Dezvoltarea Durabila a Turismului In Parcul National Portile de Fier. Studiu de Caz Comparabil cu Delta Dunarii
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I
PARCUL NATURAL PORȚILE DE FIER – REPERE ISTORICE ȘI AMENAJARE TURISTICĂ
1.1. Istoricul cercetărilor
1.1.1.Definire, concepte, clasificări
1.1.2. Parcul Natural Porțile de Fier obiect de analiză în literatura de specialitate.
1.2. Cadrul natural al Parcului Natural Porțile de Fier
1.2.1. Limitele Parcului Natural Porțile de Fier
1.2.2. Selectarea principalelor elemente de relief
1.2.3. Potențialul turistic al climei
1.2.4. Potențialul turistic al rețelei hidrografice
1.2.5. Potențialul turistic antropic.
CAPITOLUL II
POTENȚIALUL TURISTIC DURABIL AL PARCULUI NAȚIONAL PORȚILE DE FIER
2.1. Potențialul turistic
2.1.1. Structuri de primire cu funcțiuni turistice
2.1.2. Căile de comunicații și de acces în interiorul parcului
2.1.3. Traseele ecoturistice
2.1.4. Infrastructura de informare și documentare a parcului
2.1.5. Circulația turistică
2.1.6. Formele de turism
2.2. Dezvoltarea durabilă a turismului în Parcul Național Porțile de Fier. Studiu de caz comparabil cu Delta Dunării
2.2.1. Definire, sfera de cuprindere
2.2.2. Politici și strategii de dezvoltare turistică durabilă
2.2.3. Amenajarea durabilă a spațiului turistic Porțile de Fier.
2.2.4. Planul de management
2.2.5. Modele de amenajare turistică
2.2.6. Studiu de caz comparabil cu Parcul Biosferei „Delta Dunării”
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Moto: „Lumea ariilor protejate reprezintă cea mai importantă moștenire
pe care o putem lăsa generațiilor viitoare (…). O lume lipsită de arii protejate,
deposedată de situri naturale sălbatice, ar deveni un mediu extrem de sărăcit.”
(Adrian Phillips, președinte CNPPA, UICN)
Motivația alegerii acestei teme este legată de cel puțin două considerente – reprezintă județul natal pe de o parte, iar pe de altă parte activitatea mea profesională urmează să se desfăsoare în domeniul turismului. De aici dorința de a aduce o contribuție la cunoașterea acestei zone, de a încerca o sintetizare a dezvoltării durabile din punct de vedere al turismului. Consider că este foarte utilă și din punct de vedere profesional, sprijinindu-mă în orientarea și organizarea activității în viitor.
Lucrarea este structurată pe 2 mari capitole pe parcursul cărora am încercat să analizez problematica dezvoltării durabile a turismului.
În acest sens, în capitolul I am acordat spațiu prezentării și analizei componentelor fizico-geografice si potențialului turistic în funcție de importanța și rolul pe care îl au în conturarea imaginii turistice de ansamblu a Parcului Natural Porțile de Fier. Foarte importantă si relevantă am considerat că este și analiza structurilor de primire cu funcțiuni turistice, a posibilităților de acces în interiorul parcului, respectiv a traseelor ecoturistice, urmată de cea mai importantă componentă a valorificării, circulația turistică, cea care dă măsura exactă a calității și eficienței tuturor celorlalte.
În perspectivă, dezvoltarea durabilă va fi imperios necesară pentru a menține toate componentele amintite la cote ridicate, motiv pentru care, în capitolul II am încercat să prezint potențialul turistic durabil al Parcului Natural Porțile de Fier, prin prisma politicilor și strategiilor de dezvoltare, a amenajării durabile a acestei zone, a planului de management existent și a modelelor de amenajare turistică propuse.
Compararea cu Rezervația Biosferei „Delta Dunării” are la bază originalitatea celor două arii protejate în turismul României și al Europei, elementele comune fiind grupurile, în general, neorganizate care le vizitează, cât și trăsăturile asociate cu ideea de turism a acestor zone, printre care: durabilitate, responsabilitate, protejare, conservare, atitudine prietenoasă față de mediu și nu în ultimul rând „verde”, un cuvânt la modă pentru această nouă industrie.
Prin lucrarea de față am încercat să dezvolt concepția celor mai mulți dintre noi despre Parcul Natural Porțile de Fier, cum că această zonă, situată în partea de S-V a României, la granița cu Serbia, nu reprezintă decât valea Dunării care formează grandiosul defileu, habitatul broaștei țestoase, al viperei cu corn, a satelor neatinse de modernizarea umană și a vestigiilor numeroaselor obiective din diferite ere.
Zona aferentă acestei arii protejate este distinctă prin peisajele pe care le oferă datorită complexității structurale, climatului blând de care beneficiază, a rezervațiilor naturale care protejează o biodiversitate cu elemente endemice reliefului carstic prezent, a abrupturilor spectaculoase, a sectoarelor pitorești de vale cu specific aparte și a cheilor sălbatice. Acestea sunt numai câteva obiective care pot reprezenta suportul dezvoltării ecoturismului ca parte a dezvoltării durabile, ce are la bază activitățile turistice în aer liber, nedistructive și păstrează autenticitatea și naturalitațea zonei în care se desfășoară.
CAPITOLUL I
PARCUL NATURAL PORȚILE DE FIER – REPERE ISTORICE ȘI AMENAJARE TURISTICĂ
1.1. Istoricul cercetărilor
Parcul Natural Porțile de Fier se înscrie, ca studiu și valorificare turistică, într-o serie mai largă de lucrări, fiind considerat un spațiu cu vechi semnificații spirituale și o atracție deosebită pentru cercetarea științifică din diferite domenii, abordat și de geografi, atât sub aspect fizico-geografic, cât și sub raportul componentelor socio-umane.
1.1.1.Definire, concepte, clasificări
Etimologic, cuvântul “turism” provine din termenul englez “tour” (călătorie) sau “to tour”, “to make a tour” (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, deși la baza acestui termen ar fi cuvântul francez “tour”, preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement. Literatura de specialitate menționează radacini mai adânci, termenul francez derivând din cuvântul grec “tournos”, respectiv cel latin “turnus” și înseamnă tot călătorie în circuit. Pornind de la termenul de “turism” a derivat și cel de “turist”, adică persoana care face călătoria pentru propria plăcere.
În .W. Oglivie considera că turiștii sunt reprezentați de “toate persoanele care satisfac cel puțin două condiții și anume sunt depărtate de casă pentru o perioadă care nu depășește un an și cheltuiesc bani în acele locuri fără ca să-i câștige”.
În Dicționarul Enciclopedic Român (1966, vol. IV) turismul este definit ca “activitatea cu caracter recreativ sau sportive, constând în parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distanțe, pentru vizitarea unor regiuni pitorești, a localităților, a obiectivelor culturale, economice, istorice etc.”.
Dicționarul turistic internațional (1969) propune următoarea definiție pentru turism: ”ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unei organizații, societăți sau agenții specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum și industria care concură la satisfacerea nevoilor turiștilor”, iar în anul 1980, în același dicționar se face precizarea că ”turismul se distinge de călătorie prin aceea că implică pentru persoana în cauză, pe de o parte, alegerea deliberată a țintei,iar pe de altă parte, preocuparea exclusivă pentru satisfacerea plăcerii sale”.
Clasificarea conceptului de turism nu poate rămâne în afara definirii subiectului călătoriei, respectiv turistului.
Organizația Mondială a Turismului (OMT) consideră în normele elaborate recent că turistul este ”orice persoană care se deplasează spre un loc situat în afara reședinței obișnuite pentru o perioadă mai mică de 12 luni și ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activități remunerate în locul vizitat”.
Se precizează că această definiție este suficient de largă pentru a acoperi călătoriile între diferite țări, dar și în interiorul acestora și, de asemenea, pentru a include activitățile vizitatorilor de o zi (excursioniști) și ale celor care rămân, în zona vizitată, cel puțin 24 de ore (turiști).
În suportul de curs Economia turismului, prof. univ. dr. Ioan Cosmescu prezintă schematic, clasificarea călătorilor, pornind de la ideile canadianului Chadwich R. A., care oferă o imagine completă a sistemului terminologic referitor la turism și, în esență, nu diferă de abordarea ONU/OMT.
Figura 1.1. Clasificarea călătorilor (Sursa: Suport de curs Economia turismului,
prof. univ. dr. Ioan Cosmescu)
”Turiști”, în sensul definițiilor statistice internaționale;
”Excursioniști”, în sensul definițiilor statistice internaționale;
Călători ale căror deplasări nu depășesc, față de localitatea de domiciliu, 50 de mile (80 de km);
Studenți navetiști între domiciliu și școală, alte categorii ale studenților neincluzân-du-se în această categorie;
Toate acele persoane care-și schimbă reședința, călătorind fără intenția de întoarcere, respectiv: emigranți, refugiați, migratori naționali și nomanzi.
Și nu în ultimul rând este necesară și o definiție a „parcurilor Naturale” care sunt „acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecția și conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic Natural, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebita sub aspectul fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de alta natura, oferind posibilitatea vizitării în scopuri științifice, educative, recreative și turistice”.
1.1.2. Parcul Natural Porțile de Fier obiect de analiză în literatura de specialitate.
Parcul Natural Porțile de Fier a atras atenția botaniștilor prin diversitatea floristică încă de la începutul secolului al XIX-lea, când P. Kitaibel, în anul 1802 și A. Rochel, în anul 1828 au semnalat prezența unor plante ce confereau unicitate Defileului Dunării. În a două jumătate a secolului al XIX-lea cercetările asupra acestei zone se intensifică: J. Heueffel în anul 1858, V. Bordas în anul . Simonkai în anul 1878, D. Brândză în anii 1879 – . Degan în anul . Pax în anii 1898 – 1919, D. Grecescu în anul 1898 și mulți alții.
Începând cu anul 1924, când Al. Borza menționează în studiile sale despre apariția în zona Defileului Dunării a plantelor Tulipa hungarica și Campanulacrassipes, azi în lista speciilor rar întâlnite, și continuând cu cercetările ulterioare ale lui S. Pașcovschi, în anul 1943 și ale lui R. Călinescu, în anul 1957, importanța pentru conservarea florei a devenit un aspect în cercetările de specialitate. Totodată, amenajarea hidroenergetică porțile de Fier I a determinat amplificarea cercetărilor științifice, unele fiind realizate în colaborare cu cercetători sârbi.
Au fost descoperite numeroase cauze privind dinamica în timp și în spațiu a florei și vegetației Parcului Natural Porțile de Fier, însă cunoașterea ei a devenit importantă atât pentru managementul și conservarea habitatelor, cât și pentru managementul speciilor aflate în Lista roșie a plantelor superioare din România, elaborată de N. Boșcaiu și alții în anul 1994.
Acțiunile de conservare și administrare a parcului se realizează în conformitate cu legislația în vigoare, cadrul legal al înființării Parcului Natural Porțile de Fier fiind prezentat în Anexa nr. 1.
1.2. Cadrul natural al Parcului Natural Porțile de Fier
1.2.1. Limitele Parcului Natural Porțile de Fier
Situat în partea de sud-vest a României, Parcul Natural Porțile de Fier are o suprafață de , conform Legii nr. 5/2000, ocupând parțial teritorii aparținând județelor Mehedinți și Caraș-Severin. La sud, limita parcului este reprezentată de șenalul navigabil al Dunării, la vest de râul Nera, la nord de cumpăna de ape a râurilor tributare Dunării (parțial) și o linie sinuoasă ce pornește în aval de Gura Văii până în Vf. Motarat la est. Limitele exacte sunt stabilite prin Hotarârea de Guvern nr. 230/2003.
Parcul Natural Porțile de Fier se întinde între localitățile Buziaș și Gura Văii, principalele puncte de acces fiind localitățile Socol și Naidaș în județul Caraș-Severin și Drobeta Turnu Severin și Orșova în județul Mehedinți.
Figura 1.2. Harta Parcului Natural Porțile de Fier (Sursa: http://www.pnportiledefier.ro)
1.2.2. Selectarea principalelor elemente de relief
Parcul Natural Porțile de Fier se mândrește cu un relief destul de variat, pornind de la unitățile majore de relief care sunt Munții Locvei, Munții Almăjului, Munții Mehedinți și Podișul Mehedinți și continuând cu Defileul Dunării, relieful carstic (Dunărea străbătând patru zone calcaroase cu forme carstice de suprafață, dar și de adâncime), relieful vulcanic (neck-ul vulcanic Trescovat, principala sursă a rocilor magmatice din munții Almăjului) și relieful structural (abrupturi de până la câteva zeci de metri, foarte evidente în împrejurimile localității Șvinița, formând spectaculosul „amfiteatru natural” situat deasupra satului).
Peisajul Parcului Natural Porțile de Fier este influențat semnificativ de cursul fluviului Dunărea, Valea Dunării schimbându-și aspectul de-a lungul celor dintre Gurile Nerei și aval de barajul de la Gura Văii, în sectoarele de lărgire și îngustare regăsind Cazanele Mari și Cazanele Mici, zonele sedimentare Reșița – Moldova Nouă și Șvinița – Svinecea Mare.
De asemenea, o atracție turistică este reprezentată de existența peșterilor în masivele muntoase, dintre cele mai importante amintind Peștera Punicova (cu o lungime totală de 2155m și care este vizitabilă), Peștera cu Muscă, Peștera cu Apă din Valea Polevii, Peștera Cuina Turcului, Peștera Veteranilor (în prezent inundată) etc.
1.2.3. Potențialul turistic al climei
Încadrat în zona cu climat temperat continental cu influențe mediteraniene semnificative, Parcul Natural Porțile de Fier este caracterizat prin:
temperatura aerului înregistrează valori mai ridicate în comparație cu alte unități montane, datorită influenței circulației aerului cald de origine mediteraniană;
direcția vântului este predominant estică și vestică;
cantitățile anuale de precipitații variază între 800 – ;
se manifestă vânturi cu caracter local – brizele de munte, brizele specifice defileului, coșava ce provoacă scăderi de temperaturi semnificative cu viteze de peste și gorneacul, specific Depresiunii Moldova Nouă, cu intensificări ce depășesc uneori 100km/h.
