Dezvoltarea durabilă este acel proces de dezvoltare care răspunde nevoilor actuale fara a [616378]

INTRODUERE

"Dezvoltarea durabilă este acel proces de dezvoltare care răspunde nevoilor actuale fara a
periclita capacitatea generațiilor viitoare de a răspunde propriilor lor nevoi. […..] Pentru ca
dezideratul dezvoltarii durabile să poata fi atins, protecția mediu lui va constitui parte integrată a
procesului de dezvoltare și nu poate fi abordată indepedent de acesta." (Declarația asupra
Mediului și Dezvoltării, Rio de Janeiro, 1992. )

1 BAZELE TEORETICE ALE DEZVOLTARII DURABILE A SPAȚIULUI RURAL ȘI
CONSOLIDĂRII TERENURILOR AGRICOLE

1.1 Spațiul rural – definire și caracteristici

Conceptul de dezvoltare durabila este relativ nou în literatura economică modernă, el
încercand sa traduca cît mai fidel termenul englez “sustainability”; se mai vehiculeaza uneori, mai
rar, ce -i drept, expresia dezvoltare sustenabilă.
Dincolo de terminologie se află însă ideea de “satisfacere a cerințelor generațiilor actuale
fară a prejudicia interesele gen erațiilor viitoare’’.Dezvoltarea durabilă, viabilă și susținută din
punct de vedere ecologic, este considerata acea dezvoltare care satisface nevoile prezentului făra
a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a -și satisface propriile nevoi.
Dezvolt area este în esența o acțiune cu caracter strategic, care are ca scop cresterea durabilă
a productivitații individuale, comunitare și internaționale ceea ce poate duce la asigurarea unor
venituri mai mari pentru indivizi.( Berca, M. Ingineria si management ul sistemelor pentru
dezvoltarea rurală).
Conceptul face referire la o creștere economică ce poate răspunde nevoilor de bunăstare
ale societăților noastre, pe termen scurt, mediu și mai ales, pe termen lung. Se presupune ca
dezvoltarea trebuie să satisfacă nevoile prezentului făra a compromite capacitatea și resursele
generațiilor viitoare. În mod concret, el necesita reunirea condițiilor propice unei dezvoltări
economice pe termen lung și care să protejeze mediul înconjurător. De altfel, summit -ul mondial
asupra dezvoltării sociale de la Copenhaga (martie 1995) a subliniat necesitatea de a lupta
împotriva excluderii sociale și pentru a proteja sănătatea indivizilor. Tratatul de la Amsterdam a
înscris, în mod expres, dezvoltarea durabilă în preambulul Tratat ului asupra Uniunii Europene.
Se afirma tot mai mult în literatura de specialitate despre o „nouă” filosofie a dezvoltării
durabile a spațiului rural. Dezvoltarea rurală durabilă este o componența a conceptului și în același
timp o parte a strategiei economico -sociale de dezvoltare durabilă.
Deosebim două concepte importante în dezvoltarea rurală:
a) dezvoltarea rurală durabilă (sau sustenabila) și
b) dezvoltarea rurală integrată.
Conceptul de dezvoltare rurală durabila sau sustenabila (sustenable developmen t) a început
să se contureze după Conferința ONU privind Mediul Înconjurător (Rio de Janeiro – 1972) și
crearea Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare (1985).

„În baza raportului Brundtland, dezvoltarea durabilă este definită ca fiind acea dezvoltare
care îndeplineste necesitațile prezentului făra a compromite posibilitățile generațiilor viitoare în a –
și satisface necesitațile.”
La Conferința ONU asupra Mediului și Dezvoltarii, care a avut loc în 1992 la Rio de Janeiro
(Brazilia), unde au participat 1 78 de țări și peste 100 șefi de state și guverne s -a marcat o nouă
etapă în raporturile de clarificare a conceptului și de transpunere a acestuia în practica (Letitia
Zahiu, 2001). La aceasta conferință s -a formulat concluzia că mediul și dezvoltarea econo mică și
socială nu mai pot fi gandite ca domenii izolate. Astfel statele trebuie să -și fundamenteze viitoarele
lor decizii și politici ale dezvoltării economice ținand cont de implicațiile lor asupra mediului.
Primele trei principii ale Declarației de la R io (1992) arata că:
a) popoarele au dreptul la o viața sănătoasă și productivă, în armonie cu natura;
b) dezvoltarea de azi nu trebuie să submineze dezvoltarea și necesitațile de mediu ale
generațiilor prezențe și viitoare;
c) națiunile au dreptul suveran de a -și exploata propriile lor resurse dar făra a provoca prin
aceasta daune mediului de dincolo de frontierele lor.
Dezvoltarea durabilă este necesitatea integrarii obiectivelor economice cu cele ecologice
și de protecție a mediului
Dezvoltarea durabilă este o abo rdare care are ca scop echilibrarea problemelor sociale,
economice și impactul acțiunilor noastre asupra mediului înconjurător.
Dezvoltarea durabila impune revizuirea nevoilor prezente:
a) securitate economică, adăpost, mîncare, educație, spații libere,
b) repre zentare politică,
c) contactul cu natura, făra a compromite posibilitățile generației viitoare.
pentru a îmbunătăți calitatea vieții, definiția mai generoasă a bunăstarii și fericirii incluzand
factorii care au legatură cu mediul înconjurător și comunitătile, precum și cu factorii
economici;
d) mediul înconjurător și de capacitatea lui de a sustine activitatea umană;
economia, societatea și mediul înconjurător că trei probleme unite și problemă ca o economie
sănătoasă va duce automat la o societate sănătoasă și l a un mediu înconjurator sigur;
e) îmbunătățirii starii lucrurilor pe termen scurt;
redimensionarea cresterii economice, avand în vedere o distributie mai echitabilă a resurselor
și accentuarea laturilor calitative ale soluției;
f) conservarea și sporirea resurse lor naturale, păstrarea diversității ecosistemelor,
supravegherea impactului activităților economice asupra mediului;
g) reorientarea tehnologiilor și abordarea controlului riscurilor;

h) descentralizarea formelor de guvernare, creșterea gradului de participare la luarea
deciziilor privind mediul și dezvoltarea pe plan național și internațional;
În ultimii ani conceptul de dezvoltare durabilă a devenit un obiectiv strategic pentru
intreaga umanitate. Punerea lui în practică trebuie însă realizată în funcție de s pecificul fiecarei
zone.
Conceptul de dezvoltare durabilă s -a format în stransa legatură cu evoluțiile economice și
ecologice și reprezintă un proces lung de schimbari lente, care permit folosirea pe termen lung a
mediului.
Coordonatele dezvoltarii rurale durabile trebuie să pornească de la analiza tridimensională
a spațiului rural: în plan economic, social și ecologic.
Relațiile spatiului tridimensional confirmă ca orice acțiune sau fenomen care are loc într –
un plan afecteaza și celelalte planuri. Spre exe mplu o decizie de ordin economic considerata viabila
nu trebuie aplicata în practica făra a analiza influența efectelor în plan social și ecologic. Adoptarea
unei decizii bune din punct de vedere economic poate avea efecte negative în plan social sau
creșt erea efectului în plan ecologic.
În vederea stabilirii anumitor strategii de dezvoltare se impune formarea unor colective
mixte multidisciplinare în luarea deciziilor, pentru a evită producerea efectelor negative.
Un rol determinant în dezvoltarea rurală durabila îl au deopotriva fiecare membru al
comunității, primarul și consilierii locali, guvernul, parlamentul și societatea civilă care trebuie să
aiba în vedere la luarea deciziilor privind promovarea unor actiuni și lucrari de investiții protecția
mediu lui înconjurator.
Diversificarea economică, accesul la servicii și protecția mediului sunt necesare pentru a
asigura succesul și durabilitatea dezvoltarii rurale. De asemenea, dezvoltarea rurală trebuie privită
din perspectiva globală a spatiului european. Pentru a stopa declinul zonelor rurale este nevoie de
organizarea acestui spațiu astfel încat să devina mai puțin dependent de centrele economice.
Trebuie apoi să ne asiguram că exisța piața pentru produsul nostru, să urmarim cum se
modifică aceasta piața în timp și să ne adaptam din mers la cerințele pieței. Avem nevoie și de o
echipa de lucru, familia sau alți membri. Inscrierea într -o asociație de profil ne -ar putea fi de folos
mai ales pe segmentul informarii și al desfacerii produselor.
Ca orice acțiu ne și activitate desfasurata, dezvoltarea în plan economic trebuie să se
desfasoare în condiții de rentabilitate și sa acționeze pe toate căile pentru a avea exploatații ferme
și viabile, deoarece agricultura este elementul determinant al dezvoltarii rural e în majoritatea
spatiilor rurale.

Acest lucru nu înseamna însă că dezvoltarea rurală se rezuma doar la dezvoltarea
agriculturii. În țările cu economie în curs de dezvoltare locul principal este deținut de agricultura.
la revitalizarea vieții economice rur ale.
Principiile dezvoltarii durabile rurale la nivel economic:
a) economie rurala prospera, competitiva și eficiența;
b) agricultura durabila și competitiv care sa furnizeze rezerve adecvate de hrana sanatoasa și
sa acopere nevoile consumatorilor.
c) economie diversa și dinamica, cu servicii și inițiative locale, care sa creeze locuri de
munca;
Principiile dezvoltarii durabile a spațiului rural în plan ecologic trebuie sa vina în
concordanța cu dezvoltarea în plan economic și social și sa evite degradarea mediu lui. Protecția
mediului constituie elementul fundamental al dezvoltarii durabile și trebuie sa fie în concordanta
cu principiile practicarii unei agriculturi durabile (Serban Mitrache, 2000).
În prezent marea majoritate a agricultorilor, în scopul creșteri i productivitații la hectar,
utilizeaza îngrasaminte chimice și pesticide într -o oarecare doza. Cu cat dozele sunt mai ridicate
cu atat efectele negative asupra mediului și ecosistemelor naturale mai pronunțate.
În condițiile actuale ale economiei este nec esar sa se gaseasca un raport optim între
tehnologiile cultivate, producțiile obținute și ecologie care sa asigure dezvoltarea economico –
sociala a comunitaților rurale prin:
a) promovarea practicilor ecologice de folosire a pamantului și folosirea raționala a resurselor
(sol, apa, energie, ecosisteme), în special la nivelul fermelor agricole;
b) conservarea diversitații habitatelor și peisajelor (paralel cu practicarea agriculturii);
c) asigurarea stabilitații populației ca numar.
d) satisfacerea cerințelor alimentare și sociale;
e) îmbunatațirea calitații mediului înconjurator și a bazei de resurse naturale;
f) utilizarea cu eficienta maxima a resurselor limitate și a celor neregenerabile;
g) îmbunatațirea calitații vieții.
Practicarea unei agriculturi durabile are ca scop: men ținerea calitații solului și asigurarea
unei corelații optime între cantitatea și calitatea alimentelor, sanatatea oamenilor și menținerea
calitații mediului înconjurator. Realizarea acestor corelații de echilibru pot fi asigurate prin
practicarea unei agr iculturi alternative a carei funcție obiectiv este determinata de restricții
ecologice și de producție.
Ca direcții de acțiune sunt necesare desfasurarea urmatoarelor activitați:
a) rotația culturilor;
b) reciclarea resturilor de culturi și a gunoiului de grajd ;

c) folosirea îngrasamintelor chimice, a pesticidelor și a altor substante chimice în doze
restricționate;
d) extinderea culturilor de protecție și ameliorare a solului inclusiv leguminoase fixatoare de azot
(soia, mazare, lucerna etc.);
e) combaterea integrata a bolilor și daunatorilor.
Acționand în spiritul dezvoltarii durabile, trebuie evitata cu orice preț distrugerea solului
din considerențe economice, care au rezultate scontate pe termen scurt însa pe termen mediu și
lung pot avea efecte cu implicații negativ e.
Dezvoltarea durabila a spațiului rural nu reprezinta numai obținerea de produse agricole de
buna calitate și nepoluate ci și asistarea procesului de prelucrare a produselor agricole în produse
alimentare, pe baza procedurilor tehnologice de fabricatie.
În general, procesatorii de materii prime urmaresc, în realizarea proiectelor de investiții,
indicatorii de eficiența economica, rentabilitatea randamentelor de valorificare și a celor de
extracție a substanței utile, urmarindu -se dezvoltarea în plan econo mic.
Strategiile de dezvoltare durabila îi obliga pe procesatori sa -și analizeze proiectele și din
punct de vedere ecologic, care conduce de obicei la creșterea costurilor.
În concluzie menționam ca este necesar ca activitatea economica trebuie sa fie anal izata și
din punct de vedere a efectelor sale în plan ecologic.
Optimul dezvoltarii durabile pe plan economico -ecologic:
a) internalizarea costurilor externe, inclusiv a celor cu efect pe termen lung;
b) promovarea unor programe de cercetare -dezvoltare care sa f ie axate pe realizarea de strategii,
planuri și masuri necesare dezvoltarii masurilor ecologice;
c) stabilirea indicatorilor specifici ai masurilor ecologice, care vor trebui, în permanența, urmariți,
valoarea acestora necesitand a fi în concordanța cu cea a indicatorilor generali de dezvoltare
socioeconomica a societații;
d) asigurarea unei rate de intrebuintare mai mari pentru resursele regenerabile, fața de cele
neregenerabile, concomitent cu utilizarea unor noi tipuri de materii și materiale, eficiențe din
punct de vedere tehnic și ecologic;
e) reducerea, pe ansamblu, a consumului de combustibil prin eficientizarea sistemelor și activitații
(în principal adoptarea atat a traseelor minime de deplasare și a unui mod de conducere
corespunzator);
f) adoptarea unor masur i administrative și de natura fiscala, în ideea încurajarii transporturilor
ecologice (o prioritate trebuie sa fie transporturile publice), în detrimentul celor poluante;
g) constituirea unor fonduri speciale destinate dezvoltarii masurilor ecologice ;

h) utilizarea unor modele de prognoza specifice necesare adoptarii, pe termen lung, a tuturor
acțiunilor care sa concure la implementarea masurilor ecologice, prin considerarea
concomitenta a aspectelor din domeniul ecologic, economic, social, financiar, urba nistic etc.
Cele mai multe firme sunt mici și foarte vulnerabile la competiție.
Principalul obiectiv al politicii de dezvoltare rurala este menținerea comunitaților rurale în
stare viabila: competitivitatea agriculturii este esențiala dar nu suficienta. Di versificarea
economica, accesul la servicii și protecția mediului sunt necesare pentru a asigura succesul și
durabilitatea dezvoltarii rurale. De asemenea, dezvoltarea rurala trebuie privita din perspectiva
globala a spațiului european.
Optimul dezvoltarii durabile pe plan socio -ecologic:
a) sporirea accesibilitații la masurilor ecologice prin adoptarea celor mai viabile variante, care
sa satisfaca, în totalitate cerințele de mobilitate ale societații;
b) asigurarea transparenței tuturor masurilor și explicitarea acestora, concomitent cu
încurajarea participarii publice la dezbaterea utilitații, scopului și costurilor acestor acțiuni;
c) evaluarea impactului social si ecologic înaintea aplicarii oricarei actiuni;
d) asigurarea unei permanente informari și educari în spiritul promovarii masurilor ecologice;
e) acordarea prioritații în dezvoltarea sistemelor de transport, în favoarea celor ecologice, cu
impact negativ minim sau nul;
f) reorientarea și reorganizarea tuturor modurilor de transport în direcția masurilor ecologic e;
g) minimizarea producerii și evacuarii de reziduuri, pentru fiecare faza a ciclului de viața a
vehiculelor, concomitent cu reciclarea acestora;
h) stoparea degradarii habitatelor, divizarii ecosistemelor și a pierderilor de terenuri agricole
sau cu destinații sociale;
Dezvoltarea durabila in plan social
Asigurarea condițiilor de viața la nivelul condiției umane, pentru toate localitațile și
regiunile, unde este prezenta activitatea umana constituie de fapt dezvoltarea rurala durabila în
plan social. Nu toate r egiunile ofera aceleași condiții de dezvoltare economico -sociala.
Diferentele apar datorita condițiilor naturale și datorita nivelului de dezvoltare a regiunilor
din punct de vedere economic.
Dezvoltarea in plan social a unei regiuni este în corelație cu d ezvoltarea economica a
regiunii respective și se gasește în relație de dependența cu aceasta. Cu cat o regiune prospera în
plan economic cu atat mai puțin se inregistreaza efecte negative, care sa conduca la regres social.
Dezvoltarea rurala durabila trebu ie înțeleasa ca un mecanism logic care acționeaza în
orientarea evoluției fenomenelor economico -sociale ale spațiului rural, spre o dezvoltare

individuala și comunitara care sa conduca la ameliorarea nivelului de „bunastare rurala” și a
menținerii echilibr ului factorilor naturali. Creșterea bunastarii rurale se poate realiza prin:
a) oprirea migrarii populației de la sat la oraș, prin crearea de alternative care sa -i motiveze
existența și sa -i stimuleze inițiativa de acțiune pentru asigurarea celor necesare tr aiului;
b) combaterea saraciei;
c) stimularea și diversificarea serviciilor;
d) asigurarea unor condiții minime de viața pentru populația rurala comparativ cu populația
urbana;
e) dreptul la o viața mai buna, la ocrotirea sanatații, educație și protecție sociala.
Nu p oate fi conceputa o dezvoltare durabila a regiunilor rurale fara a avea în vedere gasirea
de soluții viabile pentru multitudinea problemelor identificate în plan social, fara o infrastructura
rurala care sa permita și sa contureze un minim de confort pentr u membrii unei comunitați.
Conceptul de dezvoltare durabila este relativ nou în literatura economica moderna, el
încercand sa traduca cat mai fidel termenul englez “sustainability”; se mai vehiculeaza uneori, mai
rar, ce -i drept, expresia dezvoltare susten abila. Dincolo de terminologie se afla insa ideea de
“satisfacere a cerintelor generatiilor actuale fara a prejudicia interesele generatiilor viitoare’’.
Dezvoltarea durabila, viabila și sustinuta din punct de vedere ecologic, este considerata
acea dezvolt are care satisface nevoile prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor
viitoare de a -și satisface propriile nevoi.
Principiile dezvoltarii durabile a spatiului rural în plan ecologic trebuie sa vina în
concordanta cu dezvoltarea în plan economic și social și sa evite degradarea mediului. satisfacerea
cerintelor alimentare și sociale;
a) îmbunatatirea calitatii mediului înconjurator și a bazei de resurse naturale;
b) reciclarea resturilor de culturi și a gunoiului de grajd;
Dezvoltarea durabila a spatiului rural nu reprezinta numai obtinerea de produse agricole de
buna calitate și nepoluate ci și asistarea procesului de prelucrare a produselor agricole in produse
alimentare, pe baza procedurilor tehnologice de fabricatie.
În general, procesatorii d e materii prime urmaresc, în realizarea proiectelor de investitii,
indicatorii de eficienta economica, rentabilitatea randamentelor de valorificare și a celor de
extractie a substantei utile, urmarindu -se dezvoltarea în plan economic.
Strategiile de dezvol tare durabila îi obliga pe procesatori sa -și analizeze proiectele și din
punct de vedere ecologic, care conduce de obicei la cresterea costurilor.
a) asigurarea unei rate de intrebuintare mai mari pentru resursele regenerabile, fata de cele
b) neregenerabile, co ncomitent cu utilizarea unor noi tipuri de materii și materiale, eficiente din
punct de vedere tehnic și ecologic;

c) acordarea prioritatii în dezvoltarea sistemelor de transport, în
d) reorientarea și reorganizarea tuturor modurilor de transport în
e) minimizarea producerii și evacuarii de reziduuri, pentru fiecare
Dezvoltarea în plan social a unei regiuni este în corelatie cu dezvoltarea economica a
regiunii respective și se gasește în relatie de dependenta cu aceasta.

