decizie conștientizează demult importanța promovării egalității
de gen pentru perspectivele de dezvoltare, iar eforturile de realizare a acestui obiectiv sunt
enorme4, realitatea este cu totul alta. Tradiția, cultura, mentalitatea, stereotipurile
comportamentale predominante în societate reprezintă un impediment forte care nu permite
promovarea ega lității de gen în principalele domenii ale vieții social -umane ale societății
moldovenești ca: ocuparea și componentele acesteia, lansarea și dezvoltarea unor afaceri,
participarea în viața politică a țării etc.. Acest fapt este confirmat și de raportul pr ivind
progresul realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în Republica Moldova5.
Problema asigurării egalității de gen devine și mai vulnerabilă în situația de criză
economică în care se află, la moment, Republica Moldova. Ea se manifestă prin d iverse forme
de discriminare de gen pe piața muncii și în distribuirea veniturilor, prin creșterea inegalității
sociale și a excluziunii sociale a unor grupuri de femei, în special din mediul rural.
Depășirea situației create necesită măsuri inovative, mai eficiente și mai durabile decât
cele utilizate până în prezent, atât de ordin instituțional cât și de ordin economic și social. O
astfel de măsură ar fi dezvoltarea și răspândirea întreprinderilor economiei sociale.
În general, economia socială reprezint ă acel sector al economiei care are menirea de a
rezolva mai multe probleme de ordin social din societate, precum asigurarea unui grad înalt de
ocupare, democratizarea societății, incluziunea socială a celor mai vulnerabile grupuri ale
populației. Prin fun cțiile pe care le realizează, economia socială poate contribui în mod eficient
și la promovarea egalității de gen în toate domeniile ale vieții social -umane.
Pe de altă parte, și promovarea egalității de gen în societate poate avea un impact
esențial asupr a dezvoltării și extinderii, dar și a conținutului sectorului economiei sociale care,
la moment, în Republica Moldova lipsește sau nu este instituționalizat și dezvoltat în măsura
cuvenită. Astfel se poate observa o legătură strânsă între dezvoltarea econo miei sociale și
asigurarea egalității de gen , ambele având un impact hotărâtor asupra perspectivelor de
dezvoltare și democratizare a societății moldovenești.
Reieșind din aceste considerente, prezentul „policy brief” reprezintă o încercare de a
analiza per spectivele de dezvoltare și extindere a economiei sociale din Republica Moldova prin

1 http://www.undp.org/content/undp/en/home/mdgoverview/post -2015 -development -agenda.html
2 G. Becker „Comportamentul uman. O abordare economică”, B. editura ALL, 1994.
3 A. Sen „Dezvoltarea ca libertate”, B., editura Economică, 2004.
4 Legea nr.5 -XVI din9 f ebruarie 2006 cu privire la asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați.
(Hotărârea Guvernului nr.933 din 31.12.2009 cu privire la aprobarea Programului național de asigurare a egalității de gen pe
anii 2010 -2015
5 Al treilea Raport cu privire la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Republica Moldova , Chișinău, PNUD, 2013

prisma promovării egalității de gen, precum și în ce măsură dezvoltarea sectorului economiei
sociale poate contribui la asigurarea egalității de gen în societate. „Policy brief” -ul vine și cu un
șir de propuneri de politică care ar contribui realmente atât la dezvoltarea economiei sociale,
cât și la asigurarea egalității de gen în societatea moldovenească.
De ce economia socială?

În mod cert, economia socială reprezintă acel sector al economiei care poate avea o
contribuție semnificativă la crearea de locuri de muncă, la creșterea economică durabilă și la o
mai bună repartizare a veniturilor și a bunăstării.
Reieșind din definirea economiei sociale , aceasta r eprezintă sectorul economic care
poate combina eficiența economică cu incluziunea socială și sistemele democratice de
guvernanță, colaborând atât cu sectorul public cât și cu cel privat pentru a adapta serviciile
sociale nevoilor populației. Economia socia lă este sectorul care a rezistat crizei economico –
financiare globale, care a avut loc acum câțiva ani, mult mai bine decât altele și, în prezent,
câștigă tot mai mult teren atât la nivel european, cât și la nivel mondial.
Însăși termenul de „economie socia lă” este utilizat de mai mult timp în țările europene.
Pentru prima dată acest termen a apărut în literatura economică în 1830, odată cu publicarea
lucrării „ Tratat despre economia socială” de către economistul liberal francez Charles Dunoyer ,
în care aces ta pleda pentru o abordare morală a economicului6. Din punct de vedere istoric,
economia socială, ca idee și ca formă de organizare a activității economice, a apărut mult mai
înainte de apariția oficială a termenului dat și era legată de asociațiile și coo perativele populare
care se bazau pe sistemul de valori și principiile asociaționismului și democrației asociative. Încă
din etapele inițiale de dezvoltare, aceste categorii principale ale economiei sociale ‐
cooperativele, societățile de asistență mutuală și asociațiile ‐ se adresau celor mai vulnerabile și
lipsite de protecție grupuri sociale, în calitate de organizații cu autoajutorare în noile condiții de
viață determinate de formarea și dezvoltarea societății industriale și a economiei de piață în
seco lele al 18 -lea și al 19 -lea. De altfel, cooperativismul și mutualismul sunt elementele
fundamentale ale cooperativelor, societăților mutuale, asociațiilor non -profit (asociații,
fundații, federații) și întreprinderilor sociale care reflectau cele trei dire cții ale acestui impuls de
asociație.
Deși organizațiile de caritate și organizațiile de ajutor reciproc au înregistrat o creștere
semnificativă pe tot parcursul Evului Mediu, doar în secolul al 19 -lea asociațiile populare,
cooperativele și societățile de ajutor reciproc au căpătat o forță extraordinară prin inițiativele
lansate de clasa muncitoare atât în țările europene cât și în cele ale Americii Latine.
În mare măsură, abordările teoretice ale economiei sociale sunt legate de economiștii
socialiști . Cu toate acestea, ideile lor au fost influențate de analizele lui T.R. Malthus și ale lui S.
de Sismondi atât asupra existenței „eșecurilor pieței” care pot conduce la dezechilibre, cât și
asupra delimitării adevăratului obiect de studiu al economiei, pe care Sismondi îl considera a fi
mai degrabă omul decât bogăția . În același context, economistul și sociologul francez Frederic
Le Play, pleda pentru ideea, că finalitatea spre care ar trebui să tindă economiștii nu este nici
bunăstarea și nici bogăția, ci pacea socială7.
Deși economia socială a avut o răspândire destul de mare în Europa în primii ani ai
secolului 20, modelul de creștere economică din Europa Occidentală din perioada 1945 -1975 a
fost dominat, în special, de sectorul privat tradițional al econ omiei și de sectorul public

6 José Luis Monzón, Rafael Chaves „E conomia socială în Uniunea Europeană”, Rezumatul raportului întocmit pentru Comitetul
Economic și Social European de Centrul Internațio nal de Cercetare și Informare privind Economia Publică, Socială și
Cooperatistă (CIRIEC).
7 idem Примечание [V1]: Preluat din
Economi e sociala, analiza compara tiva in
opt state membre, pag.9 .
http://integrat.org.ro/files/economia_socia
la_-analiza_comparativa_content.pdf
Примечание [V2]: Este indicată altă
sursă
Примечание [V3]: Abzatul e ste
preluat din Economi e sociala, analiza
comparativa in opt state membre, pag.10.
http://integrat.org.ro/files/economia_socia
la_-analiza_comparativa_content.pdf

