Dezvoltarea Durabila A Turismului In Cadrul Regiunii Sud Vest Oltenia

CUPRINS

INTRODUCERE

CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND REGIONAREA ȘI DEZVOLTAREA REGIONALĂ

CAPITOLUL I CADRUL NATURAL. CORELAȚII GEOGRAFICE

1.1Limitele regiunii

1.2 Cadru natural al regiunii

1.3. Potențialul turistic al reliefului

1.4. Potențialul turistic al rețelei hidrografice

1.5. Impactul antropic

CAPITOLUL II POTENȚIALUL UMAN

2.1. Considerații istorice

2.2. Populația și dinamica populației

CAPITOLUL III DEZVOLTAREA DURABILĂ A TURISMULUI ÎN CADRUL REGIUNII SUD-VEST OLTENIA

3.1. Politici și strategii de dezvoltare turistică durabilă

3.1.1 Eco-turismul sau turismul durabil

CAPITOLUL IV POTENȚIALUL TURISTIC ȘI VALORIFICAREA ACESTUIA ÎN REGIUNEA SUD-VEST OLTENIA

4.1. Potențialul turistic natural

4.2. Potențialul turistic antropic

4.2.1 Manifestări culturale și tradiționale din zona Olteniei

4.3. Infrastructura turistică

4.3.1. Structuri de cazare

4.3.2. Structuri de alimentație

4.3.3. Structuri de tratament și agrement

4.3.4. Infrastructura de transport

4.4. Circulația turistică

4.5. Tipuri și forme de turism caracteristice

CAPITOLUL V PROPUNERI PENTRU DEZVOLTAREA TURISMULUI ÎN REGIUNE

5.1. Protecția și conservarea potențialului turistic

5.2. Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului

5.3. Direcțiile, obiectivele și măsurile autorităților județene și regionale pentru dezvoltarea turismului

5.4. Proiecte de dezvoltare a activității turistice

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Turismul din regiunea Olteniei  reprezintă pentru sectorul economic un domeniu care dispune de un valoros potențial de dezvoltare,  dar care nu a fost încă suficient exploatat  și care poate deveni o sursă de atracție atât a investitorilor cat și a turiștilor (români și străini). Diversitatea resurselor naturale , dar și a celor culturale fac din regiunea Olteniei un teritoriu ce oferă turiștilor oportunitatea practicării unor forme de turism diverse. Activitatea turistică trebuie orientată spre satisfacerea cerințelor și preferințelor turiștilor atât interni cât mai ales străini și presupune valorificarea în totalitate a resurselor turistice(naturale și antropice) pentru o dezvoltare optimă a turismului din regiunea Sud Vest Oltenia.

Diversificarea formelor de turism, adaptarea ofertei turistice la cerințele interne și internaționale , transformarea activității turistice într-o activitate economică și socială duc la o dezvoltare durabilă a turismului.

Turismul, nu trebuie socotită doar o componentă importantă necesară completării bugetului de stat ci dezvoltarea acestuia va contribui la amenajarea și sistematizarea teritoriului, contribuind totodată la crearea unor noi locuri de muncă.

Pentru a putea vorbi despre turism și despre relansarea turismului trebuie examinate componentele potențialului turistic:

1)componenta naturală, reprezentată prin peisaje spectaculoase, configurația variată a reliefului, condițiile climatice favorabile.

2)componenta antropică, reprezentată prin monumente și obiecte de artă, muzee, elemente de etnografie și folclor, realizări actuale de prestigiu.

3)infrastructură, reprezentată de complexe hoteliere, instituții de alimentație publică, transport, agrement.

Aceste trei componente constituie elementele de atractivitate ale ofertei turistice naționale, și implicit premise de bază ale desfășurării unei activități turistice intense în regiune.

Potențialul turistic poate fi alcătuit din resurse turistice naturale, resurse turistice antropice, infrastructură și factorul uman, care generează diverse forme de turism. Un teritoriu poate fi solicitat ca destinație turistică, în măsura în care acesta oferă resurse turistice naturale, antropice, infrastructură, și care determiă includerea acestui teritoriu în circuitul turistic intern și internațional.

Un factor important în stabilirea traseelor turistice îl constituie zonarea turistică a regiunii. Acest fapt trebuie conceput ca modalitate de valorificare complexă a resurselor turistice, în vederea exploatării eficiente a patrimoniului turistic. Pentru o zonare turistică eficientă este necesară o analiză a relațiilor existente între turism și teritoriu.

Dacă la nivel național și regional se poate vorbi despre o stagnare a turismului nu la fel stau lucrurile cand vine vorba despre piața internațională unde se pot observa permanente tendințe de creștere.

Turismul poate oferi o gamă largă de locuri de muncă. Cele mai căutate oportunități de angajare le sunt oferite femeilor

Este necesar ca regiunea Sud Vest Oltenia săp fie promovată atât la târgurile naționale de turism cât și pe piețele internaționale

Valorificarea la maximum a resursele disponibile pentru atragerea și deservirea unui număr tot mai mare de turiști din țară și de peste hotare va duce la impulsionarea turismului .

Scopul cercetării lucrării de față constă în aflarea direcțiilor de dezvoltare și promovare a turismului din Regiunea Sud Vest Oltenia prin consolidarea strategiilor de dezvoltare și prin elaborarea unor politicii de promovare turistică.

Datorită poziției sale, a reliefului variat, a monumentelor vechi și a tradițiilor culturale, potențialul turistic al Olteniei este concentrat în 3 zone: Clisura Dunării – Porțile de Fier, Subcarpații Gorjului și Vâlcii, cu însemnate monumente naturale (peșteri, chei, canioane, rezervații) și arhitectonice (mânăstirile Vodița, Cozia, Turnu, Arnota, Lainici, Dintr-un Lemn, Cornetu, Govora, Tismana, Horezu, Polovragi), izvoare termale și terapeutice (Olănești, Călimănești, Căciulata), saline terapeutice (Băile Govora, Ocnele Mari), cât și Valea Oltului la nord de Râmnicu Vâlcea. O șansă deosebită pentru dezvoltarea turismului montan este oferită de Valea Lotrului, unde stațiunea Voineasa oferă condiții pentru sporturi de iarnă, vânătoare, pescuit, alpinism și drumeție, iar stațiunea Rânca pentru schi. De asemenea, spațiul rural oferă o ospitalitate veritabilă bazată pe un mediu mai puțin poluat, calitatea vinului, gastronomia și vestitele tradiții folclorice ale Olteniei.

CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND REGIONAREA ȘI DEZVOLTAREA REGIONALĂ

Regiunile pot avea înțelesuri diverse: o regiune poate fi definită ca o zonă cu un ansamblu de caracteristici interne, distincte și consistente, fie ele fizice sau umane, și care îi conferă o anumită unitate semnificativă și care o disting pe de altă parte de alte zone învecinate. Alte criterii care pot nuanța delimitarea unei regiuni sunt: atribute fizice, caracteristici socio-economice, de limbă etc. In funcție de care se pot naște anumite tipuri de regiuni: regiuni aglomerate, regiuni în declin, regiuni geografice, regiuni istorice, regiuni naturale, regiuni de planificare, regiuni subdezvoltate etc. Din punct de vedere analitic, conceptul de regionalizare consideră regiunea drept una dintre cele mai bune forme de organizare spațială a informației, iar regiunile funcționale sunt socotite de importanță majoră pentru procesul și obiectivele planificării dezvoltării.

Regiunea este plasată ca o autoritate delegată în raport cu statul; statul nu delegă regiunii atributele sale, ci autoritatea necesară exercițiului regional al acestor atribute (Bădescu,Dungaciu, 1995, II, p. 8) autoritate exprimată prin tutela administrativă.

Concluzionând, regiunea cuprinde o parte dintr-un teritoriu ( stat, continent, zonă geografică etc.) caracterizată prin anumite particularități și colectivitatea care trăiește în acest teritoriu.

Tipuri de regiuni

Termenul de regiune are o arie de aplicabilitate foarte vastă. Exista trei categorii de regiuni:

regiunile din interiorul statelor;

regiunile care cuprind mai multe state dintr-o anumită zonă geografică (ex. Benelux, grupul Visegrad, grupul țărilor din zona Mării Negre);

regiunile transfrontaliere, care grupează zone geografice pe de o parte și de alta a frontierelor de state, legate prin tradiție, limbă, religie, cultură etc.

