Dezvoltarea Durabila a Turismului In Turcia

Cuprins

INTRODUCERE

CAPITOLUL I – Aspecte generale privind geografia, economia și turismul în Turcia

1.1. Scurtă prezentare a caracteristicilor fizico-geografice

1.2.Aspecte socio-economice

1.3.Centre turistice importante

1.4.Implicațiile economice ale industriei turismului și călătoriilor

1.4.1.Contribuția directă și totală a turismului și călătoriilor asupra angajărilor

1.4.2Nivelul investiților

1.4.3.Contribuția directă și totală la PIB a industriei turismului și călătoriilor

1.4.4.Nivelul cheltuielilor înregistrate cu turismul

1.4.5.Nivelul consumului

1.4.6.Nivelul exportului de turiști (Visitor exports)

CAPITOLUL II – Analiza principalilor indicatori ai circulației turistice din Turcia

2.1.Numărul sosirilor de turiști

2.2.Durata medie a sejurului

2.3.Nivelul încasărilor din turism

2.5. Structurile de cazare

2.4.Competitivitatea turismului pe piața mondială

CAPITOLUL III – Dezvoltarea turismului în Turcia în contextul durabilității

3.1. Forme ale turismului durabil practicate în Turcia

3.2. Certificări în domeniul turismului durabil din Turcia

3.3. Organizații de turism durabil în Turcia

CAPITOLUL IV – Propuneri privind dezvoltarea durabilă a turismului din Turcia

4.1. Strategii/planuri locale

4.2. Propuneri

Concluziile lucrării

Bibliografie

Anexe

INTRODUCERE

Importanța economică, socială și politică a turismului, contribuția sa la dezvoltarea economiei naționale în ansamblu se justifică, în toate țările, prin faptul că, pe plan economic, el creează venit național, participă la echilibrarea balanței de plăți externe, iar pe plan social creează noi locuri de muncă, contribuie la diminuarea șomajului. Cu un amestec aparte de civilizație europeană și conservatorism religios, Turcia secolului XXI se împarte în zona europeană descrisă ca fiind mică, vioaie și dominată de Istanbul, zona turistică din estul Mării Mediterane, precum și capitala Ankara, un oraș cosmopolit. Turcia asiatică (conținând în mare parte Anatolia) care include 97% din țară, este separată de Turcia europeană prin Bosfor, Marea Marmara și Dardanele (care împreună formează o verigă de ape între Marea Neagră și Marea Mediteraneană). Astfel, ea se definește ca fiind poartă între două continente, poarta a culturilor celor două lumi, cea europeană și cea asiatică. Deși literatura, cinematografia, dramaturgia sau artele din Turcia au fost o necunoscută pentre Occident până de curând, apariția unui scriitor cum este Orhan Pamuk, laureat Nobel pentru literatură în anul 2006, demonstrează că Turcia are multe de arătat publicului încă neobișnuit cu vasta sa cultură.

Lucrarea de față pornește de la ideea importanței unei gestionări corecte a dezvoltării durabile, prin canalizarea eforturilor și resurselor spre identificarea modalităților în care aceasta se poate traduce într-un turism durabil. Legătura dintre dezvoltarea durabilă și dezvoltarea turismului se centrează la nivelul competențelor cu scopul corelării necesităților turiștilor cu modalități de creștere economică intensivă, altfel spus, creșterea productivității.

Astfel, în primul capitol al lucrării voi prezenta caracteristicile generale geografice, precum și socio-economice ale Turciei, trasând principalele coordonate ale reperelor conceptuale utilizate. De aceea se impune o analiză riguroasă privind indicatorii circulației turistice din Turcia, elemente detaliate în cel de-al doilea capitol.

A treia parte a lucrării cuprinde analiza turismului durabil, în contextul situației economice și politice actuale. Argumentul decisiv în alegerea analizei îl constituie chiar situația intrigantă în care Turcia se regăsește la momentul actual, fiind un exemplu atipic de îmbinare a două culturi fundamental diferite.

Ideile cristalizate în cadrul prezentei lucrări poartă amprenta dorinței de creștere a importanței implementării unui sistem de dezvoltare durabilă a turismului, pentru a scurta timpul de răspuns la nevoile turiștilor în condițiile unei comunicări eficiente, bazate pe transparența totală a informațiilor, ceea ce s-ar traduce într-o situație de tip win-win.

Consider că analiza turismului din Turcia constituie un punct de referință în ceea ce privește modalitatea prin care o țară cu un asemenea potențial reușește să valorifice toate oportunitățile în vederea unei dezvoltări durabile a turismului. Dezvoltarea turismului angrenează astfel o multitudine de componente cu efecte de stimulare și antrenare, atât a industriei turistice, cât și a altor ramuri de activitate din cadrul economiei, care participă direct sau indirect la procesul creșterii economice.

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND GEOGRAFIA, ECONOMIA ȘI

TURISMUL ÎN TURCIA

Turcia, situată în Sud-Estul Europei și Sud-Vestul Asiei (Peninsula Asia Mică), este constituită din două părți: una europeană și una asiatică. Este a 37-a țară ca mărime din lume, cu 97% din suprafață pe continentul asiatic și 3% pe continentul european. Are o poziție geografică cu trăsături distincte, conferite și de prezența celor patru mări care o încadrează: Marea Mediterană, Marea Egee, Marea Marmara și Marea Neagră.

Strâmtoarea Bosfor, care separă Asia de Sud-Vest de Europa de Sud-Est se află în Turcia. Datorită poziției sale geografice între Europa și Asia și între patru mări, Turcia a fost o răscruce istorică, patria și câmpul de luptă a mai multor mari civilizații și un centru de comerț.

Scurtă prezentare a caracteristicilor fizico-geografice

Turcia este o țară transcontinentală euro-asiatică. Turcia Asiatică (conține în mare parte Anatolia) care include 97% din țară, este separată de turcii europeni din Bosfor, Marea Marmara și Dardanele (care împreună formează o verigă de ape între Marea Neagră și Marea Mediteraneană). Turcia Europeană cuprinde 3% din țară.

Țara este încercuită de ape pe trei părți: Marea Egee la Vest, Marea Neagră la Nord și Marea Mediteraneană la Sud. De asemenea Turcia conține Marea Marmara în nord-vest. (Anexa 1.)