(datorită influenței puternice a doctrine keynesiste și a „concepției statului bunăstării” care
dominau filozofia politicilor economice și sociale din acea perioadă).
Totodată, aceste tendințe din economiile europene nu au împie dicat dezvoltarea unei
multitudini de întreprinderi – cooperative, case de ajutor reciproc, etc. –, care au contribuit la
rezolvarea unor probleme importante din punct de vedere social și de interes general ca
șomajul, deprivările multiple din unele zone g eografice, în special cele rurale etc. Cu toate
acestea, în perioada respectivă, economia socială nu era considerată drept o forță semnificativă
în procesul de armonizare a creșterii economice cu bunăstarea socială, statul ocupând poziția
centrală.
După cr iza „statului bunăstării” din anii 70’ a secolului 20, în unele țări europene s -a
trezit din nou interesul pentru organizațiile specifice economiei sociale, precum cooperativele și
casele de ajutor reciproc, sau organizațiile fără caracter comercial. Extin derea economiei sociale
a fost determinată, în primul rând, de dificultățile cu care se confruntau economiile europene în
găsirea unor soluții eficiente pentru astfel de probleme majore precum șomajul masiv pe
termen lung, excluziunea socială, sărăcia în m ediul rural și în zonele urbane decăzute,
sănătatea, educația, calitatea vieții pensionarilor, creșterea durabilă și alte probleme – practic,
aceleași probleme cu care se confruntă, în prezent, economia Republicii Moldova.
Acestea erau acele nevoi sociale pentru care nici agenții sectorului privat, nici instituțiile
sectorului public nu puteau găsi soluții eficiente prin intermediul politicilor economice și sociale
tradiționale.
Din anii 70’ ai secolului 20 se înregistrează o creștere spectaculoasă a număr ului de
întreprinderi ale economiei sociale implicate în producția de bunuri și servicii sociale , în special,
a celor legate de integrarea în câmpul muncii, incluziunea socială, serviciile de asistență socială
și comunitară etc.. În aceste domenii, asociaț ionismul și cooperativismul s -au afirmat în calitate
de soluții mult mai eficiente și durabile de depășire a situațiilor de criză, fiind recunoscute în
astfel de țări ca Italia, Portugalia, Franța, Belgia, Spania, Polonia, Finlanda și Regatul Unit.
Extinde rea și dezvoltarea continua a economiei sociale se observă și în prezent
constituind așa -numitul sector terțiar al economiei sau economia solidară din țările europene.
La moment, în cadrul întreprinderil or economiei sociale activeaz ă circa 11 milioane de lucrători
sau 6% din totalul populației ocupate din țările Uniunii Europene, contribuind , totodată , la
crearea a peste 4% din totalul valorii adăugate în 2010.8
Cu toate acestea , economia socială și în prezent se confruntă cu o invizibilitate
instituțion ală. Nu toate țările Uniunii Europene dispun de o legislați e în domeniu , iar formele
de manifestare ale acesteia sunt atât de diverse , încât organele statistice se confruntă cu
anumite dificultăți în evaluarea amplorii activității lor.
Un alt motiv al invizibilității instituționale a economiei sociale este și lipsa unei definiții
clare și riguroase a conceptului și a domeniului de aplicare a economiei sociale care ar putea fi
utilizat în mod util și de Sistemul Conturilor Naționale.
Pe parcursul ultimilor decenii datorită importanței sociale a acestui sector al economiei
în țările europene au fost întreprinse mai multe încercări de a analiza impactul economiei
sociale asupra creșterii calității vieții populației, asupra depășirii excluziunii sociale pentru cele
mai vulnerabile grupuri ale populației, precum și pe ntru promovarea democratizării economiei.
Reieșind din faptul că economia socială se dezvoltă în mod diferit în țările lumii și se manifestă
prin diverse forme de organizare a întreprinderilor, diversitatea cărora crește pe zi ce trece,
formularea unei def iniții comune care ar cuprinde toate aspectele și formele de manifestare ale
lor este, într -un fel, dificilă.

8 http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/promoting ‐entrepreneurship/social ‐economy/index_en.htm . Примечание [V4]: Preluat din
Rezumatul raportului întocmit pentru
Comitetul Economic și Social European de
Centrul Interna țional de Cercetare și
Informare privind Economia Public ă,
Social ă și Cooperatist ă (CIRIEC) , p.9,
http://www.eesc.europa.eu/resources/doc
s/a_ces11042 -2012_00_00_tra_etu_ro.pdf

Este necesar ca o astfel de definiție să țină cont de criteriile juridice și administrative și
să se axeze pe analizarea comportamentului actorilo r din economia socială și pe identificarea
similitudinilor și a diferențelor dintre ei și dintre ei și alți agenți economici. În același timp, este
necesar ca ea să combine principiile tradiționale și valorile caracteristice ale economiei sociale
cu metodo logia sistemelor de conturi naționale în vigoare pentru a crea un concept unic care să
constituie o definiție operativă și să se bucure de un larg consens politic și științific, iar
rezultatele activității economiei sociale fie cuantificate și făcute vizib ile sub o formă omogenă și
standardizată la nivel internațional.
Astfel, reieșind din cele expuse, raportul „Economia socială în Uniunea Europeană
propune următoarea definiție9:
„Setul de întreprinderi private organizate formal, cu autonomie decizională și libertate
de asociere, create pentru a întâmpina nevoile membrilor prin intermediul pieței, prin
producerea de bunuri și furnizarea de servicii, asigurări și finanțare, în care procesul decizional și
orice distribuire a profiturilor sau a excedentelor înt re membri nu sunt direct legate de aportul
de capital sau de cotizațiile plătite de membri, fiecare dintre aceștia dispunând de un vot, sau se
desfășoară, în orice situație, prin intermediul unor procese decizionale democratice și
participative. Economia s ocială include și organizațiile private organizate formal, cu autonomie
decizională și libertate de asociere, care prestează servicii necomerciale pentru gospodării și ale
căror excedente, dacă există, nu pot fi însușite de agenții economici care le creeaz ă, controlează
sau finanțează .”
Reieșind din această definiție, , caracteristicile comune ale acestor două subsectoare ale
economiei sociale sunt următoarele:
1) sunt private , cu alte cuvinte, nu fac parte din sau nu sunt controlate de sectorul
public;
2) au o formă de organizare , adică au, în general, personalitate juridică;
3) au autonomie decizională , ceea ce înseamnă că au deplina capacitate de a -și alege și
revoca organele de conducere, precum și de a -și controla și organiza toate activitățile;
4) se bucură de libertate de asociere , cu alte cuvinte, asocierea la acestea nu este
obligatorie;
5) orice distribuire a profiturilor sau excedentelor între membrii utilizatori, în cazul în
care are loc, nu este proporțională cu aportul de capital sau cu cotizațiile plătite de membri , ci
cu activitățile sau tranzacțiile acestora în cadrul organizației;
6) desfășoară o activitate economică în sine , pentru a satisface nevoile unor persoane,
gospodării sau familii. Din acest motiv, organizațiile economiei so ciale sunt considerate
organizații ale oamenilor, nu ale capitalului. Acestea lucrează cu capitalul și alte resurse decât
cele monetare, dar nu în favoarea capitalului;
7) sunt organizații democratice .
Structurile Uniunii Europene acordă o atenție deosebi tă sectorului economiei sociale de
mai mulți ani, iar activitatea întreprinderilor economiei sociale este văzută drept o resursă
extrem de importantă în soluționarea problemelor legate de dezvoltarea socială și comunitară,
coeziunea și incluziunea socială, respectarea drepturilor omului și depășirea oricăror forme de
discriminare. Din acest considerent documentele de dezvoltare strategică, contează în mare
măsură pe dezvoltarea și extinderea în continuare a acestui sector al economiei astfel, în
prezent, ec onomia socială este văzută drept un element -cheie în realizarea obiectivelor
Strategiei Europa 202010.

9 José Luis Monzón, Rafael Chaves „E conomia socială în Uniunea Europeană”, Rezumatul raportului întocmit pentru Comitetul
Economic și Social European de Centrul Internațional de Cercetare și Informare privind Economia Publică, Socială și
Cooperatistă (CIRIEC)
10 Strategia „Europa 2020.

