Dezvoltarea Economica Si Dezvoltarea Durabila, Dezvoltarea Economico Durabila

Introducere

Pentru întărirea guvernanței multi-level în țara noastră, este necesară renunțarea la sistemul centralizat (top-down) aflat în vigoare – foarte util în prima perioadă de programare – și promovarea unui cadru instituțional și legislativ mai descentralizat (de tip bottom-up), care să stimuleze implementarea principiului subsidiarității, cu ajutorul cărora regiunile să dezvolte capacitatea de a elabora planuri regionale de dezvoltare, de a gestiona proiecte cu impact regional și de a obține mijloacele – inclusiv financiare – cu ajutorul cărora să le pună în practică.

Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, respectiv de la 1 ianuarie 2007, România trebuie să gestioneze circa 19,7 miliarde de euro, alocați din Fondurile Structurale și de Coeziune, în perioada 2007-2013. În vederea unei bune administrări a acestor fonduri și pentru a obține rezultate satisfăcătoare, măsurabile fie printr-un grad ridicat de absobție, fie prin reducerea decalajelor economice și sociale dintre regiuni, autoritățile naționale trebuie să implementeze politica de coeziune a UE. În ceea ce privește capacitatea administrativă de absorbție, managementul programelor și proiectelor realizat de către autoritățile naționale și locale presupune numeroase responsabilități, precum: luarea deciziilor în legătură cu programele și proiectele, asigurarea coordonării tuturor partenerilor implicați, îndeplinirea cerințelor administrative și de raportare, efectuarea plăților și monitorizarea, evitarea apariției neregulilor.

După cum reiese din cele prezentate, legislația românească a fost schimbată și reactualizată de nenumărate ori de la varianta inițială până în prezent, devenind tot mai stufoasă, ceea ce face tot mai dificilă aplicarea ei și urmărirea respectării acesteia de către autoritățile contractante, dar și de către actorii implicați în efectuarea verificărilor în ceea ce privește achizițiile publice. Este clar că dorința CE și a autorității de reglementare în domeniu a fost aceea de simplificare a legislației și clarificare a diverselor aspecte cuprinse de legea-cadru și normele de aplicare, fie pentru a ușura aplicarea de către autoritățile contractante, fie pentru accelerarea absorbției fondurilor comunitare nerambursabile – acesta devenind un scop al Guvernului Român, mai ales după confruntarea cu criza economică, în urma situațiilor întâlnite în practica achizițiilor și semnalate de autoritățile contractante. Cu toate acestea, la ora actuală nu se poate observa decât fapul că modificările legislative succesive suferite de legislație nu au făcut decât ca aplicarea și respectarea ei să fie tot mai greoaie, iar apariția situațiilor în care legea e pusă în aplicare în mod eronat – cu sau fără intenție – are repercusiuni grave asupra contractării proiectelor finanțate din FSC și implicit, asupra absorbției la nivel național.

Capitolul 1. Considerații teoretice privind dezvoltarea economică și dezvoltarea durabilă, dezvoltarea economico-durabilă

În prezentul capitol punem în evidență ideea că sistemele socio-economice sunt sisteme ecologice dominate ( transformate sau create și controlate) de către populațiile umane, descriem structura și poziția lor în cadrul sistemelor ecologice și, in mod particular, interdependența dintre acestea și componentele capitatlului natural. Mai caracterizăm succinct coordonatele și sensul general al dinamicii lor, respectiv identificarea și argumentarea modalităților de acțiune ale factorilor de comandă cheie prin care se poate explica atât sesnsul cât și ritmul dezvoltarii acestora.

O deosebită atenție acordăm diversității , intensității , caracterului și efectelor acțiunilor directe și indirecte de transformare sau denudare și înlocuirea componentelor naturale și seminaturale ale capitalului natural respectiv canalelor pentru schimburi bidirecționale de material, energie și informație .

Gradul de deteriorare a capitalului natural și deci a suportului pentru toate sistemele socio-economice este folosit ca argument pentru recunoașterea și dimensionarea crizei dintre capacitatea productivă și de suport a ecosferei pe de o parte și sensul dezvoltării sistemului socio-economic global pe de altă parte.In acest context se propune că atractor pentru toate sistemele socio-economice un model de dezvoltare durabilă care s-ar baza pe armonizarea relațiilor complexe dintre acestea și componenetele cadrului natural.

Sistemele socio-economice au fost implicate totdeauna într-un process de integrare regională, macroregională și in ultimele 4-5 decenii, într-un process intens și rapid de integrare și constituire a sistemelor socio-economice. Sistemele socio-economice pot și trebuie sa fie analizate ca sisteme dinamice, nelineare, a caror dezvoltare include faze de “ creștere spațială, structurală și economică” urmate de faze de perfecționare structurală și funcțională. În structura sistemelor socio-economice au fost integrate , prin substituirea componentelor naturale și seminaturale ale capitalului natural, sistemele antropizate destinate producției intensive de resurse regenerabile sau pentru asigurarea unor servicii și cele construite de catre și pentru populațiile umane. Sistemele socio-economice se suprapun parțial în cadrul ierarhiei sistemelor ecologice cu structura capitalului natural și detin in comun sisteme antropizate.

Sunt sisteme construite pentru activități de producție , sociale și economice in care sunt utilizate resursele materiale și energetice din componentele mediului natural. Sunt sistemele in care deocamdata infrastructura și tehnologiile pentru realizarea materialelor prime lipsesc sau sunt dezvoltate într-o mică masură.( Odum E, 1993).

Toate componentele capitalului natural asigură o gama largă de servicii de care beneficiază direct sau indirect sistemele socio-economice dar care nu au încă valoare pe piața ( purificarea și regenerarea resurselor de apă, controlul climei, controlul biologic al dinamicii efectivului populațiilor ce dăunează culturilor agricole, controlul regimului hidrologic, etc.). În arhitectura modelului fizic prin care identificăm complexitatea structurală și funcțională a componentei sistemelor socio-economice, respectiv a spațiului în care se exercita direct acțiunea orientată și planificată a populațiilor umane sunt integrate două componente care exprimă rezultanta dezvoltării și evident în planul organizării sociale și instituționale pe de o parte, și rolul lor de factori modelatori a arhitecturii interne pe de alta parte.

Una din principalele particularități ale sistemului economic constă în faptul că sistemele economice ale țărilor dezvoltate au fost dimensionate în plan funcțional în raport cu un bazin de alimentare ale surselor regenerabile sau neregenerabile, care se extinde practic la nivelul intregii planete.

Politicile și strategiile unor țări mici sau mijlocii, printre care și România , de a-și strctura și supradimensiona sistemul economic pe baza importurilor mari de materii prime ( minereuri și petrol in primul rand), acoperind costurile imense și ineficiente ale acestor politici prin supraexploatarea resurselor regenerabile( în special: lemn, apă, sol) și care în mod indirect au determinat și susținut o deteriorare semnificativă a capitalului natural propriu, constituie greșeli extrem de dureroase , costisitoare în plan social și economic și ale caror efecte vor fi depășite în procesul tranziției către un model durabil de dezvoltare socio-economica. În aceste cazuri este nevoie de multă luciditate și profesionalism pentru a face o radigrafie corectă a sistemului economic în totalitatea sa și a stării, respectiv a potențialului capitalului natural de pe teritoriul național. Dacă se fac acești pași decisivi se creeaza premizele proiectării tipului de sistem social dezvoltat, adică susținut integral sau în proportie de peste 80% de resursele și serviciile asigurate de către capitalul natural propriu.

Dezvoltarea sistemelor socio-economice, deși s-a realizat foarte diferențiat atat în forma și mecanisme cât și în ceea ce privește rata sau viteza procesului, a avut și înca păstrează ca trasatură dominantă faptul că în cazul tuturor sistemelor economice dinamica se menține în fazele de creștere economică. Subliniem încă o dată faptul că grupul tărilor dezvoltate care dețin și vor continua să dețina < 20% din efectivul total al speciei umane, au depăsit cu mult limitele creșterii economie pe care potențialul productiv și capacitatea de suport a capitalului natural-propriu o permite. Acest fenomen a fost posibil numai datorită extinderii la scară spațială a perimetrului capitalului natural ( a bazinului de alimentare ) care formează resursele regenerabile și neregenerabile, cu mult dincolo de granițele statale.

În acest mod a fost indus, întreținut și amplificat decalajul dintre nivelul și rata creșterii economice în țările care dețin ≥ 80% din efectivul speciei umane ( țările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare ) și țările a caror creștere economică ( țările dezvoltate ) se realizează de secole sau decenii pe seama absorbției resurselor produse sau deținute de către capitalul natural de pe teritoriul țărilor din prima categorie. ( Ehrlich P., 1994; Segura O.; Bojce J. 1994)

Astfel, țările în curs de dezvoltare parcurg fazele de creștere economică pe căi mai performante și în raport cu potențialul capitalului natural propriu dacă accesul la tehnologiile și capitalul cultural pe care îl dețin țările dezvoltate va fi asigurat.

Dinamica în plan structural și funcțional a sistemelor socio-economice și a schimburilor materiale și energetice dintre acestea și componentele capitalului natural trebuie sa fie interpretată din punct de vedere sistemic ca un proces complex/ pe tremen lung de coevoluție, proces în care ambele categorii de componente s-au influentat reciproc prin mecanisme de “feedback”. Un asemenea mod de interpretare asigură un suport consistent pentru afirmația prin care se susține că” lumea este alcatuită dintr-un mozaic de sisteme naturale, sociale și economice care evoluează” ( Norgaard B., 1987; Moran E.F., 1990; Berkes F, Folke C., 1994).

Aplicarea analizei sistemice este singura cale de a identifica corect sistemele socio-economice, poziția și relațiile lor cu toate componentele capitalului natural și implicit de a integra populațiile umane împreună cu capitalul social și cultural în structura modelului homograf general. Credem că din punct de vedere conceptual această este calea de a integra riguros “ dimensiunea umană “ în abordarea și soluționarea multiplelor și dificilelor probleme pe care le genereaza creșterea economică, creșterea efectivului speciei umane și tranziția globală.

În ceea ce privește dinamica sistemelor socio-economice consider necesar ca în acest subcapitol să subliniez câteva coordonatte care pâna în prezent au determinat sensul general al procesului și asupra cărora cred că va trebui să se acționeze în viitorul apropiat pentru a schimba traiectoria și a orienta dinamica acestora către un model durabil de dezvoltare socio-economică:

– Extinderea continuă în spațiu prin substituirea totală sau partială a componentelor în regim natural și seminatural ale rețelei ecologice și transformarea acesteia din urma în sensul simplificării, fragmentării și restrângerii conectivității.

– Diversificarea și specializarea structurii interne a sistemelor socio-economice, creșterea densității fluxurilor materiale și energetice și a volumului de bunuri și servicii cu valoare de piață.

– Multiplicarea canalelor de absorbție a resurselor regenerabile și neregenerabile și a serviciilor produse de către componentele capitalului natural și respectiv creșterea densității fluxurilor materiale și energetice la nivelul fiecărui canal.

– Multiplicarea și diversificarea canalelor/”surselor punctiforme” și a zonelor/”surselor difuze” de dispersie în compartimentele unităților hidrogeomorfologice ( în special cursuri de apa și lacuri; apele litorale marine și oceanice, litosfera) și in troposferă , a produșilor secundari care rezultă în procesele tehnologice și o gamă largă de activități umane, a produșilor finali cu utilizare specială ( pesticide, detergenți,etc) , și celor uzați din punct de vedere tehnic și moral precum și a entropiei.

– Tendința generală de creștere a ratelor de transfer material și energetic din sistemele socio-economice în troposferă și în compartimentele unităților hidrogeomorfologice asociată cu perturbarea circuitelor hidrogeochimice locale, regionale și globale a multor macro și micro elemente.

– Regionalizarea și globalizarea sistemelor socio-economice ca efect al creșterii gradului de interdependență dintre ele are până în prezent ca suport globalizarea bazinului de alimentare cu resurse neregenerabile și regenerabile a țărilor dezvoltate și respectiv globalizarea pieței de desfacere a produselor industriale generate de către sistemele economice ale acestor țări.

Factorii de comandă care au determinat și determină dezvoltarea sistemelor socio-economice pot fi grupați în doua categorii principale:

– Factorii exogeni în care trebuie să includă pe de o parte factorii cosmici și geologici care au modulat dinamica ecoferei , iar pe de alta parte dinamica ecosferei însăși și a componentelor sale ( inclusiv sistemul climatic ). Procesul de coevoluție este un proces de codezvoltare care în primul rand a presupus și presupune adaptarea dinamicii sistemelor socio- economice la dinamica Ecosferei și a componentelor sale.