Partea europeană a Turciei, Tracia de Est, formează frontiera Turciei cu Grecia și Bulgaria. Partea asiatică a țării, Anatolia, se compune dintr-un platou central înalt cu câmpii de coastă înguste; între Koroglu și muntele Pontic se întinde la N și Muntele Taurus la Sud. Turcia estică are mai multe peisaje montane și râuri precum: Eufrat, Tigru și Aras și conține lacul Van. Cel mai înalt vârf se află în munții Alas, vârful Ararat având 5179 metri.

Turcia este împărțită în 7 regiuni: Marmara, Egeea, Marea Neagră, Anatolia Centrală, Anatolia Estică, Anatolia de sud-est și Mediteraneana. Terenul accidental al Anatoliei de Nord de-a lungul Mării Negre seamănă cu o centură lungă și îngustă. Această regiune cuprinde aproximativ o șesime din teritoriul total al Turciei. Ca o tendință generală, interiorul platoului anatolian devine tot mai mult accidental care avansează spre Est.

Peisajele variate ale Turciei sunt produsul unor mișcări complexe ale lumii care au modelat regiunea și încă se manifestă în cutremurele destul de frecvente și ocazional erupții vulcanice.

Zonele de coastă ale Turciei, care mărginesc Marea Egee și Marea Mediteraneană au o climă temperat mediteraneeană, cu veri uscate și călduroase și care se răcesc ușor și cu ierni umede. Coasta Mării Negre a Turciei primește cea mai mare cantitate de precipitații și este singura regiune a Turciei care are multe precipitații tot anul. În partea de Est a coastei, precipitațiile medii sunt de 2,500 mm/an.

Condițiile pot fi mult mai dure, mai aride în interior. Munții închiși de coastă împiedică influențele mediteraneene de la căile de extindere, dând platoului central anatolian a interiorului Turciei climă continentală cu sezoane contrastante.

Aspecte socio-economice

În ceea ce privește economia, Turcia a înregistrat în ultimele 4 decenii o creștere remarcabilă. Din 2003, Rusia este primul partener comercial al Turciei, cu schimburi de 38 de miliarde de dolari în 2007. Sute de firme turcești operează în Rusia, circa două milioane de ruși vin anual în Turcia (un milion conform altei estimări), iar Rusia asigură, prin Blue Stream, 65% din necesarul de gaz al Turciei.

Începând din 1983, Turcia a început o serie de reforme care au fost inițiate de prim ministrul Turgut Ozal și proiectate să schimbe economia din statistici, sistem izolat la un sector privat, model bazat pe piață. Reformele impulsionează creșterea rapidă, dar această creștere a fost punctată de recesiunile mari și crizele financiare în 1994, 1999 (urmând cutremurul din acel an) și 2001, rezultând o medie de 4% PIB creștere/an între 1981 și 2003. Lipsa reformelor fiscale suplimentare, combinate cu deficitele unui sector public mare și în creștere și corupția pe scară largă, rezultată din inflația mare, un sector bancar slab și volatilitate macroeconomică crescută.

Criza economică mondială a afectat economia turcă, acesta devenind dependentă de industrie în majoritatea orașelor, mai ales cele concentrate în provincia vestică a țării, și mai puțin pe agricultură, totuși, agricultura tradițională rămâne un stâlp pentru economia turcă. În 2007, sectorul agricol reprezintă 8,9 % din PIB, în timp ce sectorul industrial reprezintă 30,8% și sectorul servicii reprezintă 59,3%.

Sectorul turismului a experimentat rapid creșterea în ultimii 20 ani, și constituie o parte importantă a economiei. În 2008, au fost 30.927.192 vizitatori în țară, care au contribuit cu 21,9 miliarde dolari la veniturile Turciei.

Alte sectoare ale economiei turce sunt: bancar, construcție, tehnică casnică, electronice, textile, rafinarea uleiului, produsele petrochimice, minerit, fier și oțel, industria de mașini și auto.

Turcia este împărțită în 81 de provincii (iller în limba turcă). Fiecare provincie este împărțită în subprovincii (ilçeler), existînd 623 de districte.

Cel mai mare oraș și capitala pre-republicană Istanbulul este inima financiară, economică și culturală a țării. O estimare de 75,5% din populația Turciei trăiește în centrele urbane. Dintre toate, 19 provincii cu populații care depășesc 1 mil locuitori și 20 provincii au populație între 1 mil și 500 mii locuitori, doar 2 provincii au populații mai mici de 100 mii.

Capitala Turciei este orașul Ankara, dar capitala istorică Istanbul, rămâne centrul financiar, economic și cultural al țării.

Alte orașe importante: Izmir, Bursa, Adana, Trabzon, Malatya, Gaziantep, Erzurum, Kayseri, Izmit, Antalya și Samsun. ( Anexa 2)

Populația Turciei a fost de 72,5 mil cu o rată de creștere de 1,45%/an, bazată pe recesământul din 2009. Densitatea medie a populației este de 92 pers/km pătrat. Proporția reședinței în zonele urbane este de 75,5%. Oamenii în grupa de vârstă 15-64 ani constituie 67% din totalul populației, grupei de vârstă între 0-14 ani îi corespunde 26% din populație, în timp ce grupei de vârstă de 65 și peste 65 ani îi corespunde 7% din totalul populației.

Speranța de viață la bărbați este de 71,1 ani și la femei 75,3 ani, cu o medie globală de 73,2 ani pentru întreaga populație.

Educația este obligatorie și gratuită pentru 6-15 ani. Rata de alfabetizare este de 96% pentru bărbați, 80,4% pentru femei, cu o medie globală de 88,1%.

Turcia este un stat secular, fără o religie oficială de stat; Constituția Turciei militează pentru libertatea religiei și a conștiinței. Aproximativ 99% din populație e înregistrată, însă, ca fiind musulmană.

Turcia are culturi foarte diverse, de aceea este un amestec de elemente variate Anatoliane și Otomane (care era o continuare a ambelor culturi Greco-Romane și Islamice) și cultura și tradițiile vestice, care au început cu occidentalizarea Imperiului Otoman și care continuă și astăzi. Acest amestec original a început ca rezultat al întâlnirii turcilor și culturii lor cu acei oameni cu care s-au întâlnit în timpul migrației din Asia Centrală până la Vest.

