Dezvoltarea Economica a Chinei In Cea de a Doua Jumatate a Secolului 20

Mi-am propus ca in aceasta lucrare sa studiez dezvoltarea economica a Chinei in cea de a doua jumatate a secolului 20. Am ales acest subiect din pura curiozitate, dar si datorita miracolului economic chinezesc realizat intr-un timp foarte scurt si in conditiile unui sistem politic comunist caracterizat de partidul unic si de o dirijare a economiei pornita de la centru. Lucrarea va fi structurata in 5 capitole, impartite astfel: capitolul introductiv isi propune sa prezinte cadrul geografic al Chinei, respectiv limitele geografice, relieful, clima, hidrografia, vegetatia si fauna, populatia si orasele, si o scurta cronologie economica (industrie, agricultura, turism, transporturi). De asemenea, voi incerca sa rezum o scurta istorie a civilizatiei chineze, urmarind evolutia acesteia de la prima dinastie monarhica1 (dinastia Xia, circa 270 i.a. Hristos- considerata mitica de unii istorici, va fi demonstrata istoricitatea ei incepand cu 1959 prin sapaturile de la Erlitou), continuand cu dinastiile timpurii din mileniul intai i.Hr., trecand prin China imperiala2 (206 i.d. Hristos – 220 d.Hristos dinastia Han, cea care extinde considerabil teritoriul imperiului prin campanii militare, ocupand Coreea, Vietnamul, Mongolia si Asia Centrala, contribuind la crearea Drumului Matasii) si perioada celor trei regate. In secolul 13 d.Hr. China va fi cucerita treptat de mongolii lui Kublai Chan, perioada medievala fiind caracterizata de dinastia Ming si de dinastia manciuriana Quing. Intre 1644 si 1912 China experimenteaza imperialismul occidental exprimat prin controlul asupra ei al Marii Britanii. Revolutia Xinhai pune capat in 1912 dinastiei Quing si infiinteaza Republica Chineza. Pe fondul frustrarilor economico-sociale create de razboiul chinezo-japonez si de cel de-al doilea razboi mondial, asistam in 1947 la reizbucnirea razboiului civil initiat de partidul comunist care pana in 1949 va controla cea mai mare parte a Chinei continentale. De-a lungul acestei introspectii istorice vom analiza elemente de cultura, civilizatie, cu accent pe filozofia morala propusa de Confucius, care va deveni ideologie oficiala de stat. Aceste aspecte sunt menite sa ne lamureasca modul de gandire si mentalitatea poporului chinez, fapt ce ne va ajuta sa intelegem inclusiv resorturile gandirii economice a acestei civilizatii.

In capitolul al doilea vom realiza o evaluare a economiei Chinei pe sectoare de activitate, analizand sursele, resursele, populatia si omniprezenta pe sectoare.

In capitolul al treilea analizam nivelul de dezvoltare economica al Chinei in prezent, incercand sa efectuam o analiza comparativa intre anumite sectoare. Vom studia sectoarele economice mai putin dezvoltate si perspectivele economistilor in ceea ce le priveste, productia economica chineza subliniind modul in care s-a ajuns la o balanta comerciala activa, aratand domeniile in care China exporta si nevoile economice interne ale Chinei venite din import . De asemenea, vom analiza factorii dezvoltarii economice chineze si elementele ce au influentat nivelul economic al productiei in China (cu mentiunea ca datorita complexitatii factorilor care au influentat dezvoltarea economica chineza, acest ultim subiect poate face obiectul unui subcapitol).

In ultimul capitol ne propunem sa anticipam perspectivele economiei Chinei, precum si implicatiile acestor perspective pe plan mondial, urmand ca, in final, sa tragem o serie de concluzii ce se impun.