– Factorii endogeni au determinat în mod decisiv ritmul dezvoltării sistemelor socio-economice. Trebuie să luam în considerare trei dintre ei: dinamica exponențială a efectivelor populațiilor umane, dinamica nevoilor materiale și nemateriale ale membrilor populațiilor umane, corelarea cu dezvoltarea organizarii sociale si institutionale; dezvoltarea mijloacelor performante de acces a resurselor regenerabile și neregenerabile precum și a serviciilor asigurate de către componentele capitalului natural.

Progresul tehnologic a urmărit pe de o parte performanța în a substitui componentele în regim natural și seminatural ale capitalului natural, iar pe de alta parte accesul la resurse și creșterea ratei de utilizare a acestuia. Progresul tehnologic a permis astfel diversificarea gamei de resurse regenerabile și a celor neregenerabile utilizate și intr-o foarte mare masură creșterea densității fluxurilor energetice și materiale. În mod direct, stimularea accesului la resursele și serviciile asigurate de către capitalul natural a determinat perfecționarea organizării sociale și instituționale, respectiv a structurii și funcționării sistemelor socio-economice, ceea ce a dus la crearea premizelor pentru ridicarea standardului și a speranței de viața. Aceste schimbări în structura și performanța sistemelor socio-economice au creat la randul lor codițiile pentru creșterea exponențială a efectivului speciei umane. Aceasta creștere a constituit un stimul permanent pentru a susține cercetarea și dzvoltarea tehnologică cu scopul de a diversifica accesul și a maximaliza densitatea fluxurilor materiale și energetice respectiv de transformare a capitalului natural.

Datorită faptului că presiunea sistemului socio-economic uman asupra componentelor capitalului natural se diversifică și crește odata cu creșterea efectivelor populațiilor umane și a nevoilor individuale, precum și datorită acumulării unui foarte bogat material faptic care ilustrează natura și amploarea impactului dinamicii sistemului socio-economic uman asupra capitalului natural, calității aerului și a apei și in mod implicit asupra populațiilor umane s-a conștientizat de către experții in domeniu și de catre o parte a factorilor de decizie , că viitorul sistemului socio-economic global depinde într-o mare masură de dinamica efectivului populațiilor umane. Dinamica efectivelor populațiilor umane este dependentă de rata a trei fenomene demografice independente: feritilitatea, mortalitatea și dispersia spatială precum și raportul dintre ele.

Procesul de urbanizare intens presupune în mod obligatoriu pe de o parte creșterea ponderii sistemelor urbane, strict dependente de fluxuri materiale și energetice auxiliare, iar pe de alta parte distribuția spațială a acestora cu precadere în zonele de coastă ale mărilor și oceanelor sau pe cursul marilor fluvii. În cazul în care se vor menține limitele actuale de proiectare, constructive și managementul ecosistemelor urbane ( sisteme de transport, canalizare, alimentare cu apă, colectarea și procesarea deșeurilor solide, sisteme de tratare a apelor uzate, etc) atunci este de asteptat că bazinul de origine pentru fluxurile materiale și energetice să se extindă excesiv de mult.

Coordonatele și categoriile de activități umane care au întretinut și orientat procesul de dezvoltare a sistemelor socio-economice arată că toate politicile și strategiile în baza cărora acest proces a fost proiectat și realizat au avut limite severe din punct de vedere conceptual, procedural și logistic.

Limite ale modelului conceptual: Procesul real reprezentat de dinamica cuplată prin multiple interdependențe reciproce ale sistemelor socio-economice pe de o parte și sistemele ecologice naturale, seminaturale și antropizate pe de alta parte, nu a putut fi conștientizat și, în consecinta, toate politicile și strategiile de dezvoltare socio-economică au fost fundamentate exclusiv în funcție de efectivele populațiilor, de nevoile și “dorințele” care defineau un anumit standard de viața și de nivelul progresului tehnologic. În ceea ce privește organizarea societății umane și a infrastructurii sistemelor economice s-a menținut același mod de abordare sectorial cu proiecție in spațiu și timp care viza profilul imediat și soluțiile pe termen scurt.

Un model conceptual cu trăsăturile de mai sus a determinat în mod firesc procedura de abordare și soluționare a problemelor dezvoltării socio-economice care scoteau societățile umane și sistemele socio-economice din mediul real și le plasau în cel artificial.

Structura fizică a sistemelor economice a fost și încă este dominată de către procesele tehnologice care presupun pe de o parte maximalizarea consumurilor de materii prime și energie iar pe de alta parte dispersia produșilor secundari rezultați în procesele tehnologice în raport cu capacitatea de diluție in mediul acvatic și troposferă.

Suportul juridic și instrumentele economice necesare minimalizării efectelor desemnate de aplicarea politicilor și strategiilor de dezvoltare a sistemelor socio-economice s-au dezvoltat cu întârziere și au reflectat aceleași lacune de ordin conceptual. Obiectivele principale ale acestor sisteme de norme și instrumente juridice sau economice, atunci cand s-au dezvoltat și aplicat, au vizat in primul rand identificarea și aplicarea unor măsuri reparatorii.

S-a diferențiat și a fost întreținută o tendință de detașare a politicilor și strategiilor de dezvoltare a sistemelor socio-economice de contextul reprezentat de structura , potențialul productiv și capacitatea de suport a capitalului natural propriu fiecărui stat și macroregiuni. Procesul de detașare a intrat într-o fază accelerată și s-a globalizat treptat. Procesul de detașare a dinamicii sistemelor socio-economice de context a fost proiectat și concretizat pe baza unui anzamblu de premize:

– Evoluția capitalului cultural pe direcția cercetării și dezvoltării tehnologice, fapt care a favorizat progresul tehnologic.

– Cunoștințe foarte limitate privind dinamica și capacitatea productivă și de suport a componentelor capitalului natural asociată cu dificultăți severe de accesare a acestora.

– Abaterea sectorială și utilizarea scării de timp și spațiu improprii sistemelor mari

– Acceptarea principiului eronat după care “ capacitatea productivă și stocurile de resurse sunt nelimitate”

– Promovarea principilui de substituire a componentelor în regim natural ale capitalului natural și a resurselor neregenerabile.

S-au creat premizele eleborării strategiilor și politicilor pentru managementul crizei, prin recunoașterea faptului că singura alternativă viabilă pentru depășirea crizei este pe de o parte de a identifica un model de dezvoltare socio-economică în cadrul ecosferei și in limitele capacității productive și de suport a capitalului natural, iar pe de altă parte de a iniția și controla un proiect complex și de lungă durată a “tranziției” tuturor sistemelor socio-economice locale și regionale către acest nou model de dezvoltare socio-economică.

Singura soluție la criza generalizată și cronicizată a relațiilor dintre sistemele socio-economice și capitalul natural este “ reintegrarea în context” a sistemelor dominate de către populațiile umane, ceea ce echivalează cu “ dezvoltarea socio-economică durabilă” a acestora.

Procesul de tranziție economică a fost concentrat exclusiv asupra “subsistemului economic”. Deci tranziția totală a sistemelor socio-economice naționale a fost mult simplificată și redusă la procesul de reformă macro și microeconomică. Capitalul social a fost în mare parte neglijat , iar aici este vorba de dezvoltarea capitalului social care în perioada totalitară a fost sever represat și omogenizat.

Subdezvoltarea capitalului social se referă deopotrivă la faptul că au fost menținute instituțiile sistemului care se voia schimbat, în forma și cu funcțiile vechi și mai mult, la faptul că atunci cand alte instituții s-au creat, acest lucru nu s-a facut după o analiză serioasă și o definire clară a “misiunii” acestora, ceea ce a condus la apariția instituțiilor paralele. Acestea au supradimensionat costurile administrației, iar paralelismul și suprapunerile au constituit sursa de confuzie aproape generalizată, de imprecizii sau decizii și legi contradictorii .

Subdezvoltarea capitalului social este reflectată și de faptul că organizarea socială s-a produs anarhic, păstrând aceeași caracteristică de structură paralelă si suprapusă, fară legaturi sau sisteme de relații pentru tranferul informațiilor pe unde a decurs menținerea la nivelul minim înainte de 1989, a rolului capitalului social în elaborarea efectelor, dezbaterea și negociera lor prin metode și pe baza unor norme și standarde de etică și morală, respectiv a unui sistem de valori care sa permită atingerea consensului și promovarea soluțiilor cu beneficii pe termen lung și pentru toate componentele Capitalului social.

Politicile statelor membre ale Uniunii Europene aplicabile pe întreg teritoriul Uniunii au la bază un principiu fundamental al construcției europene, și anume principiul solidarității și coeziunii. Obiectivul politicii regionale europene este de a concretiza solidaritatea Uniunii Europene prin coeziunea economică și socială, reducând discrepanța dintre nivelurile de dezvoltare ale diverselor regiuni.

Capitolul 2. Fonduri structural și de coeziune

Instrumentele structurale ale Uniunii Europene au rolul de a stimula creșterea economică a statelor membre ale Uniunii și de a conduce la reducerea disparităților dintre regiuni, dar ele nu acționează singure, necesitând asigurarea unei contribuții din partea statelor membre implicate. Ele sunt co-finanțate în principal din resursele publice ale statului membru, însă în multe domenii este necesară și contribuția financiară privată, aceasta fiind încurajată în cele mai multe cazuri.

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht privind Uniunea Europeană, unul din obiectivele majore ale Uniunii Europene a fost întărirea politicii de coeziune economică și socială.

În mod evident, nu toate regiunile Uniunii Europene se bucură de același nivel de dezvoltare, mai ales că extinderea Uniunii Europene la 27 de state membre a generat noi probleme în materia competitivității și a coeziunii interne. Diferența de dezvoltare economică și socială între vechile state membre ale Uniunii Europene și statele care au aderat în ultimii ani a constituit cauza pentru care decalajele existente între statele membre au fost accentuate.

În încercarea de a reduce decalajele dintre statele (regiunile) din Uniunea Europeană, s-a început implementarea unei politici de coeziune, care presupune reducerea decalajelor existente între regiuni în termeni de producție și productivitate. Pentru atingerea țelului politicii de coeziune, statele membre și regiunile vizate au nevoie de ajutor financiar în vederea soluționării diverselor probleme structurale existente și a realizării potențialului lor de creștere. Astfel, dezvoltarea fiecărui nou stat membru în vederea reducerii decalajelor ține în mare măsură de capacitatea de absorbție, care reprezintă gradul în care un stat membru reușește într-o perioadă de timp determinată (de regulă, în cadrul unui exercițiu financiar) să absoarbă și să utilizeze fondurile puse la dispoziția sa din bugetul Uniunii Europene, având la bază capacitatea administrativă a respectivei țări și capacitatea instituțională de a realiza, dezvolta și implementa proiecte pentru atragerea de fonduri europene. La rândul său, capacitatea administrativă1 reprezintă ansamblul resurselor materiale, instituționale și umane de care dispune o unitate administrativ-teritorială, precum și acțiunile pe care le desfășoară aceasta pentru exercitarea competențelor stabilite prin lege, în vreme ce capacitatea instituțională reprezintă ansamblul instituțiilor prin care statul sau unitățile administrativ-teritoriale transpun deciziile luate la nivelul administrației în vederea realizării politicii de coeziune.

Politica de Coeziune economică și socială, bazată pe solidaritate financiară, adică pe redistribuirea unei părți din bugetul comunitar realizat prin contribuția Statelor Membre către regiunile și grupurile sociale mai puțin prospere reprezintă o politică a solidarității, scopul acesteia fiind promovarea unui înalt nivel de competitivitate și de ocupare a forței de muncă

Totodată, unul din principalele scopuri ale politicii de coeziune este îmbunătățirea Pieței Unice Europene2, acest fapt având drept consecință o creștere a bunăstării țărilor membre ale Uniunii Europene. Astfel, Uniunea Europeană a creat un cadru legislativ și instituțional pentru a permite atingerea obiectivelor politicii de coeziune.

Cadrul juridic al politicii comunitare de dezvoltare regională este prevăzut în cuprinsul Titlului XVII al Tratatului Uniunii Europene, prin care este stabilit obiectivul politicii regionale, și anume „reducerea disparităților existente între nivelele de dezvoltare ale diferitelor regiuni și a rămânerii în urmă a regiunilor mai puțin dezvoltate sau a insulelor, inclusiv a regiunilor rurale".