Chiar și astăzi, Turcia se confruntă cu unele probleme economice și politice, cum ar fi cele ale minorităților care trăiesc aici. Deocamdată, raportul dintre guvernul turc și cele două milioane de kurzi care trăiesc în țară este o chestiune foarte problematică.

Astăzi, Turcia reprezintă legătura dintre Est și Vest, atât din punct de vedere geografic, cât și din punct de vedere cultural, fiind un amestec între modul de viață modern inspirat din Vest, dar păstrând în continuare religia musulmană. Turcia este în negocieri pentru a intra în Uniunea Europeană, ca o recunoaștere a dorinței de a se integra în Europa de Vest, atât din punct de vedere social, conform reformelor lui Ataturk, cât și din punct de vedere economic și politic.

Centre turistice importante

Capitala Turciei este orașul Ankara, dar capitala istorică İstanbul rămâne centrul financiar, economic și cultural al țării. Alte orașe importante sunt İzmir, Bursa, Adana, Trabzon, Malatya, Gaziantep, Erzurum, Kayseri, İzmit (Kocaeli), Konya, Mersin, Eskișehir, Diyarbakır, Antalya și Samsun. Aproximativ 68% din populația Turciei locuiește în centre urbane.

1.3.1 Ankara

Ankara, cunoscută sub numele de Angora până în 1930 și în perioada clasică Ancyra, este capitala Turciei și al doilea oraș ca mărime al țării după Istanbul. Se întinde pe o suprafață de 2.516 km pătrați și are o populație de 3.901.201 locuitori (2007). În același timp este capitala provinciei cu același nume. În prezent Ankara este o metropolă aflată în continuă expansiune. Așezarea urbană se întinde din Yenikent, lângă Sincan, mai mult de 50 km spre barajul Bayindir în est, și din Baglum în nord, 35 km spre sud, spre Golbasi. Dezvoltarea infrastructurii și frumusețea locurilor istorice a făcut ca Ankara să iasă treptat de sub "umbra" orașului Istanbul, considerat un fel de capitală simbolică a Turciei.

Situată în centrul Anatoliei, este un important nod atât la figurat, pentru comerț, cât și la propriu, fiind centrul drumurilor și căilor ferate turcești. Dispune de câteva universități, Biblioteca Națională, Muzeul Arheologic, Muzeul Etnografic și Muzeul Civilizațiilor Anatoliene. Mausoleul Mustafa Kemal Ataturk, personalitea cea mai importantă a Turciei secolului XX, este de asemenea amplasat în Ankara.

Ulus : orașul vechi, partea istorică din Ankara, este și cea mai interesantă. Așezată pe două dealuri, s-au păstrat foarte bine străduțele înguste și întortocheate, casele vechi, prăvăliile, piețele. Dar adevăratul centru de atracție este Kale, fortăreața ce a apărat preț de secole orașul. În împrejurimi se pot vedea ruine rămase din perioada romană, între care și "Monumentum Ancyranum", rămas din vremea împăratului Augustus. În apropierea ruinelor templului se găsesc mormântul și moscheea lui Hâci Bayram, unde sunt aproape întotdeauna credincioși veniți din întreaga țară, în acest loc sacru pentru Turcia.

Descoperirile arheologice din perioada neolitică sunt mărturie a fermierilor hitiți ce au locuit în zona Ankarei, în 2500 i.e.n. Primul oraș important însă a apărut în perioada frigiană-1200 i.e.n. În această perioadă a apărut pentru prima dată numele Ankara, ca aparținând unui punct comercial ahaemenid de pe ruta comercială imperială între Susa și Sardes.

Atracții turistice în Ankara

Citadela Ankarei este cea mai vestită construcție de aici , înălțată deasupra unor stânci, pe o colină. Au fost restaurate vechile ziduri interioare cu cele două porți, urmând să se facă serioase reparații și celui de al doilea rând de ziduri, cele exterioare înălțând 20 de turnuri. Templul lui Augustus, aflat lângă moscheea Hâci Bayram, fusese inițial Templu al Cybelei, Zeița Mamă, și a fost transformat în Templu al Omului în timpul civilizației dezvoltată în Galata, devenind mult mai târziu un centru de adorare a împăratului. Templul nu este însă singura amintire a perioadei romane. Există de asemenea Columna lui Julius și celebrele băi.

Mausoleul lui Ataturk rămâne cel mai important monument al orașului, ocupând o suprafață imensă și combinând cele 11 stiluri ale culturii din Anatolia. A fost construit în 1953 și deschis în ziua de 10 noiembrie. Rămășițele pământești ale marelui om de stat se odihnesc într-un sicriu de 42 de tone, plasat în centrul marelui hol. Drumul care conduce spre intrarea în mausoleu are o lungime de 160 metri și este împodobit cu lei și sfincși de piatră. Galeriile din jurul holului au fost transformate în muzeu.

În oraș mai pot fi admirate, pe lângă casa lui Ataturk și mai multe muzee ca Muzeul de Etnografie, Muzeul Mării Adunări Naționale, Muzeul Civilizației Anatoliene. Există de asemenea o serie de moschei, adevărate opere de artă cum ar fi Moscheea Ahi Elvan, Moscheea Hâci Bayram, Kursunlu, Alatin, Maltepe, Kokatepe. Sunt vestite și castelele, răspândite pe coline, strălucind alături de relicve apreciate în toată lumea, cum este faimosul disc hitit al Zeiței Soarelui.

Citadela Ankara – Hisar – este formată din Orașul Vechi și fortăreața Kalesi, situate pe un deal deasupra orașului, la 120 m înălțime. Se crede că galatienii au fost cei care au început să construiască Citadela, însă nu se știe cu siguranță. Fortăreața are un zid interior și unul exterior, cel din urmă fiind adăugat de bizantini.

Moscheea Aslanhane Camii a fost construită în 1289, în partea de sud a Citadelei, este cea mai veche moschee din Ankara și, până a fi construită moscheea Kocatepe, a fost și cea mai mare din Ankara. Clădirea este unul idntre cele mai bune exemple de arhitectură SelA§uk, cu ceramică multicoloră și coloane din lemn cu capitolii din marmură. Numele moscheii vine de la leul din piatră inclus în ziduri.

