Dezvoltarea Durabila Si Politicile DE Mediu

INTRODUCERE

Dezvoltarea societatii moderne, urbanizarea si tehnologizarea au ca efect nu doar ridicarea standardelor de trai ci si cresterea ingrijoratoare a gradului de poluare. Poluarea a devenit o plaga, o boala a societatii moderne care ne afecteaza din ce in ce mai dramatic. A polua este foarte usor, dar a repara daunele provocate de poluare necesita mult timp si foarte multe fonduri.

Ne-am propus in aceasta lucrare o scurta incursiune in ceea ce inseamna mediul inconjurator, deteriorarea acestuia dar si masurile de protejare si de crestere a calitatii vietii, prin intermediul unui nou set de valori care se impun. Lucrarea este structurata in cinci capitole, fiecare dintre ele surprinzand o dimensiune a ceea ce inseamna mediul inconjurator, degradarea sa prin diferiti factori poluanti precum si metode si strategii de protejare.

Capitolul I se axeaza asupra conceptului de dezvoltare durabila, promovarea unei responsabilizari fata de mediu si incurajarea unui management performant al mediului. Diferitele comisii, organizatii si agentii de mediu au ca scop protectia mediului si sanatatii umane.

Integrarea in Uniunea europeana a impus norme stricte de protectie a mediului si elaborarea unor proiecte de dezvoltare durabila : aruncarea deseurilor in centre specializate, reciclarea deseurilor, consumul produselor ecologice, economia de energie electrica si utilizare celei eoliene si solare, protejarea anumitor zone sau specii, epurarea ecologica a apelor reziduale, utilizarea de combustibil bio, impaduriri pentru a diminua efectul de sera, etc. O educatie sanatoasa investitiile in mediu si gandirea durabila asigura linistea si sanatatea generatiilor urmatoare.

Odata cu sporirea populatie globului si paralel cu dezvoltarea industriei, a transporturilor omul a incercat tot mai mult sa domine natura si sa-i smulga lacom, peste necesitati, bogatiile. In dorinta sa de a controla mediul omul a reusit sa inlocuiasca unele componente naturale care-l stanjeneau cu altele artificiale care-i usureaza viata (tehnologizarea excesiva, instalatii de climatizare, etc,). In goana sa catre progres, civilizatia moderna a ramas de multe ori indiferenta la urmarile pe care cuceririle stiintei sau tehnicii le au asupra mediului.

Astfel, cel de-al doilea capitol prezinta efectele dezvoltarii umane : poluarea sub cele mai diverse forme si periclitarea echilibrului natural. Reversul civilizatiei si progresului material este inrautatirea starii mediului natural. Aerul, apa, solul, fauna si chiar viata omului au si vor avea mult de suferit. Poluarea si efectele ei asupra tuturor acestor elemente si asupra vietii umane in general, sunt tratate in acest capitol. Materiile reziduale, deseurile industriale, gazele de esapament duc la o dereglare a echilibrului atmosferic, provocand efectul de sera, incalzirea globala, subtierea stratului de ozon, ploile acide, poluarea atmosferica.

Arderea a tone de combustibil tradițional (carbun, petrol, lemn, gaze naturale), combinata cu emisiile industriei chimice, metalurgice, constructoare de masine,etc. face din perimetrele urbane adevarate „infernuri ecologice”, unde noxele isi fac simtite cel mai bine prezenta. Apele uzate , menajere si industriale, pline de compusi chimici sunt un alt atentat la viata noastra , precum si a florei, faunei piscicole si a solului. Reziduurile de tot felul evacuate in apa, aer sau sol nu degradeaza doar mediul inconjurator, ci se intorc ca un bumerang asupra noastra: in plamanii nostri, in hrana noastra, in viata noastra. Expunerea la factorii de mediu nocivi, precum chimicalele, fumul, noxele, alergenii, tot felul de toxine si radiatii afecteaza grav sanatatea provocand in special boli respiratorii, tumori canceroase, sterilitate, boli de ficat sau cardiace, intarzieri de osificatie la copii.

Capitolul III este dedicat politicilor si strategiilor de mediu initiate pentru a combate problemele legate de poluare in lumea intreaga. Oamenii au inceput sa-si dea seama ca pentru a salva planeta si implicit viata lor, interesele lor trebuie corelate cu legile naturii. Protectia mediului a devenit o problema de interes major la nivel mondial, s-au infiintat numeroase organizatii si s-a creat un vast sistem legislativ si institutional care sa garanteze respectarea legilor de protectie a mediului. Politicile de mediu sunt pozitiile formale ale consiliilor locale sau ale agentiilor implicate care propun modul de actiune si fac ca scopurile sa devina legale. Strategiile sunt mijloacele folosite pentru a implementa politicile si a indeplini scopul final. Am expus de asemenea Legea Protectiei Mediului , valabila din Romania , documentul de referinta in ce priveste politicile si strategiile de mediu.

Ca locuitor al unuia dintre centrele urbane fruntase in ce priveste poluarea, m-am simtit dator sa dedic un capitol poluarii din zona Baia Mare.

Capitolul IV urmareste efectele negative ale poluarii baimarene, datorate in special mineritului, extractiei si prelucrarii materialelor neferoase. Cei mai mari poluatori ai zonei au fost pana nu demult companiile, Phoenix, Remin si Aurul, fiind depasite in mod frecvent concentratiile maxime admise la toate tipurile de poluanti. Industria metalurgica din zona produce noxe precum : plumbul, cuprul, zincul, cadmiul, oxizii de sulf, etc. si utilizeaza cianura pentru tratarea sterilului.

Unul din cele mai triste recorduri baimarene este catastrofa ecologica produsa la S.C. Aurul, in 2000, cand iazul de decantare a cedat si apa reziduala continand cianura si metale grele s-a deversat prin raurile Lapus si Somes in Dunare. De altfel, raul Sasar care trece prin localitate este unul pustiit biologic si abia peste 10 -15 ani se va putea reface in urma reducerii activitatilor poluante. Am subliniat, de asemenea, gravele efecte ale expunerii permanente la poluare, asupra populatiei umane si animale, precum si a vegetatiei din zona Baii Mari.

Capitolul 1 Conceptul de Dezvoltare Durabila

Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor și metodelor de dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui echilibru între aceste sisteme socio-economice și elementele capitalului natural.

Dezvoltarea durabilă urmarește și încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor în orice situație în care se regăsește un raport de tipul om/mediu, fie ca e vorba de mediu înconjurător, economic sau social.

Deși inițial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluție la criza ecologică determinată de intensa exploatare industriala a resurselor și degradarea continuă a mediului și cauta in primul rand prezervarea calității mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra calității vieții în complexitatea sa, și sub aspect economic și social. Obiect al dezvoltării durabile este acum și preocuparea pentru dreptate și echitate între state, nu numai între generații. Dezvoltare Durabila Scurt istoric al dezvoltarii durabile.

Conceptul a fost legat initial de problemele de mediu si de criza resurselor naturale, in special a celor legate de energie de acum 30 de ani. Termenul insusi este foarte tanar si s-a impus in vara lui 1992, dupa Conferinta privind mediul si dezvoltarea, organizata de Natiunile Unite la Rio de Janeiro.

Durabilitatea pleaca de la ideea ca activitatile umane sunt dependente de mediul inconjurator si de resurse. Sanatatea, siguranta sociala si stabilitatea economica a societatii sunt esentiale in definirea calitatii vietii. Discutiile de la care s-a ajuns la dezvoltarea durabila au pornit la inceputul anilor 70.

In 1972, Conferinta privind Mediul care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima data in mod serios problema deteriorarii mediului inconjurator in urma activitatilor umane, ceea ce pune in pericol insusi viitorul omenirii. In 1983, isi incepe activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED), condusa de Gro Bruntland, dupa o rezolutie adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite. Doi ani mai tarziu, este descoperita gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii si, prin Conventia de la Viena se incearca gasirea unor solutii pentru reducerea consumului de substante care dauneaza stratului protector de ozon care inconjoara planeta.

In 1986, la un an dupa catastrofa de la Cernobal, apare asa-numitul Raport Brundtland, al WCED, cu titlul “Viitorul nostru comun”care da si cea mai citata definitie a dezvoltarii durabile: “Dezvoltarea durabila este cea care urmareste nevoile prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile lor”.1

Dezvoltarea durabila implica totodata institutiile statului, companiile, organizatiile neguvernamentale si, pana la urma, fiecare individ in parte. Responsabilitatea sociala revine, deci, fiecarui actor al societatii moderne. Toti interactionam cu mediul, consumam resurse, suntem parte a unor organizatii.

1.1 Strategii de dezvoltare durabila

Organizatiile nonguvernamentale sunt poate cei mai activi actori ai dezvoltarii durabile si sunt simbolul responsabilitatii sociale. La nivel international, este binecunoscuta organizatia Greenpeace, pentru actiunile de protest impotriva poluarii si a distrugerii mediului inconjurator. La nivel local, in Romania, exista organizatii, precum “Salvati Vama Veche”, ONG-uri care militeaza pentru pastrarea Deltei Dunarii si incetarea construirii Canalului Bastroe, care ar distruge echilibrul ecologic in zona.

La nivel national, in multe judete sunt elaborate programe de dezvoltare durabila pentru obiective specifice. Dezvoltarea durabila nu ar fi posibila fara aportul fiecarui individ in parte. Aici apare responsabilitatea sociala a fiecaruia dintre noi. Aruncarea deseurilor in centre specializate, consumul produselor ecologice, economia de energie, toate acestea au efecte pe termen lung. Sunt, cu alte cuvinte, laturi ale durabilitatii.2

Jumatatea goala a paharului este data, insa, de o realitate curenta: consumul ecologic nu poate fi realizat decat in conditiile in care consumatorul si le poate permite. Cu alte cuvinte, intr-un climat social acceptabil. Asa se poate explica prezenta in numar mare pe soselele Romaniei a masinilor. foarte vechi, cu grad mare de poluare, numarul mic al gropilor de gunoi ecologice (desi foarte multe sunt in plan) sau muntii de gunoi de la marginea oraselor si satelor. Realist vorbind, oamenii vor fi mai responsabili si vor privi spre viitor atunci cand grija pentru prezent nu le va mai ocupa tot timpul. Totusi, dezvoltarea produselor ecologice sau atentia acordata alimentelor naturale sunt dovezi ca suntem pe drumul cel bun.

Institutiile statului sunt cele care pot impune, prin reglementari clare si conventii internationale la care adera, norme aplicabile de dezvoltare durabila. Apropiata integrare in Uniunea Europeana presupune si norme stricte de protectie a mediului, precum cunoscutele standarde de emisie a noxelor auto (care au ajuns la Euro IV in statele occidentale si la Euro III in Romania). Strategia de dezvoltare durabila a Romaniei a fost dezvoltata de o comisie speciala, sub genericul “Orizont 2025”. De asemenea, exista legi dedicate protectiei mediului, gradului de poluare si a colectarii deseurilor.

Alte institutii guvernamentale sau autoritati independente stabilesc cote ale consumului de resurse, astfel incat sa se asigure continuitatea lor de-a lungul timpului.Fiecare dintre noi, constient sau nu, putem contribui la dezvoltarea durabila. De fapt, putem spune ca avem o gandire durabila atunci cand aruncam deseurile din plastic sau hartie in locurile special amenajate.

Recuperarea deseurilor menajere va deveni, probabil, aproape un reflex si in randul romanilor, dar este un proces de durata. Sa nu uitam ca dezvoltarea durabila este, de asemenea, un concept foarte “tanar”. Deocamdata, de reciclarea deseurilor casnice par sa se ocupe, in prezent, doarilor de gunoi ecologice (desi foarte multe sunt in plan) sau muntii de gunoi de la marginea oraselor si satelor. Realist vorbind, oamenii vor fi mai responsabili si vor privi spre viitor atunci cand grija pentru prezent nu le va mai ocupa tot timpul. Totusi, dezvoltarea produselor ecologice sau atentia acordata alimentelor naturale sunt dovezi ca suntem pe drumul cel bun.

Institutiile statului sunt cele care pot impune, prin reglementari clare si conventii internationale la care adera, norme aplicabile de dezvoltare durabila. Apropiata integrare in Uniunea Europeana presupune si norme stricte de protectie a mediului, precum cunoscutele standarde de emisie a noxelor auto (care au ajuns la Euro IV in statele occidentale si la Euro III in Romania). Strategia de dezvoltare durabila a Romaniei a fost dezvoltata de o comisie speciala, sub genericul “Orizont 2025”. De asemenea, exista legi dedicate protectiei mediului, gradului de poluare si a colectarii deseurilor.

Alte institutii guvernamentale sau autoritati independente stabilesc cote ale consumului de resurse, astfel incat sa se asigure continuitatea lor de-a lungul timpului.Fiecare dintre noi, constient sau nu, putem contribui la dezvoltarea durabila. De fapt, putem spune ca avem o gandire durabila atunci cand aruncam deseurile din plastic sau hartie in locurile special amenajate.

Recuperarea deseurilor menajere va deveni, probabil, aproape un reflex si in randul romanilor, dar este un proces de durata. Sa nu uitam ca dezvoltarea durabila este, de asemenea, un concept foarte “tanar”. Deocamdata, de reciclarea deseurilor casnice par sa se ocupe, in prezent, doar carutasii care merg printre blocuri in cautare de fier vechi sau alte metale. In urma cu cativa ani, printre blocuri erau amplasate containere pentru colectarea selectiva a deseurilor – sticla, plastic, hartie, o initiativa laudabila care nu strica sa fie reluata.

La nivel industrial, lucrurile s-au miscat mult mai repede. Astfel, multe fabrici folosesc deseuri drept combustibil, iar in anumite localitati se încearca implementarea unor sisteme de incalzire casnica pe baza arderii deseurilor. Companiile sunt primele care au constientizat importanta economica (dar si ecologica) a recuperarii si refolosirii deseurilor.

Lester Brown atrage atentia, in lucrarea “Planul B 2.0” asupra conflictului dintre civilizatia industriala si mediul ambiant si mentioneaza doua aspecte: tendinta de epuizare a resurselor naturale de energie, de materii prime si de hrana, sau consumarea celor regenerabile intr-un ritm superior capacitatii lor de regenerare si deteriorarea fizica si poluarea factorilor de mediu: apa, aer, sol. In acest context, el puncteaza importanta reciclarii deseurilor.

Lester Brown a creat in 1974 "Worldwatch Institute" si este promotorul unor serii de studii, materializate in rapoartele anuale privind progresele pe calea structurarii unei societati durabile: "Starea lumii" sau "Semne vitale". "O societate durabila, spune el, este cea care isi modeleaza sistemul economic si social astfel incat resursele naturale si sistemele de suport ale vietii sa fie mentinute".3

Programele de dezvoltare durabila au in prim plan intocmai protectia mediului si a resurselor in scadere. O atentie sporita a fost acordata energiilor alternative inepuizabile, in special a celei solare si eoliene (bazate pe puterea vantului).

Aderarea la Uniunea Europeana a adus acorduri de mediu care trebuie implementate si de companiile din Romania. In contractele de privatizare ale multor societati mari poluatoare, sunt dedicate capitole speciale protectiei mediului si investitiilor pe care noii proprietari trebuie sa le faca in aceasta directie. Fabricile construite de companiile multinationale in Romania sunt, de asemenea, in conformitate cu normele de mediu europene. Multe companii au construit statii de epurare ecologica a apelor reziduale, care pot fi refolosite.

 Mai multe semnale de alarma au venit din directia zonelor muntoase, altadata puternic impadurite. Defrisarile masive din ultimii ani pot avea ca rezultate atat scaderea rezistentei solului si cresterea riscurilor alunecarilor de teren, dar si perturbarea echilibrului ecosistemului si accetuare efectului de sera (padurile, se stie, sunt principala sursa de oxigen a planetei).

Investitiile de acum vor aduce performanta de maine. Expresia vine ca o manusa in cazul proiectelor de dezvoltare durabila. Explicatia este simpla pentru ca intotdeauna companiile, care au gandit pe termen lung, considerate “vizionare”, au avut mai mult de castigat decit o firma condusa pe fundamentele managementului clasic, orientat pe resursele traditionale.

Daca luam in calcul resursele, este evident ca alternativa creata de sursele de energie neconventionale este mai rentabila pe termen lung. Combustibilii fosili necesita costuri permanente pentru achizitionare. In schimb, energia eoliana sau solara este naturala si gratuita.  “Achizitionarea” ei nu costa, ci se investeste in echipamente pentru transformare in energie electrica. Costurile sunt mari la inceput, dar in timp nu este nevoie de alte investitii, doar de intretinerea echipamentelor.

De curand, cateva companii din Romania au anuntat investitii totalizand aproape 250 de milioane de euro in productia de biodiesel, un combustibil pentru autoturisme  obtinut din materii prime agricole. Aceste firme nu sunt avantajate numai de costul mic al acestui combustibil fata de motorina clasica (doar o treime din pretul acesteia), ci beneficiaza si de facilitatile conform Legii 332 privind investitiile cu impact semnificativ in economie.

Daca luam in calcul materiile prime, se constata un avantaj dat de refolosirea anumitor materiale care se pot recicla, precum hartia, sticla sau plasticul. Pe termen lung, este mai rentabila investitia in instalatiile de reciclare, decat de productie. Companiile care investesc in statii de epurare ecologica nu numai ca protejeaza mediul inconjurator, dar reintroduc apa in procesul de productie.

Problemele de mediu sunt evidente si nu au aparut in ultimii ani, ci isi au originea inca de acum o suta de ani, cand a inceput industrializarea masiva. Abia in anii 70, la primele congrese dedicate mediului, s-au tras primele semnale de alarma.

Punctul pe “I” a fost pus de Raportul Buntland, care spunea, printre altele, ca “Schimbari majore neintentionate au loc in atmosfera, pamant, apa, printre plante si animale. Natura este generoasa, dar este, de asemenea, fragila si intr-un echilibru  precar. Sunt niste limite care nu pot fi incalcate fara a pune in pericol integritatea de baza a sistemului. Astazi suntem foarte aproape de aceste limite”.

Nu in ultimul rand, daca luam in calcul tehnologia si resursele umane, vor avea de castigat companiile care investesc in programe de cercetare, in burse si programe de studiu, pentru ca nevoia de specialisti este sporita in conditiile unei economii din ce in ce mai competitive.

Am lasat la sfarsit capitolul “imagine”, dar nu intamplator. Beneficiile aduse de programele sociale in care se implica firmele aduc un capital de imagine consistent. Este greu de evaluat in bani acest aport, dar cu siguranta are un rol decisiv in momentul in care consumatorii aleg produsele sau serviciile unei companii.

Companiile au inteles, iar investitiile pentru protectia mediului nu mai sunt demult o curiozitate. Corporatiile si le-au asumat ca niste obligatii atat fata de comunitatile in care isi desfasoara activitatea, cat si fata de viitor.

Gandirea durabila asigura linistea generatiilor care urmeaza. Atentia acordata resurselor, mediului inconjurator, responsabilitatii sociale sunt elementele de baza ale dezvoltarii durabile. Poate nu ati intalnit foarte des acest concept, dar cu siguranta ati observat orientarea catre reciclarea deseurilor, catre obtinerea unor combustibili sintetici nepoluanti sau catre sursele de energie neconventionale, precum cea solara sau eoliana. Ati auzit de statii ecologice de epurare a apei, de becuri economice, de aparate electrocasnice clasa A, de produse ecologice, de centrale termice care functioneaza pe baza de deseuri, de companii care sustin programe de cercetare in folosul comunitatii.

Capilolul 2 Poluarea. Tipuri de poluare si efecte

Problema raportului dintre om si mediul ambient nu este noua. Ea a aparut odata cu cele dintai collective omenesti, caci omul cu inteligenta si spiritul creator care îl definesc, nu s-a multumit cu natura asa cum era ea, ci a pornit cu curaj si tenacitate la opera de transformare a ei potrivit nevoilor sale. Multiplicandu-se neîncetat, specia umana a adaugat peisajul natural, privelisti noi, prefacand mlastini si pamanturi întelenite în vai roditoare, tinuturi aride în oaze de verdeata, a creat noi soiuri de plante, de cultura, etc.

La începutul erei neolitice numai aproximativ zece milioane de oameni actionau asupra naturii cu unelte primitive care practice nu lasau urme cat decat sesizabile. La mijlocul secolului trecut, deci nu la mult timp dupa declansarea revolutiei industriale, numarul locuitorilor globului ajunge la un milliard, dar deterioarea mediului nu cunoaste manifestari preocupante, cu exceptia anumitor perimeter din unele tari occidentale – începand cu Anglia care a urcat prima în “trenul industrializarii”, gratie în primul rand masinii cu abur.

Poluarea ca problema globala este apanajul secolului nostru, mai precis a ultimelor trei decenii, timp în care populatia lumii a crescut de la cinci la sase miliarde de locuitori. Problema care i-a preocupat pe specialisti de-a lungul timpuluia fost, de fapt aceea daca se poate asigura hrana suficienta populatiei si doar în ultimele decenii si-au îndreptat atentia în jurul unui aspect care s-a dovedit a fi la fel de important: degradarea mediului ambient prin poluare, eroziune si alte fenomene datorate actiunii voite sau nu a omului, preces ce afecteaza nu numai posibilitatile de procurare a hranei, ci si alte aspecte ale existentei umane, începand cu sanatatea. Paleta surselor de degradare a solului este vasta, însa partea cea mai vizibila si aflata la îndemana întelegerii oricui priveste acumularea unei enorme cantitati de reziduri de tot felul. Imaginea haldelor de deseuri în jurul uzinelor si impresionanta productie de gunoi din centrele urbane sunt numai doua din aspectele acestui fenomen nociv. Gunoi a existat dintotdeuna, dar notiunea aceasta ca si atatea altelesi-a modificat serios continutul. Pentru gospodariile taranesti traditionale si deci pentru localitatile rurale, gunoiul înseamna aproape exclusiv resturi vegetale nefolosite de animale, care putrezeau în cateva luni, pentru ca iarna sau primavara sa fie împrastiate pe camp pentru fertilizare. Exista practic o reciclare naturala completa ce se consuma aproape la fel si în perimetrul oraselor, ale caror periferii nu se deosebeau cine stie cat de felul de viata de la sate.

Prin arderea a aproape opt miliarde de tone de combustibil conventional, se arunca anual în atmosfera aproximativ un miliard si jumatate tone de cenusa, praf si gaze. Pe langa arderea combustibililor – carbune, petrol, lemene, gaze naturale – probleme asemanatoare creaza si alte industrii, îndeosebi chimica, metalurgia, unele ramuri constructoare de masini, industria alimentara, etc. Evacuarea rudimentara o gunoaielor a început sa puna serioase probleme în zonele puternic urbanizate din Occident înca de acum mai bine de o suta de ani. In 1870 în Anglia si în 1892 în Germania, pentru marile orase s-a introdus incinerarea gunoaielor, cu valorificarea partiala a caldurii pentru producerea de abur si current electric. Sistemul de incinerare s-a extins si perfectionat mult, optandu-se pentru arderea centralizata în mari uzine, mai avantajoasa pentru marile orase.

La prima vedere pare paradoxal sa vorbim de nevoia asigurarii apei pe planeta, care dispune de atata apa, încat s-ar putea inunda complet cu un strat de 3 kilometri grosime. Chestiunea e ca 97% din apa globului este sarata, iar din restul de 3%, cea mai mare parte se afla în ghetari. Rezulta ca populatia lumii are la dispozitie pentru consumul personal si pentru activitatile sale economice numai în jur de 1% din volumul de apa dulce, respectiv cea din rauri, fluvii, lacuri si din unele panze freatice.