Introducere

Republica Populara Chineza este situata in estul Asiei, cu o suprafata de 9,5 milioane de km2 (1) ocupa locul trei in lume dupa Rusia si Canada si se invecineaza cu urmatoarele state: in sud Vietnam, Laos si Myanmar, in sud-vest Butan, Nepal, India si Pakistan, in nord-vest si vest Kazahstan, Kirgizstan, Tadjikistan si Afganisthan, in nord Mongolia, Rusia si Coreea de Nord in nord-est si est. De asemenea, spre est si sud-est China are o larga deschidere la Marea Galbena, Marea Chinei de Est si Mare Chinei de Sud. Din punct de vedere administrativ China este impartita in 22 de provincii, cinci regiuni autonome si patru municipalitati. Mentionam aici si doua regiuni administrative cu statut special, anume Hong-Kong, reintrat in componenta Chinei incepand cu 1 iunie 1997 (2) dupa o cesiune de 100 de ani catre Marea Britanie, respectiv Macao, retrocedat in decembrie 1999 de catre Portugalia. De mentionat ca Beijingul face presiuni serioase asupra regatului unit in ceea ce priveste Taiwanul, considerat déjà provincie chineza.

Relief

Varietatea reliefului Chinei reprezinta una dintre cauzele aparitiei civilizatiei chineze inca din mileniul 3 i.Hr. Remarcam muntii foarte inalti, secondati de podisuri intinse. De asemenea, gasim podisuri joase, deserturi si campii. Circa 43% din teritoriul Chinei este ocupat de munti, urmat de podisuri – 26%, bazine 19% si doar 12% din teritoriu este reprezentat de zona de campie.

Clima

Este o clima continental arida, in spcial in partea vestica, cu diferente mari de temperature, in est in schimbavem un climat continental umed, iar in regiunile montane inalte, clima alpine. Pe arii relative mici, in partea de sud, intalnim o clima musonica, subtropicala si chiar tropical. Desi influentata de relief, cea mai mare parte a teritoriului chinez apartine climatului temperat continental excesiv.

Hidrografia

In ceea ce priveste reteaua hidrigrafica, China are unele dintre cele mai mari fluvii din Asia: Huange (Fluviul Galben), Changjiang (fluviul albastru) si Xijang. Sistemel hidrografice chineze sunt uriase. Lacurile chineze, sunt putin intinse si situatie in general in partea de nord est a tarii.

Vegetatia

Vegetatia este dominate in zonele muntoase de paduri de conifer si foioase acoperind o cincime din suprafata tarii. In partea de sud-est avem paduri subtropicale, cu bambus, cedru si chiparos. De asemenea intalnim pajisti stepice, inlocuite in secolul 20 cu terenuri arabile.

Fauna

In ceea ce priveste fauna, remarcam varietatea acesteia: circa 400 specii de mamifere, sute de specii de pasari si 1600 de specii de pesti.

Populatia

Conform ultimului recensamant realizat in noiembrie 2013, totalul populatiei Chinei se ridica la 1,37 miliarde oameni, cu un procent de 52,6% locuitori in mediul urban. De remarcat ca populatia activa intre 15 si 64 de ani reprezinta 67,2%, deci perspectivele fortei de munca chinezesti sunt positive. Directorul Comisiei de Planing Familial, directorul Li Bin estimeaza o crestere la nivelul anului 2015 la 1,39 miliarde de locuitori, dintre care circa 71% active pe piata muncii (3) http://populationpyramid.net/china/2015/

http://www.populstat.info/Asia/chinac.htm

Resurse naturale

Varietatea si numarul ridicat al resurselor naturale de care dispune China fac din acest stat unul dintre cele mai bogate ale lumii. China se situeaza pe primul loc in ceea ce priveste productia mondiala de minereu de fier, carbune si staniu, iar in ceea ce priveste petrolul, minereurile neferoase, fosfatii naturali, aurul sis area, ocupa de asemenea locuri fruntase. China, folosind aceste resurse, si-a dezvoltat o baza energetica puternica, bazandu-se in special pe carbine, domeniu in care este primul producator mondial. De altfel, China are cele mai mari rezerve de carbune in lume, iar aceasta roca sedimentara ii asigura 80% din consumul de energie al tarii.