În cazul dezvoltării regionale a turismului, din păcate, lucrurile nu respectă principiile și funcționalitatea unei regiuni.

Regiunea nu este o instituție etnică, ci una administrativă, garanție a statalității pe suport național. Ea se dorește a fi un instrument de implementare a politicilor publice unitare ale statului, onfigurația sa grefându-se pe unitățile administrativ -teritoriale de rang inferior (regionalismul francez).

Regiunea studiată concentrează "interferențe naturale și culturale” de o largă diversitate, susținută de un cadru geografic generos: munți, dealuri, câmpii, lacuri, Fluviul Dunărea. Regiunea sud-vest Oltenia este una din cele 8 regiuni de dezvoltare ale țării, constituită în baza legii 151 din 15 iulie 1998 privind dezvoltarea regională în România, formarea regiunii de dezvoltare se face printr-o convenție semnată de reprezentanții consiliilor județene din cele 5 județe, respectiv Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt și Vâlcea, reprezentând cadrul de implementare și de evaluare al politicii de dezvoltare regională.  

CAPITOLUL I CADRUL NATURAL. CORELAȚII GEOGRAFICE

1.1Limitele regiunii

Poziționată în partea de sud-vest a României și cu o suprafață de 29.212 km2 (rerezentând 12.25% din suprafața țării, locul 7 din cele 8 regiuni ) Regiunea Sud-Vest Oltenia coincide, în mare, cu vechea regiune istorică Oltenia, în limitele sale naturale :

fluviul Dunărea la Sud ,

râul Olt (al treilea ca mărime din România ) la Est,

Munții Carpați la Nord și Vest.

Se învecinează cu Bulgaria, Serbia și cu regiunile Sud Muntenia, Centru Transilvania și Vest Banatul.

Fig.1 Județele regiunii Sud-Vest Oltenia1

Cele cinci județe din regiune(fig.1) sunt: Județul Dolj, Județul Gorj, Județul Mehedinți, Județul Olt, Județul Vâlcea.

La Nord, Est și Vest, județul Dolj se învecinează cu celelalte patru județe ale Regiunii Sud-Vest Oltenia, respectiv, de la Vest la Est, Mehedinți, Gorj, Vâlcea și Olt.

1 sursa: http://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/REGIUNEA-DE-DEZVOLTARE-SUD-VES19.php

Județul Dolj se întinde până la granița de sud a României, fiind marcată de Fluviul Dunărea pe o distanță de aproximativ 150 km. Județul Gorj este în Sud-Vestul țării, în nordul Olteniei pe Jiul Mijlociu. Paralela 45 traversează județul prin mijloc și la sud de municipiul Târgu-Jiu. Vecinii județului Gorj sunt: la Nord județul Hunedoara, la Nord-Vest județul Caraș-Severin, la Est,Sud-Est și Sud- Vest județele Vâlcea, Dolj și Mehedinți.

Județul Mehedinți este situat în partea de sud-vest a țării. Se învecinează cu: județul Caraș-Severin la nord-vest, la nord-est cu județul Gorj, cu județul Dolj în sud-est iar în partea de sud și sud-vest se află Dunărea, granița naturală cu țara vecină.

Județul Olt este situat în partea de sud a țării, pe cursul inferior al râului care i-a dat numele și face parte din categoria județelor riverane fluviului Dunărea. Vecinii județului Olt sunt: județul Vâlcea(în nord), județele Argeș și Teleorman (în est), în sud fluviul Dunărea pe o distanță de 45 km, care desparte județul de Bulgaria, iar în vest județul Dolj.

Situat în partea central-sudică a țării, județul Vâlcea este încadrat de creasta principală a Carpaților Meridionali la nord și Câmpia Română la sud, fiind străbătut de la nord la sud de râul Olt.

1.2 Cadru natural al regiunii

Relief

Fig.2 Unitățile de relief din Oltenia

Relieful regiunii (fig.2) este variat și dispus pe trei trepte. Altitudinile scad de la nord la sud –din zona montană unde altitudinea maximă este de 2518 m până la altitudinea minimă de 23 m în câmpie. În partea de nord se află partea sudică a versanților Vâlcan și Parâng precum și partea sud estică a Munților Godeanu și Mehedinți; partea centrală a regiunii este dominată de subcarpații Olteniei, Podișul Getic și depresiunea intracolinară Târgu-Jiu, iar în partea sudică se află Câmpia Olteniei.

Munții din regiune sunt înalți și masivi, în cea mai mare parte alcătuiți din șisturi cristaline, micașisturi. Acestea sunt pătrunse de roci ca: granitele și pegmatitele, iar vârfurile depășesc 2000 m, așa cum este d-est iar în partea de sud și sud-vest se află Dunărea, granița naturală cu țara vecină.

Județul Olt este situat în partea de sud a țării, pe cursul inferior al râului care i-a dat numele și face parte din categoria județelor riverane fluviului Dunărea. Vecinii județului Olt sunt: județul Vâlcea(în nord), județele Argeș și Teleorman (în est), în sud fluviul Dunărea pe o distanță de 45 km, care desparte județul de Bulgaria, iar în vest județul Dolj.

Situat în partea central-sudică a țării, județul Vâlcea este încadrat de creasta principală a Carpaților Meridionali la nord și Câmpia Română la sud, fiind străbătut de la nord la sud de râul Olt.

1.2 Cadru natural al regiunii

Relief

Fig.2 Unitățile de relief din Oltenia

Relieful regiunii (fig.2) este variat și dispus pe trei trepte. Altitudinile scad de la nord la sud –din zona montană unde altitudinea maximă este de 2518 m până la altitudinea minimă de 23 m în câmpie. În partea de nord se află partea sudică a versanților Vâlcan și Parâng precum și partea sud estică a Munților Godeanu și Mehedinți; partea centrală a regiunii este dominată de subcarpații Olteniei, Podișul Getic și depresiunea intracolinară Târgu-Jiu, iar în partea sudică se află Câmpia Olteniei.

Munții din regiune sunt înalți și masivi, în cea mai mare parte alcătuiți din șisturi cristaline, micașisturi. Acestea sunt pătrunse de roci ca: granitele și pegmatitele, iar vârfurile depășesc 2000 m, așa cum este și cazul vârfului Mândra ce atinge 2518 m altitudine.

Se disting două grupe:

grupa Parâng, cuprinzând munții Parâng, Lotrului și Căpățânii,

grupa Godeanu, cuprinzând munții Mehedinți și Vâlcan

Masivul Parâng prezintă urme ale erei cuaternare . Acestea sunt reprezentate de lacuri și văi glaciare.

Se evidențiază altitudini ale unor vârfuri ce depășesc 2000 m, așa cum este cazul vârfurilor Micaia, Galbenul, Păpușa, Dengherul, Lespezi, Mohorul, Setea Mare, Gruiul și Cârja2 sau de 2518 m cum este cazul vârfului Parângul Mare.

2http://olteniaistorica.blogspot.ro/2009/06/cadrul-geografic-al-olteniei.html

Culmile montane pornesc astfel:

Spre nord-vest- crestele Munților Sebeș

La nord-est- crestele Munților Cibinului,

Crestele Munților Lotrului în centru și est,

Culmile Munților Căpățânii în partea sud-estică.

Munții Căpățânii și Vâlcanului includ întinse suprafețe de denundație. Munții Mehedinți și Podișul Mehedinți, se aseamănă cu grupa Carpaților Occidentali prin relieful carstic altitudini medii.

În munții Căpățânii, Vâlcanului și Mehedinți apar izolat masive calcaroase.

Munții Mehedinți prezintă forme carstice reprezentate de: peșteri, ponoare, chei, văi înguste , defileuri, doline, hornuri și creste abrupte.

Munții Vâlcanului, nu ating 2000 m, iar vârfurile sunt domoale și fac legătura cu nodul orohidrologic al Godeanului.

Fenomenele carstice se amplifică în Podișul și Munții Mehedinți.

În Munții Vâlcan se află Cheile Sohodolului și Bistriței, care se prelungesc în partea sud vestică cu formațiuni carstice unice în Oltenia.

Masivul sudic al Carpaților aflat între Olt și Dunăre ajunge în Depresiunea Subcarpatică întinsă de la est la vest astfel: Râmnicu Vâlcea, Horezu-Polovragi Baia de Fier- Târgu Jiu -Tismana-Baia de Aramă la sud șe întâlnesc șisturile deluroase cu versant lin prelungite până în zona de câmpie :Plenița-Craiova- Slatina.