“Daca la poluare aerului imaginea simbol este oferita de arborii “perforati” de “ploile acide”, la poluarea apei expresia caracteristica ar putea fi considerate “mareele negre”, adica poluarea practic continua cu petrol a marilor si oceanelor lumii, avand efecte dezastroase asupra florei si faunei marine”4.

Astfel poluarea poate fi comparata cu una din cele mai eficiente arme de ucidere în masa. Peste 100 de mii de oameni ajung anual în spitale numai din cauza bronsitei, astmului si bolilor cailor respiratorii cauzate de pulberi în suspensie. Poete cele mai mari riscuri pentru sanatate vin din substantele speciale aflate în pulberile din suspensie. Perticulele extrem de fine, de cate 10 milionini din metru sau poate chiar mai mici, sunt inhalate foarte usor, penetrand adanc plamanii. In Germania, Italia si Franta zeci de mii de oameni mor prematur, sufocati de astfel de particule.

Potrivit mai multor studii, în medie europenii se îmbolnavesc din cauza poluarii cam o junatate de zi în fiacare an. Din asta rezulta o pierdere de productivitate de milioane de euro pentru economia Uniunii Europene. Astfel amenintarea sanatatii publice prin poluare este comparabila cu accidentele de masini sau cu îmbolnaviri cauzate de fumul de tigara. Daca tusim din ce în ce mai des, stranutam sau avem diferite exeme pe piele, este clar ca poluarea începe sa ne afecteze organismul.

2.1 Poluarea atmosferei

Atmosfera este învelisul gazos al biosferei ce este startificata pe verticala, în zone cu caracteristici specifice si anume: troposfera, startosfera, mezosfera, termosfera si exosfera. Poluarea atmosferei nu este un fenomen nou5.

De astfel se poate remarca ca exista cazuri (foarte rare) de poluare “naturala” a aerului, legata de exemplu de eruptii accidentale de gaze. Poluarea este prezenta pretutindeni, în orase suprapopulate, de-a lungul soselelor, unde circulatia automobilelor este intense, în zone industriale.

A trecut mult timp pana s-a înteles pericolul pe care aerul poluat îl reprezinta pentru populatia oraselor si a regiunilor industriale. In centrul atentiei erau doar emanatiile industrilor, iar masurile de prevenire nu îmbracau decat un caracter individual, avand drept obiectiv anumite poluari deosebit de toxice. A trebuit sa se produca o întreaga serie de accidente dramatice pentru ca poluare atmosferica sa fie în sfarsit considerata un “flagel generalizat”6 -spune autorul, raspunzator de fenomene cronice si care impune o lupta permanenta cu mijloace de mare anvergura.

Fara a mai face o incursiune în evolutie, se poate afirma ca timp de multe milenii poluarile de provenienta umana au fost cu totul neînsemnate, ele avand niveluri extrem de scazute, situate sub potentialul de redresare al factorilor naturali.

2.2 Surse de poluare naturale

In present exista numeroase surse de poluare naturale, cum ar fi: vulcanii, furtunile de praf, ozonul, vanturile, apele subterane, iar în viitor pe masura ce omul îsi va extinde habitatul, este posibil sa apara si alte surse, nu numai pe Pamant ci si în spatiul cosmic

Ozonul este o substanta periculoasa pentru om, chiar în concentratii mici. In troposfera, concentratia lui este foarte redusa, astfel el nu e periculos pentru om si animale. In stratosfera prezenta ozonului este extrem de periculoasa, datorita reactiei dintre oxigen si radiatiile ultraviolete solare.

Prin pulverizarea lavei vulcanice, în timpul eruptiei se polueaza atmosfera cu pulberi solide, gaze si vapori, uneori deosebit de toxice prin continutul lor mare de compusi ai sulfului. Vulcanii active polueaza continuu atmosfera prin produsele gazoase emise prin creator si crapaturi, numite fomorole. Au ramas înscrise în istoris poluarii, prin pagubele produse, eruptiile unor mari vulcani. Cea mai puternica eruptie a fost a vulcanului Krakatoa (Indonezia, 1883), cand a fost proiectata în atmosfera o cantitate de 5·106 tone, material vucanic, comparativ cu 4,2·106 tone de pulbere, obtinuta prin activitatea omului. Aceasta eruptie a produs la o scadere cu 10% a transparentei atmosferei, pe parcursul mai multor lumi.

Eruptia vulcanului Mont Saint-Helens în mai 1980, în statul Washington a fost însotita de o emisie de 3·109 tone de material vucanic, din care 1,4·106 au ajuns în stratosfera. Un exemplu recent de eruptie vulcanica cu urmarile ei, atat în poluarea atmosferei cat si prin dezastrul produs asupra zonei înconjuratoare, îl constituie eruptia vulcanului Pinatubo, din Insulele Filipine, care în anul 1991 a facut nu mai putin de 700 de victime7.

Furtunile de praf provocate de uragane, cicloane, trombe, etc., asociate cu eroziunea solului produc poluarea atmosferei pe o mare întindere, ce poate sa cuprinda mai multe tari, poate chiar trece de pe un continent pe altul. Pulberea poate fi ridicata pana la mare înaltime, iar odata ajunsa într-o zona anticiclerica începe sa se depuna. S-a estimat ca în fiacare an atmosfera poarta peste 30 de milioane tone de praf, ceea ce a produs de-a lungul timpului îngroparea atator vestigii ale antichitatii. Zonele cele mai supuse acestor fenomene sunt: Africa de Nord si Sud, Asia Centrala, Centrul si Sudul Americii de Nord si Centrul Australiei. In aceste zone vanturile sunt puternice si calde: Khamsim, Simenul, Harmatanul, etc. Astfel Simenul produce furtunile de nisip din Sahara, urmate de mari ravagii, reusind sa îngroape caravanele si sa teaca peste Mediterana în Europa, sub numele de Siroco8.

Eroziunea eoliana este accentuata în zonele de stepa, a caror soluri au o textura nisipoasa sau constituita din particule fine de aluviuni, în perioade de seceta prelungita. Despaduririle masive în vederea obtinerii de soluri cultivabile, nu au dat rezultate, ba chiar au expus solul la o eroziune masiva. Aceasta reprezinta una din marile catastrofe ecologice, rezultat al actiunii omului. La scara globala a fost estimat ca în absenta unor masuri eficace, eroziunea solului va conduce la pierderea a 20% din suprafata totala a terenurilor cultivabile în lume pana în anul 2010 – (Brown si Wolf, 1984); acestea vor fi transparente pe fundul bazinelor de apa. Pulberea de praf îngreuneaza respiratia si vederea, reduce radiatia solara si transporta sporii si ouale de paraziti. Apararea omului împotriva acestor fenomene naturale nu se poate face decat pasiv, prin acoperirea fetei cu un voal. Mici cantitati de pulberi meteorice patrund, în mod constant si continuu, în atmosfera.

Dupa evaluarile facute de N.A.S.A, se estimeaza patrunderea în atmosfera terestra a 10 mii de tone/zi de pulberi. Acestea se depun cu o viteza extrem de mica, deoarece au dimensiuni coloidale. Comparand la diferite altitudini, concentratia particulelor de origine terestra cu cea extraterestra, s-a putut afirma ca de la 10 kilometri în sus, aerosolul de origine extraterestra este preponderent. Traznetul si temperaturiile ridicate în timpul verii sunt cauze declansarii incendiilor din paduri, considerata o alta sursa de poluare naturala, unele dintre ele întinzandu-se pe suprafete de sute de hectare. Deosebit de periculoase sunt incendiile din padurile de conifere, din regiunile temperate, a caror rasina si terebentina accelereaza propagarea lor. Fenomenul este deosebit de raspandit în zona tropicala, deci, în general gradul de umiditate a padurilor din aceasta zona nu este de naturi sa favorizeze izbucnirea incendiului. La sfarsitul anului 1982 si începutul anului 1983, pe insula Borneo a Indoneziei si Malayesiei au avut loc sapte incendii care au mistuit circa 3,5 milioane de hectare paduri tropicale. In Coasta de Fildes în anul 1983, focul a distrus circa 450 de mii de hectare iar în Ghana, în timpul aceleasi secete, a fost distrusa prin foc o mare suprafata de paduri si circa 10% din plantatiile de cacao. In anii deosebit de secetosi, chiar si în zonele temperate, se produc dese incendii ale padurilor. Astfel în 1992 pe fondul unei succesiuni de ani secetosi, au izbucnit incendii devastatoare chiar si în padurile Frantei si ale Poloniei. Se pare ca situatia climatica din deceniul 80 a extins mult suprafetele de paduri vulnerabile la incendiile pe întregul glob.

O alta sursa generatoare importanta generatoare în special de fum si cenusa este arderea combustibililor solizi, lichizi si gazosi în scop domestic. Astazi în multe tari în curs de dezvoltare, lemnul de foc este la fel de vital ca alimentele, iar ca pret în unele locuri înregistreaza un ritm de crestere mult mai mare decat la alimente. Cauza cresterii zi de zi a pretului este restrangerea suprafetelor de padure.

In S.U.A si India se ard anual circa 130 de milioane de tone de lemne de foc; în S.U.A aceasta cantitate asigura doar 3% din consumul de energie, în timp ce în India aceasta cantitate asigura circa 25% din consum. Deci pentru tarile în curs de dezvoltare, lemnul de foc constituie o necessitate legata de satisfacerea consumurilor energetice9.

Poluarea atmosferei poate fi produsa si de o serie de gaze rezultate din descompunerea anaeroba sau aeroba, enzimatica sau bacteriana, a rezidurilor ca: frunze, deseuri organice industriale sau alimentare, dejectiie umane si animale, cadavre, etc. Descompunerea anaeroba se numeste putrefactie, în urma careia sunt puse în libertate unele substante toxice, rau mirositoare si inflamabile. De aceea patrunderea în excavatii, trebuie sa se faca cu multa precautie. Digestia namolului în bazine, în statii de epurare, în rampe de gunoi, în canale, în ape statatoare, în gropi septice poate dura ani si zeci de ani, urmate de cresterea presiunii gazelor, ce poate produce explozii si incendii la o distanta uneori departata de sursa.

Particulele vegetale. Polenurile, sporii, ciupercile, mucegaiurile, algele si fermentii sunt produse de arbori si ierburi, desi paradoxal, vegetatia reprezinta unul dintre mujloacele de combatere a poluarii aerului. Studierea amanuntita a infestarii aerului si efectele alergice ale acestor particule reprezinta un domeniu ce apartine microbiologiei si inframicrobiologiei. Pelenurile au diametre de 10-15 µm si au fost identificate pana la altitudini de 12 mii de metri, iar sporii si ciupercile pana la 1600 de metrii, în concentratie maxima la circa 45 m, în lunile iulie si august. Spre deosebire de particulele de praf acestea sunt mult mai periculoase, deoarece o singura particular poate declansa îmbolnavirea organismelor vii. Aceste particule vegetale, alaturi de bacterii, virusuri si microbi reprezinta principalii poluanti patogeni ai aerului.

Ceata este frecventa în zonele de langa oceane si mari, care aduc în atmosfera continentala cristale de sare, ce constitue nuclee de condensare a vaporilor de apa. Meteorologii englezi estimeaza ca ceata frecventa în zona londoneza este cauzata în principal de condensarea vaporilor de apa în jurul nucleelor de saruri. Aceasta ceata este principala cauza a formarii smogului reductor acid, care este deosebit de daunator sanatatii.

Multe accidente cardiovasculare (infarcte, hemoragii cerebrale, etc) au fost puse pe seama schimbarilor meteorologice bruste (variatii de umiditate si/sau de presiune). Dupa studii mai amanuntite si dependenta între schimbarile meteorologice si ionizarea atmosferei, rezultat al unui surplus de ioni pozitivi sau negative, în diferite zone în care oamenii îsi desfasoara activitatea; chiar mai mult inhalati, ionii modifica echilibrele electrochimice, declansand reactii enzimatice exagerate, care suprasolicita organismele bolnave. Cauza principala a ionizarii straturilor înalte ale atmosferei, o constituie intensificarea activitatii solare, la anumite perioade de timp, iar a straturilor inferioare micsorarea sau perforarea stratului de protectie al pamantului, ozonosfera, lasand astfel cale libera radiatiilor ultraviolete, cu actiune ionizata.

Pe de alta parte si omul contribuie la perturbarea echilibrului electric al atmosferei prin: instalatiile si materialele radioactive, liniile de înalta tensiune, etc. Dupa formarea de ioni, în atmosfera în cadrul procesului de poluare electrica, urmeaza o a doua etapa de separare a ionilor, formati concomitant. Aceasta separare poate fi pusa în evidenta, experimental, pe baza gradientului electric vertical, natural al pamantului, perturbat de dinamica atmosferei, precum si de absortia si concentrarea selectiva a sarcinilor pe suprafata particulelor de pulberi, existente sau eliminate în atmosfera de diferite surse. Aceasta are ca rezultat o scadere a numarului de ioni negative mici si o crestere a celor pozitivi mari.

Pentru poluantii atmosferici, aerul reprezinta o matrice deosebit de active, care înafara de actiunea sa mecanica de a-i raspandi, mai are si o actiune oxidanta, prin oxigenul pe care îl contine, si aici putem aminti de reactiile chimice din atmosfera. Putine dintre entitatile poluante îsi pastreaza integral identitatea, dupa patrunderea lor în atmosfera; ele au tendinta de a trece în compusi cat mai stabili prin reactii chimice, facilitate de prezenta: oxigenului, vaporilor si picaturilor de apa, radiatiilor solare (în special ultraviolete), temperature si particule solide si lichide.

Azotul si metalele (fier, mangan) se combina cu oxigenul transformandu-se în oxizi; bioxidul de sulf se oxideaza la trioxid de sulf, sub influenta radiatiilor ultraviolete si a unor catalizatori (fier si saruri de mangan) într-o proportie de 0,1 – 0,2 pe ora. Clorul si fluorul reactioneaza cu vaporii de apa din atmosfera si formeaza acizii clorhidrici, respective fluorhidric.

Hidrocarburile, aldehidele si cetonele, sub influenta radiatiilor solare, formeaza radicali liberi, deosebit de reactivi. Efectele de poluare, produse de hidrocarburi, aldehide si cetone, sunt datorate reactiilor fotochimice la care participa. Oxizii de azot sunt poluantii majori ai atmosferei, nu atat prin actiunea lor toxica, cat prin capacitatea lor de a genera cu poluantii primari, poluanti secundari mai toxici .

Ozonul este o substanta toxica pentru om si cu un puternic caracter oxidant. Actiunea lui toxica a fost sesizata de stewardesele de pe avioane de cursa lunga, care zboara în stratosfera, unde începe zona de formare a ozonului.

2.3 Surse de poluare artificiale

Sectoarele de activitate umana, care intervin în poluare sunt, mai ales: industria extractiva, productia de energie, agricultura, industriile prelucratoare si transporturilor, la care se adauga urmarile multiple ale aglomerarilor populatiei în marile orase.

Exploatarile miniere exercita numeroase influente negative asupra mediului prin tasarile, scurgerile si perturbarile reginului hidroenergetic subteran produse în cazul mineritului practicat la adancime si prin ocuparea unor întinse zone, sustrase proceselor naturale ale ecosistemului, în cazul atacarii la suprafata a zacamintelor de minereuri sau a carierelor.

In S.U.A, de exemplu dezvelirile de soluri pentru exploatarile miniere la suprafata reprezentau în 1965 o arie de 1,28 milioane de hectare, din care peste 40% pentru carbuni10. In afara terenurilor destinate exploatarii, propriu-zise, sunt afectate si alte suprafete prin acoperirea lor cu haldele de steril, rezultat din pregatirea deschiderii minelor si din evacuarea materialului, dupa selectia celui util. Atat depozitele de steril, cat si haldele iazurilor de decantare sunt generate de poluari si surse ale unor permanente pericole de alunecari.

Pentru poluarea globala industriala, deosebit de semnificativ este consumul energetic industrial. Astfel în decurs de 70 de ani (1920 – 1990) productia de energie s-a înzecit si nu exista nici un motiv sa banuim ca acest ritm se va diminua în viitor. Desi poluarea industriala va ramane în viitor o preocupare serioasa si permanenta a oamenilor de stiinta, a guvernelor si organizatiilor internationale. Sursa de poluare pe care o reprezinta intreprinderile industriale este cea mai evidenta. O mare uzina este însotita întotdeauna de coloana de fum care pluteste deasupra si care uneori o acopera, cu un val opac. Productia siderurgica genereaza o cantitate de emanatii mai mult sau mai putin nocive, ca pulberi, fum rosiatic, gaze sulforoase, vapori, acizi. Dezvoltarea industriilor legate de petrol si gaze naturale este raspunzatoare de raspandirea în aer a unor importante cantitati de hidrocarburi nearse si a altor gaze, în special sulf.

Centralele energetice afecteaza intens mediul înconjurator, nu numai prin scoaterea din circuitul agricol sau forestier a unor însemnate suprafete de teren, dar si prin poluarile chimice, termice si radioactive; de asemenea substantele solide poluante sunt cenusa si zgura. In cazul centralelor nucleare efluentii gazosi ca aer, dioxid de carbon, hidrogen sunt amestecati cu poluanti radioctivi ca aer radioactivat, aer activat, dioxid de carbon activat11.

Industriile, indiferent de profil sunt surse importante de poluare, atata vreme cat nu a existat o preocupare pentru “închiderea” ciclurilor de fabricatie, în asa fel încat sa nu existe eliminari de substante în atmosfera, în apele de suprafata sau în sol. O fabrica de hartie, care prelucreaza annual 4 milioane tone de lemn si consuma 400 de mii tone de combustibili, produce înafara celulozei (1,5 milioane tone pe an) si o cantitate de peste 3,4 milioane de tone deseuri.

Industria termoenergetica a constituit multa vreme pricipala sursa de poluare industriala, pana cand a intrat în concurenta cu poluarea produsa de mijloacele de transport. Mijloacele de protectie împotriva poluarii sunt destinate aproape în exclusivitate, perfectionarii sistemelor de combustie. Poluarea prin combustie este produsa de: instalatiile prin încalzire centrala si domestica, mijloacele de transport, instalatiile de distrugere prin ardere a deseurilor, etc.

Cenusa în carbunii superiori se gaseste în proportie de 5 – 10%, iar în cei inferiori 40 – 50% si reprezinta de astfel, unul dintre criteriile cantitative de apreciare a calitatii carbunilor, cu cat acesta este mai mare, cu atat puterea calorica este mai mica, iar cantitatea de carbune consumat pentru acelasi scop, devine mai mare.

Europa si Rusia sunt cei mai mari consumatori de carbine inferior, carora probabil li s-ar opune o noua orientare, indiferent cat de mari sunt rezervele de carbune inferior pe care le detin. Reducerea poluarii cu carbuni s-ar putea realize fie prin spalarea carbunilor înainte de combustie (operatiune care produce o scadere a sterilului pana la 4% iar a sulfului pana la 0,5%), fie prin retinerea cenusii în focar.

Industria siderurgica polueaza atmosfera cu pulberi de gaze, datorita impuritatilor existente în material prima (minereu de fier) datorita operatiilor tehnologice neermetice. Concentrarea în minereu util (aglomerarea, fritajul) se face în scopul îndepartarii unor impuritati nedorite (în special sulf), cand se obtin aglomerate cu continut ridicat de fier. Poluarea cu pulberi se produce la încarcarea si descarcarea benzilor, care transporta minereul, iar cu gaze în timpul expunerii la foc. Sistemele de epurare retin pulberile, în timp ce gazele sunt evacuate în atmosfera.

Industriile petrochimica si carbochimica emit în atmosfera ca principali poluanti: hidrocarburi aromatice, benzina, hidrocarburi nesaturate, hidrocarburi clorurate, eteri, cetone, fenoli, alcooli, etc. Hidrocarburile aromatice sunt reprezentate de benzen si derivatii sai, utilizati ca solventi, reactivi, materie prima pentru diversi produsi, ce sunt evacuati în atmosfera datorita ventilatiilor lor, pe tot parcursul manipularii.

Benzina este produsul cel mai important al distilarii utilizat ca: solvent, carburant reactiv, materie prima pentru obtinerea derivatiilor aromatici, este un produs toxic.

Alcoolii, eterii, cetonele, fenolii provin în atmosfera de la fabricile producatoare, cat si de la cele ce-i utilizeaza ca materie prima pentru: fibre sintetice, industria farmaceutica, materiale de vopsitorie, coloranti.

O alta categorie de poluare o reprezinta mijloacele de transport. In aceasta intra: autovehiculele, locomotive, avioane, vapoare, etc. Cea mai mare contributie la poluare o au autovehiculele, prin numarul lor deosebit de mare; astfel în 1890 parcul de autovehicule din lume depasea 300 de milioane, într-o jumatate de secol, numarul lor s-a înzecit. In S.U.A numarul autovehiculelor este de unu la doua persoane, iar în Los Angeles de exemplu este de unu la o persoana.

Motorul cu aprindere prin scanteie (MAS), pe baza de benzina emite 350g compusi toxici pe litru de carburant consumat, iar motorul cu aprindere prin compresie (MAC) pe baza de motorina, motorul Diesel, nu este superior din punct de vedere al poluarii.

Nisa ecologica este definite ca suma dintre locul si activitatea unei specii în interiorul populatiei din care fac parte. Poluarea produsa de nisa umana este proportionala cu densitatea populatiei din zona. Sursele de poluare din domeniul nisei umane sunt atat deseurile, activitati industriale si domestice ale omului (aparataj casnic, mobila, îmbracaminte, detergenti, etc.) cat si deseuri proprii existentei omului – cadavre, urina, fecale, etc. Unele deseuri nu sunt biodegradabile, altele sunt toxice, de aceea epurarea lor naturala în efluentii domestici, este împiedicata datorita alterarii florei bacteriene, care este responsabila de procesul de autopurificare. Deseurile provenite pot fi solide sau lichide; astfel în S.U.A, în 1987, s-au produs 10 miliarde tone de deseuri solide, din care 140 milioane de tone deseuri menajere solide, în principal ambalaje (O’Leary, 1988)12.

Specialistii considera ca în viitor volumul deseurilor menajere va creste mai rapid decat masa lor, din cauza cresterii cantitatii ambalajelor de hartie, sticla, materiale plastice, a mobilei, etc. Arderea ierburilor uscate si nefolositoare de pe campuri, reprezinta o masura de distrugere a daunatorilor si de mineralizare a terenurilor. Poluarea produsa atmosferei în acest caz este putin importanta comparative cu rolul benefic, pe care îl are asupra solului.

Incinerarea în crematorii a tuturor tipurilor de deseuri, sub cerul liber pe teritori populate, produce o poluare de neadmis atmosferei, cu poluanti gazosi, urat mirositori si cu particule solide. Cea mai eficace si recomandabila este incinerarea rezidurilor urbane (domestice si industriale), de la deseuri menajere la automobile, în crematorii moderne.

Fumul de tigara produce o poluare îngrijoratoare pentru incinte, afectand direct pe nefumatori cat si pe fumatori care inspira aerul localurilor colective în care se fumeaza. Poluarea aerului cu fumul de tigara, ia o amploare din ce în ce mai mare, procentul de fumatori fiind de circa 75% din populatia adulta. Problema mai importanta a mentinerii atmosferei la un nivel acceptabil de puritate, necesar echilibrului ecologic, este legata de marea cantitate de poluanti deversati fara întrerupere în aer.