1.2 Scopul și conținutul dezvoltării durabile a spațiului rural

Spațiul rural, poate fi apreciat, ca fiind mediul natural în care se instalează activitățile umane,
cu condiția ca acestea să nu fie agresive și să promoveze degradarea lui. Revenirea populației spre
activități agricole și neag ricole în spațiul rural poate fi apreciat ca un factor de reechilibru biologic,
pentru că se întoarce întrun mediu lipsit de toate aspectele nocive oferite de spațiul urban.
Multiplele activități economice, sociale, culturale etc., care se desfășoară în sp ațiul rural pot fi
sintetizate în trei funcții principale: economică, ecologică și socioculturală .
Funcția economică a spațiului rural este considerată funcția de bază, primară, care are ca
obiectiv principal obținerea produselor agricole și a altor bun uri materiale realizate de ramurile
productive din amonte și din aval de agricultură, precum și silvicultura, industria forestieră,
artizanatul etc. Obținerea acestor produse ar trebui să asigure oamenilor din spațiul rural condiții
de viață satisfăcătoare .
Țările semnatare ale Cartei europene a spațiului rural se angajează să garanteze un sistem de
producție menit să asigure:
a) necesarul de alimente al populației;
b) garantarea unui nivel al veniturilor pentru agricultori și familiilor lor apropiate și
comparabile cu a celorlalte profesiuni, cu un nivel de responsabilitate comparabil,
asigurând o sursă de venit (profit) fundamental pentru populația rurală;
c) protejarea mediului înconjurător și asigurarea regenerării mijloacelor de producție, cum ar
fi solul și apa freatică, pentru generațiile viitoare în spiritul unei dezvoltări durabile;
d) producerea de materii prime reciclabile destinate industriei și producției de ener gie;
e) toate nevoile întreprinderilor mici și mijlocii agricole, artizanale sau comerciale și de
prestări servicii;
f) o bază pentru recreație și turism;
g) conservarea resurselor genetice ca bază a agriculturii și biotehnologiei.

Din cele de mai sus rezultă c ă funcția economică este o funcție complexă care cuprinde un
număr mare de activități (pluriactivități), în sensul că, spațiul rural nu mai este conceput ca o zonă
eminamente agricolă, ci ca o structură economică diversificată cu implicații sociale complex e care
se referă, în principal la: posibilități de plasare a forței de muncă în activități agricole, stabilitatea
populației și, în special, menținerea tineretului în spațiul rural prin oferta de activități neagricole
dar conexe acesteia, garantând în aces t mod surse de venituri suplimentare pentru populația rurală;
folosirea mai complexă a timpului de muncă secundar (parțial) al salariaților în exploatațiile
agricole. Schimbul de bune practici și de rezultate ale evaluărilor poate contribui semnificativ la
eficiența devoltării rurale. In aceest sens, rețeaua europeană trebuie să joace un rol central în
facilitarea contractelor.
Trebuie menționat că s -a decis, totodată, ca valoarea contribuției fiecărui stat membru la
Fondurile Structurale, Fondul de Coeziu ne și FEADR nu trebuie să depășească 4% din PIB -ul său.
Pornindu -se de la premisa că spațiile rurale întâmpină provocări în ceea ce privește:
a) Creșterea economică în sens larg;
b) Locurile de muncă;
Dezvoltarea durabilă în următorii ani, prin noua orientare a Politiii de Dezvoltare Rurală
asistăm la oferirea de oportunități reale în ceea ce privește:
a) Potențialul de creștere în noi sectoare;
b) Punerea în valoare a frumuseților naturale și a turismului;
c) Activitatea ruralului ca loc de muncă și de habitat;
d) Rolu l de rezervor de resurse naturale;
e) Prețuirea peisajului. In acest sens, liniile directoare strategice au fost stabilite:
f) Creșterea competitivității sectoarelor agricol și silvic;
g) Îmbunătățirea mediului și spațiului rural;
h) Creșterea calității vieții în zonele rurale și încurajarea diversificării;
i) Construirea capacității locale de creare a locurilor de muncă și de diversificare; ·
Funcția ecologică a spațiului rural Industrializarea generală, excesivă în unele zone rurale,
exploatarea rapace a unor terenuri miniere, intensificarea și industrializarea zootehniei, comasarea
acestora în mari aglomerații de animale pe spații agricole fo arte reduse etc., au determinat apariția
și intensificarea unuia dintre cele mai grave fenomene, și anume “poluarea spațiului rural” (sol,
aer, apă), deteriorarea peisajului agricol și silvic, reducerea alarmantă a florei și faunei și
producerea unui dezec hilibru ecologic în foarte multe ecosisteme ale spațiului rural. Acest impact
agresiv, dăunător asupra mediului natural a impus adoptarea unor măsuri care au menirea să
limiteze și să înlăture efectele negative ale factorilor poluanți asupra spațiului rura l. În acest
context sunt formulate măsuri și de Carta europeană, susținută de o legislație adaptată la condițiile

concrete ale fiecărei țări să protejeze mediul natural. Prevederile acestui document se referă la
următoarele aspecte:
a) eforturile susținute î n exploatarea rațională și durabilitatea resurselor naturale și de a se
prezerva spațiile de viață și biodiversitatea;
b) protejarea peisajului, deoarece acesta reprezintă interesul primordial inclusiv în cazul
peisajelor seminaturale sau amenajate de om;
c) protejarea frumuseții și a particularităților spațiului rural, renovând satele și construcțiile,
remediind pe cât posibil degradările naturii și ale peisajului;
d) înregistrarea locurilor unde există specii vechi sau rase de animale de crescătorie, peisaje
rurale tradiționale, tehnici tradiționale în agricultură etc.;
e) de a veghea ca dispozițiile juridice naționale și internaționale asupra protecției mediului să
fie respectate cu strictețe etc.
Aceste precizări impun o anumită politică de protecție a mediului n atural. Ea trebuie să
cuprindă proiecte de amenajare a spațiului rural menite să asigure protecția și gestionarea solului,
aerului și pentru conservarea florei, faunei și a habitatului lor.
De asemenea, nu sunt lipsite de interes măsurile politice cu priv ire la delimitarea zonelor în
care construcțiile, echipamentele, circulația sau alte activități care sunt dăunătoare mediului să fie
limitate la strictul necesar, iar cele cu o agresivitate puternică asupra mediului să fie interzise.
Abordarea globală a ac estei probleme presupune stabilirea unei cooperări internaționale științifice,
tehnice și politice pentru asigurarea gestionării mediului rural continental.
Funcția social -culturală prin natura activităților umane, a relațiilor din interiorul comunităților
și celor intercomunitare spațiul rural are un caracter social. Așa cum s -a mai precizat, dimensiunile
relativ reduse ale localităților, instituirea unor raporturi specifice între membrii comunităților,
cunoașterea reciprocă și ierarhizarea socială sunt ca racteristici ale relațiilor din mediul rural. Spre
deosebire de marile aglomerații urbane, unde este specific anonimatul omului, în spațiul rural toți
oamenii se cunosc între ei din aproape toate punctele de vedere. În acest cadru social,
comportamentul om ului – identitate a activității rurale, este total diferit de comportamentul omului
– anonim din colectivitățile urbane. Acesta înseamnă că există diferențe și în ceea ce privește
comportamentul între cele două comunități (rurală -urbană).
Responsabilitatea actelor comportamentale este cu mult mai puternică în cazul colectivităților
rurale. În comunitate toți oamenii se cunosc între ei de generații, cei care nu respectă normele de
instruire din generație în generație se “autoelimină”, îngroșând, de regulă, r ândurile din alte spații
sociale. În același timp, “asimilarea” celor noi veniți în colectivitățile rurale se produce relativ
greoi și numai după o anumită perioadă de timp.
Viața socială a localităților este intim legată de viața spirituală, culturală.

Cultura tradițională, obiceiurile constituie un patrimoniu inconfundabil al fiecărei localități,
zone sau regiuni rurale. S -a constat că, dacă unele tradiții au dispărut ca efect al “modernizării, al
producției de serie mare”, totuși în spațiul rural se me nțin încă tezaure de etnografie și folclor,
meșteșuguri care constituie o mare bogăție.
Se depun eforturi mari din mai multe puncte de vedere pentru a se reabilita preocupările
tradiționale în domeniul alimentar, meșteșugar etc.
Apreciem cu valoare preved erile din Carta europeană cu privire la dezvoltarea și protejarea
culturii în spațiul rural, care are ca obiectiv esențial, menținerea, apărarea diversității și bogăția
patrimoniului arheologic din zonele rurale și să promoveze o cultură dinamică, acționân du-se în
următoarele direcții:
a) inventarierea, punerea în valoare și promovarea patrimoniului istoric și cultural, inclusiv
abilitățile vieții rurale;
b) proiectarea și dezvoltarea tradițiilor și a formelor de expresie culturală ca și dialectele
locale;
c) întărirea identității culturale regionale a populațiilor rurale și promovarea vieții asociative;
d) promovarea patrimoniului gastronomic rural și local.
Dezvoltarea durabila este un proces lent de schimbari care permite folosirea pe termen lung
a mediului astfel încât dezvoltarea economica sa ramâna posibila concomitent cu mentinerea
calitatii mediului la un nivel acceptabil.
Principiile dezvoltarii durabile în conditii ecologice sunt:
a) regenerarea resurselor naturale si pastrarea stocului lor natural la un nivel a cceptabil;
b) reducerea poluarii la un "nivel minim de siguranta";
c) respectarea limitelor pentru conservarea biodiversitatii;
d) evitarea ireversibilitatii efectelor proceselor economice prin:
e) strategii orientate catre prevenirea riscurilor;
f) orientarea dezvoltari i tehnologice în directia protejarii mediului;
g) orientarea schimbarilor institutionale si a deciziilor economice în directia protejarii
mediului;
h) distributia veniturilor în mod echitabil si rezonabil.
Dezvoltarea durabila este un proces pe termen lung si nu poate fi atinsa în decursul unei
generatii, ceea ce înseamna ca trebuie facute eforturi pentru începerea acestui proces.
Durata îndelungata a procesului de dezvoltare durabila este generata de urmatorii factori:
a) cresterea populatiei pamântului;
b) scaderea c onstanta a resurselor globale;
c) lipsa unor acorduri internationale asupra exploatarii excesive a resurselor naturale;

d) existenta unui decalaj îndelungat în cadrul proceselor din ecosisteme;
e) existenta unor aspecte înca neîntelese ale relatiei mediu -economie;
f) implicarea factorului uman: oamenii trebuie sa aiba necesitatile de baza satisfacute
(asigurate) pentru a fi interesati într -un scop altruist cum este dezvoltarea durabila;
g) toate natiunile trebuie sa fie dispuse sa coopereze si sa contribuie financiar la a cest proces;
h) existenta si a altor probleme etice.
Rezulta ca dezvoltarea durabila nu poate fi conceputa decât ca o relatie între urmatoarele
elemente:
a) cultura , din care rezulta ce functii ale societatii si ce schimbari de comportament sunt
esentiale pentru aplicarea dezvoltarii durabile;
b) structura , care trebuie sa precizeze organizarea modului de realizare a dezvoltarii durabile;
c) tehnologia , care trebuie sa stabileasca mijloacele tehnologice prin care se poate realiza
dezvoltarea durabila.
Aplicarea acestor principii în cadrul Uniunii Europene a facut obiectul Conferintei
Europene asupra Dezvoltarii rurale (Cork, Irlanda, 7 – 9. 11. 1996) care a elaborat declaratia de la
Cork. Documentul cuprinde directiile recomandate statelor din U.E. pentru implementarea unei
dezvoltari durabile:
a) în ansamblul evolutiei societatii, dezvoltarea rurala trebuie sa fie prioritara. Ea trebuie sa
devina principiul fundamental care sa sustina politica în mediul rural prin care sa asigure:
inversarea exodului rural, combaterea sara ciei, stimularea fortei de munca, protectia si
ameliorarea mediului rural;
b) abordarea integrata a activitatilor prin care se asigura caracterul multidisciplinar si
aplicarea multisectoriala a dezvoltarii durabile.
Dezvoltarea durabila trebuie aplicata dupa principiul concentrarii si diferentierii în
favoarea zonelor cu cele mai mari necesitati. Acest proces se bazeaza pe o abordare integrata care
reuneste în acelasi cadru juridic si instrumental, adaptarea si dezvoltarea agriculturii, diversificarea
economic a, gestiunea resurselor naturale, îmbunatatirea activitatilor legate de mediu, punerea în
valoare a patrimoniului cultural si a turismului;
a) diversificarea activitatilor economice si sociale trebuie sa favorizeze dezvoltarea sectorului
particular prin: inve stitii, asistenta tehnica, servicii, infrastructurib adecvate, educare –
formare;
b) asigurarea caraterului durabil pentru toate activitatile, aplicarea principiului subsidiaritatii.
Subsidiaritatea este un principiu fundamental al deciziei sociale prin care, d upa teorema
lui Bellman din cercetarea operationala, efectele decizionale maxime se obtin numai atunci
când actul decizional se apropie de obiectul deciziei. O politica globala poate fi optima

numai daca fiecare politica componenta este optima. Acest princ ipiu cere descentralizarea
cât mai mult posibil a managementului spatiului rural si desfasurarea activitatilor pe baza
de parteneriat si colaborare între toate nivelurile de responsabilitate: local, regional,
national, european.
Dezvoltarea rurala trebuie sa fie locala, condusa de comunitatile locale, într -un cadru
general coerent:
a) aplicarea principiului simplificarii: politica rurala, mai ale în domeniul agricol trebuie
simplificata pentru asigurarea unei mai bune coerente a activitatilor (descentralizare,
limitarea reglementarilor la reguli si proceduri generale etc.);
b) elaborarea unor programe unice pentru dezvoltarea rurala pe zone, caracterizate prin
coerenta si transparenta, care sa constituie un instrument unic pe dezvoltarea rurala a zonei;
c) finantarea prgramelor de dezvoltare rurala. Este de neconceput o administratie locala
eficace fara mijloace financiare adecvate. Resursele pentru finantarea proiectelor locale se
bazeaza pe resurse locale si pe credite rurale, pentru o mai buna mobilizare a finantel or
publice si private;
d) cresterea capacitatii de gestionare si a eficacitatii autoritatilor regionale si locale precum si
a grupurilor de comunitati locale;
e) evaluare si cercetare. Rezultatele partiale si de etapa care se obtin în aplicarea proiectelor
de de zvoltare rurala trebuie sa fie evaluate si analizate pentru asigurarea transparentei
procedurilor, pentru garantarea bunei utilizari a creditelor publice, pentru stimularea
cercetarii.
Pentru ca zonele rurale sa devina locuri de viata mai atragatoare, sa asigure o viata mai
bogata pentru locuitorii veniti din alte zone, trebuie abordate obiectivele din figura 1.1.

Figura 1.1 Obiectivele de dezvoltare durabilă
Sursa : (Cadrul de Parteneriat ONU – Republica Moldova pentru Dezvoltare Durabilă 2018 -2022 )

1.3 Consolidarea terenurilor ca element al dezvoltării durabile a spațiului rural

Consolidarea terenurilor este uneori interpretată incorect ca fiind doar simpla realocare a
coletelor pentru a elimina efectele fragmentării. În realitate, consolidarea terenurilor a fost asociată
cu reforme sociale și economice mai largi încă de la primel e sale aplicații în Europa de Vest.

