Dezvoltarea Durabila Analiza Elementelor Constituente cu Aplicatie la Judetul Teleorman

Alexandria, este un oraș de câmpie, situat la contactul Câmpiei Baianului și Câmpiei Burnasului, care se confruntă cu problemele acute ale perioadei de tranziție: fragmentarea terenurilor, lipsa mijloacelor materiale care să permită desfășurarea activităților într-un mod corespunzător, necunoașterea și nerspectarea legilor mediului. Pentru realizarea protecției mediului se pune accent pe dezvoltarea durabilă.

Conceptul de Dezvoltare Durabilă reprezintă o nouă paradigmă a dezvoltării promovat în cadrul Conferinței Mondiale pentru Dezvoltare Durabilă, organizată de Națiunile Unite la Rio de Janeiro în 1992. Conceptul marchează o schimbare majoră în abordarea problemelor dezvoltării umanității, prin opțiunile de asigurare a unui echilibru dinamic între componentele capitalului natural și sistemele socio-economice. Dezvoltarea durabilă, ,,răspunde necesităților generațiilor actuale fără a compromite abilitatea generațiilor viitoare de a răspunde propriilor necesități" (Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare). Astfel, dezvoltarea poate genera prosperitate dacă se regenerează resursele și se protejează mediul.

De ce să nu ne gândim și la viitorul omenirii, al copiilor noștri și nu în ultimul rând la noi ? Toate acestea nu se pot realiza decât dacă, ne preocupăm de protecția mediului, de reducerea poluării, și de realizarea unor proiecte și programe de mediu.

In cadrul primei Conferințe a ONU asupra Mediului, care a avut loc la Stockholm in 1972 au fost analizate raporturile dintre om și mediul natural, problema care a intrat în preocupările comunității internaționale și s-a concretizat în lucrările Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare, instituite în 1985.

Raportul acestei Comisii, prezentat în 1987 de G. H. Bruntdland și intitulat ,,Viitorul nostru comun’’ a oferit prima definiție acceptată a dezvoltării durabile ca fiind „o dezvoltare care satisface nevoile generației actuale fără a compromite șansele viitoarelor generații de a-și satisface propriile nevoi”. Conceptul de dezvoltare durabilă are ca premisă constatarea că civilizația umană este un subsistem al ecosferei, dependent de fluxurile de materie și energie din cadrul acesteia, de stabilitatea și capacitatea ei de autoreglare.

Problemele complexe ale dezvoltării durabile au căpătat o dimensiune politică globală, fiind abordate la mai multe conferinte si Adunari generale :

Conferința Mondială pentru Mediu și Dezvoltare Durabilă de la Rio de Janeiro (1992);

Tratatul de la Maastricht din1997;

Sesiunea Specială a Adunării Generale ONU și adoptarea Obiectivelor Mileniului (2000);

Consiliul European de la Goteborg (2001)care a adoptat Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene, căreia i-a fost adăugată o dimensiune externă la Barcelona, în anul 2002

Conferința Mondială pentru Dezvoltare Durabilă de la Johannesburg (2002).

În anul 2005, Comisia Europeană a demarat un proces de revizuire a Strategiei, publicând, în luna februarie, o evaluare critică a progreselor înregistrate după 2001, care punctează și o serie de direcții de acțiune de urmat.

Strategia UE pentru Dezvoltare Durabilă, ce reprezintă fundamentul Strategiei Naționale a României în domeniu, completează Strategia de la Lisabona și se dorește a fi un catalizator pentru cei ce elaborează politici publice și pentru opinia publică, în scopul schimbării comportamentului în societatea europeană și, respectiv, în societatea românească și implicării active a factorilor decizionali, publici și privați, precum și a cetățenilor în elaborarea, implementarea și monitorizarea obiectivelor dezvoltării durabile.

Pentru România, ca stat membru al Uniunii Europene, dezvoltarea durabilă nu este una dintre opțiunile posibile, ci singura perspectivă rațională a devenirii naționale, având ca rezultat statornicirea unei noi paradigme de dezvoltare prin confluența factorilor economici, sociali și de mediu

Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României, urmăreste restabilirea și menținerea unui echilibru rațional, pe termen lung, între dezvoltarea economică și integritatea mediului natural în forme înțelese și acceptate de societate.

Realizarea unei dezvoltari durabile atat la nivel mondial, european, national si local trebuie sa aiba in vedere urmatoarele:

Protecția mediului, prin măsuri care să permită disocierea creșterii economice de impactul negativ asupra mediului;

Echitatea și coeziunea socială, prin respectarea drepturilor fundamentale, diversității culturale, egalității de șanse și prin combaterea discriminării de orice fel;

Prosperitatea economică, prin promovarea cunoașterii, inovării și competitivității pentru asigurarea unor standarde de viață ridicate și unor locuri de muncă abundente și bine plătite;

Îndeplinirea responsabilităților internaționale ale UE prin promovarea instituțiilor democratice în slujba păcii, securității și libertății, a principiilor și practicilor dezvoltării durabile pretutindeni în lume.