2.4 Poluarea apelor

Apa prin multiplele ei intrebuintari, este indispensabila tuturor organismelor vii. Ea este potabila pentru oameni si animale, este de neînlocuit în agricultura, este folosita ca materie prima sau ca fluid de racire sau încalzire în industrie, ca producator de energie în centralele hidroenergetice, ca suprafata de plutire pentru navigatie si mai ales ca mediu pentru flora si fauna active, ocupand 2/3 din suprafata planetei.

Atat apele continentale cat si cele marine, sunt supuse ca si celelalte componente ale biotopului, la numeroase agresiuni datorita poluarilor. Contaminarea apelor începe în atmosfera, la mare altitudine, de unde vaporii condensati cad pe sol sub forma de precipitatii încarcate cu diverse reziduri radioactive, pulberi si gaze industriale, într-un cuvant substante poluante, care mai departe sunt antrenate pe întreg ciclul natural al apei, concentrand prin suprapuneri, depozitele poluante interioare.

Cercetarile au aratat ca pana la un anumit punct apele de suprafata poseda o anumita capacitate de autoepurare. In cazul unor anumiti poluanti sau atunci cand “pragul” specific a fost deposit, autopurificarea nu mai are loc, nemaiavand puterea necesara producerii unor regenerari naturale, apele ramanand permanent septice. Poluarea se produce atunci cand, în urma introducerii unor sobstante determinate solide, lichide, gazoase, radioactive – apele marii sufera modificari fizice, chimice sau biologice, susceptibile de a le face improprii sau periculoase pentru sanatatea publica, pentru viata acvatica, pentru pescuitul industrial, pentru industrie si turism. Amploarea si diversitatea distrugerilor e usor de masurat; în primul rand este în joc sanatatea omului, dupa aceea sunt amenintate un sir de activitati economice.

Degradarea vietii acvatice este plina de consecinte, deoarece ea tinde sa reduca resursele alimentare obtinute din mari tocmai într-un moment în care se are în vedere utilizarea mai larga a acesteia.

Faptul ca poluarea poate prejudicia turismul este lesne de înteles: rari sunt aceia care nu au întalnit înca o plaja murdara, si faptul ca ea poate sa fie fatala culturilor de stridii, de exemplu. Tot astfel este usor de înteles, ca sanatatea noastra poate fi grav afectata: se stie ca anumite uleiuri deversate în mare contin produse cancerigene. Mai complexe, dar nu mai putin importante sunt daunele provocate vietii marine.

Anumite produse, toxice prin ele însale, distrug forme de viata. Pesticidele, sunt un exemplu în aceasta privinta. Alte produse blocheaza o functie vitala si provoaca moartea, asa cum se întampla în cazul deversarii rezidurilor industriale, care colmateaza bronhiile crustaceelor si pestilor. Sau exista altele care modifica mediul, asa cum se întampla cu panzele de petrol care împiedica oxigenarea superficiala a apei si provoaca moartea unor specii. Speciile cele mai mult expuse sunt fireste cele de pe litoral, deoarece în acel loc poluarea este cea mai intense.

Cat priveste produsele poluante, ele sunt cu duiumul. “Activitatile poluante” sunt si ele multiple: activitati industriale, extractia, transportul si rafinarea petrolului, viata de zi cu zi a fiecaruia, în masura în care ea creeaza deseuri si utilizeaza produse de care trebuie sa se debaraseze, utilizarea energiei nucleare si exploziile atomice, pentru a nu cita decat pe cele mai importante si mai grave13.

In apele continentale, agresiunea poluantilor se resimpte pe întreg cursul raurilor, în care se varsa scurgerile domestice, industriale si agricole alcatuite, înafara de ape uzate, în care sunt dizolvate mari cantitati de substante organice si neorganice, un însemnat volum de sedimente si suspensii coloidale.

Poluantii apelor curgatoare sunt transportati în aval, unde, daca nivelul de concentratie se mentine, produc si mai departe efectele lor daunatoare. Atitudinea complet gresita manifestata în decursul timpului ca, scurgerile de canal si deversarile industriale, sa fie dirijate spre cursurile de apa, fara precautii de filtrare si depoluare, mai persista si astazi în multe parti ale lumii. Un exemplu tipic de poluare a fost fluviul Rhin, în care erau deversate zilnic 32 milioane m3 de ape reziduale, industriale si menajere, fara tratari corespunzatoare. El transporta zilnic 300 milioane tone de hidrocarburi petroliere, 40 de mii tone de saruri de sodiu si de potasiu si multe impuritati toxice14.

Cresterea temperaturii apelor este importanta atat pentru apele continentale, cat si pentru cele litorale. S-ar putea crede ca problema poluarii termice este neînsemnata pentru apele litorale, comparativ cu cele continentale, dar calculele arata ca o centrala de 5000 MW ridica zilnic cu 30C temperature unui strat de apa gros de 5 m si cu o suprafata de 56 kilometri patrati. Ridicarea temperaturii micsoreaza continutul de oxigen si de alte gaze dizolvate, prin micsorarea solubilitatii lor.

Pe de alta parte poluarea apelor continentale si oceanice cu hidrocarburi, fac ca uneori produsele de pescarie sa fie necomestibile, iar îndepartarea ei pana la ora actuala, nu are solutie eficienta. Aceasta poluare este legata de extractia petrolului si transportului sau maritime. In fiecare an sunt transportate circa un milliard tone de petrol, pe cale maritime. Din acesta 0,1 – 0,3% este trimis în ocean, voluntar si legal, prin procese de spalare si evacuare – încarcare. Dar cea mai mare cantitate polueaza prin accidente si naufragii. Naufragiile super – petrolierelor Torrey Canyon (1967 – 117 000 tone), Anoco – Cadiz (1978 – 220 000 tone), Castello del Balver (1983 – 255 000 tone) au demonstrat ca omul nu poate opri dezastrul ecologic produs de mareele negre.

Amploarea poluarilor marine se datoreste faptului ca un timp îndelungat, oceanul a fost un “terminus” al scurgerilor poluate de pe întreg cuprinsul globului, prin apele de suprafata.

In încheierea acestei prezentari a poluarii apelor, trebuie sa mentionam ca ele se pot produce si în cazul în care sursele de poluare sunt situate la mari distante. Studiile au aratat ca poluantii pot fi transportati prin curenti atmosferici sau marini, pe teritorii care depasesc cu mult limitele nationale ale tarilor, fapt care impune în luarea masurilor antipoluante,o colaborare internationala bine coordonata.

2.5 Poluarea solului

Rezidurile de tot felul care n-au fost evacuate în ape si aer acopera uscatul, ambianta imediata de viata a oamenilor, tocmai în locurile aglomerate unde fiecare metru patrat este intens si multiplu solicitat, degradeaza terenurile agricole tocmai acolo unde sunt mai fertile, uratesc natura acolo unde este mai cautat pentru frumusetea ei. Roca ce acopera pamantul a fost transformata de vant, ploaie si gheata în particule minuscule, ce pe baza dimensiunilor si calitatilor sunt denumite nisip, argila sau mal.

Solul este locul de întalnire al poluantilor: pulberi din aer si gaze toxice dizolvate de ploaie în atmosfera se întorc în sol. Apele de infiltratie impregneaza solul cu poluanti antrenandu-l spre adancime, raurile poluate infecteaza suprafetele inundate sau irigate, aproape toate rezidurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau numai aruncate la întamplare pe sol. De la mucul de tigara sau biletul de tramvai, pana la automobilul abandonat, la picatura de ulei scursa din tractorul care circula pe camp, toate sunt poluari directe ale solului.

Solul reprezinta stratul superficial cu grosimea de 20-30 centimetri de la suprafata scoartei terestre (stratul fertil) care împreuna cu atmosfera învecinata, constituie mediul de viata al plantelor. Importanta ecologica a solului rezulta din faptul ca: se afla în stransa legatura cu clima unei regiuni prin configuratie, structura si natura lui; influenteaza calitatea surselor de apa subterana si de la suprafata; raspunde direct de cresterea si dezvoltarea vegetatiei aferente si indirect de poluarea alimentatiei omului; este un factor important în dezvoltarea socio – economica a asezarilor umane.

Formarea stratului de humus reprezinta un process foarte lent si de durata, care presupune mai multe etape. Humusul este un component important al solului, reprezentat de resturile vegetale si animale putrezite, sintetizat de bacterii si ciuperci. Degradarea solului reprezinta îndepartarea stratului de humus sau/si modificarea acestuia.

Datorita caldurilor si ploilor abundente, la tropice roca este rapid descompusa si astfel poate forma o baza cu grosimea de chiar si 50 de metri. In regiunile moderate, solul fertil este rar mai adnc de un metru. Exceptie sunt malurile fluviului Mississippi, unde depunerile pot atinge si adancimea de 30 de metri. Indiferent de adancime, la majoritatea solurilor stratul cel mai apropiat de suprafata este cel mai fertile, acesta fiind cel mai afectat de eroziune.

Interesul economic si de protejare a mediului cere, ca atat îngrasamintele, cat si pesticidele sa ramana cat mai bine fixate în sol. In realitate, o parte din ele este luata de vant, alta este spalata de ploi, iar restul se descompune în timp, datorita oxidarii în aer sau actiunii enzimelor secretate de bacteriile din sol.

Intensificarea neîncetata a agriculturii, prin utilizarea de cantitati crescatoare de substante artificiale (îngrasaminte, pesticide) conduce lent si sigur spre o contaminare ireversibila a solurilor cultivate. Transformarea în compost a deseurilor solide bogate în materi organice naturale, asociata cu o interzicere categorica a utlizarii substantelor toxice, nebiodegradabile, în agricultura pot mentine calitatea solurilor cultivate si marea lor productivitate. Se pune deci astazi în discutie, validitatea diverselor metode agronomice moderne, în urma examinarii impactului lor ecologic asupra solurilor si mediul biologic.

In mod natural, solul este expus permanent procesului de erodare rezultat al actiunilor concentrate ale factorilor naturali, în special aerul si apa, dar si variatiei de temperatura.

Patrunderea omului în ecosistem si mai ales activitatea sa, îndreptata spre cultura pamantului, a condus la o intensificare pronuntata a eroziunii naturale, prin suprapunerea asa numitei eroziuni accelerate, datorita despaduririlor masive, destelenirilor necorespunzator efectuate, culturilor cu unele nepotrivite, pasunatul excesiv, monoculturile, etc. Cnatitativ intensitatea de erodare se reflecta în volumul de detritus transportat de ape, rezultat al spalarii stratului de sol de pe terenurile naturale. In legatura cu acestea, s-au facut observatii în diverse zone ale lumii. Dupa unele studii, de pilda, cantitatea de detritus transporta annual numai în raurile din S.U.A, undeva la 4 miliarde de tone15.

Un alt mod de producere a eroziunilor este prin actiunea apelor, fie numai la suprafata, fie îndepartarea, doar a particulelor fine a solului, fie prin patrunderea apei în adancime si dislocarea si transportul la distante mari a suvoaielor încarcate cu sol. Spalarea prticulelor fine, desi o actiune relative înceata, poate sa ajunga uneori la efecte dezastroase.

Intensificarea neîncetata a agriculturii, prin utilizarea de cantitati crescatoare de substante artificiale (îngrasaminte, pesticide) conduce lent si sigur spre o contaminare ireversibila a solurilor cultivate. Transformarea în compost a deseurilor solide bogate în materii organice naturale, asociata cu o interzicere categorica a utilizarii substantelor toxice nebiodegradabile, în agricultura, pot mentine calitatea solurilor cultivate si marea lor productivitate. Se pune deci astazi în discutie, validitatea diverselor metode agronomice moderne, în urma examinarii impactului lor ecologic asupra solului si mediul biologic.

Salifierea este o consecinta a poluarii solurilor, care se produce prin utilizarea excesiva a irigatiilor fara drenare. Aceasta consta într-o acumulare de saruri în stratul superficial, ceea ce face ca solurile sa fie improprii oricarei culture. In anumite cazuri se produce o alterare ireversibila a structurii pedologice, cand calciul este înlocuit cu sodium.

Transformarea sodiului în carbonat de sodiu, foarte alcalin, ridica pH – ul solului la 10, ceea ce produce dispersarea argilei si dizolvarea materiei organice. Rezultatul consta în aparitia unor eflorescente negre datorita distrugerii sistemului argilo – humic si transformarea lui în humati de sodiu. Aceste soluri sunt numite soluri solonetz si sunt ireversibil degradate. Astfel de soluri se întalnesc în India, Mali, Algeria, S.U.A, Irak, iar în Pakistan mai ulte de doua milioane de hectare.

Latarizarea constituie, pentru regiunile tropicale, un serios obstacol în calea defrisarii padurilor tropicale si este efectul actiunilor conjugate ale temperaturii si pluviozitatii ridicate. Solurile lateritice sunt soluri degradate chimic si sunt caracterizate prin prezenta unui continut ridicat de oxizi de fier si aluminiu, de aceea au culoarea galbena sau rosie, un pH acid si un continut scazut de silice. Padurile luxuriante si savanele tropicale cresc pe astfel de terenuri, cele mai nefertile ale planetei.

Acesta este rezultatul unei lungi adaptari, ce permite o reciclare a elemntelor biogene, continute în litiera si stratul subtire de humus ce acopera solul.

In concluzie, defrisarea biomurilor forestiere tropicale are ca rezultat transformarea în regiuni desertice a unor teritorii, altadata acoperite cu paduri dense.

Desertificarea solurilor, o alta consecinta a poluarii solurilor, constituie expansinea biotopurilor de tip desertic în regiuni aride sau semiaride.

Estimarile au aratat ca pana în jurul anului 1980 a fost pustiita o treime din suprafata agricola totala, adica 48 milioane de kilometri patrati si afectate, astfel conditiile de viata pentru 850 milioane de oameni.

2.6 Efectele poluarii asupra omului

Marile accidente provocate de poluarea atmosferica au scos în relief, aparitia unor afectiuni bronho – pulmonare si într-o masura mai mica, perturbari ale aparatului cardio – vascular. Persoanele suferind de aceste afectiuni sunt cele mai grav lovite.

S-a observat dea asemenea ca copiii, batranii, persoanele în general slabite sunt de asemenea victmele de predilectie ale poluarii; în sfarsit si aceasta este concluzia pe departe cea mai importanta, “substantele poluante descoperite în cursul acestor episoade se gaseau în concentratii inferioare acelora care sunt în general considerate drept toxice”. Aceasta denota ca fiintele vii sunt sensibile la combinatiile care se realizeaza între diversii poluanti emanatii atunci cand se produce smogul, sau alte formatii ucigatoare de acelasi tip. De aici se impune o a doua concluzie: în afara atcurilor brutale si episodice, omul sufera o actiune cronica, lenta si cumulative, susceptibila sa provoace vatamari grave. Efectele cronice actioneaza în acelasi fel asupra animalelor, vegetalelor si materialelor.

Bronhiile si plamanii sunt azi recunoscute drept organele cele mai sensibile la poluarea aerului, fapt care explica importanta afectiunilor bronho – pulmonare în tarile industriale, cresterea sistematica a frecventei lor. Simptomele cele mai des observate sunt: tuse seaca cu expectoratie mai mult sau mai putin abundenta, jena respiratorie de natura sa reduca treptat capacitatea de munca, episoade respiratorii paroxiste, care constrang bolnavul sa înceteze orice activitate, episoade acute suprainfectie bronsica.

In Franta, o ancheta efectuata pe 5000 de salariati din regiunea pariziana, a relevat ca aproape jumatate din barbate si o cincime din femei aveau o tuse si o expectoratie cronica. Daca mortalitatea cauzata de bronho – pneumopatii cornice este greu de evaluat cu exactitate, chiar daca ea uneori este cauzata indirect, cazuri mortale de gripa au fost posibile din cauza unei insuficiente respiratorii preexistente.

In anul 1939 s-a calculat în Marea Britanie ca aproape 10% din decese se datorau bronsitei cronice, iar statisticile dezvaluie în Statele Unite cresteri îngrijoratoare a efectelor mortale ale acestui flagel. In 1950, mortalitatea prin astm, bronsita cronica si enfizem era evaluata la 8 decese la 100 de mii de locuitori (ceea ce reprezinta aproximativ 13 000 de decese)16.

Alte organe ale fiintei umane sunt atinse de poluarea atmosferica. Aparatul cardio – vascular este deosebit de sensibil la diverse agresiuni. S-a demonstrat în special o frecventa crescuta a afectiunilor arterelor coronariene la marii fumatori. In acest caz, tutunul si nu poluarea este cauza. Dar fumul de tutun contine o serie de compusi chimici arsi, care se gasesc si în atmosfera oraselor sub forma de reziduri de combustie.

O seri de boli ale sangelui sunt în mod incontestabil, în raport direct cu poluarea aerului, mai precis cu concentratia oxidului e carbon în atmosfera. Oxidul de carbon actioneaza prin combinarea cu hemoglobina din sange. Aceasta combinatie diminueaza cantitatea de hemoglobina capabila sa îndeplineasca functia normala – transportul oxigenului – si în consecinta cantitatea de oxigen utilizabila de catre tesuturi, de unde rezulta pericolul de intoxicatie si chiar, în cazuri extreme tulburari de coagulare prin modificarea fibrinei.

Persoanele care sufera de boli legate de micsorarea continutului de oxigen al sangelui sau care sunt atinse de tulburari cardio – respiratorii pot fi sensibile la aceasta toxina. Acelasi lucru este valabil pentru un anumit numar de persoane care sunt expuse la locul de munca emanatiilor de oxid de carbon. Anumiti poluanti exercita actiuni specifice asupra organismului uman. Cand a depasit continutul mediului natural, ozonul devine un poluant foarte iritant.

In doze concentrate si în conditii de insolatie foarte puternica, cum este în sudul Californiei, ozonul are tendinta sa dea nastere unor edeme pulmonare si sa produca hemoragii. Aceste efecte nocive se datoresc oxidarii fotochimice a hidrocarburilor al carui produs este. Vaporii de clor si acidul clorhidric actioneaza ca iritanti pulmonari si sunt, fara îndoiala capabili sa cauzeze si ei fenomene hemoragice.

In cadrul interrelatiilor intre om si mediul sau ambiant, acesta din urma (efectele solului poluant asupra populatiei) exercita asupra omului influente multiple, dintre care una din cele mai importante este actiunea asupra sanatatii. Din acest punct de vedere se stie ca mediul contine factori care au o actiunea favorabila asupra sanatatii, cunoscuti sub numele de factori sanogeni. Mediul contine insa si factori care au o actiune nefavorabil asupra sanatatii, determinand inrautatirea sau pierderea acesteia, denumiti factori patogeni. Actiunea mediului poluant asupra organismului este foarte variata si complexa. Ea poate merge de la simple incomoditati in activitatea omului, asa-zisul disconfort, pana la perturbari puternice ale starii de sanatate.

Influenta directa a poluarii aerului asupra sanatatii populatiei consta in modificarile ce apar in organismul persoanelor expuse, ca urmare a contactului lor cu diferiti poluanti atmosferici. De cele mai multe ori, actiunea directa a poluarii aerului este rezultanta interactiunii mai multor poluanti prezenti concomitent in atmosfera si numai rareori actiunea unui singur poluant ( actiune complexa si nespecificate).

Efectele cronice reprezinta formele de manifestare cele mai frecvente ale actiunii poluarii mediului asupra sanatatii umane. In mod obisnuit, diversii poluanti existenti in mediu nu ating nivele foarte ridicate pentru a produce efecte acute, dar prezenta lor continua, chiar in concentratii mai scazute nu este lipsita de efecte nedorite.

Capitolul 3 Strategii si politici de mediu

3.1 Concepte de politici si strategii de mediu

In elaborarea strategiei de mediu, avand în vedere dinamismul elementelor sale, precum si caracterul relativ nou al problemelor în analiza si discutie, trebuie aplicat principiul dezbaterilor interactive. Conform acestui principiu, strategia trebuie supusa unui proces periodic de reconsiderare de tipul: adaptare continua; recurgerea la propuneri flexibile.

Aceasta reconsiderare presupune doua elemente de baza cu referile la adaptarea la ideile în schimbare sau la circumstantele vietii si realizarii socio – economice, pe de o parte, iar pe de alta parte la adptare pe baza evaluarii rezultatelor etapei anterioare. Dupa cum a rezultat si din datele generale ale politicii de mediu, este de retinut ca esential în colaborarea unei strategii eficiente de protectia mediului este factorul uman.

Abordarea problemelor complexe ale mediului cere o cooperare între persoanele de niveluri variate de pregatire si întelegere de profesii diferite, din diferite segmente si structuri ale societatii. In aceste conditii un stil de lucru interactiv este esential, deosebit de productiv. In stabilirea strategiei, a planurilor de actiune si a planurilor de implementare, ce presupun si actiuni ingineresti, abordarea integrata este unul din conceptele larg promovate.

Cateva argumente în favoarea abordarii integrate, pot fi concretizate prin:

– evitarea transferului problemei poluarii, întelegand transferul de la aer la apa, de la un bazin de apa la altul sau chiar de la un nivel de decizie la altul;

– stabilirea prioritatilor, pentru a selecta cele mai importante aspecte si a evita astfel decizii punctiforme sau elaborate instantaneu;

– obtinerea unei înalte eficiente prin combinarea masurilor, pentru cele mai bune rezultate cu cele mai mici cheltuieli si eforturi.

Acestea sunt doar cateva din argumente, în favoarea abordarii integrate17.

Grupul tinta, consiliul local este cel care ar trebui sa elaboreze politicile pentru comunitate. Uneori, termenul “legislativ” este folosit pentru a defini rolul de elaborare de politici. Desi este adevarat ca legislativul este cel care face legile (sau politicile), rolul legislativ este prea limitat la interpretarea definirii a ceea ce face un consilier local; de asemenea, nici termenul de “avocat/sustinator” nu defineste bine rolul de a elabora politici. Si totusi, se pare ca politicile (desi în mod formal) sunt deseori facute de diverse persoane, grupuri sau circumstante ce opereaza înafara deliberarilor consiliului.

Rolul oricarui elaborator de politici, ofera ocazia de a modela viitorul comunitatii pe care o serveste si de a asigura cu prioritate acele programe si servicii care sunt importante pentru cetateni. Politicile sunt importante pentru ca fac cunoscute vederile administratiei în legatura cu cele mai importante chestiuni cu care se confrunta cominitatea.

Politicile sunt de multe ori descrise ca fiind “decalaratii de intentie”, promovate cu ocazia alegerilor locale sau generale. Dar intentiile nu se transforma întotdeauna în actiuni si rezultate. Ceea ce ar trebui sa preocupe pe orice elaborator de politici, din punct de vedere al formularii politicilor, sunt directia si rezultatele.

Politicile sunt pozitiile formale adoptate de consiliile locale sau agentiile implicate pe probleme specifice pentru a sprijinii îndeplinirea scopurilor. Ele sunt de asemenea declaratii de intentie, ele declara ceea ce oraganismul elaborator doreste sa faca. In acest context, ele nu sunt consecinte aleatorii ale unui comportament întamplator. Ele sunt acte deliberate ale celor responsabili de a lua decizii, care vor produce rezultatele anticipate. Politicile fac ca scopurile sa devina legale si consfintesc modul de actiune al administratiilor publice. Ele conduc la dezvoltarea unor strategii pentru îndeplinirea scopurilor.