Temperatura medie multianuală este de circa 11C. Cea mai scăzută temperatură a fost înregistrată în anul 1942, -24,6C, iar cea mai ridicată 42,6C, ambele în Drobeta Turnu Severin.
1.2.4. Potențialul turistic al rețelei hidrografice
Elementul definitoriu al peisajului, cu o influență importantă asupra peisajului este șenalul navigabil al Dunării, ca limită sudică a Parcului Național Porțile de Fier. Principalii afluenți ai Dunării sunt Nera, Moldova, Orevița, Berzeasca, Ribisul, Radimna, Liborajdea, Camenita, Sirinia, Tisovița, Plavisevița, Mraconia, Mala, Ieșelnița, Cerna, Bahna și Judoștița.
După ce a fost construit barajul de la Gura Văii și fost creat lacul de acumulare s-au format golfuri datorită inundării gurilor de vărsare a afluenților direcți ai Dunării, dintre cele mai importante amintind golful Cernei, Bahnei și Mraconiei.
In sectorul Buziaș – Camenița a crescut suprafața acvatică datorită acoperirii conurilor de dejecție formate de râuri la varsare, de către apele Dunării.
Cea mai mare amenajare hidrotehnică din România și din lungul Dunării este reprezentată de Lacul de acumulare Porțile de Fier I. Lacul este situat în spatele barajului din Gura Văii, baraj realizat între anii 1964 și 1972, în parteneriat cu Iugoslavia, și are o lungime de aproximativ , o suprafață de 700 km² și un volum mediu de 12 km³.
Printre efectele construirii Sistemului Hidroenergetc și de Navigație Porțile de Fier au fost și strămutarea vetrelor unor localități (Orșova, Șvinița și Eșelnița) și dispariția altora (Ogradena, Tisovița, Plavisevița și Ada-Kaleh) ca urmare a inundării acestora.
Deși este un habitat perfect pentru multe specii de păsări acvatice, lacul de acumulare își găsește și alte întrebuințări cum ar fi producerea de energie electrică, regularizarea debitelor Dunării, navigație, piscicultură și agrement.
1.2.5. Potențialul turistic antropic.
Din păcate, Parcul Natural Porțile de Fier nu constituie un exemplu elocvent de corelare geografică armonioasă între mediul fizico-geografic și cel social.
De-a lungul timpului, Parcul Natural Porțile de Fier a constituit o zonă propice pentru întemeierea așezărilor umane, ostroavele și bazinetele formate la gurile de vărsare ale afluenților Dunării oferind condiții favorabile pentru așezarea vetrelor de sat. Popularea umană datează încă din paleoliticul superior și epipaleolitic, mărturiile arheologice din arealul localităților Sichevița, Gornea, Dubova și în zona insulei Ada-Kaleh, fiind dintre cele mai cunoscute. În apropierea localității Schela Cladovei au fost descoperite recent urmele unei așezări din epipaleolitic ce este considerată cea mai veche așezare permanentă din Europa – 7600-7800 î.Chr..
Datorită faptului că Parcul Natural Porțile de Fier dispune de resurse de substanțe minerale, activitățile industriale preponderente sunt legate de exploatarea acestor resurse. Insă, situația economică actuală a determinat închiderea unei mari părți a exploatărilor, mare parte a personalului fiind disponibilizat, situație care a condus la apariția unor probleme sociale grave, cum ar fi șomajul și scăderea nivelului de trai.
Huila se exploatează la Cozla, Bigăr și Baia Nouă, la Ponicova există o stație de prelucrare a cuarțului, iar la Schevița o stație de concasare și sortare a pietrei. La Orșova există o stație de prelucrare a minereurilor nemetalice (feldspat, cuarț și talc).
Centrala Hidroelectrică Porțile de Fier oferă dezvoltare industriei energetice, prin folosirea apei din lacul de acumulare, transportul curentului electric realizându-se prin linii de înaltă tensiune cu numeroase ramificații care pornesc din dreptul barajului Porțile de Fier.
Șantierul naval de la Orșova reprezintă una din cele mai importante unități economice cu capital străin din zonă, având ca activitate principală construcția de nave, aproximativ 98%, care sunt în totalitate destinate exportului.
Agricultura practicată este una de subzistență deoarece suprafața terenurilor agricole este destul de redusă, aproximativ , reprezentând 24,6% din suprafața parcului, cea mai mare parte ocupând-o pășunile, apoi terenurile arabile și fânețele, respectiv viile și livezile.
Peisajul, alcătuit și din floră și faună, reprezintă elementul determinant al interesului turistic. Speciile de plante și animale cu importanță majoră atât pentru România, cât și pentru Europa, cum ar fi laleaua Cazanelor (Tulipa hungarica), clopoțeii Cazanelor (Campanula crassipes), ghimpele (Ruscus aculeatus), țestoasă de uscat (Testudo hermanni boettgeri), lupul (Canis lupus), gușterul (Lacerta viridis), vipera cu corn (Vipera ammodytes ) etc. reprezintă o adevarată bogăție a acestei zone. Fauna parcului se compune din 5205 taxoni, dintre care 4873 nebertebrate și 332 vertebrate.
Potențialul turistic antropic al Parcului Natural Porțile de Fier este atractiv și prin prisma impresionantelor mărturii ale unui trecut de milenii, exprimat printr-o serie de monumente istorice, de arhitectura și artă, unele unice prin valoarea și ineditul lor, cum ar fi:
1. Monumente de artă de factură religioasă: Mănăstirea Baziaș din localitatea cu același nume, Mănăstirea Vodița construită între 1370 și 1372 pe teritoriul comunei Vârciorova, la aproximativ distanță de Dunăre, Mănăstirea Sf. Ana, o ctitorie a cunoscutului ziarist interbelic Pamfil Seicaru, fiind așezată în imediata apropiere a municipiului Orșova pe Dealul Moșului, Mănăstirea Mraconia, situată într-un loc pitoresc în fața fostului drum Traian de pe malul sârbesc, unde se afla "tabula Traiana", Biserica Sf. Niculae cel Sărac din Orșova realizată la începutul secolului al XIX-lea, având o compoziție de mare simplitate în care se resimt influențe dorice, baroce și neoclasice, Catedrala romano-catolică din Orșova construită între anii 1972-1976, ca urmare a strămutării Orșovei vechi pe actualul sau amplasament, Biserica Sf. Arhangheli din localitatea Berzasca, reprezentând cea mai veche biserică românească din Clisura Dunării etc.
2. Muzee: Muzeul de istorie – Secția Moldova Nouă care cuprinde expoziții de istorie – arheologie și etnografie a Clisurii Dunării, Expoziția Hidrocentrala Porțile de Fier ce prezintă momente din istoricul navigației pe Dunăre de-a lungul timpului, având în componența sa Sala turbinelor din centrala electrică ( sub nivelul lacului de acumulare), Muzeul regiunii Porțile de Fier unde se pot observa vestigii ale străvechilor culturi din regiunea Porțile de Fier, precum și elemente de știință ale naturii (alcătuirea geologică, flora și fauna regiunii).
3. Vestigii arheologice: Ruinele podului lui Traian (pod construit în perioada dintre războaiele dacice purtate de împăratul Traian împotriva lui Decebal), Castrul Drobeta (realizat în aceeași perioada cu podul lui Traian), Ruinele bisericii medievale așezată lângă castrul roman, Cetatea Trikule, în apropierea localității Șvinița, Cetatea Drencova, în prezent inundată de apele Dunării, lângă localitatea Berzasca, Cetatea Ladislau ce are pe malul sârbesc pereche prin Cetatea Golubac, Cetatea și așezarea dacică din satul Divici, iar alături de acestea, mai puțin cunoscute sunt clădirile din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea din localitățile Beryasca, Eibenthal, Bigăr, Liubcova, Moldova Nouă și Pojenina, precum și morile de apă de pe valea Cameniței, Elisevei și Povalinei.
CAPITOLUL II
POTENȚIALUL TURISTIC DURABIL AL PARCULUI NAȚIONAL PORȚILE DE FIER
2.1. Potențialul turistic
Potențialul turistic al unei țări, regiunii sau zone reprezintă o condiție esențială a dezvoltării turismului. Cerința esențială ce se impune este ca acest potențial să fie cât mai bine valorificat.
2.1.1. Structuri de primire cu funcțiuni turistice
În prezent, turismul din Parcul Natural Porțile de Fier este slab dezvoltat și se limitează la grupuri mici, în general neorganizate, care cunosc frumusețile zonei. Grupurile organizate au drept obiectiv o serie de activități de agrement în lungul Dunării, cum ar fi excursiile cu vaporul de la Orșova spre Cazanele Dunării.
În ceea ce privește cazarea turiștilor, în arealul Parcului Natural Porțile de Fier există mai multe pensiuni, popasuri turistice, hoteluri și cabane, deși în ultima perioadă s-au dezvoltat mult casele de vacanță care sunt închiriate pentru 2-3 zile, concentrate în Orșova și în Clisura Dunării (Dubova și Eșelnița).
Procentual se poate observa, din graficul de mai jos, preponderența pensiunilor (68%), apoi urmează camerele de închiriat (14%), cabanele turistice (5%), hotelurile, hostelurile și căsuțele de închiriat (3%), pensiunile agroturistice și motelurile având cel mai mic procentaj, respectiv 2%.
Figura 2.1. Distribuția procentuală a unităților de cazare existente în cadrul
Parcului Național Porțile de Fier
Activitatea turistică, în zonele înalte, se axează preponderent pe folosirea de corturi, de regulă amplasate în zone necorespunzătoare, fapt determinat de lipsa cabanelor turistice, a refugiilor și locurilor de campare în aceste zone.
Autoritatea Naturală pentru Turism prezintă în Lista structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare clasificate principalele unități de cazare, însă în realitatea numărul acestora este mult mai mare.
Pentru zona Parcului Național Porțile de Fier, extragerea structurilor de cazare a fost realizată prin identificarea acestora în cadrul localităților componente, respectiv din județul Caraș-Severin, Moldova Nouă, Moldova Veche, Moldovița, Măcești, Pojejena, Divici, Coronini, Sfânta Elena, Radimna, Belobreșca, Șușca, Gârnic, Pădina Matei, Cârșa Roșie, Valea Roșie, Urcu (parțial), Valea Răchitei (parțial), Schievița, Brestelnic, Camenița, Cârșie, Cracu Almăj, Crușovița, Curmătura, Frăsiniș, Gornea, Liborajdea, Lucacevăț, Martinovăț, Ogașu Podului, Streneac, Valea Orevița, Valea Ravensca, Valea Schieviței, Zănou, Zăsloane, Berzasca, Liubcova, Bigăr, Cozla și din județul Mehedinți, Gura Văii, Dudași Schelei, Orșova, Dubova, Baia Nouă, Eibenthal, Eșelnița, Ilovița, Bahna, Svinița, Breznița-Ocol (parțial).
Situația posibilităților de cazare în cadrul Parcului Național Porțile de Fier
Tabel 2.1.
Sursa: http://turism.gov.ro/informatii-publice/
2.1.2. Căile de comunicații și de acces în interiorul parcului
Turiștii, dar nu numai, care doresc să ajungă în Parcul Național Porțile de Fier au la dispoziție următoarele variante:
1. Pe cale rutieră: în zona Defileului Dunării accesul se face fie prin Drobeta Turnu Severin, de unde se formează drumul european E70, până Orșova și apoi DN57, drumul național spre Moldova Nouă, fie prin Reșița de unde se formează drumul spre Oravița și apoi drumul spre Naidaș către Moldova Nouă.
Pentru a admira peisajul pitoresc al zonei, un alt drum de acces între Reșița și Moldova Nouă, însă mai greu practicabil, este cel care trece prin localitățile Sasca Montană și Cărbunari. Pentru a ajunge la Cetatea și așezarea dacică din satul Divici sau Baziaș și bălțile Nerei, în localitatea Pojejena se ramifică un drum județean.
În zonele montane accesul se realizează pe drumuri forestiere și comunale, greu practicabile.
2. Pe cale ferată: transportul ferovier se realizează pe sectorul Drobeta Turnu Severin – Orșova – Topleț, ca parte a magistralei 900 (București – Timișoara), iar din cauza reliefului accidentat, pe sectorul Gura-Văii – Orșova s-au construit numeroase viaducte și tuneluri, transportul realizându-se pe o singură linie electrificată.
3. Pe cale fluvială: transportul se realizează prin porturile situate în localitățile Drobeta Turnu Severin, Orșova, Moldova Veche, Sichevița și Drencova, traficul fiind destul de redus, cursele de pasageri lipsind cu desăvârșire.
2.1.3. Traseele ecoturistice
Administrația Parcului Național Porțile de Fier oferă serviciile de ghid pentru programele turistice ce se pot desfășura în perimetrul parcului, programe ce cuprind drumeții, itinerarii auto și navale, trasee turistice.
Având grade diferite de dificultate, în parc există 15 trasee turistice care oferă posibilitatea practicării turismului montan, după cum urmează:
1. Traseu Stariște – Trescovăț. Având ca principal punct de atracție neck-ul vulcanic Trescovăț, traseul este cu un grad mediu de dificultate, distanța de parcurgându-se în cca. 6 ore. Este marcat cu un triunghi roșu pe fond alb. Un element floristic deosebit este pinul negru de Banat.
2. Traseu Șvinița – Tricule. Pentru a admira apele lacului de acumulare, vestigiile locuințelor tradiționale și a bisericii vechi din localitatea Șvinița, dar și ruinele cetății medievale de la Tricule, cei ar trebui parcurși în cca. 5 ore, traseul fiind unul cu grad mediu de dificultate și marcat cu un triunghi alb.
3. Traseu Cioaca Cremenească – Rudina. Haldele de steril abandonate, serpentinitul de Tiscovița și Plavisevița, arhitectura tradițională reprezentată de casele bicelulare fac din acest traseu o adevarată aventură ce durează cca. 4 ore, marcajul fiind triunghiul echilateral roșu cu margini albe.