Primele inițiative de consolidare a Danemarcei în anii 1750 au făcut parte dintr -o reformă socială
profundă pentru a elibera oamenii de obligații față de proprietarii nobili prin crearea de ferme
familiale deținute de pr oprietăți private. Consolidarea exploatațiilor fragmentate a avut ca rezultat
o îmbunătățire a productivității agricole, dar acesta nu a fost singurul obiectiv al acestor reforme.
Acest capitol ilustrează o gamă largă de obiective de dezvoltare rurală, de la îmbunătățirea agricolă
la reînnoirea satelor și dezvoltarea și protecția peisajului, care pot fi abordate prin proiecte de
consolidare a terenurilor. Acesta descrie diverse abordări de consolidare a terenurilor și încheie cu
o imagine de ansamblu a cond ițiilor care ar trebui să fie puse în aplicare înainte de a putea fi
demarate proiecte de consolidare a terenurilor.
Consolidarea terenurilor a fost întotdeauna considerată ca un instrument sau punct de
intrare pentru dezvoltarea rurală. Conceptele timpuri i de dezvoltare rurală erau practic aceleași ca
și dezvoltarea agricolă din cauza rolului predominant al agriculturii în zonele rurale la acea vreme.
Îmbunătățirea structurii agrare a fost considerată identică cu menținerea viabilității sociale în
zonele r urale; ceea ce era bun pentru fermieri era bun pentru zonele rurale. Un obiectiv general al
proiectelor timpurii a fost, prin urmare, creșterea venitului net din exploatațiile funciare prin
creșterea volumului producției și scăderea costurilor. Cu această concentrare asupra dezvoltării
agricole, aceste proiecte au servit la consolidarea parcelelor și la extinderea exploatațiilor și au
inclus prevederi precum infrastructura de irigare și drenaj pentru îmbunătățirea managementului
apei, construcția drumurilor rurale, nivelarea terenului, măsuri de îmbunătățire a solului și
modificări ale utilizării terenurilor, cum ar fi transformarea agricolă terenuri inferioare în terenurile
forestiere sau în zonele umede.
Astfel de îmbunătățiri agricole sunt încă esențiale, dar acum spațiul rural nu mai este
considerat doar unul dintre producțiile agricole. Conceptele de dezvoltare rurală au devenit mult
mai ample și s -au extins pentru a include o mai bună conștientizare a mediului și o gamă largă de
aplicații nonagricole. A ccentul proiectelor de consolidare a terenurilor s -a mutat de la un accent
pe restructurarea agriculturii la unul din realizarea unei utilizări multiple mai eficiente a spațiului
rural, prin echilibrarea intereselor agriculturii, peisajului, conservării na turii, recreării și
transportului, în special atunci când terenurile sunt necesare pentru construcția de drumuri majore.
Condițiile de mediu au prioritate din ce în ce mai mare. Drumurile sunt construite pentru a
se potrivi peisajului. Se refac corpurile d e apă, deseori cu zone tampon. Proiectele de consolidare
a terenurilor sunt de asemenea utilizate pentru protecția zonelor umede și pentru a schimba
modelele de utilizare a terenurilor, în special în zonele periclitate de inundații frecvente sau
eroziunea solului.
Consolidarea terenurilor cuprinde acum activități de reînnoire a satului. Proiectele includ
furnizarea de terenuri adecvate pentru case noi și locuri de muncă pentru îmbunătățirea condițiilor

de trai și de muncă. Alături de economia rurală în schi mbare, clădirile folosite anterior pentru
agricultură sunt renovate și transformate în alte utilizări sociale și comerciale.
În conformitate cu alte schimbări în conceptul de dezvoltare rurală, consolidarea terenurilor
acordă acum o importanță din ce în ce mai mare incluziunii de gen, abordărilor participative și
utilizării medierii și rezolvării alternative a litigiilor în soluționarea conflictelor.
Proiectele de consolidare a terenurilor au servit, de asemenea, la modernizarea regimului
de proprietate pri n eliminarea drepturilor de utilizare învechite, inclusiv unele drepturi de acces,
pășune, fânare, tăiere de lemn, pescuit și canotaj, precum și extragerea turbei, argilei și nisipului.
În proiectele de consolidare timpurie, relocarea fermierilor a fost de seori considerată
importantă. Fermele de familie, amplasate inițial în sate vechi consacrate, au fost reinstalate în
perimetrul extern al zonei proiectului de consolidare. Pe măsură ce accesul la autovehicule devenea
mai disponibil, călătoria din sat în câ mp era mai ușoară, iar satele moderne deveneau mai potrivite
pentru păstrarea populației rurale decât fermele izolate. În unele cazuri, familiile agricole au fost
mutate din zone congestionate în zone mai îndepărtate, adesea cu reticență considerabilă. Ast fel
de relocări sunt mai puțin susceptibile să fie o caracteristică a consolidării terenurilor în țările în
tranziție, deoarece zonele rurale nu sunt prea congestionate și, în schimb, populația acestora este
în scădere. Cu toate acestea, pot exista ocazii în care fermierii petrec mai mult timp călătorind între
câmpuri decât să muncească pământul și relocarea poate fi o soluție dacă familiile sunt dispuse să
se mute.
Consolidarea complexă a terenurilor include re -alocarea parcelelor împreună cu o gamă
largă de alte măsuri pentru promovarea dezvoltării rurale. Exemple de astfel de activități includ
reînnoirea satelor, sprijinirea agro -procesării comunitare, construcția drumurilor rurale,
construcția și reabilitarea sistemelor de irigare și drenaj, măsuri de co ntrol al eroziunii, protecția
mediului și îmbunătățiri, inclusiv desemnarea rezervațiilor naturale și crearea de infrastructură
socială, inclusiv terenuri de sport și alte facilități publice.
Procedurile pentru proiectele de consolidare a terenurilor varia ză de la o țară la alta, dar
implică, în general, inițierea proiectului, proiectarea proiectului, inventarierea drepturilor funciare
și a valorilor funciare existente, elaborarea planului de consolidare detaliat care prezintă noua
structură a parcelelor, i mplementarea planul și, în sfârșit, o fază finală în care sunt înregistrate
finale.
Pași în consolidarea terenului comprensiv
Inițierea proiectului de consolidare a terenurilor.
a) Cerere de inițiere a unui proiect.
b) Analiza situației și identificarea a ceea ce este necesar și dorit.

c) Pregătirea unui plan conceptual inițial care să precizeze obiectivele proiectului propus
și estimări aproximative ale costurilor și surselor de finanțare.
d) Aprobarea cererii de către participanți și de către stat.
e) Fo rmarea unei echipe de management local cu reprezentare din comunitate.
Proiectarea proiectului.
a) Selecția consultanților pentru proiectarea proiectului.
b) Definirea precisă a ariei și domeniului de aplicare a proiectului.
c) Pregătirea estimării costuri lor și a programului pentru proiect.
d) Evaluarea costurilor și beneficiilor proiectate
e) Pregătirea formulei de partajare a costurilor.
Inventarul situației existente.
a) Identificarea sau adjudecarea limitelor și a statutului juridic al coletelor, inclusiv drepturi
de închiriere, credite ipotecare și serviciu sau servitute.
b) Delimitarea zonelor importante de mediu.
c) Determinarea valorii coletelor.
d) gestionarea obiecțiilor legate de granițe, proprietate și evaluări.
Elaborarea planului detaliat de consolidare a terenurilor.
a) Pregătirea proiectului de plan de consolidare care prezintă noua dispunere a coletelor,
amplasarea drumurilor noi și a altor dotări publice și identificarea drumurilor și a instalațiilor care
vor fi scoase.
b) Prezentarea mai multor alternative de plan cu evaluări ale costurilor -beneficii și ale
impactului asupra mediului.
c) Revizuirea opțiunilor de consolidare de către participanți.
d) Pregătirea planului final de consolidare detaliat pentru a găzdui comentariile
particip anților.
e) Tratarea obiecțiilor.
f) Aprobarea planului detaliat de consolidare.
Implementarea planului detaliat de consolidare.
a) Selectarea contractorilor pentru lucrări de construcții etc.
b) Construcții de lucrări publice (îmbunătățiri agricole, nive lare, drenaj, drumuri noi cu
poduri și poduri etc.)
c) Sondarea noilor frontiere pe teren.
Faza finală.
a) Elaborarea compensațiilor și repartizarea costurilor.
b) Actualizarea finală a hărții cadastrale.

c) Eliberarea și înregistrarea de noi titluri.
Aloc area responsabilităților pentru îndeplinirea acestor etape variază, de asemenea, de la
jurisdicții. De obicei, există o diviziune clară între responsabilitatea pentru funcțiile de
supraveghere generală, control și monitorizare și responsabilitatea pentru i mplementare.
Responsabilitățile agenției de supraveghere ar trebui definite în legislație. Una dintre primele
considerente în propunerea unui proiect pilot de consolidare a terenurilor este determinarea
rolurilor și responsabilităților diferitelor părți.
Proiectele complexe de consolidare a terenurilor au, de obicei, lucrări publice extinse și,
prin urmare, necesită participarea unui număr mare de agenții ale administrației centrale, cum ar
fi Ministerul Agriculturii, Ministerul Justiției, birourile cadastr ului, oficiile registrului, Ministerul
Lucrărilor Publice, Ministerul Mediului, Ministerul Transporturilor și Ministerul Dezvoltării
Rurale.
Odată cu tendința către descentralizare, proiectele implică tot mai mult guvernele locale și
regionale, municipalit ățile, panourile de apă sau asociațiile de apă. Aceste organisme sunt de obicei
pregătite să joace roluri active și să acopere o parte din costuri.
Participarea grupurilor de agricultori și a altor reprezentanți ai societății civile a fost
întotdeauna cons iderată necesară, dar, odată cu importanța atribuită dezvoltării participative,
implicarea lor devine din ce în ce mai mare și are loc în primele etape ale procesului.
Proiectele complexe de consolidare a terenurilor introduc modificări majore pe întregul
amplasament al proiectului și, în general, necesită participarea tuturor proprietarilor din zona
proiectului. În multe țări, proprietarii de terenuri pot fi atrași într -un proiect împotriva voinței lor.
Oamenii pot fi solicitați să participe chiar dacă se vor opune proiectului atât timp cât nu vor pierde
ca urmare a acestuia. Succesul unui proiect depinde astfel în mare măsură de primii pași întreprinși
pentru a obține sprijinul și cooperarea fermierilor și a altor părți interesate care ar fi afectate de
proiect.
Informațiile și comunicarea sunt esențiale. Oamenii trebuie să înțeleagă cum vor beneficia
de proiect și cum modificările vor avea impact asupra lor. Furnizarea de informații cu privire la
finanțarea proiectului, inclusiv cine va contribui la finanț are, este importantă, deoarece
influențează opiniile fermierilor. Furnizarea de informații despre beneficiile proiectului este la fel
de importantă. Nerespectarea comunicării în mod eficient duce la neînțelegere și chiar zvonuri
înșelătoare. Opiniile negat ive care sunt cauzate inutil duc, de obicei, la negocieri mai dificile,
întârzieri și costuri de implementare mai mari. Informațiile trebuie adaptate la cunoștințele și
atitudinile diferitelor grupuri de părți interesate, cum ar fi fermierii și alți rezide nți din zonă,
precum și politicienii la nivel local, regional și național.

Deoarece există atât de multe interese concurente ale diferitelor părți interesate, pot fi
ridicate obiecții cu privire la inventarul inițial al proprietății, limitele și valorile c oletelor, precum
și la pregătirea planului detaliat de consolidare care arată reasignarea coletelor. Rolul medierii în
soluționarea unora dintre aceste dispute devine din ce în ce mai important.
Un principiu tradițional a fost acela că un proprietar nu ar trebui să fie mai rău după
consolidare decât înainte. Proiectele au adesea drept scop ca participarea unui proprietar după
consolidare să fie egală cu valoarea inițială; dacă valoarea deținerii este mai mică după consolidare,
echivalența poate fi obținută prin plata unei compensații financiare. Dintr -o perspectivă, dacă un
fermier a primit teren de calitate mai slabă după consolidare, cantitatea de teren alocat ar trebui să
fie adecvat mai mare decât exploatația inițială pentru a asigura echivalența. Dezvol tarea de reguli
transparente care definesc potențialul de randament natural al terenurilor poate fi importantă în
definirea valorilor. Cu toate acestea, calitatea solului nu este singurul factor în evaluare, iar
valoarea unui colet poate fi afectată de poz iția sa în raport cu alte parcele, drumuri, clădiri agricole
și case de locuit. Prin urmare, „valoarea egală” nu este doar o problemă a valorilor solului, ci
include toți factorii care au un impact substanțial asupra utilizării terenului.
Principiul echiva lenței poate fi dificil de aplicat în practică, în special atunci când condițiile
topografice limitează amenajarea noilor colete. Chiar și acolo unde terenurile nu sunt irigate,
variațiile condițiilor și aprovizionării cu apă pot avea o influență considera bilă asupra amplasării
fermelor și a amenajării coletelor. Existența viței de vie și a pomilor fructiferi adaugă și
complicațiile asigurării echivalenței. Aceste probleme de evaluare sunt de obicei depășite prin
includerea fermierilor respectați de către m embrii comunității în echipele de evaluare a terenurilor
sau a comitetelor, împreună cu experții în evaluare.
În loc să mențină aceeași valoare după un proiect, consolidarea terenului oferă posibilitatea
unor proprietari de a -și extinde exploatațiile. Aces t lucru se poate face pe măsură ce alți fermieri
aleg să iasă din activitățile agricole. În unele sisteme, un fermier care participă la un proiect poate
fi cumpărat complet sau parțial pentru a furniza terenuri suplimentare pentru consolidare. Băncile
funciare sunt, de asemenea, folosite pentru a permite fermierilor să își crească exploatațiile și
pentru a acoperi cererile de terenuri pentru facilitățile publice, cum ar fi drumurile noi, siturile de
agrement și zonele de protecție ecologică. Transferul reze rvelor funciare de stat către o bancă
funciară ar trebui abordat într -o strategie națională de consolidare a terenurilor. Privatizarea
terenurilor ar putea avea loc prin proiecte de consolidare a terenurilor și o bancă de terenuri ar
putea cumpăra terenuri în alte zone în scopuri specifice ale proiectelor viitoare și să ofere teren
alternativ pentru compensarea terenurilor utilizate pentru facilitățile publice etc.

Unele sisteme pun limite sau restricții asupra drepturilor în timpul proiectului. De exemplu,
proprietarii și chiriașii nu li se poate permite să facă modificări care afectează valorile proprietății
fără autorizație după ce inventarul de evaluare a început.
Garantarea faptului că proiectul este rentabil este crucial. Sistemele de informații
geografice și sistemele de poziționare prin satelit sunt acum utilizate în mod obișnuit pentru a
reduce timpul și costurile supravegherii și planificării. Mai multe țări au dezvoltat sisteme
semiautomatizate pentru utilizarea în proiectarea noului aspect a l coletelor realocate.
Gestionarea proiectului este importantă pentru ca proiectul să păstreze costurile bugetate și
calendarul, să mențină raportul cu participanții și să asigure legitimitatea tuturor deciziilor și
acțiunilor. Aptitudinile de management t ehnic sunt de asemenea importante, deoarece sunt
colectate și utilizate cantități uriașe de date.
Consolidare simplificată a terenurilor. Unele țări au introdus versiuni simplificate de
consolidare. Consolidarea funciară simplificată optimizează condițiile din sectorul agricol prin re –
alocare sau schimb de parcele și furnizarea de terenuri suplimentare de la băncile funciare. Aceste
proiecte simplificate sunt adesea combinate cu reabilitarea infrastructurii și uneori cu dotarea unor
facilități minore. Acest ea nu includ construcția lucrărilor publice majore, dar pot oferi cadrul
pentru construcția lor într -o etapă ulterioară. Procedurile pentru proiectele simplificate de
consolidare a terenurilor tind să le urmeze pe cele ale proiectelor cuprinzătoare, dar un ele dintre
cerințe pot fi relaxate.
Consolidarea voluntară a grupului. Unele țări prevăd un acord reciproc fără niciun element
de constrângere. Întrucât consolidarea este în întregime voluntară, toți participanții trebuie să fie
de acord pe deplin cu proie ctul propus. Drept urmare, proiectele voluntare tind să fie mici, iar
consolidarea voluntară tinde să fie cea mai potrivită pentru a rezolva problemele mici și localizate.
În unele țări, proiectele voluntare au, de obicei, mai puțin de zece participanți, d ar în Danemarca,
aproape toate proiectele de consolidare a terenurilor sunt realizate într -un proces complet voluntar
și se bazează de obicei pe negocieri cu aproximativ 50 de proprietari de terenuri, deși unele proiecte
au implicat aproximativ 100 de part icipanți.
Consolidare individuală. Consolidarea exploatațiilor poate avea loc în mod informal și
sporadic. Statul nu este implicat direct, astfel încât aceste inițiative nu includ furnizarea de facilități
publice. Cu toate acestea, statul poate juca un rol semnificativ în încurajarea consolidărilor care
îmbunătățesc agricultura prin promovarea instrumentelor precum acorduri comune de utilizare a
terenurilor, sisteme de leasing și pensionare.
O serie de condiții ar trebui să fie în vigoare înainte ca un pro iect de consolidare a
terenurilor să poată fi realizat. Părțile interesate ar trebui să fie dispuși să participe activ la procesul
decizional al unui proiect. Procesul ar trebui să fie bazat pe cerere și trebuie identificat un site de

proiect în care cetăț enii locali și autoritățile comunitare sunt interesați de consolidarea terenurilor.
Pentru ca proiectul să fie cel mai eficient, realocarea parcelelor trebuie să fie în concordanță cu
strategia de dezvoltare rurală și sectorul agricol și cu protecția resur selor naturale. O bancă funciară
este foarte importantă într -un program cuprinzător de consolidare a terenurilor, dar nu trebuie
considerată o condiție prealabilă pentru un proiect pilot. Cu toate acestea, site -ul selectat pentru
proiectul pilot ar trebui să aibă aprovizionări adecvate de terenuri deținute de stat sau de
administrația locală care pot fi utilizate pentru schimburi, pentru a mări exploatațiile și pentru a
localiza dotări publice. În timp ce legislația specifică privind consolidarea terenurilo r nu poate fi
necesară pentru un proiect pilot, trebuie să existe o legislație adecvată care să ofere o bază legală
pentru proiect. Este posibil ca aceste condiții să nu existe și astfel ar trebui să fie dezvoltate.