Promovarea și protecția drepturilor fundamentale ale omului;

Solidaritatea în interiorul generațiilor și între generații;

Coerența politicilor și calitatea guvernării la nivel local, regional, național și global;

Integrarea politicilor economice, sociale și de mediu prin evaluări de impact și consultarea factorilor interesați;

Aplicarea principiului “poluatorul plătește”.

Indicatorii naționali de dezvoltare durabilă, focalizați pe prioritățile-cheie exprimate prin ținte cuantificabile care să permită, totodată, compararea performanțelor naționale cu cele ale partenerilor internaționali și cu obiectivele Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă a UE reînnoite. Acest set de indicatori se va baza pe rezultatele grupului de lucru Eurostat-UNECE-OCDE și va fi reactualizat în permanență.

Indicatorii de progres ai Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă a României, acoperind întregul pachet de politici pe care aceasta le generează, inclusiv a celor ce nu sunt cuprinse în Strategia UE. În acest mod, toate politicile vor forma obiectul monitorizării, urmărind responsabilizarea decidenților politici și permițând opiniei publice să evalueze succesul acțiunilor întreprinse.

Ansamblul activităților legate de elaborarea sistemului național de indicatori ai dezvoltării durabile se va desfășura sub îndrumarea și controlul Comitetului Interdepartamental pentru Dezvoltare Durabilă În acest cadru urmează să se stabilească mandatul, componența și modul de organizare a grupului de lucru pentru indicatorii dezvoltării durabile, termenele de execuție, pe etape (ținând seama de faptul că primul termen de raportare asupra implementării Strategiei Naționale este luna iunie 2011) precum și rolul de coordonare conceptuală și metodologică al Institutului Național de Statistică.

Figura 1. Elementele constituente ale conceptului de ,, dezvoltare durabila’’(dupa P. Cocean- Geographia Napocensis)

,,Dezvoltarea durabila intr-o regiune se poate se poate realiza numai daca facem corelatie intre temele propuse ca parte integranta’’( Cocean, P. –Elemente ale managementului dezvoltarii durabile-2008)

Afirmarea economica este caracterizata de dezvoltarea economica, trasaturile modelelor de consum si productie si de locul regiunii respective in cadrul parteneriatului economic pe glob

Armonia sociala- poate fi intretinuta de valori cat mai mici ale indicatorilor ce masoara nivelul saraciei populatiei, strans corelata cu sistemul de guvernare

Optimul demografic- poate fi fi definit prin indicatori demografici clasici, starea de sanatate are un rol important in asigurarea durabilitatii dezvoltarii oricarei societati

Prezentarea resurselor naturale si conservarea mediului –indicatori de managementul resurselor de apa potabila,al terenurilor al activitatilor cu impact negativ asupra biodiversitatii

Coeziunea economica si sociala-vizeaza cresterea economica si ocuparea fortei de munca.

Pentru o analiza mai buna a dezvoltarii durabile la nivelul intregii tarii, trebuie realizate corelatii intre diferite regiuni de dezvoltare dar chiar in interiorul unei regiuni, intre judetele care formeaza regiunea.

Face parte din Regiunea de dezvoltare Sud Muntenia, regiune in care se inscrie nu pe primele locuri in ceea ce priveste nivelul dezvoltarii economice.

Afirmarea economica

Produsul intern brut (PIB) și valoarea adăugată brută (VAB)

Valoarea PIB/locuitor este un indicator sintetic utilizat pentru aprecierea gradului de dezvoltare.

Tabel 1.PIB/loc. la paritatea puterii de cumpărare standard (PCS)

-% față de media europeană (UE-27=100)

Sursa:Eurostat

Calculat pe baza parității puterii de cumpărare standard (PCS), PIB/locuitor la nivel național în anul 2005 reprezenta 35,5% din media europeană (UE-27=100).

Evoluțiile prognozate prevăd în continuare în perioada 2006-2010 ritmuri susținute de creștere a PIB.

Tabel 2 Creșterea reală a PIB față de anul anterior

Sursa: Comisia Națională de Prognoză, “Proiecția principalilor indicatori economico – sociali în profil teritorial până în 2010” (febr.2008) www.cnp.ro/user/repository/anexe_regiuni.pdf

Analizând proiecția creșterii PIB, se constată că în județul Teleorman acest indicator înregistrează ritmuri susținute de creștere, peste media acestui indicator la nivel național și regional.

Tabel 3 Creșterea reală a PIB față de anul anterior

Sursa: Comisia Națională de Prognoză (CNP), “Proiecția principalilor indicatori economico – sociali în profil teritorial până în 2010” (febr.2008) www.cnp.ro/user/repository/anexe_regiuni.pdf

Analiza comparativă pe județe a datelor din prognoza realizată de Comisia Națională de Prognoză permite evidențierea atât a evoluțiilor prognozate cât și a disparităților intra-regionale privind valoarea PIB/locuitor.