Astăzi Citadela Ankara are atmosfera unui mic sat anatolian, cu străduțe șerpuitoare, case tradiționale cu bârne din lemn, grădini frumoase, restaurante și cafenele.

Muzeul Civilizațiilor Anatoliene din Ankara deține cea mai frumoasă colecție de relicve arheologice din toată Turcia. Adăpostite într-un fost caravanserai din secolul XV, exponatele muzeului parcurg fiecare civilizație ce a trecut pe tărâmul anatolian, începând cu oamenii care locuiau în peșteri.

Expoziția Muzeului Civilizațiilor Anatoliene din Ankara începe cu artefacte datând din Paleolitic. Cele mai impresionante obiecte din Neolitic sunt reprezentări animale din lut, vechi de 8.000 de ani și o zeița-mamă – probabil Cibele. Epoca de Bronz este reprezentată de obiecte aparținând hitiților – discuri solare, statuete și o versiune mai evoluata a zeiței-mamă, precum și o mulțime de bijuterii din aur.

Din timpul coloniilor asiriene au rămas peste 20.000 de tăblițe din lut cu inscripții cuneiforme. Principala atracție din timpul imperiului hitit este statuia Zeului Războiului. Frigienii au fost altă civilizație importantă ce a lăsat în urmă artefacte prețioase – movilă mortuară cu diametrul de 300 m și înălțimea de 50 m, mobilier din lemn, broșe, vase din ceramică și metal, precum și reprezentări ale unor animale puternice – lei și vulturi.

Columna lui Iulian, numită și Belkis Minaresi sau Monumentul Reginei din Shea, din orașul vechi Ankara a fost construită în 362 e.n., pentru a sărbători vizita împăratului Iulian Apostatas și are înălțimea de 15 m. Corpul coloanei are striații verticale, iar capitoliul bizantin (secolul XVI) este decorat cu frunze sculptate.

Orașul, ca întreagă regiune, s-a făcut cunoscut pe întreaga planetă prin mohairul sau, prin lâna cunoscută sub numele de Angora, nume provenind din Ankara, prin pisicile sale de o frumusețe unică, prin amestecul de sacru și profan, de antic și de modern.

1.3.2. Istanbul

Cu o populație de peste 18,8 miloane Istanbulul este un megalopolis, precum și principalul centru financiar, comercial și cultural al Turciei. Se întinde peste 27 de districte din cele 39 ale provinciei cu același nume, fiind una dintre cele mai mari metropole din lume. Este capitala economică a Turciei și prefectura provinciei cu acelaș nume. Partea europeană se află situată în regiunea istorică Tracia iar cea asiatică în Anatolia. Poartă numele oficial de Istanbul din 28 martie 1928. Alături de Atena și Roma, Constantinopol-ul, adică Istanbul-ul se clasează printre cele mai venerabile capitale ale Europei.

El a fost înscris pe lista patrimoniului mondial al UNESCO începând cu anul 1985. Asemănător cu Constantinopol-ul în evul mediu, astăzi Istanbul este cea mai mare aglomerare umană as Europei. 

Istanbulul este singurul oraș din lume ce se întinde pe malurile a două continente, Europa și Asia. Este situat in nord-estul Mării Marmara. Are o populație de aproximativ 18.800.000 de locuitori în zona metropolitană (2010), adică circa 18% din populația toală a Turciei, apeciată la peste 73.000.000 locuitori. Se poate aprecia că în realitate populația poate fi mai mare cu cel putin 1.000.000 de locuitori flotanti, asemănător tuturor marilor metropole. Cu toate că, la 13 octombrie 1923, orașul a pierdut calitatea de capitală în favoarea orașului Ankara, fost Angora, a rămas centrul economic cel mai important al Republicii Turcia.

Atracții turistice în Istanbul

Palatul Topkapî – se află în zona pieței Sultanahmet și reprezintă unul dintre cele mai importante obiective din Istanbul. De aici a fost condus Imperiul Otoman timp de 400 de ani și au fost luate decizii importante. Se întinde pe o suprafață de aprox. 700.000 mp (tot domeniul palatului), fiind înconjurat de ziduri cu o lungime de 5 km. De aici a condus Imperiul Otoman Sultanul Suleyman Magnificul, Mahomed al II-lea ( Cuceritorul  Constantinopolului- 1453), Baiazid I Fulgerul și alti sultani importanți. Prima curte a palatului cuprinde zidurile exterioare ale complexului și clădirile din ansamblul lor. Intrarea în curtea palatului, numită Poarta Imperială (Bâb-ı Hümâyûn), conducea spre așa zisa Curte a Ienicerilor. Această curte este încărcată de numeroase fântâni și este cunoscută pentru faptul că aici aveau loc de obicei execuțiile. În partea dreaptă a curții se găseau grajdurile imperiale ce puteau găzdui până la 1000 de cai, iar în stânga curții se află Hagia Irene, fostă biserică bizantină devenită depozit de arme iar în prezent muzeu în cadrul palatului. Marea portă cu cele două turnuri, numită Poarta Salutului (Bâb-üs Selâm) conduce către a doua curte. Aceasta este construită într-un stil medieval, fiind probabil opera unor arhitecți de origine maghiară. Ea mai este numită și Poarta Mijlocie (Orta Kapı).

O clădire extrem de importantă este  Încăperea Privată sau Încăperea Relicvelor Sacre (Kutsal Emanetler Dairesi), cunoscută și sub numele de Pavilionul Sfintei Manti. Aici se află cele mai sfinte relicve ale Lumii musulmane. Spre deosebire de creștinism, în islam nu există cultul moaștelor, deci sunt doar atracții turistice dar cu o semnificație aparte. În această clădire Coranul este recitat permanent de către un cleric musulman. Printre cele mai importante relicve se numără: mâna dreaptă a profetului Yahya, toiagul profetului Moise, sabia profetului David și diferite alte relicve asociate profetului Mohamed precum sabia sa, arcul și tolba cu săgeți, mantia sa, sandalele sale, fire din barba sa etc. De asemenea există și alte exponate precum vechile chei și jgheaburi de la Kaaba sau săbiile companionilor profetului Mohamed.