Startegiile sunt mijloace folosite pentru a îndeplini scopurile si a implementa politicile. Strategiile trebuie sa cuprinda o arie larga de alternative pentru a face posibila implementarea programelor si politicilor.

Ele trebuie sa ia în considerare folosirea unor modalitati neguvernamentale, folosirea sectorului privat, organizatiilor non – profit si ale comunitatii.

3.2 Legea Protectie Mediului

LEGEA nr. 137 din 29 decembrie 1995

CAP. 1 – Principii si dispozitii generale

ART. 1

Obiectul prezentei legi il constituie reglementarea protectiei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor si elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabila a societatii.

ART. 2

Formularea definitiilor din aceasta lege este cuprinsa in anexa nr. I, care face parte integranta din prezenta lege.

ART.3
Principiile si elementele strategice ce stau la baza prezentei legi, in scopul asigurarii unei dezvoltari durabile, sunt:

a) principiul precautiei în luarea deciziilor;

b) principiul prevenirii riscurilor ecologice si a producerii daunelor;
c) principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;

d) principiul "poluatorul plateste";

e) inlaturarea cu prioritate a poluantilor care pericliteaza nemijlocit si grav sanatatea oamenilor;

f) crearea sistemului national de monitorizare integrata a mediului;
g) utilizarea durabila;

h) mentinerea, ameliorarea calitatii mediului si reconstructia zonelor deteriorate;

i) crearea unui cadru de participare a organizatiilor neguvernamentale si a populatiei la elaborarea si aplicarea deciziilor;

j) dezvoltarea colaborarii internationale pentru asigurarea calitatii mediului

ART. 4

Modalitatile de implementare a principiilor si elementelor strategice sunt:
a) adoptarea politicilor de mediu, armonizate cu programele de dezvoltare;
b) obligativitatea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului in faza initiala a proiectelor, programelor sau activitatilor;
c) corelarea planificarii de mediu cu cea de amenajare a teritoriului si de urbanism;

d) introducerea parghiilor economice stimulative sau coercitive;
e) rezolvarea, pe niveluri de competenta, a problemelor de mediu, in functie de amploarea acestora;

f) elaborarea de norme si standarde, armonizarea acestora cu reglementarile internationale si introducerea programelor pentru conformare;
g) promovarea cercetarii fundamentale si aplicative in domeniul protectiei mediului;

h) instruirea si educarea populatiei, precum si participarea organizatiilor neguvernamentale la elaborarea si aplicarea deciziilor.

ART. 5

Statul recunoaste tuturor persoanelor dreptul la un mediu sanatos, garantand in acest scop:

a) accesul la informatiile privind calitatea mediului;

b) dreptul de a se asocia in organizatii de aparare a calitatii mediului;

c) dreptul de consultare in vederea luarii deciziilor privind dezvoltarea politicilor, legislatiei si a normelor de mediu, eliberarea acordurilor si a autorizatiilor de mediu, inclusiv pentru planurile de amenajare a teritoriului si de urbanism;

d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor asociatii, autoritatilor administrative sau judecatoresti in vederea prevenirii sau in cazul producerii unui prejudiciu direct sau indirect;
d.) dreptul la despagubire pentru prejudiciul suferit.

ART. 6

Protectia mediului constituie o obligatie a autoritatilor administratiei publice centrale si locale, precum si a tuturor persoanelor fizice si juridice

ART. 7
Responsabilitatea privind protectia mediului revine autoritatii centrale pentru protectia mediului si agentiilor sale teritoriale.

CAP. 2 – Reglementarea activitatilor economice si sociale cu impact asupra mediului

Sectiunea 1 – Procedura de autorizare

ART. 8

Autoritatile pentru protectia mediului conduc procedura de autorizare si emit acorduri si autorizatii de mediu in conformitate cu art. 11.

Cererea de acord de mediu este obligatorie pentru investitii noi, modificarea celor existente si pentru activitatile prevazute in anexa nr. II la prezenta lege.

Cererea de autorizatie este obligatorie la punerea in functiune a obiectivelor noi care au acord de mediu si, in termen de un an de la intrarea in vigoare a prezentei legi, pentru activitatile existente.
Activitatile care nu implica lucrari de constructii-montaj necesita numai autorizatie de mediu, cu exceptia celor prevazute la pct. 8 lit. g) si i) din anexa nr. II la prezenta lege.

Acordul si/sau autorizatia de mediu se elibereaza dupa obtinerea tuturor celorlalte avize necesare, potrivit legii.

ART. 9

Autoritatea centrala pentru protectia mediului elaboreaza procedura specifica de autorizare pentru activitatile economice si sociale, modelul-cadru de intocmire a raportului privind studiul de impact asupra mediului si nivelul competent sa elibereze acordul si/sau, dupa caz, autorizatia de mediu, in termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi.

Valabilitatea acordului si a autorizatiei de mediu este de maximum 5 ani.

Acordul sau autorizatia de mediu nu se emite in cazul in care nici o varianta de proiect sau program pentru conformare nu prevede eliminarea efectelor negative asupra mediului, raportate la standardele si la reglementarile in vigoare.

ART. 10

Acordul sau autorizatia de mediu poate fi revizuita, daca apar elemente noi, necunoscute la data emiterii, si in cazul reinnoirii acestora, cand se poate cere si refacerea raportului privind studiul de impact asupra mediului.

Acordul sau autorizatia de mediu se suspenda pentru neconformare cu prevederile precizate in acestea, dupa o somatie prealabila, cu termen, si se mentine pana la eliminarea cauzelor care au determinat suspendarea, dar nu mai mult de 6 luni.
Autoritatile pentru protectia mediului dispun, dupa expirarea termenului de suspendare, oprirea executiei proiectului sau incetarea activitatii.

Pentru activitatile existente care nu intrunesc conditiile de autorizare, autoritatea pentru protectia mediului dispune efectuarea bilantului de mediu si stabileste programul pentru conformare de comun acord cu titularul. Dupa expirarea fiecarui termen acordat, in caz de neconformare, autoritatea competenta pentru protectia mediului dispune incetarea activitatii respective. Dispozitia de incetare este executorie.

Litigiile generate de eliberarea, revizuirea sau suspendarea acordului sau a autorizatiei de mediu se solutioneaza potrivit Legii contenciosului administrativ.

ART. 11

Procedura de evaluare a impactului asupra mediului consta din fazele: preliminara, propriu-zisa si cea de analiza si validare.

Autoritatea pentru protectia mediului organizeaza si decide aplicarea fazelor procedurii, dupa cum urmeaza:

a) cererea, insotita de descrierea proiectului, adresata in scris autoritatii pentru protectia mediului de catre titularul proiectului sau al activitatii;

b) incadrarea actiunii propuse in tipurile de activitati care se supun sau nu studiului de impact asupra mediului; daca sunt necesare informatii suplimentare, se poate cere titularului un studiu preliminar;
c) analiza scopului actiunii propuse, cu participarea autoritatii pentru protectia mediului, a titularului, a unor experti si reprezentanti ai administratiei publice locale, care pot fi afectati de modificarile de mediu generate de punerea in aplicare a acesteia;

d) intocmirea de catre autoritatea pentru protectia mediului a indrumarului cu problemele rezultate pe baza analizei conform lit. c) si care trebuie urmarite in raportul privind studiul de impact asupra mediului; comunicarea acestuia catre titular, o data cu lista celorlalte avize necesar a fi obtinute;

e) prezentarea, de catre titularul proiectului sau al activitatii, a raportului privind studiul de impact asupra mediului, tinand seama de toate alternativele, inclusiv de cea de renuntare la actiunea propusa;
f) analiza preliminara a raportului de catre autoritatea pentru protectia mediului si acceptarea sau dispunerea motivata a refacerii acestuia;
g) aducerea la cunostinta si dezbaterea publica a raportului; consemnarea observatiilor si al concluziilor rezultate;

h) decizia finala a autoritatii pentru protectia mediului, facuta publica si motivata pe baza celor constatate la lit. f) si g);
i) eliberarea sau respingerea motivata a acordului sau a autorizatiei in maximum 30 de zile de la decizia finala.

ART. 12

Procedura de autorizare este publica. Mediatizarea proiectelor si activitatilor pentru care se cere acord sau autorizatie si a studiilor de impact, precum si dezbaterea publica se asigura de catre autoritatea pentru protectia mediului.

Studiile de impact se realizeaza prin unitati specializate, persoane fizice sau juridice atestate, cheltuielile fiind suportate de titularul proiectului sau al activitatii si atunci cand i se cere refacerea sau reluarea studiului.

Raspunderea pentru realitatea informatiilor furnizate privind actiunea propusa revine titularului, iar pentru corectitudinea raportului studiului de impact, executantului acestuia.

ART. 13

Autoritatile pentru protectia mediului incaseaza sumele provenite din taxele pentru emiterea acordurilor si autorizatiilor de mediu.
Cuantumul taxelor se stabileste la propunerea autoritatii centrale pentru protectia mediului, prin hotarare a Guvernului.

ART. 14

La schimbarea destinatiei sau a proprietarului investitiei, precum si la incetarea activitatilor generatoare de impact asupra mediului este obligatorie asigurarea efectuarii bilantului de mediu de catre fostul proprietar, in scopul stabilirii obligatiilor privind refacerea calitatii mediului in zona de impact a activitatii respective.

Autoritatea competenta pentru protectia mediului revizuieste bilantul de mediu, stabileste programul pentru conformare, iar fostul proprietar negociaza cu noul proprietar asumarea unor obligatii anterioare si compensatiile de care va beneficia prin aplicarea masurilor de protectie si reconstructie ecologica.

Sectiunea a 2-a – Regimul substantelor si deseurilor periculoase, precum si al altor deseuri

ART. 15

Activitatile supuse unui regim special de gestionare si gospodarire privesc fabricarea, comercializarea si utilizarea substantelor periculoase si transportul, tranzitul, depozitarea temporara sau definitiva, distrugerea, manipularea, precum si importul si exportul de substante si deseuri periculoase.

ART. 16

Importul in Romania de deseuri de orice natura, in stare bruta sau prelucrata, este interzis, cu exceptia anumitor categorii de deseuri ce constituie resurse secundare de materii prime utile, in conformitate cu reglementarile dispuse prin acte normative propuse de autoritatea centrala pentru protectia mediului si aprobate de Guvern.
Tranzitul si exportul de deseuri de orice natura se pot realiza in conformitate cu acordurile si conventiile la care Romania este parte.

ART. 17

Activitatile prevazute la art. 15 si 16 sunt permise numai in baza acordului si/sau autorizatiei de mediu.

ART. 18

Autoritatea centrala si agentiile pentru protectia mediului, dupa caz, supravegheaza si controleaza respectarea reglementarilor privind substantele si deseurile periculoase.

ART. 19

Autoritatile administratiei publice locale sunt obligate sa ia masuri de prevenire si limitare a impactului asupra mediului al substantelor si deseurilor de orice natura si sa anunte autoritatile teritoriale pentru mediu despre orice activitate neconforma cu reglementarile legale.

ART. 20

Autoritatile vamale controleaza si raspund de aplicarea prevederilor art. 17 referitoare la intrarea si iesirea substantelor si deseurilor periculoase din tara, pe baza reglementarilor autoritatii centrale pentru protectia mediului.

ART. 21

Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii in domeniu:
a) sa tina evidenta stricta – cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare – a substantelor si deseurilor periculoase, inclusiv recipientii si ambalajele acestora care intra in sfera lor de activitate si sa furnizeze lunar autoritatilor competente pentru protectia mediului datele necesare;

b) sa ceara acordul si/sau autorizatia de mediu si sa aplice reglementarile legale privind substantele si deseurile periculoase;
c) sa asigure, prin sisteme proprii, supravegherea mediului, pe baza prevederilor din autorizatie, pentru identificarea si prevenirea riscurilor, sa tina evidenta rezultatelor si sa anunte iminenta sau producerea unor eliminari neprevazute sau a accidentelor, autoritatilor competente pentru protectia mediului si de aparare impotriva dezastrelor.

ART. 22

Autoritatea centrala pentru protectia mediului elaboreaza, in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, reglementarile privind:

a) amplasarea, amenajarea si supravegherea diferitelor tipuri de depozite;
b) colectarea, prelucrarea, tratarea, neutralizarea deseurilor, precum si reciclarea celor refolosibile;

c) transportul deseurilor;

d) refacerea cadrului natural al zonelor deteriorate;

e) instalatiile pentru incinerarea deseurilor industriale, menajere, agricole si altele;

f) instalatiile de epurare a apelor uzate si a namolurilor;
g) folosirea namolurilor, a apelor uzate, a deseurilor industriale, menajere si a celor rezultate din incinerare;

h) procedura de autorizare pentru amplasarea si amenajarea depozitelor, transportul, incinerarea, prelucrarea si utilizarea deseurilor de orice fel;

i) importul, exportul si tranzitul de deseuri si substante periculoase.

ART. 23

Controlul gospodaririi deseurilor de orice fel revine autoritatilor pentru protectia mediului si celorlalte autoritati competente, potrivit legii.

ART. 24

Autoritatile administratiei publice locale, persoanele fizice si juridice, care au in profilul lor activitati supuse reglementarilor cuprinse in art. 22, au urmatoarele obligatii:

a) sa ceara acordul si/sau autorizatia de mediu, conform art. 22 lit.
b) sa depoziteze deseurile menajere, industriale, agricole sau altele, numai pe suprafete autorizate in acest scop;

c) sa utilizeze, in cazul incinerarii deseurilor, numai instalatii omologate de catre autoritatile pentru protectia mediului si sanatate;
d) sa amenajeze, conform competentelor atribuite prin lege, depozitele de deseuri;

e) sa respecte conditiile de refacere a cadrului natural in zonele de depozitare prevazute in acordul si/sau autorizatia de mediu si sa garanteze, cu mijloace financiare, pentru aceasta;

f) sa recupereze deseurile refolosibile si sa le valorifice prin unitati specializate;
g) sa foloseasca pe terenurile agricole numai deseurile autorizate de autoritatile competente pentru protectia mediului, sanatate si agricultura;
h) sa depoziteze in mediul subteran deseuri numai in cazul in care detin acordul si/sau autorizatia de mediu.

Sectiunea a 3-a – Regimul ingrasamintelor chimice si al pesticidelor

ART. 25

Ingrasamintele chimice, pesticidele si alte produse folosite in profilaxia fitosanitara, sanitar-umana si veterinara se produc numai prin tehnologii si biotehnologii autorizate.

Produsele vor fi insotite la livrare de normele tehnice de utilizare autorizate, in conditiile stabilite prin lege.

ART. 26

Ministerele competente, cu avizul autoritatii centrale pentru protectia mediului, au urmatoarele obligatii:

a) sa reglementeze regimul produselor fitosanitare si al altor pesticide care se utilizeaza in profilaxia sanitar-umana si veterinara;
b) sa organizeze, la nivel teritorial, reteaua de laboratoare pentru analiza si controlul ingrasamintelor chimice si al pesticidelor, precum si ale concentratiilor pesticidelor in sol, recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale si animale;

c) sa intocmeasca lista cu ingrasamintele chimice si pesticidele din tara si strainatate, precum si cu limitele maxime admise ale concentratiilor pesticidelor, potrivit standardelor internationale.
Lista ingrasamintelor chimice si a pesticidelor se intocmeste in termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi si se actualizeaza anual.

ART. 27

Autoritatea centrala pentru protectia mediului impreuna cu autoritatile pentru agricultura, silvicultura, sanatate si serviciile descentralizate ale acestora in unitatile administrativ-teritoriale, dupa caz, supravegheaza si controleaza modul de aplicare a reglementarilor privind ingrasamintele chimice si pesticidele.

ART. 28

Persoanele fizice si juridice care produc, comercializeaza si/sau utilizeaza ingrasaminte chimice si pesticide au urmatoarele obligatii:
a) sa ceara acordul si/sau autorizatia de mediu pentru fabricarea acestora;
b) sa livreze, sa manipuleze, sa transporte si sa comercializeze ingrasamintele chimice si pesticidele ambalate cu inscriptii de identificare, avertizare, prescriptii de siguranta si folosire, in conditii in care sa nu provoace contaminarea mijloacelor de transport si a mediului;

c) sa depoziteze ingrasamintele chimice si pesticidele numai ambalate si in locuri protejate;

d) sa nu foloseasca ingrasamintele chimice si pesticidele in zonele sau pe suprafetele unde sunt instituite masuri speciale de protectie;
e) sa se administreze pesticide cu mijloace aviatice numai cu avizul agentiilor pentru protectia mediului, directiilor sanitare si al comisiilor judetene de baza melifera si stuparit pastoral, potrivit reglementarilor in vigoare;

f) sa aplice, in perioada infloririi plantelor a caror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu pesticide care sunt selective fata de insectele polenizatoare;

g) sa nu foloseasca momeli periculoase, cu exceptia cazurilor special autorizate.

Sectiunea a 4-a – Regimul privind asigurarea protectiei impotriva radiatiilor ionizante si securitatii surselor de radiatii

ART. 29

Regimul protectiei populatiei, mediului si a bunurilor materiale impotriva expunerii la radiatii ionizante si asigurarea securitatii surselor de radiatii se realizeaza prin aplicarea diverselor proceduri si echipamente pentru mentinerea dozelor si riscurilor la nivelul rational cel mai scazut, in limitele admise si in scopul prevenirii accidentelor, limitarii si inlaturarii consecintelor acestora.

ART. 30

Activitatile in domeniul nuclear necesita asigurarea mijloacelor de protectie si securitate si se pot desfasura numai in baza acordului si autorizatiei de mediu, eliberate potrivit art. 8.

Acordul si autorizatia de mediu privind instalatiile cu risc nuclear major – centrale nuclearo-electrice, reactoare de cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear si depozite finale de combustibil nuclear ars – se emit de catre Guvern.

ART. 31

Autoritatea competenta in domeniul nuclear elaboreaza norme tehnice, standarde si regulamente de aplicare privind:
a) protectia populatiei si a mediului in zone de risc nuclear;
b) protectia fizica a materialelor si a instalatiilor nucleare;
c) nivelurile si planurile de interventie care privesc si evenimentele transfrontiera;
d) transportul substantelor radioactive;

e) proceduri specifice de autorizare.

Procedura de autorizare pentru instalatiile cu risc nuclear major se elaboreaza in termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi.

ART. 32

Controlul activitatilor nucleare se face de catre autoritatea centrala pentru protectia mediului si alte autoritati competente potrivit legii.
Autoritatea centrala pentru protectia mediului are urmatoarele atributii:
a) organizeaza monitorizarea radioactivitatii mediului pe intreg teritoriul tarii;

b) supravegheaza, controleaza si dispune luarea masurilor ce se impun pentru respectarea prevederilor legale privind radioprotectia mediului;
c) colaboreaza cu organele competente in apararea impotriva dezastrelor.

ART. 33

Persoanele fizice si juridice care desfasoara activitati in domeniul nuclear au urmatoarele obligatii:

a) sa respecte normele de radioprotectie si de securitate;
b) sa evalueze, direct sau prin forurile autorizate, riscul potential, sa efectueze bilantul de mediu pentru activitatile existente si sa ceara autorizatie de mediu;

c) sa aplice procedurile si sa prevada echipamentele pentru activitatile noi, care sa permita realizarea nivelului rational cel mai scazut al dozelor si riscurilor asupra populatiei si mediului si sa ceara acord si autorizatie de mediu;

d) sa tina evidenta stricta a surselor de radiatii ionizante si sa le asigure protectia fizica;

e) sa aplice, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminarii radioactive a mediului si de evaluare a expunerii grupurilor critice – populatia din zona de supraveghere – care sa asigure ca nu vor fi incalcate conditiile prevazute in autorizatie, de eliminari de substante radioactive si ca dozele se vor mentine in limitele admise;

f) sa mentina in stare de functionare capacitatea de monitorizare a mediului local pentru a depista orice contaminare radioactiva semnificativa care ar rezulta dintr-o eliminare accidentala de substante radioactive;

g) sa efectueze inregistrarea rezultatelor supravegherii si a dozelor estimate pentru grupurile critice;

h) sa raporteze, la intervalele stabilite, rezultatele inregistrarilor autoritatilor competente;

i) sa raporteze prompt autoritatii competente orice crestere semnificativa a contaminarii mediului si daca aceasta se datoreaza sau nu activitatii desfasurate;

j) sa verifice continuu exactitatea presupunerilor facute prin evaluarile probabilistice privind consecintele radiologice ale eliberarilor radioactive.

CAP. 3 – Protectia resurselor naturale si conservarea biodiversitatii

ART. 34

Autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea autoritatilor centrale de specialitate care gestioneaza resursele naturale, elaboreaza, pe baza prezentei legi, reglementari tehnice privind masurile de protectie a ecosistemelor, de conservare a biodiversitatii, de gospodarire durabila a resurselor naturale si pentru asigurarea sanatatii umane.

La proiectarea lucrarilor care pot modifica cadrul natural al unei zone este obligatorie procedura de evaluare a impactului asupra acesteia, urmata de avansarea solutiilor tehnice de mentinere a zonelor de habitat natural, de conservarea functiilor ecosistemelor si de ocrotire a organismelor vegetale si animale, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei si a conditiilor impuse prin acordul si/sau autorizatia de mediu, precum si monitorizarea proprie pana la indeplinirea acestora.

Suprafetele terestre si active supuse unui regim de conservare ca habitate naturale sau pentru refacere ecologica sunt gestionate de detinatorii ilegali numai in cazul cand acestia se angajeaza sa aplice masurile de conservare stabilite de autoritatea centrala pentru protectia mediului.

Detinatorii cu orice titlu, care aplica aceste masuri, sunt scutiti de impozit; detinatorii si particulari vor fi compensati, in raport cu valoarea lucrarilor de refacere intreprinse.

Protejarea unor specii si organisme rare amenintate cu disparitia, conservarea biodiversitatii si instituirea de arii protejate, precum si masurile stabilite de autoritatile pentru protectia mediului sunt prioritare in raport cu alte interese.

Autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea Academiei Romane si a Comisiei Nationale UNESCO, stabileste criteriile pentru instituirea ariilor protejate si de conservare a biodiversitatii.

Sectiunea 1 – Protectia apelor si a ecosistemelor acvatice

ART. 35

Protectia apelor de suprafata si subterane si a ecosistemelor acvatice are ca obiect mentinerea si ameliorarea calitatii si productivitatii naturale ale acestora, in scopul evitarii unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si bunurilor materiale.

ART. 36

Autoritatea centrala pentru protectia mediului elaboreaza, in termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, reglementarile privind:

a) normele tehnice referitoare la protectia apelor si a ecosistemelor acvatice, inclusiv a populatiei umane in cazul poluarilor accidentale si in context transfrontiera;

b) procedura de autorizare pentru exploatarea surselor de apa si a ecosistemelor acvatice, realizarea constructiilor hidrotehnice pentru lucrarile de indiguire si regularizare a cursurilor de apa, de irigatii si de desecare-drenaj;

c) standardele de emisie;

d) standardele de calitate a apelor;

e) cerintele de evacuare, epurare a apelor uzate si limitare a evacuarii de efluenti in ape.

ART. 37

Controlul respectarii reglementarilor de protectie a apelor si a ecosistemelor acvatice este organizat si exercitat de catre autoritatile de mediu, de ape, sanatate si de alte autoritati, potrivit competentelor legale.

