Dezvoltarea Durabila In Domeniul Securitatii Si Apararii Nationale

ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE „NICOLAE BĂLCESCU”

DEZVOLTAREA DURABILĂ

ÎN DOMENIUL SECURĂTĂȚII ȘI APĂRĂRII NAȚIONALE

ȘERBAN LIVIU-ALEXANDRU

ȘTEFÎRCĂ MIHAI-ALEXANDRU

SIBIU, 2016

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………………3

Acte normative referitoare la situația administrației militare pe timp de pace……………………………………………………………………………………………………………4

Managementul integrat al resurselor de apărare……………………………….5

Noul concept strategic de securitate și apărare a României…………………….8

Bibliografie……………………………………………………………………….12

INTRODUCERE

Permanenta transformare militară a NATO este necesară ca răspuns direct la provocările și la amenințările tot mai complexe apărute în mediul strategic, în mod deosebit în ultimii zece ani. Acest proces este susținut permanent de necesitatea crescândă ca forțele Alianței să fie multinaționale și intercategorii (Joint), dislocabile oriunde și oricând este necesar, coerente din punct de vedere al interoperabilității. Astfel, este necesar ca NATO să dispună de capabilități care să-i permită să extindă numărul și felul operațiilor pentru care ar putea fi solicitată, într-o arie geografică lărgită față de granițele tradiționale. Interesele si obiectivele de securitate ale statelor europene păreau să nu fie generatoare de stări conflictuale, mediul de securitate fiind influențat pozitiv de procesele de integrare europeană si euroatlantică, de extinderea comunității statelor care împărtășesc si promovează valorile democrației si economiei de piață, de adâncirea colaborării regionale.

Riscurile apariției unei confruntări militare tradiționale pe continentul european se diminuaseră semnificativ până când Federația Rusă hotaraște să-și refacă sfera de influență, se trasează o nouă granță între puterile occidentale si partea rusă dar și de faptul că cei doi „dușmani” ai Razboiului Rece, SUA și Federația Rusă își dau mâna intr-o așa zisă coaliție antiterorism.

Desigur persistă fenomene de instabilitate si criză la nivel subregional și tendințe de fragmentare, marginalizare sau izolare a unor state. Țări din Europa Centrala, de Est și de Sud-Est se confruntă cu dificultăți economice, sociale și politice asociate procesului de tranziție spre societatea bazată pe principiile democrației si ale economiei de piață, care pot genera destule riscuri la adresa securității statelor din regiune (Ex. Ucraina). Având în vedere acest context geopolitic și geostrategic îmi doresc să prezint situația României și să tratez pe larg în acest referat Instituția Ministerului Apărării Naționale.

MApN este organul de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Guvernului României, prin care este condusă activitatea în domeniul apărării naționale, potrivit prevederilor legii și strategiei de securitate națională, pentru garantarea suveranității, independenței și unității statului, integrității teritoriale a țării și democrației constituționale.

1. Acte normative referitoare la situația administrației militare pe timp de pace

Legea nr. 45/1994 a apărării naționale a României;

Legea nr. 415/2002 privind organizarea și funcționarea CSAT;

Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea MApN;

Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare;

Legea nr. 477/2003 privind pregătirea economiei naționale și a teritoriului pentru apărare;

Legea nr. 473/2004 privind planificarea apărării;

Programul de guvernare al Guvernului României;

Strategia națională de apărare a României;

Strategia de securitate națională a României;

Strategia de transformare a Armatei României;

Planul strategic al MapN.

Sistemul național de apărare

2. Managementul integrat al resurselor de apărare

Un sistem de management integrat este un model de management global care permite articularea ansamblului de activități ale unui organism într-un tot coerent. Este vorba de a integra în aceeași organizare procesele, exigențe interne și externe multiple: calitate, securitate, mediu înconjurător, exigențele legale și reglementare și alte rezultate ale sistemelor de referință propriei activități. Gestionarea resurselor de apărare (umane, materiale și financiare) în cadrul Ministerului Apărării se realizează într-o abordare modernă, integrată.