Palatul Dolmabahce – mai noul și mai modernul palat al Istanbului este considerat a€œVersailles-ul Estului”, construit în a doua jumătate a secolului 19, complet diferit față de tradiționalul Topkapi. Principala diferență este că Dolmabahce încă mai este folosit de Parlamentul sau de Președintele Turciei pentru întruniri oficiale sau pentru a găzdui personalități sau oficialități ale altor state. Se bucură de o priveliște minunată asupra Bosforului, iar cuvântul fast este prea mic pentru a putea descrie interiorul acestui castel. Candelabre care mai de care mai luxoase, covoare de cea mai bună calitate, tapet cu fir de aur, țesături, divanuri, porțelanuri. Dacă la Topkapi întâlneai ceramică de Iznik și sculpturi în lemn, Dolmabahce este îmbrăcat în cristaluri și aur. În holul central are cel mai mare candelabru de cristal din lume.

Muzeul Sfânta Sofia – a fost construit în anul 537, având rol de biserică până în anul 916, iar mai apoi de moschee până în 1934. A fost deschis ca muzeu în anul 1935 și se spune că este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Turcia.

Moscheea Albastră (Moscheea Sultanahmet) – este cu siguranță una dintre cele mai frumoase din Istanbul, impunându-se în peisajul din Piața Sultanahmet. Are 6 minarete (4 de 73 m și 2 de 60 m înălțime), iar pentru interior au fost folosite peste 21.000 de plăci de ceramică de Iznik. 260 de ferestre asigură pătrunderea luminii în interior. Construirea moscheii a durat aprox. 7,5 ani. Moscheea Sultanahmet poate adăposti peste 10.000 de oameni, suprafața sălii de rugăciune fiind de 2646 mp.

Basilica Cisternă (Palatul Scufundat) – se află aproape de Muzeul Sfânta Sofia și reprezintă un fost rezervor de apă al orașului, al doilea ca mărime dintre cele 60 construite în perioada bizantină. A fost realizat în anul 532 în doar câteva luni, având o lățime de 70 m, o lungime de 140 m și o suprafață totală de aprox. 10.000 mp. Cele 336 de coloane din interior sunt frumos luminate și conduc vizitatorii spre locul unde se află 2 capete ale Meduzei dispuse invers și pe o parte.

Piața Sultanahmet – a fost de fapt denumită Piața Hipodrom, aici organizându-se în trecut curse de cai. Aceasta reprezintă punctul central și turistic al Istanbulului. Pe suprafața acesteia există câteva opere arhitecturale aduse din diferite părți ale lumii:

Obeliscul Egiptean – se spune că are o istorie de aprox. 3500 de ani și este cel mai vechi monument antic din Istanbul. A fost adus din Egipt de către Împăratul Bizanțului Theodosius I

Coloana Șerpuită – a fost adusă de către Constantin cel Mare din Grecia. Din păcate, acum lipsește o parte, având 5 m față de 6,5 m inițial.

Fântâna Kaiser Wilhelm – datează din anul 1898 și a fost dăruită de Împăratul Germaniei Wilhelm.

Coloana Zidită – are o înălțime de 32 m și a fost construită de Împăratul Constantin al VII-lea.

Palatul Ibrahim Pașa – Muzeul de Artă Islamică și Turcă – se află în capătul pieței Sultanahmet. A fost dăruit de către Sultanul Suleyman Magnificul primului ministru Ibrahim Pașa, un om foarte devotat și puternic. Muzeul funcționează aici din anul 1983 și cuprinde: opere de piatră sau ceramică, manuscrise, covoare turcești și alte obiecte valoroase.

Fântâna lui Ahmed al III-lea – se află în fața primei porți a Palatului Topkapi și reprezintă un exemplu plăcut de arhitectură otomană târzie, îmbinând elementele clasice cu cele ale barocului.

Biserica Sfânta Irina – se află după prima poartă a Palatului Topkapi și este singura biserică bizantină care nu a fost transformată în moschee. O perioadă a fost folosită de otomani ca depozit de arme.

Moscheea Suleymaniye (Moscheea lui Suleyman) – este cea mai mare moschee din Istanbul și a fost ridicată între anii 1550 – 1557. Construcția este fortificată și foarte solidă, arhitectul spunându-i lui Suleyman la inaugurare că “Această moschee va supraviețui atât cât va supraviețui întreaga lume!”. În curtea moscheii se află mormântul Sultanului Suleyman Magnificul și al iubitei sale soții Sultana Hurrem, dar în clădiri separate. Moscheea Suleymaniye este un obiectiv turistic grandios și construit pe un deal, fiind vizibilă din multe zone ale orașului. Mie personal, mi-a plăcut mai mult decât celelalte moschei vizitate. Are 4 minarete, 2 cu câte 3 balcoane și 2 cu câte 2 balcoane, însumând 10 balcoane – reprezentarea faptului că Suleyman a fost al 10-lea sultan al dinastiei otomane.

Cetatea Yedikule (Cetatea celor Șapte Turnuri) – a fost folosită ca închisoare și este locul în care a fost asasinat domnitorul Constantin Brâncoveanu alături de cei 4 fii ai săi și de ginerele său.

Muzeul de Arheologie – reliefează istoria orașului Istanbul și cuprinde peste 1 milion de obiecte istorice: sarcofage, artefacte greco-romane, descoperiri arheologice, monede otomane, medalii, cărți, lucrări în piatră, sculpturi, decorațiuni etc. Se află în 3 clădiri ale Palatului Topkapi.

Coloana lui Constantin – Cemberlitas – Piatra cu cercuri – a fost construită de Constantin cel Mare, având o înălțime de 50 m și o statuie în vârf în acele vremuri. Astăzi, după ce a trecut prin mai multe cutremure și incendii, are doar 37 m.

Bazarul Egiptean (Bazarul cu Mirodenii) – este construit pe locul unde, pe vremuri, negustorii venețieni își expuneau marfa. Ulterior a devenit o piață unde se comercializau mirodenii și chiar și astăzi este renumit pentru tot felul de condimente. A fost construit în anul 1660. Atmosfera orientală din interior atrage chiar și turiștii care nu sunt interesați de achiziționarea de produse. Bazarul Egiptean se află în apropiere de podul Galata, lângă Moscheea Nouă.