4. Traseu Liubotina – Rudina. Având o lungime de , traseul se parcurge în cca. 6 ore, urmărindu-se marcajul triunghiului de culoare albastră cu margini albe. Pe lânga panorama frumoasă a Dunării, pe platoul Rudima, de-a lungul văii Liubotina se întâlnesc o serie de cascade superbe.
5. Traseu Cazanele Mari. Marcat cu un triunghi galben pe fond alb, traseul se parcurge în cca. 2 ore. Elementele de atracție sunt laleaua Cazanelor o specie unică ce iși are rădăcinile în pereții stâncoși ai Ciucarului Mare, liliacul și clopoțeii Cazanelor relict terțiar.
6.Traseu Cazanele Mici. Este unul dintre cele mai frumoase trasee din parc și se poate parcurge în cca. 1 oră, fiind marcat cu un triunghi roșu cu margine albă. Traseul ecoturistic este format din poteci de munte, păduri de stejari și de fag și pajiști. Un alt punct de atracție este reprezentat de Cazanele Mari, respectiv Veliki Strbac (pe malul sârbesc al Dunării).
7. Traseu Orșova – Dealul Alion. Este un traseu care se parcurge în cca. 3 ore, are o lungime de aproximativ și este marcat cu un triunghi echilateral galben cu margini albe. Enclavele întâlnite oferă panorame către Dunăre și Hidrocentrala Porțile de Fier I și chiar se poate observa localitatea Kladovo din Serbia.
8. Traseu Orșova – Tarovăț. Avânc ca punct de atracție confluența Dunării cu râul Bahna, traseul se parcurge în cca. 5 ore, fiind marcat cu un triunghi albastru cu margini albe.
Traseul Țarovăț se suprapune, în cea mai mare parte, cu granița de la începutul secolului al XIX-lea al Imperiului Austro – Ungar cu România, numit drumul de pătrăulă al soldaților.
9. Traseu Racovăț – Boldovin. Principalul punct de atracție este reprezentat de prima rezervație paleontologică din România, respectiv cele trei locuri care alcătuiesc rezervația fosiliferă Bahna. Strabătut în cca. 5 ore, traseul are dificultate medie și este marcat cu un cerc roțu cu margini albe.
10. Traseu Valea Vodiței – Dealul Duhovna. Traseul începe din Valea Vodiței, un adevarat paradis al plantelor medicinale, și continuă până la Dealurile Duhovnei, de unde poat efi admirată Depresiunea Bahna – Orșova.
11. Traseu Dubova – Cazanele Mari 2. Este un traseu de cca. 2 ore, marcat cu un triunghi albastru cu margini albe, de-a lungul căruia pot fi observate Cazanele Mari și malul sârbesc al Dunării.
12. Traseu Balta Nera – Ostrov Moldova Veche. Este un traseu lung, de 34 de km, care are două variante secundare de parcurgere, însă acesta este ideal pentru bicicliști. De-a lungul traseului se pot observa atât mănăstiri, cât și rezervații ți arii de protecție specială avifaunistică.
13. Traseu Valea Morilor de Apă. Se poate parcurge cu bicicleta în cca. 6 ore, având patru variante secundare, una în localitatea Gornea, una în Sichevița, una pe valea Gramensca și ultima pe Zasloane. Străbate văile Camenița și Grameasca.
14. Traseu Gura Văii – Dealul Crucii (Crucea Sf. Petru). Parcurs în cca. 3 ore, traseul oferă o privire de ansamblu asupra Sistemului Hidroenergetic și de Navigație Porțile de Fier, fiind marcat cu o banda albastră pe fond alb.
15. Traseu Dubova – Cazanele Mici. Traseul este format din poteci de munte, păduri de stejari și de fag și pajiști și se întinde pe o lungime de , fiind parcurs în cca. 4 ore. Panorama oferită de acest traseu constă în malul sârbesc al Dunării și Cazanele Mari.
2.1.4. Infrastructura de informare și documentare a parcului
În centrele de informare și documentare se pot obține informații referitoare la toate aspectele legate de turism în Parcul Național Porțile de Fier.
Prin proiectul LIFE Nature – Managementul și conservarea habitatelor în Parcul Național Porțile de Fier, au fost constituite patru centre de informare – documentare:
Centrul de Informare – Documentare Moldova Nouă – este amplasat într-o clădire aparținând Ocolului Silvic Moldova Nouă;
Centrul de Informare – Documentare comuna Berzeasca – este amplasat în Casa de Cultură a comunei Berzeasca;
Centrul de Informare – Documentare Orșova – este amplasat în clădirea Consiliului Local al municipiului Orșova;
Centrul de Informare – Documentare Drobeta Turnu Severin – este amplasat la Muzeul Regiunii Porțile de Fier.
La baza activităților educaționale stau instituțiile de învățământ, de diferite nivele, precum și ONG-urile interesate sau consiliile locale din zonă care organizează diferite dezbateri de interes comunitar.
Mijloacele mass-media prin care se realizează activitățile de informare sunt cele locale, regionale sau naționale: TV, radio, ziare și altele.
Aceste centre au ca scop informarea și conștientizarea populației locale, a turiștilor, a asociaților de agricultori etc. despre modalitățile de conservare a elementelor mediului, despre speciile vulnerabile protejate prin lege, despre regulamentul de funcționare și planul de management al parcului, respectiv alte informații cu privire la reguli de vizitare, posibilități de cazare, trasee turistice etc.
2.1.5. Circulația turistică
Circulația turistică reprezintă valorificarea activităților desfășurate în și pentru turism. Aceasta se concretizează către anumite bazine turistice. La scară europeană țările se împart în două mari grupe: țări preponderent emițătoare de turiști-țările nordice și țări preponderent receptoare de turiști-cele sudice.
Încă din prima parte a secolului al XIX-lea, în zona Cazanelor Dunării și Orșovei, turismul a fost practicat prin drumeții și admirarea unor locuri cu valoare istorică, spre sfârșitul secolului acesta dezvoltându-se prin navigația pe Dunăre, respectiv vizitarea insulei Ada-Kaleh. Turismul școlar apare în această zonă în perioada interbelică. Restricțiile din zona de frontieră cu Iugoslavia au determinat, în perioada postbelică, un regres al turismului, accentul fiind pus pe latura industrială, respectiv pe activitățile de extracție a resurselor minerale. Astfel, dezinteresul pentru partea turistică a contribuit la diminuarea resurselor alocate infrastructurii legate de această activitate. După anii 1989 – 1990 s-a observat o îmbunătățire a circulației turistice în Parcul Național Porțile de Fier, deși zona nu era valorificată corespunzător din punct de vedere turistic.
Anual, potrivit datelor furnizate de către unitățile de cazare, numărul estimat al turiștilor se ridică la cca. 60.000, în mare parte turiști români, având ca principale activități pescuitul, plimbările cu ambarcațiuni pe fluviul Dunărea, drumeții pe diverse trasee, durata medie estimată a sejurului fiind de 2-3 zile.
În ceea ce privește vizitarea zonei de către turiștii europeni, circulația turistică se rezumă la petrecerea a maxim 5 zile, în perioada primăvară – toamnă, cu scopul de a se recrea practicând cicloturismul și mototurismul pe drumul axial care parcurge Parcul Național Porțile de Fier de la est la vest, de la Orșova la Socol.
Institutul Național de Statistică prezintă indicii de utilizare netă a locurilor de cazare la nivelul județelor Caraș-Severin și Mehedinți, de unde reiese sezonalitatea activităților turistice. Sursa datelor pentru sosirile și înnoptările în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică o reprezintă chestionare statistice completate de toate persoanele juridice și fizice care au în proprietate sau administrează în locație de gestiune astfel de structuri.
Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare
Tabelul 2.2.
Fiind o zonă de frontieră, traficul turiștilor ar putea fi ușor controlabil, însă acest lucru nu se realizează, lucru demonstrat de faptul că nu există nicio situație privind monitorizarea activităților turistice.
Totodată, nivelul de trai scăzut al zonei împiedică dezvoltarea turismului rural, alături agricultura slab dezvoltată, de puținele centre comericale existente și respectiv de aprovizionarea deficitară a acestora, dar și de interesul scăzut al localnicilor.
2.1.6. Formele de turism
Delimitarea formelor de turism este deosebit de importantă din punct de vedere teoretic si practic și oferă elemente de fundamentare științifică a deciziilor cu privire la dezvoltarea și diversificarea ofertei turistice, alinierea ei la modificările intervenite în structura cererii. În general forma de turism poate fi definită prin aspectul concret pe care îl are asocierea serviciilor de transport, de cazare, alimentație și agrement care constituie produsul turistic, precum și modalitatea de comercializare a acestuia.
După cum menționam în subcapitolul 2.1.1, în cadrul Parcului Național Porțile de Fier se practică, preponderent, turismul neorganizat sau pe cont propriu care nu presupune angajarea anterioară a unor prestații turistice. Vizitatorul hotărăște singur destinația, durata deplasării, perioada de realizare a acestora, mijlocul de transport etc.. Totuși, costul vizitei este mai ridicat comparativ cu cel impus de turismul organizat care presupune și reduceri, promoții etc. și există posibilitatea ca anumite servicii solicitate de turiști să fie indisponibile datorită neplanificării sejurului.
Fiind arie protejată, Parcul Național Porțile de Fier atrage turiștii prin frumusețea cadrului natural, prin unicitatea florei și a faunei existente, însă principalul obiectiv al parcului este tocmai conservarea acestor elemente. Astfel, dependența în foarte mare măsură de calitatea mediului determină practicarea ecoturismului.
Astfel, ținând cont de diferitele clasificări ale formelor de turism (în funcție de locul de provenință al turiștilor, gradul de mobilitate, sezon, mijloc de transport, motivații, destinație principală, vârsta, momentul și modul de angajare al prestațiilor și numărul de persoane participante) se pot sintetiza câteva activități ecoturistice ce pot fi desfășurate în Parcul Național Porțile de Fier, cum ar fi:
Turismul montan – practicarea traseelor turistice marcate;
Turismul științific – studii pentru elementele vii de floră și faună, structuri geologice sau cu faună fosilă și urmele de locuire preistorică, antică sau feudală;
Turismul cultural – vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric (vestigii arheologice, monumente, edificii religioase, muzee etnografice și de obiective de tehnică populară), vizitarea muzeelor, participarea la evenimente culturale (spectacole folclorice de muzică, dans, sărbători tradiționale, expoziții);
Turismul de recreere – croaziere pe Dunăre;
Turismul ecumenic – vizitarea mănăstirilor:
Birdwachingul – pentru fotografierea și urmărirea comportamentului hrănirii, cuibăriri și zborului speciilor de păsări din zonă;
Pescuitul sportiv – pentru somn, crap, șalău etc. – pe Dunăre și păstrăv, hreană etc. pe râurile inferioare;
Speoturismul – în zona Cazanelor Dunării, Coronini – Moldova Nouă – Gârnic;
Turismul nautic – sporturi nautice pe Dunăre, cum ar fi canotajul, caiac-canoe, schi-jet;
Mountain-bike, ciclismul de tură și schi fond pe drumurile forestiere;
Vizitarea localităților populate de etniile cehă și sârbă;
Vizitarea morilor de apă de pe văile Elișeva, Povalina și Camenița.
2.2. Dezvoltarea durabilă a turismului în Parcul Național Porțile de Fier. Studiu de caz comparabil cu Delta Dunării
2.2.1. Definire, sfera de cuprindere
Dezvoltarea durabilă este o cerință a societății în care trăim. Fiind într-o evoluție continuă, adăugându-i-se noi valențe, conceptul este destul de greu de definit.
Deși cristalizarea conceptului începe în anul 1972, la Stockholm, în cadrul Conferinței Națiunilor Unite, când cele 113 națiuni prezente și-au manifestat îngrijorarea cu privire la modul în care activitatea umană influențează mediul, dezvoltarea durabilă a fost definită prima data în cadrul Summitului de la Rio din 1992, la care au participat 120 de șefi de stat, ca fiind: "o nouă cale de dezvoltare care să susțină progresul uman pentru întreaga planetă și pentru un viitor îndelungat".
Cea mai cunoscută definiție apare în raportul „Viitorul nostru comun” (Raportul Brundtland23) al WCED (Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare) și anume „dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”.
Conceptul de dezvoltare durabilă presupune performanțe de ordin economic (creșterea gradului de exploatare și valorificare a resurselor), de ordin ecologic (reciclarea, evitarea degradării mediului, reducerea sustragerii terenurilor din circuitul agricol) și de ordin social (creșterea numărului de locuri de muncă, practicarea unei meserii tradiționale, atragerea populației în practicarea turismului, ca măsuri de regenerare fizică, psihică etc.).
În anul 2009, la Summitul pe probleme climatice de la Copenhaga, România a fost criticată, după ce experții O.N.U. au ajuns la concluzia că problema zonelor protejate nu este tratată cu seriozitate în țara noastră. În acest cadru regăsim turismul durabil.
”Dacă există un loc unde, într-adevăr, pentru atingerea scopului contează mai puțin mijloacele, atunci dezvoltarea durabilă se pretează acestei logici. … Dorind să obiectivăm pozițiile celor care se ocupă de problema dezvoltării durabile vom constata că ne consumăm de prisos energia; problemele creșterii și dezvoltării nu pot fi rupte de textura socială, culturală, politică, religioasă etc. în care ele se desfășoară, iar o analiză asupra lor nu poate fi realizată fără a se ține seama de zestrea de plecare a cercetătorului care, nu poate fi neutră de viziunea sa ideologică”.
Noțiunea de „turism durabil”, acceptată de industria turismului, apare în publicația Organizației Mondiale a Turismului „Turismul în anul cu următoarele specificații: „Turismul durabil dezvoltă ideea satisfacerii nevoilor turiștilor actuali și industriei turistice și, în același timp, a protejării mediului și a oportunităților pentru viitor”.
2.2.2. Politici și strategii de dezvoltare turistică durabilă
Pentru atingerea echilibrului dezvoltare – conservare sunt necesare măsuri de management turistic. Turismul durabil presupune planificarea nu numai a activităților și dezvoltării turistice, ci și a integrării turismului în sfera dezvoltării viitoare alături de atingerea scopului de conservare. Este necesară elaborarea unei viziuni bine pusă la punct pe termen lung.