Sursa: Comisia Națională de Prognoză (CNP)

Sursa: Comisia Națională de Prognoză (CNP)

Tabel 4Proiecția PIB/loc. – Euro

Sursa: Comisia Națională de Prognoză (CNP), “Proiecția principalilor indicatori economico – sociali în profil teritorial până în 2010” (febr.2008) www.cnp.ro/user/repository/anexe_regiuni.pdf

Dinamica generală a firmelor din județul Teleorman

Majoritatea investițiilor au fost realizate de firmele mari și mijlocii, ponderea deținută de firmele mici fiind însă în creștere de la an la an.

Investiții interne

Cele mai mari investiții s-au realizat în domeniul industriei extractive, urmată de transport, depozitare, comunicații..

Câștigul salarial nominal mediu net lunar, pe activități ale economiei naționale se înscrie la nivelul județului, deși din datele prezentate rezultă o creștere importantă a salariului mediu net lunar, puterea de cumpărare a populației a scăzut ca urmare a inflației, deci nivelul de trai a înregistrat un regres.

În județul Teleorman investițiile brute ale unităților locale active din diferite domenii de activitate, se prezintă ca în tabelul următor:

Tabel 5 Investiții brute ale unităților locale active din industrie, construcții, comerț și alte servicii pe activități ale economiei naționale

Sursă I.N.S. – statistică județeană

Investiții străine directe

Fiind un județ cu un mare potențial în domeniul agriculturii, investitorii străini pot găsi aici mari oportunități pentru investiții.

Pentru practicarea unei agriculturi moderne, având în vedere, condițiile climatice specifice zonei sudice a țării, investiții se pot face în realizarea unui sistem de irigații performant, dar și în realizarea unei dotări moderne cu utilaje și mașini agricole.

Având graniță cu Bulgaria, se pot realiza schimburi comerciale cu Turcia și Grecia prin punctele de trecere Turnu Măgurele – Nicopole, existând posibilități de transport și pe Dunăre.

În județul Teleorman potențialul turistic nu este unul impresionant, în principal fiind practicat turismul de tranzit și agrement, zone cu un pitoresc special fiind cele de pe malul Dunării, în apropierea lacurilor, precum și în apropierea pădurilor. Se poate practica în condiții deosebite pescuitul și vânătoarea.

În municipii și orașe există baze hoteliere, iar pe principalele artere de circulație hanuri și hoteluri.

Disponibilizările masive din unitățile industriale mari oferă forță de muncă ieftină pentru diferite domenii de activitate.

Un mare avantaj îl constituie, pentru investitori, situarea județului nostru în apropierea celei mai mari piețe a țării – București, deoarece antreprenorii locali beneficiază de un acces rapid la capitală.

Județul Teleorman se numără printre județele cu o industrie mai puțin dezvoltată. Aceasta este concentrată, în special, în orașele și municipiile județului și păstrează linia tradițională: producția de rulmenți (Alexandria); componente electrice (Alexandria); extracție și prelucrare petrol (Videle).

Un declin major s-a înregistrat în următoarele domenii:

producția de îngrășăminte chimice (Turnu Măgurele);

reparații vagoane (Roșiorii de Vede);

producția de țevi sudate (Zimnicea).

Datorită investițiilor străine, s-au creat oportunități de angajare în domeniul industriei textile – confecții, în orașele Turnu Măgurele și Alexandria, în special pentru populația tânără.

Tabel 6.Unități locale active din industrie, construcții, comerț și alte servicii, pe activități și clase de mărime, în anul 2004 număr unități

1 Include numai unitățile locale cu activitate de învățământ sau sănătate și asistență socială, organizate ca societăți comerciale.

Sursă I.N.S. – statistică teritoriala

Din analiza mediului economic județean se constată diversitatea activităților economice, tendința de scădere a ponderii agriculturii în formarea PIB in paralel cu creșterea ponderii industriei și serviciilor . Se desprind concluziile cu privire la creșterea încurajatoare a investițiilor (industrie, transport, depozitare, comunicații, comerț) și a firmelor cu capital străin; orientări strategice spre ramuri cu valoare adăugată mare: materiale de construcții, industrie alimentară, fabricarea de produse ecologice, electronică, IT, mecanică fină, servicii pentru întreprinderi, etc.. În paralel cu restructurările din industrie care au afectat firmele mari, a crescut numărul și personalul din întreprinderile mici și mijlocii.

Principalele constatări din analiza pieței muncii indică o scădere a populației active și mai ales a populației ocupate (în mod deosebit în mediul rural și în cazul femeilor). De asemenea rata șomajului se situează peste media regională. Evoluția și structura comparativă pe niveluri de instruire a populației ocupate și a șomerilor evidențiază că șansele de ocupare, respectiv de evitare a șomajului, cresc odată cu creșterea nivelului de instruire. Nivelul general de educație al populației ocupate din județ este mai ridicat decât media regională, dar se constată decalaje semnificative pe medii rezidențiale (nivelul de instruire al populației ocupate din mediul rural fiind mult mai scăzut decât în mediul urban).