Câmpia piemontană înaltă, Podișul Getic și Subcarpații Getici sunt subunități ale Piemontului Getic. Câmpia piemontană înaltă cuprinde cea mai mare parte a Câmpiei Dunării fiind formată din terasele Dunării.

Șesul Olteniei se întinde de-a lungul Dunării și s-a format prin acumulare de depozite sedimentare(de natură carpatică și balcanică), la care s-a adăugat mai târziu loessul. În sudul regiunii zona de câmpie este reprezentată de subunitățile Câmpiei Române : Câmpia Boianului, Câmpia Romanaților,Câmpia Băileștilor și Câmpia Blahniței.

Clima

Climatul regiunii este temperat continental moderat, cu excepția Județului Mehedinți, care are o climă temperat-continentală moderată cu influențe submediteraneene. Iarna, în special, apar mase de aer umede și calde de origine mediteraneeană și oceanică, ceea ce face ca acest anotimp al anului să fie mai blând. În acest anotimp sunt prezente cantități mai mari de precipitații lichide: lapoviță, cu ninsori și fenomene de îngheț mai puțin frecvente și intense.

Temperatura medie anuală variază de la 11,2°C în punctul extrem sudic (orașul Corabia) la 9,8°C în partea de nord a regiunii .Acestea prezintă și scăderi, cu valori negative mai ales în arealul montan al regiunii. Fenomene de risc climatic sunt viscolele dinspre est, vest și nord-vest. Predominanța temperaturilor negative și cea a sensibilitătii vegetației la aceste temperaturi scăzute determină un anumit grad de risc climatic. Manifestarea cu intensitate a fenomenelor meteo-climatice determină pagube pentru unele sectoare economice, punând uneori în pericol bunurile și viața oamenilor

Deficitul de precipitații, uscăciunea și seceta produc însemnate pagube materiale și victime umane. Precipitațiile ce cad anual variază de la 1200 mm în zona montană până la 500-600 mm în sudul regiunii, unde se înregistrează sub 400 mm în lunca Dunării, dar secetele afectează nu numai turismul, ci și întreaga activitate socio-economică.

În zona montană înaltă, la peste 1500 – 1600 m, stratul de zăpadă are o repartiție neuniformă și durează între 180 și 200 zile (Parâng, Vâlcan, Godeanu) iar grosimea lui poate atinge, în zonele adăpostite, 7-8 m. În zona munților mijlocii durata este doar de 140-150 zile și scade până la 60-80 zile pe an în zona de podiș, acest lucru favorizând practicarea în bune condiții a sporturilor de iarnă. Astfel, în anumite zone sezonul turistic de iarnă poate dura din decembrie până în aprilie.

Hidrografia

În Oltenia se găsesc numeroase ape curgătoare și lacuri. Râurile coboară tumultoase din munți, traversează domol Depresiunea subcarpatică olteană și Podisul Getic, iar apoi se varsă în Dunăre.

Pe teritoriul Olteniei Jiul are o lungime de 285 km. Afluenții Jiului sunt: (în partea superioară)- Tismana, Bistrița, Sohodol și Șușița, iar din partea inferioară colecteză apele Motrului (123 km), Gilortului (107 km) și Amaradiei (103 km) .

După ce colecteză apele Oltețului și ale Tesluiului, Oltul se varsă în Dunăre la Izlaz.

Fluviul Dunărea reprezintă frontiera naturală a regiunii Sud Verst Oltenia cu Serbia și Bulgaria . De pe teritoriul regiunii Dunărea adună apele următorilor afluenți : Bahna, Topolnița, Blahnița, Deznățuiul, Jiul și Oltul.

Fluviul Dunărea și râul Olt reprezintă o sursă importantă de pescuit, iar întreaga regiune este considerată un adevărat paradis pentru vânătoare.

În sectorul Olteniei, lunca Dunării adăpostește mai multe bălți: Rast, Bistreț, Nedeia.

Lacuri naturale: Bistreț(județul Dolj)

Zăton(județul Mehedinți)

Câlcescu(județul Vâlcea)

Lacuri antropice: Ostrovu Mare și Porțile de Fier I(județul Mehedinți)-pe Dunăre

Vidra(în județul Vâlcea)-pe Lotru

În județul Dolj se găsește cel de-al doilea mare lac natural din România, lacul Bistreț.

Vegetația; Fauna; Rezervațiile naturale

Vegetația este reprezentată de păduri de foioase (stejar, fag, ulm, carpen, frasin, paltin, tei etc.) ce urcă până la 1000-1400 m și păduri de conifere până la 1800 m (brad, molid, pin, zadă etc.), dar și de stepă. Din punctul de vedere al vegetației naturale, cea mai mare parte a regiunii se încadrează în zona de cîmpie (și Lunca Dunării) și pădure.

În corelație cu unitățile de relief s-a realizat și etajarea vegetației. În partea sudică a regiunii apare zona de silvostepă, pădurile fiind alcătuite din stejar brumăriu și stejar pufos dar și alte foioase ca ulmul, carpenul, jugastrul, arțarul tătăresc, teiul argintiu, stejarul pedunculat și frasinul. Pe alocuri apar și arborete ca păducel, măceș, sânger, lemn câinesc și porumbar.

În poienile acestor păduri se dezvoltă pajiștile de păiușuri, sadină, rogoz, sânziene galbene, etc.

Din punct de vedere al vegetației naturale ierboase predomină speciile mezofite acidofile. Un loc aparte îl ocupă prezența pe pantele calcaroase adăpostite și însorite a castanului comestibil asociat uneori cu alunul turcesc, cu specii mezotermofile, xerotermofile (corn, mojdrean, lemn câinos, dârmox, păducel, scumpie, liliac sălbatic etc).

Fondul forestier bogat (44% din suprafața județului este împădurită), creează un mediu ambiant atractiv, curat, recomandat pentru vacanțe active.

Fauna este interesantă din punct de vedere cinegetic, fiind bogată si variată, aici întâlnindu-se cerbi, căprioare, vulpi, urși, mistrețti, râși, capra neagră, cocoșul de munte, etc. În zona mehedințeană, datorită influențelor climatului sudmediteraneean, întâlnim elemente de vegetație submediteraneană: migdal, smochin, laleaua de cazane, magnolia, etc dar și faună submediteraneană: scorpionul, broasca țestoasă de uscat, vipera cu corn, etc.

Dintre păsări sunt prezente ierunca, sturzul de vâsc, gaița, cojoaica de pădure, șorecarul, acvila țipătoare mică, fazanul, gâscă, rața, potârnichea. Sunt și păsări cântătoare (privighetoarea, mierla) dar și migratoare. În pâlcurile de păduri trăiesc păsări ce cuibăresc în coroanele arborilor precum fâsa, grauri etc. Dintre răpitoare amintim șoimul rândunelelor, vânturelul de seară.

Oltenia cuprinde și 201 302 ha de zone protejate (14% din suprafața totală de zonă protejată a României) și anume parcuri naționale și naturale, rezervații științifice, naturale și monumente ale naturii.

Regiunea Sud – Vest are in componența sa trei parcuri naționale:

Domogled – Valea Cernei;

Cozia;

Porțile de Fier.

1.3. Potențialul turistic al reliefului

Cele mai frumoase zone cu un peisaj montan deosebit montane sunt localizate în județele Mehedinți, Gorj ;i Vâlcea și i. Zona montană Gorj cuprinde trei lanțuri muntoase principale: lanțul Munților Parâng cu cel mai înalt vârf din Oltenia –Parângu Mare (2519 m.); acest lanț având în total 14 vârfuri cu înălțimi peste 2000 metri și o minunată salbă de lacuri glaciare; Munții Godeanu cu cel mai înalt vârf – Vârful Gugu(2291 m.); lanțul Munților Vâlcan cu cel mai înalt vârf Oslea (1946 m.).

În județul Vâlcea munții ating altitudini de peste 2400 m. Principalele lanțuri muntoase sunt: Munții Căpățânii, Munții Lotrului, Munții Făgăraș. În Mehedinți principalele lanțuri muntoase sunt Munții Cerna și Munții Mehedinți, atingând altitudini de peste 1500 m.