Palatul

Acvariul din Istanbul (Turkuazoo) – este cel mai mare acvariu din Turcia. A fost deschis în 2009 și are o suprafață de 8000 mp. (Anexa 3)

1.4.Implicațiile economice ale industriei turismului și călătoriilor

1.4.1.Contribuția directă și totală a turismului și călătoriilor asupra angajărilor

Importanța economică, socială și politică a turismului, contribuția sa la dezvoltarea economiei naționale în ansamblu, se justifică, în toate țările, prin faptul că, pe plan economic, el creează venit național, participă la echilibrarea balanței de plăți externe,iar pe plan social creează noi locuri de muncă, contribuie la diminuarea șomajului.

În ultimele decenii, în Turcia, sectorul turismului a fost unul dintre cei mai importanți factori care au dus la dezvoltarea economică a țării. În 2013, asociată cu sectorul turistic, industria a generat locuri de muncă pentru aproximativ 1.7 milioane de persoane (reprezentând 7.2% din totalul locurilor de muncă).

Figura 1. Numărul estimat de angajați în sectorul turismului(Anexa 3)

Așa cum se observă din figura 2, Turcia se situează în rândul țărilor cu populație preponderent angajată în domeniul turistic, astfel se remarcă faptul că aceasta se regăsește după țări dezvoltate din punct de vedere turistic, precum: Egipt, Monaco, Italia, Spania.

Figura 2. Clasamentul mondial în ceea ce privește forța de muncă din turism

1.4.2. Nivelul investițiilor

Un motiv pentru care Turcia atrage un număr atât de mare de turiști este acela al investițiilor făcute în acest domeniu tocmai pentru a creea condițiile optime oricărui individ ce dorește să călătorească.

Cu toate că are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are și o contribuție aparte la realizarea valorii adăugate. Având ca specific consumul mare de muncă vie, de inteligență și creativitate, turismul participă la crearea valorii adăugate într-o măsura mai mare decât alte ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare.

Figura 3. Investiții în turismul din Turcia- previziune pentru anul 2020

1.4.3.Contribuția directă și totală la PIB a industriei turismului și călătoriilor

Analizând figura 4, vom observa faptul că o mare parte din contribuția la Produsul Intern Brut din anul 2014 este adusă de turismul domestic (în proporție de 55,8%), pe când turiștii străini au contribuit în proporție de 44,2%.

Figura 4. Contribuția directă în PIB a turismului domestic vs turismul în străinătate în anul 2014

1.4.4.Nivelul cheltuielilor înregistrate cu turismul

Produsul Intern Brut a cunoscut o creștere semnificativă în perioada 2002-2008, însă apariția crizei la nivel mondial a dus la o scădere a PIB-ului Turciei în anul 2009, urmată de o perioadă de stagnare. Creșterea acestuia este una lentă, însă specialiștii sunt optimiști estimând un procent de creștere constant.

Cu toate că are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are și o contribuție aparte la realizarea valorii adăugate. Având ca specific consumul mare de muncă vie, de inteligență și creativitate, turismul participă la crearea valorii adăugate într-o măsura mai mare decât alte ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare.

Tabelul 1. Venituri și cheltuieli obtinute din turism în perioada 2011-2014

1.4.5.Nivelul consumului

Tabelul 2. Nivelul consumului

În ceea ce privește nivelul consumului, Germania, Iran, Rusia, și Marea Britanie sunt principalele surse de vizitatori internaționali la țară. Aceste țări au constituit, împreună aproximativ 40% din totalul sosirilor de turiști internaționali. Antalya si Istanbul sunt cele două orașe principale din Turcia, care atrag în jurul valorii de 60% ​​din sosiri turiști străini.

Figura 5. Nivelul consumului (mld. $ )

Trebuie amintit faptul că Turcia, la fel ca și celelalte state a fost puternic afectată de criza economico-financiară mondială, iar acest lucru s-a tradus în nivel al consumului mai redus față de perioada de boom economic.

În Turcia, sosirile turistice internaționale și încasările din turism au crescut rapid în ultimele decenii. Creșterea industriei turistice din această țară s-a produs mai repede decât cea globală. Mai mult de jumătate din numărul turiștilor ajung în Turcia între lunile iunie și septembrie.

1.4.6. Nivelul exportului de turiști (Visitor exports)

Figura 6. Nivelul exportului de turiști ( mld. $)

În urma analizelor se poate observa că 2014 a fost pentru Turcia un an cu creștere economică, ceea ce s-a tradus într-o creștere semnificativă a exportului de turiști. Trendul continuă să fie unul ascendent, iar estimările specialiștilor sunt pozitive.

Tabelul 3. Nivelul exportului (mld. $)

Turismul a cunoscut de-a lungul vremii o creștere aproape continuă, pe măsura diversificării tot mai accentuate a destinațiilor, produselor și consumatorilor. Piețele turistice clasice au suferit mutații importante, au crescut în complexitate și ca areal geografic, devenind din naționale, internaționale, astfel încât astăzi, în condițiile dezvoltării fără precedent a internetului și a sistemului de rezervări și informare online, putem vorbi de o piață turistică globală.

CAPITOLUL II

Analiza principalilor indicatori ai circulației turistice din Turcia

Globalizarea, multiplicarea destinațiilor și noile tehnologii au condus la schimbarea ireversibilă a mediului competitiv global și au dat o nouă dimensiune concurenței pe piața turistică. Pe de altă parte, dificultățile de adaptare la șocurile externe cum sunt actele de terorism sunt relevante pentru a explica de ce astăzi instrumentul cel mai puternic în promovarea turistică îl reprezintă imaginea unei țări, regiuni sau produs turistic.

Turismul este un sector în dezvoltare al industriei Turciei. Acest lucru se vede clar în numărul de hoteluri, pensiuni și apartamente de vacanță ce mărginesc acum coasta vestică, dezvoltându-se în stațiuni și chiar extinzându-se spre centru.
Trebuie menționat faptul că a crescut și numărul de turiști care sosesc în Turcia. Prin 1970, sub un milion de vizitatori au sosit în Turcia; la începutul anilor 1990, peste 1 milion de germani au vizitat țara. De atunci, peste 10 milioane de turiști vin în Turcia. Această creștere se reflectă în produsul intern brut. În timp ce în anii 1960, turismul a reprezentat doar 1% din PIB, până în 2001, acesta a crescut la 6%.