Chiar dacă economia socială ocupă un loc de frunte strategiile de dezvoltare socială din
cadrul țărilor europene, nu toate țările dispun de o legislație a decvată care ar contribui la
instituționalizarea adecvată a activității acestui sector, l -ar scoate din invizibilitate. Cu toate
acestea, țările Uniunii Europene depun toate eforturile pentru a depăși acest handicap al
dezvoltării sociale și instituționale . Astfel, România, țară membră a Uniunii Europene a aprobat
o lege a economiei sociale chiar anul curent11, iar în alte țări reglementarea activității
întreprinderilor economiei sociale este prezentă, printre altele, în diverse legi ce țin, în general,
de a ctivitatea economică a organizațiilor.
Trebuie menționat faptul, că tradiții de dezvoltare a întreprinderilor economiei sociale
au existat și în economia socialistă. Și în Republica Moldova, ca parte componentă a Uniunii
Sovietice, puteau fi întâlnite dive rse forme de manifestare a economiei sociale (așa -numitele
„colhozuri” în domeniul agriculturii, cooperative de construcție și gestionare a spațiului locativ
sau a garajelor, cooperative de consum etc.). Cu toate acestea, aceste forme de organizare a
activ ității economice, aveau, într -un fel, un caracter denaturat și cu greu puteau fi considerate
drept forme de manifestare ale economiei sociale. Aceasta deoarece criteriile -cheie specifice
economiei sociale, și anume: caracterul lor privat , asocierea volunta ră, participare
independentă în procesul de luare a deciziilor etc. pur și simplu erau absente. Într -adevăr, într –
o societate totalitară prezența unor elemente de liberate economică, democrație, caracteristice
economiei de piață erau, pur și simplu, imposi bile.
De aceea, după fărâmițarea blocului sovietic, multe cooperative din Europa de Est și
Europa Centrală s -au prăbușit. În plus, ele au fost grav discreditate în ochii publicului.
În ultimul timp, în Republica Moldova formele de organizare specifice ec onomiei sociale
încep să renască într -un format nou, fie prin inițierea unor cooperative de producție sau de
consum în mediul rural, fie prin demararea diverselor inițiative de dezvoltare a micului
business, fie prin startarea unor afaceri inclusive sau an treprenoriat social (acestea fiind
sprijinite de fonduri internaționale), fie prin constituirea unor organizații ale societății civile.
Cert este faptul, că apariția și dezvoltarea noilor forme de activitate economică specifice
economiei sociale din republ ică au fost determinate de necesitatea stringentă de soluționare a
unor probleme sociale majore ca lipsa oportunităților de angajare, declinul bunăstării sociale și
sărăcia, degradarea capitalului uman și social, diminuarea gradului de coeziune socială etc ., pe
care, la moment, nici sectorul public, nici sectorul privat nu le poate soluționa.
Tranzițila la economia de piață ce are loc în republică a formulat alte priorități de
dezvoltare, astfel încât orice încercare de inițiere a unei întreprinderi social e nu are un caracter
durabil . Pe fundalul degradării capitalului atât uman cât și a celui social se intensifică totomai
mult migrația internațională de muncă , prezentându -se drept o oportunitate sigură de
asigurare a unui trai decent, precum și de rezolvare a diverselor probleme sociale.
În aceste condiții principala soluție care ar cont ribui la extinderea economiei sociale în
Republica Moldova ar fi sensibilizarea opiniei publice în ceea ce privește importanța economiei
sociale în combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, dezvoltării comunitare, creșterii
bunăstării, și a coeziunii s ociale în societate.
***
Generalizând, putem conchide , că în condițiile contemporane , de criză profundă
economică și socială, în care se află Republica Moldova , dezvoltarea și răspândirea
întreprinderilor economiei sociale ar fi o oportunitate sigură de depășire a acesteia, precum și
un impuls nou pentru perspectivele de dezvoltare durabilă .

11 Legea 219/2015 privind economia sociala. Economia sociala Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 561 din 28 iulie 2015

În ce măsură economia socială corelează cu promovarea egalității de gen

De regulă, activitatea eco nomiei sociale nu urmărește, în calitate de obiectiv primordial,
promovarea egalității de gen. Reieșind din obiectivele pe care trebuie să le urmărească
economia socială, aceasta se preocupă, cu prioritate, de încadrarea în câmpul muncii, a
persoanelor apa rținând grupurilor vulnerabile, printre care: persoanele cu dizabilități fizice
și/sau mentale; persoanele provenind din familii numeroase sau monoparentale; persoanele
fără educație sau pregătire profesională; persoanele toxico -dependente, după efectuarea
tratamentului de dezintoxicare; victimele al e violenței în familie; persoanele afectate de boli
care le influențează viața profesională și socială; imigranții, refugiații; persoanele beneficiare de
ajutor social; persoanele vârstnice; persoanele care au depășit vârsta de 50 de ani; persoanele
care t răiesc in comunități izolate; persoanele de etnie romă; victimele ale traficului de
persoane; persoanele afectate de boli ocupaționale; tinerii peste 18 ani care părăsesc sistemul
instituționalizat de protecție a copilului; persoanele eliberate din detenți e; persoanele fără
adăpost; șomerii de lungă durată, înregistrați la agențiile teritoriale pentru ocuparea forței de
muncă etc.12
În același context, și femeile pot fi considerate drept un grup vulnerabil, în situația în
care acestea se confrunt ă cu o serie de dezavantaje și diverse forme de discriminare – pe piața
muncii, în distribuirea veniturilor salariale, în participarea la viața politică sau în inițierea unor
afaceri, care deseori conduc la excluziunea lor socială, la izolarea de la viața comunității etc.
Dezavantaje le cu care se confruntă femeile sunt determinate, în mare măsură, de mentalitatea,
tradițiile, stereotipurile unei societăți patriarhale care sunt predominante în Republica
Moldova. Totodată, și funcția lor reproductivă, precum și responsab ilitățile față de munca
casnică pe care și le asumă femeile, de asemenea, pot genera o serie de inegalități dintre
bărbați și femei. Or, potrivit stereotipurilor predominante în societate, bărbaților trebuie să le
revină funcția principală de asigurare a b unăstării gospodăriilor în care ei trăiesc, pe când
femeilor, respectiv, funcția de asigurare a muncilor casnice, de educare și îngrijire a copiilor
etc., adică de acele activități care, deocamdată, nu sunt considerate drept munci aducătoare de
valoare. Cu toate că femeile, în marea lor majoritate, sunt prezente pe piața muncii, acest fapt
nu le nu le scutește de responsabilitatea lor față de muncile casnice. Anume din acest
considerent, femeile, în special cele din mediul rural, se simt mai dezavantajate î n ceea ce
privește ocuparea unor locuri de muncă mai atractive și mai bine remunerate, realizarea lor
profesională, socială sau politică. Din aceleași considerente, ele au și venituri mai mici, iar
deseori, sunt dependente de veniturile soților lor.
În această situație, o soluție de depășire atât a excluziunii socială dar și a promovării ar fi
activarea lor în unele din întreprinderile sociale care pledează pentru egalitate atât în procesul
de luare a deciziilor, cât și partajarea rezultatelor economice.
Totodată, trebuie menționat faptul, că funcția întreprinderilor economiei sociale nu
reprezintă, în mod exclusiv, integrarea pe piața muncii a persoanelor din categoria celor social –
vulnerabile. Reieșind din definiția economiei sociale, aceasta urmărește, în primul rând,
obiective de dezvoltare socială care vor contribui, în mod esențial, la creșterea calității vieții
tuturor membrilor societății, indiferent dacă aceștia sunt atestați sau nu sunt atestați cu vre -o
vulnerabilitate. În acest context, activit atea economiei sociale prin esența sa, se axează nu atât
pe asigurarea protecției sociale a persoanelor vulnerabile, cât pe dezvoltarea unei societăți
incluzive cu grad înalt de coeziune socială, cu o perspectivă durabilă de dezvoltare socială,
umană, comu nitară etc. care presupune participarea tuturor membrilor comunității în
realizarea obiectivelor de dezvoltare și creștere a calității vieții. Anume reieșind din acest