Previziunile rezultate din studiul privind cererea și oferta pe termen lung, pe sectoare de activitate (2013) estimează o diminuare a cererii în agricultură. Se preconizează, conform studiului un excedent de forță de muncă în agricultură și în industrie. Calitativ, însă, agricultura va solicita mai puțină forță de muncă dar mult mai calificată. În industria prelucrătoare, deși balanța va continua să fie defavorabilă ofertei de forță de muncă, creșterea cererii va conduce la o reducere treptată a excedentului de forță de muncă. Deficit de forță de muncă se prognozează în viitor în construcții, comerț, transporturi, depozitare, comunicații, hoteluri și restaurante.

La 1 iulie 2007, populația județului Teleorman a fost de 413064 locuitori. Din punct de vedere al numărului de locuitori, aceast județ ocupă locul patru la nivel de regiune și anume 12,51%. Vezi PRAI 2008-2013.

Analizând datele din Tabelul 2.1.2se observă că populația județului Teleorman se află pe un trend descendent înregistrând reduceri importante de populație.

Tabel 7

Distribuția populației la 1 iulie, 2002-2007 (persoane)

Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarele Statistice ale României, 2003-2007

Pe medii de rezidență, la nivel județului Teleorman preponderentă este populația rurală (66,36%).

Aceste ponderi ridicate ale populației rurale se corelează cu ponderea ridicată a ocupării în sectorul agricol de subzistență și implicit cu performanțele economice scăzute ale regiunii.

Tabel 8 Distribuția populației pe medii de rezidență și județe la 1 iulie, 2007

(persoane și procente)

Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al României, 2007

Sursa: Institutul Național de Statistică

Din datele studiate, rezultă că o scădere mai pronunțată s-a înregistrat în mediul rural față de cel urban. Conform I.N.S., în anul 2005, în județul Teleorman, din totalul populației 33,4% locuia în mediul urban (34,5% în 1995) și 66,6% în mediul rural (65,5% în 1995).

Pe grupe de vârstă, la nivelul județului Teleorman, ponderea cea mai ridicată o deține populația din grupa 30-64 ani (45,65%) iar ponderea cea mai mică, populația din grupa 15-19 ani (6,31%), (vezi anexa 3).

Din analiza structurii populației pe grupe de vârstă, rezultă că la nivelul județului Teleorman, se păstrează tendința de îmbătrânire demografică, caracterizată prin procente reduse a populaței tinere (0-14 ani – 13,53%, 15-19 ani – 6,31%, 20-24 ani – 6,49%), pe fondul menținerii ponderii ridicate a populației din grupa 65 ani și peste (21,57 %).

Sursa: Institutul Național de Statistică

Sursa: INS, Anuarul Statistic 2007

Structura pe sexe indică o ușoară preponderență a persoanelor de sex feminin (50,85%), mai puțin accentuată însă decât la nivel național, in timp ce populația masculină are un procent de 49,15%. (Anexa 1).

Dacă în anul 1995 populația masculină era 232.712 persoane, reprezentând 49,2% din populația județului, în anul 2005 era de 207488 persoane, mai puțin cu 25224 persoane – reprezentând 49,14% din populația județului iar în 2006 ponderea a fost 49,11%.

Același lucru se poate spune și despre populația feminină care în anul 1995 era de 240487 persoane, reprezentând aproximativ 50,8% din populația județului, deși în anul 2005 se înregistrează o scădere a acesteia cu 25661 de persoane, ponderea acesteia este de 50,86% iar în 2006 ponderea a fost de 50,88%.

Armonia sociala

Rata netă de cuprindere în sistemul de educație și formare profesională

Rata netă de cuprindere măsoară gradul de participare la educație a copiilor de vârstă oficială corespunzătoare nivelului respectiv de educație.

În perioada 2002-2006 rata netă de cuprindere în învățământul obligatoriu a cunoscut o ușoară creștere la nivel judetean datorită creșterii gradului de cuprindere în învățământul primar și gimnazial. În schimb, rata de cuprindere în clasele IX-X (15-16 ani) a avut o evoluție oscilantă, înregistrând o scădere în 2005/2006 față față de anul anterior.

Deși se constată o tendința de creștere a gradului de cuprindere în învățământul secundar superior, valorile înregistrate trebuiesc comparate cu ținta UE (benchmark) care prevede ca, până în 2010, minim 85 % dintre cei în vârstă de 22 de ani să fi absolvit cel puțin învățământul secundar superior.

Sursa: INS

Analiza pe sexe evidențiază rate nete de cuprindere mai mari în cazul fetelor, comparativ cu băieții la toate nivelurile de învățământ.

Informațiile statistice disponibile cu privire la rata de cuprindere pe medii rezidență se bazează pe locația școlii (nu pe mediul de proveniență al elevilor). Din acest punct de vedere indicatorul nu este relevant decât cel mult până la clasa a VIII-a. Totuși, decalajele mari cu privire la ratele de cuprindere în învățământul primar și gimnazial din cele două medii de rezidență corelate cu informațiile parțiale din sistem, evidențiază un grad de cuprindere în educație sensibil mai mic în mediul rural și/sau începerea școlii mai târziu în mediul rural.