Principalele norme legislative naționale în domeniul gestionării fondurilor structurale:

– Hotărârea de Guvern nr. 457/2008 privind cadrul instituțional de coordonare și de gestionare a instrumentelor structurale;

– Hotărârea de Guvern nr. 1115/2004 privind elaborarea în parteneriat a Planului Național de Dezvoltare;

– Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România;

– Hotărârea de Guvern nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală;

– Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare;

– Hotărârea de Guvern nr. 595/2009 pentru aplicarea Legii nr.490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare;

– Legea nr. 200/2005 privind aprobarea OUG nr. 22/2005 pentru completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi;

– Ordonanța Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora;

– Legea nr. 500/2002 a finanțelor publice;

– Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale;

– Legea nr. 84/2003 pentru modificarea și completarea OG nr. 119/1999 privind auditul intern și controlul financiar preventiv;

– Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern;

– Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 63/1999 privind gestionarea fondurilor comunitare nerambursabile alocate României și a fondurilor de co-finanțare aferente, modificată și completată;

– Ordonanța de Urgență nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență;

– Ordinul nr. 673/13.04.2009 pentru modificarea Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 752/2006 privind aprobarea procedurii de eliberare a certificatului de atestare fiscală pentru persoane juridice și fizice, a certificatului de obligații bugetare, precum și a modelului și conținutului acestora;

– Legea administrației publice locale nr. 215/2001;

– Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.

– Hotărârea Guvernului nr. 218/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență.

Problematica accesării fondurilor comunitare și, mai ales, aceea a accesării acestora de către noile state membre ale Uniunii Europene reprezintă o preocupare majoră la nivel comunitar. Astfel, dat fiind că România face parte din ultimul grup de state care au aderat la Uniunea Europeană, problematica accesării fondurilor europene are o importanță deosebită prin simplul fapt că: consecințele unei absorbții deficitare se răsfrâng asupra intereselor pe termen lung ale României iar România are nevoie de un nivel ridicat de absorbție a finanțării comunitare nerambursabile, la nivel național, pentru a contracara efectele presiunii exercitate de criza economică și financiară globală.

În acest context, nu trebuie ignorat faptul că, în cadrul procesului de negociere pentru următorul cadru financiar multianual la nivel comunitar (2014-2020), România are interesul de a rămâne beneficiar net, ceea ce înseamnă că, atâta timp cât, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, România este obligată să contribuie la bugetul Uniunii Europene, ar fi în beneficiul său ca fondurile europene la care este îndreptățită să fie efectiv cheltuite de beneficiari, pentru a se asigura un echilibru avantajos între contribuția României la bugetul Uniunii Europene și fondurile structurale absorbite.

Totodată, propunerea privind planul financiar multianual introduce o nouă condiție privind alocarea bugetelor – în funcție de capacitatea de absorbție din perioada 2007-2013. Astfel, este notoriu faptul că în perioada menționată anterior, România a avut cea mai scăzută rată de absorbție din Uniunea Europeană, fapt care în mod evident, prin aplicarea celor cuprinse în planul multianual, va aduce mai multe deservicii României, prin scăderea în mod drastic a fondurilor puse la dispoziție spre absorbție.

Pe de altă parte, este de notorietate faptul că accesarea fondurilor nerambursabile nu este un proces facil, însă, atunci când eventualul beneficiar este informat din punct de vedere al locului în care poate obține informațiile de care are nevoie, demersurile de accesare ale fondurilor pot deveni mai ușor de parcurs.

Pentru a obține finanțare europeană, primul pas care trebuie realizat de către un solicitant este identificarea PO în cadrul căruia se încadrează investiția învederată, respectiv să consulte DCI aferent respectivului PO pentru identificarea DMI în cadrul căruia este eligibil în calitate de solicitant. În plus față de modalitățile prevăzute anterior, beneficiarul va trebui să consulte Ghidul Solicitantului („Ghidul Solicitantului") disponibil pentru fiecare DMI și operațiune din cadrul acestora, în vederea elaborării proiectului pentru care se dorește accesarea fondurilor europene.

Alături de cele menționate anterior, potențialii beneficiari ai finanțărilor nerambursabile trebuie să ia în considerare faptul că, pe lângă posibilitatea realizării unei investiții cu efort financiar relativ redus (datorită nerambursabilității fondurilor accesate), aceștia au și anumite responsabilități, care, în principiu, intervin după încheierea selecției proiectelor de către AM/OI și semnarea contractelor de finanțare între AM/OI și beneficiar. Astfel, este recomandabilă consultarea secțiunii „ Obligațiile beneficiarului" din Ghidurile Solicitantului, pentru luarea la cunoștință a tuturor îndatoririlor beneficiarului, a căror asumare este obligatorie.

2.1 Fonduri structurale

2.1.1 Fondul European pentru Dezvoltare Europeană (FEDR)

Fondul European de Dezvoltare Regională a fost creat în 1975, fiind cel mai important fond structural în termeni de resurse. FEDR reprezintă fondul structural care sprijină regiunile mai puțin dezvoltate, prin finanțarea investițiilor din sectorul productiv, infrastructură, educație, sănătate, dezvoltare locală și interprinderi mici și mijlocii, sprijinind totodată și conversia economică și socială pentru zone care se confruntă cu dificultăți structurale.

Principiile alocării acestui fond sunt:

concentrarea pe obiective și regiuni (pentru maximizarea efectelor);

parteneriatul între Comisia Europeanã, statele membre ale Uniunii Europene și autoritățile locale și regionale (pentru planificarea și punerea în practică a intervenției structurale);

programarea intervenției și adiționalitatea contribuției comunitare (care nu trebuie să se substituie celei naționale).

FEDR are în vedere următoarele măsuri eligibile:

investițiile productive care permit crearea sau menținerea de locuri de muncă permanente;

investițiile în infrastructură, cu diferite scopuri în funcție de obiectivul de intervenție;

investiții de tip sprijin financiar și consultanță pentru interprinderi mici și mijlocii, cercetare și dezvoltare, inițiative de transfer tehnologic, întărirea capacității instituționale la nivel local etc.

De asemenea, FEDR sprijină investiții în contextul inițiativelor speciale de cooperare transfrontalieră și transnațională.

Fondul European de Dezvoltare Regională este cel mai important fond structural în termeni de resurse, fiind destinat reducerii dezechilibrelor între diferitele regiuni ale Uniunii Europene, prin acordarea de ajutoare financiare zonelor defavorizate.

4Obiectivele strategiei de la Lisabona, astfel cum a fost aceasta relansată la 2 februarie 2005, includ: susținerea cunoașterii și a inovației în Europa, reforma politicii privind ajutorul de stat, îmbunătățirea și simplificarea cadrului de reglementare în care întreprinderea funcționează și instituirea pieței interne a serviciilor; eliminarea obstacolelor în ceea ce privește libera circulație în domeniul transporturilor, muncii și educației; dezvoltarea unei abordări comune a migrației economice; susținerea eforturilor în vederea abordării consecințelor sociale ale restructurării economice.

Obiectivele agendei de la Goteborg pentru o dezvoltare durabilă, astfel cum aceasta a fost agreată de către Consiliul European în anul 2001 includ: schimbările climatice, sistemele de transport, sănătatea publică, gestionarea responsabilă a resurselor naturale.

Sumele alocate prin intermediul FEDR trebuie să respecte în mod obligatoriu anumite criterii și anume: (i) concentrarea pe obiective și regiuni, (ii) stabilirea unei politici de parteneriat între Comisia Europeană, statele membre ale Uniunii Europene și actorii locali, (iii) programarea intervenției și (iv) complementaritatea contribuției comunitare.

2.1.2 Fondul Social European (FSE)

Fondul Social European este fondul structural destinat politicii sociale a Uniunii Europene, care sprijună o gamă largă de investiții în dezvoltarea resurselor umane și formare, contribuind la:

promovarea oportunităților pentru angajarea forței de muncă (șomeri și grupuri dezavantajate), prin creșterea mobilității lor și facilitatea adaptării lor la schimburile industriale;

implementarea Strategiei Europene pentru Ocuparea Forței de Muncă.

FSE pune accent pe:

– sprjinirea întreprinzătorilor și luarea măsurilor necesare pentru îmbunătățirea cunoștințelor și productivității persoanelor angajate;

– acordarea asistenței pentru persoane, în sensul asigurării instruirii educaționale și vocaționale necesare, ajutorului pentru angajare, educației superioare în știință și cercetare, informare asupra unor noi surse de locuri de muncă;

– acordarea asistenței pentru structuri și sisteme (îmbunătățirea sistemelor de educație și instruire, modernizarea serviciilor de angajare a forței de muncă, dezvoltarea de sisteme care să anticipeze nevoile de calificare);

– acțiuni de incluziune socială pentru persoane din grupurile marginalizate;

– îmbunătățirea sistemelor de învățământ, inclusiv cel profesional etc.

Totodată, rolul FSE este de a contribui la întărirea coeziunii economice și sociale, în vederea asigurării unui nivel înalt de ocupare și a unui număr suficient de locuri de muncă, prin îmbunătățirea oportunităților de angajare a cetățenilor Uniunii Europene.

În plus, prin intermediul FSE se dorește sprijinirea politicilor naționale în domeniul forței de muncă, precum și asigurarea calității și productivității prin accesul liber al cetățenilor Uniunii Europene pe piața comunitară a muncii.

2.1.3 Fondul European pentru Orientare și Garantare în Agricultură (FEOGA)

Fondul European pentru Orientare și Garantare în Agricultură – Secțiunea Orientare – reprezintă fondul structural destinat PAC a Uniunii Europene, care sprijină măsuri pentru modernizarea agriculturii și dezvoltare rurală.

În timp ce Secțiunea Orientare contribuie la sprijinirea regiunilor mai puțin dezvoltate: prin îmbunătățirea eficienței structurilor de producție, procesarea și marketing-ul produselor agricole și forestiere, precum și dezvoltarea potențialului local în zonele rurale, Secțiunea Garanții a acestui fond, care nu este de tip structural, contribuie la dezvoltarea rurală în cadrul PAC în zonele cu dificultăți structurale.

Între măsurile eligibile care vor beneficia de sprijinul financiar comunitar, am putea enumera:

investiții în holdinguri agricole;

sprijin de început pentru tineri fermieri;

instruire profesională;

sprijin pentru scheme de pensionare anticipată;

alocații compensatorii pentru zone dezavantajate;

măsuri de agro-mediu;

procesarea și marketingul produselor agricole;

măsuri pentru adadptarea și dezvoltarea zonelor rurale.

2.1.4 Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR)

Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală reprezintă fondul structural care are ca scop creșterea competitivității în sectorul agricol, dezvoltarea mediului rural și îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale, prin promovarea diversificării activităților economice.

FEADR contribuie la promovarea unei dezvoltări rurale durabile în întreaga Comunitate, venind în completarea politicilor de piață și de susținere a veniturilor aplicate în cadrul politicii agricole comune, al politicii de coeziune și al politicii comune în domeniul pescuitului.

Prin intermediul unei linii bugetare speciale, cunoscută sub numele de Leader, FEADR finanțează implementarea strategiilor de dezvoltare ale grupurilor locale de acțiune în zonele rurale, precum și abordări experimentale și pilot privind dezvoltarea rurală.

Abordarea Leader cuprinde cel putin urmatoarele elemente:

– strategii locale de dezvoltare pe zone, concepute pentru zone rurale clar definite la nivel subregional;

– parteneriate public-private la nivel local, denumite în continuare grupuri de acțiune locală;

– o abordare ascendentă cu o putere decizională pentru grupurile de acțiune locală în ceea ce privește elaborarea și punerea în aplicare a unor strategii locale de dezvoltare;

– o concepție și o punere în aplicare multisectoriale ale strategiei, bazate pe interacțiunea dintre actorii și proiectele din diverse sectoare ale economiei locale;

– punerea în aplicare a unor abordari inovatoare;

– punerea în aplicare a unor proiecte de cooperare;

– interconectarea parteneriatelor locale.

2.2 Fondul de coeziune

Fondul de Coeziune a fost creat în 1993 pentru finanțarea unor proiecte în domeniile protecției mediului și dezvoltării rețelelor de transporturi într-un număr de patru țări comunitare considerate cele mai sărace din Uniunea Europeană: Sapania, Portugalia, Irlanda și Grecia.