12 Legea 219/2015 privind economia sociala. România Publicat in Monitorul Ofici al, Partea I nr. 561 din 28 iulie 2015

considerent, se poate conchide că economia socială poate avea în calitate de obiectiv și
promovarea egalității de gen văzând în ea atât depășirea oricăror forme de discriminare, cât și
valorificarea la justa lor valoare a tuturor resurselor umane disponibile.
Într-adevăr, în virtutea funcțiilor și obiectivelor pe care le urmăresc întreprinder ile
economiei sociale, acestea le pot permite femeilor să se realizeze și să se autoafirme din toate
punctele de vedere: formare și carieră profesională, ocupare, creștere a bunăstării și a
independenței economice, comunicare, incluziune socială etc. Între prinderile economiei sociale
le permit femeilor să se integreze în câmpul muncii nu numai în domenii specifice feminine
(aceste fiind o continuare logică a activităților legate de munca casnică pe care le atribuie
femeilor stereotipurile societății moldove nești), dar și în alte domenii.
Dezvoltarea activităților de economie socială de către femei poate reprezenta o soluție
pentru incluziunea lor socială, precum și pentru combaterea stereotipurilor de gen și a
discriminărilor cu care se confruntă. Sunt expe rimentate noi modele de afaceri, sunt introduse
în circulație standarde și bune practici de responsabilitate în afaceri și sunt redescoperite
modele de afaceri clasice, precum cele bazate pe asociere, cooperație mutualitate. În ultimă
instanță, întreprinde rile economiei sociale, prin asigurarea egalității de gen, pot contribui la
creșterea esențială a calității vieții atât a femeilor, cât și a bărbaților.
Totodată, și acțiunile de promovare a egalității de gen pot avea un impact puternic
asupra conținutului economiei sociale. Prin esența sa, sectorul economiei sociale reprezintă un
sector de alternativă economiei tradiționale prin caracterul său social și inovator, iar
promovarea egalității de gen poate contribui la dezvoltarea unor noi forme de activitate
economică și antreprenorială care vor fi mai „feminine”, mai flexibile, mai aproape de om. În
ultimă instanță, aceste forme sunt destinate nu numai pentru grupurile social -vulnerabile, dar și
pentru toți membrii comunității, contribuind astfel la dezvoltare a economică și socială pentru
toți.
***
Prin urmare, întreprinderile economiei sociale pot fi considerate soluții nu numai de
asigurare a incluziunii sociale a populației social -vulnerabile grupurilor de, dar și o cale eficientă
de promovare și extindere a egalității de gen în societatea moldovenească .

Există oare economie socială în Republica Moldova?
Trebuie recunoscut faptul că forme le de manifestare ale economiei sociale prezente în
Republica Moldova în economia socialist ă, în condițiile perioadei de tranziție la economia de
piață au înregistrat o degradare continuă și un declin, astfel, încât majoritatea acestora au
dispărut. Consolidarea raporturilor economice de piață , extinderea pr oprietății priva te, dar și
dezechilibrele care însoțeau transformări le majore din viața social -economică a republicii , au
condus la ignorarea acest ui sector al economiei .
Totodată, inițierea și dezvoltarea unpr întreprinderi sociale în ace ste timpuri dificile ar fi
putut reprezenta o cale reală de soluționare a mai multor probleme economice și sociale ,
precum combaterea șomajului, asigurarea creș terii bunăstării persoanelor vulnerabile,
combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, etc. , probleme care erau extrem de stringente în
primii ani ai tr anziției la economia de piață.
Cu toate acestea , pe fundalul consolidării raporturilor economice de piață din republică,
precum și al declinului formelor vechi ale economiei sociale specifice economiei sociliste, au
început să apară și să se dezvolte , mai întâi timid, apoi mai intens diverse forme de organizare

ale întreprinderilor economiei sociale , specifice economii de piață . Una din cele mai răspândite
forme de manifestare a economiei sociale fi considerat ă antreprenoriatul social.
Antreprenoriatul social ca una dintre cele mai active forme ale economiei sociale, a luat
amploare în R epublica Moldova în ultimul deceniu . Acesta se manifestă ca o formă alternativă
de dezvoltare economică echitabilă și este văzut ă de societate ca o solu ție pentru dezvoltarea
comunităților , ca o oportunitate ce contribuie la incluziunea socială a persoanelor marginalizate
și cu dizabilități în câmpul muncii, la încurajarea participării economice a femeilor, precum și la
o șansă de valorificare a potențialului tuturor prin diverse activități civice. În dimensiunea
antreprenoriatului social sunt incluse diverse tipuri de afaceri, servicii sau p roiecte de interes
public . Toate aceste inițiative pornesc de la ni ște nevoi sociale reale ale unor comunit ăți sau
grupuri socia l vulnerabile . Prin urmare, identificarea economiei sociale poate fi ușor plauzibilă
prin activitatea organizațiilor care reprezintă cooperativele, societățile mutuale, asociațiile
obștești, fundațiile, etc.
Cel mai important argument în sus ținerea dezvoltării economiei sociale în Republica
Moldova este stipulat constituțional. Conform Articolului 126 din Constituția Republicii
Moldova, economia Republicii Moldova este economie de piață, de orientare socială, bazată pe
proprietatea privată și pe proprietatea publică, antrenate în concurență liberă.13 Cu toate că
premisele juridice sunt evidente, bunele practici confirmă că pe de o parte mai sunt necesare a
fi elaborate și implementate acte juridice în vederea aprobării Concepției pentru economia
socială, în rând cu sistemul de dialog social, precum și în vedera realizării activității de
antreprenoriat social, care reprezintă premise fundamentale ale dezvoltării economiei sociale.
Pe de altă parte, în elaborarea cadrului juridic -normativ al economiei sociale este necesar de a
include și principiil e egalității de gen , astfel încât să fie posibilă valorificarea perspectivei
dimensiunii de gen asupra antreprenoriatului si economiei sociale per ansam blu. Deoarece
anume absența unei politici a egalităților de șanse determină apariția situațiilor de segrerare în
funcție de gen în mediul de afaceri, pe piața muncii, în politici de salarizare, ceea ce face ca
femeile să fie mai puțin sau deloc reprezentat ive
în atreprenoriat și mediu de afaceri per
ansamblu . De aceea, promovarea egalității de
șanse în antreprenoriat, inclusiv în cel social, ar
contribui la creșterea oportunităților de
angajare a femeilor în câmpul muncii și la o mai
bună performanță a ind icatorilor social –
economici atât la nivel local cât și la cel național .
Odată cu dezvoltarea și aprobarea concepției de
economie socială, statul va obține garantul
dezvoltării sustenabile a economiei, prin
diversificarea oportunităților de participare
economică activă a grupurilor vulnerabile din
zonele rurale și urbane sărace. La moment,
această participare este vizibilă în țara noastră
datorită suportul ui de finanțare a afacerilor de
economie socială oferit de către part enerii de
dezvoltare. Această arie de suport include
dezvoltarea de incubatoare de afaceri, educație
și formare continuă, programe de acordare de

13 http://lex.justice.md/document_rom.php?id=44B9F30E:7AC17731
Normele cadrului juridic național:
Activitatea Asociațiilor Obștești sau Fundațiilor este
reglementată de art.188 al Codului Civil, inclusiv art.26
din Legea 837/1996 cu privire la asociațiile obștești, Art.
23 din Legea 581/1999 cu privire la fundații.
Societățile cooperative sunt reglementate de Codul Civil și
anumite legi: Codul Civil, nr. 1107/2002, art.171 -178;
Legea nr. 73 din 2001cu privire la cooperativele de
întreprinzător și Legea nr.1007 din 2002 cu privire la
cooperativele de producție.
Societatea cu răspundere li mitată (SRL) este reglementată
prin Legea Nr. 135 din 14.06.2007 privind societățile cu
răspundere limitată. Statutul SRL este elaborat in
conformitate cu prevederile Codului Civil al Republicii
Moldova nr. 1107 -XV din 06 iunie 2002, Legii Republicii
Mold ova Nr.135 -XVI din 14 iunie 2007 privind
Societățile cu răspundere limitată, Legii Republicii
Moldova Nr.220 -XVI din 19.10.2007 privind înregistrarea
de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor
individuali, Legii Republicii Moldova Nr.845 -XII di n
03.01.1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi.
Cooperativa de producție este reglementată prin Legea Nr.
845, din 03.01.1992cu privire la antreprenoriat și
întreprinderi.

subvenții pentru inițierea unei afaceri (așa -zis start -up) și pentru a incuraja persoanele
marginalizate și cu dizabilități de a se include activ în economie14.
Prin urmare, analizând datele Ministerului Economiei privind activitatea incubatoare lor
de afaceri, constatăm că în baza Matricei de Politici pentru Programul de suport Sectorial
,,Stimularea Economică în Zonele Rurale”, în Republica Moldova la moment activează 9
incubatoare de afaceri în Ștefan -Vodă, Dubăsari, Leova, Ceadâr -Lunga, Rezina, Nisporeni,
Sângerei, Soroca și Cimișlia.15 Deși constatăm că la moment indicatori, ce ar permite evalaurea
dinamicii economiei sociale prin intermediul acestor incubatoare , nu sunt dezvoltați, totuși
pentru menținerea unui tablou al dinamicii numărului de unități economice și sociale, au fost
examinați unii indicatori care vizează activitatea întreprinderilor mici și mij locii (Tabelul1).
Deoarece bunele practici arată că în economia socială se întâlnesc frecvent întreprinderi mici și
micro ca fiind active, considerăm oportun examinarea acestor indicatori.