ART. 38

Autoritatile pentru protectia mediului, pentru gospodarirea apelor, impreuna cu autoritatile navigatiei, supravegheaza si controleaza respectarea prevederilor si aplica masurile legale privind protectia apelor ca urmare a activitatilor de navigatie, respectand conventiile internationale in domeniu la care Romania este parte.

ART. 39

Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii:

a) sa ceara acordul si/sau autorizatia de mediu pentru activitatile prevazute in anexa nr. II la prezenta lege. Sunt exceptate de la autorizare puturile forate la adancimi pana la 50 m pentru satisfacerea cerintelor gospodariilor individuale;

b) sa respecte standardele de emisie si de calitate a apelor, prevederile din acord si autorizatie si sa puna la dispozitia laboratoarelor autorizate, la termenele stabilite, probele de apa pentru analiza;

c) sa nu arunce si sa nu depoziteze pe maluri, in albiile raurilor si in zonele umede, deseuri de orice fel si sa nu introduca in acestea explozibile, tensiune electrica, narcotice sau alte substante periculoase;
d) sa nu spele in apele naturale autovehicule, utilaje si ambalaje care au in continut uleiuri, combustibili lichizi, lubrifianti, substante periculoase sau pesticide;

e) sa execute toate lucrarile de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrarii faunei acvatice si de ameliorare a calitatii apei, prevazute cu termen in acordul si autorizatia de mediu si sa monitorizeze zona de impact;

f) sa se doteze, in cazul detinerii de nave, platforme plutitoare sau foraje marine, cu instalatii de stocare sau tratare a deseurilor, instalatii de epurare a apelor uzate si racorduri de descarcare a acestora in instalatii de mai sau plutitoare;

g) sa amenajeze porturile cu instalatii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deseurilor petroliere, menajere sau de alta natura, stocate pe navele fluviale si maritime, si sa constituie echipe de interventie in caz de poluare accidentala a apelor si a zonelor de coasta;

h) sa nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct in apele naturale si sa nu arunce de pe acestea nici un fel de deseuri.

Sectiunea a 2-a – Protectia atmosferei

ART. 40

Prin protectia atmosferei se urmareste prevenirea, limitarea deteriorarii si ameliorarea calitatii acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si a bunurilor materiale.

ART. 41

Autoritatea centrala pentru protectia mediului promoveaza politicile regionale si globale, fundamentand principiile si actiunile specifice, atat la nivel national cat si local, privind protectia atmosferei.
Politica nationala de protectie a atmosferei consta in principal din urmatoarele:
a) introducerea de tehnici si tehnologii adecvate pentru retinerea poluantilor la sursa;

b) gestionarea resursei de aer, in sensul reducerii emisiilor de poluanti pana la realizarea celor mai scazute niveluri si care sa nu depaseasca capacitatea de regenerare a atmosferei;

c) gestionarea resursei de aer, in sensul asigurarii calitatii corespunzatoare securitatii sanatatii umane;

d) modernizarea si perfectionarea sistemului national de monitorizare integrata a calitatii aerului.

ART. 42

Autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea ministerelor competente, elaboreaza normele tehnice, standardele si

regulamentele de aplicare privind:

a) calitatea aerului in functie de factorii poluanti din atmosfera;
b) emisiile de poluanti atmosferici pentru surse fixe si mobile, precum si conditiile de restrictie sau de interdictie pentru utilizare, inclusiv pentru substantele care afecteaza stratul de ozon;

c) calitatea combustibililor si carburantilor, precum si reglementarile privind vanzarea-cumpararea si transportul acestora;

d) pragul fonic si reglementari pentru limitarea zgomotelor;
e) supravegherea calitatii aerului, proceduri de prelevare si analiza, amplasarea punctelor si instrumentelor pentru probare si analiza, frecventa masuratorilor si altele;

f) identificarea, supravegherea si controlul agentilor economici a caror activitate este generatoare de risc potential si/sau poluare atmosferica;
g) sistemul de notificare rapida, in caz de poluare acuta a atmosferei cu efecte transfrontiera, a autoritatilor desemnate cu aplicarea Conventiei privind efectele transfrontiera ale accidentelor industriale.

Normele tehnice, regulamentele de aplicare, respectiv standardele, se elaboreaza in termen de un an, respectiv 2 ani de la intrarea in vigoare a prezentei legi.

ART. 43

Autoritatea centrala pentru protectia mediului supravegheaza si controleaza aplicarea prevederilor legale privind protectia atmosferei, in care scop:

a) constata aparitia episoadelor de poluare a atmosferei, da alerta si/sau emite prognoze legate de acestea;

b) dispune incetarea temporara sau definitiva a activitatilor generatoare de poluare in vederea aplicarii unor masuri de urgenta sau pentru nerespectarea programului pentru conformare;

c) solicita masuri tehnologice, aplica restrictii si interdictii in vederea prevenirii, limitarii sau eliminarii emisiilor depoluanti;

d) aplica sanctiunile prevazute de lege in caz de nerespectare a masurilor dispuse.

ART. 44

Proprietarii si detinatorii legali de teren sunt obligati sa intretina si sa extinda perdelele si aliniamentele de protectie, spatiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru imbunatatirea capacitatii de regenerare a atmosferei, protectia fonica si eoliana.

ART. 45

Autoritatile vamale au obligatia sa nu permita intrarea/iesirea din tara a surselor mobile poluante care nu respecta dispozitiile autoritatilor competente, conform legii.

ART. 46

Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii in domeniu:
a) sa respecte reglementarile privind protectia atmosferei, adoptand masuri tehnologice adecvate de retinere si neutralizare a poluantilor atmosferici;
b) sa doteze instalatiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de masura, sa asigure corecta lor functionare, sa asigure personal calificat si sa furnizeze, la cerere sau potrivit programului pentru conformare, autoritatilor pentru protectia mediului, datele necesare;
c) sa imbunatateasca performantele tehnologice in scopul reducerii emisiilor si sa nu puna in exploatare instalatiile prin care se depasesc limitele maxime admise;

d) sa asigure, la cererea autoritatilor pentru protectia mediului, diminuarea, modificarea sau incetarea activitatii generatoare de poluare;
e) sa asigure masuri si dotari speciale pentru izolarea si protectia fonica a surselor generatoare de zgomot si vibratii, sa verifice eficienta acestora si sa puna in exploatare numai pe cele care nu depasesc pragul fonic admis.

Sectiunea a 3-a – Protectia solului, a subsolului si a ecosistemelor terestre

ART. 47

Protectia solului, a subsolului si a ecosistemelor terestre, prin masuri adecvate de gospodarire, conservare, organizare si amenajare a teritoriului este obligatorie pentru toti detinatorii, indiferent cu ce titlu.

ART. 48

Autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea ministerelor competente, stabileste:

a) sistemul de monitorizare a calitatii solului in scopul cunoasterii starii actuale si a tendintelor de evolutie a acesteia;

b) reglementarile privind protectia calitatii solului, subsolului, a ecosistemelor terestre si conservarea biodiversitatii;

c) procedura de autorizare privind probleme de protectie a mediului, cuprinse in planurile de amenajare a teritoriului, amenajarea torentilor pentru intocmirea amenajamentelor silvice, combaterea eroziunii solurilor, foraje de studii si prospectiuni geologice si hidrogeologice, precum si pentru activitati miniere de extractie;

d) reglementari privind refacerea cadrului natural in zonele in care solul, subsolul si ecosistemele terestre au fost afectate de fenomene naturale sau de activitati cu impact negativ asupra mediului.

ART. 49

Autoritatile centrale pentru agricultura si silvicultura au urmatoarele obligatii:

a) sa elaboreze reglementari privind sistemele din agricultura, tehnologiile de cultura a plantelor si de crestere a animalelor, regenerarea padurilor, recoltarea, colectarea si transportul lemnului si standardele de calitate a solurilor, in scopul mentinerii si ameliorarii acestora, eliminarii consecintelor negative asupra ecosistemelor terestre si acvatice si asigurarii conservarii functiilor specifice, biodiversitatii si habitatelor naturale si sa le comunice autoritatii centrale pentru protectia mediului;

b) sa tina evidenta terenurilor devenite improprii pentru productia agricola si sa ofere, la solicitarea detinatorilor, asistenta tehnica de specialitate pentru ameliorarea sau schimbarea folosintei;
c) sa indrume si sa exercite controlul tehnic de specialitate pentru lucrarile de imbunatatiri funciare si agropedo-ameliorative;

d) sa indrume si sa ofere asistenta tehnica, la cererea cultivatorilor de terenuri, privind cele mai adecvate tehnici si tehnologii de gospodarire si ameliorare a solurilor.

ART. 50

Controlul asupra respectarii reglementarilor legale privind protectia si conservarea, ameliorarea si folosirea judicioasa a solurilor, a subsolului si a ecosistemelor terestre se organizeaza si se exercita de autoritatile pentru protectia mediului, precum si, dupa caz, de alte autoritati ale administratiei publice competente, potrivit dispozitiilor legale.

ART. 51

Detinatorii de terenuri cu orice titlu, in scopul asigurarii protectiei calitatii solurilor, au urmatoarele obligatii:

a) sa previna, pe baza reglementarilor in domeniu, deteriorarea calitatii solurilor;
b) sa asigure la amplasarea, proiectarea, construirea si punerea in functiune a obiectivelor de orice fel, ca si la schimbarea destinatiei terenurilor, conditiile prevazute in acord si in autorizatia de mediu;

c) sa nu arda miristile, stuful, tufarisurile sau vegetatia ierboasa fara autorizatie din partea autoritatii competente pentru protectia mediului.

ART. 52

Detinatorii, cu orice titlu, ai padurilor, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier si pajistilor au urmatoarele obligatii:
a) sa mentina suprafata impadurita a vegetatiei forestiere din afara fondului forestier, inclusiv a jnepenisurilor, tufisurilor si pajistilor existente, fiind interzisa reducerea acestora, cu exceptia cazurilor prevazute de lege;

b) sa exploateze masa lemnoasa numai in limita posibilitatii padurilor, stabilita de amenajamentele silvice si aprobata prin lege;
c) sa asigure respectarea regulilor silvice de exploatare si transport tehnologic al lemnului, stabilite conform legii, in scopul mentinerii biodiversitatii padurilor si a echilibrului ecologic;

d) sa respecte regimul silvic pentru impadurirea suprafetelor exploatate, stabilit de autoritatea centrala pentru silvicultura, in acord cu conditiile de utilizare durabila a padurilor, prevazute de autoritatea centrala pentru protectia mediului;

e) sa asigure aplicarea masurilor speciale de conservare pentru padurile cu functii deosebite de protectie, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare si eroziune, pe grohotisuri, stancarii, la limita superioara de altitudine a vegetatiei forestiere, precum si pentru alte asemenea paduri;

f) sa respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetatiei lemnoase de pe pasunile impadurite care indeplinesc functii de protectie a solului si a resurselor de apa;

g) sa asigure exploatarea rationala, organizarea si amenajarea pajistilor, in functie de capacitatea de refacere a acestora;

h) sa exploateze resursele padurii, fondul cinegetic si piscicol, in limitele potentialului de regenerare, potrivit prevederilor legale;

i) sa sesizeze autoritatile pentru protectia mediului despre accidente sau activitati care afecteaza ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.

ART. 53

Persoanele fizice sau juridice, care prospecteaza sau exploateaza resursele subsolului, au urmatoarele obligatii:

a) sa ceara acord si/sau autorizatie de mediu potrivit legii si sa respecte prevederile acestora;

b) sa refaca terenurile afectate, aducandu-le la parametrii productivi si ecologici naturali sau la un nou ecosistem functional, in conformitate cu prevederile si termenele din acord si/sau autorizatie, garantand mijloace financiare pentru aceasta si monitorizand zona;

c) sa anunte autoritatile pentru protectia mediului sau pe cele competente, potrivit legii, despre orice situatii accidentale care pun in pericol ecosistemul terestru si sa actioneze pentru refacerea acestuia.

Sectiunea a 4-a – Regimul ariilor protejate si al monumentelor naturii

ART. 54

Pentru conservarea unor habitate naturale, a biodiversitatii care defineste cadrul biogeografic al tarii, precum si a structurilor si formatiunilor naturale cu valoare ecologica, stiintifica si peisagistica, se mentine si se dezvolta reteaua nationala de arii protejate si monumente ale naturii.

Ariile protejate si monumentele naturii se declara prin acte sau reglementari cu caracter normativ, inclusiv prin amenajamentele silvice; cele declarate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi isi pastreaza aceasta calitate.

Ariile protejate sunt evidentiate in planurile de urbanism si de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii.

ART. 55

Autoritatea centrala pentru protectia mediului:

a) la propunerea Academiei Romane, declara noi zone pentru extinderea retelei nationale de arii protejate si monumente ale naturii si le incadreaza pe categorii;

b) organizeaza reteaua de supraveghere, de paza a ariilor protejate si a monumentelor naturii si stabileste regimul lor de administrare si de abordare turistica;

c) controleaza modul de aplicare a reglementarilor de catre cei ce administreaza ariile protejate si monumentele naturii;

d) elaboreaza, editeaza, tine la zi si difuzeaza "Catalogul ariilor protejate si al monumentelor naturii", precum si "Cartea rosie a speciilor de plante si animale" din Romania.

ART. 56

Autoritatile administratiei publice locale asigura informarea agentilor economici, a populatiei si a turistilor cu privire la existenta in zona a ariilor protejate si a monumentelor naturii, la semnificatia lor, la regulile si restrictiile stabilite, precum si la sanctiunile aplicabile pentru nerespectarea statutului acestora.

ART. 57

Autoritatile administratiei publice locale, la solicitarea agentiilor pentru protectia mediului, a altor organizatii interesate, persoane fizice sau juridice, pe baza documentatiei avizate de catre Academia Romana, pot sa puna sub ocrotire provizorie, in vederea declararii, arii protejate sau monumente ale naturii sau anumite obiective care justifica aceasta.

ART. 58

Detinatorii de suprafete terestre sau acvatice limitrofe ariilor protejate, monumentelor naturii sau pe ale caror terenuri s-au identificat elemente susceptibile de a fi ocrotite sunt obligati sa respecte statutul acestora pentru a asigura transmiterea lor generatiilor viitoare.

ART. 59

Culegerea si comercializarea plantelor, capturarea prin orice mijloace, detinerea si comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii, precum si dislocarea, detinerea si comercializarea unor piese mineralogice, speologice si paleontologice, provenite din locuri declarate monumente ale naturii, sunt interzise.

Introducerea pe teritoriul tarii, cu exceptia cazurilor prevazute de lege, de culturi de microorganisme, plante si animale vii, fara acordul eliberat de autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea Academiei Romane, este interzisa.

Sectiunea a 5-a – Protectia asezarilor umane

ART. 60

In procesul de dezvoltare social-economica, al planurilor de urbanism si amenajare a teritoriului si a localitatilor este obligatorie respectarea principiilor ecologice, pentru asigurarea unui mediu de viata sanatos. In acest scop, consiliile locale, precum si, dupa caz, persoanele fizice si juridice, raspund pentru:

a) imbunatatirea microclimatului urban, prin amenajarea si intretinerea izvoarelor si a luciilor de apa din interiorul localitatilor si din zonele limitrofe acestora, infrumusetarea si protectia peisajului si mentinerea curateniei stradale;

b) amplasarea obiectivelor industriale, a cailor si mijloacelor de transport, a retelelor de canalizare, a statiilor de epurare, a depozitelor de deseuri menajere, stradale si industriale si a altor obiective si activitati, fara a se prejudicia salubritatea, ambientul, spatiile de odihna, tratament si recreere, starea de sanatate si de confort a populatiei;

c) respectarea regimului de protectie speciala a localitatilor balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic si de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate si a monumentelor naturii. Este interzisa amplasarea de obiective si desfasurarea unor activitati cu efecte daunatoare in perimetrul si in zonele de protectie a acestora;
d) adoptarea elementelor arhitecturale adecvate, optimizarea densitatii de locuire, concomitent cu mentinerea, intretinerea si dezvoltarea spatiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori si a perdelelor de protectie stradala, a amenajamentelor peisagistice cu functie ecologica, estetica si recreativa;

e) accesului anumitor tipuri de autovehicule sau a desfasurarii unor activitati generatoare de disconfort pentru populatie in anumite zone ale localitatilor cu predominanta spatiilor de locuit, zone destinate tratamentului, odihnei, recreerii si agrementului;

f) adoptarea de masuri obligatorii, pentru toate persoanele fizice si juridice, cu privire la intretinerea si infrumusetarea cladirilor, a curtilor si imprejurimilor acestora, a spatiilor verzi din curti si dintre cladiri, a arborilor si arbustilor decorativi;

g) initierea pe plan local a unor proiecte de amenajare a grupurilor igienico-sanitare si de intretinere si dezvoltare a canalizarii stradale.

ART. 61

Autoritatile pentru protectia mediului precizeaza, la eliberarea acordului de mediu pentru planurile de urbanism si amenajarea teritorului, masurile de mentinere si ameliorare a fondului peisagistic natural si antropic al fiecarei zone si localitati, zonele deteriorate si conditiile de refacere peisagistica si ecologica a acestora si de dezvoltare a spatiilor verzi si controleaza realizarea acestora.

ART. 62

Autoritatile administratiei publice locale, persoanele fizice si juridice care administreaza domeniul public au obligatia sa asigure realizarea masurilor si a conditiilor prevazute la art. 61.

Schimbarea destinatiei terenurilor amenajate ca spatii verzi prevazute in planurile urbanistice se face potrivit legii.

ART. 63

Autoritatile pentru protectia mediului si consiliile locale vor initia actiuni de informare si participare, prin dezbatere publica privind programele de dezvoltare urbanistica si gospodarie comunala, asupra importantei masurilor destinate protectiei mediului si asezarilor umane.

CAP. 4 – Atributii si raspunderi

Sectiunea 1 – Atributii si raspunderi ale autoritatilor pentru protectia mediului

ART. 64

Autoritatea centrala pentru protectia mediului are urmatoarele atributii si raspunderi:

a) elaboreaza si promoveaza strategia nationala de mediu pentru dezvoltarea durabila in termen de un an de la intrarea in vigoare a prezentei legi;

b) elaboreaza recomandarile pentru strategiile sectoriale si politica de mediu, stabilind termene in concordanta cu etapele parcurse in tranzitia catre economia de piata, precum si planificarea de mediu corelata cu cea de amenajare a teritoriului si de urbanism, restaurarea si reconstructia ecologica, in scopul asigurarii strategiei nationale de mediu;

c) creeaza cadrul organizatoric care sa permita accesul la informatii si participarea la deciziile privind mediul – politici, reglementari, proceduri de autorizare, planuri de dezvoltare a teritoriului si urbanism – pentru celelalte autoritati ale administratiei publice centrale si locale, a organizatiilor neguvernamentale si populatiei;

d) initiaza proiecte de legi, norme tehnice, reglementari, proceduri si directive in concordanta cu standardele internationale; avizeaza normele si alte reglementari elaborate de alte ministere si departamente privitoare la activitati cu impact negativ asupra mediului sau de catre organizatii de protectia mediului si controleaza aplicarea acestora. Proiectele de legi speciale, mentionate la cap. VI, vor fi initiate in termen de pana la 2 ani, iar reglementarile in termen de pana la un an de la intrarea in vigoare a prezentei legi, cu exceptia cazurilor cand este altfel prevazut in prezenta lege;

e) organizeaza sistemul national de monitorizare integrata de fond si de impact, pentru toti factorii de mediu si sistemul de inspectie privind mediul, in termen de un an de la intrarea in vigoare a prezentei legi;

f) creeaza cadrul institutional-administrativ, pentru identificarea si promovarea programelor de cercetare, pentru formarea si instruirea unui personal calificat pentru supraveghere, analiza, evaluare si control al mediului si atesta acest personal;

g) numeste comisii de experti, cand este cazul, pentru revizuirea bilantului de mediu; autorizeaza laboratoarele proprii pentru controlul calitatii mediului, al substantelor si deseurilor periculoase, al pesticidelor si indica tipurile de analize cerute si laboratoarele de referinta;
h) elaboreaza si implementeaza programe; elaboreaza materiale educative privind importanta protectiei mediului;

i) urmareste aplicarea programului si a masurilor pentru respectarea conventiilor internationale la care Romania este parte pe linie de mediu;
j) urmareste si analizeaza aplicarea prezentei legi si intocmeste anual rapoarte privind starea mediului, pe care le prezinta Guvernului; rapoartele se publica;

k) colaboreaza cu organizatii si autoritati similare din alte tari si reprezinta Guvernul in relatiile internationale pe linie de protectia mediului;
l) propune Guvernului reduceri sau scutiri de taxe, impozite, precum si alte facilitati fiscale pentru titularii activitatilor care inlocuiesc substantele periculoase in procesul de fabricatie sau investesc in procesele tehnologice si produse care reduc impactul sau riscul de impact negativ asupra mediului, ca si pentru cei care realizeaza masurile speciale de protectie, conservare si reconstructie ecologica, stabilite de autoritatea centrala pentru protectia mediului;

m) aplica sanctiuni titularilor activitatilor pentru neconformare;
n) publica directive si indruma celelalte ministere si departamente, agentii economici, persoanele fizice si juridice, in scopul diminuarii efectelor negative ale activitatilor economice asupra mediului si incurajarii tehnicilor si tehnologiilor adecvate pentru mediu;

o) pune la dispozitia celor interesati datele centralizate privind starea de mediu, programele si politica centrala de protectie a mediului;
p) se consulta periodic cu reprezentantii organizatiilor neguvernamentale si cu alti reprezentanti ai societatii civile pentru stabilirea strategiei generale de mediu si luarea deciziilor in cazuri care pot afecta mediul;

r) pregateste, in colaborare cu Ministerul Finantelor, aplicarea de noi instrumente financiare care favorizeaza protectia si imbunatatirea calitatii factorilor de mediu, in conformitate cu cele aplicate pe plan international;

s) organizeaza, in termen de 2 ani de la promulgarea prezentei legi, corpul de control ecologic;

t) in situatii speciale, constatate pe baza datelor obtinute din supravegherea mediului, autoritatea centrala de mediu are imputernicirea de a declara, cu informarea Guvernului, zone de risc inalt de poluare in anumite regiuni ale tarii si obligatia de a elabora, impreuna cu alte institutii centrale si autoritatile locale, programe speciale pentru inlaturarea riscului survenit in aceste zone. Dupa eliminarea factorilor de risc inalt de poluare, pe baza noilor date rezultate din supravegherea evolutiei starii mediului, zona respectiva este declarata reintrata in normalitate.

ART. 65

Agentiile pentru protectia mediului indeplinesc la nivel teritorial atributiile si raspunderile autoritatii centrale pentru protectia mediului careia i se subordoneaza, potrivit art. 64 lit. b), c), d), h), i), j), m), o), p), r) si t) si fac raport cu privire la activitatile desfasurate pe perioada anului financiar si a aplicarii programelor de mediu, pe care il publica in presa locala.

ART. 66

Pentru exercitarea functiilor sale, autoritatea centrala pentru protectia mediului:

a) solicita informatiile necesare ministerelor, autoritatilor administratiei publice locale, persoanelor fizice si juridice, cu referire la prevederile art. 64 lit. a), b), d), e), f), h), i), j), l), p), r) si t);

b) numeste pe inspectorii sefi si acrediteaza inspectorii la nivel teritorial.