Industria

Este una dintre cele mai diversificate si mai puternice din lume. In acest sens, China a devenit incepand cu anii 1970, al doilea producator mondial de energie electrica; mare producator de utilaje, masini, otel si fonta. Statul chinez reuseste nu numai sa-si asigure necesarul de masini agricole, nave fluviale si maritime, autocamioane, locomotive, aparatura electronica si eletrotehnica, cat si sa exporte masiv acest gen de produse. De remarcat este faptul ca statul chinez este primul producator mondial de jucarii, biciclete si televizoare. De traditie sunt si produsele chimice si petrochimice, textile (pe baza de matase naturala si bumbac), ciment si produse alimentare. O ramura aparte a industriei prelucratoare chinezesti este reprezentata de mestesugurile traditionale, cautate in mod special la export, anume sculptura in fildes si jad, sticlaria arstistica, ceramic si portelan.Un lucru important in ceea ce priveste industria il reprezinta faptul ca statul chinez se situeaza la cumpana dintre milenii pe locul patru in ceea ce priveste productia de petrol. Deloc de neglijat sunt rezervele de stibiu si wolfram, acestea fiind cele mai mari din lume.In pofida nationalizarii totale a industriei survenite in 1949, atunci cand comunistii chinezi condusi de Mao Tse Dung au preluat puterea, asistam la o crestere industrial fabuloasa, pe de o parte datorita politicii de industrializare rapida proprie statelor comuniste, iar pe de cealalta parte, datorita intelepciunii statului chinez de pune accent deosebit pe dezvoltarea industriilor legate de otel.Din 1978, puterea comunista isi dirijeaza si concentreaza investitiile prin industria usoara, textile si a bunurilor de larg consum. In acest context, China patrunde masiv pe pietele occidentale.

Anii 80 vor reprezenta perioada, asa cum vom vedea pe parcursul lucrarii, in care conducerea chineza se va orienta spre o originala economie de piata dirijata, creand zone economice specializate, in functie de arealul geographic.

Agricultura

Inca din start remarcam diversitatea agriculturii chineze. Terenurile agricole cultivate reprezinta circa o zecime din suprafata tarii, iar mai mult de jumatate din acestea sunt irrigate. De altfel, China ocupa primul loc pe glob la suprafetele irigate. In aceste conditii, China este in momentul de fata cel mai mare producator mondial de cereal, ocupand evident primul loc la orez si grau, si situandu-se pe locuri fruntase in ceea ce priveste productia de cartofi, canepa, ceai si bumbac. Pe suprafete relativ mari, se cultiva cafea si cacao, trestie de zahar, vita de vie. Tara inregistreaza recorduri deosebite si in domeniul cresterii animalelor. Astfel, detine locul unu la cresterea de porcine, locul doi in ceea ce priveste ovine, si ;ocul patru la bovine. Un loc aparte il reprezinta practica cresterii viermilor de matase, domeniu in care China ocupa in mod evident primul loc. Recent, chinezii au reusit sa-I depaseasca pe rusi si japonezi in ceea ce priveste pescuitul. De remarcat ca agricultura si silvicultura contribuie cu peste 25% la PIB.

Trasporturile

Statul chinez se poate lauda cu o vasta retea de cai de comunicatie, care in ciuda vastitatii sale, nu reuseste sa acopere intreg teritoriul. China a reusit in ultimele decenii sa construiasca magistrale rutiere si feroviare atat pe lungime, cat si pe inaltime (4) autostrazi si cai ferate intalnim la peste 6000 m .In plina dezvoltare se gaseste transportul maritime, in timp ce reteaua fluviala navigabila chineza este cea mai mare din lume.

Comertul

China este una dintre principalele puteri comerciale ale lumii. Conform celor mai recente statistici, exportul Chinei l-a depasit pe cel al Statelor Unite la jumatatea anului 2014. China exporta in special combustibil, minereuri, articole traditionale, produse agricole si industrial. Trebuie remarcat din start faptul ca statul chinez are o balanta comerciala activa.