Obiectivul său îl constituie reducerea disparităților între economiile statelor membre ale Uniunii Europene, iar sprijinul financiar numai pentru perioada 1993-1999 s-a ridicat la 15,1 miliarde Euro, din care 2,6 miliarde Euro în 1999.

FC este reglementat prin Regulamentul nr. 1084/2006 al Consiliului Uniunii Europene,  prin care se finanțează proiecte în domeniul protecției mediului și rețelelor de transport transeuropene, proiecte în domeniul dezvoltării durabile precum și proiecte care vizează îmbunătățirea managementului traficului aerian și rutier, modernizarea transportului urban, dezvoltarea și modernizarea transportului multimodal.

Spre deosebire de Fondurile Structurale prezentate anterior, FC nu co-finantează programe, ci furnizează finanțare directă pentru proiecte individuale, care sunt clar identificate de la început. Decizia de a finanța un proiect este luata de Comisia Europeană în acord cu statul membru beneficiar, în timp ce proiectele sunt administrate de autorități naționale și supervizate de un Comitet de Monitorizare.

În România, implementarea Fondurilor Structurale și de Coeziune este realizată în baza următoarelor documente: (i) Planul Național de Dezvoltare al României 2007-2013 („PNDR"), (ii) Cadrul Strategic Național de Referință 2007-2013 („CSNR"), (iii) Programele Operaționale („PO") și (iv) Documentele Cadru de Implementare -(„DCI").

În vederea finanțării politicii de coeziune au fost înființate un număr de 3 (trei) instrumente structurale de finanțare, după cum urmează:

1. Fondul European de Dezvoltare Regională („FEDR"),

2. Fondul Social European („FSE") și

3. Fondul de Coeziune („FC").

La rândul lor, aceste instrumente structurale finanțează următoarele obiective:

Obiectivul de convergență

Prin obiectivul de convergență, se urmărește dezvoltarea economică a regiunilor mai puțin dezvoltate prin efectuarea de investiții în domenii cheie precum: infrastructură, capital uman sau mediu. Regiunile vizate în baza obiectivului de convergență sunt regiunile NUTS II (în engleză, „Nomenclature of Units for Territorial Statistics") și anume cele care înregistrează PIB/capita mai mic decât 75% din media comunitară. Pe cale de consecință, în baza criteriilor precizate anterior, întreg teritoriul României este eligibil sub obiectivul convergență, având în vedere ca PIB-ul/capita în fiecare regiune este sub 75% din media comunitară UE-253. Totodată, în afara regiunilor menționate anterior, sunt eligibile pentru a fi finanțate în baza acestui obiectiv și statele membre ale căror PNB/capita este mai mic decât 90% din media comunitară UE-25.

Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă

Pentru a beneficia de finanțare în baza obiectivului privind competitivitatea regională și ocuparea forței de muncă este obligatoriu ca regiunile vizate să nu poată beneficia de finanțări în baza obiectivului de convergență. Acest obiectiv este finanțat din FEDR și FSE.

Referindu-ne la acțiunile care pot fi finanțate sub acest obiectiv, menționăm că este obligatoriu ca acestea să privească obiective precum:

– dezvoltarea regiunilor competitive sau ocuparea forței de muncă.

– Cooperare teritorială europeană

3„UE-25" desemnează totalitatea celor 25 de state membre ale Uniunii Europene, care formau Uniunea înainte de aderarea României și Bulgariei.

CSNR reprezintă documentul de bază pentru programarea Fondurilor Structurale și de Coeziune în România. Documentul este elaborat de fiecare stat membru al Uniunii Europene, conform noului acquis comunitar.

Politica de Coeziune. Totuși, trebuie menționat ca acest document nu poate constitui un instrument de management, ci trebuie privit ca un instrument în baza căruia vor fi stabilite modalitățile de intervenție ale Fondurilor Structurale și de Coeziune în perioada 20072013.

Totodată, prin intermediul CSNR este detaliat modul de implementare al instrumentelor structurale în perioada 2007-2013, documentul servind drept punte între prioritățile naționale și prioritățile la nivel european instituite în baza Orientărilor Strategice Comunitare privind coeziunea 2007-2013 și Liniilor Directoare integrate ale Uniunii Europene pentru Creștere Economică și Locuri de Muncă 2005-2008.

Modelul elaborării CSNR l-a constituit PNDR, astfel cum a fost acesta aprobat de Guvernul României în luna decembrie a anului 2005, în vreme ce scopul elaborării CSNR îl constituie consolidarea politicilor economice, sociale și regionale ale României în vederea alinierii cu politicile Comisiei Europene impuse prin Strategia de la Lisabona, document care stă la baza elaborării politicilor de dezvoltare economică.

În cele din urmă, obiectivul CSNR constă în reducerea decalajelor de dezvoltare economică și socială dintre România și statele membre ale Uniunii Europene prin generarea unei creșteri suplimentare de 15-20% a PIB până în anul 2015.

2.3 Programe operaționale

a) Planul Național de Dezvoltare al României 2007-2013

PNDR aferent perioadei 2007-2013 este un document de planificare strategică și programare financiară, aprobat de Guvernul României, elaborat în parteneriat cu structurile specializate ale Uniunii Europene, care are ca scop dezvoltarea economică a României în concordanță cu politicile de coeziune ale Uniunii Europene. Strategia convenită cu Comisia Europeană pentru utilizarea instrumentelor structurale și PO în baza cărora se vor implementa aceste fonduri au fost elaborate în conformitate cu PNDR 2007 – 2013.

b) Cadrul Strategic Național de Referință 2007-2013

CSNR reprezintă documentul de bază pentru programarea Fondurilor Structurale și de Coeziune în România. Documentul este elaborat de fiecare stat membru al Uniunii Europene, conform noului acquis comunitar8 privind Politica de Coeziune. Totuși, trebuie menționat ca acest document nu poate constitui un instrument de management, ci trebuie privit ca un instrument în baza căruia vor fi stabilite modalitățile de intervenție ale Fondurilor Structurale și de Coeziune în perioada 2007 – 2013.

c) Programe operaționale

PO reprezintă documentele aprobate de Comisia Europeană în vederea implementării priorităților sectoriale și regionale menționate în cuprinsul PNDR și aprobate spre finanțare, acestea fiind chiar instrumentele de management prin care se realizează obiectivele CSNR.

La data redactării prezentului document, România utiliza un număr de 7 (șapte) PO sub obiectivul „ Convergență":

– Programul operațional de transport („POST");

– Programul operațional de mediu („POS-MEDIU");

– Programul operațional regional („POR");

– Programul operațional asistență tehnică („POAT");

– Programul operațional dezvoltarea capacității administrative („PO-DCA").

– Programul operațional dezvoltarea resurselor umane („POS- DRU");

– Programul operațional creșterea competitivității economice („POS-CCE");

În privința finanțării trebuie menționat că, cu excepția POS-MEDIU și POST fiecare PO este finanțat dintr-un singur instrument, totodată, fiecare PO fiind completat de un DCI, aprobat de Comisia Europeană, în baza căruia sunt prezentate detaliile privind proiectele și cheltuielile eligibile, potențialii beneficiari, modalitatea de decontare a cheltuielilor eligibile, dar și rolul autorităților în întregul proces de acordare a fondurilor europene.

În continuare vom detalia pe scurt principalele caracteristici ale fiecărui program operațional:

a) Programul operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU)

POS-DRU reprezintă programul operațional elaborat în concordanță cu cea de-a patra prioritate din cuprinsul CSNR (și anume „dezvoltarea și utilizarea eficientă a capitalului uman din România" prin obiectivul „ Convergență").

Obiectivul principal al POS-DRU îl constituie dezvoltarea capitalului uman și creșterea competitivității, alături de asigurarea de oportunități sporite pentru participarea viitoare pe o piață a muncii modernă, flexibilă și incluzivă a unui număr de 1.650.000 de persoane.

Obiectivele specifice ale POS-DRU sunt:

– Promovarea educației și formării inițiale și continue de calitate, inclusiv învățământul superior și cercetare;

– Promovarea culturii antreprenoriale și creșterea calității și productivității muncii;

– Facilitarea inserției tinerilor și a șomerilor de lungă durată pe piața muncii;

– Dezvoltarea unei piețe a muncii moderne, flexibile și incluzive;

– Promovarea inserției/reinserției pe piața muncii a persoanelor inactive, inclusiv din zonele rurale;

– îmbunătățirea serviciilor publice de ocupare;

– Facilitarea accesului grupurilor vulnerabile la educație și pe piața muncii.

b) Programul operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice (POS CCE)

POS CCE reprezintă principalul instrument pentru realizarea celei dintâi priorități a PNDR și anume „creșterea competitivității economice și dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere". Obiectivul general al POS CCE constă în creșterea productivității economice a întreprinderilor românești pentru reducerea decalajelor față de productivitatea medie la nivelul Uniunii Europene, ținta fiind o creștere medie anuală de 5,5% până în 2015, această creștere permițând României să atingă un nivel de aproximativ 55% din media Uniunii Europene.

Obiectivele specifice ale POS-CCE sunt:

– Consolidarea și dezvoltarea în acord cu principiile dezvoltării durabile a sectorului productiv. Aspectul principal al acestui obiectiv constă în sprijinirea modernizării și inovării întreprinderilor existente și crearea unora noi, în special a IMM-urilor în sectoarele productive și al serviciilor pentru afaceri.

– Valorificarea și calificarea echipamentelor de producție, lărgirea bazei de producție, inovarea proceselor de producție și a echipamentelor și sprijinirea adoptării standardelor internaționale conduc la creșterea gamei de produse. Aspectul principal al acestui obiectiv îl reprezintă crearea unui cadru favorabil dezvoltării antreprenoriatului, sens în care se urmărește reducerea constrângerilor în domeniile de eșec ale pieței (acces la finanțare, instrumente financiare, accesul la infrastructurile și serviciile de afaceri – pentru crearea de noi întreprinderi și pentru dezvoltarea celor existente).

c) Programul operațional Sectorial Transport (POST)

POST reprezintă documentul programatic al României care stabilește prioritățile, obiectivele și țintele de atins privind procesul de implementare al instrumentelor structurale în sectorul transporturi în perioada 2007-2013.

În comparație cu celelalte PO, POST, prezintă anumite particularități care în implementare îl deosebesc considerabil, și anume:

a) numărul redus de beneficiari eligibili – POST se adresează administratorilor infrastructurilor naționale de transport aflați, în mare parte, sub coordonarea Ministerului Transporturilor;

b) toate axele și domeniile de intervenție sunt similare din punct de vedere al structurii investițiilor, diferențierea făcându-se în funcție de obiectivul general al investițiilor, pe cale de consecință ghidul solicitantului fiind același pentru toate prioritățile tehnice

din cadrul POST;

c) proiectele eligibile POST sunt cunoscute încă din faza de elaborare a strategiei POST;

d) proiectele de investiții de transport au o perioadă foarte lungă de pregătire care include elaborarea studiilor de prefezabilitate, a proiectelor tehnice a documentației de licitație și obținerea aprobărilor necesare, perioadă ce se poate extinde până la 5 ani.

Obiectivele specifice ale POST sunt:

– modernizarea și dezvoltarea axelor prioritare TEN-T11, cu aplicarea măsurilor necesare pentru protecția mediului înconjurător;

– modernizarea și dezvoltarea rețelelor naționale de transport, în conformitate cu principiile dezvoltării durabile;

– promovarea transportului feroviar, naval și intermodal;

– sprijinirea dezvoltării transportului durabil, prin minimizarea efectelor adverse ale transportului asupra mediului și îmbunătățirea siguranței traficului și a sănătății umane.

d) Programul operațional Sectorial Mediu (POS MEDIU)

Prin Programul operațional Sectorial Mediu se stabilesc prioritățile pentru intervențiile prin Fondurile Structurale și de Coeziune (în perioada 2007-2013) și strategia de alocare a fondurilor europene. Elaborarea POS Mediu a fost realizată de către Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile sub coordonarea Ministerului Economiei și Finanțelor, în calitate de coordonator al procesului de pregătire a României pentru accesarea Fondurilor Structurale și de Coeziune pentru perioada 2007-2013.

POS Mediu este cel mai important program operațional din punct de vedere al alocării financiare și reprezintă cea mai importantă sursă de finanțare pentru sectorul de mediu, programul fiind finanțat din FEDR și FC.