2 CARACTERISTICA GENERALĂ A COMUNEI RECEA RAIONUL R ÎȘCANI

2.1 Date generale despre localitate

Satul Recea e situat în partea de nord a Moldovei, pe Cîmpia Bălțului. Orașul Bălți e situat
în partea de nord -vest față de orașul Chișinău, iar față de orașul Bălți este situat în partea de
nord.Comuna Recea este amplasată în valea rîului Copăceanca și pe auto -magistrala Odesa –
Chișinău – Cernăuți, ultima avînd o importanță internațională.
În limitele raionului Rîșcani, comuna Recea se învecinează cu următoarele localități : la nord
cu satul Bulhac, la sud cu satul Aluniș, la este cu satul Sverdiac, la nord -vest cu satul Răcăria, la
sud-est cu satul Slobozia -Recea, la nord -este cu satul Șumna și la est -sud cu satul Ușureia.
Distanța pînă la orașul Bălți constituie 25 km, 27 km pînă la stația de cale ferată Drochia și
170 km pînă la capitala țării.
Așezarea geografică a favorizat din cele mai vechi timpuri popularea și valorificarea intensă
a teritoriului comunei Recea.

Fugura 2.1 -Structura cadastrală a comunei Recea
Sursa: elaborată de autori în baza studiilor efectuate

La 25 km NV de municipiul Bălți și 12 km de orășelul Rîșcani pe malurile întinse ale pîrîului
Geamăna, la revărsarea acestuia în r. Copăceanca se întinde din vremurile îndepărtate sat. Recea,
prin centrul trece auto -magistrala ce leagă municipiul Bălți cu nordul republicii.
Pîrîul Geamăna ce -și deapănă apele prin valea Rece își are izvoarele în apropierea unei
movile îngemănate, ce se află pe lîngă răscrucea Rîșcanilor, de unde își trage și denumirea.
Pentr u prima dată satul este atestat în documente în anul 1429, la 3 iunie, Suceava, în vremea
Domnitorului Alexandru – cel – Bun.
La sfîrșitul secolului XV și încep. sec. XVI se desfășura un proces continuu de supunere
treptată a Țării Moldova de către Poarta Otomană. În septembrie 1538 sultanul Suleiman, în
fruntea unei armate mari a trecut hotarele Moldovei.
Domnitorul Moldovei Petru Rareș cu oastea sa nu a putut ține piept armatei turcești, fiind
trădat de boieri, care l -au părăsit. Urmărit de turci el se re trage în Carpați.
În secolele următoare turcii înainteză spre nord și cuceresc orașele Cameneț -Podolsk și Hotin
(1712).
Legenda care a ajuns pînă în zilele noastre spune că în drum spre Hotin armatele turcești au
înaintat pe trasa centrală, care trece prin locurile, unde astăzi e așezat s. Recea. Prin aceste locuri,
pe malul pîrîului Geamăna, unde era imaș cu izvor și păpuriș și unde au făcut popas armatele turce
și oștirile sultanului, dezlocîndu -se sub dealul înalt și priporos de pe malul stîng al Geamăne i au
săpat în mal beciuri în care păstrau munitățiile și proviziile pentru oaste (mălaiul). La vre -o 50m
de pîrîu turcii au săpat o fîntînă pătrată, nu tocmai adîncă, cu apă limpede și rece, pe care au săpat
o fîntînă pătrată, nu tocmai adîncă, cu apă limp ede și rece, pe care au pardosit -o cu bîrne din stejar.
Băștinașii au numit aceastî fîntînă – Rece, datorită apei ei limpezi și reci. De la această fîntînă și
provine denumirea s. Recea. Turcii și -au întins corturile în vale, lîngă fîntîna Rece, pe care o
păzeau să n -o otrăvească localnicii. Fiindcă izvoarele erau puternice și apa curgea peste marginile
fîntînii locuitorii au montat la gura ei o țeavă din metal prin care se scurgea apa -cișmea, iar
deasupra au construit o căsuță din scînduri pentru a apăra a pa de impurități.
Locuitorii bătrîni din sat povesteau din cele auzite de la părinții și buneii lor cî fîntîna Rece
are o vechime de peste 400 de ani și tot de atunci își are începutul și satul.
Se spune că aici inițial s -au stabilit 16 familii de țigani ș i 18 familii de români veniți din sud.

2.1.1 Caracteristica componentelor mediului

Relieful
În prezent relieful comunei Recea reprezintă o cîmpie deluroasă cu altitudini absolute
maximale de 224m, în interfluviul Copăceanca -Răut și de 218m în inter fluviul vestic, care în
regiunea liniei de cumpănă Nistru -Prut crește pînă la 230m.
Din elementele majore ale reliefului se evidențiază interfluviile, valea r. Copăceanca, văile
și vîlcelele r. Copăceanca. Interfluviile sunt reprezentate prin coline alungi te cu altitudinile relative
de circa 100m cu suprafețe slab convexe, care ating în lățime pînă la 200 -300m (interfluviul pe
stînga) dintre Copăceanca și Răut.
Valea r. Copăceanca se caracterizează cu o slabă asimetrie de dreapta, versantul de dreapta
fiind mai înclinat în raport cu cel de stînga. Adîncimea văii în regiunea satului este de circa 100m.
Lățimea ei la nivelul muchiei văii atinge 400 -450m. În valea r. Copăceanca se evidențiază albia
rîului, care mai la sud de Recea are o adîncime de 1 -1,20m, iar lățimele de 2 -3m.
În regiunea satului albia este inundată de un iaz cu aceeași denumire și morfologia lui nu
poate fi descrisă. Deasupra albiei morfologic este bine exprimată lunca, care are o altitudine
relativă de 1 -1,5m. Lățimea ei trece de 100 -150m. E a este alcătuită din material fin (nămol, soluri
folosite de unele incluziuni de prundiș mărunt).

Fugura 2.2 – Foto comunei Recea

Condițiile climatice .Teritoriul localității natale ca și întreg teritoriul republicii , este situat în zona
climatică temperată la distanțe aproape egale față de ecuator și polul Nord. Clima este temperat
continentală datorită poziției republicii în mijlocul continentului Europei.
Clima se formează sub influiența următorilor factori:
– cantitatea de radiație solară;
– circulația maselor de aer;
– caracterul suprafeței active;
Pe teritoriul Moldovei clima se caracterizează prin ierni blînde și cu puțină zăpadă, cu veri
lungi, călduroase și cu precipitații reduse. Durata zilelor cu soare, în partea nordică a republicii
unde se află comuna Recea atinge anual pînă la 2060 ore. Suma lunară – maximă a duratei zilelor
cu soare în iunie variază de la 43 -65 ore la 300 -340 ore. La nordul țării radiația solară sumară
constituie 105 kcal/cm.
Temperatura medie anuală a aerului în partea de nord a republicii constituie +8+9C.
Temperatura medie a lunii ianuarie în nordul țării e de 5C, minimul absolut al temperaturilor
constituie 35C la nord.
Perioadele reci ale anului sunt
scurte. Temperaturile lunii
martie sunt de +1C, în mai +16 și
iunie +18+20C. Valorile ale
temperaturii lunii iulie sunt +19,
5 la nord, maximul absolut
+35C. Primele înghețuri la
suprafața solului se înregistrează
la 30.IV, a aerului – 20.IV.
Următorul element, care
influiențează de precipitații,
care oscilează în partea
nordică între 400 -550mm. Precipitațiile atmosferice prezintă unii din principalii factori determinați
în creșterea și dezvoltarea plantelor. Cantitatea de precipitații depinde de activitatea ciclonică, de
nivelul hipsometric și de alți factori.
După datele diagramei precipitațiilor atmosferice putem constata, că între lunile decembrie –
martie cade cea mai mică cantitate de precipitații – 93mm. Iar pentru lunile aprilie – noiembrie –
352mm, cantitatea medie anuală fiind de 445mm pentru stația m. Bălți.
Figura. 2 .3: “Mersul anual al temperaturi lor și al
precipitațiilor” , stația Bălți.

Regimul vînturilor.Iarna predomină vînturile estice și cele sudice, uneori nord și nor –
vestice. În luna mai frecvența vînturilor nordice și N – V crește și în luna iunie el e devin
dominante. În perioada caldă a anului vînturile sudice și S – E sunt foarte frecvente. Aceste
vîntrui sunt caracteristice în perioada cu temperaturi de +28+30C (iulie -august). În octombrie
predomină vînturile N – V și crește frecvența vînturilor de Sud, în noiembrie – vînturile de S – E.
Pentru comuna Recea sunt caracteristice vînturile N – V și S – E. Predomină vînturile slabe (2,5 –
4,5m/sec), uneori moderate (6 -10m/sec.). Vînturile puternice (15m/sec) sunt caracteristice pentru
sezonul de primăvară . Media anuală a zilelor cu vînturi puternice variază între 6 – 7 zile. Viteza
maximă 20 – 30 m/sec., se observă rar. Viteza medie în perioada caldă este 2 – 4m/sec. Mișcarea
vîntului într -un interval de 24 ore este mai pronunțată în lunile calde.
Să anali zăm schema direcției predominante anuală a vînturilor pentru stația Bălți.
Totodat ă , clima Moldovei are și aspectele ei negative. Este vorba de fenomenele
nefavorabile , ca ploile torențiale , furtunile , grindina , ȋnghețurile , vȋnturile uscate și fierbinți și
altele , care aduc pagube economiei naționale.
Dintre elementele climatice, ce au o influiență mare asupra climei evidențiem:
Temperatura aerului, precipitațiile atmosferice, vînturile și presiunea atmosferică.
Temperatura medie anuală a aerului în partea de nord a republicii constituie +8+9C.
Temperatura medie a lunii ianuarie în nordul țării e de -5C, minimul absolut al temperaturilor
constituie -35C la nord. Perioadele reci ale anului sunt scurte.
Temperaturile lunii martie sunt de +1C, în mai +16C și iunie +18+20C. Valorile medii ale
temperaturii lunii iulie sunt +19,5C la nord, maximul absolut +35C.
Primele înghețuri la suprafața solului se înregistrează la 30.IV; a aerului – 20.IV.
Ca mijloace de protecție servesc sădirea fîșiilor for estiere. Alte fenomene defavorabile
pentru economia localității mai sunt: ploile torențiale ce provoacă eroziunea; învelișul de zăpadă
superfecial și instabil; înghețurile și desghețurile frecvente ale solului în perioada iernii ș.a.
Toți acești factori și fenomene negative climatice trebuie de -i luat în considerație, de
preîntîmpinat, limitînd în măsura posibilităților, iar în unele cazuri de redus pînă la minimum
acțiunea lor negativă.
Caracterizarea apelor
Ape curgătoare.Moldova nu este bogată în ape cur gătoare, ce se explică prin cantitatea mică
de precipitații și gradul mare de evaporare. Nu face excepție la acest capitol nici comuna Recea,
săracă și ea în ape curgătoare.
Dintre apele curgătoare putem evidenția r. Copăceanca, care s -a format prin unirea a două
rîulețe la 1,2 km Est de satul Moșăni, la înălțimea absolută de 180m. Se varsă în r. Răut ca o
continuitate și în r. Nistru, pe malul drept la 219 km de gura rîului, la 3,8km, mai la nord de orașul

Bălți, la înălțimea absolută 103 m. Lungimea rîulu i e de 50 km, suprafața baziunului fiind de 359
km2, căderea totală – 77 m, înclinarea medie – 1,54 %, iar maximă – 6,6 % la primii 4,5 km de la
izvor.
Bazinul se caracterizează prin dealuri masive, cu relief puternic accidentat, avînd cotele
absolute de 2 20 – 240 m, înălțimea maximală de 267,5 m în cursul superior.
S-a format bazinul rîului în depozite terțiare (neogene), reprezentate prin calcare, nisipuri,
argile, și argile loessoidale. Aproape toată suprafața este valorificată în agricultură, pădurile ș i
mlaștinile aproape lipsesc (0,3 – 0,6% din suprafața bazinului). Rețeaua hidrografică e bine
dezvoltată (0,52 km/km2), în total în bazin se numără 52 de rîuri, inclusiv 49 rîuri cu lungimea de
peste 10 km. Lungimea totală a rețelei hidrografice e de 183k m.
Valea e slab ondulată, sub formă de V, cu lățimea de 1 -2 km, la 3 km mai jos de satul
Struzovka se lărgește pînă la 4,5 km.
Versanții sunt puternic fragmentați, convexi, moderat înclinați, mai rar abrupți, cu înălțimea
de 40 -70 m, sunt valorificați, în unele locuri terasați.
Lunca r. Copăceanca e bilaterală (în ambele sensuri), cu lățime de cîțiva metri, la izvor pînă
la 0,6 km mai la sud de comuna Recea. Suprafața luncii este netedă, de pășune, uscată între
localitatea Recea și Struzovka înmlăștinată cu soluri nisipoase. În timpul revărsărilor și viiturilor
lunca pentru 1 -2 zile se acoperă cu apă de la 0,5 -3 m.
Albia minoră este slab ondulată, cu lățime de 0,2 -4,5 m. Adîncimea rîului e de
0,2-0,7 m, viteza cursului – 0,1-0,2m/sec. Pe alocuri rîul e într etăiat de diguri (baraje),
formînd o acumulare cu lungimea de pînă la 0,5 km. Fundul e neted, cu mîl (nămol), nisipo –
nămîlos. Malurile albiei minore sunt foarte abrupte și întortocheate cu înălțimea de 1,4 -2 m,
instabile.
a)Nivelul cursului anual se carac terizează prin revărsările de primăvară și cu etiajul de vară,
în urma căruia rîul seacă. Revărsările de primăvară încep la sfîrșitul lunii februarie, uneori ea
începe mai timpurie (la începutul lui februarie) sau întîrzie (sfîrșitul lui martie). Nivelul m axim se
stabilește de obicei la începutul lui martie. Înălțimea apelor se cotează în acea perioadă între 0,5 –
0,8 m pe nivelul convențional al apelor, în anii obișnuiți pînă la 1,5 -2 m.
b)Temperatura apei iarna e de 00C, vara +14+190C, maximum -33,60C. Peri oada înghețului
e instabilă, cu o durată de la 3 -3,5 luni. Grosimea stratului de gheață la sfîrșitul iernii e de 20 cm,
uneori 45 cm. În timpul iernilor mai puțin geroase rîul se topește pentru 5 -10 zile, apoi iarăși
îngheață. Cînd iernile sunt prea geroas e apa rîului îngheață complet. Gheața din rîu începe să se
topească la începutul lui martie, uneori în februarie, iar la sfîrșitul lunii martie rîul se eliberează de
podul de gheață.

Apele stătătoare.Dintre apele stătătoare ale comunei întîlnim 6 iazuri. U nul e numit “La
moară” și este situate în partea de V a satului Recea. Se alimentează nemijlocit din apele r.
Copăceanca în urma topirii zăpezilor și a apelor subterane, ce se varsă în el. Are o suprafață de 60
ha, cu adîncimea medie de 1 -2 m, cea maxima 3 -4 m. Este un iaz în faza bătrîneții. În apele lui
crește stuful și papora. Malurile lui sunt domoale, pe unele locuri abrupte.
Cel mai mare iaz al comunei e situat în partea de V a satului Recea, se întinde pe o
suprafață de 100 ha. A fost construit ca bazin acvatic artificial în anul 1992. În present această
gospodărie piscicolă deservește locuitorii comunei și pe cei din împrejurimi cu specii diverse de
pește. Este cel mai pitoresc și cel mai solicitat loc de odihnă al populației. Se alimentează ca și cel
precedent. Malurile lui sunt domoale. Iazul “La baba mărioara” și cel din “Cotul porcului”, situate
în Recea nu sunt adînci și mari după suprafață. Au adîncime mică 1 -2 m, cu malurile domoale.
Celelalte două iazuri se găsesc în apropierea satelor Sver diac și Slobozia Recea. Alele iazurilor
sunt folosite pentru irigare, adăpatul vitelor și ca loc de odihnă a populației comunei și a satelor
vecine.
Apele subterane. Ele au o mare însemnătate în aprovizionarea populației cu apă potabilă.
Numai pe partea stîngă și dreaptă a autostrăzii satului se găsesc 436 de fîntîni, frumos aranjate.
Adîncimea fîntînilor variază între 11 -18 m. La întrarea în comună ne uimește prin pitorescul și
frumusețea sa izvorul “Mihai Eminescu”. Comuna e bogată în izvoare subterane. Cele mai multe
fiind situate în partea de S și S -E. În baza analizei chimice, petrecută de specialist s -a dovedit, că
o bună parte din ele sunt impurificate cu flour și săruri.
Pentru aprovizionarea necesităților populației și întreprinderilor locale cu a pă potabilă
funcționează 6 fîntîni artiziene.
Cu mare regret, constatăm, că protecția apelor în localitate e nesatisfăcătoare. Au degradat
foarte puternic apele rîpelor, iazurilor, apelor subterane. Circa 90% din fîntîni au apă poluată în
special de substa nțele chimice folosite pe timpuri în agricultură, scurgerei apelor din menagerie de
la complexele zootehnice și de comportarea nechibzuită a unor localnici, ce aruncă toate deșeurile
din gospodării, prefecînd malurile rîului într -o adevărată gunoiște, fără a prevedea urmările
drastice.
Vegetația. Așezarea geografică a localității, diversitatea particularităților natural, relieful,
clima și solurile în bună măsură explică condițiile de formare și răspîndire a vegetației. Lumea
plantelor este izvorul vieții pe pămînt. Omul influiențează asupra plantelor atît pozitiv cît și
negative. Influența cu caracter pozitiv se exprimă prin cultivarea pe suprafețe mari a diferitelor
plante de cultură ce dau roadă înaltă și o mare cantitate de masă organică, uneori mai mare decît
cea obișnuită de pe pășunile natural. La influiența cu caracter negative se referă mișcarea direct a
plantelor, cosirea, nimicirea prin pășunatul intens, aratul, desecarea, tăierea pădurilor ș.a.