O atracție turistică deosebită o reprezintă lumea peșterilor subterane, unele deschise turismului, iar altele având statut de rezervații naturale.

1.4. Potențialul turistic al rețelei hidrografice

Pentru toate cele trei județe de la Dunăre, Olt, Dolj și Mehedinți, vecinătatea acestui fluviu constituie un potențial turistic. Guvernul României a lansat un program de promovare a turismului pe Dunăre denumit „Croaziere Dunărene”, în cadrul căruia porturile dunărene Orșova, Drobeta Turnu-Severin și Calafat, vor figura pe lista vaselor de croazieră străine ce vor circula pe Dunăre. 

Fluviul Dunărea și râul Olt reprezintă o sursă importantă de pescuit, iar întreaga regiune este considerată un adevărat paradis pentru vânătoare. În județul Dolj se găsește cel de al doilea mare lac natural din România, lacul Bistreț, cu o suprafață de 1.867 hectare. Pescuitul se poate practica în perioadele reglementate prin lege, atât pe râurile regiunii, cât și în lacurile naturale (Bistreț, Zaton) și în cele artificiale, situate pe cursurile Dunării, Oltului și Lotrului.

În regiunea Olteniei există în total 8 zone cu potențial balneoclimateric: Apele minerale de la Călimănești – Căciulata, de la Băile Govora și Băile Olănești sunt folosite pentru tratarea unui număr foarte mare de suferințe.

Băile Govora posedă factori naturali de cură balneară: ape cloruro-sodice iodurate, bromurate, sulfuroase, nămoluri minerale și sapropelice, tratamentele făcându-se tot timpul anului pentru afecțiuni ale aparatului locomotor, ale aparatului respirator, afecțiuni neurologice periferice și centrale.

Băile Olănești este și ea o stațiune permanentă, cu ape oligominerale, slab sulfuroase, hipotone, cloruro-sodice, calcice, magneziene, bicarbonatate, iodurate, sulfuroase și bromurate, care alină suferințele provocate de afecținui ale tubului digestiv și ale glandelor anexe, ale rinichilor și ale căilor urinare, ale bolilor metabolice (gută, diabet, obezitate), ale bolilor alergice, cutanate și respiratorii.

Apele stațiunii Călimănești-Căciulata se folosesc în tratarea afecțiunilor tubului digestiv, al celor hepatobiliare, a rinichilor și căilor urinare, în bolile de nutriție și metabolice, în afecțiuni ale aparatului locomotor, neurologice periferice profesionale. Sunt ape termanle (12 – 49,5 grade Celsius) și atermale, cu efecte curative uneori miraculoase.

1.6. Impactul antropic

Dezvoltarea regiunilor și județelor României se reflectă și în concentrarea intreprinderilor pe unitate regională ori la nivelul județelor, numărul și clasa de mărime a acestora (intreprinderi mari, IMM-uri etc.), diferențele între anumite regiuni fiind foarte mari.

Nu există niciun dubiu că schimbările climatice globale au indus deja schimbări semnificative în multe privințe – alimentarea cu apă, producția agricolă, dezvoltarea așezărilor umane, incidența diverselor maladii, și mai ales în ceea ce privește periodicitatea evenimentelor climatice extreme.

CAPITOLUL II POTENȚIALUL UMAN

2.1. Considerații istorice

Din atestările documentare reiese că înainte de cucerirea romană, teritoriul Olteniei era locuit de mai multe triburi geto-dace printre care: pelii (Pelendava), sucii (Sucidava), burii (Buridava), iar la cazanele Dunării era un alt trib .

Teritoriul Olteniei a făcut parte din Regatul Dac(în sec. I î.Hr.) condus de Burebista. Mai târziu, la sfârșitul sec. 1. e.n. a făcut parte din regatul condus de regele Decebal, și după războaiele daco-romane(perioada 101 – 271) s-a aflat sub stăpânire romană. Începând cu anul 119 și până în 158 regiunea a fost inclusă provinciei Dacia Inferior. În perioada 158-271 Oltenia a fost parte componentă a provinciei Dacia Malvensis.

În Oltenia sunt numeroase ruine din perioada cuceririlor romane care s-au păstrat foarte bine de-a lungul timpului.

Legătura cu Imperiul roman s-a păstrat și după retragerea aureliană. Urmând modelul împăratului Traian împăratul Constantin cel Mare a construit un pod peste Dunăre la Corabia, asemănător celui de la Drobeta.

Pe lângă faptul că a fost un punct strategic Drobeta a devenit prima colonie urbană din Oltenia romană și al treilea din Dacia, după Sarmizegetusa și Apulum. Orașul a fost declarat municipium în anul 121, în timpul lui Hadrian (117-138), iar în timpul lui Septimiu Sever a fost ridicat la rangul de colonia .

Descoperirile arheologice au scos la lumină monezi unelte agricole și podoabe datând din perioada romană, fapt ce atestă o romanizare masivă a regiunii. În zona Olteniei este frecvent folosit în vorbirea curentă perfectul simplu, timp verbal specific limbilor de origine latină

Oltenia a fost un important culoar de trecere a diverselor popoare migratoare din secolul IV și până în secolul XII. Urme ale trecerii diverselor popoare migratoare prin Oltenia sunt reprezentate de vestigiile slave ce au fost descoperite în satele: Ostrovu Mare, Plenița, Vârtop, Coșovenii de Jos, Nedeia, Orlea, Sucidava, dar și la Râureni în nord-est. Denumirile de origine slavonă prezente pe teritoriul Olteniei sunt: Craiova, Bistreț, Bucovăț, Dumbrava, Hinova și râul Bistrița (în nord-estul Olteniei) .

Cnezatele lui Litovoi, Seneslau, Ioan și Farcaș au apărut în secolul XIII dar, odată unficate sub Litovoi, au putut respinge atacurile maghiarilor dar și pe cele ale tătarilor .

Orașul Turnu Severin a fost stăpânit de Regatul Ungariei în secolul al XIII-lea.

Între secolele XIII-XVI în Râmnicu Vâlcea s-a aflat o populație săsească.

În Evul Mediu, Otenia a făcut parte din Țara Românească. Din secolul al XVI-lea unii membrii ai familiei Craioveștilor au ocupat tronul țării. Regiunea Oltenia a fost administrată de un ban, de aceea a fost denumită și Banatul Craiovei. Craiova a fost capitala regiunii, având o autonomie relativă. Ultimii doi domnitori ai Țării Românești, Gheorghe Bibescu și Barbu Știrbei proveneau din Craiova.

În timpul domnitorului Mircea cel Bătrân, pe teritoriul Olteniei existau județe ca: Jaleș (în vestul Gorjului de azi), Motru (în estul Mehedințiului actual), de Baltă (în vestul județului Dolj și sudul actualului județ Mehedinți) și probabil Jiu (în zona Tg. Jiu).

După tratatul de la Passarovitz din 1718 Oltenia a intrat sub stăpânirea habsburgică, iar granița din partea de vest a Țării Românești a devenit naturală, fiind reprezentată de râul Olt. Viața locuitorilor din Oltenia a fost îngreunată în timpul războaielor dintre habsburgi, ruși și turci.

Habsburgii doreau să instaleze în propria administrațe dar și să transforme Oltenia în provincie imperială .Acest fapt a revoltat masele de oameni, mulți dintre ei transformându-se în haiduci, lucru inedit pentru Europa și care a îngreunat preluarea puterii de către habsburgii . Cu toate greutățile întâmpinate aceată perioadă a avut și avantaje: întocmirea unor hărți, construirea unor drumuri. Unul dintre aceste avantaje a fost întocmirea unor hărți topografice .A fost construit drumul Călimănești-Cozia care a legat Oltenia de imperiu. Un alt drum construit a legat Depresiunea Lotrului de Muntenia .

Între anii 1735 -1770 Craiova a devenit capitala unei regiuni anarhice, în care legea era făcută de haiduci.

Punctul de plecare al primei revoluții moderne a fost Oltenia. Conducătorul revoluției din 1821 a fost Tudor Vladimirescu. Această revoluție a reprezentat trecerea de la Evul Mediu la epoca modernă .Craiova a fost prima capitală a revoluției de la 1848, pregătită de către : Nicolae Bălcescu, Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Magheru, Cosatache Romanescu, Cristian Tell.