Înaintarea către o societate durabilă presupune o combinație de acțiuni ce implică toate segmentele pieții. Astfel, responsabilitatea privind implementarea politicilor și planurilor turistice este atât a guvernului, cât și a sectorului privat. Strategia dezvoltării durabile, mai ales atunci când se pune problema echității și compensării între generații, pare de neconceput în afara unui plan și a intervenției statale.
Strategia de realizare a unui turism durabil presupune:
respect și grijă față de modul de viață al comunității umane;
creșterea nivelului de viață a habitatelor umane, conservarea bio – ecosistemului Terrei, a bio-diversității acesteia;
reducerea exploatării resurselor epuizabile și păstrarea capacității de susținere a Terrei;
schimbarea atitudinii individuale în favoarea dezvoltării durabile;
posibilitățile comunităților de a-și păstra propriul mediu ambiant, paralel cu realizarea cadrului Natural pentru dezvoltare și conservare integratoare.
Pe plan european, în anul 1990, Consiliul European a solicitat un program de acțiune pentru dezvoltarea durabilă, iar în fost adoptat Programul 5 de Acțiune pentru Mediu, având ca obiectiv promovarea dezvoltarii durabile, prin includerea preocupărilor pentru mediu – schimbarea climatică, poluarea acvatică și managementul deșeurilor – în alte domenii politice și transformarea modelelor de creștere economică din Comunitate. Prin același document s-au stabilit domeniile prioritare de acțiune:
managementul pe termen lung al resurselor naturale;
integrarea preocupărilor de combatere a poluării si de prevenire a deșeurilor;
reducerea consumului de energie obținută din surse regenerabile – în sectoare precum industrie, energie, transporturi, turism și agricultură;
stabilirea instrumentelor (legislative, financiare și orizontale) ce urmează a fi utilizate în legatură cu mediul.
După câteva revizuiri, în anul 2006, noua Strategie de Dezvoltare Durabila (EU SDS) vizează promovarea unei ”economii dinamice, cu un nivel maxim de ocupare, înalt nivel de educație, protecție a sănătății, coeziune socială și teritorială și protecție a mediului, într-o lume pașnică și sigură, respectând diversitatea culturală”. Cele patru dimensiuni ale acesteia sunt:
– protecția mediului – prevenirea și reducerea poluării mediului și promovarea consumului și a producției durabile, în scopul decuplării creșterii economice de impactul asupra mediului;
– coeziune și echitate socială – promovarea unei societăți democratice, sănătoase, sigure și coezive din punct de vedere social, cu respectarea drepturilor fundamentale și a diversității culturale;
– prosperitate economică – promovarea unei economii inovative, bogată în cunoaștere, competitive și ecoeficiente, care să asigure un nivel înalt de ocupare;
– responsabilitate internaționala pentru întreaga Uniunea Europeană.
Pe plan național, Centrul Național pentru Dezvoltare Durabila (CNDD), creat în anul 1997, ca proiect al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, în cooperare cu Ministerul Afacerilor Externe, Academia Română și Fundația Universitară a Mării Negre, coordonează elaborarea Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă, adoptată de Guvern în anul 1999.
Implementarea la nivel local a Agendei căpătat amploare începând cu anul 2000, odată cu implementarea proiectului Building Local Capacities to Implement the Local Agenda Romania (coordonat de CNDD și MIE). Peste patruzeci de municipalități locale au luat parte la acest proiect, elaborând în baza unui proces participativ amplu o strategie locală de dezvoltare durabilă coerentă și specifică, acompaniată de un plan concret de acțiune.
În noiembrie 2008, în România a fost adoptată Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013-2020-2030. Strategia vizează realizarea următoarelor obiective strategice pe termen scurt, mediu și lung:
1. Orizont 2013: Încorporarea organică a principiilor și practicilor dezvoltării durabile în ansamblul programelor și politicilor publice ale României ca stat membru al UE.
2. Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al țărilor Uniunii Europene la principalii indicatori ai dezvoltării durabile.
3. Orizont 2030: Apropierea semnificativă a României de nivelul mediu din acel an al țărilor membre ale UE din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltării durabile.
Pentru dezvoltarea ecoturismului în România, în anul 2009, este elaborată Strategia Naturală de dezvoltare a ecoturismului în România, având drept obiectiv crearea condițiilor de dezvoltare a ecoturismului la nivelul ariilor protejate și în zonele din vecinătatea acestora, urmărindu-se realizarea unui produs ecoturistic competitiv pe plan național și internațional.
”În 2020 la nivel Natural vor fi create destinații ecoturistice cu notorietate, lucru ce va contribui la îmbunătățirea vieții comunităților locale, la protejarea și conservarea resurselor naturale și la prestarea unor servicii turistice de calitate, iar toate acestea la afirmarea României ca destinație ecoturistică recunoscută pe plan internațional”.
Printre obiectivele țintă ale strategiei se enumără:
Dezvoltarea infrastructurii specifice ecoturismului în interiorul și în apropierea ariilor protejate de interes național, internațional și comunitar.
Realizarea în următorii 10 ani a minim 10 destinații ecoturistice recunoscute la nivel național, și internațional.
Creșterea încasărilor obținute la nivelul comunităților locale din ecoturism cu minim 7% anual în următorii 10 ani.
Peste 10 ani 2% din veniturile obținute din turism la nivelul destinațiilor ecoturistice vor fi folosite pentru conservarea naturii.
Creșterea duratei sejurului la minim 5-7 zile pentru ecoturiștii străini și la minim 3-4 zile pentru ecoturiștii români.
După cum s-a menționat și anterior, scopul realizării unui turism durabil trebuie să fie subordonat planurilor naționale și regionale de dezvoltare economică și socială. Acțiunile întreprinse în acest sens pot acoperi:
– scopuri economice (creșterea veniturilor, diversificarea și integrarea activităților, controlul, potențarea și zonarea dezvoltării);
– scopuri sociale (ameliorarea sărăciei și a inegalității distribuției veniturilor, protecția patrimoniului socio-cultural indigen, participarea și implicarea comunităților locale);
– scopuri culturale (să asigure integritatea culturală și coeziunea socială a comunității);
– scopuri ecologice (protejarea funcțiilor ecoturismelor, conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității).
Principiile dezvoltării turismului durabil, prin prisma politicilor, se referă la următoarele aspecte:
politicile trebuie să fie integrate, interdependența politicilor turistice cu cele specifice altor domenii conexe (transport, forță de muncă etc.) trebuie să fie un element de bază al dezvoltării;
în luarea deciziilor și în implementarea politicilor specifice dezvoltării durabile trebuie să existe perteneriate și acținui de cooperare între grupurile sociale implicate;
în implementarea acestor politici trebuie să se țină cont și de constrângerile existente în activitatea practică, ceea ce presupune obiective pe termen scurt reevaluate periodic;
trebuie evitate riscurile privind efectele nefavorabile asupra mediului natural, uman și antropic; resursele non-durabile satisfac anumite nevoi, însă rolul politicilor trebuie să fie reducerea sau redirecționarea utilizării acestora.
Figura 2.4. Elementele unei strategii de amenajare turistică
Alături de conștientizarea, acceptarea și aplicarea acestei strategii mai apare și problema costurilor. În prezent, dar și în perspectivă – pe termen lung – costurile financiare pentru susținerea unui turism durabil, inclusiv a ecoturismului, par a fi ridicate deși, ulterior, costurile pentru refacerea ecologică sunt mult mai mari, iar efectele negative asupra ambiantului pot fi, în mare măsură, ireversibile.
2.2.3. Amenajarea durabilă a spațiului turistic Porțile de Fier.
Dimensiunea, caracteristicile, valoarea și complexitatea potențialului turistic al Parcului Natural Porțile de Fier reclamă o valorificare foarte atentă și o dezvoltare bine coordonată și integrată a acesteia pentru a se putea menține în parametri optimi de conservare și exploatare.
Fiind arie protejată înființată prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III a – Zone Protejate, Parcul Natural Porțile de Fier este o zonă în care peisajul și diversitatea biologică pot fi valorificate doar în condițiile conservării acestora. Parcul Natural Porțile de Fier corespunde categoriei V IUCN: "Peisaj protejat: arie protejată administrată în principal pentru conservarea peisajului și recreere".
Potrivit Planului de management, în Parcul Natural Porțile de Fier, zonarea internă cuprinde, în funcție de tipul ariei protejată și specificul ei, trei categorii de zone:
1. Zonele de protecție integrală (10,9% din suprafața parcului): ale parcului: zonele de conservare specială (delimitate prin Ordinul nr. 552/2003 al Ministerului Agriculturii Pădurilor Apelor și Mediului), ariile de protecție specială avifaunistică (Zona umedă Ostrov Moldova Veche, Zona umedă Insula Calinovăț și Divici – Pojejena, precum și rezervația Peștera cu Apă din Valea Polevii, desemnate prin H.G. nr. 2151/2004), rezervațiile naturale (Balta Nera-Dunăre, Valea Mare, Baziaș, Gura Văii-Vârciorova, Valea Oglănicului, Dealul Duhovnei, Dealul Vărănic, Cazanele Mari și Cazanele Mici, Locul fosilifer Svinița, Locul fosilifer Bahna, Cracul Găioara, Cracul Crucii, Fața Virului, desemnate prin Legea 5/2000), ruinele cetății medievale Tri Kule, Amfiteatrul natural din NV localității Svinița, Glaucina, Neck-ul vulcanic Trescovăț, Peștera Zamonița, Stânca Babacai, Ruinele Cetății Ladislau, Peștera Chindiei, Podul natural în calcar (în arealul satului Sf. Elena) și Peștera Gaura cu Muscă.
Caracteristica acestei zone este obligativitatea conservării elementelor de patrimoniu natural al Parcului Natural Porțile de Fier.
2. Zonele de dezvoltare durabilă (5,2% din suprafața parcului): a activităților umane: în aceste zone se permit activități de investiții sau dezvoltare, având prioritate cele de interes turistic, însă se va ține cont de prevenirea efectelor negative asupra biodiversității, resursele naturale fiind utilizate pe baza principiului durabilității.
Acestea cuprind următoarele categorii de terenuri: terenuri din intravilanul localităților (excepție comunele Eșelnița și Pojejena unde parte din acestea se suprapun peste zonele de protecție integrală) și terenurile din extravilanul localităților, necuprinse în zonele de protecție integrală și zonele de management durabil (terenuri proprietate privată ocupate construcții și de culturi agricole, terenuri proprietate privată pe care se desfășoară activități tradiționale, de către comunitățile locale cum ar fi stupăritul, pescuitul cu sacoviștea etc., terenuri pe care se află amplasate actualmente exploatații de resurse minerale neregenerabile, aprobate potrivit legii și zone industriale din extravilanul localităților).
3. Zonele de management durabil (83,9% din suprafața parcului): toate suprafețele din perimetrul parcului, cu excepția zonelor de protecție integrală și a zonelor de dezvoltare durabilă. În cadrul acestor zone toate activitățile antropice privind exploatarea resurselor se face cu avizul/acordul Administrației Parcului Natural Porțile de Fier sau a Consiliului Științific, după caz.
Studiile de piață arată că, în prezent, turismul se confruntă cu anumite provocări venind dinspre turiști. Parcul Natural Porțile de Fier atrage prin frumusețea peisajului, prin unicitatea faunei și a florei, prin bogăția ecosistemelor, însă dacă acest patrimoniu natural nu este protejat corespunzător, mediul se va degrada, iar zona își va pierde din atractivitate.
Situația actuală a ecoturismului în Parcul Natural Porțile de Fier
Caracteristicile fenomenului de vizitare turistică și a ecoturismului din arealul Parcului Natural Porțile de Fier sunt influențate de cadrul natural, de evoluția istorică și socio‐economică a zonei, de infrastructură (mai ales cea turistică și de transport), de restricțiile legate de statutul de arie protejată la nivel național și internațional și de faptul că aria protejată este la granița de stat dintre România și Serbia.
Peisajele spectaculoase, speciile și habitatele valoroase pentru conservare și geologia complexă sunt puncte tari pentru ecoturismul în Parcul Natural Porțile de Fier. De asemenea există poteci de drumeție și poteci tematice, însă cicloturismul este încă într-o fază incipientă. Diversitatea culturală, satele tradiționale și peisajul cultural de pe malul Dunării atrage un număr important de vizitatori. Sunt disponibile produse locale, există muzee etnografice locale, case și mori tradiționale și se organizeaza evenimente care promovează obiceiurile populare. Ospitalitatea oamenilor locului este recunoscută.
Pentru că zona parcului a fost de milenii la granița imperiilor (roman, otoman, austro‐ungar) și mai recent la granița Cortinei de Fier, există un număr important de vestigii arheologice și istorice. Sunt existente organizații de tip grup de acțiune locală (LEADER), dar și ONG‐uri.
În ceea ce privește oportunitățile de dezvoltare a ecoturismului și a activităților conexe, se remarcă sprijinul acordat agriculturii prin acordarea subvențiilor de agromediu din partea UE. Programele de cooperare transfrontalieră și programele de finanțare europeană pot crea un cadru propice pentru dezvoltarea turismului transfrontalier. Creșterea interesului publicului larg pentru activități legate de bicicletă, natură și poteci de lung parcurs poate duce la creșterea numărului de vizitatori.
Autoritatea Națională pentru Turism oferă sprijin dezvoltării turismului din zona Porțile de Fier. Au crescut numărul și frecvența croazierelor internaționale pe Dunăre și există posibilitatea de a combina, în pachete ecoturistice, activități din parcurile Porțile de Fier și Djerdap (situat în Serbia).
Sezonalitatea vizitării și starea precară a infrastructurii de transportreprezintă o adevărată problemă pentru arealul studiat, transportul public nu este dezvoltat sau integrat cu infrastructura de vizitare și căile de transport feroviar sunt existente doar la limita exterioară ale parcului.
Nu există decât o ofertă limitată de pachete de (eco)turism și mare parte din această pachete sunt oferite chiar de către Administrația Parcului Natural Porțile de Fier. Sunt puține și incomplete informațiile care sunt puse la dispoziția vizitatorilor, mai ales informațiile care să integreze activitățile ecoturistice din parc. Traseele de drumeție prezintă anumite probleme de orientare și nu sunt disponibile hărți care să conțină toate oportunitățile de drumeției.