ART. 67

Inspectorii, numiti de autoritatea centrala pentru protectia mediului pentru a-si exercita atributiile, pot intra, in conditiile legii, cu autorizatia autoritatilor de mediu, oricand si in orice incinta unde se desfasoara o activitate generatoare de impact negativ asupra mediului.
Persoana fizica sau juridica prejudiciata, ca urmare a exercitarii atributiilor de inspectie, poate depune plangere la instanta judecatoreasca competenta, in termen de 30 de zile de la data constatarii acesteia.
Cuantumul compensatiei pentru eventualele daune produse se stabileste prin acordul partilor, iar in caz de nintelegeri, de catre instanta competenta.

Sectiunea a 2-a – Atributii si raspunderi ale altor autoritati centrale si locale

ART. 68

Autoritatile administratiei publice centrale si locale sunt obligate sa comunice autoritatii centrale pentru protectia mediului, respectiv agentiilor teritoriale, toate informatiile solicitate conform art. 66 lit. a) si sa aplice prevederile prezentei legi.

ART. 69

Autoritatile administratiei publice centrale au urmatoarele obligatii:
a) sa asigure in structura lor organizatorica compartimente cu atributii in protectia mediului, incadrate cu personal de specialitate;
b) sa dezvolte, cu sprijinul autoritatii centrale pentru protectia mediului, programe de restructurare in acord cu strategia nationala pentru mediu si politicile de mediu si sa asiste pe agentii economici din subordine la implementarea programelor pentru conformare;

c) sa elaboreze normele si reglementarile specifice domeniului de activitate pe linia protectiei mediului si sa le inainteze pentru avizare autoritatii centrale pentru protectia mediului;

d) sa semnaleze masura in care unele prevederi pot impiedica vreo autoritate sa actioneze eficient pentru protectia mediului si, totodata, sa arate progresul facut prin aplicarea prezentei legi.

ART. 70

Ministerul Sanatatii are urmatoarele atributii si raspunderi:
a) supravegheaza evolutia starii de sanatate a populatiei in raport cu calitatea mediului;

b) controleaza calitatea apei si a produselor alimentare;
c) elaboreaza, in colaborare cu autoritatea centrala pentru protectia mediului, norme de igiena a mediului si controleaza respectarea acestora;
d) raporteaza periodic despre influenta mediului asupra sanatatii populatiei si colaboreaza cu autoritatea centrala pentru protectia mediului in stabilirea si aplicarea masurilor privind ameliorarea calitatii vietii.

Rapoartele se publica anual;

e) colaboreaza cu celelalte ministere cu retea sanitara proprie in vederea cunoasterii exacte a starii de sanatate a populatiei si de protectie a mediului din domeniile lor de activitate.

ART. 71

Ministerul Apararii Nationale are urmatoarele atributii:
a) elaboreaza norme si instructiuni specifice, in concordanta cu legislatia interna si cu respectarea principiilor ecologice ale protectiei mediului, pentru domeniile sale de activitate;

b) supravegheaza respectarea de catre personalul Ministerului Apararii Nationale a normelor de protectia mediului pentru activitatile din zonele militare;

c) controleaza actiunile si aplica sanctiuni pentru incalcarea de catre personalul Ministerului Apararii Nationale a legislatiei de protectia mediului in domeniul militar.

ART. 72

Ministerul Invatamantului asigura adaptarea planurilor si programelor de invatamant, la toate nivelurile, in scopul insusirii notiunilor si principiilor de ecologie si de protectia mediului, pentru constientizarea, instruirea si formarea in acest domeniu.

ART. 73

Ministerul Cercetarii si Tehnologiei promoveaza tematici de studii si programe de cercetare care raspund prioritatilor stabilite de autoritatea centrala pentru protectia mediului in acest domeniu.

ART. 74

Ministerul Transporturilor si Ministerul de Interne asigura, pe baza normelor avizate de autoritatea centrala pentru protectia mediului, controlul:
a) gazelor de esapament;

b) intensitatii zgomotelor si vibratiilor produse de autovehicule;
c) transportului de materiale.

ART. 75

Ministerul Turismului si Ministerul Tineretului si Sportului elaboreaza programe educationale in scopul formarii unui comportament responsabil fata de mediu si incurajeaza aplicarea principiilor ecoturismului.

ART. 76

Autoritatile administratiei publice locale au urmatoarele atributii si raspunderi:
a) supravegheaza aplicarea prevederilor din planurile de urbanism si amenajarea teritoriului, in acord cu planificarea de mediu;
b) supravegheaza pe agentii economici din subordine pentru prevenirea eliminarii accidentale de poluanti sau depozitarii necontrolate de deseuri si dezvolta sisteme de colectare a deseurilor refolosibile;

c) adopta programe pentru dezvoltarea retelelor de canalizare, de colectare a apelor pluviale, de aprovizionare cu apa potabila, pentru spatii de epurare a apelor uzate ale localitatilor, precum si pentru transportul in comun;

d) asigura servicii cu specialisti in ecologia urbana si protectia mediului si colaboreaza in acest scop cu autoritatile competente pentru protectia mediului;

e) promoveaza o atitudine corespunzatoare a comunitatilor in legatura cu importanta protectiei mediului.

ART. 77

Autoritatile vamale indeplinesc atributiile ce le revin prin prezenta lege.

ART. 78

Politia si Garda financiara sunt obligate sa acorde sprijin, la cerere, reprezentantilor autoritatilor pentru protectia mediului in exercitarea atributiilor lor.

Sectiunea a 3-a – Obligatiile persoanelor fizice si juridice

ART. 79

Protectia mediului constituie o obligatie a tuturor persoanelor fizice si juridice, in care scop:

a) solicita autoritatilor pentru protectia mediului acord si/sau autorizatie de mediu, dupa caz, potrivit prezentei legi;

b) asista persoanele imputernicite cu inspectia, punandu-le la dispozitie evidenta masuratorilor proprii, toate documentele relevante si le faciliteaza controlul activitatilor si prelevarea de probe;

c) se supun ordinului de incetare temporara sau definitiva a activitatii;
d) suporta costul pentru repararea prejudiciului si inlatura urmarile produse de acesta, restabilind conditiile anterioare producerii prejudiciului;

e) asigura sisteme proprii de supraveghere a instalatiilor si proceselor tehnologice si pentru analiza si controlul poluantilor pe raza de incidenta a activitatilor desfasurate si evidenta rezultatelor, in scopul prevenirii si evitarii riscurilor tehnologice si eliberarilor accidentale de poluanti in mediu si raporteaza lunar rezultatele supravegherii mediului autoritatii competente pentru protectia mediului;

f) informeaza autoritatile competente si populatia in caz de eliminari accidentale de poluanti in mediu sau de accident major;
g) restructureaza, pentru activitatile existente, si propun, la solicitarea autorizatiei, programe pentru conformare, in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi;

h) adopta solutii adecvate pentru mediu la propunerea proiectelor sau activitatilor noi, precum si pentru modificarea celor existente;
i) nu degradeaza mediul natural sau amenajat prin depozitari necontrolate de deseuri de orice fel.

ART. 80

Raspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv, independent de culpa. In cazul pluralitatii autorilor, raspunderea este solidara.

In cazul activitatilor generatoare de risc major, asigurarea pentru daune este obligatorie.

CAP. 5 – Sanctiuni

ART. 81

Incalcarea prevederilor prezentei legi atrage raspunderea civila, contraventionala sau penala, dupa caz.

ART. 82
Constituie contraventii urmatoarele fapte si se sanctioneaza astfel:
1. Cu amenda de la 50.000 lei la 300.000 lei pentru persoane fizice si de la 250.000 lei la 1.500.000 lei pentru persoane juridice, pentru incalcarea prevederilor din lege privind:
a) obligatiile autoritatilor publice centrale si locale mentionate la art. 9 alin. 3, art. 12 alin. 1, art. 14 alin. 2, art. 31, 38, 44, art. 60 lit. a), d)-f), art. 62 alin. 1, art. 68, art. 69 lit. a)-c), art. 70 lit. a)-d), art. 71, 72, 73, 74, 75, art. 76 lit. a)-e), art. 77 si 78;
b) cererea de acord/autorizatie mentionata la art. 51 lit. c);

c) reglementarile mentionate la art. 51 lit. a);
d) reglementarile pentru protectia ecosistemelor terestre mentionate la art. 52 lit. a), c) si art. 79 lit. i).
2. Cu amenda de la 100.000 lei la 600.000 lei pentru persoane fizice si de la 500.000 lei la 3.000.000 lei pentru persoane juridice, pentru incalcarea prevederilor din lege privind:
a) obligatiile autoritatilor publice locale mentionate la art. 19, art. 24 lit. d) si f), art. 56, art. 60 lit. b) si art. 62 alin. 2;
b) furnizarea si utilizarea datelor corecte in elaborarea studiilor de impact mentionate la art. 12 alin. 3;

c) masurile, dotarile, prevederile legale mentionate la art. 46 lit. e) si art. 52 lit. h);
d) reglementarile pentru ingrasaminte chimice, pesticide si orice alte substante chimice, protectia apelor si arii protejate mentionate la art. 28 lit. c) si art. 39 lit. d).
3. Cu amenda de la 150.000 lei la 750.000 lei pentru persoane fizice si de la 750.000 lei la 3.750.000 lei pentru persoane juridice, pentru incalcarea prevederilor din lege privind:
a) obligatiile autoritatilor administratiei porturilor mentionate la art. 39 lit. g);
b) conformarea la dispozitiile autoritatii pentru protectia mediului, mentionate la art. 46 lit. d) si art. 79 lit. b);
c) cererea de acord/autorizatie mentionata la art. 15-17, art. 21 lit. b), art. 24 lit. a)-c), g)-h), art. 28 lit. a), e), g), art. 33 lit. b), c), art. 34 alin. 2, art. 39 lit. a), art. 51 lit. b), art. 53 lit. a), art. 59 alin. 2 si art. 79 lit. a) si g);
d) standardele, normele, performantele tehnologice, mentionate la art. 33 lit. a), art. 39 lit. b) si art. 46 lit. c);
e) reglementarile pentru ingrasaminte chimice, pesticide si orice alte substante chimice, utilizarea de resurse de radiatii ionizante, protectia atmosferei si apelor, exploatarea rationala a resurselor naturale si respectarea regimului special de protectie, mentionate la art. 28 lit. b), d) si, f), art. 33 lit. j), art. 39 lit. c), f) si h), art. 46 lit. a), art. 52 lit. b), art. 58, art. 59 alin. 1 si art. 60 lit. c);
f) sistemele proprii de supraveghere mentionate la art. 21 lit. c), art. 33 lit. e) si f) si art. 46 lit. b);
g) evidenta substantelor mentionate la art. 21 lit. a) si art. 33 lit. d), g) si h);
h) refacerea cadrului natural si/sau conservarea naturii, mentionata la art. 24 lit. e), art. 39 lit. e), art. 52 lit. f)-g) si art. 79 lit. d) si h).
4. Cuantumul amenzilor se actualizeaza anual prin hotarare a Guvernului.

ART. 83

Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre personalul imputernicit in acest scop de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, de catre ofiterii si subofiterii de politie, de catre personalul imputernicit al administratiei publice judetene si locale si de personalul Ministerului Apararii Nationale imputernicit in domeniile sale de activitate, potrivit competentelor legale.

Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului.

Plangerile se solutioneaza de catre judecatoria competenta.
Prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu exceptia art. 25, 26 si 27, sunt aplicabile.

ART. 84

Constituie infractiuni faptele mentionate mai jos si se pedepsesc astfel:
1. Cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda de la 250.000 lei la 1.500.000 lei, daca acestea au fost de natura sa puna in pericol viata ori sanatatea umana, animala sau vegetala:

a) arderea miristilor, stufului, tufarisurilor si vegetatiei ierboase din ariile protejate si de pe terenurile supuse refacerii ecologice (art. 54 alin. 2 si 3);

b) defrisarea vegetatiei lemnoase din afara fondului forestier, situata pe terenuri cu pante foarte mari sau la limita superioara a vegetatiei forestiere [art. 52 lit. e)];

c) provocarea de poluare accidentala, datorita nesupravegherii executarii lucrarilor noi, functionarii instalatiilor, echipamentelor tehnologice si de tratare si neutralizare, mentionate in prevederile acordului si/sau autorizatiei de mediu [art. 79 lit. e)];

d) provocarea de poluare prin evacuarea, cu stiinta, in apa, in atmosfera sau pe sol, a unor deseuri sau substante periculoase [art. 79 lit. i)].

2. Cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de la 500.000 lei la 3.000.000 lei, daca faptele au fost de natura sa puna in pericol viata ori sanatatea umana, animala sau vegetala:

a) nerespectarea restrictiilor sau interdictiilor stabilite pentru protectia apelor si atmosferei [art. 35-38, art. 39 lit. a), b), c), e), f), g) si h) si art. 46 lit. a)-d)];

b) folosirea de momeli periculoase si de mijloace electrice pentru omorarea animalelor salbatice si a pestilor in scopul consumului sau comercializarii [art. 28 lit. 9) si art. 39 lit. c)];

c) spalarea in apele naturale a ambalajelor de pesticide si de alte substante periculoase, precum si a utilajelor cu care s-au transportat sau aplicat acestea [art. 39 lit. d)];

d) producerea de zgomote peste limitele admise, daca prin aceasta se pune in pericol grav sanatatea umana [art. 46 lit. e)];

e) nerespectarea restrictiilor si a interdictiilor la vanat si pescuit ale unor specii protejate sau oprite temporar prin lege si in zonele cu regim de protectie integrala [art. 52 lit. h) si art. 59 alin. 1];

f) continuarea activitatii dupa suspendarea acordului sau autorizatiei de mediu (art. 10 alin. 2);

g) nesupravegherea si neasigurarea depozitelor de deseuri si substante periculoase [art. 21 lit. a) si art. 28 lit. c)].

3. Cu inchisoare de la 1 la 5 ani:

a) eliberarea acordului si/sau autorizatiei de mediu fara documentatia obligatorie si completa (art. 9 alin. 3);

b) prezentarea in studiile si analizele de impact a unor concluzii si informatii false (art. 12 alin. 3);

c) introducerea in tara a unor deseuri sau substante periculoase in scopul depozitarii si/sau distrugerii (art. 16);

d) nesupunerea la testare a oricarei substante noi din tara sau strainatate (art. 15-17);

e) transportul sau tranzitul de pesticide, substante sau deseuri periculoase fara autorizatie [art. 15, 16 si art. 21 lit. b)].;

f) omisiunea de a raporta prompt despre orice accident major [art. 21 lit. c)];

g) incinerarea deseurilor periculoase in instalatii neomologate [art. 24 lit. c)];

h) amenajarea, fara autorizatie, de depozite subterane sau de suprafata pentru deseuri periculoase [art. 24 lit. d) si h)];

i) depozitarea in spatii subterane a deseurilor sau substantelor periculoase [art. 24 lit. d) si h)];

j) fabricarea, livrarea si utilizarea substantelor periculoase si a pesticidelor neautorizate (art. 25);

k) nerespectarea interdictiilor in legatura cu utilizarea pe terenuri agricole, de pesticide sau ingrasaminte chimice [art. 28 lit. d), e) si f)];
l) provocarea, datorita nesupravegherii surselor de radiatii ionizante, a contaminarii mediului si/sau a expunerii populatiei la radiatii ionizante [art. 33 lit. f)];

m) omisiunea de a raporta prompt cresterea peste limitele admise a contaminarii mediului [art. 33 lit. i)];

n) descarcarea apelor uzate si a deseurilor de pe nave sau platforme plutitoare direct in apele naturale [art. 39 lit. h)];

o) ascunderea unor date sau difuzarea de catre functionarii publici de informatii false in legatura cu calitatea mediului si sanatatea umana [art. 64 lit. j), art. 68];

p) continuarea activitatii dupa dispunerea incetarii acesteia [art. 79 lit. c)];

r) neluarea masurilor de limitare a impactului asupra mediului a substantelor sau deseurilor periculoase (art. 19);

s) aprobarea si facilitarea intrarii in tara a deseurilor si substantelor periculoase (art. 20).

4. Cu inchisoare de la 2 la 7 ani:

a) aplicarea necorespunzatoare sau neluarea masurilor de interventie in caz de accident nuclear;

b) refuzul interventiei in cazul poluarii accidentale a apelor si a zonelor de coasta [art. 39 lit. g)];

c) provocarea, cu stiinta, de poluare prin evacuarea sau scufundarea in apele naturale, direct sau de pe nave sau platforme plutitoare, a unor substante sau deseuri periculoase [art. 39 lit. h)].

5. Daca faptele prevazute la punctele 3 si 4 au pus in pericol sanatatea sau integritatea corporala a unui numar mare de persoane, au avut vreuna dintre urmarile aratate in art. 182 din Codul penal ori au cauzat o paguba materiala importanta, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, iar in cazul in care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei nationale, pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseste.

ART. 85

Constatarea si cercetarea infractiunilor se fac din oficiu de catre organele de urmarire penala, conform competentei legale.

ART. 86

Organizatiile neguvernamentale au drept la actiune in justitie in vederea conservarii mediului, indiferent cine a suferit prejudiciul.

CAP. 6 – Dispozitii tranzitorii si finale

ART. 87

In sensul prezentei legi autoritatea centrala de protectia mediului este Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului.

ART. 88

In scopul aplicarii eficiente a masurilor de protectia mediului, se vor reglementa prin legi speciale, revizuite sau noi, care sa dezvolte dispozitiile generale din prezenta lege, domeniile:

a) regimul substantelor si al deseurilor periculoase;
b) gospodarirea deseurilor menajere, industriale si agricole;

c) regimul pesticidelor;

d) regimul privind asigurarea radioprotectiei;

e) desfasurarea activitatilor nucleare si asigurarea securitatii surselor de radiatii, inclusiv raspunderea civila pentru daune nucleare;

f) gospodarirea apelor si a ecosistemelor acvatice;

g) gospodarirea lucrarilor de imbunatatiri funciare;

h) protectia Litoralului si a zonelor costiere;

i) piscicultura si pescuitul;

j) protectia atmosferei;

k) gospodarirea si conservarea pajistilor;

l) gospodarirea fondului forestier;

m) protectia fondului cinegetic si vanatoarea;

n) ocrotirea albinelor si protectia florei melifere;

o) gospodarirea obiectivelor de interes speologic, geologic si paleontologic;

p) ariile protejate si monumentele naturii;

r) raspunderea pentru prejudiciile aduse mediului.

ART. 89

La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 9/1973 privind protectia mediului inconjurator, publicata in Buletinul Oficial nr. 91 din 23 iunie 1973, precum si orice alte dispozitii contrare prezentei legi.

Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 4 decembrie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia Romaniei.18

Capitolul 4 Studiu de caz. Poluarea în Baia Mare

Monstruosul flagel numit poluare a declansat, mai ales în ultima perioada, multiple perturbari în echilibrul ecologic, pierderi iremediabile de specii din flora si fauna, modificari climatice, deteriorari ale solului, aerului, apei – dovedindu-se a fi o amenintare fara precedent. Dorel Chereches si Ioan Nadisan dezbat în lucrarea “Baia Mare – adevarul despre poluare” aceasta problema a urbei noastre, cunoscut fiind faptul ca Baia Mare se afla în topul celor mai poluate localitati din tara, moxele principale principale provenind de la S.C Romplumb, S.C Phoenix, Compania Remin si Aurul, minele si flotatiile apartinatoare. Mineritul, extractia si prelucrarea metalelor neferoase constituie sursa unei poluari ce se resimpte atat la nivelul solului, cat si a atmosferei si a apei: “La poluarea noastra cea de toate zilele, <<aperitivul>> baimareanului, pe care-l consuma volens-nolens, care si asa se caracterizeaza prin bogatie si variatate – oxizi de sulf, aerosoli si pulberi în suspensie cu continut de plumb, cupru, zinc, mangan, arsen, cadmiu s.a – s-a adaugat si cianura […] una dintre cele mai toxice substante chimice”.19

Datorita conditiilor geografice si meteorologiei, zona municipiului Baia Mare este într-o permanenta criza ecologica. Mineritul si extractia metalelor neferoase sunt ocupatii traditionale ce se pierd în negura vremii, exploatarile facandu-se înca de pe vremea romanilor. Cel mai vechi document scris, în 1329, atesta industria miniera; regale Carol Robert de Anjou emite primul privilegiu oraselor Baia Mare si Baia Sprie, acordand dreptul de a popula teritoriul dintre cele doua orase pentru a stimula mineritul. Se mentioneaza apoi ca de-a lungul vremii Minele Dealul Crucii, Valea Rosie, Valea Borcutului, Herja, Baia Sprie, uzinele de la Firiza, minele Baita, Nistru.

In anul 1907 se înfiinteaza Fabrica de acid sulfuric si produse chimice Phoenix; în 1962 Flotatia Centrala de la Baia Mare si pe rand alte si alte surse de poluare. Poluarea din zona e influentata si de factorii meteorologici sau fizico-geografici locali care amplifica flagelul. Dealurile nordice din depresiunea Baia Mare favorizeaza stagnarea aerului cu diferiti poluanti într-o mare perioada a anului si în special la începutul zilei. Deseori la aceste conditii locale intervine si ceata care favorizeaza acumularea noxelor si mentinerea lor în apropierea suprafetei actice.

In lucrarea Baia Mare – adevarul despre poluare20, autorii enumereaza cateva “recorduri baimarene sinistre în ceea ce priveste poluarea:

– astfel poluarea de aici a fost depistata în 1971 prin satelit.

– Baia Mare, orasul aerului plumburiu, este atacat perfid si lent de o adevarata bomba silentioasa – plumbul. In 1999, noxele cimulate se ridicau la circa o tona pe ora; si concentratii ale plumbului în sol depasind cu circa 400 de ori valorile maxime admise.

– Baia Mare este localitatea cu cea mai mare frecventa a precipitatiilor atmosferice din tara si pe locul doi în Europa.

– Baia Mare este orasul cu apa ce nu îngheata niciodata. Raul Sasar e un rau mort, lipsit de biocenoza, întrucat în apa lui se deverseaza annual zeci de mii de tone de agenti poluanti: sulfati, fier, plumb, cupru, mangan, cianuri, etc.

– degradarea accentuata a solului în împrejurimile orasului a dus la deformarea accentuata a speciilor pomicole, la o importanta pierdere de masa lemnoasa forestiera, precum si o reducere de specii din flora si fauna salbatica.

– unii specialisti atribuie un diagnostic generic “maladia poluarii baimarene”, care inglobeaza o simptomatologie specifica. Astfel rahitismul si avitaminoza D2 sunt mai mari cu 80%, bolile hipertensive cu 51%, anemiile si bolile de metabolism cu 50%, cariile dentare cu 48%, afectiunile respiratorii si pulmonare cu 47%. De asemenea s-a înregistrat o crestere a bolilor cardiovasculare, a afectiunilor tumorale, a malformatiilor congenitale la nou-nascuti, a apatiei nejustificate, datorata diminuarii aportului de oxigen lanivelul creierului, ca urmare a substituirii partiale a ionilor de fier din hemoglobina cu ioni de plumb.