După Unirea Moldovei cu Țara Românească din anul 1859, Oltenia a fost în continuare o regiune cu probleme din caua implicării în Războiul de Independență din anul 1877. Localitățile Plevna, Grivița, Rahova și Vidin situate în apropierea Olteniei au avut foarte mult de suferit. Populația a ajutat armata, mai ales familiile soldaților plecați în război treceau Dunărea cu alimente necesare armatei.

Scrierile istoricilor din perioada Primului Război Mondial amintesc de luptele crâncene din Oltenia în timpul retragerii soldaților români către Moldova. În localitățile Podul Jiu, Robănești dar și în apropiere de Slatina și Râmnicu Vâlcea oamenii au luptat alături de soldați. Același lucru având loc și în apropiere de Târgu Jiu unde oamenii au reușit să oprească armata germană.

După Primul Război Mondial până în anul 1950 Oltenia cuprindea județele:Dolj Mehedinți Gorj, Vâlcea și Romanați.

Odată cu anul 1938 s-a schimbat forma de organizare a teritoriului Olteniei, județele au devenit ținuturi: Ținutul Jiu (numit uneori și Ținutul Olt), la cele cinci județe adăugându-se Județul Olt.

Perioada anilor 1950-1952 a venit cu schimbări de organizare administrativ-teritorială apărând regiunile Gorj, Dolj, Vâlcea .

Din anul 1952 și până în anul 1968 Regiunea Craiova care după anul 1960 s-a numit Regiunea Oltenia a facut parte din Oltenia în proporție de aproximativ84% în timp ce partea nord –estică se includea în Regiunea Argeș. Regiunea București a cuprins și Comuna Islaz.

2.2. Populația și dinamica populației

Ținând cont de particularitățile socio-culturale și dezvoltarea economică, în etapa ce a urmat anului 1989, Oltenia era caracterizată de o pondere semnificativă a populației din mediul rural, în opoziție cu trendul național . Acest lucru se datora natalității mai ridicate din mediul rural față de cea din mediul urban. În anii 2000 sistemul valoric s-a schimbat natalitatea din mediul rural scăzând semnificativ. Acestui fapt i se adaugă creșterea intensității fluxurilor migratorii dinspre mediul rural spre destinații din mediul urban sau din afara României. Acest lucru a dus în timp la instalarea declinului demografic care poate fi observat în mediul rural cu preponderență. Urmările acestui fapt sunt: reducerea populației din regiune, scăderea masivă a populației din mediul rural, îmbătrânirea populației din mediul rural (fenomen care susține considerații privitoare la perpetuarea acestei tendințe).

CAPITOLUL III DEZVOLTAREA DURABILĂ A TURISMULUI ÎN CADRUL REGIUNII SUD-VEST OLTENIA

3.1. Politici și strategii de dezvoltare turistică durabilă

Dezvoltarea turismului la nivel regional este influențată în mod direct și indirect de liniile strategice elaborate la nivel național, regional și local. Aceste direcții strategice sunt elaborate ca măsuri suport pentru susținerea sectorului și oferă un cadru instituțional și legislativ pentru desfășurarea activităților de către agenții economici: pe termen scurt – măsuri strategice de dezvoltare a infrastructurii ușoare de vizitare (montarea unor panouri informative, a unor indicatoare turistice, amenajarea unor trasee tematice, reamenajarea traseelor turistice, realizarea unor trasee ecvestre, cicloturistice sau pe apă, construirea unor observatoare pentru animale, a unor locuri de popas, etc.), construirea unor centre de vizitare și a unor puncte de informare, etc.; pe termen mediu –măsuri strategice de dezvoltare a centrelor de vizitare și a punctelor de informare turistică, de punere în valoare a unor obiective turistice, etc.; pe termen lung – măsuri strategice de dezvoltare a infrastructurii de vizitare și a altor puncte de interes, etc.

Obiectivul strategic regional pentru perioada 2014-2020 este dezvoltarea echilibrată și durabilă a Regiunii Sud-Vest Oltenia prin valorificarea resurselor proprii, sprijinirea mediului de afaceri, a infrastructurii și serviciilor în vederea reducerii disparităților existente între regiunea SV Oltenia și celelalte regiuni ale țării în scopul creștreii nivelului de trai al cetățenilor.

3.1.1 Eco-turismul sau turismul durabil

Ecoturismul, turismul în natură și turismul rural sunt alternative de dezvoltare a turismului de masă sau a turismului de tip case de vacanță și care conservă capitalul natural și pe cel cultural pe termen mai lung.

Numărul mare al comunelor din zona Olteniei, conduce la ideea valorificării acestui fond rural cu valențe turistice. Satele Olteniei se află în locuri pitorești, cu tradiții și obiceiuri minunate, cu o cultură ce se pierde în timp și nu trebuie să rămână nevalorificate din punct de vedere turistic, cu atât mai mult cu cât este binecunoscută ospitalitatea locuitorilor din această regiune.

CAPITOLUL IV POTENȚIALUL TURISTIC ȘI VALORIFICAREA ACESTUIA ÎN REGIUNEA SUD-VEST OLTENIA

Regiunea Sud-Vest Oltenia prezintă numeroase elemente cu potențial turistic: relieful și geologia; clima; hidrografia; vegetația; fauna; rezervațiile naturale; vestigiile arheologice; monumentele istorice; mărturiile civilizației și culturii populare; arhitectura și tehnica populară tradițională.

4.1. Potențialul turistic natural

Resursele turistice naturale sunt constituite din ansamblul elementelor de peisaj: relief, vegetație și faună, fiind distribuite în proporție de circa 50% în zona de vale și versant, iar restul în zona interfluviilor, de unde și rolul dominant al transporturilor și căilor de circulație rutieră, precum și necesitatea unei rețele extrem de densă a drumurilor laterale de la nivelul versanților și interfluviilor. De altfel, Oltenia, ca teritoriu unitar, se individualizează printr-o zonă nordică mai înaltă cu resurse turistice mai numeroase și mai evidente și o zonă sudică, ce necesită o punere în valoare a resurselor turistice.

Relieful Olteniei cuprinde masive montane, dealuri submontane, zone colinare extinse, precum și zona de luncă a Dunării.

Formele care se impun însă în peisaj sunt cornetele, înălțimi izolate cu înfățișarea unor acoperișuri de șuri uriașe, care se înșiră de la est la vest în partea centrală a regiunii și flanchează zona joasă de circulație de pe axa Baia de Aramă – Cireșu – Dunăre, Cornetul Cerboanii, Cornetul Babelor și Cornetul Bălții. Pe lângă aceste calcare cu cornete mari, care domină șesul, sunt și cornete mai mici în depresiune, până spre marginea sud-vestică, numite cornețele: Nadanova și Gornovița, Ponoare.

Lacurile naturale, de origine glaciară, sunt numeroase, dar de dimensiuni reduse,fiind situate în zonele înalte din bazinul superior al Lotrului (Iezerul, Vadu, Zănoaga, Gâlcescu) și al Latoriței(Latorița, Cioaca).

În zonă există, de asemenea, lacuri artificiale rezultate în urma amenajărilor hidroenergetice (Valea lui Iovan/Cerna, Valea Mare, Vâja, Tg.Jiu, Sambotin) exploatării cărbunelui (Beterega, Poiana) sau amenajării cursurilor de apă (Moi, Peșteana). Cele mai importante lacuri sunt: lacul de la Porțile de Fier 1; lacul de acumulare Porțile de Fier II; lacurile din Lunca Dunării:Lacul Vadului, Gârla Mare; lacul carstic Zăton; alte lacuri mai mici sunt Ișalnița (lac de acumulare), Călugăreni, Rast și Maglavit, Fântânele, Buzatu, Vârtop, Caraula și Râpa Roșie.
În județul Dolj  rezervațiile naturale și monumente naturii sunt:

Pădurea Ciurumela din localitatea Poiana Mare este unică în Europa datorită arborilor de dimensiuni mari și a salcâmilor bătrâni . Rezervația de la Ciurumela are o suprafață de 8 ha și o vechime de 90 de .

Situat în comuna Bucovăț, punctul fosilifer cu același nume are o suprafață de 4 ha și dateaăî din epoca Paleolitică. Zona a fost descoperită în anul 1949 și este ocrotită de lege fiind bogată în fosile și cochilii de moluște.