Actualmente mai mult de 90% din teritoriul localității e valorificat cu culture agricole și
numai pe pășuni s -a păstrat vegetația naturală.
Teritoriul satului Recea este situate în provincia de silvostepă a Moldovei de Nord. Vegetația
o alcătuiesc plantele sălbatice superioare de origine Vest -Europeană.
Veget ația asrborescentă este prezentă în fîșii forestiere, inclusive fîșii de protecție. Ele au o
răspîndire insulară și ocupă doar 9,44 ha din suprafața totală. Fîșia forestieră este situate în partea
de nord a comunei. Ea a fost sădită în anul 1976 de către s ătenii în scopul stopării alunecărilor de
teren de pe malul sting al rîului Copăceanca. Aici distingem specii de foioase ca : stejar, salcîm,
tei, arțar, ș.a. Subarboretul e present prin specii de măcieș ș.a. Învelișul ierbos e format din specii
ca : topor așii, rogozul, mierea ursului, urzica, lăcrimioarele, viorelele ș.a. De rind cu speciile de
pădure sînt răspîndite pe larg speciile de stepă: păiușul, coada -șoricelului, trifoiul, piciorul –
cocoșului.
Vegetația de fîneță ocupă suprafețe mici și e răspîndită în văile rîurilor. Învelișul vegetal al
fîneților este format din graminee și diferite ierburi: iarba -cîmpului, lucerna pelinului, ripac ș.a..În
locurile umede și mlăștinoase din lunci predomină desișuri de papură, stuf. În bazinele acvatice
întîlnim coso rul, mătasa -broaștei.
Lumea animală
Diversitatea condițiilor naturale și belciugul de hrană au condiționat dezvoltarea lumii
animale bogate și diferite, care pe an ce trece tinge spre micșorare și chiar dispariția unor specii de
animale, datorită valorific ării intense a teritoriului și distrugerii lor în masă.
În componența faunei localității Recea predomină speciile, care se întîlnesc pe teritoriile vecine
ale României și Ucrainei, precum și în multe țări Vest -Europene și Balcanice. Viața animalelor
este î n strînsă dependență de condițiile naturale. Unele animale trăiesc în păduri, alte pe terenuri
valorificate de om, în bazinele acvatice sau în preajma localităților.
Fîșiile forestiere găzduiesc specii de animale: veverița, ariciul, pînă nu demult se întîl neau
căprioare, vulpi și multe păsări.
Păsările aduc un folos considerabil atît pădurii, livezilor, cît și culturilor agricole, nimicind
un număr mare de insecte dăunătoare. Aici putem întîlni specii de păsări: mierla, ciocănitoare,
cucul, cucoveaua, pițig oiul, ciocîrlia. Pe cîmpiile deschise, valorificate de om, prin livezi putem
întîlni: iepurele de cîmp, dihorul, țistarul, cîrtița, hîrciogul, helgia.
Fauna bazinelor acvatice și terenurilor mlăștinoase e destul de specifică și variată.
Aici viețuiesc: ond atra, nutria, șobolanul de apă. Dintre păsări întîlnim: rața sălbatică,
cocostîrcul, bîtlanu, lebăda, pescărușul mic. În bazinele acvatice se întîlnesc circa 10 specii de
pești, ce au însemnătate pentru economie și alimentația populației. Exemple: carași, carpi, carpi
chinezești, șălăul, costrășul, rășioara, știuca și racii.

Dintre reptile se întîlnește șopîrla verde și cea cenușie, mai rar șarpele de casă, iar din
amfibieni diverse specii de broaște.
O altă catergorie de animale sunt cele, ce sălășluiesc î n preajma localității, de unde își
găsesc ușor hrana. Unele din ele sunt folositoare, iar altele aduc daune. Pagube mari precinuiesc,
mai ales șoarecii și șobolanii. Dintre păsări întîlnim vrăbii, porumbei sălbatici, rîndunele, grauri,
pițigoi, cucul ș.a.
Din păcate, din fiecare, numărul acestor animale și păsări se micșorează, altele sunt pe cale
de dispariție și sunt incluse în Cartea Roșie. Dintre acestea menționăm așa specii: vidra, țistarul –
comun, lebăda alba, mierla.
Solurile
Rezervele funciare constituie principala bogăție atît a Republicii Moldova, cît și a localității
natale.
Caracterul neomogen al condițiilor naturale, în special al climei, vegetației, lumii animale,
reliefului, rocii -mame au condiționat formarea unui înve liș de sol foarte variat, care se deosebește
printr -o înaltă fertilitate. Datorită faptului, că teritoriul republicii este valorificat la un nivel înalt,
activitatea omului a avut o influiență majoră asupra pedogenezei.
Teritoriul comunei Recea este situat în provincia de silvostepă a Moldovei de Nord, în care
predomină cernoziomurile tipice și cele livigate. Ele conțin o cantitate mare de humus: 4 -6%.

Formarea solurilor contemporane în majoritatea lor au avut loc pe roca -mamă, prezentată
prin argile nisip oase, care se caracterizează printr -o culoare galbenă deschisă, care prin prezența
miceliilor de carbonat de calciu și magneziu capătă o nuanță albicioasă. Aceste argile conțin pînă
la 11,54 -19,24% de carbonați.
Ca roci palentale servesc de asemenea și dep ozitele aluviale și aluviale -deluviale din văile
rîurilor, care au determinat dezvoltarea solurilor aluviale de luncă. Principalele subtituri și varietăți
de soluri sunt repartizate în conformitate cu specificul reliefului și a rocii -mame. În vîlcele sau
format diferite varietăți de cernoziom, cum sunt cernoziomurile obișnuite, slab erodate;
cernoziomerile livigate de grosime mare și cernoziomurile carbonatice, slab și mediu erodate. Pe
versanții mai abrupți ai vîlcelelor s -au format cernoziomuri puternic e rodate, iar pe fundul
vîlcelelor cernoziomuri deluviale și aluviale. În condițiile prezentei pe fundul vîlcelelor a argilelor,
ce conțin cantitate mare de săruri s -au format pete mici de solanciacuri.
Pe versanții cu pante line, slab înclinați și pe interfluvii s -au format cele mai fertile soluri,
reprezentate prin cernoziomuri livigate, care au o grosime mare a orizontului humusit: 82 -120cm
și care reacționează la acidul carbonic la adîncimi de 81 -120 cm, în baza orizontului B sau în partea
superioar ă a orizontului C.

Conținutul de humus al acestor soluri în orizontul arabil depășește 4%, iar rezervele de
humus în stratul de sol cu grosimea de 1m alcătuiesc 364 -481 tone/ha, ce vorbește despre
fertilitatea potențială înaltă a cernoziomurilor livigate.
În unele sectoare ale interfluviilor și versanților slab înclinați se întîlnesc cernoziomuri
obișnuite de grosime mare, care s -au format pe luturi și argile nisipoase. Pe versanții mai puternic
înclinați sunt răspîndite cernoziomurile livigate mediu și put ernic erodate, care ocupă sectoare
supuse atît eroziunii de suprafață, cît și celei torențiale.
Pe fundul vîlcelelor cu un înalt nivel al apelor freatice : 20 -40 cm, ca în perioadele umede
sunt slab înmlăștinate. Sunt prezente solurile aluvial – deluviale de tip cernoziomic, bogate în
humus, dar care în perioada secetoasă, în urma uscării capătă un profil compact astructural.

2.1.2 Contextul social economic

Precum o nemuritoare poveste a vorbei a ajuns pînă la noi istoria celor 16 familii de țigani și
18 familii de romîni cu nume falnice de : Gramă, Jalbă, Frunză, Barbă, Guțu, Crețu, Bumbac,
Bologan, Hîrman, Dobre, Munteanu, Burduja, Ciobanu…, care din vremuri demult au descălecat
în Valea Rece, în preajma fîntînei Rece.
Oamenii și -au durat bordee în pămînt și se ocupau cu agricultura și creșterea vitelor.
Localitatea avea hotar și terenuri agricole proprii: imașuri fînețe, prisăci, pădure. Articolele din
lemn erau meșterite de botnarii din patronimiile Bumbăcenilor, Bolohănenilor, Burdujenilor, care
se îndelitniceau cu prelucrarea lemnului. Ulucile și căușile de la fîntîni erau cioplite din trunchiuri
groase de stejar și de răchită. Ciuturile pentru muls oile și cele de la fîntîni erau înfierate cu cercuri
din fier în fierăriile lui Hîrman și Dobre.
După 1812 în decurs de cîteva decenii în Basarabia predomină sistemul agrar, ce îmbina
creșterea vitelor cu cultivarea plantelor. Plugul de lemn era înlocuit cu plugul ucrainean din metal.
Locuitorii satului Recea făceau parte din categoria țăranilor depende nți de proprietari și moșia
satului aparținea moșierului Sturza, zisa moșia Pustiului.
În a doua jumătate a seculului XVIII recenii s -au strămutat din Cășăria în mahalaua Cotul
Porcului și au început a -și construi case pe ambele maluri a pîrîului Cășăria, la vărsarea lui în
Geamăna, aproape de fîntîna Rece. Jugul otoman a adus țării prejudicii mari. Multe familii din
Recea au fugit, formînd măhăli în satele vecine: Hîjdeni, Nicoreni, Zăicani, care și astăzi se numesc
măhălălile recenilor. O parte din locuit ori și -au găsit așezarea în Valea Cășăria, la vre -o trei km
spre Nord de vatra satului de astăzi.

Să analizăm tabelul 1 : „Date statistice despre populația satului Recea în trecut”.
Analizînd tab. Nr. 1 putem constata, că în anul 1859 în sat erau 49 case, 190 bărbați și 186
femei. În 1866 s -au născut 33 copii și au decedat 14. Sporul natural constituia 19 copii. În 1870
erau 108 case și 249 bărbați. În 1872 în sat s -au născut 30 copii și tot 30 au decedat. Cauza consta
în epidemia de holeră, ce domina în s at. Din totalul populației 17% au decedat de holeră.
Din anul 1859 pînă în 1875 numărul de case s -a mărit cu 64, iar numărul bărbaților constituia
254. În decurs de 29 de ani, adică în 1904 în sat erau deja 193 case și 854 locuitori. În urma bolilor
și epidemiilor numărul locuitorilor din sat s -a micșorat și în 1906 constituia 693 oameni, adică cu
161 mai puțin ca în 1904. Din 1906 și pînă în 1922 se observă o creștere a numărului de case –
450, iar în 1967 ele constituiau 800. Putem constata, că populația numeric creștea în perioadele
cînd în sat nu bîntuia bolile și epidemiile. La 1.01.06 satul dispune de 975 case.
Tabelul 1 : „Date statistice despre populația satului Recea în trecut”
Anii case locuitori bărbați femei copii
8-11a locuri
la șc. Copii
născuți copii
deceda
ți
1859 49 190 186
1866
1870 108 249
1872 30 30
1875 113 254
1904 193 854
1906 693 69 22
1922 450
1967 800
2004 1049 3202 1512 1690 75 34 34 47
2014 1020 2855 1331 1524

La prezent suprafața locativă a comunei constituie 118,162 m.p., iar suprafața locuibilă –
90,618 m.p. Sînt 3873 locatari cu domiciliu permanent și 1487 de locuințe. Suprafața toatală a
comunei constituie 460.000 ha. Densitatea populației e de 90 locuitori la
km p. Numărul de gospodării, după cum am menționat se estimează la 1487, prin urmare s.
Recea – 1049, Sverdiac – 335 și Slobozia – Recea – 103.
Oamenii prin numărul, experiențial și deprinderilor lor de muncă alcătuiesc principala forță
de producție a societății și unul dintre elementele principale ale mediului geografic.

Localitățile rurale se deosebesc între ele atît după mărimea lor, cît și după funcțiile pe care
le îndeplinesc în întregul sistem de localități. După mărime se deosebesc sate mici, su b 500
locuitori, sate mijlocii 500 -1000 loc., sate mari 1000 -3000 loc. Și sate foarte mari – mai mult de
3000 loc.
La 1.10.99 în comuna Recea locuiau 4107 loc., dintre care 1084 Pensionari, ce alcătuiau
26% din totalul populației. În prezent comuna are 41 07 locuitori, dintre care în s. Recea – 3202
loc., Sverdiac – 732 loc. Și Slobozia – Recea – 173 loc. Satul Recea numără 939 pensionari.
Tabelul.2 „Mișcarea naturală a populației, pentru c. Recea (1992 -2005)”
Anii Născuți vii Decedați Spor natural
1992 53 44 +9
1995 57 46 +11
1997 45 51 -6
1999 43 50 -7
2000 33 53 -20
2002 40 54 -17
2003 47 57 -10
2004 45 72 -27
2005 34 47 -13
2014 39 38 +1

Creșterea sau descreșterea numerică a populației într -o perioadă de timp e în funcție de
natalitate și mortalitate. Sporul natural e diferența dintre numprul născuților vii și cel al decedaților
în timpul unui an, raportat la 1000 locuitori. Sporul natural la „Mișcarea naturală a populației”
pentru comuna Recea, anii 1992 – 2005, menționăm, că între anii 19 92 – 95 numărul populației
comunei a sporit în 1992 cu 9 persoane, iar în 1995 cu 11 persoane.
Indicile înalt al sporului natural al populației e caracteristic și pentru perioada anilor 1970 –
90.
O reducere a numărului de locuitori se înregistrează între anii 1940 – 50. Aceasta se datorește
în primul rînd pierderilor de vieți omenești în cel de -al II-lea Război Mondial – peste 80 persoane.
Circa 200 au decedat în vremea foametei.
O amprentă negativă asupra evoluției numărului populației a avut -o și alți fa ctori, precum și
migrația celor mai lucide minți peste hotare în perioada procesului de colectivizare – circa 22 de
familii. Migrația peste hotare în perioada de tranziție la economia de piață, calamitățile naturii etc.
Sunt cauzele principale ale micșorăr ii numărului populației, a reducerii sporului natural în prezent.

În perioada ultimilor ani de la 1992 pînă la 20 14 sporul natural s -a redus la 0. În ultimii 8
ani mortalitatea e mai mare decît natalitatea.
Scade la fel și longevitatea a vieții de la 68, 5 în anii 1980 la 66,8 în anii 2014.
Aceste procese demografice negative care se manifestă pe parcursul ultimilor ani pot fi
explicate prin criza economică cu care se confruntă republica la etapa actuală, drept consecință a
căreia este scăderea considerab ilă a calității vieții, hrana insuficientă și necalitativă, condițiile
diferite de trai și de muncă, scăderea bruscă a deservirii medicale și influiența negativă a factorilor
ecologici asupra sănătății omului.
Particularitățile amplasării populației pe te ritoriul comunei Recea se datoresc atît factorilor
istorici, economici cît și a celor naturali.
Cel mai compact populate sunt gospodăriile din mahalaua Cotul Porcului și Calul Alb, unde
pentru fiecare familie tînără li se rezervă numai cîte 6 ari. O densit ate mai mică au gospodăriile
din mahalalele Ponoarele și Nisipăria din cauza condițiilor naturale (teritoriul mlăștinos, sol mai
puțin fertil) ele sînt mai puțin prielnice.
Structura pe vîrste a populației
Din numărul total de locuitori după datele tabalul 1, înregistrarea în 2004 grupei de vîrste de
pînă la 7 ani îi revine 9,2 % din numărul total de locuitori. Grupele de vîrstă de la 8 -15 ani – 10,9
%, asigurînd acoperirea necesarului forței de muncă pentru următorii ani.
Populația din grupa de vîrstă 16 -90/65 de ani îi revine 57% din populația comunei,
reprezentînd componența principală a forței de muncă la etapa actuală. Grupa de vîrstă peste
60-65 de ani, reprezintă 22,9 % din totalul populației comunei.
În structura pe vîrste a populației se observă o tendință de micșorare a ponderii persoanelor
de pînă la 16 ani și o creștere celor de vîrstă pensionară și ca rezultat are loc procesul de îmbătrînire
a populației. Este mare pondere populației de vîrstă înaintată, adică de peste 60 -65 ani atingînd
nivelu l de 22,9 % sau circa 939 persoane. În comună locuitori cu longivitate de peste 100 de ani
nu avem. Aceste procese demografice negative, care se manifestă pe parcursul ultimilor ani pot fi
explicate prin criza economică cu care se confruntă.
Republica la etapa acatuală. Ea are drept consecință scăderea considerabilă a calității vieții,
hrana insuficientă și necalitativă, condițiile dificile de trai și muncă, scăderea bruscă a nivelului de
deservire medicală, influiența negativă a factorilor asupra sănătăț ii omului.
Raportul dintre sexe în comună e mai mare decît nivelul republican : 45% bărbații și 55 %
femeile. În vîrsta de pînă la 55 de ani ponderea sexului femenin e mai mare decît a bărbaților.
Raportul acesta se mărește odată cu îmbătrînirea. “
Majorit atea locuitorilor comunei sînt de credință creștină -ortodoxă, care frecventează cu
bună vointă sfîntul lăcaș – biserica. Acești creștini au o cultură înaltă, ce o moștenesc de la strămoși