Esența acestui tip de management îl reprezintă conceptul de planificare integrată a apărării, care desemnează procesul de coordonare a dezvoltării și menținerii capabilităților specifice în scopul îndeplinirii obiectivelor politicii de apărare. Pentru îndeplinirea obiectivelor politicii de apărare se stabilesc obiective specifice și priorități, corespunzător domeniilor planificării apărării, ariilor de interes (național, regional, NATO, UE etc.), precum și pe niveluri organizatorice.

Toate aceste obiective specifice și priorități sunt armonizate în cadrul activității de planificare integrată a apărării. Este de înțeles că managementul integrat nu este posibil în condițiile moderne fără existența unui soft și a unui hard performante care să apropie fluxul informațional neîntrerupt de ceea ce se întâmplă în războiul centrat (bazat) pe rețea unde inter-relaționarea, schimbul permanent și extrem de operativ de informații, conștientizarea personalului și creșterea vitezei de comandă conduc la eficiența și eficacitatea îndeplinirii misiunii. Sunt cu atât mai actuale aceste preocupări cu cât asistăm la o modificare a însuși războiului centrat (bazat) pe rețea în condițiile accentuării asimetriei, a extinderii perioadei post-conflict și a indispensabilității CIMIC (CivilMilitary Cooperation), concept modern prezent în toate operațiile de stabilitate și care presupune existența unei baze de date unică și transparentă care să permită luarea deciziilor în timp real.

Fluxul informațional neîntrerupt este una dintre premizele dintre cele mai importante ale realizării managementului integrat al apărării în sprijinul îndeplinirii cu succes a operațiilor multinaționale. Colectarea informațiilor, analizarea, propagarea și împărtășirea acestora va fi critică. Aplicarea Sistemului de Planificare, Programare, Bugetare și Evaluare și a bugetării pe programe în Ministerul Apărării va căpăta valențe superioare, contribuind semnificativ la planificarea și utilizarea eficientă a resurselor, în funcție de obiectivele specifice și prioritățile stabilite, angajamentele asumate de România în cadrul NATO și UE și cerințele atingerii indicatorilor de performanță în cadrul evaluării sistemului de management.

Colaborarea eficientă a structurilor implicate în managementul resurselor pentru apărare va determina elaborarea unor programe realiste din punct de vedere financiar, focalizate pe rezultate, asigurând controlul privind cheltuirea fondurilor, în condiții de transparență sporită.

Pregătirea populației pentru apărare

Legea nr. 446/2007 privind pregătirea populației pentru apărare.

Pregătirea cetățenilor români pentru apărare – activitatea prin care se asigură resursele umane necesare Armatei României, forțelor cu statut militar sau special organizate potrivit legii, forțelor de ordine și siguranța publică și forțelor de protecție și cuprinde recrutarea, selecția, pregătirea si încadrarea acestora în unitățile instituțiilor respective. Pregătirea cetățenilor români pentru apărarea țării se realizează prin:

a) îndeplinirea serviciului militar;

b) participarea la alte forme de pregătire organizate de instituțiile de apărare a țării și securitate națională.

Pregătirea economiei naționale pentru apărare

Legea nr. 477/2003 privind pregătirea economiei naționale și a teritoriului pentru apărare. Pregătirea economiei naționale pentru apărare – ansamblul de măsuri și de acțiuni care se stabilesc și se realizează din timp de pace, în vederea utilizării potențialului economic și uman al țării, pentru satisfacerea nevoilor de apărare și asigurarea continuității activităților economico-sociale în caz de mobilizare sau de război. Sistemul de priorități și alocare a resurselor pentru apărare

Pregătirea teritoriului pentru apărare

Legea nr. 477/2003 privind pregătirea economiei naționale și a teritoriului pentru apărare. Pregătirea teritoriului pentru apărare – ansamblul de măsuri și acțiuni stabilite pentru realizarea obiectivelor necesare satisfacerii nevoilor strategice și operative ale forțelor sistemului național de apărare și pentru asigurarea protecției populației și a bunurilor materiale, inclusiv a celor ce aparțin patrimoniului național, împotriva efectelor acțiunilor distructive executate de agresor cu mijloace clasice și arme nucleare, biologice și chimice. Obiectivele necesare satisfacerii nevoilor strategice și operative se realizează din timp de pace și se cuprind în programul cu obiectivele de pregătire operativă a teritoriului pentru apărare, dimensionat pe o perioadă de 4 ani.