Obiectivul general al acestui PO îl constituie îmbunătățirea standardului de viață și a standardului de mediu contribuind totodată în mod substanțial la îndeplinirea angajamentelor României în privința protecției mediului, de la momentul aderării la Uniunea Europeană.

Obiectivele specifice ale POS Mediu sunt:

– îmbunătățirea accesului la utilități publice în sectorul de apă și apă uzată prin asigurarea sistemelor de alimentare cu apă și canalizare în majoritatea zonelor urbane până în 2015 și stabilirea structurilor de management al serviciilor de apă/apă uzată la scară regională.

– Optimizarea sistemelor de management al deșeurilor prin îmbunătățirea infrastructurii de gestionare a deșeurilor și reducerea numărului de zone poluate istoric în minimum 30 de județe până în 2015.

– Reducerea impactului negativ asupra mediului și diminuarea schimbărilor climatice cauzate de sistemele de încălzire urbană în cele mai poluate localități până în 2015.

– Protecția și îmbunătățirea biodiversității și a patrimoniului natural prin sprijinirea managementului ariilor protejate, inclusiv prin implementarea rețelei Natura 2000.

– Reducerea riscului de producere a dezastrelor naturale cu efect asupra populației, prin implementarea măsurilor preventive în cele mai vulnerabile zone până în 2015.

e) Programul operațional Regional (POR)

POR are ca obiectiv sprijinirea și promovarea unei dezvoltări economice și sociale durabile și echilibrate din punct de vedere teritorial, a tuturor regiunilor României, cu accent pe sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor (potențiali poli de creștere urbană), îmbunătățirea mediului de afaceri și a infrastructurii cu scopul de a transforma regiunile României în locuri atractive pentru muncă, viață și timp liber.

Obiectivele specifice ale POR sunt:

– îmbunătățirea gradului general de atractivitate și accesibilitate a regiunilor;

– Creșterea competitivității regiunilor ca locații pentru afaceri;

– Creșterea contribuției turismului la dezvoltarea regiunilor;

f) Programul operațional Asistență Tehnică (POAT)

Obiectivul Programului operațional Asistență Tehnică (POAT) îl constituie asigurarea unui proces de implementare a instrumentelor structurale în conformitate cu principiile și regulile instituite între Statele Membre și Comisia Europeană, conform prevederilor din Regulamentul Consiliului (CE) Nr. 1083/2006 privind FEDR, FSE și FC.

Astfel, pentru a asigura cel mai eficient mod de utilizare a instrumentelor structurale, fiecărui stat membru îi revine obligația monitorizării, evaluării și controlului cheltuielilor din instrumentele structurale, precum și informării și promovării asistenței financiare și a sistemului de implementare. În acest scop, POAT vine în completarea axelor prioritare de asistență tehnică din cadrul programelor operaționale și reprezintă un instrument important pentru coordonarea politicii de coeziune.

Axele prioritare de asistență tehnică din cadrul fiecărui program operațional vor oferi asistență specifică procesului de pregătire a proiectelor, monitorizare, evaluare și control, precum și activităților de comunicare care să asigure o publicitate corespunzătoare, în conformitate cu specificitatea fiecărui PO.

Autoritățile de Management pot primi sprijin prin POAT în vederea implementării operațiunilor utile părților implicate în două sau mai multe programe operaționale. În același timp, POAT oferă sprijin sporit procesului de coordonare și sistemului de control financiar și audit.

Obiectivul global al POAT este de a asigura sprijinul necesar procesului de coordonare și de a contribui la implementarea și absorbția eficace și transparentă a instrumentelor structurale în România.

Obiectivele specifice ale POAT sunt următoarele:

– Asigurarea sprijinului și a instrumentelor adecvate în vederea unei coordonări și implementări eficiente și eficace a instrumentelor structurale pentru perioada 2007-2013 și pregătirea pentru următoarea perioadă de programare a instrumentelor structurale.

– Asigurarea unei diseminări coordonate la nivel național a informațiilor generale cu privire la instrumentele structurale și implementarea Planului de Acțiuni al ACIS21 pentru comunicare, în conformitate cu Strategia națională de Comunicare pentru instrumentele structurale.

Strategia Națională de Comunicare pentru Instrumentele Structurale a fost elaborată pentru promovarea și coordonarea intervențiilor structurale în România, aceasta deoarece era necesar să existe un sistem de coordonare central al activităților de comunicare pentru instrumentele structurale, astfel încât procesul de comunicare să fie coerent și echilibrat, să se evite suprapunerile și informațiile contradictorii și să se acopere golurile din comunicare, să se respecte în comunicare principiul vocii unice.

g) Programul operațional Dezvoltarea Capacității Administrative (PO DCA)

Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative este finanțat din FSE și vizează dezvoltarea capacității administrative, precum și sprijinirea eforturilor de modernizare a administrației publice din România. PO DCA beneficiază de o finanțare totală de 246.014.081 Euro, din care 208.002.622 Euro reprezintă contribuția Uniunii Europene, iar 38.011.459 Euro este contribuția statului român.

PO DCA are un obiectiv general și două obiective specifice. Obiectivul general al PO DCA îl constituie crearea unei administrații publice mai eficiente și mai eficace în beneficiul socio-economic al societății românești.

Obiectivele specifice ale POAT sunt următoarele:

– Obținerea unor îmbunătățiri structurale și de proces ale managementului ciclului de politici publice în administrația publică centrală și locală.

– Îmbunătățirea calității și eficienței furnizării serviciilor publice, cu accentul pus pe procesul de descentralizare.

Aceste două obiective specifice se regăsesc în cele două axe prioritare, fiecare din cele două axe prioritare fiind organizată pe domenii de intervenție.

Pe lângă aceste două axe prioritare tematice, există și o a treia axă prioritară, de mai mică întindere, care prevede asigurarea asistenței tehnice pentru buna desfășurare a managementului PO DCA.

h) Documentele Cadru de Implementare („DCI")

DCI este documentul elaborat pentru implementarea strategiei și a axelor prioritare ale PO conținând elemente detaliate ale PO la nivel de domeniu major de intervenție23. DCI sunt elaborate de statele membre fiind revizuite de comitetele de monitorizare, potrivit propunerii din partea Autorităților de Management.

Pentru a urgenta procedurile, DCI poate fi înaintat în același timp cu proiectul de PO. Indiferent de situație, Autoritatea de Management trebuie să adopte DCI cel mai târziu la 3 (trei) luni după decizia CE de aprobare a unui PO.

Deși România s-a numărat printre primele state ale Uniunii Europene ale căror PO au fost aprobate de către Comisia Europeană, demararea efectivă a implementării strategiei aprobate a fost mai lentă. În acest sens, beneficiarii au întâmpinat mari probleme, soluționarea acestora solicitând atât timp cât și eforturi consistente, ceea ce era de așteptat pentru un sistem nou-creat, aflat la începuturile sale în procesul de implementare a fondurilor structurale și de coeziune.

Capitolul 3. Studiu de caz. Proiect achiziție mașini și utilaje agricole pentru ferma vegetală

3.1 Conceperea proiectului

Ideea acestui proiect este legată de achiziționarea de mașini și utilaje agricole necesare unei ferme vegetale, proiect finanțat din fonduri europene, fonduri de care dispune orice stat nou din Uniunea Europeană. Proiectul este o continuare o programului SAPARD, proiect intitulat Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013 al României. Programul este unic și acoperă întregul teritoriu al României.

În sensul achiziționării acestor utilaje, care sunt performante pentru procesarea solului, se urmărește cresterea productivității muncii prin modernizarea solului. Investiția are ca obiectiv principal impactul pozitiv asupra zonei, având în vedere faptul că zona nu dispune de activități productive.

Obiectul principal de activitate al firmei unde se dorește implementarea acestui proiect este: cultivarea cerealelor, porumbului și a altor plante. Activitatea principală a firmei este producerea semințelor de plante. Activitățile secundare sunt servicii anexe agriculturii, gradinărit peisagistic cu irigatii și desecări, comerțul..

FEADR reprezintă o oportunitate de finanțare pentru spațiul rural românesc, în valoare de aproximativ 7,5 miliarde de euro, începând cu 2007 și până în 2013. FEADR se bazează pe principiul cofinanțării proiectelor de investiții private.

Fondurile europene pentru agricultură vor putea fi accesate în baza documentului-cheie Programul Național pentru Dezvoltare Rurală(PNDR).

Proiectul se incadreaza in AXA 1: Creșterea competitivității sectoarelor agricol și forestier, la masura 1.2.1 ‘Modernizarea exploatațiilor agricole’ si are ca obiectiv general cresterea competitivitatii sectorului agricol printr-o utilizare mai buna a resurselor umane si a factorilor de productie. Beneficiarii eligibili pentru sprijinul acordat prin Masura 121 sunt fermierii definiti conform PNDR ca fiind persoane fizice sau juridice, care practica în principal activitati agricole, a caror exploatație este situată pe teritoriul țării, are o dimensiune egală sau mai mare de 2 UDE1( Unitatea de Dimensiune Economică), și care este înregistrată în Registrul fermelor/Registrul agricol.

Fondurile nerambursabile vor fi acordate doar pentru decontarea cheltuielilor eligibile, cheltuielile neeligibile urmând a fi suportate de beneficiarul proiectului.

Prin Măsura 121 se acordă fonduri nerambursabile în proporție de 50% – 75 % (pentru perioada 2007 – 2009), respectiv în proportie de 40% – 65% (pentru perioada 2010 –2013) din valoarea eligibilă a proiectului, fondurile reprezentând cofinanțarea publică, la care trebuie să se adauge contribuția privată.

Plafonul minim acceptat pentru un proiect finanțat prin Masura 121 este de 5.000 de Euro – această sumă reprezentând valoarea totala eligibilă a proiectului

3. 1. 1 Titlul proiectului

Prin intermediul acestui proiect se dorește achiziționarea de mașini și utilaje agricole pentru ferma vegetală din satul Sangeorzu Nou, comuna Lechința, judetul Bistrita Năsăud, proiectul având la baza Programul Național de Dezvoltare Rurală.

3.1.2 Localizare

Solicitantul este SC PRATOSEM SRL având sediul în Bistrița, Str. Republicii nr. 65, capital social: 11.862,5 RON, privat 100% si un număr de 2 asociați și structura acționariatului de 90 % respectiv 10 %, având punct de lucru în Sangeorzu Nou nr. 297, unde funcționează ferma de producție vegetală.

Principala activitate a societății este producția agricolă și comerțul cu produse agricole și materii prime, materiale și produse chimice pentru agricultură.

Încă de la înființare, datorită schimbărilor care au avut loc în societatea românească, compania a fost nevoită să-și reconsidere activitatea și să se adapteze noilor condiții impuse de economia de piață. În acest scop, societatea a început producția agricolă prin a arendă suprafețe de teren arabil de la deținători particulari, suprafețe care au crescut de la an la an și pe care au fost produse cantități însemnate de cereale și plante furajere.

Societatea PRATOSEM SRL Bistrița este organizată în ferme de producție, având un număr de 2 asemenea ferme: Vermes și Sangeorzu Nou. Acestea dispun de baza materială proprie constând din tractoare agricole împreună cu setul de mașini agricole necesare lucrărilor agricole, combine autopropulsate, echipamente de erbicidat, preșe pentru balotat, autocamioane pentru transport. Societatea deține spații pentru depozitarea cerealelor produse, utilaje pentru condiționarea semințelor, etc. De asemenea, societatea execută lucrări de prestări servicii pentru agricultură și face comerț cu îngrășăminte chimice, erbicide, pesticide, etc.

Piața principala pentru desfacerea produselor obținute de societate o constituie populația, acest segment fiind beneficiarul principal al semințelor de cereale (grâu, orz, leguminoase) precum și al serviciilor oferite pentru agricultură (arăt, discuit, semănat, recoltat) și al produselor achiziționate în vederea vânzării (îngrășăminte chimice, erbicide, pesticide, etc.). Un procent mai mic al pieței de desfacere îl constituie societățile comerciale cu profil agricol din județ.

Din punct de vedere concurențial, societatea este în competiție directă cu un număr restrâns de alte societăți similare din județ, față de care prezintă următoarele avantaje competitive:

– dispune de un lot mare de teren – arendat – aproximativ 280 ha, din cele 300 ha avute în total, lucru care permite valorificarea semințelor produse la prețuri sub cele ale competitorilor;

– dispune de utilaje proprii pentru executarea lucrărilor;

– este distribuitor al principalului furnizor de îngrășăminte chimice SC AZOMUREȘ SĂ Târgu Mureș, vânzând produsele la prețul furnizorului.