și tot odată o transmit din neam în neam urmașilor lor ca pe o adevă rată comoară. Alte culte:
martorii lui Iehova, baptiștii. Ele alcătuiesc minoritatea populației.
Numărul populației apte de muncă e de 2010 de oameni. Această categorie a populației mai
este numită „resurse de forță de muncă” la care se referă și o parte d in populația întreținută : invalizi
care nu lucrează, populația de pînă la 16 ani, pensionari, ostașii, șomerii și alții. Populația activă,
adică partea populației care lucrează în diferite ramuri de activitate se repartizează astfel –
agricultura – 50% ; industria și construcțiile – 18%; ocrotirea sănătății, învățămîntul, cultul – 10
% ; sfera de deservire, comerț – 2%;transport și telecomunicații – 12% și șomeri – 8%. Analizînd
datele diagramei și comparînd acești indici cu cei din 1992 putem constata că în structura repartiției
forței de muncă au suferit schimbări pentru anul 1999 :agricultura – 42% (scădere 8%) ; industrie
și construcții – 15% (scădere 3%) ; ocrotirea sănătății, învățămînt, cultul – 8% (scădere 2 %) ; sfera
de deservire, comerț – 2 % (a celași) ; transport și telecomunicații – 8% (scădere 4 %) și majoritatea
numărului șomerilor – 25% (cu 17 %).
Dintre ramurile sferei productive cel mai mulți sînt angajați în agricultură. În ramurile din
sfera neproductivă o cotă mai mare revine celor ocu pați în învățămînt și orcrotirea sănătății. O
trăsătură specifică a structurii populației, ocupate în ramurile de activitate o constituie ponderea
relativ mare a celor încadrați în sectorul agroindrustrial. Acest fapt se explică în specializarea
gospodări ei locale cu sectorul agricol (cultivarea culturilor cerealiere, tehnice, creșterea
animalelor). Una din cele mai important probleme ale sectorului agroindustrial este problema
folosirii raționale a celor ocupați în agricultură, în industria alimentară; pr oblema folosirii raționale
a resurselor de forță de muncă în tot cursul anului. Aceste probleme sînt mai acute la etapa actuală
– etapa trecerii la economia de piață, cînd se intensifică procesul de eliberare a locurilor de muncă
în legătură cu reținerea d ezvoltării producției, în legătură cu reîmpărțirea pămîntului în sectoare
particulare și alte forme de proprietate. La moment în localitate s -au pomenit în afara lucrului 37
de persoane și nu se prevăd încercări de încadrarea lor în cîmpul muncii, se măreș te numărul
șomerilor. Din toți cei ce sînt în afara lucrului sînt înregistrați la birja muncii, numai 16. Aceste
persoane și primesc subsidii. Se pomenesc în afara lucrului în deosebi persoanele acelei vîrste,
care au absolvit școlii profesionale, colegii, universități. Sunt înregistrate peste 20 de persoane
care au studii superioare și n -au fost încadrate în cîmpul muncii: medicii, profesori, ingineri, juriști
și alții. Mare e numărul celor care au terminat colegii și școli profesionale și n -au fost încadr ați în
muncă – 35 de persoane. Din numărul total al populației 125 de locuitori sunt fără studii (63 de
bărbați ce alcătuiesc 3,4 % și 62 de femei cu 2,7%). Studii medii incomplete au 539 de bărbați
(29,1 %) și 508 de femei (22,4 %). 2221 de locuitori au s tudii medii – 907 bărbați (49,1 %) și 1304
(57,7%) femei. Doar 6 locuitori au studii superioare incomplete 2 bărbații (0,1%) și 4 femei
(0,2%).

Una din particularitățile structurii populației se definește după criteriul etnic. Orice etnie se
caracterizează prin astfel de trăsături specifice cum sînt : limba vorbită, originea națională,
obiceiurile și tradițiile moștenite din trecut. Diverse grupuri etnice se întîlnesc atît la nivel de
țară, cît și la cel de regiune geografică, unitatea administrativă și ch iar așezare umană.
Populația satului Recea este neomogenă din punct de vedere etnic, ca rezultat al
evenimentelor istorice care au avut loc în acest spațiu geografic.
Pe teritoriul actual al satului Recea populația românească a fost predominată în toate
timpurile. Pe parcursul secolului al XIX -lea și în prima jumătate a secolului al XX -lea ea constituia
aproximativ 80 -90% din totalul populației.
Majoritatea populației din satul nostru este de etnie română. Numărul populației autohtone a
sporit în perioada a nilor 1940 -1989. Ponderea evreilor s -a micșorat de 2 ori, ca urmare migrațiile
acestora în proporții mari în perioada anilor 1980. În localitatea noastră etniile de origine rusă,
ucraineană… se bucură de drepturi egale alături de populația băștinașă: dre ptul la muncă, la
învățătură în limba maternă, la odihnă, tratament etc. Atît populația autohtonă, cît și etniile
conlocuitoare, au reușit pe parcursul secolelor să păstreze tradiții naționale: limba vorbită, tradițiile
etnofolclorice ale strămoșilor, expr imate prin cîntece, dansuri, costume naționale, diverse
deprinderi de muncă, inclusiv meșteșugurile populaț
În comuna Recea majoritatea absolută a populației o alcătuiesc românii moldoveni – 82,9 %.
În afară de populația autohtonă în comună locuiesc și re prezențanții altor popoare și deferite
grupuri etnice. Putem constata, că în comună locuiesc și alte minorități naționale ca : ucraineni –
664, adică 16,1 % din numărul populației (cel mai mulți locuiesc în satul Sverdiac) ; ruși – 30 (0,7
%) ; beloruși – 3 (0,07 %) ; azergaigeni – 1 (0,02 %) ; adigei – 1(0,02 %).
Toate minoritățile se bucură azi de drepturi egale, în toate domeniile vieții.
Pentru comuna Recea sunt caracteristice toate cele trei tipuri de migrație a populației –
deplasării definitive, sezoniere și mai mult exprimate sunt cele zilnice. În ultimii patru decenii s –
au stabilit cu traiul în m. Chișinău peste 30 persoane, în fond cu studii superioare care lucrează ca
lectori universitari, profesori, medici, muzicieni, vînzători, constructori etc.
Multe persoane și -au schimbat locul de trai în or. Rîșcani, Drochia, m.Bălți. Cea mai mare
parte de emigranți o constituie cei care pleacă la lucrări sezoniere atît în cadrul republicii și
statele CSI, cît și în țările îndepărtate. Numărul acestora s e mărește din an în an și tendința se va
menține și în viitor. După o perioadă de timp dintre cei plecați se întorc la baștina. Sunt solicitate
țările : Germania, Italia, Grecia, Israel, Portugalia. Cei mai mulți emigranți o prezintă partea
femenină. Imigr ează în comuna Recea din Rusia, Ucraina.
În ultimul timp sunt caracteristice și migrațiile zilnice : peste 200 persoane lucrează în mun.
Bălți.

Să vedem cum s -a dezvoltat gospodăria în trecut. Documentele ne vorbesc că în sec. XIX
pămînturile din jurul sat ului Recea aparțineau boierilor, care conduceau și stăpîneau și alte sate
din jur. Țăranii satului erau datori să îndeplinească diferite prestații față de boier. În anul 1854 de
la țărani au fost colectate 12200 puduri de fîn. Iar în 1857 – se vinde la lic itație clădirea poștei de
cai. Satul dispunea în 1859 de 49 de case. Între anii 1892 -1895 de la localnici s -au adunat impozite
de pe 1308 desetine (24 ruble desetina). În anul 1893 în sat erau 12 cai. Tot în acest an s -a adus de
la uzina „Trudovoi list” o țeavă de incendii. După datele statistice am putut constata că în anul
1904 în sat erau 93 case și locuiau 854 suflete. Gospodăria satului avea 242 de vite și 1308 desetine
de pămînt. În 1910 în sat erau 14 cai, iar în 1922 se numărau 450 gospodării. La 12 august în 1949
țăranii din Recea au fost incluși în două colhozuri, care dispuneau de 4 vaci, două perechi de boi,
12 perechi de cai, 35 oi și porci.
În februarie 1951 colhozurile din Recea se unesc și mai alipesc și colhozul din satul Slobozia
– Recea. Î n 1952 se formează o gospodărie are – „Puti c comunizmu”. În anul 1950 stația de
mașini și tractoare din satul Mihăileni este tranferată în satul Recea. Stația avea la dispoziție 4
tractoare „Universal” și cîteva pluguri reutilate din cele de cai. Stația de mașini și tractoare a pus
la dispoziția colhozului mai mulă tehnică și gospodăria a început să se dezvolte. Se aduc vite mari
cornute de o înaltă productivitate din republicile Baltice și se formează 4 ferme de lapte – marfă.
Se începe sădirea viilor și livezilor : într -un an s -au sădit 74 ha de vie de soiuri europene,
98 ha de soiuri și 70 ha de livadă.
Colhozul „Puti c comunizmu” a ființat pînă în anul 1961. Pe baza gospodăriei colhozul
care întrunea muncitorii din două sate : Slobozia – Recea și Sv erdiac s -a înființa sovhozul Puti
Ilicea, ca sovhoz semincier. De rînd cu celelalte ramuri sovhozul s -a specializat în cultivarea
seminței de sfeclă de zahăr și a soiurilor de grîu și porumb.
În 1965 sovhozul „Puti Ilicea” avea în gospodăria sa 1510 capete de bovine, din ele 530
vaci. Pînă în 1969 existau două brigăzi – una de tractoare și alta de cîmp, care se unesc în 1969
într-o singură brigadă – brigada de tractoare. În 1967 au fost elecrificate 800 case ale recenilor, iar
pe autostrada centrală a satul ui s-au instalat 40 de tuburi electrice luminiscente. S -au montat peste
400 de stîlpi de linie, pe care s -au întins peste 28 km de conductoare izolate. Pe teritoriul satului
s-au montat 20 transformatoare cu o capacitate de 850 kw. Pentru îndestularea cu a pă a
complexelor zootehnice s -au pus în funcțiune 6 fîntîni arteziene, cu o adîncime de la 75 – 100 m.
S-au construit noi încăperi pentru cele 600 de capete de vite mari cornute. Tot în acei ani s -au
mecanizat toate lucrările muncitorilor de la fermă. În 1 969 au fost construite 3 clădiri a cîte 16
locuințe pentru specialiștii gospodăriei sătești, s -au construit 3 magazine, 2 ospătării, o baie.
Sovhozul „Puti Ilicea” a ființat pînă în anul 1996, cînd își schimbă denumirea în Gospodăria
Agricolă de Stat Recea . Iar în 1999 ea este numită ca Gospodăria Agricolă de Stat Fîntîna Recea.

Ea face parte din sociația științifică de producție „Selecția”, specializată în cultivarea
semințelor culturilor de cîmp : grîul de toamnă, orz, sfeclă de zahăr, culturile furajere.
În structura economiei rolul de bază revine agriculturii. Principalul mijloc de producție în
această ramură este pămîntul, care bine prelucrat și îngrijit dă recolte mari. Dezvoltarea acestei
ramuri este condiționată atît de factorii naturali : relief, cl imă, ape, soluri cît și de cei economici :
prezența brațelor de muncă, regiunea de consum, așezarea economico -geografică favorabilă.
Transportul reprezintă o componentă importantă a economiei naționale, deoarece el
asigură legăturile între ramurile de prod ucție între localități. Din sfera productivă fac parte
transporturile ce deservesc nemijlocit producerea (transportarea mărfurilor, materiilor prime), iar
din sfera neproductivă – transportul de pasageri.
Comuna Recea ocupă o poziție geografică avantajoasă în cadrul republicii, deaoarece
prin centrul comunei trece automagistrala de importanță internațională – Cernăuți (Ucraina) –
Bălți – Chișinău – Tighina – Tiraspol – Odesa (Ucraina).
Teritoriul comunei e folosit pe larg pentru transportul de tranzit. Comu na e situată la 27
km de stația de calea ferată Drochia și la 25 km la cea din municipiul Bălți,
transportul feroviar nu este caracteristic pentru localitate. În schimb cel auto are o
însemnătate majoră pentru transporturile interne de mărfuri.
Traseul in ternațional, ce trece prin inima satului, are o lungime de 5 km. Drumurile locale
au o lungime de 26 km, iar cele cu pavaj dur – 23 km. În comună există 7 poduri, dambe și
baraje.
Parcul auto din localitate dispune de 26 șoferi, 4 lucrători ai atelierului tehnic, 1 lucrător
al punctului alimentar.
Putem constata că gospodăria dispune de circa 26 mijloace de transport ce sunt produse
între anii 1979 -1994 . Toate aceste unități de transport se află într -o stare satisfăcătoare, circa 1/3
din ele se află în rep arație. Lucrează șoferii parcului după necesități, combustibilul e distribuit
limitat.
Gospodăria mai dispune de 4 brigăzi de tractoare cu 123 muncitori. Aici numărăm, 44
tractoare, 8 combine de boboase și 31 de semănători.
Din 1975 beneficiem de o stație telefonică interurbană cu 300 de abonați, iar 2000 –
lărgirea lor pînă la 400. Populația se folosește de serviciile oficiului poștal și în 2006 -700 de
abonați.
Numărul celor angajați în această sferă din totalul angajaților este mic. Pe teritoriul
comunei Recea activează 2 frizeri, 2 cizmari și 3 croitori.
Comerțul

Joacă un rol important în economia națională a țării. Prin această activitate mărfurile sunt
transportate de la producător la consumator. Comuna Recea are o așezare avantajoasă, are căi de
comuni cație diverse și de aceea rețeaua comercială a comunei este relativ dezvoltată.
Asociația de consum din localitate are menirea de a aproviziona comuna cu produse
alimentare, îmrăcăminte, încălțăminte, mărfuri de uz casnic, materiale de construcție și altel e.
În comună avem 6 magazine, 8 baruri și o cafenea – restaurant cu 20 de lucrători. O parte
din magazinele comunei au fost luate în contul datoriilor (sechestrate) și vîndute la licitație. A
fost vîndut magazinul de uz casnic, care a fost reconstruit din nou. S -a mai construit și un depozit
și în decembrie 2004 locuitorii comunei s -au bucurat de deschiderea lui.
Pe teritoriul comunei mai funcționează 8 baruri. Aproape toate sunt dislocate pe ambele
părți ale autostrăzii centrale. De serviciile lor benefici ază atît localnicii cît și acei ce trec tranzit.
Se plătesc taxele locale, impozitele de la persoanele fizice.
Din numărul total al angajaților în cîmpul muncii cel mai mult activează angajații în
ramurile producției materiale (agricultură, industrie, tran sport, construcții) și o mică parte a
localnicilor în sfera neproductivă (comerț, învățămînt, cultură).

2.2 Caracteristica fondului funciar a localității

În cadrul comunei Recea se include satele învecinate : Slobozia – Recea, și Sverdiac. Pe
teritoriu l comunei Recea activează agenți economici și peste o sută de proprietari, care și -au luat
cotele.
Acești agenți economici sunt :
1.SRL “Cutezătorul Agricol”;
2. Societatea pe acțiuni “Acord” ;
3. Întreprinderea de Stat pentru Protecția Solurilor din Rîșcani ;
4. Asociația de “Consum Recea” ;
5. SRL "Tagro -Agro"
6. SRL "Frandalex – Agro"
Agentul principal e SRL “Cutezătorul Agricol”.
1.Suprafața de 1721,47ha;
2.Culturile principale sunt : grîu, orz, porumb, floarea soarelui, soie, sfecla de zahăr;
3.Recolta la ha :
– Grîu – 30-35 ct la ha ;

– Orz – 12-18 ct. la ha ;
– Porumb – 35-38 ct. la ha ;
– Floarea soarelui – 24 – 25 ct. la ha ;
– Soie – 20-25 ct. la ha ;
– Sfecla de zahăr – 20-25 t. la ha ;
Agentul economic SA „Acord” care are ca funcția de bază de a aproviziona gospodăriile
agricole țărănești cu automobile, tractoare, utilaje, piese de schimb, materiale de construcție.
Agentul economic Întreprinderea de Stat pentru Protecția Solului din R îșcani (Meliorația).
Această întreprindere a efectuat multe lucrări de construcție : canalul din centrul satului cu
construcția a 3 poduri ; desecarea mlaștinilor de lîngă fîntîna Recea ; a săpat 2 iazuri ; au fost
reparate 2 drumuri în variantă albă. Tot această întreprindere acordă un mare ajutor localnicilor
din comună la lucrările agricole de toamnă și primăvară (arat, discuit, cultivărit, semănat) și alte
lucrări de transport.
Agentul economic "Tagro -Agro" . Suprafața este de ha, se cultivă : soie, fl oarea soarelui,
grîu, porumb.
Recolta la ha :
-grîu – 4000 kg ;
– soie – 2680 kg ;
– floarea soarelui – 2 tone ;
– porumb – 1200 kg ;
Figura 3.1 Suprafata comunei Recea
0100020003000400050006000700080009000
Suprafata comunei Recea8957
4919.614919
2000 2009 2015
Figura 2.4 Suprafata comunei Recea pe perioada 2000 -2015

Analizînd figurile 2.4,2.5,2.6 observam că suprafața comunei a scazut în jumătate în
perioada anilor 2000 -2009 datorita faptului că o mare parte a terenurilor arabile a comunei Recea
a fost atribuite satelor vecine și anume comunei Grinăuți și comunei Pelenia.