Turismul

Prin mari eforturi, in special financiare, China reuseste sa intre la finalul secolului 20 in cadrul circuitului touristic mondial. Pincipalele atractii turistice chineze sunt naturale si cultural-istorice. Astfel mentionam Marele Zis chinezesc, “Orasul interzis”, imensele statui ale lui Buddha situate in grotele Yungang, precum si importantul centru religios – orasul tibetan Lhasa. La dezvoltarea turismului, un larg concurs l-au avut masivele investitii din ultimii ani in infrastructura. S-au construit multe drumuri principale, cu scop bine definit de a lega si deschide regiunile periferice ale tarii.

Istorie, cultura si civilizatie

Marea tara a chinezilor isi incepe istoria in jurul secolului 21 i.Hr. atunci cand regii legendarei dinastii Hxia reusesc sa puna bazele primei civilizatii. Inca de pe atunci locuitorii spatiului Chinei de astazi contribuie la tezaurul civilizatiei universal. Aici a trait filozoful Lao-tza (604-531 i.Hr.) cel care va intemeia daoismul, invatatura morala care s-a impus in spatiul chinezesc pentru aproape cinci sute de ani. Ideologia daoista propune rezistenta impotriva carmuirii defectuoase, violentei si razboiului si cere intoarcerea la trecutul primitive cand oamenii nu erau interesati de averi, nu era nedreptate si violent. Etica daoismului se baza pe principiile Jen (iubirea aproapelui si omenia) si Yi (echitatea). Acest tip de gandire a cuprins intregul spatiu chinezesc pana in timpul ultimului imparat al dinastiei Han, Wu-ti (140-87 i.Hr.) in timpul caruia se va impune confucianismul. De altfel, din ideologia daoista se divide curentul filozofic intemeiat de Han-fai si Sang-Yang ce propune idea legii juridice ca instrument de conducere a statului. Astfel, la baza carmuirii statului trebuie sa fie asezate legi (fa). De remarcat ca spre jumatatea secolului al doilea, pe teritoriul Chinei patrund primii predicatori budisti, insa raspandirea budismului pe aceste meleaguri s-a facut cu greutate, in special datorita conservatorismului chinez. Pana in secolul al treilea i.Hr teritoriul Chinei de astazi a fost teatrul a numeroase si aprige lupte social-politice. In anul 221 liderul local Cheng se proclama imparat sub numele de Shih-Huang-ti si reuseste sa unifice statul chinez. I

Imensa tara a chinezilor avut de facut fata inca din timpurile stravechi unor presiuni puternice venite din partea unor popoare barbare, in special din partea hunilor, respinsi de fiecare data, insa cu pierderi extreme de grele. Impotriva acestora. In anul 214 i.Hr. de-a lungul granitei de nord a imperiului a inceput construirea “Marelui Zid Chinezesc”, impresionant complex de fortificatii, ce va ajunge sa se intainda pe 4000 km. Impresionanta constructie a fost realizata in doar 10 ani, fapt care releva imensele resurse economice si umane de care dispunea China inca din acele timpuri.

Evul mediu chinezesc este dominat de o serie de dinastii (5) (dinastia Xin 220 d.Hr. – 265 d.H, dinastia Wei si Jin 265-420 d.Hr., dinastia Wo-hoo 304-439 d..Hr., dinastia Sui 589-618 d.Hr., dinastia Tang 618-907 d.Hr., perioada clor cinci dinastii si zece regate 907-960 si dinastia Yuan (dinastia mongola) 1271-1368, perioada reprezentand asa numita anarhie feudala chinezeasca. Epoca debuteaza cu dinastia Han (202 i.Hr-220 d.Hr. ), probabil cea mai cunoscuta din istoria chineza, varf al acestei stravechi civilizatii. Fondata de Liu Banc, dinastia Han va constitui epoca de aur in istoria Chinei, caracterizata printr-o lunga perioada de stabilitate si prosperitate. Este momentul extinderii teritoriale a Chinei, aparitiei confucianismului (ridicat la rangul de ideologie corecta) si momentul in care s-a conturat civilizatia chineza ulterioara.

Stiinta, arta si cultura ating apogeul, cu efecte de durata pentru mentalitatea chinezeasca. Pentru consolidarea puterii, imparatii dinastiei Han au folosit perceptele confucianiste de stabilitate si ordine, structurand corect societatea pe principii morale.