Managementul deșeurilor este deficitar. Educația și conștientizarea asupra ecoturismului și a turismului responsabil în rândul comunitățiilor locale sunt la un nivel scăzut. Activitățile derulate de către personalul parcului nu sunt suficient de vizibile de către publicul larg. Populația locală cunoaște insuficient limbile străine.
Administrația parcului nu derulează programe de voluntariat care ar putea atrage resurse umane pentru monitorizarea speciilor și habitatelor, patrulări, igienizări, refacere și întreținere de poteci turistice.
Poluarea pe Dunăre este o altă problemă a Parcului Natural Porțile de Fier. Creșterea traficului pe fluviu poate afecta dezvoltarea turismului responsabil. La fel o poate face și construirea haotica de case de vacanță sau de locuit, deschiderea de cariere sau defrișările ilegale și braconajul.
Conceptul de ecoturism este înteles greșit de către populația locală și de către operatorii economici, iar conceptul de mobilitate durabilă nu este cunoscut. Regiunea corespunzătoare parcului este oarecum marginalizată față de alte regiuni din România și este cuprinsă în prioritățile naționale pentru dezvoltarea infrastructurii, în cazul Parcului Natural Porțile de Fier, strategiile regionale de dezvoltare a turismului au câteva obiective care sunt în contradicție cu obiectivele de management ale parcului.
Îmbătrânirea populației și depopularea sunt alți factori care duc la îngreunarea dezvoltării turismului în regiune.
În concordanță cu Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României, până în 2020 Percul Natural Porțile de Fier va fi o destinație atractivă la nivel internațional, în care infrastructura de ecoturism existentă sprijină comunitățile locale și prestatorii de servicii turistice să ofere servicii de calitate și să beneficieze de pe urma ecoturismului, ca element central al dezvoltării durabile.
Astfel, dezvoltarea ecoturismului în zonă trebuie să contribuie la atingerea urmatoarelor obiective generale:
1. Creșterea numărului mediu anual de turiști, cât și a celor ce sosesc în perioada de extrasezon.
2. Creșterea aportului financiar al turiștilor în zonă și maximizarea beneficiilor pentru comunitățile locale.
3. Creșterea duratei de vizitare a zonei.
4. Creșterea gradului de satisfactie și întelegere Parcului Natural Porțile de Fier de către turiști.
5. Diversificarea ofertei turistice pentru categorii cât mai diferite de turiști.
6. Dezvoltarea capacității locale – specializarea și perfecționarea persoanelor din zonă, în special a tinerilor și creșterea abilităților lor pentru dezvoltarea turismului.
7. Conservarea naturii și a peisajului tradițional, inclusiv arhitectura tradițională a satelor din zonă.
Folosind structura cadru a Planului Strategic de Dezvoltare a Ecoturismului în România din Strategia Națională de Dezvoltare a Ecoturismului în România, au fost definite principale direcții de acțiune pentru dezvoltarea ecoturismului în cadrul Parcului Natural Porțile de Fier, astfel:
1. Domeniu: INFRASTRUCTURĂ TURISTICĂ ȘI AMENAJAREA TERITORIULUI
Obiectiv: Dezvoltarea unei infrastructuri ecoturistice specifice la nivelul destinațiilor cu potențial ecoturistic care să permită lărgirea gamei de servicii oferite fără un impact negativ asupra mediului.
Acțiune: Realizarea infrastructurii și facilităților de vizitare și informare în Parcul Natural Porțile de Fier.
Descrierea acțiunii: În procesul de amenajare a destinațiilor ecoturistice, ariile naturale protejate joacă un rol deosebit de important. Având în vedere caracterul fragil al acestora, dezvoltarea ecoturismului se va face prin realizarea unor facilități minime și cu perturbarea limitată a mediului, respectând specificul local și limitele până la care se poate interveni la nivelul fiecărui areal în funcție de zonarea internă și de zonarea turistică.
Infrastructura de vizitare și informare trebuie să fie preponderent simplă, cu respectarea necesităților de bază, a minimului de confort și siguranță. În proiectarea infrastructurii trebuie să se țină cont de contextul local, mai degrabă decât de promovarea unor soluții generale. Astfel de eforturi ar trebui să includă:
Amenajarea unor centre de vizitare – prevăzute cu săli de prezentare a diferitelor exponate din aria protejată, de rulare de multimedia privind zona respectivă, de desfășurare a unor activități cu caracter social‐cultural etc. Tot aici trebuie organizată gruparea vizitatorilor, contactul cu ghizii de teren, încasarea taxelor de vizitare a zonei, în cazul în care aceasta există, precum și comerțul specific turistic cu hărți, broșuri, albume, suveniruri etc. În procesul de amenajare a acestor structuri trebuie avut în vedere furnizarea de servicii pentru o gamă cât mai largă de vizitatori, inclusiv pentru turiștii cu dizabilități, precum și găsirea unor soluții cu consum minim de energie. Se recomandă realizarea de construcții de mici dimensiuni, ușor de întreținut, ușor accesibile și dotate cu un număr suficient de locuri de parcare, rasteluri pentru biciclete, puncte de self service pentru biciclete;
Amenajarea unor puncte de informare în locurile principale de acces în zonă;
Dotarea centrelor locale de informare și promovare turistică existente cu materiale de promovare actualizate;
Realizarea unui sistem de poteci marcate de drumeție, poteci tematice, de biciclete, ecvestre – cu locuri de popas, panouri informative și de interpretare, săgeți de orientare;
Refacerea traseelor turistice existente;
Amenajarea punctelor (foișoarelor) de observare a faunei și a punctelor de belvedere – cu panouri de interpretare, infrastructură de observare;
Amenajarea unor locuri de campare – cu delimitarea zonelor, panouri informative și de avertizare, vetre pentru foc, toalete ecologice;
Amenajarea/refacerea unor refugii montane acolo unde lungimea traseelor turistice impune asemenea lucru;
Amenajarea unor parcări în apropierea locurilor de acces în parc – cu toalete ecologice, sistem de management al deșeurilor, panouri informative și de avertizare;
Amplasarea panourilor indicatoare, informative, de avertizare, de promovare a parcurilor.
Rezultate urmărite: realizarea amenajării ecoturistice la nivelul Parcului Natural porțile de Fier și crearea condițiilor de dezvoltare a unei game variate de servicii turistice.
Acțiune: Valorificarea unor puncte de interes turistic la nivelul destinațiilor cu potențial ecoturistic.
Descrierea acțiunii: Amenajarea de puncte de interes turistic, de preferință în zonele de dezvoltare a activităților turistice, unde, prin realizarea unor investiții în acord cu necesitățile de protecție a mediului, să canalizeze fluxul acestora, să limiteze impactul lor asupra ecosistemelor naturale din vecinătate. Astfel se va realiza:
Amenajarea unor peșteri cu potențial turistic (cum ar fi Peștera Ponicova);
Punerea în valoare a altor obiective naturale situate în interiorul parcului.
Rezultate urmărite: realizarea unor puncte de atracție la nivelul destinațiilor, spre care vor fi orientate o parte din fluxurile turistice/ecoturistice.
Acțiune: Refacerea și punerea în valoare pentru turism a căilor ferate cu ecartament îngust de pe raza Parcului Natural Porțile de Fier.
Descrierea acțiunii: Pentru că la nivel mondial aceste tipuri de căi ferate și trenurile cu locomotive cu aburi sunt din ce în ce mai rare se recomandă:
Refacerea și punerea în funcțiune pentru turism a căii ferate înguste din Berzasca;
Transformarea căii ferată dezafectată în pistă pentru biciclete, folosindu-se avantajul că deja există partea de rulare. Fostele căi ferate de exploatare pot fi refăcute ca și piste de biciclete pentru vizitarea văilor pe care există aceste căi ferate.
Rezultate așteptate: Diversificarea ofertei (eco)turistice de pe raza Parcului Natural Porțile de Fier și creșterea posibilităților de practicare a cicloturismului în această zonă.
Acțiune: Actualizarea/realizarea documentațiilor de urbanism la nivelul administrațiilor publice locale în Parcul Natural Porțile de Fier
Descrierea acțiunii: Revizuirea planurilor urbanistice generale din cadrul acestor destinații. Unitățile administrativ teritoriale din cadrul acestui areal vor avea obligația ca într-un termen limită stabilit prin lege să își revizuiască planurile urbanistice generale în vederea armonizării cu planurile de management.
Rezultate urmărite: păstrarea arhitecturii tradiționale locale.
Acțiune: Implementarea unor soluții pentru menținerea arhitecturii tradiționale
Descrierea acțiunii: Încurajarea populației locale și a investitorilor din turism pentru folosirea unor soluții arhitecturale cu impact minim asupra mediului se poate face prin următoarele măsuri:
Elaborarea unor ghiduri de arhitectură specifică destinației;
Realizarea unui ghid de bune practici în privința infrastructurii turistice, având în vedere un impact minim al designului, managementul deșeurilor și conservarea energiei. Se va recomanda folosirea materialelor tradiționale și ecologice (în special lemnul) și vor fi subliniate beneficiile aduse de folosirea noilor tehnologii (becuri economice, colectare selectivă a deșeurilor, senzori de mișcare, dușuri cu presiune etc.), care permit importante economii de resurse naturale și monetare.
Rezultate urmărite: păstrarea arhitecturii tradiționale locale și încurajarea folosirii materialelor ecologice în construcția noilor structuri de primire turistică.
2. Domeniu: CADRU INSTITUȚIONAL ȘI ASOCIATIV
Obiectiv: Crearea cadrului de cooperare inter-instituțională pentru creșterea numărului de parteneriate la nivel local, regional și național.
Acțiune: Atestarea destinației ecoturistice Porțile de Fier, conform criteriilor stabilite de către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor din România.
Descrierea acțiunii și rezultatul urmărit: Atestarea oficială a faptului că Parcul Natural Porțile de Fier este o detinație ecoturistică, pe Dunăre.
Acțiune: Înființarea și/sau sprijinirea asociațiilor de dezvoltare a (eco)turismului în Parcul Natural Porțile de Fier
Descrierea acțiunii: Se vor crea parteneriate între asociațiile de dezvoltare a (eco)turismului care vor include cele două administrații, autoritățile publice locale și operatori privați care desfășoară activitate de turism (unități de cazare, restaurante, firme care asigură transportul turistic, agenții de turism s.a.).
Rezultate urmărite: crearea unui mediu favorabil dezvoltării ecoturismului la nivelul unei destinații cu potențial ecoturistic și o mai bună organizare și coordonare a acțiunilor realizate de diverși actori în dezvoltarea ecoturismului
Acțiune: Înființarea și sprijinirea unor grupuri de mici producători locali
Descrierea acțiunii: Pe plan local, la nivelul comunităților rurale, trebuie încurajată dezvoltarea unei economii autentice, cu sprijinirea activităților tradiționale. Comunitățile rurale pot întâmpina probleme serioase dacă se bazează numai pe piața turistică. Prin urmare, este importantă încurajarea asocierii micilor meșteșugari și a producătorilor agricoli în vederea obținerii unor produse calitative și pentru facilitarea accesului produselor pe piață. Pentru produsele de calitate și conforme cu legislația în vigoare, se poate oferi marca parc (produs Poțile de Fier).
Rezultate urmărite: stimularea cooperării între micii producători locali și stimularea realizării și comercializării produselor locale.
Obiectiv: Creșterea/întărirea capacității administrative a instituțiilor pentru implementarea politicilor și programelor de dezvoltare a ecoturismului.
Acțiune: Creșterea rolului pe care Administrația Parcului Natural Porțile de Fier îl joacă la nivel local.
Descrierea acțiunii: Ariile protejate au un rol esențial în cadrul destinațiilor cu potențial ecoturistic și pentru ca acest rol să fie transpus în practică trebuie realizată implicarea administrației în elaborarea planurilor de urbanism și a celor de dezvoltare a turismului la nivel local .
Rezultate urmărite : crearea condițiilor ca planurile de management ale ariilor protejate să fie efectiv implementate și administrațiile ariilor protejate vor avea un rol mai mare în dezvoltarea locală.
Acțiune: Întărirea rolului pe care ecoturismul îl joacă în politica regională și locală de turism.
Descrierea acțiunii: În cazul în care se consideră că ecoturismul este o activitate turistică prioritară la nivel local și regional este necesară integrarea ecoturismului în planurile de dezvoltare locală ale localităților aflate în cadrul destinațiilor ecoturistice, prin crearea unei secțiuni speciale dedicate ecoturismului.
Rezultate urmărite: definirea și clarificarea termenilor care vizează ecoturismul, recunoașterea oficială a importanței ecoturismului, dezvoltarea proiectelor de ecoturism în concordanță cu celelalte proiecte ale autorităților publice locale și creșterea importanței ecoturismului în raport cu alte forme de turism.
3. Domeniu: DEZVOLTAREA AFACERILOR ȘI DEZVOLTARE LOCALĂ
Obiectiv: Dezvoltarea ofertei de produse ecoturistice realizate de comunitățile locale.
Acțiune: Asigurarea cadrului necesar menținerii și perpetuării obiceiurilor tradiționale specifice destinațiilor cu potențial ecoturistic.
Descrierea acțiunii: Obiceiurile tradiționale reprezintă unul dintre elementele cheie ce aduc un plus de valoare în cadrul produsului ecoturistic. Păstrarea acestora într-o formă cât mai apropiată de cea ancestrală crește șansele de succes ale destinațiilor respective. Pașii recomandați pentru implementarea acestei acțiuni sunt selectarea anumitor obiceiuri (legate de sărbătorile de iarnă, muncile agricole etc.) sau a anumitor meșteșuguri cu tradiție în zona respectivă și susținerea meșterilor populari și a comunităților pentru continuarea activităților tradiționale și pentru realizarea legăturii între acestea și ecoturism.
Rezultate urmărite: crearea unor centre destinate valorificării obiceiurilor tradiționale (ansambluri de dansuri folclorice, cor, orchestră de muzică populară, grupuri de colindători și valorificarea unor meșteșuguri tradiționale) și promovarea activităților tradiționale.