Figura 2. 5 Dinamica fondului funciar

Figura 2.5 Dinamica fondului funciar
82
32 29
4 0 0125
9606
529
15209221209
3084
2208
117
4128
135 128
2983.93
2140.6 110.3
3.34607.4
163.85128
28
0100200300400500600700
Finețe Plantațiile
multianuale Livezi Vii Păduri Ape Inclusiv
iazuriMlaștini Drumuri
Dinamica fondului funciar
1996 2000 2009 2015
142178
61
65641.2794
29.57
1.128.25
41.2793.8
29
1.0128.2
020406080100120140160180200
Străzi și piețe Construcții și curți Alte terenuri Ripi Alunecari de terenDinamica fondului funciar
2000 2009 2015

Agricultura e ramura de bază a economiei comunei Recea, prin care se asigură produsele
alimentare și materiile prime pentru industria bunurilor de larg consum. Agricultura, ca ramura a
produc ției materiale încă de pe primele trepte ale procesului de dezvoltare a diviziunii sociale a
muncii s -a împărțit în două sectoare.
1.Producția vegetală (cultura plantelor)
2. Producția animală (creșterea animalelor).
Agricultura are și un rol hotărîtor pen tru progresul rapid al întregii economii, de a depinde
însăși dezvoltarea industriei, a întregii economii naționale, ridicarea nivelului de trai al oamenilor
muncii.Specializarea agriculturii în cadrul comunei Recea depinde de următorii factori :
-resursele agroclimatice favorabile ;
– numărul populației ;
– prezența solurilor fertile ;
– așezarea fizico – geografică favorabilă ;
Agricultura asigură cerințele mereu crescînde ale populației în producția alimentară, ea este
furnizorul principal de materii prime pentru industria alimentară și industria ușoară. Pe parcursul
multor decenii, agricultura localității s -a caracterizat printr -un grad înalt de chimizare. Aplicarea
sistematic ă, de lungă durată a îngrășămintelor minerale în condiții exagerate au dus la scăderea
efectului pozitiv a lor. Din cauza crizei economice, dar și datorită folosirii pe larg a metodelor de
protecție s -a redus cantitatea de chimicate aplicate în sol, fapt c e contribuie și la îmbunătățirea
situației ecologice.

2.3 Baza documentelor de politici publice de dezvoltare a regiunii

Conform prevederilor legale, Strategia națională de dezvoltare regională (în continuare –
Strategie) este principalul document de planificare a dezvoltării regionale în Republica Moldova,
care reflectă cadrul strategic național în domeniu și introduce mecanismele naționale ale acestei
dezvoltări.
Prezenta Strategie, fiind un document de politici publice, descrie și analizează situaț ia
existentă în domeniu, identifică viziunea și obiectivele strategice de dezvoltare regională în
perspectiva anului 2020. De asemenea, Strategia definește instrumentele și mecanismele de
realizare a obiectivelor, formulează riscurile posibile și previzion ează impactul așteptat în urma
desfășurării activităților ei.
Prezenta Strategie a fost elaborată ținînd cont de prevederile legislației naționale în vigoare
din domeniul specific, dar și din domenii interconectate cu procesul de dezvoltare regională: Leg ea

nr. 166 din 11 iulie 2012 pentru aprobarea Strategiei naționale de dezvoltare „Moldova 2020”,
Legea nr. 438 -XVI din 28 decembrie 2006 privind dezvoltarea regională în Republica Moldova,
Legea nr. 68 din 5 aprilie 2012 pentru aprobarea Strategiei naționa le de descentralizare și a
Planului de acțiuni privind implementarea Strategiei naționale de descentralizare pentru anii 2012 –
2018, strategiile naționale sectoriale și alte acte normative. De asemenea, în elaborarea prezentei
Strategii s -a ținut cont de p revederile titlului IV capitolul 20 „Dezvoltarea regională, cooperarea
la nivel transfrontalier și regional” al Acordului de Asociere a Republicii Moldova cu Uniunea
Europeană, ratificat de Parlamentul Republicii Moldova prin Legea nr. 112 din 2 iulie 2014 , și de
prevederile Planului de acțiuni al Guvernului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 890 din 20
iulie 2016, care oferă cadrul de politici de guvernare a Republicii Moldova pentru perioada 2016 –
2018.
Prezenta Strategie se bazează pe rezultatele ana lizei situației social -economice a regiunilor
de dezvoltare, pe contextul regional internațional existent și pe previziunile de dezvoltare. Un alt
aspect care a fost luat în considerare la elaborarea prezentei Strategii sînt rezultatele evaluării
impactulu i implementării Strategiei naționale de dezvoltare regională pentru anii 2013 –2015.
Prin conținutul său, prezentul document reprezintă o continuare logică a Strategiei
naționale de dezvoltare regională pentru anii 2013 –2015, aprobată prin Hotărîrea Guvern ului nr.
685 din 4 septembrie 2013, dar și a Strategiei naționale de dezvoltare regională, aprobată prin
Hotărîrea Guvernului nr. 158 din 4 martie 2010.
Cadrul legislativ și normativ existent, experiența acumulată de structurile instituționale
implicate î n proces, oportunitățile deschise de Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană,
percepția publică față de procesul de dezvoltare regională, precum și alți factori reflectă existența
premiselor necesare pentru promovarea mecanismelor de implementare a politi cii de dezvoltare
regională în Republica Moldova la un nivel calitativ nou. Abordarea sectorială îngustă aplicată în
perioadele precedente va fi modificată prin implicarea ministerelor de resort și asigurarea unei
planificări sinergizate și ajustate atît l a prevederile politicilor sectoriale naționale, cît și la
prevederile acquis -lui comunitar. Procesul de dezvoltare regională urmează să treacă la un nou
nivel conceptual, unde prezenta Strategie devine un document de politici integrat intersectorial,
astfe l încît procesul de dezvoltare regională să devină mai eficient și mai rezultativ.
Prezenta Strategie ia în considerare trei elemente principale ale dezvoltării regiunilor:
competitivitatea, coeziunea și buna guvernare.
Pentru a asigura o dezvoltare soci oeconomică echilibrată și durabilă a regiunilor de
dezvoltare, prezenta Strategie urmărește îmbinarea eforturilor structurilor/instituțiilor de diferit
nivel la implementarea unor proiecte complexe de dezvoltare intersectorială, cu utilizarea
elementelor d e inovație și eficiență. Pentru realizarea acestui deziderat, în prezenta Strategie au

fost stabilite obiective specifice și activități cu mecanisme și instrumente de implementare, de
asemenea a fost stabilit sistemul de monitorizare și evaluare a implemen tării acțiunilor planificate
pentru perioada 2016 –2020.
Pornind de la specificul noii abordări, implementarea prezentei Strategii se preconizează a
fi realizată în două etape. Prima etapă (pînă în 2018) va fi una de tranziție, în care se va păstra
abordar ea actuală a politicii de dezvoltare regională și se vor întreprinde măsurile necesare de
pregătire pentru trecerea la noua formulă. În etapa a doua (anii 2018 –2020), politica de dezvoltare
regională se va realiza conform noii abordări.
Prezenta Strategie urmează să constituie un punct de referință pentru elaborarea strategiilor
de dezvoltare regională a regiunilor de dezvoltare prevăzute în cadrul legislativ existent al
Republicii Moldova și pentru toate proiectele de dezvoltare regională care vor tinde să realizeze
prioritățile stabilite.
Prezenta Strategie a fost elaborată de un grup mixt de specialiști din cadrul Ministerului
Dezvoltării Regionale și Construcțiilor, în comun cu membrii consiliilor regionale pentru
dezvoltare și ai agențiilor de dezvolta re regională, a fost consultată cu experți naționali și
internaționali din Polonia, Germania și Marea Britanie. Un merit deosebit la elaborarea prezentei
Strategii l -au avut membrii grupului de lucru interministerial. De asemenea, în conformitate cu
preved erile cadrului legislativ, prezenta Strategie a fost analizată de toți factorii interesați.

3 PROIECTUL DEZVOLTĂRII DURABILE A SPAȚIULUI RURAL

3.1 Dezvoltarea durabilă a localității, prin prisma organizării teritoriului

Agricultura durabilă este o acțiune cu scop și pe termen lung prin care se urmărește să se
depășească problemele și restricțiile cu care se confruntă agricultura convențională practicată
actualmente de majoritatea agricultorilor, care necesită schimbări cardinale pentru a se a sigura:
a) viabilitatea economica a explotațiilor agricole;
b) păstrarea stării favorabile a mediului înconjurator
c) acceptarea sau trecerea la sisteme de agricultură alternativă prietenoase mediului.
Dezvoltarea durabilă (sustenabilă) în acest context ar trebui s ă fie productivă, profitabilă,
ecologică, să conserveze resursele naturale și ecosistemele agricole, să asigure o dezvoltare
echilibrată socială și umană a populației rurale.
Astfel, principiile care definesc dezvoltarea durabilă se conturează pentru secto rul agrar
prin faptul că:
a) resursele regenerabile nu sunt folosite decât în funcție de rata lor de regenerare;
b) sursele epuizabile de materii prime nu sunt folosite de către om decât atâta vreme cât ele
pot fi înlocuite, atât din punct de vedere material, câ t și funcțional, cu resurse regenerabile,
garantând totodată o productivitate mai mare;
c) afectarea mediului ambiant nu depășește capacitatea naturală de regenerare a factorilor
principali de mediu – aerul, solul și apa;
d) trebuie menținută o echivalență tempo rară între momentul intervenției și timpul de
desfășurare a proceselor în natură.
Agricultura durabilă, în primul rând viabilă din punct de vedere economic, raspunde
exigenței cererii de alimente sănătoase și de calitate superioară, fiind o agricultură car e garantează
protecția și ameliorarea resurselor naturale pe termen lung și le transmite integre generațiilor
viitoare. Un astfel tip de agricultură determină și diversifică activități economice rurale, deoarece
materiile prime apar și sunt supuse transfor mărilor primare la nivel de exploatație agricolă, pentru
care este necesar, de rând cu păstrarea calității mediului natural de producere, de a dezvolta
infrastructura și de a spori potențialul economic al satelor.
În concluzie, am putea spune că agricultur a durabilă este un concept cu definiție largă.
Pentru a sintetiza acest concept vom enumera principalele obiective pe care trebuie să le
îndeplinească o agricultură durabilă:
a) asigurarea securității alimentare (satisfacerea nevoilor umane de alimente și fibre);

b) conservarea calității mediului și a resurselor naturale de care depinde agricultura;
c) utilizarea mai eficientă a resurselor reînnoibile și nereînnoibile;
d) susținerea viabilității activităților agricole și creșterea calității vieții fermierilor și a
membrilor societății în ansamblu;
e) participarea largă, cu putere de decizie, a populației.
Este vital ca tranziția către o agricultură durabilă să aibă în vedere necesitatea de a menține
un sector agricol competitiv și eficient din punct de vedere economic, care să răspundă referințelor
fluctuante ale consumatorilor și care să ușureze dezvoltarea comerțului produselor agricole,
conservând, în același timp, mediul natural și baza de resurse în viitor.
Gestionarea durabilă a terenurilor implică utilizarea teren ului în capacitatea sa pentru a
asigura productivitatea și menținerea potențialului economic, în timp ce funcția sa ecologică, cum
ar fi capacitatea solurilor de a reține apa sau a peisajului, a sprijini biodiversitatea, nu este
diminuată .
În cazul în car e factorii economici, sociali și de mediu sunt luați în considerare în același
timp de către administratorii de terenuri, sustenabilitatea pe termen lung a sănătății, rezistența și
productivitatea unei proprietăți este mult mai probabil să fie asigurată.
Principiile generale de gestionare a terenurilor sunt:
a) Gestionarea proprietății în funcție de capacitatea și limitările terenului
Aceasta se bazează pe o înțelegere a zonelor de resurse funciare și a proceselor ecologice. Luați în
considerare structura solu lui, adâncimea și tipul, pantă și drenaj în deciziile de management.
Procesele critice includ capacitatea solului de a reține apa sau rezista eroziunii
b) Cooperarea cu vecinii
Acest lucru permite pentru gestionarea eficientă la nivel de peisaj, cum ar fi managementul
incediilor, buruienilor, daunatorilor animale și eroziunii. De multe ori acest lucru poate maximiza
beneficiile și crește eficiența costurilor
c) Asigură plasarea si intreținerea unei infrastructuri adecvate
Aceasta ar putea include drumuri, podu ri, sisteme de canalizare, caracteristicile de conservare a
solului, cum ar fi contururile și a căilor apelor, garduri, și puncte de apă pentru a minimiza
degradarea terenurilor. Un plan de administrare a proprietății vă poate ghida in luarea acestor
deciz ii dintr -o întreagă de perspective de proprietate.
d) Protejarea și reabilitarea zonelor care sunt degradate sau cu risc de eroziune și de
salinitate.
Identificarea diferitelor specii de buruieni și adoptarea bunelor practici de igienă în ceea ce
privește miș cările de mașini, animale, furaje și semințe. Planificarea și punerea în aplicare a

măsurilor de control integrate, care sunt cele mai potrivite pentru situația dumneavoastră, pentru a
reduce impactul negativ asupra producției și a mediului.
e) Elaborarea unu i plan de management al incendilor pentru proprietatea dvs. și lucrul cu
vecinii.
Gestionarea focului pentru protecția vieții și a proprietății, conservarea biodiversității,
protecția pădurilor comerciale și gestionarea pășunilor pentru păscut  Respectare a și protejarea
site-urilor de patrimoniu cultural indigene și europene Gestionarea accesului la site -uri importante
și identificarea riscurilor la conservarea lor
f) Gestionarea pădurilor native pentru scopuri multiple
Implementarea practicilor durabile ale pădurilor pot îmbunătăți producția de lemn și de
pășunat în același timp menținând sau crescând valoarea biodiversității
g) Minimizarea consumului de energie și a deșeurilor agricole la nivel de fermă
Acest lucru reduce costurile și impactul asupra mediului.

3.1.1 Aspectul estetic și amenajarea silvică

Problemele de gestionare durabilă a resurselor de mediu sunt complexe din cauza
incertitudinii și complexității ecosistemelor și proceselor naturale. Îngrijorarea cu privire la
consecințele degradării terenu rilor asupra productivității agricole, securității alimentare și altor
probleme ce țin de mediu și de dezvoltarea durabilă a condus guvernele, agențiile de dezvoltare și
organizațiile mondiale la încurajarea activităților de conservare și restaurare a solu lui. Aceaste
activități includ prevenirea utilizatorilor de terenuri de la întreprinderea măsurilor ce duc la
degradarea terenurilor și convingerea lor în restabilirea terenurilor, care au fost deja degradate.
O problem ă globală cît și locală este eroziunea solului procesul de dislocare a solului și a
stratului subdiacent produs de acțiunea picăturilor de ploaie și a scurgerii pluviale de pe versanți –
cazul eroziunii pluviale respectiv prin acțiunea vântului -cazul eroziunii eoliene. Procesul se poate
desfășura fie în mod lent, fie în mod rapid, accelerat sau brutal. În timp ce în primul caz el nu este
dăunător, în cazul al doilea el poate afecta considerabil interesele omului, constituind un grav
proces de degradare a terenurilor de cultură.
Eroziunea lentă, numită și geologică, are loc la suprafața solului acoperită cu vegetație
naturală nemodificată de activitatea omului și se petrece de sute de ori mai lent în comparație cu
procesele de solificare. După datele prezentate de H. Bennet, pentru spălare a unui strat de sol de
18 cm sub coronamentul arboretului natural în rezultatul eroziunii lente este necesar o perioadă de

500 mii ani, pentru formarea aceluiași strat de sol, în urma proceselor naturale de solificare este
necesară o perioadă între 2 și 7 mii de ani.
Procesele eroziunii se accelerează odată cu activitatea nechibzuită a omului asupra solului.
De exemplu pentru spălarea unui strat de sol de 18cm pe un ogor negru este necesară o perioadă
între 5 și 15 ani, prin cultivarea porumbului o perioadă între 9 și 43ani, prin cultivarea ierburilor
multianuale -peste 3 mii ani. Ca și precipitațiile atmosferice și scurgerea de suprafață pe care
acestea o generează, vântul sau factorul eolian este un agent de modelare a scoarței terestre, care
roade,
Amenaja mentul silvic reprezintă o preocupare complexă, tehnico -economică și ecologică,
cu importante implicații sociale, care efectiv nu are echivalent în alte domenii de cunoaștere și
activitate practică. În esență, amenajamentul este instrumentul tehnic de orga nizare cu continuitate
a producției pădurilor și a recoltării produselor acestora, în vederea satisfacerii pentru moment și
în viitor a nevoilor locale și generale. Amenajamentul silvic trebuie să asigure organizarea și
conducerea pădurilor spre starea lor de maximă eficacitate polifuncțională, în conformitate cu
multiplele obiective ecologice și social -economice ale sil.
Obiectivele curente ale cercetării amenajistice se pot referi la: cunoașterea structurii și a
potențialului protectiv și productiv al păd urilor în dinamica lor realizată prin intermediul lucrărilor
de descriere a ecosistemelor forestiere; cercetarea particularităților de regenerare a pădurilor
afectate de chiciură, cercetarea stării și productivității arboretelor, în funcție de caracterul ș i
intensitatea lucrărilor silvotehnice aplicate; cercetarea biodiversității vegetale și animale, stabilirea
și optimizarea vârstei de exploatabilitate la cvercinee, furnizarea informației privind structura,
starea, evoluția și productivitatea fondului fore stier; integrarea eficientă a studiilor obținute de
activitatea de amenajare a pădurilor în managementul și marketingul resurselor forestiere, etc.
Pădurile din toată lumea aduc numeroase beneficii importante. Pădurile adăpostesc peste
jumătate din speciil e care trăiesc pe pământ, ajută, de asemenea, la încetinirea încălzirii globale,
prin stocarea și reținerea carbonului, sunt surse de produse lemnoase ajută la reglarea căderilor de
precipitații, sunt surse esențiale de hrană și apă și aduc în același timp enorme avantaje estetice,
spirituale și de agrement pentru milioane de oameni.
Așa dar penrtu a pastra mediul și a aduce un folos pentru localitatea natală eu am hotărît să
proiectez 17,26 de ha de pădure pentru a pastra echilibru în natură.
Indiferent de modul în care pădurea este percepută sau definită, s -a demonstrat că aceasta
îndeplinește un rol important în activitatea umană. Încă din cele mai vechi timpuri pădurea a fost
percepută ca un furnizor de produse alimentare sau casnice, ca un spațiu de ref ugiu în perioadele
tulburi ale istoriei și, nu în ultimul rând, ca un spațiu de desfășurare a unor obiceiuri, tradiții,
activități culturale.