Tabelul 1 Unii indicatori vizînd activitatea întreprinderilor mici și mijlocii în anul 2014
Denumirea indicatorilor Numărul de unități Numărul de salariați Veniturile din vînzări Profit (+),
pierdere ( -)
pînă la
impozitare
mii
unități Ponderea
în total
republică,
% mii
persoane Ponderea
în total
republică,
% mil. lei Ponderea
în total
republică,
% mil. lei
Total întreprinderi mici și
mijlocii * din care: 52,3 97,4 291,7 56,2 83650,3 31,8 3012,7
întreprinderi mijlocii 1,6 3,0 85,9 16,5 28085,0 10,7 1045,0
întreprinderi mici 10,1 18,8 119,3 23,0 44553,9 16,9 1765,7
întreprinderi micro 40,6 75,6 86,6 16,7 11011,4 4,2 202,1
Sursa: BNS
Conform acestor indicatori, constatăm o creștere a numărului de întreprinderi mici și
micro la nivel național cu 8,6 mii de unități per ansamblu în ultimii cinci ani (2009 -2014) (Fig.1),
ceea ce ne permite să credem că acest e tipuri de activitate economică sunt mai accesibil e în
rândul cetățenilor și au o serie de beneficii pentru agenții economici, dar și faptul că ar putea
include componenta socială . Conform legislației în vigoare16, întreprinderi le mijlocii, mici și
micro cad sub incidența fonduril or speciale destinate finanțării acțiunilor de antreprenoriat atât
la nivel loca l cu suportul autorităților administrației publice locale, cât și la nivel național cu
suportul programelor gu vernamenale (art.8, Legea 206 din 07.07.2006) . De asemenea, sunt
prevăzute facilități și scutiri pentru întreprinderile micro, mici și mijlocii prin legi și acte
normative ale Guvernului. În aceeași ordine de idei, un factor viabil în susținerea
întreprind erilor mic ro, mici și mijlocii sunt strategiile de stat în această direcție (Art.9) și
programele de susținere a dezvoltării sectorului de antreprenoriat (Art.10).
Fig. 1. Dinamica consolidării întreprinderilor mici și mijlocii în anii 2009 -2014

14
15 http://www.mec.gov.md/ro/content/la -cimislia -fost-deschis -cel-de-al-9-incubator -de-afaceri -din-moldova
16 Legea Nr. 206, din 07.07.2006 privind susținerea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii,
http://lex.justice.md/document_rom.php?id=A1FF626A: DAEE01B1

Sursa: BNS
Cu toate acestea, constatăm că elementele cadrul ui normativ -juridic de funcționare a
înteprinderilor nu sunt formulate unitar în suportul dezvoltării economiei sociale. Aceasta de
facto și de jure ar include categorii de persoane juridice, care prin lege vor fi recuno scute ca
întreprinderi sociale și va fi determinat statutul de întreprindere socială , precum și anumite
reguli și specificări privind f inanțarea întreprinde rilor sociale, mecanismele de sprijinire și
încurajare a acestora la nivel local și național.
Prin urmare, dacă la capitolul clasificare după anumite criterii de performanță putem
face o identificare a întreprinderii în conformitate cu legislația în vigoare, atunci la capitolul
personalitatea juridică este dificil de a identifica o entitate care dezvoltă activități de economie
socială , deși aceasta ca proces se dezvoltă în țară. În suportul acestei teze considerăm relevant
examinarea bunelor practici privind formele organizatorico -juridice ale entităților economice
care activează în economia socială.

Bune practici privind f ormele organizatorico -juridice
Făcând o trecere în revistă a formelor organizatorico -juridice privind crearea și
dezvoltarea antreprenoriatului social, remarcăm exhaustivitatea studiilor pe acest subiect la
nivel european și deficitul unor studii a subiectului dat la nivel național , care ne permit de facto
să ide ntificăm câteva teze importante și bune practici .
Într-un studiu recent elaborat în Republica Moldova17 se arată că Asociațiile Obștești,
Fundațiile și Societatea cu Răspundere Limitată (SRL) sunt recomandate ca forme
organizatorico -juridice pentru crearea și funcționarea întreprinderilor sociale. În același
context, pentru antreprenoriatul social este reco mandată ca formă organizatorico -juridică –
cooperativa de producție și ca o variație a acesteia, cooperativa agricolă de producție în mediul
rural.

17 Antreprenoriatul social în Republica Moldova: Realități și perspective, Fundația Est -Europeană, Chișinău, 2013,
https://ecorazeni.files.wordpress.com/2015/10/studiu -antreprenoriat -social -eef-1.pdf 8,3 9,1 9,2 9,6 9,9 10,1 33,8 34,9 36,6 38,3 39,5 40,6
051015202530354045
2009 2010 2011 2012 2013 2014mii, unități
întreprinderi mici
întreprinderi micro

De la bun început trebuie să remarcăm faptul că aceste forme organizatorico -juridice
sunt tipice Republicii Moldova. Și dacă Asociațiile Obștești și Fundațiile sunt recomandate ca
forme organizatorico -juridice pentru crearea și funcționarea întreprinderilor sociale, totuși
admitem faptul că ar putea exista dificultăți în
activitatea întreprinderilor sociale în lipsa unei
legi și politici de cadru privind reglementarea
domeniului economiei sociale, stabilirea
măsurilor de promovare și de sprijinire a
economiei sociale. Pornind de la ideea că
economia socială are la bază inițiative private,
voluntare și solidare, cu un grad ridicat de
autonomie, responsabilitate și distribuirea
limitată a profitului către asociați, aceste
procese trebuie reglementate printr -o lege
specifică economiei sociale și activității de
antreprenoriatul social. Spre deosebire de țara
noastră, practicile europene arată o abordare
constructivă al acestui subiect din punct de
vedere juridic.
Astfel, în Germania nu există o formă
juridică specială în care antreprenorii sociali să urmărească anumite activități. Întreprinderile
sociale activează su b forma juridică ale fundațiilor (Stiftungen), asociațiilor voluntare
(Vereinen), societățil or comerciale pe acțiuni (GmbHs) și cooperative or (Genossenschaften).18
Spre deosebire de Germania, în Italia primul aspect genera l care trebuie evidențiat este
faptul că întreprinder ile social e nu reprezintă nici o nouă formă juridică, nici un nou tip de
organizare, dar constituie o categorie juridică în care toate organizațiile eligibile pot fi incluse,
indiferent de structura lor internă.19 După lungi dezbateri academice și politice, în Sistemul
juridic italian a fost introdusă legea 155/2006 care definește astfel întreprinderea socială.
Conform acestei definiții, organizațiile eligibile ar putea fi, teoretic, cooperative, firme de
investito ri cu capital (de exemplu, societăți de afaceri), sau firme tradiționale non -profit (de
exemplu asociații și fundații). În acest sens, legea 155/2006 este o lege generală privind
întreprinderile sociale și nu o specifică lege privind un anumită (sau unică) formă juridică de
întreprindere socială.
Experiența Austriei este mai aproape de cea a țării noa stre, din perspectiva forme i
organizatorico -juridice. Întreprinderile sociale au forma juridică a unei asociații, societăți cu
răspundere limitată sau organizație non -profit.20 Acestea au un statut non -profit, cu toate că nu
este o cerință de bază, iar structura lor de mun că este împărțită în personalul de bază angajat și
angajați pe termen scurt . În Austria, întreprinderile sociale îndepline sc mai multe criterii,
printre care sunt cu statut nonnprofit, orientate spre o politică de nediscriminare și incluziune
socială și au o viziune a dezvolt ării personalului prin aspecte de integrare a dimensiunii de gen.