Acțiune: Susținerea înființării unor spații destinate valorificării produselor de artizanat și a altor produse specifice realizate în cadrul comunității locale
Descrierea acțiunii: Parcul ar trebui să aibă alăturat centrului de vizitare și un centru pentru valorificarea produselor tradiționale zonei. În funcție de specificul local și de cadrul natural se pot valorifica, pe lângă rezultatele muncii meșterilor și o serie de alte produse naturale: ceaiuri de plante, siropuri, dulceață, tincturi, miere și alte produse derivate. Acestea au, în primul rând, avantajul unui termen de valabilitate îndelungat. În al doilea rând se creează premisele unei valorificări unitare a resurselor zonei și oferirea unei experiențe ecoturistice complete.
Rezultate urmărite: valorificarea produselor locale într-un cadru organizat și creșterea veniturilor comunităților locale.
Acțiune: Încurajarea dezvoltării unor structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare.
Descrierea acțiunii: Dezvoltarea oricărei activități turistice nu se poate face fără existența unor structuri de primire cu funcțiuni de cazare care să satisfacă exigențele turiștilor. Pentru dezvoltarea ecoturismului în cadrul acestor destinații este absolut necesar stimularea localnicilor pentru realizarea unor structuri de cazare de mici dimensiuni în punctele de concentrare a fluxurilor de turiști, în principal în interiorul localităților situate în punctele de intrare în parc. Vor fi preferate mai degrabă renovările clădirilor decât construirea altora noi, utilizarea materialelor locale, reflectarea tradițiilor arhitecturale și posibilitatea folosirii energiei neconvenționale. În general acestea ar trebui să fie realizate din inițiativă privată, localnicii ar trebui să fie încurajați și sprijiniți să dezvolte astfel de afaceri. Profitând de existența instrumentelor de finanțare europene se pot introduce și anumite modele de bune practici în ecoturism (etichetă ecologică, certificare ecoturistică).
Rezultate urmărite: dezvoltarea unor structuri de cazare la nivelul destinației și creșterea nivelului de satisfacție al turiștilor și stimularea economiei locale.
Obiectiv: Dezvoltarea ofertei de produse ecoturistice realizate de comunitățile locale
Acțiune: Încurajarea dezvoltării de servicii de agrement cu impact minim asupra cadrului natural.
Descrierea acțiunii: Agrementul este o componentă importantă a sejurului, de multe ori fiind principala motivație de călătorie către o anumită destinație. Este necesară o adaptare a serviciilor de agrement la principiile ecoturismului – impact minim asupra cadrului natural, valorificarea resurselor locale, durabilitate, păstrarea tradițiilor. În aceste sens este necesară o diversificare a ofertei de agrement: închiriere de biciclete, centru de echitație, plimbări cu căruța etc.
Rezultate urmărite: diversificarea ofertei de agrement la nivelul destinației și creșterea nivelului de satisfacție al turiștilor, respectiv stimularea economiei locale.
4. Domeniu: CONSERVAREA ȘI PROTEJAREA NATURII
Obiectiv: Participarea activă la conservarea și gestionarea durabilă a biodiversității.
Acțiune: Participarea activă a operatorilor economici cu potențial ecoturistic la conservarea biodiversității.
Descrierea acțiunii: Pentru păstrarea și conservarea biodiversității sunt necesare surse financiare importante, iar acest lucru nu poate fi acoperit integral din bugetul de stat. Prin urmare sunt aplicate și alte formule de finanțare. În practica internațională, actorii participanți la derularea acestei forme de turism își aduc propria contribuție în plan financiar și material la susținerea activităților specifice de conservare a biodiversității. Acțiunea propusă se poate implementa prin atragerea voluntară a operatorilor economici locali pentru a participa cu resurse materiale și/sau financiare la acțiunile de conservare, reecologizare în cadrul parcului și realizarea unor programe de igienizare și conservare a naturii la nivelul destinațiilor cu potențial ecoturistic.
Rezultate urmărite: menținerea stării actuale a biodiversității naturale și a patrimoniului cultural existent și sprijinirea activităților de conservare și protejare a biodiversității la nivelul destinațiilor.
Obiectiv: Realizarea unui control mai strict asupra activităților și circulației turistice pentru conservarea naturii.
Acțiunea: Extinderea formelor de protecție, pază, patrulare.
Descrierea acțiunii: În general, se apreciază că în România mentalitatea și comportamentul turiștilor este lipsit de elementele specifice de reacție față de conservarea și protecția mediului înconjurător. Din informațiile furnizate de Garda Națională de Mediu, aceasta nu poate face față problemelor actuale din cauza numărului de personal redus și a dotărilor insuficiente. Astfel, acțiunile acesteia se fac la solicitările venite din partea administrațiilor parcurilor sau când au loc evenimente deosebite. Prin urmare sunt necesare derularea unor activități specifice, precum: realizarea de multiple parteneriate între instituțiile Ministerului Afacerilor Interne, Garda Națională de Mediu, serviciile publice de Salvamont și administrația parcului, creșterea dotărilor tehnice pentru supraveghere și control și informarea populației locale și a turiștilor asupra stării generale a biodiversității și a sancțiunilor aplicate.
Rezultate urmărite: asigurarea unei mai bune protecții asupra ariilor protejate, reducerea braconajului și a actelor de vandalism din partea turiștilor și a populației locale
Acțiune: Planificarea transportului turistic.
Descrierea acțiunii: Având în vedere folosirea din ce în ce mai mult a mijloacelor de transport motorizate pe drumurile din cadrul parcului, dar și pe Dunăre, fapt ce conduce la distrugerea experienței turistice, se recomandă luarea anumitor măsuri, în conformitate cu zonarea internă și zonarea turistică a arealului, respectiv realizarea unor regulamente de transport la nivel de destinație și introducerea acestor regulamente în planurile de management ale parcurilor, oferirea de soluții alternative de trasee off‐road în afara parcului, oferirea unor variante de transport în comun la nivelul destinației și informarea și încurajarea folosirii mijloacelor de transport în comun.
Rezultate urmărite: diminuarea impactului negativ provocat de mijloacele de transport motorizate și facilitarea accesului turiștilor cu mijloace de transport în comun.
5. Domeniu: EDUCAȚIE ȘI CONȘTIENTIZARE
Obiectiv: Creșterea nivelului de conștientizare, apreciere și cunoaștere a valorilor naturale și culturale, a principiilor de ecoturism în rândul comunităților locale și a vizitatorilor pe de o parte, dar și în rândul administrațiilor publice centrale și locale, ONG-urilor, instituțiilor de învățământ, media, altor instituții și organizații pe de altă parte, pentru a orienta comportamentul acestora spre responsabilitate, participare, implicare în activitățile specifice ecoturismului.
Acțiune: Implicarea instituțiilor de învățământ în activități de educare și conștientizare a comunităților locale.
Descrierea acțiunii: Această acțiune vizează implicarea instituțiilor de învățământ în acțiunea de conștientizare a tinerei generații cu privire la protecția mediului și dezvoltarea ecoturismului și presupune susținerea educației formale și includerea principiilor de protecție a mediului și ecoturism în programa școlară la nivelul destinațiilor cu potențial ecoturistic, susținerea de prelegeri în școlile și liceele din cadrul parcului cu privire la importanța ecoturismului și a parcului pentru viața economică, socială și culturală a zonei și organizarea de concursuri periodice pentru elevi pe diferite secțiuni (literatură, pictură, fotografie, orientare turistică) și jocuri educaționale pentru elevii din comunitățile aflate în vecinătatea sau pe raza parcului pe tema ecologiei și ecoturismului, precum și organizarea de ieșiri pe teren sub îndrumarea rangerilor pentru deprinderea unor abilități și competențe specifice legate de conservarea resurselor naturale.
Rezultate urmărite: educarea tinerei generații în spiritul respectului față de valorile capitalului natural și cultural și educarea părinților prin copii în domeniul protecției mediului și respectării patrimoniului natural și cultural.
Acțiune: Conștientizarea și educarea vizitatorilor asupra principiilor ecoturismului și a protecției mediului.
Descrierea acțiunii: Este necesară conștientizarea și educarea vizitatorilor prin implementarea unor acțiuni creative și inovative, cum ar fi promovarea regulamentelor parcurilor, precum și a regulilor specifice pentru protecția fiecărui obiectiv turistic prin realizarea de materiale informative și de avertizare (panouri, hărți, afișe ilustrate, pliante) cu o tematică complexă (floră, faună, obiective turistice), precum și a unor Ghiduri de Comportament, Coduri de Conduită a vizitatorilor în ariile protejate și elaborarea și aplicarea unui program special de educație și conștientizare în taberele școlare organizate în cadrul parcului, prin panouri informative, editarea de broșuri, casete video, acordarea de diplome pentru protejarea biodiversității, prin intermediul căruia să se urmărească pregătirea și educarea tinerilor în spiritul respectului pentru mediul natural și cultural în care trăiesc.
Rezultate urmărite: comunicarea eficientă a principiilor ecoturismului și a celor de protecție a patrimoniului natural și cultural în rândul vizitatorilor și minimizarea efectelor negative ale prezenței vizitatorilor în ariile protejate, fără a compromite sustenabilitatea zonelor.
6. Domeniu: DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE
Obiectiv: Îmbunătățirea nivelului de pregătire profesională, precum și dezvoltarea organizațională, profesională și a carierei pentru personalul implicat în activitățile de ecoturism din cadrul celor două parcuri și a resurselor umane ce desfășoară o activitate lucrativă de turism și în special de ecoturism.
Acțiune: Pregătirea profesională a personalului implicat în administrarea ariei protejate pentru derularea de activități specifice ecoturismului.
Descrierea acțiunii: Pregătirea profesională este o investiție vitală pentru personal, iar ea trebuie planificată strategic pentru a oferi o experiență de învățare semnificativă angajaților. Pregătirea profesională ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea competențelor fundamentale ale fiecărui individ, pentru ca el să își poată îndeplini sarcinile ce îi revin la cele mai înalte standarde, respectiv pregătirea profesională a personalului centrelor de vizitare privind competențele necesare în informarea turistică, cercetare și statistică în turism, planificarea și dezvoltarea turismului, marketing și promovare etc. și dezvoltarea profesională a personalului ariei protejate prin: a) pregătirea personalului responsabil cu conștientizarea publică, relațiile cu comunitățile, educație ecologică și turism pe teme specifice: abilități de comunicare, relații cu vizitatorii și comunitatea, marketing și promovare, educație de mediu, cercetare și monitorizare ecologică, interpretarea valorilor rezervației, legislație, biodiversitate, turism durabil, dezvoltare durabilă, previziune pe termen lung a unei activități turistice în zonă etc. b) pregătirea și educarea rangerilor pentru derularea de activități specifice ecoturismului.
Rezultate urmărite: personal pregătit, calificat și motivat în cadrul ariilor protejate și personal calificat în centrele de vizitare și în punctele de informare, respectiv îmbunătățirea calității serviciilor prestate și a performanțelor profesionale ale personalului implicat în administrarea ariilor protejate.
Acțiunea: Pregătirea profesională a resurselor umane ce desfășoară o activitate lucrativă de turism și în special de ecoturism.
Descrierea acțiunii: Resursele umane care desfășoară o activitate lucrativă de turism și în special de ecoturism necesită pregătire profesională pentru dobândirea de cunoștințe, abilități, calificări în diferite domenii, în funcție de specificul activității pe care o desfășoară. În acest sens sunt propuse crearea unor pachete educaționale, informaționale și de pregătire inovative pentru întreprinzătorii din ecoturism. și organizarea unor sesiuni de training/cursuri de pregătire pentru proprietarii de pensiuni, bucătari,cameriste,meșteri populari pentru a deveni antreprenori, producători locali.
Rezultate urmărite: îmbunătățirea și dezvoltarea capacităților antreprenoriale și pregătirea comunităților locale care oferă servicii de ecoturism și creșterea profitabilității afacerilor de ecoturism, respectiv îmbunătățirea eficienței muncii angajaților și creșterea interesului pentru practicile ecoturistice în rândul operatorilor locali de turism.
Caracteristicile fenomenului de vizitare turistică și a ecoturismului din arealul Parcului Natural Porțile de Fier sunt influențate de cadrul natural, de evoluția istorică și socio-economică a zonei, de infrastructură (mai ales cea turistică și de transport), de restricțiile legate de statutul de arie protejată la nivel național și internațional și de faptul că este la granița de stat dintre România și Serbia.
Turismul durabil, în zona Parcului Natural Porțile de Fier, ”nu este și nu trebuie sa fie un ”panaceu” al guvernanților. Turismul durabil interesează pe toată lumea de la diversele paliere guvernamentale, asociațiile și ONG-urile din domeniul turismului, obiectivele industriale, turiștii, populația activă până la toate componentele industriei turistice”.
2.2.4. Planul de management
Planul de management al unei arii protejate este documentul oficial de stabilire a obiectivelor acesteia și a măsurilor de management care trebuie întreprinse pentru realizarea unei gestionări eficiente, responsabile a zonelor respective.
Acesta sintetizează informația existentă la data întocmirii planului, stabilește domeniile majore și obiectivele de management, precum și un plan de acțiune pe un anumit orizont de timp, de regulă 5 ani. Planul stă la baza activității ariei protejate și se constituie ca document de referință pentru planificarea tuturor activităților pe termen scurt și mediu legate de aceasta pentru toți deținătorii/administratorii de terenuri și pentru toți cei ce doresc să inițieze și să desfășoare activități pe teritoriul său.
Planul de management al Parcului Natural Porțile de Fier a fost aprobat prin H.G. 1048/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 119 din 18.02.2014, în Partea I.
Elaborarea planului a fost inițiată în cadrul proiectului LIFE Nature RO/02/7171 „Iron Gates Natural Parkhabitats conservation and management”, de către Universitatea din București, prin Centrul de Cercetare a Mediului și Efectuare a Studiilor de Impact, în calitate de contractor, în colaborare cu Direcția Silvică Mehedinți și Direcția Silvică Caraș-Severin, Instituția Prefectului Caraș-Severin și Instituția Prefectului Mehedinți, Consiliul Județean Mehedinți și Consiliul Județean Caraș-Severin, consiliul local al municipiului Orșova, consiliul local al comunei Berzasca, Muzeul Regiunii Porțile de Fier, Agenția pentru Protecția Mediului Drobeta Turnu-Severin și Agenția pentru Protecția Mediului Reșița, Administrația Parcului Natural Porțile de Fier, Centrul Carpato-Danubian de Geoecologie, S.N. Hidroelectrica Filiala Porțile de Fier I și Inspectoratul Județean al Poliției Timiș.