Din pacate poluarea distruge totul în jurul ei, afecteaza pana si constructiile, grabeste coroziunea metalelor iar implicatiile cele mai grave sunt pe tremen lung, întrucat afecteaza fondul genetic al generatiilor viitoare. Semnalele de alarma trase în mod repetat au dus la diverse strategii si aplicarea unor tehnologii de diminuare a poluarii, îmbinand interesele economice si sociale cu cele ecologice

Poluarea de fond a orasului Baia Mare s-a datorat unutatilor S.C Phoenix, S.C Romplumb, S.C Aurul, precum si diferitelor centrale termice, industriei locale si autovehiculelor. Poluantii agresivi sunt oxizii de sulf, avand un miros înabusitor care irita caile respiratorii, influenteaza procesul de fotosinteza, accelereaza coroziunea si ruginirea metalelor. Dioxidul de sulf si trioxidul de sulf în contact cu vaporii de apa din atmosfera formeaza acidul sulfuros si acidul sulfuric, substante cu actiune caustica si coroziva. Dupa punerea în functiune a cosului de dispersie s-au redus valorile concentratiilor masurate si frecventa de depasire la dioxidul de sulf, realizandu-se o dispersie a noxelor care si-au extins astfel arealul de raspandire.

Un alt poluant raspandit este plumbul, emanat sub forma de particule fine, invizibile cu ochiul liber care se transforma în aerosoli care se condenseaza si se oxideaza în contact cu aerul. Valoarea maxima admisa la degajarea în atmosfera a rezidurilor de plumb este de 5mg/m3, iar pentru dioxidul de sulf (SO2) 2mg/m3. Romplumb Baia Mare a înregistrat depasiri si de 20 – 30 de ori ale valorii indicatorului cu plumb de-a lungul timpului, în ultimii ani însa depasirile maxime sunt între 3 – 5 ori peste valoarea maxima admisa.21

Spre deosebire de oxidul de sulf, plumbul este un inamic nedeclarat, nu are un miros specific, actionand asadar camuflat si provocand numeroase tulburari si deficiente de crestere în special la organismele tinere. Praful din locuintele baimarene, mazga de pe sosele si trotuare sunt oglinda poluarii cu pulberi sedimentabile care sunt peste tot în atmosfera, pe sol, pe vegetatie si sunt vehiculati cu usurinta.

Iazurile de decantare a sterilului din Baia Mare si împrejurimi sunt de asemenea surse de impurificare a aerului , mai ales în perioadele secetoase.

Cianura este o alata prezenta riscanta în atmosfera, deoarece se volatizeaza la temperature de 26,50C, are aceiasi densitate ca aerul si un miros specific de migdale amare. Poate provoca intoxicatii acute cu tulburari respiratorii, migrene, chiar si coma.

4.1 Raul Sasar – pustiit biologic

Raul Sasar traverseaza municipiul Baia Mare pe aproximativ 35 de kilometri si a suferit zeci de ani o accentuata poluare, ca urmarea a deversarii de ape industriale cu continut de metale grele direct în rau, ape poluate care au provenit de la cele cinci mine, situate în zona montana a municipiului. Specialistii Agentiei de Mediu Baia Mare au catalogat raul Sasar, rau mort, din punct de vedere ecologic, cu biocenoza compromisa. Din apele lui au disparut în ultimii ani pestii, batracienii si grupe întregi de nevertebrate (viermi, gasteropode, coelenterate, etc.).

Impurificarea apelor raurilor Sasar, Firiza, Lapus este pus ape seama toxicitatii determinate de gradul de aciditate ridicat al apelor de mina, al ionilor metalelor grele, suspensiilor si reactivilor de flotatie si cianuri din apele uzate

Se pare totusi ca în ultimul an în aval de unde functiona Flotatia Centrala de prelucrare a Minereurilor, au fost observati primii pesti. Ecologistul Vasile Tataru a declarat ca s-a observat aparitia acestor pestisori în ochiurile curate ale raurilor, semn ca raul s-ar putea curata si în cel putin 10-15 ani flora si fauna ar putea sa se reface pe cale naturala.22

Datorita reducerii activitatii poluante si sistarii activitatii de minerit si metalurgie din ultimii 2 ani, apele raului Sasar vor putea intra într-un proces de refacere.

4.2 Catastrofa ecologica de la S.C. Aurul

La 30 ianuarie 2000, Baia Mare a ajuns în vizorul întregii lumi din cauza accidentului ecologic, catalogat drept cea mai mare catastrofa ecologica din Europa dupa explozia de la Cernobal. Atunci iazul de decantare a sterilului din Bozanta, apartinand sociatatii Aurul S.A. a cedat si o mare cantitate de cianuri s-a revarsat infestand hectare de teren si s-a scurs apoi în apele raurilor Lapus, Somes, Tisa, Dunarea. Atunci concentratia cianurii în apa a deposit cu peste 800 de ori concentratia maxima admisa , provocand daune mari mai ales faunei piscicole

Tinand cont de faptul ca folosirea ceanurii în minerit a dus peste tot în lume la accidente cu grave urmari ecologice, cauzand moartea unei cantitati enorme de peste, distrugerea unor întregi ecosisteme si contaminarea surselor de apa se militeaza astazi pentru interzicerea ceanurii în sectorul minier din Romania.

4.3 Implicatii ale poluarii baimarene

Chiar daca în ultimii ani s-a impus o lugislatie mai stricta si au început sa se reduca activitatile de minerit si metalurgie din zona Baia Mare, efectele poluarii asupra starii de sanatate a populatiei si vegetatiei din zona sunt pe termen lung. Factorii poluanti îsi exercita nocivitatea asupra vietii în ansamblul ei. Poluarea contribuie la schimbarea pH-ului din sol, astfel ca plantele afectate sufera modificari fizico – chimice, fiind împiedicate procese precum fotosinteza si respiratia. Asupra animalelor poluantii produc modificari morfologice, histologice, fiziologice, adica diverse tulburari, complicatii si maladii. Cele mai grave implicatii se produc la nivel celular, introducand modificari genetice pe termen lung.

Si patologia umana a poluarii îmbraca o mare diversitate, cei mai afectati fiind copiii si varstnicii, care manifesta o mai mare vulnerabilitate. Factorii poluanti sunt mutageni, duc la diminuarea rezistentei la boli, reduc longetivitatea, produc tumori maligne si induc mutatii la nivelul ADN – ului cu consecinte dramatice asupra descendentilor.

Inhalarea oxizilor de sulf, a plumbului, cadmiului, arsenului, zincului, manganului, etc., favorizeaza boli respiratorii, hipertensiune, anemii, iritare, boli alergice, complicatii renale, impotenta, avortul spontan, etc. O maladie specifica provocata de acumularea lenta de plumb este saturnismul, o intoxicatie cronica, ce apare dupa o vechime de expunere de circa 10 ani

Inainte de realizarea cosului de dispersie de la Phoenix, “pe strazi se puteau întalni cazuri de stranut colectiv, tuse în grup, instantaneu aparea panica, batista fiind solutia imedita la care recurgeau trecatorii”.23 Au existat si intoxicatii colective, de exemplu la sectia Faimar fiind spitalizate de urgenta între 15 – 28 muncitoare.

Asa cum am mai amintit, cele mai grave sunt mutatiile genetice aparute la nou-nascuti ( în 1997 apareau în medie 8 cazuri pe luna ). Apoi speranta medie de viata a baimarenilor este redusa cu circa 10 – 12 ani, fata de varsta medie; mortalitatea specifica pentru Baia Mare datorandu-se afectiunilor cardio-vasculare, tumorilor canceroase si boli digestive.

“Baia Mare este o depresiune industriala dezvoltata in productia de plumb si aur ceea ce aduce pe linga satisfactiile materiale si insatisfactii majore privind poluarea. Aceasta poluare se resimte atat la nivelul solului cat si in apa si aer. Solul se numara printre marile bogatii naturale ale omenirii si este considerat pe buna dreptate un ecosistem complex, un adevarat organism viu, de activitatea microflorei si microfaunei specifice depinzand intreaga comunitate a lumii vii de pe planeta noastra.”24

Prin poluarea solului se intelege orice modificare nedorita privind caracteristicile fizice, chimice sau biologice ale acestui factor natural, cu implicatii directe asupra vegetatiei in primul rand dar si asupra animalelor sau privind starea de sanatate a omului. “Solul constituie o veriga importanta intre regnul mineral si cel organic, orice dereglare la acest nivel fiind resimtita in mod direct sau indirect de toate verigile ecosistemului”.25

Solul reprezinta substratul fundamental pentru organismele terestre si se afla intr-o stransa dependenta cu clima precum si cu ceilalti factori naturali. Pentru vegetatie relatiile cu solul sunt vitale, iar repercusiunile acestor relatii se resimt si la nivelul regnului animal.

“Omul traieste in lumea sunetelor si zgomotului”.26 Sunetul se defineste prin vibratiile mecanice ale mediului care se transmit la aparatul auditiv. Zgomotul este sunetul puternic, necoordonat. Unitatea de masura a intesitatii sunetelor este decibelul (db).

Este o unitate de masura relativa, avind ca baza logaritmul raportului intre intesitatea zgomotului dat si intesitate de referinta, stabilita conventional ca fiind presiunea vibratiilor sonore de 0, 0002 dine/cm si care a fost considerata ca limita de jos a sunetelor audibile de catre om. Tinind seama de scara logaritmica, inseamna ca sunetele cu intensitatea de 10, 20, 30 db reprezinta depasirea de 10, 100, 1000 ori a pragului inferior al intesitatii. In acest fel “Baia Mare figureaza in topul celor mai poluate centre din tara.”27

O sursa reala si deosebit de primejdioasa pentru apa, ca si pentru sol sau aer o reprezinta cianura folosita de S.C Aurul pentru tratarea sterilului tehnica interzisa de altfel de Uniunea Europeana. Cianura afecteaza grav lanturile trofice.Industria metalurgiei neferoase din zona constituie sursa unor noxe cum sunt: plumbul, cuprul zincul, cadmiul arsenut etc.

Aerul invelisul gazos al Pamantului, pe langa rolul de protectie cunoscut are o importanta deosebita pentru viata in general. In Baia Mare elementele care polueaza aerul cel mai mult sunt plumbul si oxizii de sulf su frecventa cea mai mare in zona orasului avand un rol cancerigen. Cel mai sendibil si vulnerabil segment al populatiei fata de poluare in general si fata de poluare cu plumb in special,28 il reprezinta copiii urmat indeaproape de varstnici. Poluarea de fond a orasului Baia Mare este asigurata de catre cele doua unitati bine cunoscute S.C. Romplumb si S.C. Pheonix la care se adauga si alte surse printre care: centrale termice, industria locala, autovehicole si multe altele.

Efectele poluarii sunt resimtite pe o lunga perioada de timp inestimabile. Tocmai pentru o noua calitate a vietii începe sa se organizeze o mare cruciada pentru viata si sanatate, pentru o renastere a omenirii si un nou chip al civilizatiei, care sa tina cont în primul rand de natura si implicit de viata noastra, si apoi de interesele economice si materiale.

“Economia globala nu poate prospera daca ecosistemele continua sa fie agresate si sa se degradeze. Progresul uman este în dependenta directa de sistemele – suport. In consecinta, economia durabila a viitorului nu exclude ecologia, ci o presupune. De astfel conform previziunii futurologilor, secolul urmator va fi secolul ecologiei”.29

Concluzii

Natura isi are legile ei ce trebuie respectate cu sfintenie. A i le incalca inseamna a profana puritatea acesteia si a ne submina propriul viitor. Dupa mai bine de 4 miliarde de ani de existenta si de infinite modificari, Pamantul incepe sa se resimta, isi simte energia vlaguita si rezervele ce pareau inepuizabile, amenintate.

Omul si-a creat un mediu artificial pentru a nu fi afectat de agresivitatea factorilor naturali. Dar a inceput sa agreseze el insusi natura. Poluarea este cea mai grava boala a mediului care se intoarce implicit si asupra noastra. Din cauza multor tragedii ale mediului inconjurator, de pe la jumatatea secolului XX, omenirea a incercat sa repare distrugerile poluarii necontrolate si sa previna viitoarele contaminari. De aceea secolul XXI a fost numit secolul ecologiei.

Politicile si strategiile de mediu reflecta interesul societatii civile in aceasta directie, manifestat prin crearea a numeroase miscari si organizatii de mediu. Dezvoltarea durabila presupune ca o societate sa poata functiona infinit fara a epuiza resursele.

Dezvoltarea durabila ofera un cadru prin care comunitatile sa-si foloseasca in mod eficient resursele si sa protejeze calitatea vietii. Toate programele si strategiile de mediu isi propun nu doar protectia mediului si conservarea resurselor ci si cresterea nivelului de educatie si constientizare a populatiei in spiritul protejarii mediului. Autoritatile locale au inteles ca trebuie sa colaboreze cu societatea civila pentru a realiza dezideratele unei vieti mai bune. Nu trebuie uitat ca totul porneste de la o educatie sanatoasa.

De la mucul de tigara sau biletul de tramvai aruncat aiurea pana la automobilul abandonat , de la picatura de ulei scursa de la tractorul ce ara campul pana la tonele de noxe ce ies pe cosurile fabricilor; toate constituie poluare.

Cand vom invata cu adevarat sa ne gandim la sanatatea planetei ca la sanatatea noastra si a urmasilor nostri, cand vom simti durerea naturii ca pe propria noastra durere atunci va incepe cu adevarat revolutia impotriva poluarii.

NOTE BIBLIOGRAFICE

1) Conceptul de Dezvoltare Durabila, http://ro.wikipedia.org/Dezvoltare-durabila%C4%83

2) Societate, http://www.societatedurabila.ro/index.php?id=4

3) Ibidem

4) Poluare, http://www.e-scoala.ro/geografie/poluarea.html

5) É. Bonefous, Omul sau natura, ed. Politica, Bucuresti, 1976, p.314

6) Ibidem

7) Maria Popescu – Miron Popescu, Ecologie Aplicata, ed. Matrix Rom, Bucuresti, 2000, p.145

8) Botnariuc N., Vadineanu A., Ecologie, ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982, p.145

9) Poluare, http://www.e-scoala.ro/geografie/factori.html

10) Rosu Alexandru – Ungureanu Irina, Geografia mediului înconjurator, ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977, p.429

11) Constantin Budeanu – Emanoil Calinescu, op. cit., p.429

12) Studii din John Me. Hale, The ecological context, ed. George Brazziller, New York, 1988, p.186

13) … – Radiobiologie, ed. Stintifica, Bucuresti, 1970, p.262

14) É. Bonefous, op. cit., p.437

15) Constantin Budeanu – Emanoil Calinescu, op. cit., p.409

16) É. Bonefous, op. cit., p.326

17) Ioan Straut, Strategii si Politici de Mediu, ed. Universitatea de Nord, Baia Mare, 2001, p.17

18) Legea, http://www.pronatura.ro/legi/legea_mediului.htm

19) Ibidem

20) Poluarea cu plumb la Baia Mare, 3Oct. 2007, http://www.eomagazin.ro/poluare-cu-plumb-la-BaiaMare

21) Au reaparut pestii pe raul Sasar, 28.03.2008, http://wwwgeenreport.ro/dynamic/stiri/au-reaparut-pesti-pe-raul-sasar-8546.html

22) Ioan Nadisan – Dorel Chereches, op. cit., p.140

23) Ibidem, p.189

24) Ioan Nadisan – Dorel Chereches, Baia Mare – op. cit. p.19

25) Budeanu Constantin – Calinescu Emanoil, Elemente de ecologie umana, ed. Stintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982, p.306

26) Piaget Jean, Biologie si cunoastere, ed. Dacia, Cluj Napoca, 1971, p.106

27) Ioan Nadisan – Dorel Chereches, Baia Mare – Adevarul despre poluare, ed. “Vasile Goldis” University Press, Baia Mare, 2000, p.22

28) Ibidem

29) Ioan Straut, Strategii si Politici de Mediu, ed. Universitatea de Nord, Baia Mare, 2001, p.97

BIBLIOGRAFIE

1) Mac, Ion – Stiinta Mediului, Ed. Europontic, Cluj Napoca, 2003

2) Prof. dr. Lupan, Ernest – Dreptul Mediului, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1993

3) Straut, Ioan – Strategii si Politici de Mediu, Ed. Universitatea de Nord, Baia Mare, 2001

4) Studii – Planul local de actiune pentru mediu, Judetul Maramures, Versiunea 2, 2006

5) Nadisan, Ioan – Chereches, Dorel, Baia Mare – Adevarul despre poluare, Ed. “Vasile Goldis” University Press, Baia Mare, 2000

6) Rosu, Alexandru – Ungureanu, Irina – Geografia mediului înconjurator, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977

7) Francois, Jacob – Logica Viului, Ed. Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1972

8) Studii din Hale, John Me. – The ecological context, Ed. George Brazziller, New York, 1988

9) Poluare, http://www.e-scoala.ro/geografie/poluarea.html

10) Conceptul de Dezvoltare Durabila, http://ro.wikipedia.org/Dezvoltare-durabila%C4%83

11) É., Bonefous – Omul sau natura, Ed. Politica, Bucuresti, 1976

12) Barry, Commoner – “Mitul Omnipotentei” în sinteza, nr.3, 1973

13) Botnariuc, N. – Vadineanu, A., Ecologie, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982

14) Poluare, http://www.e-scoala.ro/geografie/factori.html

15) Piaget, Jean – Biologie si cunoastere, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1971

16) Primaria Municipiului Baia Mare – “Starea Mediului” în Starea sociala a Municipiului Baia Mare, Baia Mare, 2002

17) Radurean, Claudia – Poluarea pe raul Sasar – în Maramures, în Romania Libera, 29 august 2007

18) Au reaparut pestii pe raul Sasar, 28.03.2008, http://wwwgeenreport.ro/dynamic/stiri/au-reaparut-pesti-pe-raul-sasar-8546.html

19) Stugren, B. – Bazele ecologiei generale, Ed. Stintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982

20) Ungureanu, Irina – Asupra unor concepte si termeni utilizati în geografia mediului, Terra, nr.2, Bucuresti, 1983

21) Vadineanu, A. – Dezvoltarea durabila. Teorie si practica, Ed. Univer., Bucuresti, 1998

22) Manual de aplicare în practica a unui program de protectie a mediului înconjurator. Programarea implementarii, S.I.C. Press & Design, Bucuresti, 1994

23) Zavoianu, I., Dragomirescu, S. – Asupra terminologiei folosite în studiul fenomenelor naturale extreme, SCGeogr., XLI, 1994

24) Ujvari, I. – Geoecologie, sisteme si modele în geografie, Curs litografiat, Univ. “Babes-Bolyai, Fac. De Geografie, Cluj-Napoca, 1979

25) Poluarea cu plumb la Baia Mare, 3Oct. 2007, http://www.eomagazin.ro/poluare-cu-plumb-la-BaiaMare

26) Degradarea solurilor si desertificarea, Redactor A. Ursu, Comisia Nationala de combatere a desertificarii din Republica Moldova, Chisinau, 2000

27) Cioaca, A. – Cartografierea riscului geomorphologic, Anal. Univ. Oradea-Geogr., VI, 1996

28) Balteanu, D. – Documentations of Montain Disaster, Ed. Ars Docendi, Bucuresti, 2002

29) Chiotoroiu, Brandusa – Variatiile climei la sfarsitul mileniului II, Ed. Leda, Constanta, 1997

30) Boutot, Al. – Inventarea Formelor, Ed. Nemira, Bucuresti, 1997

31) Ionac, Nicoleta – Clima si comportamentul uman, Edit. Enciclopedica, Bucuresti, 1998

32) Oprea, C. V., Lupei, N. – Echilibre si dezechilibre în biosfera, Ed. Facla, Craiova, 1975

33) Donisa, I. – Bazele teoretice si metodologice ale geografiei, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977

34) Floca, L., (colab.) – Relatii fizice environment – organism viu, Presa Universitara Clujana, 1998

35) Jelev, I. – Conferinta Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare , Rio de Janeiro, iunie 1992, Mediul Inconjurator, III, 3

CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………….. 1

CAP. 1 CONCEPTUL DE DEZVOLTARE DURABILA

1.1 Strategii de dezvoltare durabila …………………………7

CAP. 2 POLUAREA. TIPURI DE POLUARE SI EFECTE

2.1 Poluarea atmosferei ………………………………….. 16

2.2 Surse de poluare naturale ……………………………. 17

2.3 Surse de poluare artificiale …………………………… 24

2.4 Poluarea apelor ………………………………………. 29

2.5 Poluarea solului ……………………………………… 33

2.6 Efectele poluarii asupra omului ……………………….38

CAP. 3 STRATEGII SI POLITICI DE MEDIU

3.1 Concepte de politici si strategii de mediu……………. 42

3.2 Legea Protectiei Mediului …………………………… 45

CAP. 4 POLUAREA IN BAIA MARE

Studiu de caz ………………………………………… 94

4.1 Raul Sasar – pustiit biologic …………………………..98

4.2 Catastrofa ecologica de la S.C. Aurul ……………….. 99

4.3 Implicatii ale poluarii baimarene ……………………100

CONCLUZII …………………………………………………………………….104

NOTE BIBLIOGRAFICE …………………………………………………106

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………108

NOTE BIBLIOGRAFICE

1) Jacob Francois, Logica Viului, ed. Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1972

2) Budeanu Constantin – Calinescu Emanoil, Elemente de ecologie umana, ed. Stintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982, p.306

3) Piaget Jean, Biologie si cunoastere, ed. Dacia, Cluj Napoca, 1971, p.106

4) Commoner Barry, “Mitul Omnipotentei” în sinteza, nr.3, 1973, p.10

5) Budeanu Constantin – Calinescu Emanoil, op. cit., p.312

6) Ibidem, p.313 – 314

7) Ibidem

8) Ibidem

9) Ibidem, p.319

10) Ibidem, p.322

11) Poluare, http://www.e-scoala.ro/geografie/poluarea.html

12) É. Bonefous, Omul sau natura, ed. Politica, Bucuresti, 1976, p.314

13) Ibidem

14) Maria Popescu – Miron Popescu, Ecologie Aplicata, ed. Matrix Rom, Bucuresti, 2000, p.145

15) Botnariuc N., Vadineanu A., Ecologie, ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982, p.145

16) Poluare, http://www.e-scoala.ro/geografie/factori.html

17) Rosu Alexandru – Ungureanu Irina, Geografia mediului înconjurator, ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977, p.429

18) Constantin Budeanu – Emanoil Calinescu, op. cit., p.429

19) Studii din John Me. Hale, The ecological context, ed. George Brazziller, New York, 1988, p.186

20) … – Radiobiologie, ed. Stintifica, Bucuresti, 1970, p.262

21) É. Bonefous, op. cit., p.437

22) Constantin Budeanu – Emanoil Calinescu, op. cit., p.409

23) É. Bonefous, op. cit., p.326

24) Ioan Straut, Strategii si Politici de Mediu, ed. Universitatea de Nord, Baia Mare, 2001, p.17

25) Legea, http://www.pronatura.ro/legi/legea_mediului.htm

26) Ibidem

27) Poluarea cu plumb la Baia Mare, 3Oct. 2007, http://www.eomagazin.ro/poluare-cu-plumb-la-BaiaMare

28) Au reaparut pestii pe raul Sasar, 28.03.2008, http://wwwgeenreport.ro/dynamic/stiri/au-reaparut-pesti-pe-raul-sasar-8546.html

29) Ioan Nadisan – Dorel Chereches, op. cit., p.140

30) Ibidem, p.189

31) Ioan Nadisan – Dorel Chereches, Baia Mare – Adevarul despre poluare, ed. “Vasile Goldis” University Press, Baia Mare, 2000, p.19