18 Prof. Dr. Annette Zimmer & Stephanie Bräuer, The Development of Social Entrepreneurs in Germany, April 2014,
https://www.uni -muenster.de/imperia/md/content/ifpol/mitarbeiter/zimmer/developement_of_social_entrepreneurs.pdf
19 WP3 National report: Italy , Part I: Key Features of the Social Enterprise Sector, ISEDE -NET “Innovative Social
Enterprise Development Network”, www.southeast -europe.net
20 Benchmarking study on Social Entrepreneurship. Austria, Bulgaria, Hungary, Greece, Italy, Serbia, Slovenia, Ukraine,
www.southeast -europe.net/
Organizația Internațională a Muncii (OIM)
recunoaște economia socială ca o componentă
esențială a modelului la nivel mondial de
dezvoltare durabilă în secolul 21.
În special, Declarația Organizației Internaționa le
a Muncii privind justiția socială pentru o
globalizare echitabilă, adoptat în cadrul sesiunii
a 97 -la Geneva la 10 iunie 2008, prevede că: "…
într-o lume de creștere interdependență și
complexitate și internaționalizarea producției …
a întreprinder ilor productiv, profitabile și
durabile, împreună cu o economie socială
puternică și un sector public viabil, sunt critice
pentru oportunități de dezvoltare economică și
de locuri de muncă durabile ".

Experiența Ungariei21 la fel ar putea fi incorporată în rândul bunelor pr actici ce ar putea
fi examinate de țara noastră . Întreprinderi sociale în Ungaira există în sectorul
neguvernamental sub formă de fundații, societăți non -profit, cooperative sociale. Dimensiunea
întregului sector a crescut constant în ultimul deceniu, însă este dificil de cuantificat. O
abordare mai realistă cu privire la dimensiunea economiei sociale se poate face totuși prin
identificarea acelor organizații non -profit care susțin ocuparea forței de muncă și politic a
socială pentru grupurile soci al vulnera bile și dezavantajate. Cât privește noțiunea de
întreprindere socială , aceasta are o interpretare foarte îngustă, care stabilește că
întreprinderile sociale au scopul furnizării de servicii sociale și că activitatea pentru aceste
servicii a fost permisă printr -un regulament diferit de cel cu autorizare a instituțiilor statului.
Într-un sens mai larg, întreprinderile sociale sunt considerate toate acele organizații care au o
misiune socială și sunt la auto -finanțare pe termen lung.22 Așa cum se arată în pro filul de țară,
elaborat de Rețeaua de antreprenoriat social (NEN)23, cooperativa socială este cea mai comună
forma juridică pentru întreprinderile sociale din Ungaria. În acest sens, e xistă două acte de
reglementare juridică a formei de organizare pentru cooperativ e sociale: Legea nr X. din 2006
privind cooperativele și Hotărârea de Guvern privind cooperative sociale 141/2006 (VI.29).
Conform Legii nr X. din 2006 privind cooperativele, acestea urmăresc scopul de a oferi condiții
de muncă adecvate și de a îmb unătăți condițiile sociale ale membrilor săi dezavantajați social.24
Prin urmare, în Ungaria activează peste 1500 de cooperative, conform datelor expuse de
Rețeaua de antreprenoriat social.
Un alt exemplu ar fi Danemarca, unde "întreprinderea socială" este mai des folosită ca
metaforă pentru acele părți ale politicii daneze pe piața forței de muncă și politica socială care
vizează creșterea responsabilității sociale a întreprinderilor private de tip "normal" și rareori
este privit ca un concept pentru activ ități combi nate social și participativ și activități economice
în cadrul economiei sociale.25
În apropiata vecinătate, Ucraina, "întreprinderea socială" este o noțiune nouă și a
provocat mai multe discuții pe marginea reformării sectorului serviciilor sociale cu scopul de a
implica ONG -urile în activități de economie socială și de prestare a servic iilor sociale. În
momentul de față ONG -urile sunt principalul actor care joacă un rol decisiv în formarea
sectorului economiei sociale în Ucraina. Așa cum estimează experții, în țara vecină activează
mai puțin de 100 antreprenori sociali (?), major itatea dintre care s -au lansat în baza de proiecte
cu susținerea donatorilor străini. Cu regret, organizațiile care lucrează în acest domeniu, sunt
încă foarte tinere și neexperimentate.26
În România situația e puțin mai avansată. Asociațiile și fundațiile sunt segmentul cel mai
reprezentativ al economiei sociale în România, atât numeric (mai mult de 23.000 de organizații
active în 2009), dar, de asemenea, din punct de vedere al veniturilor sau numărul de persoane
angajate.27 Chiar dacă reprezintă doar 11% di n numărul total de organizații non –
guvernamentale, acestea au activități economice în total de 44% din venitul total, și constitutie
47% din totalul activităților din sectorul neguvernamental. Și cadrul legal este mai generos în

21 Idem
22 Idem, p.
23 http://www.socialeconomy.pl/node/313
24 A map of social enterprises and their eco -systems in Europe. Country Report: Hungary. European Commission, European
Union, 2014, http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=13103&langId=en.
25Lars HULGÅRD Thomas BISBALLE , Work integration social enterprises in Denmark, WP no. 04/08,
http://emes.net/content/uploads/publications/PERSE_WP_04 -08_DK.pdf
26 Mary Elizabeth Malinkin, Developing Social Entrepreneurship in Ukraine, Wilson Center, 2013,
https://www.wilsoncen ter.org/publication/developing -social -entrepreneurship -ukraine
27 The State of Social Entrepreneurship in Romania, SEFORÏS Country Report, April, 2014,
http://www.seforis.eu/upload/reports/Country_Report_Romania.pdf

cazul României privind form ele organizatorico -juridice ale întreprinderilor sociale. Prin urmare,
există câteva tipuri de organizații care pot fi considerate ca fiind întreprinderi sociale și printre
ele se enumeră societăți cooperative, cooperative de credit, asociații și fundații, asociații de
ajutor reciproc pentru salariați, asociații de ajutor reciproc pentru pensionari și orice alte
persoane juridice care funcționează în conformitate cu principiile Legii Economiei Sociale28.
După mai mult de doi ani de dezbateri, Parlamentul României a votat la 30 iunie 2015 această
lege29, care prevede reglementarea domeniului economiei sociale și d efinește noțiunile de
economie socială, întreprindere socială și întreprindere socială de inserșie, stabilind și anumite
obligați uni și facilități. Legea prevede contribuția la coeziunea economică și socială, ca obiectiv
strategic al Uniunii Europene, crearea și integrarea pe piața muncii a persoanelor aflate în
situații de risc și dezvoltarea serviciilor sociale pentru acestea. În conformitate c u această lege,
în întreprinderea socială cel putin 30% dintre angajați trebuie să aparțină unui grup vulnerabil,
în timp ce activitatea acesteia trebuie să fie axată pe combaterea excluziunii, discriminării și
somajului și să întreprindă acțiuni de inserție socio -profesională a persoanelor defavorizate.

Microfinanțarea
O altă formă de manifestare a economiei sociale în Republica Moldova reprezintă
agențiile de microfonanțare.
Deși microfinanțarea este considerată un real suport al dezvoltării micilor afaceri,
aceasta mai con stituie un sector subdezvoltat în Republica Moldova . Sectorul de microfinanțare
are careva neajunsuri , de exemplu lipsește un cadrul regulatoriu ce ar viza defnirea activității de
microfinanțare, prevederi unice comune pentru constituirea provizioanelor pentru acoperirea
potențialelor pierderi legate de nerambursarea împrumuturilor, cer ințe minime de protecție a
consumatorilor, de prevenire a abuzurilor și fraudelor în acest sector etc. Aceste neajunsuri
imediat se transformă în riscuri de a accede la finanțare pentru populație . Existența acestor
riscuri diminuează inclusiv din ponderea implementării principiului propriu -zis al microfinanțării
– ajută pe oameni să se ajute singuri , determenând ca cetățenii să apel eze la diverse tertipuri
financiare pentru a -și întemeia o afacere. Deși numărul de persoane care apelează la
microfinanțare este în creștere, acesta rămâne a fi încă unul mic din cauza unor constrângeri. În
schimb, numărul organizațiilor de microfinanțare a crescut substanțial în ultimii zece ani. Prin
urmare, dacă la 31 decembrie 2009 activau 29 organizații de microfinanțare, atunci la sfârșitul