Politica de apărare națională a României

– este determinată, în mod obiectiv, de evoluțiile politice, economice, sociale și culturale care au loc pe plan intern și extern

Strategia de securitate națională a României

Strategia națională de apărare a țării

Strategia de transformare a Armatei României

3. Noul concept strategic de securitate și apărare a României

Integrarea în NATO a schimbat în mod esențial poziția geopolitică și geostrategică a României. Prin includerea în spațiul euroatlantic de securitate și democrație, țara noastră a devenit parte a sistemului comun de apărare al Alianței, care îi garantează securitatea. Concomitent, participând alături de aliați la apărarea spațiului Alianței, garanțiile Tratatului Atlanticului de Nord oferă României condiții optime de dezvoltare economică și socială durabilă, alături de statele aliate.

Ca membră a Alianței Nord-Atlantice, țara noastră se bazează pe forța aliaților în apărarea suveranității teritoriului și a intereselor sale naționale, participă la efortul colectiv de apărare și își îndeplinește angajamentele militare asumate prin ratificarea Tratatului Atlanticului de Nord.

Având în vedere faptul că România beneficiază de garanțiile de securitate ale aliaților, precum și prin faptul că este stat membru în Uniunea Europeană, se impune ca titlul noii strategii să includă sintagma Strategie națională de securitate și apărare, care ar putea să aibă ca o posibilă deviză: Apărarea valorilor democratice împreună cu aliații din NATO și Uniunea Europeană, dezvoltare economică și socială durabilă, prosperitate și identitate.

Sistemul securității naționale definit de actuala strategie ca ansamblul mijloacelor, reglementărilor și instituțiilor statului, care au rolul de a realiza, proteja și afirma interesele fundamentale ale României , începând cu acest an este integrat sistemului de securitate transatlantică. În consecință, conținutul Rezoluției 469 adoptată de Camera Reprezentaților a SUA, privind securitatea transatlantică și întărirea NATO va trebui să își găsească în noua strategie aceleași soluții de aplicabilitate ca și pentru celelalte state membre ale Alianței.

Un nou proiect al Strategiei naționale de securitate și apărare a României ar trebui să ofere soluții doctrinare la cel puțin următoarele cinci probleme: elementele generale ale politicii de securitate ale României, unde să fie evidențiate interesele și obiectivele statului român, în acord cu cele ale Alianței Nord-Atlantice, dar și cu cele cuprinse în Strategia de securitate a Uniunii Europene și modalitățile de afirmare la nivelul celor două organizații; analiza evoluției mediului internațional de securitate care să reflecte noile provocări ale secolului XXI, riscurile la adresa securității țării, vulnerabilitățile interne și modalitățile prin care România participă alături de aliați la asigurarea securității spațiului euro-atlantic. O asemenea analiză trebuie să includă datele și informațiile relevante pentru țara noastră, ideile doctrinare și liniile generale de poziție ale politicii de securitate a României în relațiile cu organizațiile și structurile de securitate, apărare și cooperare globale și regionale (NATO, Uniunea Europeană, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, ONU, structurile de cooperare regională, statele vecine și alte state); obiectivele componentelor sistemului de securitate al României: armata, serviciile de informații (SIE, SRI, structurile de informații ale MApN, MAI, Ministerul Justiției), securitatea internă, siguranța și ordinea publică (SPP, Poliție, Jandarmerie), precum și cele ale sistemului național de prevenire și combatere a terorismului, ale sistemului național de acțiune în situații de criză, calamități naturale și dezastre (Administrație, Protecție civilă, Pompieri), ale structurilor de luptă împotriva crimei organizate, traficului de droguri și de ființe umane, ale sistemului de protecție a informațiilor și a infrastructurii telecomunicațiilor (STS) și ale sistemului de control al armamentelor și exporturilor strategice; direcțiile de acțiune pentru Administrație, Justiție, Finanțe, Economie, Infrastructură, Protecția mediului, Sănătate și Educație ca fundamente și resurse pentru securitatea României.