Grad de cuprindere în învățământ (Rata specifică de cuprindere școlară pe vârste)

Gradul de cuprindere în învățământ reprezintă procentajul elevilor de o anumită vârstă cuprinși în sistemul de educație, indiferent de nivelul de învățământ, din totalul populației de aceeași vârstă.

Analizând evoluția indicatorului în perioada 2002/2003 – 2006/2007 se observă o creștere graduală a gradului de cuprindere pentru totalul grupei de vârstă 15-23 ani la nivel judetean. Pentru grupa de vârstă 15-18 ani gradul de cuprindere a crescut la nivel judetean – v. Anexa 6f-2.

Sursa: INS

Conform datelor statistice (INS), gradul de cuprindere în educație în județul Teleorman se situează sub cele calculate la nivel național, județ cu pondere a populației rurale peste media națională (N.B. datele statistice disponibile cu privire la gradul de cuprindere pe medii rezidență se bazează pe locația școlii – nu pe mediul de proveniență al elevilor).

Pentru județul Teleorman anii de tranziție au însemnat și ani de declin, declin care ascunde semne de criză demografică latentă. Dacă scăderea populației ar fi provenit numai din migrație negativă ori din creșterea mortalității, efectele nu s-ar transmite în mod automat asupra viitorului demografic al județului. Din păcate, o contribuție definitorie la instalarea și perpetuarea declinului a avut-o și o are scăderea natalității din acești 17 ani de tranziție. Generațiile mici, născute după 1989 vor ajunge, după anul 2025, să domine populația de vârstă fertilă și numărul de copii pe care îi vor aduce pe lume va fi proporțional cu numărul lor.

Sursa: INS, Anuarul Statistic 2007, Anexe PRAI 2008-2013

Pentru a avea anual același număr de noi născuți ca în prezent (210-220 de mii), ar trebui ca fiecare persoană de sex feminin fertilă din această generație să dea naștere unui număr mediu de copii 1,8 – 2, față de 1,3 actual. La acesta se adaugă și numărul de decese care urmează să crească, datorită accentuării procesului de îmbătrânire a populației. Îmbătrânirea populației este un fenomen mondial. Conform datelor ONU, proporția populației de vârsta a treia se va mări, pe termen lung, chiar în regiunile unde natalitatea este superioară ratei de reproducere.

Datele extrase din prognoza demografică realizată de Institutul Național de Statistică pentru perioada 2003-2025 indică (într-o variantă medie) tendința de îmbătrânire demografică, datorată menținerii unui deficit al nașterilor în raport cu numărul deceselor (spor natural negativ), la care se va adăuga soldul negativ cumulat al migrației interne și externe.

La 1 iulie 2005 populația județului Teleorman a fost de 422314 de locuitori. Analizând dinamica populației în perioada 1995-2005 se constată o tendință de scădere ca urmare a sporului natural negativ. În anul 2006 populația a înregistrat un spor natural negativ de -3865 față de -2970 în 1995.

Principalul factor care a determinat scăderea populației este sporul natural negativ. Județul nostru se înregistrează cu următoarele valori:

Principalele concluzii din analiza demografică:

Scăderea numărului populației

Densitate superioară mediei pe țară

Scăderea populației urbane pe fondul dominării populației rurale

Spor natural negativ

Dominarea populației de naționalitate română.

Tendința de îmbătrânire a populației are următoarele efecte negative:

Reducerea numărului populației active

Deteriorarea raportului de dependență economică

Reducerea populației de vârstă școlară cu efecte negative asupra întregului sistem educațional și asupra întregii vieți economice și sociale

Îmbătrânirea populației constatată la nivelul județului ne obligă la implementarea unor politici care să conducă la prelungirea vieții active pentru adulți.

Creșterea populației pensionate înseamnă:

Dezvoltarea și extinderea la nivel național a serviciilor adecvate nevoilor specifice ale populației vârstnice (asistența medicală comunitară, îngrijiri la domiciliu, terapia durerii, centre medicale de zi, centre comunitare de psihiatrie, unități medico-sociale);

Dezvoltarea ofertei serviciilor turistice pentru vârsta a treia (cantitativ și calitativ prin asigurarea de agenți de turism – ghizi cu experiență în a avea grijă de pensionari), dezvoltarea serviciilor de estetică și înfrumusețare. Se recomanda creșterea școlarizării pentru domeniile de calificare: turism și alimentație și estetica și igiena corpului omenesc.

Declinul tranșei de vârstă 15–24 de ani ridică problema dezvoltării resurselor umane prin sprijinirea unei vieți active pe piața muncii cât mai lungi și o bătrânețe activă. Aceasta presupune educația și formarea pe parcursul întregii vieți, retragerea din activitate mai târziu și progresiv.

Analiza demografică indică un declin general al populației, în mod deosebit pentru grupele tinere de vârstă, însoțit de îmbătrânirea populației. Se mai rețin din analiza demografică, o ușoară preponderență a populației feminine și atrage atenția asupra implicațiilor fenomenului de migrație (îndeosebi migrația externa, în creștere).