Inflația galopantă care a aruncat economia într-o vâltoare la începutul noului mileniu a fost accentuată de alți doi factori: consecințele cutremurelor catastrofice care au avut loc lângă Istanbul în 1999 și tranzacții bancare frauduloase, prin care s-au sustras mari sume de bani. Ambele au afectat serios economia națională.

Alte sectoare ale economiei turce sunt: bancar, construcție, tehnic, casnic, electronice, textil, rafinarea uleiului, produsele petrochimice, minerit, fier și oțel,industria de mașini și automobile. Turcia are o industrie auto mare și în creștere, care a produs 1.147.110 vehicule în 2008; pe locul 6 ca producător în Europa (după Marea Britanie și înaintea Italiei), și al 15 lea în lume. Este de asemenea una din națiunile care conduc construcțiile navale; în 2007 țara s-a situat pe locul 4 în lume (după China, Coreea de Sud și Japoniei) în ceea ce privește numărul navelor comandate; și pe locul 4 în lume (după Italia, SUA și Canada) în ceea ce privește numărul mega-iahturilor comandate.

Potrivit analizei experților FMI, exprimată în Raportul economic de “primăvară “(World Economic Outlook,” April 2012) Turcia a înregistrat o încetinire pronunțată a ritmului de creștere economică în perioada 2012 – 2013, după boom-ul economic înregistrat în 2010 – 2011.
Această creștere economică moderată, prognozată în special pentru 2013 a fost însoțită de o sporire a presiunilor inflaționiste. Astfel, rata anuală a inflației, măsurată prin indicele armonizat al prețurilor de consum, s-a majorat de la 6,5% în 2012, la 10,6% în 2013.

Un alt aspect negativ, care a influențat evoluția situației economice a țării în 2012-2013, îl constituie persistența unui deficit substanțial al balanței de plăți curente. Astfel, aceiași experți FMI au anunțat un deficit al balanței de plăți curente a Turciei de 8,8% din PIB în 2013 și 8,2% din PIB în 2014, după un “vârf” de 9,9% din PIB în 2012.

2.1. Numărul sosirilor de turiști

Tabelul 4. Numărul sosirilor de turiști în periaoda 2010-2013

Tabelul anterior evidențiază numărul sosirilor de turiști străini și rezidenți între anii 2007-2010.

Astfel, conform tabelului de mai sus, numărul sosirilor de turiști, atât străini cât și rezidenți, este în creștere. Trendul este unul ascendent, astfel, pe peroiada analizată (2010-2014), numărul sosirilor de turiști crescut cu 18.4%. De asemenea, pentru anul 2015, se estimează un trend ascendent al numărului de vizitatori.

Turcia este o țară extrem de atractivă din punct de vedere turistic, fiind o țară într-o continuă schimbare, turiștii neavând timp să se plictisească indiferent de tipul sau scopul călătoriei lor. De aici rezultă o infrastructură generală, dar și specifică domeniului turistic destul de bine dezvoltată și organizată.

Turcia are o rețea de drumuri bine întreținute, făcând legătura între orașe, sate și ariile turistice populare. Guvernul turc a investit și continuă să investească pentru îmbunătățirea rețelei de drumuri. Numărul de vehicule de pe drumurile turcești este relativ redus comparativ cu standardele europene.

Tabelul 5. Numărul de sosiri după mijlocul de transport utilizat

 Turismul a fost ajutat și de lira turcească, care s-a depreciat cu peste 20% față de principalele monede, începând cu luna noiembrie. În consecință, vizitatorii cheltuie mai mulți bani în timpul vacanțelor. Un raport pe luna iulie realizat de Centrul Interbancar din Turcia, un grup de cercetare fondat de băncile turcești, a evidențiat o creștere cu 35% a plăților prin card efectuate de turiștii străini în primul semestru comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut.

Dezvoltarea turismului se datorează și numărului tot mai mare de turiști veniți din Orientul Mijlociu, care deși călătoresc mai rar, obișnuiesc să cheltuiască sume mai mari de bani. Iran trimite acum mai mulți turiști în Turcia decât orice altă țară, cu excepția Germaniei și Regatului Unit, numărul turiștilor din Yemen a urcat cu 87% față de anul trecut, iar cel din Arabia Saudită și Irak cu 79%, respectiv 46%.

Explozia numărului de turiști arabi se datorează relațiilor din ce în ce mai bune ale Turciei cu vecinii săi și a eliminării vizelor de intrare. Mai mult, cultura turcă are o influență din ce în ce mai mare în țările arabe vecine, de la popularitatea de care se bucură telenovelele și muzica turcească până la reabilitarea istoriei fostului Imperiu Otoman.

Figura 7. Sosiri turistice după naționalități

Turcia a devenit una dintre cele mai populare destinații turistice din lume, datorită atracțiilor sale naturale, a siturilor istorice și arheologice unice. Astfel, după cum se observă și din tabelul următor, densitatea turistică a crescut în 2014, comparativ cu anii precedenți.

Tabelul 6. Densitatea turistică

2.2. Durata medie a sejurului – turismul de tip leisure

Am analizat durata medie a sejurului din punct de vedere al turismului de tip leisure. Perioada analizată a condus la un trend ascendent. Astfel, în perioada analizată, mai precis 2010- 2014, am remarcato tendință de creștere indicelui, dar există o reală posibilitate ca pentru anii următori în urma unor evenimente externe de natură politică, socială și economică, situația să se schimbe.

2.3.Nivelul încasărilor din turism

Deși Turcia investește foarte mulți bani în industria turismului, se pare că veniturile nu sunt chiar pe măsura așteptărilor, acestea chiar scăzând de la an la an.

Tabelul 7 – Investiția în $ pentru turism

Tabelul 8. Numărul de turiști străini și rezidenți după unitatea de cazare și număr înnoptări

Tabelul anterior evidențiază clasificarea numărului de turiști atât străini, cât și rezidenți în anul 2009 după unitatea de cazare și număr de înnoptări în aceste unități.