Scopul general al noii strategii trebuie să fie și în viitor afirmarea, protejarea, promovarea și, la nevoie, apărarea, împreună cu aliații din NATO, dar și cu celelalte state democratice din Europa, a intereselor naționale de securitate necesare edificării unei Românii democratice, stabile politic, prospere economic și social, în măsură să participe activ la viața internațională.

Ca argumente pentru necesitatea revederii și actualizării strategiei în vigoare și realizării scopului menționat, stau idei doctrinare obligatorii a fi cuprinse în conținutul noii strategii naționale de securitate și apărare pot fi enumerate: România, țară membră a Alianței NATO, nu consideră nici un stat drept potențial inamic, dar în protejarea intereselor sale naționale își rezervă dreptul ca, împreună cu aliații, să întrebuințeze ca soluție de ultimă instanță, elementele sale de putere și capacitățile de apărare; în situația în care statul român va fi nevoit să desfășoare acțiuni militare pentru apărarea intereselor sale și ale aliaților, acestea vor avea un preponderent caracter defensiv-activ.

În acest scop, România își va armoniza eforturile interne cu cele ale Alianței Nord-Atlantice; Ca membră NATO, România participă la apărarea colectivă prevăzută de art. 5 al Tratatului de la Washington, potrivit căruia forțele multinaționale ale Alianței trebuie să fie capabile să descurajeze orice agresiune potențială împotriva ei, să oprească înaintarea oricărui agresor, cât mai departe posibil, în cazul unui atac și să asigure independența politică și integritatea teritorială a statelor membre; statul român își orientează eforturile organizatorice, umane și financiare pentru realizarea capabilităților necesare apărării teritoriului național împreună cu aliații și a celor de care are nevoie pentru a-și îndeplini rolul în Alianță și de a participa activ la sporirea eficacității militare a NATO și a libertății sale de acțiune; România contribuie la apărarea colectivă corespunzător potențialului său, realizând o balanță echitabilă între responsabilități și beneficii în cadrul Alianței. Statul român va pregăti forțe și capabilități în măsură să fie integrate eforturilor Alianței în domeniile luptei împotriva terorismului și apărării împotriva armelor nucleare, biologice și chimice; România se alătură efortului colectiv al Alianței de reacție coerentă la toate situațiile de urgență posibile și la desfășurarea operațiilor de răspuns la criză.

România, ca stat membru al NATO, va participa la: planificarea colectivă a forțelor; finanțarea și planificarea operațională comună; constituirea formațiunilor multinaționale; stabilirea aranjamentelor de comandă și stat major; sistemul integrat de apărare aeriană; staționarea și desfășurarea forțelor românești în afara teritoriului național; staționarea și desfășurarea forțelor Alianței pe teritoriul național; cooperarea în domeniul infrastructurii, armamentelor și logisticii; standarde și proceduri comune pentru echipamente, instruire și logistică; doctrine și exerciții întrunite și multinaționale; în funcție de cerințele NATO, România va participa la: finanțarea multinațională, inclusiv la bugetul militar al Alianței; programul de investiții de securitate NATO; achiziționarea și montarea pe teritoriul național a unor instalații și elemente de infrastructură necesare forțelor aliate.