Obiectivele planului de management al Parcului Natural Porțile de Fier vizează:
Conservarea peisajului, inclusiv a celui rezultat în urma activităților umane;
Menținerea speciilor și habitatelor de interes comunitar și național într-o stare de conservare favorabilă, conservarea peisajelor caracteristice și a elementelor geologice, geomorfologice și paleontologice specifice;
Menținerea si promovarea valorilor culturale și a tradițiilor comune și/sau specifice fiecărei etnii;
Formarea prin educație ecologică, informare, conștientizare și consultare, a unei atitudini favorabile a comunităților locale și a factorilor de decizie, față de valorile parcului, influențarea percepției și comportamentului vizitatorilor în spiritul imperativelor de conservare a patrimoniului parcului, precum și de dezvoltare durabilă locală și regională;
Menținerea și promovarea activităților durabile de exploatare a resurselor și eliminarea celor susceptibile a avea un impact negativ asupra mediului, biodiversității și geodiversității;
Asigurarea oportunităților pentru ca turismul și recreerea să se desfășoare în conformitate cu imperativele de conservare a patrimoniului parcului;
Administrarea parcului prin asigurarea resurselor umane, financiare și logistice pentru îndeplinirea obiectivelor și pentru recunoașterea locală, națională și internațională a parcului.
Planul de management evaluează, în capitolul 3, principalele teme ”Protejarea și managementul biodiversitații și al peisajului, Protejarea patrimoniul cultural și istoric, Educație și conștientizare, Managementul resurselor naturale, Managementul turismului și al recreerii, Promovarea cercetării, Dezvoltarea relațiilor cu comunitățile locale, Administrarea și managementul efectiv al Parcului și Monitorizarea acțiunilor de management”, în capitolul 4 prezintă implementarea principalelor direcții de acțiuni în scopul promovării unui model de gestiune durabilă și socială care să permită dezvoltarea comunităților umane, în condițiile conservării peisajului, a diversității biologice și a celorlalte valori ale mediului natural și cultural din raza Parcului Natural Porțile de Fier.
În capitolul 7 este prezentat și Regulamentul Parcului Natural Porțile de Fier, fiind obligatoriu de respectat atât de administrația parcului, cât și de persoanele fizice și juridice de pe teritoriul parcului.
Totodată, poate fi considerat ca parte integrantă și Planul de management al vizitatorilor Parcului Natural Porțile de Fier, însă la nivelul ariei studiate acesta se află în stadiu de proiect, urmând a fi supus analizei și aprobării Consiliului Științific, care îndrumă Administrația Parcului Natural Porțile de Fier, având rolul de autoritate științifică pe teritoriul ariei protejate.
2.2.5. Modele de amenajare turistică
Amenajarea turistică reprezintă acțiunea de punere în valoare, estetică și economică, a unui obiectiv, complex atractiv sau zonă turistică. Ea asigură prin edificarea unei anumite părți a infrastructurii, formarea produsului turistic, respectiv conturarea integrală a ofertei turistice, adică a elementului – cheie în exploatarea resurselor atractive ale unui teritoriu.
1. Amenajarea satului pescăresc Pojejena
Motivația alegerii zonei: după Moldova Nouă, este cea mai importantă localitate din Clisura Dunării, situarea acesteia pe malul Dunării fac ca această zonă să devină una dintre atractiile importante pentru resursele de pescuit, mai ales datorită existenței sturionilor, dintre care, cel mai răspândit în zona este cega, însă nu lipsește păstravul indigen.
Localizare: Pojejena este situată între kilometrul fluvial 1054 – 1062 în amonte de Moldova-Nouă cu , înconjurată la nord de piemonturi ale căror înălțimi nu depășesc 300 de metri, altitudinea zonei oscilînd între valorile de 110 – . În partea sud-estică se învecinează cu satul Măcești, în partea nord-vestică cu satul Radimna, iar în partea vestică cu satul Șușca.
La sud se întinde “Balta Pojejenei”, creată după construirea barajului hidrotehnic Porțile de Fier, în 1968, când apa a ajuns până la marginea grădinilor satului. Rețeaua hidrologică este reprezentată de fluviul Dunărea la sud, pârâul Radimna în partea de vest la de capătul comunei, pârâul Pojejena la 50- de partea sud-estică, ambele vărsându-se în fluviul Dunărea.
Căi de acces: principala cale de acces o reprezintă drumul național DN 57, Oravița-Moldova Nouă, care traversează localitatea de la nord la sud pe o distanță de , iar spre Socol se poate ajunge pe drumul DN .
Potențialul turistic: comuna Pojejena se înscrie în rândul zonelor cu potențial turistic ridicat, astfel aici găsim Rezervația Naturală Râpa cu lăstuni din Valea Divici unde sunt protejate coloniile de lăstuni și cuiburile acestora din depozitele loessoide cuaternare. Comuna este așezată pe malul fluviului Dunărea, beneficiind de frumusețea peisajelor naturale, de flora și fauna specifică, generate de cursul acestuia. Pe lânga frumusețea și valoarea peisajelor naturale și antropice, turistul va fi impresionat de ospitalitatea, obiceiurile și folclorul tradițional bine păstrate, dar și de gastronomia specifică.
Concepția de amenajare a zonei: valorificarea potențialului turistic al zonei se poate realize printr-un set de măsuri cu acțiuni finalizate prin recunoașterea satului Pojejena ca sat pescăresc. Astfel, pentru îndeplinirea acestui obiectiv se vor lua următoarele măsuri:
1. Consolidarea competivității zonelor de pescuit, prin crearea brandului local și certificarea ecologica și a produselor tradinționale pescărești, prin gestionarea informatizată a activităților de pescuit, prin amenajarea bazinelor piscicole deja existente în scopul obținerii producție de acvacultură, prin modernizarea unităților de acvacultură și prin inființarea de noi exploatații piscicole.
2. Restructurarea și redirecționarea activităților economice, în special prin promovarea ecoturismului, cu condiția ca aceste activități să nu ducă la sporirea efortului de pescuit, prin amenajarea unităților muzeale și a expozițiilor pentru promovarea turistică a patrimoniului material și imaterial al zonei.
3. Diversificarea activităților prin promovarea unor locuri de muncă multiple pentru pescari, prin crearea unor locuri suplimentare de muncă în afara sectorului de pescuit, prin infiintari de restaurante cu specific pescăresc, prin transformarea bărcilor de pescuit în vederea furnizării de servicii de pescuit.
4. Valorificarea produselor pescărești, prin inființarea, extinderea, modernizarea unităților de procesare a produselor de pescuit și acvacultură, prin infiintarea de unități de prelucrare tradițională a produselor de pescuit, prin realizarea de piețe de gros.
5. Sprijinirea micilor pescari și a infrastructurii și serviciilor legate de turism, în beneficiul micilor comunități pescărești, prin amenajarea de baze pentru ecoturism și/sau agrement cu specific pescăresc, prin organizarea de cluburi ale pescarilor, prin amenajarea sau modernizarea unităților de acvacultură pentru activități de turism piscicol, prin înființarea de centre de comercializare, închiriere unelte și accesorii pentru pescuit de agrement.
6. Protecția mediului în zonele pescărești pentru menținerea atractivității acestora, prin renovarea și dezvoltarea cătunelor și satelor de coastă cu activități pescărești, prin înființarea unor centre de informare turistică, ecologică și culturală, prin reabilitarea de obiective de interes cultural, istoric și religios etc.
2. Amenajarea unui traseu fluvial pentru turiști
Motivația alegerii: Transportul a reprezentat una din principalele politici comune ale UE, reglementate prin tratate, acorduri sau înțelegeri.
Modelul „mobilității durabile”, în condițiile dezvoltării accelerate a căilor de transport, a mijloacelor de transport, cât și a fluxurilor de transport, reprezintă nu numai o opțiune, promovarea acestui concept constituind în prezent o necesitate stringentă pentru protejarea mediului înconjurător.
Pentru dezvoltarea turismului într-o zona sau regiune, asigurarea accesului și transportului spre obiectivele turistice este o condiție primordială, nu se poate vorbi despre turism fără a avea asigurată calea de acces cea mai rentabilă, sigură și durabilă.
Localizare: zona Defileului Dunării, Moldova Nouă – Orșova – Drobeta Turnu Severin.
Potențialul turistic: este unul dintre ”superlativele” Parcului Natural Porțile de Fier, fiind cel mai lung defileu din Europa, , având în componența sa diferite bazinete și sectoare de îngustare, fiind diferențiate de structura geologică destul de complexă a masivelor care sunt traversate de fluviu. Defileul Dunării cuprinde patru zone calcaroase și diferite forme carstice.
Concepția de amenajare a traseului: se poate realiza prin două modalități:
1. Amenajarea sau extinderea, după caz, de porturi turistice, în principalele localități ale zonei – Moldova Nouă, Orșova și Drobeta Turnu Severin, pentru introducerea acestora în circuitul european al turismului de croaziere. Orșova este singurul port unde opresc în prezent nave de croazieră, după un orar prestabilit, iar turiștii sunt preluați de firme de transport turistic, pentru vizitarea unor obiective turistice din regiune.
2. Amenajarea de pontoane de acostare, în localitățile cu potențial turistic sau cele cu acces spre obiective turistice, prezentate în continuare.
BAZIAȘ – este un loc important de pe harta României, ca punct de intrare a Dunării pe teritoriul românesc, unde se propune:
amenajarea unui ponton de acostare a navelor de croazieră, ce ar putea fi utilizat cu precădere în croazierele interne, asigurându-se astfel accesul turiștilor care se deplasează pe cale fluvială pentru vizitarea obiectivelor din localitate (Mănăstirea Baziaș, Biserica medievală din Socol ș.a.)
instalarea unui panou informativ, de dimensiuni mai mari, vizibil și de pe nave, cu harta turistică a României, cu informații turistice despre Dunăre, despre istoria locului și obiectivele turistice;
reabilitarea unor vechi clădiri reprezentative (de ex. cazinoul, gara feroviară de pe linia Oravița – Baziaș, prima și cea mai veche linie de cale ferată din România, hotelul) și alte obiective turistice locale.
MOLDOVA VECHE – în localitate există un port nou, cu amenajări specifice pentru mărfuri (5 dane) și pasageri (1 dană). Conform informațiilor preluate de la CN APDF SA, punct de lucru Moldova Veche, clădirea terminalului de pasageri oferă condiții pentru acostarea navelor de croazieră și spațiu la cheu pentru extindere ( lungime, între km 1.047 – km 1.050,5).
Pentru dezvoltarea turismului de croazieră și a turismului nautic se propune amenajarea în extinderea portului existent a unui port turistic, care să asigure preluarea fluxurilor de turiști și posibilitatea acostării de mici ambarcațiuni. Introdus în circuitul turistic, va face posibil accesul turiștilor de pe navele de croazieră spre obiectivele turistice din localitate și spre Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița (pe DJ 751), ce oferă numeroase obiective naturale, predominant carstice.
Pentru vizitarea Insulei Ostrovul Moldova Veche, se propune realizarea și implementarea unui proiect pentru dezvoltarea ecoturismului, care să includă:
amenajarea unui ponton de acostare pentru ambarcațiuni ușoare;
finalizarea lucrărilor la podul existent, dintre Moldova Veche și Ostrov.
SICHEVIȚA, SAT GORNEA
Se propune amenajarea unui ponton de acostare; se oferă astfel posibilitatea vizitării satelor de pe valea Cameniței (Sichevița, Gârnic, Padina Matei), o zonă etnografică cu valoare turistică cunoscută și zona carstică de la Padina Matei, cu numeroase peșteri. Se poate introduce în circuitul de vizitare și traseul turistic omologat „Valea Morilor de Apă –Camenița”, un traseu tematic educativ. Deplasarea se va face cu mijloace de transport în comun sau cu biciclete închiriate.
BERZASCA
Se propune amenajarea unui ponton de acostare, pentru valorificarea, prin turismul de croazieră, a obiectivelor din împrejurimi (ex.: Cetatea Dranco, Cheile/Valea Șirinia, Cetatea Dacică de la "Stenca Liubcovei").
SVINIȚA
Se propune amenajarea unui ponton de acostare. Oferta turistică a localității este în principal culturală, bazată pe multiculturalitate, evenimente, pe monumente istorice (ruinele Cetății Medievale Tri Kule), dar și pe natură (arii protejate).
DUBOVA
Se propune amenajarea unui ponton de acostare la ieșirea din Peștera Ponicova.
2.2.6. Studiu de caz comparabil cu Parcul Biosferei „Delta Dunării”
Sistemul de valori al României cuprinde, printre altele, Parcul Natural Porțile de Fier, ca zonă ce include teritorii cu un peisaj terestru și acvatic cu calități deosebite din punct de vedere estetic, dar și tipice complexului geomorfologic carstic, dar și Rezervația Biosferei „Delta Dunării”, ca zonă care, prin diversitatea habitatelor și a formelor de viață concentrate într-un spațiu relativ restrâns reprezintă ”o bancă de gene naturală de valoare inestimabilă pentru patrimoniul natural universal”.
Turismul în ariile poate fi privit mai întâi ca o oportunitate de afaceri, apoi ca un concept cu principii, studiat de cercetători și organizații non-guvernamentale și ca un segment de piață în plină evoluție. Există multe trăsături asociate cu ideea de turism al ariilor protejate, printre care: durabilitate, responsabilitate, protejare, conservare, atitudine prietenoasă față de mediu și nu în ultimul rând „verde”, un cuvânt la modă pentru această nouă industrie.
Așadar, prezentul studiu de caz va reliefa două aspecte importante pentru Parcul Natural Porțile de Fier și Parcul Biosferei „Delta Dunării”, respectiv analiza punctelor tari, punctelor slabe, oportunităților și amenințărilor ariilor comparate, cât și situația actuală a vizitatorilor.