Prin acest grafic se pune în evidență faptul că în anul 2009 numărul înnoptărilor în unitățile de cazare de tip hotel, motel, pensiune este în continuă creștere atât în rândul turiștilor străini, cât și în rândul rezidenților. Un alt aspect ce reiese din acest grafic este acela că atât turiștii străini, cât și rezidenții optează într-un procentaj foarte mic pentru cazarea în casele prietenilor sau ale rudelor.

Figura 8. Clasamentul la nivel mondial al principalelor zone receptoare de turiști

2.4. Structurile de cazare

Tabelul 8- Numărul de turiști străini și rezidenți după unitatea de cazare și număr înnoptări

În 2014, hotelurile constituiau 81% din totalul unităților de cazare din Turcia. În funcție de clasă, hotelurile de 3,4 și 5 stele constituiau 24%, 17% și respectiv 9% din total, așa cum se poate observa în figura de mai jos.

În anul 2007, ponderea sosirilor în hoteluri era de 92% din total, în timp ce satele de vacanță primeau doar 7,4% din totalul turiștilor sosiți. Hotelurile de 3, 4 și 5 stele găzduiau 19%, 24% și respectiv 34% din totalul turiștilor.

Figura 8. Distribuția unităților de cazare (2014)

Figura 9. Distribuția turiștilor în unitățile de cazare (2014)

În ceea ce privește ratele de ocupare, trebuie amintit faptul că acestea variază în funcție de sezon. În sezonul de vârf, din mai până în septembrie, cererea este mare, fiind ocupate, în special, hotelurile din stațiuni. Pe de altă parte, primăvara și toamna, unitățile de cazare sunt ocupate mai mult de turiștii sosiți în scop de afaceri.

Figura 10. Rata de ocupare a structurilor de cazare (2014)

2.5.Competitivitatea turismului pe piața mondială

Forumul Economic al Lumii este o instituție internațională angajată să îmbunătățească starea lumii prin cooperarea public-privată. Aceasta a fost înființată în 1971 ca o fundație non-profit și are sediul în Geneva, Elveția. Este independent, imparțial și nu este legat de interese speciale, astfel încât rezultatele emise sunt imparțiale.

Astfel, în anul 2013, a fost emis un raport de competitivitate: The Travel & Tourism Competitiveness Report 2013, unde au fost analizate din punct de vedere turistico economic 140 de state. Indexul de competitivitate al turismului și călătoriilor ( TTCI ) are scopul de a măsura factorii si politicile care pot face atractivă dezvoltarea sectorului turismului și călătoriilor în diferite țări.

Astfel, raportul explorează modul în care, pe de o parte, industria turismului are potențialul de a stimula rezistența economică și poate conduce la crearea de locuri de muncă, dar, pe de altă parte enumeră o serie de factori existenți la nivel de țarp, care împiedică dezvoltarea acestuia.

Conform acestui raport, Turcia se află pe poziția cu numărul 46, la nivel local și pe poziția numărul 50 la nivel global.

Figura 11. Tabel 2.9. Locul ocupat de țările Americii în clasamentul WEF al Indicatorului Competitivității Industriei turismului și a Călătoriilor, 2013

Tabelul 8. Indexul de competitivitate T&T

BIBLIOGRAFIE

Cărăuleanu Eugen, (2005) – Industria mondială a turismului, Revista de Comerț, nr. 3, Martie

Cosmescu Ion, (1998) Turismul- fenomen complex contemporan, Editura Economică, București

Gogonea R.-M., (2005) Metode statistice aplicate în analiza turismului rural, teză de doctorat, ASE, București

Mango, C. (2002). The Oxford History of Byzantium, Oxford University Press, USA

Minciu R., (2000) – Economia turismului, Editura Uranus, București

Popa Vasile (2012), Geografia statelor Asiei, Editura Universitară, București

Royal Academy of Arts (2005). „Turks – A Journey of a Thousand Years: 600–1600”. Royal Academy of Arts

Haldon, John F. (2003). Byzantium at War, Editura New York: Routledge

Resurse online:

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/12/cele-sapte-pacate-capitale-ale-turciei.html

https://logec.ro/criza-financiara-bate-la-usa-turciei/

http://www.balcanii.ro/2012/02/turcia-in-context-balcanic/

http://www.unibuc.ro/prof/ene_m/docs/2013/noi/23_12_59_26Curs_ID_-_Asia_Australia.pdf

www.oica.net

http://www.romaniaturkiye.ro/stiri/numarul-turistilor-care-au-intrat-in-turcia-a-crescut-putin-in-primele-noua-luni/

http://www.tvl.ro/istanbul/obiective-turistice/

http://blogdecalatorii.ro/obiective-turistice-si-locuri-de-vizitat-in-istanbul/

http://www.infotour.ro/ghid-turistic/turcia/istanbul/obiective-turistice/

http://turcia.directbooking.ro/prezentare-ankara-informatii-poze-imagini-5637.aspx

http://www.turistik.ro/turcia/ankara/obiective-turistice-ankara

http://www.revistamagazin.ro/content/view/6600/7/

http://turcia.directbooking.ro/prezentare-istanbul-informatii-poze-imagini-293.aspx

http://blogdecalatorii.ro/obiective-turistice-si-locuri-de-vizitat-in-istanbul/

http://english.istanbul.gov.tr/

http://travel.descopera.ro/6473615-10-atractii-ale-orasului-Istanbul

http://www.emporis.com/city/100460/istanbul-turkey

http://www.railwaypro.com

http://www.portaldecomert.ro

www.wikipedia.com

http://www.invest.gov.tr

http://www.europaproperty.com

http://www.turkstat.gov.tr

http://www.goturkey.com

http://www.zf.ro/business-international/turismul-din-turcia-a-explodat-ajutat-de-turbulentele-din-lumea-araba-si-de-grevele-si-austeritatea-din-grecia-8769889/

Anexe

Anexa 1: stage.revistamiscarea.ro

Anexa 2 : http://www.turizm.net

Anexa 3

Anexa 4.

Anexa 5

Anexe

Anexa 1: stage.revistamiscarea.ro

Anexa 2 : http://www.turizm.net

Anexa 3

Anexa 4.

Anexa 5