Constatările demografice recomandă măsuri la nivelul rețelei școlare pentru raționalizarea ofertei în raport cu nevoile de calificare și acoperirea teritorială (segmentarea ofertei prin diferențiere/eliminarea paralelismelor între școli teritorial apropiate), asigurarea accesului la educație și formare profesională (cu accent pe calitatea serviciilor și varietatea opțiunilor), optimizarea resurselor (concentrarea resurselor în școli viabile în paralel cu rezolvarea problemelor de acces / investiții în școlile din zone cu mobilitate redusă din motive obiective-infrastructura de transport deficitară/zone mai izolate/condiții sociale precare, etc.). De asemenea, invită școlile să colaboreze în rețea și să-și diversifice oferta de servicii (în special prin formarea adulților, pentru compensarea pierderilor de populație școlară).

Coeziunea economico-sociala

Calitatea apelor de suprafata si subterane este deteriorata repede datorita poluantilor proveniti din activitatea domestica, din agricultura si din industrie.

Principalii contaminatori sunt substanta organica, nutrientii, metodele grele si substantele chimice.

Poluarea apelor dar si depoluarea este mai usor de realizat în comparatie cu apele subterane care se polueaza încet dar procesul invers este de lunga durata si uneori ireversibil.

Prevenirea poluarii si restabilirea resurselor de apa contaminata trebuie sa constituie obiectivul principal în tratarea apelor.

Resursele de apa actuale si cele ce vor fi evidentiate în viitor vor fi protejate prin legislatie, tehnici de masurare si prin planificarea folosirii terenurilor.

Tehnicile managementului râurilor vor fi revizuite luând în considerare regimul scurgerii naturale si relatiile cu ecosistemele acvatice.

Tehnicile de irigatie trebuie sa fie facute mult mai eficiente în scopul evitarii pierderilor de apa si prevenirea salinizarii solului.

Exploatarea excesiva a apelor subterane duce la patrunderea apelor marine în zonele apropiate de tarmurile oceanice si marine sau la subsisdenta terenurilor.

Extragerea apelor subterane trebuie redusa astfel, încât sa se asigure reînnoirea, reîncarcarea sa se realizeze în timp util.

Drenarea apelor subterane creeaza adeseori pagube ecosistemelor dependente de apa (vezi luncile desecate – wetlanduri) si ca revers se manifesta si o descrestere a ratei de reînnoire a apelor subterane.

Schimbarile globale provocate de om vor avea inevitabil, efecte asupra unei importante parti a ciclului hidrologic, prin urmare vor trebui întreprinse masuri de asigurarea unor rezerve stabile de apa si pentru generatiile viitoare.

Obiectivul principal al managementului resurselor de apa este acela de a vedea starea calitatii apelor la un moment dat de a stabili relatiile cu alte discipline de mediu pentru a elabora principiile si conceptele, pentru a identifica problemele majore, actiunile posibile de remediere si optiunile de management pentru durabilitatea resurselor de apa si dezvoltarea durabila viitoare.

Tratarea calitatii apelor provenite din activitatea domestica este strâns legata de taxe, de venituri si de marimea populatiei consumatoare.

Poluarea domestica se datoreste proceselor de combustie, de situarea canalelor de drenaj, de amplasarea lacurilor de depozitare a deseurilor solide, de scurgerea de combustibili lichizi din tancurile respective si din scurgerea apei de pe spatiul urban.

Apele menajere contin pe lânga minerale si substanta organica si bacterii, virusi.

în mediul rural, scurgerea apelor menajere se face, de regula, direct în apele de suprafata fara o tratare prealabila sau în apele subterane prin infiltrare,in mediul urban, de regula, apele uzate sunt colectate si dirijate la statii de tratare, dar care, ori nu sunt suficient de dotate, sau sunt defecte sau nu exista.

Industria contribuie în numeroase moduri la contaminarea apelor si aerului.

Agricultura prin fertilizari si pesticide reprezinta sursa de poluare a apei si evident si a solului.

Controlul poluarii

Pentru prevenirea poluarii si restaurarii obiectivelor acvatice poluate vor fi luate masuri înaintea dezvoltarii tehnologiilor de purificare a apelor,in multe tari industrializate masurile de protectie a apei sunt luate prin agentiile create pentru implementarea managementului si controlul masurilor legislative.

Treptat sunt acceptate actiuni preventive astfel ca, economia fezabila si costul purificarii de poluanti sa fie suplimentat în functie de necesitate.

Noile tehnici industriale si agricole trebuie sa elimine caile de poluare a apei care sa asigure mult mai economic tratamentul efectiv al apelor uzate.

Degradarea (poluarea) apelor prin substante organice daunatoare care se raspândesc repede si produce îmbolnaviri ale populatiei cu ape contaminate impune luarea de masuri preventive prin facilitati sanitare.

De asemenea sunt necesare masuri de obtinerea informatiilor pe baza carora sa se identifice sursele de poluare necunoscute iar pe baza acestora sa se elaboreze strategii de curatire si actiuni viitoare de planificare.