3.2 Elaborarea proiectului de consolidare a terenurilor agricole în comuna Recea

Consolidarea terenurilor agricole este un proces de influență primordială asupra
perspectivei dezvoltării zonei rurale, în special a sectorului agricol și include un comple x de măsuri
organizatorice, juridice, economice, cadastrale, ce au drept scop formarea unor masive sau terenuri
compacte în spațiu și stabile în timp, crearea unor condiții optime pentru folosirea lor rațională
după destinație.
La nivel de stat s -a elabora t și aprobat proiectul hotărîrii Guvernului ce vizează activitățile
de consolidare a terenurilor agricole în perioada anilor 2012 -2027 – „Strategia națională de
consolidare a terenurilor agricole”.
Necesitatea. Fragmentarea excesivă și suprafețele mici ale terenurilor agricole, ca rezultat
al reformei de privatizare, atribuirea cotelor de teren echivalent populației din sectorul agricol, au
dus la scăderea drastică a productivității agricole, nerespectarea tehnologiilor de prelucrare și
Figura 3.1 –Planul amplasării pădurii
Sursa: elaborată de autori în baza studiilor efectuate

asolament, degradare a solurilor, imposibilitatea aplicării unor practici agricole economic viabile
și prietenoase mediului, respectiv înrăutățirea condițiilor de mediu. Preponderența gospodăriilor
de tip familial și structura inadecvată a terenurilor agricole, determină o inf rastructură rurală
nedezvoltată, cu o perspectivă lentă de dezvoltare a sectorului agricol.
Obiectivul. Reducerea nivelului de fragmentare a terenurilor agricole, optimizarea
dimensiunilor și mărirea suprafețelor gospodăriilor agricole.
Scopul activitățilo r de consolidare a terenurilor agricole este sectorul agricol competitiv,
bazat pe dimensiunile și forma parcelelor optimă, utilizarea eficientă și conservarea resurselor
naturale ce ar contribui la dezvoltarea rurală în ansamblu.
Stimularea procesului de consolidare a terenurilor agricole este susținută prin Hotărîre de Guvern
nr.135 din 24.02.2014.
Sprijinul este acordat producătorilor agricoli pentru compensarea parțială a costurilor ce
țin de autentificarea notarială a contractelor de înstrăinare a tere nurilor agricole (vînzare –
cumpărare, schimb, donație), de taxa de stat la autentificarea contractelor respective și de
înregistrare a contractelor date la oficiile cadastrale teritoriale, inclusiv a lucrărilor cadastrale, în
cazul comasărilor în vederea fo rmării unui singur bun imobil.
Proiectul de consolidare complexă este elaborat în condițiile în care majoritatea
proprietarilor de terenuri acceptă procesul de consolidare, care prevede două acțiuni de bază:
a) reparcelarea terenurilor agricole în scopul con solidării;
b) organizarea și amenajarea terenurilor agricole.
Organizarea și amenajarea terenurilor agricole presupune elaborarea unei serii de
recomandări și cerințe, avînd drept scop utilizarea rațională și eficientă a terenurilor agricole în
perspectivă. R eparcelarea terenurilor agricole va fi efectuat cu luarea în calcul a acestor
recomandări și cerințe.
Metodele principale de reparcelare a terenurilor agricole sînt:
a) vînzarea -cumpărarea terenurilor;
b) schimbul de terenuri;
c) arenda de lungă durată;
d) asocierea;
e) comasarea;
f) redefinirea hotarelor.
În cazul nostrum noi mai mult ne vom axasa pe metoda de vînzarea -cumpărarea terenurilor
și arenda de lungă durată.
În baza chestionarelor sînt identificați proprietarii (agenții economici) care doresc să
cumpere sau să vîndă terenuri, preferințele acestora ce țin de amplasament etc.

Proprietarilor care au solicitat vînzarea li se aduce la cunoștință situația privind piața
funciară din localitatea dată, din alte localități, din raion în ansamblu. Acestora li se explică fa ctorii
care influențează asupra prețului de piață al terenurilor.
În majoritatea cazurilor, în procesul aplicării metodei de vînzare -cumpărare, terenurile
cumpărate sînt amplasate la distanțe mari unul față de celalalt. În asemenea condiții, cînd acțiunea
nu și -a atins scopul final, metoda de consolidare prin vînzare -cumpărare va continua în procesul
consolidării terenurilor prin metoda schimbului.
Aplicarea, în cadrul proiectului, a arendei de lungă durată în calitate de metodă de
consolidare a terenurilor presupune următoarele:
a) determinarea proprietarilor disponibili de a transmite terenuri în arendă;
b) determinarea persoanelor disponibile de a arenda terenuri;
c) stabilirea amplasării spațiale a terenurilor care fac obiectul relațiilor de arendă.
Terenurile ob iect al arenzii pot fi amplasate la distanțe mari unul față de altul (dispersate),
devenind astfel neaplicabile pentru arendă. În asemenea condiții, grupul de lucru va selecta
proprietarii de teren care sînt disponibili să negocieze schimbul în scopul cons olidării terenurilor
prin metoda arenzii de lungă durată. Acest schimb va fi provizoriu, avînd o durată egală cu
termenul contractului de arendă.
Planul final de reparcelare a terenurilor agricole este elaborat în baza listelor indicate în
anexa Ași B și r eprezintă o imagine grafică a parcelelor consolidate. În planul final de reparcelare,
terenurile vîndute, arendate.

3.3 Eficiența economică a proiectului de consolidare a terenurilor

Pentru Republica Moldova, valoarea beneficiilor economice ale pădurii a fost calculată la
aproximativ 28.3 milioane dolari pe an (Popa, 2013). Prin modul actual de gospodărire al
pădurilor, în următorii 25 de ani se estimează că pădurile pot genera aproximativ 0.6 milioane de
dolari ca valoare adăugată la economia Moldovei. Însă, după 27 ani, acest venit va dispărea din
cauza scăderii capacității ecosistemelor forestiere de a genera beneficii directe, precum lemn și
produse forestiere nelemnoase. În această estimare nu au fost incluse și extrem de valoroasele
beneficii indir ecte ale pădurii, precum reglarea climei, fixarea solului, sau frumusețea ce generează
turism.

Beneficiile economice directe sunt beneficiile măsurabile (bunuri) ce pot fi comercializate
și se concretizează prin resursele, respectiv produsele obținute direct din pădure. Aceste beneficii
au valori pozitive și aduc un plus de valoare populației.
Un exemplu elocvent este utilizare a lemnului în gospodăriile casnice. Astfel, deși resursele
forestiere naționale sunt totuși reduse, analiza consumului de lemn (FLEG & Moldsilva, 2011)
arată că circa 74% din comunitățile locale folosesc lemnul în calitate de sursă energetică primară
(lemn ul de foc).
Dacă din diferite motive, nu se mai poate profita de aceste beneficii (devin inactive, sunt
epuizate, etc), valoarea acestora nu se mai adaugă la bugetul local/național.
Aceste beneficii au efect pe termen scurt și sunt generatoare de locuri de muncă.

Figura 3.2 Categorii de bunuri accesibile în pădure

Bunurile/produsele pădurii sunt deosebit de importante pentru dezvoltarea societății
datorită capacității lor de regenerare continuă, în condițiile unei folosiri și gestionări resp onsabile.
Din punct de vedere economic, una dintre principalele caracteristici ale pădurii este tocmai
capacitatea acesteia de a furniza resurse cu caracter regenerabil. Dar, după cum am precizat mai
sus, această caracteristică există atâta timp cât recolt area resurselor (materiei prime) din pădure se
face în mod responsabil și echitabil, aceasta fiind baza conceptului de management forestier
responsabil.
Pentru aplicarea unui management forestier responsabil este necesar a se ține cont de
principiile care stau la baza gestionării durabile a pădurilor, principii care vor fi detaliate în
paginile următoare.
Pădure de salcâm, se aplică schema generală de plantare 2×1 (2 metri între rânduri, 1 metru
între plante pe rând), necesar de plante în acest caz 5000 bu c/ha.

Tabelul 3.1 – Calculul necesității de puieți
Soiul și sortul Suprafața, ha Numărul de puieți
La 1 ha Sădire Reparație Total

Salcîm obișnuit 17.0 5000 85.000 8500 93.500

Formula de calcul pentru eficiența economic a investițiilor capital este:
Ec=IcxKc+Ctot
Unde:
Ic-investi țiile capitale;
Kc-coeficientul eficienții economice a investițiilor capital;
Ctot -cheltuielile totale.
Tabelul 3.2 – Investiții capitale necesare pentru înfințarea plantațiilor multianuale
№
tarlalei Soiul și sortul Suprafața
netă, ha Investiții capitale, mii lei
La 1 ha Total
Pădure
1 Salcîm obișnuit 17.0 2,5 42.5

Adaptabil la condițiile de mediu vitrege, salcâmul, față de alte specii forestiere, are o
creștere rapidă, în 2 ani poate ajunge la înălțimea de 2-3 metri și are un ritm alert de înmulțire. O
astfel de plantație devine rentabilă după 2 -4 ani dacă lemnul este valorificat pentru cozi de unelte,
însă adevărata producție se poate observa după 15 ani, atunci când lemnul poate atinge volumul
dorit. Însă profitul în urma înființării unei plantații poate fi resimțit și mai repede deoarece, la
cultura agroforestieră, după 2 ani sunt suficiente flori pentru a obține miere de salcâm. Însă, după
10 ani, atunci când se spune că „înnebunesc cu adevărat salcâmii“ , se pot obține chiar și 1.000 de
kg/ha. Odată cu trecerea fiecărui an, nectarul este tot mai mult și mai calitativ.
Recoltarea lemnului poate fi realizată chiar și după 2 ani de la plantare, însă producția
adevărată se obține după 10 -15 ani. Lemnul de sa lcâm poate fi folosit pentru foc, în construcții –
pentru mobilă și parchet sau stâlpi pentru gard.
Chiar dacă acest tip de cultură nu este foarte cunoscută la noi în țară sunt speranțe că
rentabilitatea acesteia va fi dovedită și vor fi tot mai mulți adep ți care își vor înființa propria pădure
de salcâm, valorificând astfel chiar și terenurile cu potențial slab.
Beneficiile economice indirecte ale pădurii (serviciile) sunt mai greu de cuantificat,
deoarece nu sunt tangibile. Serviciile pădurii se evidenția ză în general în situații limită cauzate de
lipsa sau diminuarea lor, fiind de cele mai multe ori recunoscute când este prea târziu, atunci când
apar fenomene cum ar fi: inundații, înzăpeziri sau alunecări de teren. De cele mai multe ori aceste
servicii of erite de către pădure nu sunt percepute în comunitate ca beneficii sau componente

generatoare de locuri de muncă. Datorită caracterului continuu și necondiționat al serviciilor
oferite de pădure, oamenii le consideră normale. Însă, dacă încetează să mai ex iste, determină
pierderi economice pe termen lung cu influență negativă asupra comunităților umane.
Servicii furnizate de pădure:
a) protejează solul împotriva eroziunii și degradării sale;
b) protejează apele curgătoare, asigurându -le un debit constant și limpede, reducând
transportul masiv de aluviuni;
c) moderează extremele de umiditate și temperatură, diminuează viteza vântului;
d) protejează căile permanente de transport și culturile a gricole împotriva înzăpezirii și a
fenomenului de viscolire;
e) înfrumusețează și înnobilează peisajul;
f) conservă fondul genetic forestier, asigură adăpost și sursă de hrană pentru foarte multe
specii de animale care trăiesc parțial, temporar sau perma nent în pădure.
a) Protejarea solului împotriva eroziunii și degradării sale Prin funcția de protecție a
terenurilor și solului pe care o deține, pădurea contribuie la reducerea scurgerii de suprafață,
previne eroziunea accelerată a solurilor și a reliefului. Se păstrează astfel fertilitatea solurilor, se
evită înălțarea paturilor râurilor, colmatarea lacurilor de acumulare, a drumurilor, efecte cu
importanță deosebită din punct de vedere economic.
Pădurea nu doar protejează solul, ci și contribuie la refacerea acestuia. Prin intermediul
procesului de “pedogeneză”, aceasta poate reface și pune în valoare solurile degradate, producând
un volum mare de necromasă, care prin descompunere se transformă în humus forestier.
b) Protejarea apelor curgătoare
Din punct de vedere hidrologic, pădurea îndeplinește un rol deosebit de important în
protejarea apelor curgătoare, și implicit a comunităților care trăiesc pe cursul acestora, prin faptul
că stabilizează debitelele și reduce cantitatea de materiale aluvion are transportate. În acest sens,
ecosistemul forestier acționează la nivelul coronamentului, la nivelul solului și pe cursurile
pâraielor și a râurilor.
La nivelul coronamentului pădurea îndeplinește funcția de retenție, prin care o anumită
cantitate de a pă din precipitații (cantitatea de apă reținută diferă în funcție de specii, vârstă,
consistență, amplasament etc.) este reținută de aparatul foliar (frunzișul) al arborilor. Astfel, scade
volumul de apă din precipitații ajuns pe sol care altfel ar risca s ă producă scurgeri pe versant.
La nivelul solului ecosistemul forestier se caracterizează printr -o structură specifică, cu
volum edafic mare, care favorizează infiltrarea apelor din precipitații și reduce scurgerile de
suprafață, ceea ce reduce debitele r âurilor și le stabilizează regimul. Contribuția la regularizarea

cursurilor de apă este dată și de topirea mai lentă a zăpezii în zilele călduroase de primăvară, care
evită creșterile bruște ale debitelor și reduce riscul inundațiilor de sezon.
Efectele f uncției hidrologice a pădurii sunt duble: pe de o parte previne inundațiile
provocate de creșterea exagerată a debitelor de apă, pe de altă parte soluționează lipsa de apă în
perioadele fără precipitații, prin faptul că râurile se alimentează din apa freat ică, provenită din
infiltrări. Astfel, pădurea are un rol esențial în condiții actuale caracterizate, datorită schimbărilor
climatice la nivel global, prin variații mari ale regimului pluviometric (al precipitațiilor).
Pe cursurile râurilor pădurile ripar iene (păduri de luncă) joacă un rol important în
stabilizarea malurilor râurilor și disiparea energiei exercitate de debitele mari de apă rezultate din
precipitații, adică atenuează viiturile.
c) Influența pădurii asupra climei (rolul climatic al pădurii)
La nivel planetar pădurile exercită o influență decisivă asupra factorilor climatici prin
acțiunea pe care aceastea o au în reducerea și fixarea gazelor cu efect de seră din atmosferă.
Pădurile reprezintă cea mai mare rezervă de carbon din biosfera tere stră, respectiv 70% din
tot carbonul existent în organismele vii. Carbonul pădurilor este stocat în arbori, în soluri și în
litieră. Defrișarea și degradarea pădurilor duc la o reducere a suprafeței forestiere și a biomasei
ceea ce se traduce prin emisii d e carbon, în principal sub formă de CO2.
Pădurile stochează cea mai mare cantitate de carbon dintre toate ecosistemele terestre și
tocmai de aceea defrișarea lor sau exploatarea nesustenabilă a lemnului are efecte negative de
importanță majoră la nivel pl anetar.
Procesul de consolidare a terenurilor agricole devine un factor important în dezvoltarea
complexului agroindustrial reprezentînd o problemă a societății contemporane deoarece
proprietarii sunt nevoiți să prelucreze terenurile singuri avînd cheltui eli mărite pentru desfășurarea
activității lor, tehnologiile fiind ținute departe de plantațiile lor astfel progresul tehnologic și
creșterea venitului fiind imposibilă. În cele ce urmează vom analiza cîțiva indicatori care ne vor
permite să apreciem efici ența proiectului de consolidare propus al comunei Recea r.Rîșcani.
a) din punct de vedere al eficienței utilizării terenului :
Indicele de utilizare al terenului reprezintă ponderea suprafeței terenurilor agricole utilizate
de procesul de producție în raport cu suprafața totală a terenurilor.
În cazul terenurilor agricole din primul sectorul, conform materialului grafic de specia litate
disponibil atît public pe platformele web www.cadastru.md și/sau www.geoportal.md cît și în
cadrul altor instituții de specialitate, identificăm un cîmp format din 54 de parcele agricole cu.În
cazul celui de -al doilea sector este format din 20 de parcele.
b) din punct de vedere al modului de prelucrare a terenului:

În cazul terenurilor din din primul sectorul, spre diferență de cazul scenariului întîi care ne
propune dezvoltarea unei activități agricole în baza a 54 de parcele cu o suprafață medie de 1,7 ha,
prelucrate de către 54 de proprietari, scenariul al doilea vine cu propunerea de a dezvolta ace eași
activitate în baza a 4 sole. Consolidarea terenurilor agricole va permite datorită suprafeței și formei
compacte organizarea procesului de producție în conformitate cu tehnologia și tehnicile
recomandate. ,,Proiectul asolamentului de cîmp pentru teren urile agricole destinate consolidării
din sectorul” ne propune un asolament format din mazăre, grîu de toamnă, floarea soarelui și
lucernă. Rotația culturilor este una din practicile de bază în activitatea agricolă. Astfel, cu toate că
desfășurarea activit ății de semănat și aplicarea tratamentului de creștere și îngrijire a celor 4 culturi
propuse în cadrul asolamentului de cîmp diferă, lucrările de prelucrare a solului vor fi efectuate în
același mod și mai din lung astfel evitînduse pierderea de sol și sp ălarea lui de către apele pluviale.