28 A map of social enterprises and their e co-systems in Europe. Country Report Romania, European Commission,
http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=13095&langId=en.
29 LEGE Nr. 219 din 23 iulie 2015 privind economia socială, http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/L219 –
2015.pdf

anului 2010 acestea ajungeau la 35 de organizații30. Numărul acestora s-a dublat până la
sfârșitul anuui 2014, fiind 77 în total , cu active de peste 3 miliarde de lei și cu împrumuturi
acordate în voloare de peste 2 miliarde de lei31. Majoritatea din ele activează în toate regiunile
țării.
În ceea ce privește c adrul legal actual, care reglementează activitatea organizațiilor de
microfinanțare și determină statutul lor juridic, este stabilit prin Legea nr. 280 -XV din
22.07.2004 „Cu privire la organizațiile de microfinanțare”32. Legea prevede asigurarea
condițiilor de apărare a drepturilo r și a intereselor legitime ale creditorilor, donatorilor,
beneficiarilor, precum și ale fondatorilor, asociaților și acționarilor organizațiilor de
microfinanțare și mai puțin vizează drepturile consumatorilor, nu prevede crearea unui organ
de supravegher e competent privind constituirea și desfășurarea activității de microfinanțare
într-o entitate nou creată, etc.
Deși în cele mai multe țări europene, există un sector bancar extrem de eficient, multe
întreprinderi mici și mijlocii se confruntă de asemenea cu dificultăți considerabile în obținerea
de împrumuturi pentru investițiile lor. Deoarece, cum se arată într -un studiu, programele de
microfinanțare din Europa sunt adesea adresate grupurilor cu dificultăți economice și sociale.
De exemplu, o mulțime de s tart-up antreprenori care au fost anterior șomeri au nevoie de
împrumuturi mici, ca bază pentru dezvoltarea și creșterea afacerilor lor.33
Deoarece mulți dintre ei au dificultăți să demonstreze bonitatea lor, prin furnizarea
documentelor justificative de s ucces economic în trecut și rareori au active care sunt utilizabile
ca garanții, băncile de multe ori refuză în finanțare. Respectiv, mici împrumuturi acordate de
către instituțiile de microfinanțare, sunt, prin urmare, esențiale pentru antreprenori.
În R epubica Moldova situația de asemenea nu este mai bună. Cum se arată într -un
studiu anterior elaborat de IDIS Viitorul, sectorul instituțiilor de microfinanțare (al organizațiilor
de microfinanțare și al asociațiilor de economii și împrumut), precum și sect orul de leasing ar
putea constitui o alternativă bună creditelor bancare, însă acestea se confruntă cu lipsa de
resurse necesare pentru creditare, dependența de resursele bancare și ca urmare prețul
finanțărilor oferite de către acestea este mai înalt ca c el al creditelor bancare. În consecință,
finanțările din partea acestor sectoare a întreprinderilor mici și mijlocii ocupă o pondere
neînsemnată în raport cu creditele bancare.34

30 Microfinanțarea – hitul investițional al sezonului, http://mybusiness.md/ro/categories/item/354 -investicionnyj -xit-sezona –
%E2%80%93 -mikrofinansirovanie
31 http://www.cnpf.md/md/secplas/
32 http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=313073&la ng=1
33 Microfinance in Germany and Europe. Market Overview and Best Practice Examples. Frankfurt am Main, April 2007. ,
https://www.kfw.de/Download -Center/Konzernthemen/Research/PDF -Dokumente -Schwerpunkt –
Sonderthemen/Microfinance -in-Germany -and-Europe.pdf
34 finanțarea imm -urilor în republica moldova – IDIS Viitorul

Deoarece activitarea de antreprenoriat social este folosită cu sensul de inovator social, care
soluționeză o problemă socială pentru comunitate sau grup de persoane beneficiare într -un
mod deosebit de eficient sau inovativ,
aceasta are nevoie de finanțare și de un
cadru normativ ce ar reglementa
procedurile aferente. În acest context,
surse de finanțare pot fi atât formale și
informale și pot varia de la bănci, programe
guvernamentale de finanțare la organizații
comunitare, p roiecte locale, capital de
familie, etc.
De asemenea microfinanțarea este
necesară la început de cale, deoarece
antreprenoriatul social nu este indiferent
față de problemele sociale și nu este
focalizat pe obținerea profitului, ceea ce -l
face mai vulnerabi l față de politicile de
finanțare decât pe cel de tip clasic. În acest
context, apar primele discrepanțe privind
accesul la finanțare, care sunt tangibile cu
dimensiunea de gen. Faptul că puțini
funcționari sesizează conținutul și
importanța antreprenoriat ului social
asupra dezvoltării economiei locale și a
comunității, în special cu participarea
femeii, denotă existența unor impedimente (inclusiv condiționate printr -o ”înțelegere de
cartel”) de acces la finanțare a proiectelor de antreprenoriat social.
Dorința după o viață mai bună au condus ca mai multe femei să -și dorească întemeierea
unei întreprinderi sociale apelând la diverse organizații și programe de finanțare. Ca
întreprinderea socială să genereze creștere economică și să creeze noi locuri de mun că, aceasta
are nevoie de finanțare accesibilă și de lungă durată.35

Bariere privind accesul femeilor la finanțare
Implicarea economică a femeilor în viața comunității presupune competențe, voință,
raționament, și nu în ultimul rând opțiune. Și dacă antreprenorii sociali sunt persoane cu soluții
inovatoare la problemele sociale cele mai acute ale societății, atunci chi ar femeile sunt acei
actori vizionari și realiști, care sunt cel mai mult preocupate de implementarea practică a
soluțiilor în sfera socială. Precum se arată într -un studiu recent elabort de OECD, comparativ cu
antreprenori sociali de gen masculin, femeie sunt mult mai responsabile în practicile de

35 http://finantare.gov.md/ro?field_finantator_tid=66&field_disponibil_prin_tid=6&=C%C4%83utare
POLITICI ȘI PROGRAME DE MICROFINANȚARE :

 Programul Național de Abilitare Economică a Tinerilor
(PNAET);
 Programul -pilot de atragere a remit ențelor în economie
(PARE 1+1);
 Programul de Susținere și Dezvoltare a Sectorului IMM
finanțat de Guvernu l Japoniei;
 Fondul de garantare a Creditelor gestionat de
Organizația pentru Dezvoltarea IMM -urilor;
 Proiectul SMERDA pentru Dezvolt area IMM în
Localitățile Rurale;
 Serviciul de Consultanță în Afaceri (BAS) Moldova,
programul „Femeile în afaceri” BERD;
 Proiectul "Antreprenoriatul feminin – un motor de
creare de locuri de mu ncă pentru Europa de Sud -Est",
implementat de Centrul European de Sud -Est pentru
întreprinzător Learning (SEECEL);
 Emanciparea economică a femeilor prin creșterea
oportunităților de angajare în Republica Moldova", UN
Women (2010 -2013) ;
 Alte tipuri de finan țare, http://finantare.gov.md/