Si în mediul urban si cel industrial, sunt necesare a fi luate masuri, astfel încât sa se reduca numarul surselor de poluare.

Instrumentele socio-economice si cele de mediu trebuiesc corelate în asezarile umane, în obiectivele industriale si în ariile agricole, în rezervatiile naturale si zonele cu viata salbatica astfel încât, sa se asigure resursele de apa.

– intensificarea scurgerii datorita urbanizarii sau deteriorarii terenului trebuie sa se faca pentru reducerea riscului inundatiilor;

Irigatiile

Când precipitatiile sunt bogate, este un sol bun, suficienta caldura, plantele cresc din abundenta, cresc numai ierburile si cu arbori care marginesc malurile râurilor, iar când acestea sunt sub 400 mm/an se dezvolta numai vegetatia de desert.

Acestea au crescut treptat în toata lumea pe masura cresterii necesarului de alimente.

Irigatiile au avantajul ca pot da plantelor cantitatea de apa la timp si cât trebuie.

Dar, de cele mai multe ori, proiectarea si mentinerea sistemelor de irigatii sunt ineficiente si apa preluata din râuri sau din acvifere este prea multa.

Tehnicile noi de micro-irigatii unde apa este furnizata direct la plante, va constitui modalitatea de conservare a apei.

Schimbari globale. în ultima perioada s-a reliefat mult relatia dintre schimbarile globale si ciclul hidrologic si a carei consecinta nu a putut fi exact prognozata, încalzirea globala datorita efectului de sera poate mari evapotranspiratia si scaderea scurgerii râurilor.

Multe modele climatice prevad ca precipitatiile din perioada de vara în zonele mediteraneene vor scadea si deci o reducere a umiditatii solului în perioada sezonului de cultivare.

Degradarea terenurilor si despadurirea duc la cresterea eroziunii si a cantitatilor de sedimente în bazinele râurilor cu impacte asupra activitatii umane.Solul este un component central al mediului terestru. Nici un alt component al mediului nu este mai important în termeni economici și ecologici.

Interacțiunea dintre elementele de mediu în oricare loc este exprimat în caracteristicile solului – deci acesta este un component integrator.

Solul este un înveliș tridimensional în care materialul organic și anorganic acoperă suprafața uscatului.

Efectele asupra bunăstării (prosperități) în afara efectelor asupra sănătății omului, poluarea sonoră (zgomotul) poate avea efecte negative, impacte psihologice, social-economice. Cercetările au arătat efectele zgomotului asupra somnului, a ascultării comunicațiilor, cititului, deranjări economice.

Perturbarea repetată în timpul somnului poate duce la starea de stress, ca deziluzia paranoică, halucinații, impulsuri de sinucideri, omoruri. Perturbarea somnului depinde de un număr de variabile cum ar fi caracteristicile zgomotului, motivația trezirii, diferențe între sexe și grupuri de vârstă, fluctuațiile nivelului de zgomot.Interferența comunicării este importantă în școală, universitate, unde traficul auto sau zgomotul zborurilor aeriene pot perturba posibilitatea ascultării lecțiilor.

Efectul zgomotului asupra cititului și lucrului intelectual este de asemenea important. Rezultatele unor studii asupra acestor activității sunt complicate și conflictuale. Unele studii remarcă faptul că nu sunt efecte, altele că sunt în detriment, altele chiar că au efecte pozitive.

Colectarea si eliminarea deseurilor sunt operatii vitale pentru sanatatea publica, higena, securitate si mediu.

Managementul deseurilor este o activitate majora a serviciilor care presupune – legislatie, administratie, inspectie, economie, finante, institutii, politica de mediu.

Termenul de deseu presupune un material cu o valoare neglijabila asociata cu intentia, dorinta si actiunea de a-l arunca în mediul încojurator.

în diferite publicatii, deseurile se mai întâlnesc sub urmatoarele definitii si categorii:

– deseuri solide urbane si industriale, deseuri organice si anorganice, reziduri manajere, strdale, rebuturi, refuzuri etc.

în domeniul industrial apar trei notiuni – deseuri, rebuturi, reziduri.

Deseul este un material sau obiect care fara a fi supus unei transformari nu mai poate fi utilizat.

Rebutul se refera la o masina, un utilaj sau produs care nu mai poate fi folosit direct (materiale în procesul de fabeicare din care rezulta produse, reziduri si pierderi).

Rezidurile sunt acele materii prime, materiale sau produse care sunt respinse în procesul de fabricatie sau a unor activitati umane (menaj, comert etc.). Mai sunt reziduri specifice în procesul industrial ca aschiile metalice, lichide de racire, nisipurile folosite în turnatoriile siderurgice.

în mod curent aici mai sunt incluse hârtii, ambalaje, cauciucuriuzate, plasticuri, sticle care nu mai sunt folosite în procesele de fabricatie. (Gh. Bularda, D. Bularda, Th. Catrinescu – Reziduri stradale, menajere si industriale,colectare, depozitare si valorificarea materialelorrefolosibile, Ed. Tehnica 1992).