Având în vedere cererea mărită de îngrășăminte chimice, societatea și-a extins piață de desfacere și în alte județe: Sălaj, Albă, Cluj.

Punctul slab al societății este reprezentat de faptul că mașinile și utilajele care compun baza materială și de producție sunt relativ vechi, apropiindu-se de sfârșitul perioadei normate de viață sau chiar depășind această perioada. Uzură morală însă, este evidență. Acesta este și motivul pentru care se realizează acest proiect, pentru a moderniza aceste echipamente, de altfel vitale pentru desfășurarea unei activități moderne, eficiente și la standarde de calitate europene.

3.1.3 Finantarea investitiei

Din valoarea totală a investiției de 1.182.166 RON ajutorul public nerambursabil este de 585.512 RON.

Pentru a se verifica încadrarea cheltuielilor eligibile din buget în limitele prevăzute în fișa tehnică a măsurii se va utiliza cursul de schimb Euro/RON publicat pe pagina web a Băncii Central Europene de la data întocmirii memoriului justificativ.

Tabel 3.1 Finanțarea investiției

• Procentul de finanțare publică se va stabili în funcție de condițiile impuse de fișa tehnică a măsurii aferente proiectului întocmit de solicitant.

• Pentru proiectele cu finanțare publică mai mare de 50% din valoarea eligibilă, se va motiva solicitarea procentului

Investiția va fi făcută în cadrul proiectului “Achiziție mașini și utilaje agricole pentru fermă vegetală din satul Sangeorzu Nou, comună Lechinta, județul Bistrița Năsăud”.Amplasamentul proiectului va fi în satul Sangeorzul Nou nr. 297, comuna Lechința.

Grupurile țintă pentru desfacerea produselor obținute de societate o constituie populația, acest segment fiind beneficiarul principal al semințelor de cereale (grâu, orz, leguminoase) precum și al serviciilor oferite pentru agricultură (arăt, discuit, semănat, recoltat) și al produselor achiziționate în vederea vânzării (îngrășăminte chimice, erbicide, pesticide, etc.). Un procent mai mic al pieței de desfacere îl constituie societățile comerciale cu profil agricol din județ.

Având în vedere cererea mărită de îngrășăminte chimice, societatea și-a extins piață de desfacere și în alte județe: Sălaj, Alba, Cluj.

Tema proiectului este creșterea productivității muncii prin modernizarea fermei vegetale din satul Sangeorzu Nou, comună Lechinta, județul Bistrița-Năsăud, fermă care va fi modernizată în sensul achiziționării de mașini și utilaje agricole performanțe pentru procesarea solului astfel încât să respecte integral legislația europeană referitoare la protecția mediului, siguranță alimentelor și a muncii, etc.

Investiția are că obiectiv principal impactul pozitiv asupra zonei, având în vedere faptul că zona nu dispune de activități productive, oamenii generându-și veniturile doar din activități specifice gospodăriilor proprii prin auto-susținere și pentru auto-consum. În acest sens trebuie relevat faptul că marea majoritate a gospodăriilor din acest mediu sunt, de fapt, unități de subzistență deoarece numărul animalelor este mic, în medie 2 – 4, iar tehnologiile aplicate sunt cele tradiționale, astfel că rezultatele obținute sunt modeste.

Comună Lechinta este o zona cu potențial scăzut pentru producerea semințelor și materialului săditor, conform Anexei I Zone Potențial.

Principala activitate care se dorește a fi desfășurată în cadrul proiectului este creșterea competitivității sectorului agricol printr-o utilizare mai bună a resurselor umane și a factorilor de producție.

3.1.4 Justificarea proiectului

Potrivit Reglementării Consiliului Europei nr. 1290/2005 privind finanțarea politicii agricole comune s-au creat două fonduri europene pentru agricultură, numite FEGA (Fondul European de Garantare Agricolă) pentru finanțarea măsurilor de marketing și FEADR (Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală) pentru finanțarea programelor de dezvoltare rurală.

Se urmărește, prin implementarea acestui proiect, restructurarea și dezvoltarea producției agricole, dar și a industriilor prelucrătoare aferente. Toate acestea vor ține cont de îmbunătățirea competențelor profesionale, de un management durabil și de respectarea exigențelor de mediu.

O componentă asupra căreia Uniunea Europeană pune accent este cea de biodiversitate și conservare a naturii, care se va materializa prin asigurarea unei ocupări echilibrate a teritoriului și dezvoltarea practicilor de managemnt durabil al terenurilor agricole și forestiere.

Investițiile ce urmează vor fi executate în vederea adaptării unității la standardele de mediu, sanitar-veterinare , sanitare, fitosanitare ale Uniunii Europene, cu precizarea standardului/standardelor la care se adaptează. Sunt luate măsuri generale și specifice de protecție legate de aceste elemente.

Măsurile generale vizează utilizarea rațională a tuturor utilităților, echipamentelor și materialelor folosite.

De asemenea aceste măsuri vizează colectarea tuturor deșeurilor în locuri special amenajate și autorizate: uleiuri, deșeuri vegetale, deșeuri tehnologice și deșeuri de orice altă natură. Acestea vor fi evacuate și vor fi procesate în condițiile legii.

Fermă va fi dotată cu toate facilitățile necesare și cerute de lege pentru a gestiona toate elementele generatoare de potențial de poluare. De asemenea, există toate măsurile pentru a se asigura condițiile propice de muncă respectând toate cerințele de securitate a muncii persoanei.

Impactul implementării proiectului va fi unul benefic asupra mediului prin scăderea drastică a poluării realizate de tractoarele angajate în procesul de prelucrare a solului și efectuare a lucrărilor agricole. Dacă până acum se utilizau tractoare relativ vechi și cu efect poluant semnificativ, odată cu achiziția de utilaje moderne, această poluare va fi foarte mult diminuată.

Datorită schimbărilor care au avut loc în societatea românească, compania a fost nevoită să-și reconsidere activitatea și să se adapteze noilor condiții impuse de economia de piață.

Piața de aprovizionare/desfacere, concurența și strategia de piață ce va fi aplicata pentru valorificarea produselor/serviciilor obtinuțe prin implementarea proiectului.

Tabel 3.2. Potențialii furnizori ai solicitantului

Tabel 3.3. Potențialii clienti ai solicitantului

Populația este principalul grup țintă care se dorește a fi atins în acest proiect deoarece tot populația este și beneficiarul principal al semințelor de cereale cultivate de această fermă(grâu, orz, leguminoase etc.) și al produselor achiziționate în vederea combaterii paraziților și tratării solului și al plantelor (îngrășăminte chimice, erbicide, pesticide, etc.). Pe lângă populație sunt interesate de achiziționarea produselor realizate( după cum se observă din tabelul de mai sus) anumite societăți comerciale cu profil agricol și nu numai în vederea desfășurării propriilor activități.

Având că și principala activitate producția agricolă și comerțul cu produse agricole și materii prime, materiale și produse chimice pentru agricultură era și normal că fermă să își orienteze atenția spre atragerea în mod special a acestor grupuri țintă.

Atât populația , cât și societățiile comerciale vor avea interes legat de acest proiect, deoarece odată cu implemenatarea lui se urmărește atingerea anumitor obiective, obiective care la rândul lor vor avea imprtanta și pentru aceste grupuri țintă( ex. Creșterea calității produselor comercialezate de această fermă gricola, diversificarea produselor etc.)

3.1.5 Obiective

Date privind forța de muncă și managementul proiectului

– Total personal existent: 9,

– din care personal de executie: 7

Numărul angajaților permanenți este 9, cel al angajaților cu perioada determinate variind în funcție de sezon. Odată cu implementarea proiectului numărul angajaților permanenți va crește.. Pregătirea profesională a personalului corespunde activității desfășurate în cadrul firmei, astfel încât această să fie realizată cu maximă eficientă și în condiții de siguranță.

Estimări privind forță de muncă ocupată prin realizarea investiției

Locuri de muncă nou-create: 3

Obiectivul general al proiectului este creșterea competitivității sectorului agricol printr-o utilizare mai bună a resurselor umane și a factorilor de producție.

Obiectivele specifice ale proiectului sunt:

– Introducerea și dezvoltarea de tehnologii și procedee noi, diversificarea producției, ajustarea profilului, nivelului și calității producției la cerințele pieței, inclusiv a celei ecologice precum și producerea și utilizarea energiei din surse regenerabile;

– Adaptarea exploatațiilor la standardele comunitare;

– Creșterea veniturilor exploatațiilor agricole sprijinite;

Obiective operaționale se referă la:

-Promovarea investițiilor în exploatațiile agricole din sectorul vegetal pentru realizarea de construcții noi și/sau modernizarea construcțiilor agricole existente din cadrul acestora și a utilităților aferente, achiziționarea de mașini și utilaje noi, înființarea de plantații etc.

– La momentul actual, SC PRATOSEM SRL are o fermă vegetală care funcționează cu mașini și utilaje vechi, a căror calitate a scăzut considerabil atât din punct de vedere al funcționalității, cât și al poluării aerului. După finalizarea proiectului, beneficiarul va avea mașini și utilaje noi, mult mai productive și performanțe, care vor respectă întru totul standardele de mediu cerute de Uniunea Europeană.

-În cadrul proiectului unul din obiective este adaptarea unității la standardele de mediu, sanitar-veterinare , sanitare, fitosanitare ale Uniunii Europene.

3.2 Planificarea proiectului

3.2.1 Descrierea detaliata a activităților

După primirea Raportului în care sunt incluse proiectele aprobate pentru a fi finanțate, APDRP notifica Beneficiarul privind Decizia de Selecție.

În termen de 15 zile lucrătoare de la primirea notificării Beneficiarul trebuie să se prezente la sediul Centrului Regional de care aparține, pentru semnarea contractului de finanțare.

În cazul în care, beneficiarul nu se prezintă în termenul din Notificare și nici nu anunță APDRP, atunci se consideră că a renunțat la ajutorul financiar.

După prezentarea la APDRP de către Beneficiar a Certificatului de înregistrare de la Oficiul Registrului Comerțului, precum și a autorizației privind constituirea că persoană fizică autorizată conform Legii nr. 300/2004, cu modificările și completările ulterioare sau după depunerea Acordului de mediu se va demara procedura de încheiere a Contractului de finanțare.

Beneficiarul are posibilitatea să demareze procedura de achiziții începând cu dată primirii Notificării de selecție a proiectului(inclusiv semnarea contractelor de achiziții).

Beneficiarul privat este obligat să depună la OJPDRP, dosarele de achiziții, în maxim 3 luni -pentru achiziții simple, sau în maxim 4 luni, – Proiectul Tehnic și cel puțin un Dosar de achiziții (ex.: Dosar achiziții prestări servicii) ,pentru achiziții care prevăd construcții montaj, de la semnarea contractului de finanțare.

Beneficiarul care aplică legislația de achiziții publice este obligat să depună la CRPDRP documentația de achiziții, este obligat să finalizeze în maxim 12 luni de la semnarea contractului de finanțare toate procedurile de achiziții publice, inclusive avizarea acestora.

La solicitarea expresă a unui beneficiar de cofinanțare din FEADR, cu privire la furnizorii acestuia care nu se achita de obligațiile contractuale, APDRP poate, după o verificare prealabilă, să includă informațiile despre acești furnizori în Lista furnizorilor care nu-și respectă obligațiile contractuale față de beneficiarii cofinanțării din FEADR.

Lista furnizorilor care nu-și respectă obligațiile contractuale față de beneficiarii cofinanțării din FEADR va putea fi consultată pe site-ul oficial.

În contextul derulării achizițiilor private și publice, conflictul de interese reprezintă situația în care există legături între structurile acționariatului beneficiarului și ofertanți, între membrii comisiei de evaluare și ofertanți, sau atunci când ofertantul câștigător deține pachetul majoritar de acțiuni în două firme participante pentru același tip de achiziție, pentru achizițiile realizate de solicitanți privați ai fondurilor FEADR.

Nerespectarea Instrucțiunilor privind achizițiile private și publice de către beneficairii FEADR atrage neeligibilitatea cheltuielor aferente achiziției de servicii, lucrări sau produse.