De asemenea, în fundamentarea noului concept strategic de securitate și apărare a țării, trebuie avute în vedere, prezentate și afirmate următoarele idei importante: Strategia de securitate se bazează pe realitatea internă și internațională actuală și ține cont de interesele comune ale cetățenilor și de potențialul societății românești; obiectivele strategiei se realizează prin mijloace politice, diplomatice, economice, sociale, militare etc., în cooperare cu NATO și Uniunea Europeană; strategia are în centrul atenției cetățeanul, interesele și drepturile sale fundamentale; statul român urmărește prin strategie să realizeze concordanța dintre obiectivele dezvoltării sale democratice și cele ale stabilității și securității europene și euro-atlantice; prezența activă în NATO și în Uniunea Europeană reprezintă obiective prioritare pentru afirmarea intereselor țării în lume; România trebuie să-și întărească statutul de furnizor de securitate și stabilitate în Europa de sud-est și să devină un aliat implicat în extinderea ariei de stabilitate și securitate la regiunile din vecinătatea Alianței.

Participarea României în cadrul NATO

Ca aliat NATO, România trebuie să ofere capabilități în schimbul beneficiilor de securitate oferite de Alianță. Exigențele militare la care aliații trebuie să facă față sunt: a avea capacitatea de a transporta trupele în teatrul de operații (to be deployed); a le angaja în operații odată ajunse acolo (to be employed), lucru care implică antrenarea unor forțe armate profesioniste; a susține trupele în teatrul de operații (to be sustained), dar nu numai din punct de vedere militar. În țară este necesar să funcționeze un sistem politico-social solid, care să informeze publicul, să asigure dezbateri parlamentare, să ajute societatea să accepte costurile financiare și eventualele pierderi umane.

Țara noastră va participa la discutarea și deciderea unor acțiuni cu implicații globale, la construirea consensului între marile puteri ale lumii, având astfel oportunitatea de a lărgi perspectiva propriilor noastre interese strategice și geopolitice.

România dorește să fie membră a unei Alianțe puternice, și de aceea se va alătura statelor care depun eforturi pentru ca NATO să rămână pilonul principal al securității transatlantice și cea mai eficientă alianță de apărare colectivă și de securitate activă în plan global. Cea mai mare responsabilitate pe care vechii și noii aliați o vor avea în perioada următoare este continuarea procesului de transformare a Alianței Nord Atlantice și adaptarea acesteia la lumea armată modernă și la pericolele ei.

Această viziune strategică, va putea fi posibilă numai dacă Europa și America fac eforturi împreună, pentru a rezolva problemele de securitate ale secolului XXI. În absența unui parteneriat solid între Europa și America, vulnerabilitatea acestora crește în fața noilor amenințări la adresa securității. Modalitatea inteligentă de a răspunde la unilateralismul și hegemonia americană este parteneriatul, nu rivalitatea.

O ruptură în relația transatlantică ar submina construcția europeană, producând paralizie și ostilitate între marile puteri democratice ale momentului. Trebuie deci ca membrii Alianței Nord Atlantice să fie preocupați nu doar de depășirea gapului tehnologic dintre diferiți aliați, dar mai ales a gapului manifestat în ambițiile politice ale statelor aliate. Pentru că acest din urmă gap subminează nu numai credibilitatea politică și capacitatea de acțiune a Alianței, ci însăși fundamentul solidarității transatlantice: indivizibilitatea securității.

BIBLIOGRAFIE

1. Legea nr. 45/1994 a apărării naționale a României;

2. Legea nr. 473/2004 privind planificarea apărării;

3. PLANUL STRATEGIC AL MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE 2010 – 2013;

4. Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare;

5. ONIȘOR, C., Teoria strategiei militare–realitatea XX, perspective XXI, Editura AÎSM, București, 1999;

6. MUREȘAN, Mircea, STĂNCILĂ, Lucian, ENACHE, Doru, Tendințe în Evoluția teoriei șipracticii războiului, Editura Universității de Apărare „Carol I”, București, 2006;

7. TEODOR, Frunzeti, Soluționarea crizelor internaționale, Editura Institutul European, Iași, 2006;

8. STĂNCILĂ, I., Lupta armată modernă, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, București;

9. VĂDUVA, Gh., Războiul bazat pe rețea în fizionomia noilor conflicte militare, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2005.