Deseurile pot fi clasificate pe baza originii, compozitiei, aspectului fizic, proprietatilor chimice si periculoase.

Responsabilitatea pentru curatenia publica si managementul deseurilor revine autoritatilor locale, dar planificarea, finantarea si operatiile de colectare, incinerare, presupune si crearea unor organisme (institutii) si a standardelor.

Prevenirea mediul marin datorate hazardelor deseurilor conduce la o abordare internationala.

Deseurile industriale periculoase

Pâna nu demult fiecare tara a avut o clasificare si nomenclatura proprie a acestor deseuri.

în prezent exista o clasificare a acestor deseuri facuta de Organizatia Economica pentru Cooperare si Dezvoltare (OECD).

Deseurile industrale sunt considerate toxice sau periculoase când continutul elementelor chimice sau compusilor este în exces si deci concentratia este declarata "ad – hoc".

Prima optiune a managementului deseurilor este prevenirea producerii lor. Ca metode de prevenire sunt urmatoarele:

– pentru consumator este necesara evitarea consumului de prisos prin adaptarea unui mod de trai economic si sanatos;

– pentru producator, proiectarea în scopul unei durate mari si usor de folosit, reparat si demontat (aici se are în vedere domontarea pentru reciclarea partilor componente);

– pentru industrie – reducerea materialelor manipulate manual, a depozitarilor, mentinerea ordinii, adaptarea procedurilor, controlului xxx educatiei oamenilor; folosirea tehnologiilor curate cu marirea productiei si atentiei atât asupra produselor cât si a scurgerilor laterale, a conversiei de la linear la ciclic sau structuri de productie integrate. .

Termenul de prevenirea deseurilor este adesea folosit impropriu prin justificarea refolosirii sau reciclarii materialelor. Automobilele, echipamentele electronice etc, sunt destinate refolosirii chiar si cu interventia demontarii manuale.

Mecanismele tehnice si masurile economice de a convinge producatorii sa recupereze produsele dupa termenul de folosire (de viata) sunt înca în faza de definire (conturare).

Eliminarea deseurilor este o povara în dezvoltareaunei ramuri ale industriei grele cum ar fi producerea acidului fosforic (fosfogips ca produs secundar), în metalurgie (cenusa, namolurile, zgura).

Reciclarea este, de asemenea, o sursa de reziduri – în procesul de taiere a automobilelor rezulta 30% (volum si greutate) amestec de plastic, cauciuc, tapiserii si sticla.

Refolosirea si reciclarea materialelor în societatea vestica o simpla sticla (de îmbuteliere) are doua trasaturi (aspecte) opuse – una ca este un produs de stricta calitate, alta ca are un pret scazut; în aceasta situatie se pun trei probleme:

– restituire pentru curatire si îmbuteliere;

– refolosirea într-o fabrica de sticla;

– descarcarea ei împreuna cu deseul general.

Decizia care rezulta are la baza factori obiectivi, logistici si economici, pe de o parte, si factori subiectivi si preferinte personale exprimate prin sticlari, distribuitori si consumatori, pe de alta parte.

Cetatenii sunt, de regula, invitati sa colaboreze în separarea si recuperarea deseurilor prin depunere sau colectarea la centre speciale sau prin pubele diferentiate.

în Germania exista o lege care obliga pe producator si pe distribuitorul bunurilor sa stabileasca un sistem de depozitare si sa asigure recuperarea dupa folosire.

Cunoasterea aprofundata a conditiilor fizice de geneza si desfasurare a hazardelor, tehnologiile noi permit, asa cum s-a subliniat, diminuarea impactelor, dar aceasta situatie se prezinta diferentiat în tarile dezvoltate si cele în curs de dezvoltare.

Deceniul International al reducerii dezastrelor (International Decade for Nature Disaster Reduction) care este în desfasurare constituie un scop în ceasta problema.

Calitatea apei este determinata de prezenta deseurilor si deversarilor rezultate in urma activitatilor economice desfasurate de-a lungul raului ( imaginea

Chimismul apelor este dat de compozitia chimica a rocilor, conditiile hidrologice si antropice

Degradarea apei se realizeaza si din cauza namolurilor rezultate de la statiile de epurare dupa cum urmeaza

Namoluri netratate rezultate de la statiile de epurare

Namoluri rezultate din statii de epurare indusrtiala

Calitatea apei poate fi de trei categorii : categoria I( apele care pot fi potabilizate ) , categoria a II a ( folosite pentru piscicultura industrie si agrement ), categoria a III a (folosite in irigatii, hidroenergie, industrie )

Apele raului Vedea se inadreaza in urmatoarele categorii

Asigurarea unei dezvoltari durabile se poate face numai daca intreaga populatie respecta legile mediului, daca intreaga populatie este preocupata de viitorul omenirii.

Bibliografie

Cocean, P., Raduta S (2008)- ,,Limitele dezvoltarii durabile’’, Studia nr.2 Cluj Napoca

Cocean,P. Ilovan, O. (2008)-,,Elemente de managementul dezvoltarii durabile’’ Geographia Napocensis nr.2/2008, Cluj Napoca