La Ciupercenii Noi se află o rezervație ornitologică a cărei întindere este de aproximativ 500 ha . Declararea sa ca rezervație s-a făcut în anul 1971. Printre cele 140 de specii de păsări se numără exemplare comune ca rața sau barza dar și exemplare rare ca barza neagră sau stârcul roșu.

La Plenița se află o rezervație unică în România cu bujori sălbatici.

În județul Gorj potențialul turistic natural este reprezentat de chei și peșteri .

Cheile Oltețului se află într-un peisaj montan pitoresc și sunt străbătute în întregime de un drum forestier.

Peștera Polovragi este situată în Cheile Oltețului, existența ei datorându-se vechiului curs al râului Olteț. Lungimea galeriilor Peșterii Polovragi este de 9000 m.

Peștera Muierii se află în Cheile Galbenului și are o lungime de 3566 m, fiind prima peșteră cu electricitate din România. Peștera a fost astfel denumită datorită adăpostirii în interiorul său a femeilor și a copiilor ce locuiau în satele din apropiere, în timpul luptelor.

Peștera Muierii adăpostește o serie de formațiuni de stalagmite și stalagtite care au primit denumiri: Orgă, Domul Mic, Sala Altarului, Vălul Altarului, Amvonul, Candelabrul Mare, Cadâna, Moș Crăciun, Dropia, Uliul Rănit și Stânca Însângerată. Aceste denumiri provin fie de la forma pe care au luat-o formațiunile fie de la modul în care s-au format(cum este cazul la Stânca Însângerată). Bazinele Mari se află în podeaua peșterii, în galeria principală și mai ales primăvara acestea se umplu cu apă. . În Galeria Urșilor au fost găsite fosile ale ursului de peșteră dar și ale altor animale care s-au adăpostit de –a lungul timpului în peșteră.

Defileul Jiului este situat pe Valea Jiului și este unul dintre cele mai impresionante defilee ale Carpaților. Defileul Jiului face parte din Parcul Național cu același nume .

Cheile Sohodolului, fac parte dintr-o rezervație eterogenă ce cuprinde pe lângă floră faună și peisaje din care fac parte peșterile, izbucurile dar și vegetația de stâncă. “Nările” și “Inelul” atracții turistice naturale întâlnite în Cheile Sohodolului

Cheile Sohodolului (poza)

Denumirea “Tismana” provine de la coniferul denumit tisă, care era foarte popular în această zonă. Este recunoscută atât la nivel regional cât și la nivel național prezența în zonă a castanului comestibil. Zona impresionează și prin numărul mare de peșteri, cea mai spectaculoasă fiind Peștera Tismana sau “Peștera Tezaurului”. Ineditul acesteia fiind dat de căderea apei de la 50 m. Alte formațiuni carstice de pe teritoriul județului Gorj sunt: Peștera Cloșani și Cheile Corcoaiei, ambele fac parte din Parcul Național Cerna Domogled.

Potențialul turistic natural al județului Mehedinti îl formează grandiosul peisaj format de fluviul Dunărea și de defileul său, de diversitatea reliefului din zona muntoasă, de existența elementelor floristice și faunistice deosebite, multe dintre ele fiind înscrise în rezervații științifice, la care se adaugă impresionante mărturii ale unui trecut de milenii, exprimat printr-o serie de monumente istorice, de arhitectură și artă, unele unice prin valoarea și ineditul lor.

Munții Mehedinți se află situați în partea de SV a Carpaților Meridionali, având orientare NE-SV. Sunt alcătuiți predominant din calcare, șisturi cristaline și gresii. Deși au altitudini mici (1000-1400 m), prezintă un relief accidentat, cu un abrupt foarte pronunțat spre valea Cernei. Sunt fragmentați de văi scurte, dar foarte puternic adâncite. Sunt dominați de câteva înălțimi mai proeminente: Piatra Cloșani (1421 m), Pietrele Albe (1336 m), Domogled (1105 m) ș.a. Altitudinea maximă: 1466 m (Vârfu lui Stan). Munții Mehedinți prezintă numeroase forme carstice: lapiezuri, hornuri, doline, polii, văi seci, depresiuni carstice ș.a. Sunt acoperiți în mare parte cu păduri de fag. În arealul lor se întâlnesc numeroase specii sudice de plante (pinul negru de Banat, alunul turcesc, liliacul, scumpia etc.). Mai multe sectoare au fost puse sub ocrotire (Domogled, Valea Cernei, Valea Țesnei, Piatra Cloșani și peșterile Cloșani și Cioaca cu Brebenei). Complexul Carstic Topolnița. Complexul carstic este cuprins într-o rezervație de 50 ha., străbătuta de V. Topolnița, pe care se întâlnesc numeroase forme carstice de mare originalitate. Peștera Topolnița, la formarea căreia au conlucrat văile Topolnița, Cireșul și Ponovatul. Peștera își desfășoară complexul de galerii pe patru nivele distincte (Culoarul vetrelor, Galeria urșilor, Galeria Racovița, Surprizelor, Victoriei etc.). La intersecția diferitelor galerii se dezvoltă săli de mari dimensiuni. Galeriile sunt frumos împodobite cu formațiuni calcaroase felurite. Interesul științific al peșterii este remarcabil, aici putându-se urmări toate stadiile de evoluție a unei peșteri, de la acțiunea de săpare la cea de colmatare.

Cazanele Dunării este un adevărat monument al naturii.

Cazanele Dunării fac parte din defileul Dunării la trecerea prin Carpați. Zona cazanelor este formată din două sectoare: Cazanele Mari de 4 km lungime, între M. Ciucarul Mare în malul românesc al Dunării și Veliki Strbac în malul sârbesc și Cazanele Mici în lungime de 5 km, între M. Ciucarul Mic și Malistibac. Pereții stâncoși, verticali ai cazanelor prezintă peșteri săpate în calcare dure, jurasice si cretacice. La intrarea dinspre golful Dubova în Cazanele Mari se află Peștera Veterani, astăzi inundată, iar la cca. 200 m în amonte se află Peștera Gura Ponicovei.

Alte peșteri:

Peștera Isverna

Peștera Balta

Peștera Curecea

Peștera Bulba

Peștera Ponoarele

Peștera Zaton

Peștera Epuran

Zone cinegetice:

Ieselnița (căprior, mistreț)

Pughina (cerb lopătar, căprior, iepure)

Svinița (mistreț, căprior)

Dubova (mistreți, cerbi, căprior)

În județul Vâlcea zona montană, reprezintă 1/3 din suprafața județului și oferă atracții formidabile ca :

chei

cascade

peșteri

Cheile Latoriței 
Situate în sud-vestul comunei Voineasa, pe o distanță de cca. 25 de km, dezvăluie privirii o

frumusețe și salbaticie nebănuită, oferind și posibilitatea de a traversa munții prin Pasul Curmătura Oltețului, pentru a ajunge la Peștera și Mănăstirea Polovragi și de aici la Peștera Muierii. Principalele puncte de atracție ale văii sunt: – Cascada Apa Spânzurată; – Piatra Fetii; – Lacurile Petrimanu și Galbenu; – Cascada Moara Darcilor; – Lacurile Iezerul Latoriței și Violeta; – Piatra cu Găuri.

4.2. Potențialul turistic antropic

Resursele turistice antropice sunt constituite din totalitatea manifestărilor social-culturale și tehnico-științifice prezente și trecute și a urmelor materiale lăsate de acestea.

Regiunea Sud Vest Oltenia se află pe locul 2 în România, după Moldova, din punctul de vedere al numărului de mănăstiri și lăcașe de cult.

Regiunea însumează peste 60 mănăstiri și schituri. Unele dintre mănăstiri sunt adevărate capodopere datorită frescelor exterioare de o valoare deosebită și care reușesc să atragă anual mii de turiști. Moștenite din perioada medievală, bisericile din lemn atrag nu doar turiști din țară ci cu precădere pe cei străini. Adevăratele izvoare de spiritualitate din Oltenia sunt mănăstirile de pe Valea Oltului(Cozia, Stânișoara, Bistrița, Frăsinei, Hurezi, Surpatele, Govora, Turnu, Cheia, Mânastirea Dintr-un Lemn, Tismana, și Lainici) .

Muzeul în aer liber din Târgu Jiu cuprinde sculpturile lui Constantin Brâncuși: „Poarta Sărutului”, „Masa Tăcerii” și „Coloana Infinitului”. Restul sculpturilor se află la Muzeul de Artă din Craiova.