Pe parcursul întregului proces de achiziție, la adoptarea oricăror decizii, trebuie avute în

vedere următoarele principii:

• Nediscriminarea

• Tratamentul egal

• Recunoașterea reciprocă

• Transparență

• Proporționalitatea

• Eficientă utilizării fondurilor

• Asumarea răspunderii.

Beneficiarul trebuie să depună la OJPDRP Declarația de eșalonare a depunerii

Dosarelor Cererilor de Plata în maxim 30 de zile de la avizarea primului dosar de

achiziție (exceptând dosarele de servicii).

Achizițiile care se doresc a fi realizate prin implementarea acestui proiect, repectiv denumirea, numărul, valoarea și caracteristicile tehnice și funcționale ale utilajelor/echipamentelor tehnologice/ echipamentelor de transport/ dotărilor :

Tabel 2.4. Utilaje/echipamente tehnologice/ echipamente de transport/

Se va descrie fluxul tehnologic, activitatea și tehnologia aplicată în cadrul proiectului (plan de cultură pe perioada de cinci ani, plan de producție pe perioada de cinci ani pentru fermă).

Pentru a se putea realiza produse de calitate și, implicit o rentabilitate economico-financiară mare, trebuie folosite și tehnologii și echipamente adecvate. Astfel am găsit o alternativă tehnologică dorită pentru echiparea fermei mixte din Sangeorzul Nou.

Paleta mașinilor agricole care se vor achizitiona în cadrul proiectului se deschide cu tractorul. S-a găsit o ofertă corespunztoare pentru un model care corespunde atât din punctul de vedere al caracteristicilor tehnico-funcționale și economice cât și al pretului de cost. Trebuie subliniat faptul ca descrierea tehnico-functională și tehnologică este una indicativă, ea având doar caracter informativ.

Monitorizarea și evaluarea Programului de dezvoltare rurală se realizează în conformitate cu prevederile Cadrului Comun de Monitorizare și Evaluare (CMEF), elaborat de Comisie împreună cu Statele Membre. Progresul, eficiența și eficacitatea Programului, în raport cu obiectivele acestuia, se măsoară prin intermediul indicatorilor comuni de bază, financiari, realizare, rezultat și impact.

Informațiile necesare monitorizării implementării Programului Național de Dezvoltare Rurală se colectează de către structurile județene și regionale ale APDRP/APIA din cererile de finanțare respectiv cererile de plată întocmite de către beneficiari și sunt centralizate la nivel național de către APDRP. Aceste documente conțin informațiile necesare calculării indicatorilor financiari, de realizare și pentru o parte a indicatorilor de rezultat necesari monitorizării și evaluării măsurilor din PNDR.

Colectarea indicatorilor de rezultat indisponibili la nivelul APDRP precum și a unor indicatori de bază indisponibili la momentul elaborării documentelor programatice se va realiza prin intermediul studiilor, anchetelor și cercetărilor statistice finanțate prin măsura de Asistență Tehnică.

În conformitate cu articolul 75 din Regulamentul Consiliului (CE) nr.1698/2005, Autoritatea de Management pentru PNDR trebuie să asigure înregistrarea și stocarea informațiilor statistice, prin intermediul unui sistem informatic, într-o formă adecvată monitorizării și evaluării. Datele operaționale privind implementarea Programului Național de Dezvoltare Rurală, se obțin de la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, precum și de la alte instituții și compartimente implicate în implementarea Programului.

Sistemul de monitorizare IT va facilita transferal electronic de date între instituțiile implicate în implementarea PNDR 2007-2013.

Comitetul de Monitorizare se instituie, în termen de maximum trei luni de la data aprobării

Proiectului prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Rurală, în scopul de a asigura eficiența, eficacitatea și corectitudinea punerii în aplicare a acestuia.

Principalele responsabilități ale Comitetului de Monitorizare sunt:

• Analizarea criteriilor de selecție a operațiunilor finanțate, în termen de patru luni de la data deciziei de aprobare a proiectuluii, precum și revizuirea acestora în funcție de nevoile programării;

• Evaluarea periodică a progreselor înregistrate pentru realizarea obiectivelor specifice ale proiectului, pe baza documentelor primite de la Autoritatea de Management pentru PNDR;

• Examinarea rezultatelor implementării fiecărei măsuri/axe și monitorizarea calității

implementăriiproiectului;

• Examinarea rezultatelor evaluării;

• Analizarea și aprobarea Raportului anual de progrese și a rapoartelor de evaluare, înainte de a fi transmise Comisiei;

• Elaborarea recomandărilor și propunerilor în vederea îmbunătățirii impactului programului;

• Analizarea și aprobarea propunerilor de ajustare/ modificare a Programului;

• Examinarea și aprobarea propunerilor de modificare a conținutului deciziei Comisiei privind contribuția FEADR.

Întregul proces de evaluare va fi realizat conform prevederilor Cadrului Comun de Monitorizare și Evaluare, de către evaluatori independenți de orice instituție implicată în implementarea Programului Național de Dezvoltare Rurală.

În ceea ce privește procedura de raportare se va realiza un raport referitor la activitățile de evaluare desfășurate. Rapoartele anuale de progrese transmise Comisiei vor include un capitol care să descrie activitățile de evaluare desfășurate de către evaluator și studiile tematice derulate în anul de raportare.

În continuare am realizat devizul pe obiect pentru toate utilajele care se doresc a fi achiziționate în urma implementarii acestui proiect, ajungându-se în final la devizul general în urma căruia se va putea estima care este nivelui cheltuielilor necesare realizarii acestui proiect.

3.2.2 Deviz general

Cheltuielile necesare realizarii proiectului “Achizitia de masini si utilaje agricole pentru ferma vegetala din satul Sangeozu Nou, comuna Lechinta, judetul Bistrita Nasaud” in lei/EURO la cursul lei/EURO al BCE din data de 22.01.2009 (de 3,9145 lei pentru 1 EURO) (întocmit conform H.G. 28/09.01.2008)

Tabel 235. Deviz general

În cazul în care prin implementarea proiectelor de finanțare prin intermeniul fondurilor europene se urmărește achiziționarea de utilaje fără montaj( cum este și cazul acestui proiect) durata de implementare pentru acestea este de minim un an de zile.

Proiectul trebuie sa fie în acord cu potentialul agricol al zonei si sa demonstreze imbunatatirea performantei generale a exploatatiei agricole la data darii în exploatare a investitiei.

Solicitantul este cel care trebuie sa demonstreze îmbunatatirea performantei generale a exploatatiei agricole la data darii în exploatare a investitiei prin îndeplinirea unuia sau mai multor obiective de ordin tehnic, economico-financiar si de mediu.

Toate activitatile pe care solicitantul se angajeaza sa le efectueze prin investitie atat la faza de implementare a proiectului cat si in perioada de monitorizare, devin conditii obligatorii.

In caz ca, la verificarea cererilor de plata sau in perioada de monitorizare, se constata ca

aceste conditii nu se respecta, platile vor fi sistate iar contractul va fi reziliat.

Pentru a facilita accesarea fondurilor europene nerambursabile, prin FEADR solicitantii pot beneficia de fonduri în avans (în baza Regulamentului (CE) nr. 1974/ 2006 al Comisiei, Art.56) pentru demararea proiectului. Beneficiarul care nu a solicitat avans la data depunerii Dosarului cererii de finantare nu mai poate opta pentru obtinerea avansului ulterior.

3.2.3 Echipa de implementare a proiectului

Responsabilul legal este persoana ce deține dreptul de reprezentare și de angajare de fapte comerciale, în conditiile legii și care va semna contractul de finanțare cu APDRP.

Responsabilul legal al proiectului va fi domnul Pască Ilisie Traian născut la dată de 14.03.1959 în Sangeorzu Nou, județul Bistrița Năsăud. Acesta a absolvit Institutul Agronomic Cluj Napoca, obținând diplomă de inginer agronom. Domnul Pască Traian deține o vastă experiență în domeniul agriculturii și creșterii animalelor, fiind șef de fermă timp de 6 ani de la terminarea facultății și administrator la firma SC Pratosem SRL, care are “cultivarea cerealelor, porumbului și a altor plante” că și activitate principala din 1990 până în prezent.

Numărul angajaților permanenți este 9, cel al angajaților cu perioada determinate variind în funcție de sezon. Odată cu implementarea proiectului numărul angajaților permanenți va crește. Personalul este structurat în personal cu studii superioare, cu studii medii și cu calificare profesională și personal de conducere și personal de execuție. În cadrul firmei există 2 persoane cu atribuții de conducere, restul personalului îndeplinind funcții și atribuții stabilite prin fișele posturilor. Pregătirea profesională a personalului corespunde activității desfășurate în cadrul firmei, astfel încât această să fie realizată cu maximă eficientă și în condiții de siguranță.

Solicitantul trebuie să declare că deține sau va deține mijloace financiare suficiente pentru începerea și derularea investiției.

Beneficiarul trebuie să prezinte dovadă că a făcut demersurile pentru a obține toate avizele și acordurile conform legislației în vigoare din domeniul: sanitar-veterinar, sanitar, fitosanitar și de mediu, necesare realizării investiției în cadrul proiectului.

În cazul produselor agricole cu cota de producție, beneficiarul, la depunerea cererii de finanțare, trebuie să facă dovadă că va deține cota la nivelul investiției pe care urmează să o realizeze.

Pentru implementarea unui astfel de proiect este recomandată recurgerea la o firma de consultanță, care se va ocupă de atingerea tuturor obiectivelor propuse, această în căzut în care firma nu dispune de un management performat în vederea atingerii obiectivelor.

3.2.4 Durata

Durata maximă de execuție a contractului de finanțare prin FEADR este de 3 ani, respectiv 2 ani pentru investițiile în achizițiile simple fără leasing financiar de utilaje, instalații, echipamente și dotări noi, de mijloace de transport specializate, precum și a altor mijloace de transport stabilite prin fișa măsurii pentru investițiile care prevăd exclusiv adaptarea la standardele comunitare, cu condiția că termenul de grație pentru adaptarea la acestea să se încadreze în acest termen.

În condițiile nerespectării duratei maxime de execuție a Contractului de Finanțare, beneficiarului i se va aplică o penalizare de 2% aplicată la valoarea eligibilă nerambursabilă a proiectului, care va fi achitată anterior aprobării de către APDRP a modificării duratei de execuție

Beneficiarul care aplică legislația de achiziții publice, este obligat să finalizeze în maxim 12 luni de la semnarea contractului de finanțare toate procedurile de achiziții publice, inclusive avizarea acestora.

Proiectul va avea o durata de un an de zile , interval în care se dorește atingerea tuturor obiectivelor și a grupurilor țintă vizate.

Solicitantul trebuie să demonstreze îmbunătățirea performanței generale a exploatatiei agricole, la dată dării în exploatare a investiției prin îndeplinirea unuia sau mai multor obiective de ordin tehnic, economico-financiar și de mediu, conform următoarei listei indicative:

a) obiective tehnice

– achiziția de tractoare, combine, mașini, utilaje, echipamente etc, care determina creșterea productivității muncii, îmbunătățirea calității produselor agricole, introducerea de tehnologii performanțe, îmbunătățirea condițiilor de lucru;

– diversificarea producției în funcție de cerințele pieței, realizarea de noi produse și

introducerea de noi tehnologii.

b) obiective economico – financiare

– reducerea costurilor de producție și creșterea rentabilității economice a exploatatiei

agricole;

– creșterea valorii adăugate brute (VAB ) a exploatatiei agricole.

– creșterea viabilității economice.

c) obiective de mediu

– reducerea emisiilor dăunătoare cu efect de seră și o mai bună gestionare a deșeurilor

rezultate din activitatea de producție;

– reducerea emisiilor de amoniac (și a altor gaze);

– asigurarea respectării cerințelor fitosanitare, ecologice etc.;

3.2.5 Bugetul proiectului

Până la momentul implementării proiectului planul de producție al fermei, în fucție de suprafața deținută de către aceasta, precum și cheltuielile cu lucrările agricole  se prezintă după cum urmează:

Tabel 3.6. Planul de producție

Parametrii economici care vor fi luați în calcul pentru realizarea previziunilor financiare legate de activitatea fermei sunt relevați în bugetele de venituri și cheltuieli și care evidențiază aceste elemente pentru fiecare cultură în parte si care vor fi folosite în cadrul planului de cultură.