32) Conceptul de Dezvoltare Durabila, http://ro.wikipedia.org/Dezvoltare-durabila%C4%83

33) Societate, http://www.societatedurabila.ro/index.php?id=4

34) Ibidem

BIBLIOGRAFIE

1) Mac, Ion – Stiinta Mediului, Ed. Europontic, Cluj Napoca, 2003

2) Prof. dr. Lupan, Ernest – Dreptul Mediului, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1993

3) Straut, Ioan – Strategii si Politici de Mediu, Ed. Universitatea de Nord, Baia Mare, 2001

4) Studii – Planul local de actiune pentru mediu, Judetul Maramures, Versiunea 2, 2006

5) Nadisan, Ioan – Chereches, Dorel, Baia Mare – Adevarul despre poluare, Ed. “Vasile Goldis” University Press, Baia Mare, 2000

6) Rosu, Alexandru – Ungureanu, Irina – Geografia mediului înconjurator, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977

7) Francois, Jacob – Logica Viului, Ed. Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1972

8) Studii din Hale, John Me. – The ecological context, Ed. George Brazziller, New York, 1988

9) Poluare, http://www.e-scoala.ro/geografie/poluarea.html

10) Conceptul de Dezvoltare Durabila, http://ro.wikipedia.org/Dezvoltare-durabila%C4%83

11) É., Bonefous – Omul sau natura, Ed. Politica, Bucuresti, 1976

12) Barry, Commoner – “Mitul Omnipotentei” în sinteza, nr.3, 1973

13) Botnariuc, N. – Vadineanu, A., Ecologie, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982

14) Poluare, http://www.e-scoala.ro/geografie/factori.html

15) Piaget, Jean – Biologie si cunoastere, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1971

16) Primaria Municipiului Baia Mare – “Starea Mediului” în Starea sociala a Municipiului Baia Mare, Baia Mare, 2002

17) Radurean, Claudia – Poluarea pe raul Sasar – în Maramures, în Romania Libera, 29 august 2007

18) Au reaparut pestii pe raul Sasar, 28.03.2008, http://wwwgeenreport.ro/dynamic/stiri/au-reaparut-pesti-pe-raul-sasar-8546.html

19) Stugren, B. – Bazele ecologiei generale, Ed. Stintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982

20) Ungureanu, Irina – Asupra unor concepte si termeni utilizati în geografia mediului, Terra, nr.2, Bucuresti, 1983

21) Vadineanu, A. – Dezvoltarea durabila. Teorie si practica, Ed. Univer., Bucuresti, 1998

22) Manual de aplicare în practica a unui program de protectie a mediului înconjurator. Programarea implementarii, S.I.C. Press & Design, Bucuresti, 1994

23) Zavoianu, I., Dragomirescu, S. – Asupra terminologiei folosite în studiul fenomenelor naturale extreme, SCGeogr., XLI, 1994

24) Ujvari, I. – Geoecologie, sisteme si modele în geografie, Curs litografiat, Univ. “Babes-Bolyai, Fac. De Geografie, Cluj-Napoca, 1979

25) Poluarea cu plumb la Baia Mare, 3Oct. 2007, http://www.eomagazin.ro/poluare-cu-plumb-la-BaiaMare

26) Degradarea solurilor si desertificarea, Redactor A. Ursu, Comisia Nationala de combatere a desertificarii din Republica Moldova, Chisinau, 2000

27) Cioaca, A. – Cartografierea riscului geomorphologic, Anal. Univ. Oradea-Geogr., VI, 1996

28) Balteanu, D. – Documentations of Montain Disaster, Ed. Ars Docendi, Bucuresti, 2002

29) Chiotoroiu, Brandusa – Variatiile climei la sfarsitul mileniului II, Ed. Leda, Constanta, 1997

30) Boutot, Al. – Inventarea Formelor, Ed. Nemira, Bucuresti, 1997

31) Ionac, Nicoleta – Clima si comportamentul uman, Edit. Enciclopedica, Bucuresti, 1998

32) Oprea, C. V., Lupei, N. – Echilibre si dezechilibre în biosfera, Ed. Facla, Craiova, 1975

33) Donisa, I. – Bazele teoretice si metodologice ale geografiei, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977

34) Floca, L., (colab.) – Relatii fizice environment – organism viu, Presa Universitara Clujana, 1998

35) Jelev, I. – Conferinta Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare , Rio de Janeiro, iunie 1992, Mediul Inconjurator, III, 3

=== CHESTIONAR SINDROMUL DOWN ===

CHESTIONAR PRIVIND SINDROMUL DOWN

(pentru persoane care au in îngrijire copii cu sindrom Down)

Copilul a fost diagnosticat cu sindrom Down in perioada pre-natala?

Aveați informații despre aceasta boala înainte de nașterea copilului?

Mama copilului a avut peste 35 de ani in momentul conceperii copilului?

Tatăl copilului a avut peste 40 de ani in momentul conceperii copilului?

Mama a suferit de anumite afecțiuni severe in timpul sarcinii?

Exista in familia de sânge persoane diagnosticate cu sindrom Down?

Exista in familia de sânge persoane diagnosticate cu alte sindroame cromozomiale?

Copilul cu sindrom Down prezintă si alte afecțiuni asociate?

Copilul prezintă alte anomalii psihiatrice asociate?

Copilul cu sindrom Down prezintă un tonus muscular scăzut?

Copilul cu sindrom Down prezintă malformații congenitale cardiologice?

Copilul prezintă malformații osoase?

Copilul prezintă malformații digestive?

Copilul are probleme cu auzul?

Copilul are probleme cu vederea?

Copilul are probleme cu pronunția?

Copilul suferă de obezitate?

Copilul prezintă dificultatea in deplasare?

Copilul suferă de afecțiuni respiratorii?

Copilul diagnosticat cu sindrom Down este înscris in programe de ajutorare?

Copilul are un terapeut fizic sau lingvistic pentru a-l ajuta sa-si dezvolte abilitatile?

Copilul lucrează cu un kinetoterapeut?

Copilul beneficiază de controale medicale periodice programate?

Copilul suferă de un retard mintal sever?

Copilul este înscris (intenționați sa-i înscrieți) la un serviciu educațional special pentru copii cu dizabilitati?

Copilul este înscris (intenționați sa-l înscrieți) la un serviciu educațional (grădinița, școala) normal?

Considerați ca persoanele diagnosticate cu sindrom Down ar trebui sa fie incluse in serviciile educaționale normale?

Ca si părinți (aparținători) participați la întruniri cu grupuri de suport?

Ați participat vreodată la cursuri de pregătire pentru părinții copiilor cu sindrom Down?

Faceți parte dintr-o asociație, organizație a persoanelor cu sindrom Down?

Exista in județul d-voastra o astfel de organizație sau asociație care sa reprezinte interesele persoanelor cu sindrom Down?

Păstrați legătura cu familii, părinți, care au copii diagnosticați cu sindrom Down?

Copilul socializează ce alți copii diagnosticați ce sindrom Down?

Copilul este sub un tratament medicamentos de lunga durata?

Copilul a suferit vreo intervenție chirurgicala?

Copilul a suferit vreo intervenție chirurgicala plastica pentru normalizarea trasatorilor faciale asociate bolii?

Ați fi de acord cu o astfel de operație plastica?

Copilul are o abilitate deosebita?

Considerați ca copilul poate (va putea) sa se integreze in societate?

Simțiți reticenta, distanțare, marginalizare din partea persoanelor din jur datorita dizabilitatilor copilului?

Vi s-a sugerat vreodată de către personal autorizat (doctor, asistent, îngrijitor, terapeut etc.,) sa renunțați la copilul cu sindrom Down in favoarea instituțiilor statului?

Credeți ca exista la momentul actual suficiente centre care acorda sprijin corectiv-recuperator pentru persoanele cu sindrom Down?

Serviciile sociale v-au informat despre drepturile copilului d-voastra având in vedere dizabilitatile sale?

Copilului d-voastra i s-a eliberat un certificat de handicap?

Va simțiți nevoit (un părinte, aparținător) sa va reduceți programul de munca sau sa renunțați de tot pentru a va ocupa de copilul cu sindrom Down?

V-ați simțit vreodată vinovat (ca părinte) pentru aceasta boala a copilului?

Considerați ca societatea oferă șanse reale de integrare pacienților cu sindrom Down?

Comunitatea din care faceți parte este sensibila la problemele persoanelor cu dizabilitati?

Știți ca exista o zi speciala a copiilor cu sindrom Down (21 martie)?

Va informați periodic (carti, broșuri, reviste de specialitate, internet,etc.) despre sindromul Down si noutățile ce apar in acest domeniu?

INTRODUCERE

Dezvoltarea societatii moderne, urbanizarea si tehnologizarea au ca efect nu doar ridicarea standardelor de trai ci si cresterea ingrijoratoare a gradului de poluare. Poluarea a devenit o plaga, o boala a societatii moderne care ne afecteaza din ce in ce mai dramatic. A polua este foarte usor, dar a repara daunele provocate de poluare necesita mult timp si foarte multe fonduri.

Ne-am propus in aceasta lucrare o scurta incursiune in ceea ce inseamna mediul inconjurator, deteriorarea acestuia dar si masurile de protejare si de crestere a calitatii vietii, prin intermediul unui nou set de valori care se impun. Lucrarea este structurata in cinci capitole, fiecare dintre ele surprinzand o dimensiune a ceea ce inseamna mediul inconjurator, degradarea sa prin diferiti factori poluanti precum si metode si strategii de protejare.

Orice activitate umana este de neconceput in afara mediului. In primul capitol am surprins acest ansamblu de relatii si raporturi care se stabilesc intre om si natura. In toate civilizatiile care s-au dezvoltat pana in secolul XVII, economia era predominant agricola, descentralizata, astfel ca fiecare comunitate producea aproape tot ce ii era necesar. Omul se folosea de forta naturii in limitele necesitatilor iar natura reusea sa se refaca, întrucât sursele de energie utilizate de civilizatiile agricole erau regenerabile. Odata cu sporirea populatie globului si paralel cu dezvoltarea industriei, a transporturilor omul incearca tot mai mult sa domine natura si sa-i smulga lacom, peste necesitati, bogatiile. In dorinta sa de a controla mediul omul a reusit sa inlocuiasca unele componente naturale care-l stanjeneau cu altele artificiale care-i usureaza viata (tehnologizarea excesiva, instalatii de climatizare, etc,). In goana sa catre progres, civilizatia moderna a ramas de multe ori indiferenta la urmarile pe care cuceririle stiintei sau tehnicii le au asupra mediului.

Astfel, cel de-al doilea capitol prezinta efectele dezvoltarii umane : poluarea sub cele mai diverse forme si periclitarea echilibrului natural. Reversul civilizatiei si progresului material este inrautatirea starii mediului natural. Aerul, apa, solul, fauna si chiar viata omului au si vor avea mult de suferit. Poluarea si efectele ei asupra tuturor acestor elemente si asupra vietii umane in general, sunt tratate in acest capitol. Materiile reziduale, deseurile industriale, gazele de esapament duc la o dereglare a echilibrului atmosferic, provocand efectul de sera, incalzirea globala, subtierea stratului de ozon, ploile acide, poluarea atmosferica. Arderea a tone de combustibil tradițional (carbun, petrol, lemn, gaze naturale), combinata cu emisiile industriei chimice, metalurgice, constructoare de masine,etc. face din perimetrele urbane adevarate „infernuri ecologice”, unde noxele isi fac simtite cel mai bine prezenta. Apele uzate , menajere si industriale, pline de compusi chimici sunt un alt atentat la viata noastra , precum si a florei, faunei piscicole si a solului. Reziduurile de tot felul evacuate in apa, aer sau sol nu degradeaza doar mediul inconjurator, ci se intorc ca un bumerang asupra noastra: in plamanii nostri, in hrana noastra, in viata noastra. Expunerea la factorii de mediu nocivi, precum chimicalele, fumul, noxele, alergenii, tot felul de toxine si radiatii afecteaza grav sanatatea provocand in special boli respiratorii, tumori canceroase, sterilitate, boli de ficat sau cardiace, intarzieri de osificatie la copii.

Capitolul III este dedicat politicilor si strategiilor de mediu initiate pentru a combate problemele legate de poluare in lumea intreaga. Oamenii au inceput sa-si dea seama ca pentru a salva planeta si implicit viata lor, interesele lor trebuie corelate cu legile naturii. Protectia mediului a devenit o problema de interes major la nivel mondial, s-au infiintat numeroase organizatii si s-a creat un vast sistem legislativ si institutional care sa garanteze respectarea legilor de protectie a mediului. Politicile de mediu sunt pozitiile formale ale consiliilor locale sau ale agentiilor implicate care propun modul de actiune si fac ca scopurile sa devina legale. Strategiile sunt mijloacele folosite pentru a implementa politicile si a indeplini scopul final. Am expus de asemenea Legea Protectiei Mediului , valabila din Romania , documentul de referinta in ce priveste politicile si strategiile de mediu.

Ca locuitor al unuia dintre centrele urbane fruntase in ce priveste poluarea, m-am simtit dator sa dedic un capitol poluarii din zona Baia Mare. Capitolul IV urmareste efectele negative ale poluarii baimarene, datorate in special mineritului, extractiei si prelucrarii materialelor neferoase. Cei mai mari poluatori ai zonei au fost pana nu demult companiile, Phoenix, Remin si Aurul, fiind depasite in mod frecvent concentratiile maxime admise la toate tipurile de poluanti. Industria metalurgica din zona produce noxe precum : plumbul, cuprul, zincul, cadmiul, oxizii de sulf, etc. si utilizeaza cianura pentru tratarea sterilului. Unul din cele mai triste recorduri baimarene este catastrofa ecologica produsa la S.C. Aurul, in 2000, cand iazul de decantare a cedat si apa reziduala continand cianura si metale grele s-a deversat prin raurile Lapus si Somes in Dunare. De altfel, raul Sasar care trece prin localitate este unul pustiit biologic si abia peste 10 -15 ani se va putea reface in urma reducerii activitatilor poluante. Am subliniat, de asemenea, gravele efecte ale expunerii permanente la poluare, asupra populatiei umane si animale, precum si a vegetatiei din zona Baii Mari.

Capitolul V se axeaza asupra conceptului de dezvoltare durabila, promovarea unei responsabilizari fata de mediu si incurajarea unui management performant al mediului. Diferitele comisii, organizatii si agentii de mediu au ca scop protectia mediului si sanatatii umane. Integrarea in Uniunea europeana a impus norme stricte de protectie a mediului si elaborarea unor proiecte de dezvoltare durabila : aruncarea deseurilor in centre specializate, reciclarea deseurilor, consumul produselor ecologice, economia de energie electrica si utilizare celei eoliene si solare, protejarea anumitor zone sau specii, epurarea ecologica a apelor reziduale, utilizarea de combustibil bio, impaduriri pentru a diminua efectul de sera, etc. O educatie sanatoasa, investitiile in mediu si gandirea durabila asigura linistea si sanatatea generatiilor urmatoare.

=== Sprijinul persoanelor varstnice ===

COMUNICAREA ÎN ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Sprijinul social al persoanelor vârstnice

Multă vreme bătrânețea a fost considerată o boală și nu o etapă firească în programul vieții. Începând cu anul 1988, Organizația Mondială a Sănătății a inclus senescența între primele cinci probleme prioritare de sănătate ale populației lângă bolile cardiovasculare, cancer, SIDA și alcoolism.
Bătrânețea este marcată de intrarea în perioada de pensionare a individului. Momentul în sine aduce o criză identitară puternică, îndeosebi pentru bărbați, deoarece femeile își păstrează în mare parte orientarea domestică și familială. Criza socială nu este întotdeauna însoțită de o criză individuală, studiile asupra trecerii de la viața activă la pensionare arătând printre altele că mortalitatea și morbiditatea crescută în anii care urmează pensionării reprezintă mai mult un mit, decât ar putea reprezenta o realitate.
Un alt aspect este văduvia. Văduvia este cu precădere considerată ca una din tranzițiile majore ale îmbătrânirii feminine. Centrarea pe universul feminin are o oarecare susținere în datele demografice .

În procesul de îmbătrânire se modifică atât structurile organice – celule, țesuturi, organe, sisteme și aparate – cât și, ca o consecință, funcțiile asigurate de integritatea acestora, care la rândul lor asigură funcționarea întregului organism. Deci este vârsta când apar cele mai multe probleme de sănătate, probleme care, pentru a putea fi combătute necesită medicamente și de aici cheltuirea unei sume importante din veniturile persoanelor vârstnice, care și așa, putem spune ca sunt , în mare parte , insuficiente .
În țara noastră Asistența Socială pentru persoanele vârstnice este reglementată prin Legea nr. 17/2000 și are în vedere, în primul rând, evaluarea persoanelor vârstnice care necesită sprijin. Serviciile pentru persoanele vârstnice se realizează cu consimțământul acestora și au în vedere: îngrijirea temporară; îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice; îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente și locuințe sociale, precum și multe asemenea.

Ansamblul serviciilor sociale pentru persoanele vârstnice sunt relativ puține, atât ca varietate cât și ca număr. Aceste servicii sunt promovate de organizații neguvernamentale, de biserici/culte religioase – serviciile publice (preponderent rezidențiale) fiind în general asimilate celor pentru persoane cu handicap .

Dacă în mediul urban există o serie de servicii, datorită dezvoltării ONG-urilor și a accesului mai facil la surse de finanțare, în mediul rural lipsesc aproape cu desăvârșire. Doar centre rezidențiale – cămine de bătrâni sau cămine spital – instituții de talie mare din categoria celor de tip cazon, ascunse în sate rupte de lume, „moștenire” a vechii societăți.
Analiza problematici protecției sociale a vârstnicilor se plasează și în contextul opțiunii țării noastre de integrare în Uniunea Europeană.
La această vârstă, suportul este din ce în ce mai necesar cu cât persoana înaintează în vârstă și este accentuat de factori ca sărăcia, problemele de sănătate etc. Dar există și persoane independente care depind într-o măsură foarte mică de sprijinul celor din jur .

PENSIONAREA: – Vârstnic activ versus vârstnic inactiv
Sociologii funcționaliști ce au acordat o mai mare atenție bătrânilor și perioadei ultime a vieții au fost americanii Elaine Cumming și William Henry (cf. Marina, 2003) care, în 1961, într-o lucrare teoretică ambițioasă, au propus o viziune asupra bătrâneții ce a făcut o lungă carieră în sociologia mondială. Sociologii americani au studiat modul cum se îndepărtează vârstnicii de rolurile pe care le au la locul de muncă și cum se pregătesc pentru detașarea finală: moartea. Ei au mai sugerat că retragerea graduală a vârstnicilor din rolurile deținute la locul de muncă și din relațiile sociale este „inevitabilă” și reprezintă un proces natural .

Cumming și Henry susțin că procesul dezangajării este recompensator și este un proces universal de retragere a individului din societate. Alți autori remarcă că o asemenea dezangajare are loc și pentru a minimiza dezbinarea socială cauzată de moartea persoanei îmbătrânite. Dezangajarea se manifestă, după ei, printr-o diminuare a numărului de roluri sociale jucate de un individ, printr-o scădere a interacțiunilor sociale și printr-o schimbare a naturii relațiilor sale sociale care vor fi centrate mai mult pe aspecte afective decât pe solidarității funcționale. În termenii celor doi, procesul va conduce la un nou echilibru la persoanele în vârstă care, spre 80 de ani, vor avea o existență aproape în întregime dezangajată. Aceștia își reduc la minim legăturile cu viața, își vor abandona grijile și responsabilitățile și-și vor recentra câmpul preocupărilor către ei înșiși.

ACTIVITATI PROPUSE IN CADRUL SERVICIILOR DE ASISTENTA SOCIALA CU CARACTER PRIMAR PENTRU VARSTNICE PE ANUL 2008

In programul Serviciilor de Asistenta Sociala cu Caracter Primar pentru Varstnice, in anul 2008 ne-am propus sa asistam 11 persoane(sarace, bolnave, singure); 9 persoane vor fi asistate cu servicii integrale iar 2 cu servicii partiale. La inceput se efectueaza ancheta sociala, cand varstnicele sunt selectate dupa grila de selectie si sunt preluate in program. Dupa preluare se va intocmi fisa varstnicei si vom incheia si semna un contract de colaborare cu F.C.Herald, prin care sunt informate de drepturile si obligatiile partilor. Urmeaza planificarea de caz, prin care se stabileste modul de asistare pentru fiecare persoana, in functie de nevoile acesteia și posibilitatile fundatiei. Pe parcursul anului se va evalua calitatea serviciilor de asisenta a coordonatorului și voluntarilor.
Activitatile propuse pe anul 2008, in cadrul Serviciilor de Asistenta Sociala cu Caracter Primar Pentru Varstnice, sunt:

Vizite la domiciliu – 1-2/saptamana, 3/saptamana pentru cele imobilizate in casa;

2) Consiliere sociala – consta in constientizarea problemei, acceptarea ei si depasirea starii de criza

3) Grup de suport emotional-spiritual – cu teme specifice problemelor cu care se confrunta varstnicele

4) Suport emotional individual-in special pentru persoanele care sunt imobilizate in casa

5) Promovarea valorilor moral-crestine – se efectueaza la dorinta exprimata a beneficiarilor si are ca scop cunoasterea si intelegerea valorilor moral- crestine

6) Companie – in special pentru cele imobilizate in casa si in perioada de convalescenta

7) Activitati de recreere in aer liber – plimbari in parc si in imprejurimi, iesiri in Gradina Botanica, iesiri la cofetarie, excursii de o zi la padure; tabere de 3 zile la munte

8) Activitati de socializare si petrecere a timpului liber – serbarea zilelor de nastere (a persoanelor asistate), a zilei de 8 Martie, a Pastelui, Craciunului, participarea la serbarile organizate de fundatie cu aceste ocazii si participarea la intalnirile cu varstnicii

9) Intermedieri la medic si alte institutii – pentru rezolvarea unor probleme de sanatate, relationare si material-financiare

10) Insotiri la medic si alte institutii – de cate ori este nevoie

11) Internari in spital – de cate ori este nevoie

12) Vizite la spital – de cate ori este nevoie

13) Externari din spital si insotit acasa- de cate ori este nevoie

14) Cumparaturi – (saptamanale si lunare) care le asigura hrana

15) Gatit si menaj usor – ocazional

16) Ajutor material – alimente, imbracaminte, incaltaminte, medicamente, mobilier, scutece, materiale pentru reconditionarea interiorului, produse pentru igiena(pasta de dinti, sapun, sampon), obiecte de uz casnic, produse pentru curatenie, carucioare, cadre pentru mers, etc.(in functie de nevoile pesoanelor asistate si posibilitatile fundatiei);

17) Ajutor financiar – intre 60 si 160 lei/luna / persoana, pentru alimente, produse pentru curatenie, pentru achitarea facturilor de gaz, curent, chirie, taxe, medicamente, repararea obiectelor de uz casnic etc.
Varstnicele sunt asistate pe toata durata vietii lor(exceptie facand persoanele care nu respecta conditiile din contractul de colaborare, care nu mai doresc asistarea noastra sau in caz de deces). In aceste situatii contractul de colaborare se reziliaza, asistarea noastra incetand .
Efectuam aceste activitati și servicii pentru imbunatatirea calitatii vietii pesoanelor asistate, prevenirea singuratatii, izolarii, depresiei, suicidului si promovarea valorilor moral crestine .