Marele invatat chinez Kong Fu Zi propune un cod moral, legiferand vechile traditii ale poporului chinez. El reglementeaza raporturile dintre guvernanti si guvernati. Motiv pentru care consideram confucianismul o morala cu caracter politic si nu o religie cu caracter moral. De altfel, acesta este motivul pentru care imparatii Chinei au oferit sprijin confucianismului intelegand ca este in interesul lor sa faca din confucianism o religie de stat. Nefiind un cod intemeiat pe postulate metafizice, confucianismul, desi au trecut mai bine de 2000 de ani de la intemeierea lui, n-a putut sa depaseasca hotarele tarii unde a luat nastere. Accentul pus pe respectarea normelor morale reuseste in timp sa creeze in randul marei mase a populatiei chineze un cult al muncii si al obedientei. Si in acest fel se pot explica fabuloasele succese economice inregistrate de China in diferitele perioade de stabilitate. Un exemplu elocvent este rapiditatea dublata de calitate a construirii marelui zid chinezesc. Tot proprii dinastiei Han sunt eforturile diplomatice ce vor marii sfera de influenta a imperiului in intreaga Asie Centrala, fapt ce a permis deschiderea Drumului Matasii si astfel legarea Chinei de Vest de celelalte civilizatii (India, Persia, Imperiul Roman), stimuland comertul si schimbul cultural. Odata cu extinderea legaturilor cu Occidentul, este consemnata atat in surse chinezesti cat si imperial romane, deschiderea primelor ambasade romane in China.

Caderea dinastiei Han declanseaza o lunga perioada de instabilitate (anarhia feudal chineza) care se va intinde pe mai multe secole si se va incheia cu preluarea puterii politice de catre mongoli. Aceasta s-a realizat in urma unui razboi lung si sangeros, in care mongolii s-au impus cu dificultate, in pofida folosirii pentru prima oara in istorie de catre chinezi, a armelor de foc. Kublai Khan, primul imparat mongol al Chinei, fondeaza dinastia Yuan, grabindu-se sa adopte obiceiurile chinezesti. Dinastia mongola a condus intreg teritoriul Chinei. De remarcat ca in timpul acestei dinastii, un recensamant destul de pertinent indica circa 60 de milioane de locuitori.

In 1368 “turbanele rosii” ii inving pe mongoli si ii obliga sa se retraga definitiv din China in desertul din nordul Marelui Zid. Conducerea imensei tarii este asumata de dinastia Ming, ce va conduce tara pana in anul 1644. Imparatii dinastiei investesc importante resurse in procesul de extindere al influentei chinezesti in afara granitelor, iar puterea militara si economica a Chinei permit acestora sa solicite mai multor natiuni din Asia Centrala si Sud-Estica plata unui tribut prin deschiderea unor ambasade in capital imperiului. In procesul de extindere a influentei chineze, imparatii dinastiei Ming s-au bazat pe o imensa flota militara si au creat o armata permanenta a carei numar de soldati varia intre 1 si 1,9 milioane. Sunt cucerite Vietnamul si Coreea in timp ce flota chineza controleaza marile Chinei si Oceanul Indian. Tot acum chinezii ating coasta de est a Africii, insa intrand in contact doar cu populatii primitive, nu continua explorarea, tratand populatiile africane cu dispret. Pretul acestei lipse de vigilenta economica va fi platit in secolul 19, pe fondul intensificarii imperialismului.. Cum spuneam, mai multe natiuni asiatice maritime trimit ambasade in capital imperiala, contactele fiind benefice pentru comert, in pofida vasalizarii acestor natiuni. De remarcat ca in aceasta perioada sunt tiparite carti, sunt produse circa 100 de mii de tone de fier pe an (wikipedia) si este definitivat orasul interzis din Beijing.

Potentialul economic din sudul Chinei incepe sa fie exploatat pe deplin. Noi culturi agricole sunt cultivate pe scara larga, iar industriile producatoare de portelan si textile infloresc.