3.2.6 Indicatori de urmărire și evaluare

Principalii indicatori tehnico-economici ai investiției

Valoarea totală 1.406.778 RON, Valoare eligibilă 1.171.024 RON

Durata de realizare: 12 luni, însotită de graficul de eșalonare a investiției exprimat valoric pe luni și activiățti.

Capacități de producție rezultate ca urmare a investiție (în unități fizice)

Pentru a prezenta în unități fizice rezultatele care se vor obține în urma investiției, voi prezenta rezultatele care se obțin în momentul de față, după care o sa prezint rezultatele viitoare.

În momentul de față avem:Tabel 3.7.Capacități de producție actuală

Tabel 3.8.Capacități de producție după investiție

Prin urmare, capacitatea de productie crește cu 21,78 % față de productivitatea avută în momentul de față (inainte de achiziționarea mașinilor și utilajelor agricole).

Pe lângă această creștere a productivității, trebuie luat în considerare faptul că munca omului va fi ușurată semnificativ și timpul în care vor fi executate lucrările agricole va fi cu mult diminuat, în timp ce calitatea produselor va fi net superioară.

Incadrarea indicatorilor financiari în limitele impuse prin program se va analiza din anul al doilea al punerii în funcțiune a investiției finantate prin proiect (An 2 – An 5), cu exceptia proiectelor aferente Masurii 121 pentru care se analizează din primul an al punerii în funcțiune al investiției (An 1 – An 5) (în cazul investitiilor privind inființarea de plantații, proiecțiile se vor face din anul în care se obține producție/venituri conform tehnologiilor de producție și a specificului proiectului).

3.2.6 Managementul riscurilor

Toate proiectele se desfășoară în medii ce comportă un grad oarecare de risc. Riscurile apărute fac ca, pentru realizarea în bune condiții a proiectului, să fie necesar să se investească timp și bani suplimentari.

În aceste condiții, orice manager de proiect trebuie să stăpânească tehnicile managementului de risc.

Pentru un bun și eficient management al riscului trebuie făcută diferențierea clară între risc și problemă. Problema este o întrebare fără răspuns, iar o problema fără răspuns se poate transforma în risc dacă nu primește răspuns.

Scopul unui manager de proiect este să încerce să înlăture marea diversitate a riscurilor la care poate fi expus un proiect, acțiunea avand două componente:

identificarea, analiza și evaluarea riscului;

managementul riscului.

Pentru marea majoritate a populației rurale din România este important să se creeze instrumentele și mecanismele prin care să se poată reduce impactul riscurilor.

Pentru atenuarea acestor riscuri, se poate recurge la o întreagă varietate de abordări complementare.

O primă cale este reducerea expunerii la riscurile legate de condițiile meteorologice, cu ajutorul sistemelor de asigurări, dar și prin adoptarea unor practici agricole și de lucrări ale solului îmbunătățite și prin ameliorarea materialului săditor, a sistemelor de irigații etc. Riscurile de piață pot fi și ele gestionate prin crearea și dezvoltarea unor burse de produse agricole, a unor sisteme de informare de piață și prin îmbunătățirea canalelor de comercializare și coordonării dintre procesatorii de produse agricole/lanțurile de supermarket-uri și agricultori, prin intermediul grupurilor de producători, încheierea de contracte cu fermele sau prin tranzacții financiare structurate.

Riscurile legate de eficiența activității pot fi și ele abordate prin îmbunătățirea bazei de garanții bancare din zonele rurale, prin continuarea înregistrării sistematice a terenurilor intravilane și extravilane, așa cum s-a și inițiat prin programul național aplicat de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară(ANCPI).

Facilitățile de garantare formală pot oferi la rândul lor alternative de reducere a riscurilor percepute.

Dinamica actuală a dezvoltării agriculturii se caracterizează printr-o instabilitate pronunțată, calitate inadecvată, productivitate și venituri mici și lipsa unor priorități bine conturate în politicile promovate în sectorul agroalimentar.

În lista riscurilor care pot sa apara intră seceta excesivă, care să provoace o scădere a recoltei de peste 30%; grindina; temperaturile scăzute sub limita biologică de rezistență a plantelor; furtuni; inundații etc.

Deși începând cu anul 2006 statul a majorat subvenția acordată agricultorilor pentru plata asigurărilor, de la 20 la 50% din tariful de prima, foarte puțini fermieri își asigura culturile. Estimările companiilor de profil în privința gradului de acoperire prin asigurare în agricultură românească variază între 10 și 25% (varianta cea mai optimistă), față de 60% în Franța sau 80% în Germania. Principalele explicații sunt lipsa banilor, dar și absența unei culturi a asigurărilor, precum și obișnuință înrădăcinată de a primi subvenții și despăgubiri de la stat.

Pe lângă asta, cele mai devastatoare riscuri cu care se confruntă agricultură românească, respectiv seceta și inundațiile, sunt excluse de pe polițele subscrise de asigurătorii români. Argumentul lor, greu de contracarat, e acela că în România frecvența acestui fenomen și starea mai mult decât precară a sistemelor de irigații fac că producerea riscului respectiv să fie o certitudine, și nu doar o posibilitate. În plus, spun asigurătorii, seceta este un risc asociabil cutremurului, întrucât poate afecta suprafețe mari de teren și chiar regiuni întregi, iar nivelul eventualelor despăgubiri plătite pe polițe ar împinge societățile de asigurări la faliment.

Managementul riscului înseamnă identificarea contramăsurilor ce trebuie luate pentru a preveni, a diminua efectele riscurilor identificate.

Pașii urmați:

1. Identificarea riscurilor posibile

2. Analizarea riscurilor

3. Decizie asupra acțiunilor ce trebuie întreprinse

4. Identificarea contramăsurilor care trebuie adoptate pentru fiecare risc identificat

5. Estimarea costurilor necesare punerii în aplicație a contramăsurilor

Managerul trebuie însă să cerceteze riscurile cu impact mare sau probabilitate mare, ca să determine, pentru fiecare în parte, mijloace care să asigure fie reducerea impactului, dacă riscul s-ar materializa, fie reducerea probabilității de apariție, fie ambele.

3.2.7 Matricea logică

Matricea logică este un instrument care ajută la întărirea capacității de concepție, implementare și evaluare. Aceasta înseamnă că este folosită pe tot ciclul proiectului.

Tabel 3.10. Cadru logic

Tabel 3.11. Rezultate/ activități

3.2.8 Efecte multiplicatoare sau asigurarea continuității proiectului

Un proiect trebuie să determine prin rezultatele sale apariția unor efecte conexe. Mai exact, efectele pe care un proiect le determină nu trebuie să fie localizate doar la proiectul respectiv, și mai ales până la terminarea proiectului. Ele trebuie să se manifeste în timp și să fie multiplicate.
Continuarea activităților esențiale ale unui proiect, chiar la scară mai redusă, după încetarea finanțării nerambursabile, astfel încât grupurile țintă să obțină în continuare beneficii reprezintă în fapt contiunuitatea proiectului.

Planul de afaceri nu poate fi finanțat de două ori prin măsuri diferite (121 Modernizarea exploatațiilor agricole” și 143 “Furnizarea de servicii de consiliere și consultanță pentru agricultori”), iar potențialul beneficiar nu poate obține finanțarea a două planuri de afaceri diferite pentru aceeași investiție, unul în cadrul măsurii 121 și altul în cadrul măsurii 143.

Principiul de baza al finanțării nerambursabile este acela al rambursării cheltuielilor efectuate în prealabil de către beneficiar.

Un solicitant poate depune în același timp mai multe proiecte pentru măsuri diferite din PNDR pentru a fi cofinanțate prin FEADR.

Un solicitant poate depune proiecte pentru a fi cofinanțate din FEADR, chiar dacă are în derulare proiecte de investiții diferite finanțate prin Programul SAPARD.

Un beneficiar poate depune un al doilea proiect în cadrul măsurii 121, cofinanțată prin

FEADR, cu condiția că primul proiect să fie finalizat.

Proiectele solicitanților ai căror acționari majoritari au în derulare alte proiecte finanțate prin FEADR în cadrul acestei măsuri, nu sunt eligibile.

Planul de continuitate trebuie să conțină toate procedurile pe care organizația și le-a propus să le urmeze în situații de criză, pentru a-și continuă procesele afacerii și pentru a face o recuperare din dezastru într-un timp și cu resurse bine controlate.

Continuitatea unui proiect trebuie integrată în procesele curente ale organizației. Planul de continuitate nu trebuie să rămână un document pe hârtie, actualizat de voie, de nevoie odată pe an.

Planul de continuitate trebuie să fie un document "viu", care să reflecte imaginea curentă a proceselor organizației.

Concluzii

Se poate spune că politica de dezvoltare regională are un pronunțat caracter instrumental, iar prin fondurile sale de solidaritate (Fondul de coeziune, Fondurile structurale, Fondul de solidaritate) contribuie la finanțarea altor politici sectoriale – cum ar fi politica agricolă, politica socială, politica de protecție a mediului.

În plus, politica regională este corelată și cu politica de extindere a Uniunii Europene, prin crearea fondurilor speciale de pre-aderare Phare, ISPA și SAPARD, la care au acces țările în curs de aderare și prin care este sprijinită tranziția acestora la standardele și structurile de organizare ale UE.

Fondurile structurale și de coeziune (FSC) care cuprind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune, sunt instrumentele financiare prin care U.E. acționează pentru eliminarea disparităților economice și sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice și sociale. Acestea vor aduce câteva miliarde de euro anual în țara noastră , dar și numeroase riscuri și dificultăți pentru mediu privat și instituțiile publice. Având în vedere că aceste fonduri acoperă o gamă largă de domenii, vor exista numeroase oportunități de a le accesa, atât pentru mediu privat cît și pentru institituțiile publice. Totodată e necesar a nu repeta problemele care le-au avut noile state membre ale U.E. la absorbția acestor fonduri.

Țările membre ale Uniunii Europene și regiunile au nevoie de asistentă pentru a putea depăși deficiențele structurale cu care se confruntă și pentru a-și dezvolta competitivitatea pentru a putea concura cu succes atât pe piața internă cât și pe cea externã. Asistența de acest tip e cu atat mai importantã acum, dată fiind creșterea decalajelor între regiuni  pe care le antrenează extinderea.

Principiul care stă la baza unei implementări cu succes politicii actuală de dezvoltare economică si socială a UE este parteneriatul dintre toți actorii implicati: administratiile nationale, regionale si locale, societatea civilă, mediul de afaceri, unităti de cercetare si dezvoltare, etc.

Bibliografie

1. Catană A, “ Elaborarea proiectelor cu finanțare din Fonduri structurale pentru IMM-uri 2007-2013” ; Ed. Contaplus 2008;

2. Dumitru Oprea, Gabriela Mesnita, Fonduri Europene pentru Romania, in perioada 2007-2013, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2007;

3. Ionescu C., Toderaș N., Politica de dezvoltare regională, Ed. Tritonic, București, 2007;

4. Ionescu R. V., Marchis G., UE-Prezent și perspective, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2006;

5. Oana Măriuca Petrescu – Programul de finanțare SAPARD. Geneză și conținut,

Ed. C. H. Beck, București, 2006;

6. Popa Ana , Investitii ,Editura Universitaria, Craiova, 2008;

7. Dictionar de managementul proiectelor.

8. Situatiile financiare S.C. PRATOSEM S.R.L

9. Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale

10. Victor Boștinaru, Absorbția Fondurilor europene și de coeziune, Ed.Mușat&Asociații, 2013

Bibliografie

1. Catană A, “ Elaborarea proiectelor cu finanțare din Fonduri structurale pentru IMM-uri 2007-2013” ; Ed. Contaplus 2008;

2. Dumitru Oprea, Gabriela Mesnita, Fonduri Europene pentru Romania, in perioada 2007-2013, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2007;

3. Ionescu C., Toderaș N., Politica de dezvoltare regională, Ed. Tritonic, București, 2007;

4. Ionescu R. V., Marchis G., UE-Prezent și perspective, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2006;

5. Oana Măriuca Petrescu – Programul de finanțare SAPARD. Geneză și conținut,

Ed. C. H. Beck, București, 2006;

6. Popa Ana , Investitii ,Editura Universitaria, Craiova, 2008;

7. Dictionar de managementul proiectelor.

8. Situatiile financiare S.C. PRATOSEM S.R.L

9. Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale

10. Victor Boștinaru, Absorbția Fondurilor europene și de coeziune, Ed.Mușat&Asociații, 2013