management participativ.36 Cu toate acestea, diferența de gen există în antreprenoriatul social,
dacă ne referim la stilul de management de gen feminin și la capacitatea de inovare a
întreprinderilor sociale condu se de femei. Cel puțin așa se arată în acest studiu pentru trei
studii de caz: Ungaria, Rusia și Chile.
Deși, a ntreprenorii sociali sunt consierați catalizatorul economiei locale, care , de facto,
stimulează activitatea economiei naționale , fiind o reală su rsă de inovare și schimbare a
proceselor economice , există puține cercetări în țară privind dimensiunea de gen în
antreprenoriatul social și accesul la finanțare a antreprenorilor sociali.
Dacă să analizăm contextul de gen în dezvoltarea antreprenoriatului social, atunci este
necesar de a evidenția câteva momente specifice care definesc problema. În primul rând, nu
există un cadrul juridic privind antreprenoriatul social și care ar evidenția importanța egalității
de gen. De asemenea, sectorul financiar nu i nclude un cadru juridic privind egalitatea de gen
pentru serviciile financiare de mobilizare, accesul la finanțare, co -finanțare și dezvoltare a
întreprinderilor sociale. În al doilea rând, multitudinea de resurse de finanțare pentru ambele
sectoare, priva t și public, cu regret, nu condiționează în mod necesar dezvoltarea
întreprinderilor sociale sau al antreprenoriatului femenin. De regulă, aceste fonduri de
finanțare sunt destinate antreprenoriatului clasic și de elită. Majoritatea instituțiilor financiar e
activează în baza regulilor economiei de piață, adese ori având reguli inechitabile și semi –
concurențiale de acces la finanțare pentru grupuri vulnerabile. Utilizarea de servicii financiare
de înaltă calitate, în special în rândul persoanelor sărace, este esențială pentru realizarea unei
creșteri favorabile incluziunii sociale și economice. Or promovarea incluziunii financiare pentru
femei este un pas esențial în realizarea egalității de gen și reducerii sărăciei în rândul femeilor.
Astfel, femeile sunt a celea, care se confruntă cel mai des cu bariere de acces la
finan țare. Printre acestea sunt:
– Cunoștințe insuficiente financiare. În acest sens un obstacol de accesare a fondurilor
devin accesul redus la informații privind serviciile bancare și de microfinanțare, fapt ce
condiționează din start apariția unui grad înalt de neconștientizare a relevanței
proces elor de creditare și rambursare. În plus, costul de a obține aceste informații
(măsurat în bani, timp, și energie) poate fi ridicat din cauza re sponsabilităților familiale;
– Norme și tradiții culturale. Tradițiile culturale acceptate de majoritatea din societate ca
o regulă sau normalitate, cu toate stereotipurile sale, au un efect profund asupra
oricărui tip de activitate economică întreprinsă și gestionată de o femeie din simplu
motiv că femeile sunt mai puțin concurențiale în sectoarele economiei și mai mult în
sfera serviciilor legate de familie și gospodărie.
– Riscul de a direcționa activitatea afacerii în sectorul informal. Aceasta reprezintă o
dilemă, deoarece sectorul informal cuprinde situații de muncă, care nu numai că diferă
de cele din sectorul formal, dar, de asemenea, î ncalcă reguli și legi stabilite de legislația
în vigoare.
– Lipsa unui mediu propice de politică și i nfrastructură economică, lipsa de servicii și
instrumente bancare și produse adecvate , inclusiv produse de economisire sunt adesea
inaccesibile. Acestea reprezintă bariere în asigurarea accesului la micro -finanțare,
pentru reducerea sărăciei și emanciparea femeilor.

36 Huysentruyt, M. , “Women's Social Entrepreneurship and Innovation”, OECD Local Economic and Employm ent Development
(LEED) Working Papers, 2014/01, OECD Publishing. p.12, http://dx.doi.org/10.1787/5jxzkq2sr7d4 -en

– Teama de a riscurilor este un obstacol mare.Antreprenoriat implică întotdeauna un
anumit nivel de asumarea de riscuri. Pentru femeile din zonele rurale, de gen stereotipe
percepția de sine, lipsa de încredere și asertivitate par a fi bariere maj ore.
– Lipsa de garanții și capital de start -up. Cele mai multe femei din Moldova care
intenționează sau practică antreprenoriatul nu dispun de active care pot acționa ca
garanție și de atenuare a riscului implicat. Ca urmare, în Republica Moldova capitalul
rămâne prea scump pentru majoritatea antreprenorilor în căutarea de a construi o
întreprindere durabilă.
Dacă să facem o comparație privind accesul la finanțare a femeilor cu alte țări europene,
atunci aducem în evidență că conform unui studiu37, Ungaria e ste țara în care cea mai mare
parte din femei ex -antreprenoare au raportat probleme în obținerea de finanțare ca fiind cel
mai important motiv pentru ieșirea de pe piață (40,2%), deși proporția pentru bărbați este, de
asemenea mare (37,4%). Cele mai bune performanțe sunt înregistrate de Suedia și Regatul
Unit, în cazul în care doar 1,9% și 3,6% din respondenții de sex feminin au menționat lipsa de
finanțare externă ca principalul motiv pentru a închide afacerea lor. Situații pozitive sunt, de
asemenea, găs ite în Europa de Est. Republica Cehă, Slovacia și, de exemplu, au rezultate mai
bine decât Franța, Spania sau Belgia.
Promovarea eficientă a antreprenoriatului social și femenin necesită o finanțare
adecvată. În multe cazuri, surse de finanțare includ: guv ernul, sectorul privat, băncile
comerciale, instituțiile și programele de finanțare, piețele de capital, fondurile de capital privat,
leasing financiar. Acestea sunt tradiționale, inclusiv capitalul de familie. Și totuși cele mai
importante surse de finanț are în Republica Moldova sunt agențiile donatoare și ONG -urile.

Dezvoltare de întreprinderi sociale
Economia socială poate avea o influență pozitivă asupra participării și integrării femeilor
pe piața muncii în sectoarele rurale . Întreprinderile sociale ș i, în special, sub forma unor
cooperative , inclusiv agricole , se caracterizează prin modul participativ de funcționare,
repartizarea responsabilităților și flexibilitate. Modelul de întreprindere socială ca cooperativă
oferă beneficii directe populației ți ntă sau "clienților", membrilor cooperatori, prin intermediul
serviciilor prestate: informații de piață, servicii de asistență tehnică / extindere, putere de
negociere colectivă, economii de cumpărare în vrac, acces la produse și servicii, acces la piețele
externe pentru produsele și serviciile membrilor de cooperativă, etc. Acest model de
întreprindere socială contribuie la integrarea femeilor pe piața muncii , asigurându -le
independența economică, participarea la luarea deciziilor, posibilitatea de conciliere a vieții
profesionale cu cea de familie și îmbunătățirea calității vieții.
Cooperative – întreprinderi sociale în mediul rural includ cooperative agricole de
marketing, care comercializează produsele membrilor săi, în timp ce altele aprovizionea ză cu
produse și servicii agricole membrii săi. Bunele practici internaționale arată că organizațiile de
comerț echitabil cooperează cu proprietari de cooperative agricole și de mărfuri ( producătorii –
de cafea, cacao, ceai, vin, precum și a produselor ne agricole – artizanat). Prezența dimensiunii
sociale în activitatea cooperativelor din spațiul rural în mod tacit fortifică condiții avatajoase
pentru participarea femeilor cu venit mic la procesele din interiorul structurii și sprijină o
varietate de inter ese ale membrilor lor legate de comerț, sănătate și educație.

37 Policy Brief on Access to Business Start -up Finance for Inclusive Entrepreneurship, Entrepreneurial Activities in Europe.
OECD/European Union, 2014, p.7

Ca bune practici se arată Marea Britanie, unde întreprinderile sociale se găsesc în
producția de produse ecologice, de protecție a mediului, furnizarea de servicii personale,
precum și pentru co mbaterea șomajului și a excluziunii sociale. Multe dintre acestea se bazează
în comunitățile locale. În țările din Scandinavia, spre exemplu, cooperativele de lucrători au fost
înființate pentru a oferi servicii de formare și integrare pentru grupurile exc luse social pe piața
muncii. Administrația locală a fost, de asemenea, implicată în dezvoltarea unei tradiții
importante a cooperativelor sociale în domeniul educației adulților, timp liber, cultură și
prestarea de servicii cu caracter personal către perso anele cu nevoi speciale. În Luxemburg, de
exemplu, cooperativele sunt acele organizații care ajuta femei și șomeri de lungă durată a se
integra pe piața muncii prin activități de muncă.
În Republica Moldova, de exemplu, agricultura, fiind principala sursă de venit din zonele
rurale, poate fi un domeniu de activitate al antreprenorilor sociali prin formarea unor afaceri
durabile sub forma unor cooperative de producție, cu un impact social pozitiv asupra
comunității. Astfel, antreprenoriatul social se poate dezvolta prin agroturism, agricultură
biologică, prin consolidarea rețelelor de mici fermieri și meștesugari, având ca beneficiari direcți
grupuri marginalizate, tinerii și femei, persoane cu dizabilități și de etnie romă. În țară
cooperativele agricole jo acă un rol important în sprijinirea producătorilor agricoli prin coeziune
și reintegrare socială la nivel local. Acestea dezvoltă zonele rurale pe termen lung prin crearea
de locuri de muncă. O caracteristică a cooperativelor de producție constituie faptul că cel puțin
50% din volumul anual de vânzări constituie producția agricolă obținută de cooperativă, inclusiv
produsele obținute în urma prelucrării primare a acesteia.

Afaceri de succes în rândul femeilor
3 studii de caz vor fi analizate

Concluzii și recomandări
– Inițiative și propuneri de îmbunătățire a activităților de economie socială
– Finanțare din partea statului, sectorului privat, partenerilor penru dezvoltare
– Rolul societății civile
– Propuneri legislative pentru stimularea economiei so ciale