Resurse antropice ce dau valoare regiunii sunt :

– din primele secole ale mileniului I dateză cetatea Buridavă, Castrul Roman de la Arutela, Castrul Roman din comuna Dăești dar și Castrul de la Titești-Perișani.

– În municipiul Râmnicu Vâlcea se află numeroase monumente și case memoriale: Statuia lui Mircea cel Bătrân, Monumentul Domnitorului Barbu Știrbei și Casa Memorială Anton Pann iar în județul Vâlcea se află Monumentul Eteriștilor și Pandurilor(Drăgășani) și Monumentul Eroilor(Brezoi) .

– În localitățile Slătioara(sat Milostea) Vaideeni, Costești, Bălcești, Călimănești și Râmnicu Vâlcea sunt foarte multe monumente, ansambluri arhitecturale.

– Cu o arhitectură aparținând Evului Mediu în regiunea Oltenia se remarcă muzeele în aer liber de la Bujoreni(Muzeul Satului )și Culele Măldărești.

Galeria județeană Olt are 6 secții: istorie și artă, etnografie, Casa memorială Nicolae Titulescu, etnografie și cultură populară Chilia, ceramica populară Balș,arheologie și istorie Piatra-Olt.

Muzeul Romanațiului Caracal, Muzeul de istorie Corabia, Muzeul Câmpia Boianului Drăgănești-Olt, Casa de Cultură a Sindicatelor Slatina,Casa de Cultură Radu Șerban Caracal,Casa de Cultură Drăgănești-Olt,Casa de Cultura Corabia,Casa de Cultură Scornicești,Casa de Cultură a Tineretului Slatina, Biblioteca Județeană Ion Minulescu Slatina,Centrul Cultural Oltul, Teatrul Municipal Eugen Ionescu Slatina.

Situri arheologice datând din paleolitic: Prund – Dirjov de la Fărcăsele, Slătioara și Bugiulești.

Cultura neolitică a lăsat urme la :

Vădastra,

și

Sălcuța

Din perioada geto-dacă sunt prezente vestigii la:

Sucidava

Romula (actualul sat Reșca)

Castrul roman Drobeta

Piciorul Podului lui Traian de la Drobeta .

Monumente istorice și de artă de factură religioasă:

Mănăstirea Clocociov este situată în orașul Slatina. În interiorul său se află un muzeu ce găzduiește: icoane, broderii, țesături și sculpturi, cărți ale căror ilustrații sunt gravate în lemn.

Iisus Hristos Pantocrator, Maica Domnului cu Iisus, Sfântul Nicolae și Adormirea Maicii Domnului sunt cele patru icoane de la Mănăstirea Clocociov care fascinează turiștii ce îi trec pragul. Un alt monument istoric și religios din județul Olt este și Schitul Strehreț ce aparține de Mănăstirea Clocociov. .
Mănăstirea Călui datează din secolul al XVI-lea și aparține arhitecturii muntenești. Această mănăstirea a fost construită în vremea domnitorului Neagoe Basarab. Din punct de vedere arhitectural această mănăstire îi surprinde pe turiști prin turla grandioasă dar și fațadele decorate deosebit.

Din perioada neolitică și până în prezent în județul Olt olăritul a cunoscut o înflorire extraordinară. În prezent în județul Olt mai sunt trei centre care prelucrează ceramica pentru decor: Oboga, Romana și Corbeni.

Arta populară a conservat în județul Olt meșteșuguri ca:

cojocăritul la Vădastra,

torsul și cusutul la Priseaca, Curtișoara, Icoana, Cezieni

cioplitul în lemn și os la Câmpia Boianului

pictură pe lemn și sticlă la Corbu

feroneria la Brâncoveni

Cel mai vechi și totodată cel mai impresionant dans popular este călușul, care a fost de altfel inclus pe lista UNESCO. Includerea pe această listă face ca acest dans să nu se piardă în timp. Ansamblul “Călușul” este recunoscut pe plan mondial sub egida UNESCO.

Potențialul turistic al județului Olt la ora actuală nu este unul deosebit, dar în viitor acest județ poate deveni mai atractiv pentru turiști, însă pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie ca cei responsabili de turismul din acest județ și inclusiv cei care se ocupă de administrarea acestui județ să se implice mai mult și să fie realizate mai multe locuri de agrment prin care să atragă turiști.

4.2.1 Manifestări culturale și tradiționale din zona Olteniei

tabelul 4.1

Sursa: Prelucrare după Ghidul turistic al României, Editura Publirom, Arta Grafică, București 1997

4.3. Infrastructura turistică

4.3.1. Structuri de cazare

Din punct de vedere al bazei de cazare problema este discutabilă, ținându-se cont că la nivelul regiunii există toate tipurile de amenajări de primire turistică începând de la hoteluri de 3* , vile și chiar campinguri. Cele mai multe unități de cazare se află în județul Vâlcea și au fost construite în marea lor majoritate înainte de 1990. Scopul construirii acestora era gâzduirea ramurei turismului sindicalist de masă specific anilor de după revoluție și care ofereau pachete ce includeau pe lângă cazare și masă în restaurantele proprii și o bază de tratament complexă pentru perioada respectivă. În timp baza de cazare privată s-a triplat numeric. Aceasta este mult mai selectă și care practică tarife mai ridicate cu o clientelă sosită individual după accesarea platformelor de internet.

Campingurile reprezintă o variantă potrivită pentru turiștii care doresc să se relaxeze la costuri reduse, aproape de natură.

4.3.2. Structuri de alimentație

Structurile de alimentație sunt reprezentate de restaurantele hotelurilor pensiunilor deja consacrate sau construite recent. Calitatea, dar și confortul și serviciile oferite sunt direct proporționale cu prețurile practicate . În județul Dolj sunt în jur de 70 de unități de alimentație care se clasifică atât după numărul de stele cât mai ales după numărul de locuri pus la dispoziția clienților. Restaurantul Craiovița de 3* dispune de 900 locuri, urmat de GREEN HOUSE de 3* cu o capacitate de 626 de locuri și de Europeca de 4* și o capacitate de 600 locuri. La polul opus sunt barurile de zi cu 20 de locuri.

În județul Gorj sunt în jur de 80 de unități de alimentație publică. În topul acestora se află restaurantul Brâncuși de 3 * cu o capacitate de 1170 locuri, Sara 630 locuri și restaurantul Lexi Star cu 500 locuri.Snack-barurile și cafe-barurile dispun de mai puțin de 20 locuri. În județul Mehedinți sunt în jur de 60 de unități de alimentație publică. Capacitatea de 550 de locuri este deținută de Hotel Tudor, cu același număr de locuri, 400 sunt Club G și restaurantul Hotelului Traian. Barurile de zi dispun doar de 20 locuri.

Cel mai mic număr al structurilor de alimentație se află în județul Olt și este de aproximativ 20, la polul opus aflându-se Vâlcea cu un total de aproximativ 200 de structuri, ținând seama și de numărul stațiunilor balneoclimaterice.

4.3.3. Structuri de tratament și agrement

Structurile de tratament au fost realizate, diversificate și modernizate datorită valorificării factorilor terapeutici naturali la care s-au adăugat dotările tehnice din domeniul medical, care au contribuit la diversificarea procedurilor.

Baza de tratament este integrata în baza de cazare în stațiunile din județul Vâlcea.

Stațiunea Călimănești are izvoare reci și fierbinți. Apele minerale din stațiunile Călimănești – Căciulata sunt atermale. Temperatura apelor alternează între 5 și 23ᴼC .

Apele minerale din stațiunile Călimănești, Căciulata sunt: iodurate, bromurate, calcice, sulfuroase, clorosodice, magnezice.

Apele acestor izvoare pot fi folosite atât pentru cura internă cât și pentru băi minerale. În stațiune există două baze de tratament, dotate cu aparatură medicală modernă, ceea ce a contribuit în timp la un aflux permanent de turiști.

Băile Olănești este singura stațiune din țară unde bolnavii care suferă de alergii pot fi tratați. Apele din Stațiunea Olănești sunt bogate în substanțe minerale ajutând la tratarea bolilor de rinichi, căi urinare ale diverselor boli de nutriție sau ale unor boli de natura profesională.

Stațiunea Govora se află pe Valea Oltului și este recunoscută nu doar pe plan național cât și internațional datorită apelor bogate în iod și brom.