Pentru a reuși o comparație a celor două arii este necesară prezentarea cadrului general, pentru Parcul Natural Porțile de Fier acest lucru fiind realizat în capitolul I al prezentei lucrări. În ceea ce privește Parcul Biosferei „Delta Dunării”, pe scurt, spațiul turistic are următoarele repere:
Localizare: este situată în S-E României, la vărsarea Dunării în Marea Neagră. Delimitată de malul Mării Negre și brațele Chilia, Sulina și Sf. Gheorghe, delta se regăsește în județul Tulcea.
Relieful se distinge prin dunele de nisip de pe grindurile Letea și Caraorman, dar și prin fâșia litorală (plajele).
Hidrografia, ca parte importantă a peisajului, este reprezentată de cele aproximativ 400 de lacuri, de diferite mărimi, de gârle, canale, vecinătatea Mării Negre.
Clima constituie un factor natural favorabil activităților turistice prin durata mare de strălucire a soarelui, numărul mare de zile senine pe an, regimul termic ridicat și precipitațiile reduse cantitativ.
Flora este reprezentată de 2 383 de taxoni, stuful, papura, asociațiile de Scireptum și vegenație de stuf de pe plauri reprezentând aproximativ 70% din vegetația deltei.
Fauna este formată din habitate terestre și acvatice, fiind reprezentată de 4.029 de specii (3.477 nevertebrate și 552 vertebrate), dintre care 13 specii sunt declarate monumente ale naturii (călifarul alb și cel roșu, corbul, dropia, spurcaciul, pelicanul comun și cel creț, piciorongul, stârcul lopătar, egreta mare și cea mică, vulturul hoitar și broasca țestoasă de uscat).
Potențial turistic antropic este reprezentat de așezările umane, specifice pentru zone umede și arhitectura specifică (pereții din stuf lipit, piatra și lutul) alături de gospodăria tradițională dobrogeană. De asemenea, există monumente și situri arheologice (Cetatea Histria romano bizantină, Cetatea Argamum, Cetatea Heracleea de la Enisala, Cetetea Dinogeția, Cetatea Troesmis, veche cetate getică, Ruinele Cetății Romano – bizantine Halmiris, Cetatea Talamorium, ulterior Cetatea Prislava) și muzee, monumente arhitectonice (Farul vechi, bustul marelui dirijor George Georgescu, clădirea fostei Comisii Europene a Dunării, Biserica ortodoxă de pe faleză, casa în care a locuit scriitorul român Jean Bart, micul port pescăresc și de pasageri de pe brațul Dunării).
Analiza SWOT este întocmită în perspectiva identificării obiectivelor generale de dezvoltare a turismului durabil din Parcul Natural Porțile de Fier comparabile cu cele din Delta Dunării .
Analiza SWOT a Parcului Natural Porțile de Fier și a Rezervației Biosferei „Delta Dunării”
Din analiza SWOT reiese că atât Parcul Natural Porțile de Fier, cât și Rezervația Biosferei „Delta Dunării” dețin un imens potențial turistic, din oportunitățile prezentate se poate trage concluzia că turismul poate deveni una dintre cele mai puternice caracteristici ale acestor zone, implicând o angajare semnificativă a forței de muncă din rândul populației locale, contribuind decisiv la economia regiunii.
Referitor la managementul impactului vizitatorilor se poate spune că acesta este tratat cu o deosebită atenție și se aduce soluții viabile pentru dezvoltarea turismului durabil. Rolul managerilor este esențial: trebuie să răspundă tot mai multor nevoi de conservare, unor noi și mai multor oportunități educaționale și recreaționale și a găsirii unor beneficii economice din turism. Managerii trebuie să reducă conflictul dintre forțele ce susțin protejarea resurselor și a acelora care susțin recrearea și turismul.
De multe ori așteaptă de la vizitatorii zonei protejate să se comporte într-o manieră care respectă locurile pe care le vizitează. În unele locuri numărul vizitatorilor și tipul de activitate trebuie atent administrate pentru asigurarea protejării valorilor naturale și istorice intrinseci.
În condițiile declarării ca zone protejate, turismul trebuie să devină o activitate organizată, practicată în grup sau individual și în condițiile unei colaborări srtânse între prestatorii de servicii și comunitățile locale cu Administrația Parcului Natural Porțile de Fier, respectiv Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării.
Prin potențialul natural, istoric și cultural remarcabil, Parcul Natural Porțile de Fier oferă vizitatorului îmbinarea activităților de recreere și agrement, cu cele instructiv- educative. Importanța zonei este dată de obiectivele turistice reprezentate de peisajele deosebite (Defileul Dunării, Cazanele Mari și Cazanele Mici, punctele de belvedere de pe Ciucarul Mare, tâlve, neck-ul vulcanic Trescovăț), de relieful exocarstic (prezent pe Ciucarul Mic și Ciucarul Mare ca și pe platoul carstic de la Sf. Elena), relieful endocarstic (peșterile: Ponicova, Gaura cu Muscă, Gaura Haiducească, Zamonița etc.), ca și de obiectivele cultural-istorice dintre cele mai importante fiind mănăstirile Vodița, Sf. Ana și Mraconia, chipul lui Decebal, cetățile Tri Kule și Ladislau, peșterile și muzeele, cât și manifestările tradiționale legate de diferite evenimente religioase sau laice (Balul Mărțișorului, Balul Turcilor, Balul Izmenelor, Fii Satului, Festivalul Smochinelor, Festivalul Satelor Dunărene, nedeile etc.).
Rezervația Biosferei „Delta Dunării” administrează o gamă largă de oportunități de recreere, identificându-se opt zone urbane (există puține arii naturale protejate în apropierea zonelor urbane, acestea fiind bine utilizate de vizitatorii autohtoni, dar unele sunt de asemenea mai obișnuite cu vizitatorii internaționali.), rurale (sunt populare pentru plimbări, fotografiere, admirarea peisajului, călărie, tradiții, cultură), de tranzit, zone sălbatice (în aceste zone se ajunge cu barca, existând locuri de campare amenajate, dar și unele facilități de cazare), zone costiere (plaja Sulina, plaja Sf. Gheorghe, plaja Gura Portiței, Vadu, Corbu), etc.
În prezent turismul din cele două arii este slab dezvoltat și se limitează la grupuri mici, în general neorganizate, care cunosc frumusețile zonei din diferite surse.
Vizitatorii sunt atrași în atât în Delta Dunării, cât și în Parcul Natural Porțile de Fier de mediul natural relativ neperturbat, nepoluat și neaglomerat, de peisajele naturale impresionante și de posibilitățile de recreere în aer liber accesibile. Numărul acestora crește anual, în ambele zone. Vizitatorii totuși pot avea un spectru larg de impact asupra valorilor intrinseci naturale, culturale și istorice ale zonelor protejate.
Impactul include distrugerea vegetației, sau afectarea ei, eroziunea malurilor canalelor, perturbarea vieții sălbatice și distrugerea habitatelor, modificări ale comportamentului vieții sălbatice, deșeurile de la toaletă și gunoiul, poluarea vizuală și zgomotul, strângerea de lemn de foc, focuri de tabără și riscul crecut asociat de incendii, riscul crescut de introducere de specii nedorite, vandalism, deteriorare și colectarea de suveniruri ”naturale”, contaminarea apei de deșeurile aruncate necontrolat etc.
Riscul impactului vizitatorilor este în creștere odată cu creșterea numărului de vizitatori, a activității comerciale și a extinderii gamei de activități pentru vizitatori
Forma ideala de turism, către care trebuie îndrumați si încurajați să se îndrepte toți vizitatorii Parcului Natural Porțile de Fier și ai Deltei Dunării este ecoturismul, care este nemijlocit legat și dependent de existența naturii cât mai puțin modificată de om, fiind considerat un instrument important pentru conservarea ei. Prin practicarea acestei forme de turism se realizează pe deplin unul din principalele obiective ale celor două arii protejate, și anume acela de a contribui activ la educarea vizitatorilor în spiritul cunoașterii și protejării naturii.
Vizitarea Parcului Natural Porțile de Fier și a Rezervației Biosferei Delta Dunării va contribui și la conștientizarea faptului că resursele naturale nu sunt nelimitate și, ca urmare, ele trebuie folosite rațional, asigurând astfel o dezvoltare durabilă. Relația dintre turism și mediu trebuie dirijată astfel încât să rămână stabilă pe termen îndelungat.
CONCLUZII
Parcul Natural Porțile de Fier constituie o zonă turistică de mare originalitate în turismul românesc, iar în condițiile declarării acesteia ca arie protejată administrată în principal pentru conservarea peisajului și recreere, activitatea de turism trebuie redefinită în sensul restructurării formelor de turism, a mijloacelor, căilor și spațiului de desfășurare, ca și promovarea pe piața turistică.
În acest demers se pornește de la trei considerații axiomatice și anume:
1. Parcul Natural Porțile de Fier este o imagine de marcă a turismului românesc care trebuie să se consolideze;
2. Turismul organizat constituie singura activitate economică practicabilă în această zonă cu implicații reduse în ecosistemele locale;
3. Turismul rural și agroturismul reprezintă una din șansele relansării economico-sociale a așezărilor de pe malul Dunării.
Practicarea și dezvoltarea viitoare a turismului în Parcul Natural Porțile de Fier trebuie să aibă la bază o strategie de dezvoltare a unei oferte turistice complexe, dar și un program care să cuprindă măsuri și mijloace concrete de organizare pe principii ecologice și de revitalizare a acestuia.
Desigur că activitatea de turism s-a practicat și înainte de anul 1989 în Parcul Natural Porțile de Fier, dar nu s-au luat integral în considerație relațiile de interdependență ce trebuiau să existe între mediul natural al acesteia și turismul în sine, protejarea mediului fiind așadar la acea vreme mai curând un deziderat decât o realitate efectivă.
Impactul turismului asupra vieții socio-economice a așezărilor din această zonă, este în prezent redusă din punct de vedere al veniturilor și al emancipării sociale a locuitorilor, dar ar putea deveni, în condițiile unei organizări corespunzătoare, o componentă de bază în creșterea veniturilor populației.
O propunere în sensul dezvoltării ecoturismului rural în zone cu un real potențial turistic, dar cu o circulație turistică redusă, cum este localitatea Șvinița sau de ce nu comuna Pojejena, este inițierea unor proiecte cu obiectivul general de implementare și dezvoltare a acestei forme de turism prin înființarea unor asociații de lucru cu familiile din zonă care să dispună de toate condițiile pentru desfășurarea activității de turism prin folosirea forței de muncă locale.
Deși adesea facilitățile turistice sunt în conflict cu scopurile conservării patrimoniului natural, turismul poate fi însă o forță pozitivă, care aduce beneficii zonelor protejate și comunităților locale dacă este administrat durabil. Turiștii au tendința de a căuta medii curate, liniștite, interesante și variate. Deci viabilitatea pe termen lung a turismului în Parcul Natural Porțile de Fier este dependentă de menținerea atracțiilor naturale, culturale și istorice a zonei.
Poziția fizico-geografică, factorii climatici, complexitatea și varietatea formelor de relief, cadrul natural, unicitatea multor elemente, moștenirea cultural-istorică ce și-au lăsat adânc amprenta în numeroase vestigii și mărturii, baza materială și infrastructura destinată să faciliteze activitățile turistice, precum și proverbiala ospitalitate românească, reprezintă numai câteva considerente care fac ca Parcul Natural Porțile de Fier să se situeze printre primele locuri, privind potențialul turistic de care aceasta dispune și îl poate oferi.
BIBLIOGRAFIE
Albulețu, I., Zona turistică Porțile de Fier, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1982
Berbecaru I.,Botez M., Teoria și practica amenajării turistice, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1977
Boghean C., Perspectivele dezvoltării durabile a turismului românesc, Revista de turism [Nr.3], Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, 2007
Cândea M., Erdeli G., Simon T., Peptenatu D., Potențialul turistic al României și amenajarea turisticăa spațiului, Editura Universitară, București, 2003
Ciangă N., Dezsi St., Amenajare turistică, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2007
Cojocariu C., Educația pentru dezvoltare durabilă, prin și pentru comunitate, Editura Axa, Iași, 2003
Cristureanu C., Zadig R., Baron P. – Curs de economia turismului, Academia de Studii Economice, București, 1982
Dumbrăveanu, D., Zona turistică ,,Porțile de Fier”: analiza geografică, Editura Universitară, Bucuresti, 2004
Manea, G., Naturalizare și antropizare în Parcul Natural Porțile de Fier, Editura Universității din București, 2003
Mazilu M., Geografia Turismului, Edit. Didactică și Pedagogică, București, 2007
Mazilu Mirela, Turismul – o relație privilegiată cu dezvoltarea durabilă, Revista de Marketing Online, vol. 1, nr. 4
Muntele I., Iațu C., Geografia Turismului: concepte, metode și forme de manifestare spațio-temporară, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2003
Neacșu N., Turismul și dezvoltarea durabilǎ, Editura Expert, București, 1999
Pohoață Ion, Strategii și politici europene de dezvoltare durabilă, Universitatea ”Al. I. Cuza”, Centrul de Studii Europene, Iași, 2011
Pulido A., Fontela E., Principios del desarrollo económico sostenible, Fundación Iberdrola, Madrid, 2004
Turcu D., Weisz J., Suport de curs Economia turismului, Editura Eurstampa, Timișoara, 2008
***** – Guvernul României – Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013-2020-2030, București, 2008
***** – Institutul Național de Statistică, Buletin statistic lunar al județelor nr. 1/2015
***** – Ministerul Turismului – Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în România, București, 2009
***** – O.U.G. nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice
***** – Planul de management al Parcului Național Porțile de Fier, aprobat prin H.G. 1048/2013
***** – http://www.cazaneledunarii.com.ro/parcul-national-portile-de-fier.html
***** – http://www.ddbra.ro/rezervatia/delta-dunari
***** – http://www.portiledefier.ro/
***** – http://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Natural_Portile_de_Fier
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Dezvoltarea Durabila a Turismului In Parcul National Portile de Fier. Studiu de Caz Comparabil cu Delta Dunarii (ID: 139044)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.