Apele minerale din Stațiunea Govora au o compoziție chimică ce le face unice în țară datorită prezenței în cantițăți semnificative a următoarelor substanțe iod, brom, sulf. Deși sunt slab mineralizate, apele utilizate în cura internă au o cantitate mai mare de clor și bicarbonați .

Ocnele Mari folosește pe lângă apele minerale acumulate în fostele guri de ocnă de sare părăsită și nămolul sapropelic fosil. Apele minerale, clorurate, sodice, de mare concentratie sunt folosite exclusiv in cure exclusiv externe in cadrul bazinelor bailor reci de la Ocnele Mari si Ocnita.

Stațiunea balneoclimaterică permanentă Voineasa a devenit cea mai importantă stațiune, de pe Valea Lotrului după terminarea lucrărilor la hidrocentrala Ciunget – Lotru.

Este renumită pentru baza sa de tratament pentru diverse afecțiuni ale sistemului nervos, afecțiuni respiratorii, surmenaj și anemii.

Agrementul turistic reprezintă ansamblul mijloacelor și formelor capabile să asigure turistului și nu numai, o stare de bună dispoziție, să dea senzația unei alegeri excelente.

Agrementul turistic nu răspunde doar nevoilor turistului cât și ale agenților economici pentru care reprezintă o sursă de creștere a încasărilor și a competitivității unităților turistice.

Condițiile necesare serviciilor de agrement:

existența unor echipamente adecvate;

personal cu pregatire adecvată;

existența unor programe de agrement

Baza tehnico-materială de agrement cuprinde o gamă de mijloace și dotari destinate asigurării unor posibilități cât mai largi și diversificate pentru petrecerea în mod plăcut a timpului liber. În fiecare localitate dar și în fiecare stațiune din regiunea Oltenia există mijloace destinate distracției cum ar fi: cluburi, săli de jocuri, cluburi, jocuri mecanice și bowling. Acestora li se adaugă terenurile de sport, bazinele de înot, unele cu ape termale, echipament pentru pescuit sportiv, sporturi nautice. În toate județele regiunii există, posibilitatea organizării de drumeții la cele mai importante obiective turistice din județul respectiv precum și excursii cu autocarul atât în altre județe ale regiunii cât și în alte locuri din țară .

Fiecare municipiu reședință de județ din regiune are frumoase și odihnitoare parcuri.

În județul Dolj pescuitul poate fi practicat în locații ca : Balta, Fântânele sau Balta Golenți, iar degustarea vinurilor se poate face la Podgoria Calafat.

În județul Olt pasionații de pescuit pot practica acest sport pe Balta Colonești.Iubitorii de cai pot practica echitația la Herghelia Slatina. Atât cunoscătorilor cât și celor ce doresc vinuri de bună calitate li se deschid porțile Podgoriei Drăgășani.

Un loc special dedicat degustătorilor de vinuri din Mehedinți este Podgoria Severinului.

O altă formă de agrement este repezentată de drumeții.

Traseele turistice montane din județul Mehedinți sunt:

Traseele turistice montane omologate în județul Vâlcea:

În județul Gorj sunt 5 pârtii de schi omologate, două dintre acestea de dificultate medie. 7 sunt în județul Vâlcea, în stațiunea Voineasa.

4.3.4. Infrastructura de transport

fig.

Principala magistrală de cale ferată din regiune este București – Timișoara și traversează regiunea(fig. ) de la est la vest fiind și singura linie dublă din regiune. A doua magistrală ca importanță din regiune este Craiova – Simeria și traversează regiunea de la sud la nord. Acestea sunt singurele linii electrificate. Alte linii importante sunt: Craiova – Calafat, Strehaia – Motru, Craiova – Piatra-Olt – Râmnicu Vâlcea. Piatra Olt este nod de cale ferata având legături directe cu Râmnicu Vâlcea, Pitești, Caracal-Corabia. Toate acestea sunt linii simple, neelectrificate. Toate orașele importante din regiune au stații de cale ferată.

Un dezavantaj al regiunii este că nu există punte de trecere a frontierei  pe calea ferată la Drobeta Turnu Severin către Iugoslavia și la Calafat și Corabia spre Bulgaria. Ca urmare, schimburile comerciale între regiune și țările învecinate sunt îngreunate.

Rețeaua rutieră este în strânsă corelație cu cerințele dezvoltării armonioase a forțelor de producție, a ansamblului economic regional și contribuie la satisfacerea tuturor necesităților de transport pe distanțe mici și în zonele în care rețeaua feroviară n-a ajuns și unde prezența ei nici n-ar fi justificată.

Regiunea Sud Vest Oltenia este traversată de două drumuri europene. Acestea sunt:

E 70 pe axa Vest-est, Timișoara – București, apoi înspre Giurgiu și granița cu Bulgaria, incluzând autostrada București-Pitești

E 79 pe axa Sud-nord de la Calafat / granița cu Bulgaria la Oradea /granița cu Ungaria, trecând prin Sibiu, Alba Iulia și Cluj Napoca.

Legăturile rutiere sunt bune între toate reședințele de județ, excepție face legătura între Râmnicu Vâlcea – Craiova .Traficul pe E79 este dificil pe Valea Jiului din cauza configurației reliefului.

Fig.

4.4. Circulația turistică

Circulația turistică nu este nimic altcerva decât un fenomen geodemografic complex ce constă în deplasarea temporară a populației de diferite vârste sau categorii sociale si care cantitativ poate fi comparat cu cel al deplasărilor pentru muncă.3

Principalii indici care caracterizează circulața turistică sunt dați de evoluția numărului de turiști. Cel de-al doilea indice important este numărul înnoptărilor care prezintă o scădere față de perioada anilor dinainte de 2010 dar li o sdtagnare mai ales în rândul turiștilor străini. Cel mai important și în același timp relevant indice este gradul de utilizare al capacităților de cazare care arată cel mai bine intensitatea valorificării potențialului turistic natural și a bazei de cazare prin care este utilizat acest potențial. Acest indice prezintă scăderi în ultimii 10 ani, scăderi prezente la toate categoriile de amenajări turistice.

4.5. Tipuri și forme de turism caracteristice

Formele de turism practicate în această zonă sunt numeroase și anume:

Turismul montan

Munții Carpați trec prin această zonă cum ar fi lanțul munților Parâng cu cel mai înalt vârf din Oltenia- Parângu Mare,munții Godeanu,lanțul munților Vâlcan și Munții Mehedinți.

Turismul balnear

România deține o treime din rezervele de ape minerale dinEuropa,iar în Oltenia există 3 zone bogate în ape minerale în Mehedinți (Bala, SchelaCladovei, Gura Văii), în Gorj (Săcelu), în Vâlcea (Govora, Băile Olănești, Călimănești-Căciulata). Toate aceste localități se află în zona Carpaților de Sud, în apropierea unor zone turistice interesante.

Turismul pentru vânătoare și pescuit

Vânătoarea se poate practica în pădurile Oltenieicu aprobare din partea Directței Silvice din județul respectiv, în perioadele permise prin lege și în padurile ce nu fac parte din zonele protejate prin lege.

Turismul istoric,religios și cultural

În regiunea sud-vest Oltenia există numeroase mănăstiri și schituri.

3Ciangă N., 2007

CAPITOLUL V PROPUNERI PENTRU DEZVOLTAREA TURISMULUI ÎN REGIUNE

5.1. Protecția și conservarea potențialului turistic

Turismul, mai mult ca oricare alt domeniu de activitate, este dependent de mediul înconjurător, acesta reprezentând obiectul și domeniul său de activitate. La ora actuală mediul înconjurător se confruntă cu câteva fenomene majore, care afectează întreaga planetă:efectul de seră, reducerea stratului de ozone, a fluviilor și a râurilor de pe continente, reducerea biodiversității- floristice și faunistice. S-au conturat în timp mai multe forme de poluare care, prin suprapunere dau naștere unor puternice distrugeri ale mediului ambient. La nivel regional poluarea se mainifestă îndeosebi prin acumularea de deșeurui, circulație haotică, degradarea estetică a ambientului.

Acutizarea problemelor de mediu, din ultimele decenii pun accent pe modul de gestionare a resurselor, pe creșterea costurilor legate de poluare și păstrarea unui standard de viață cât mai bun.

Relieful, pădurile, râurile și lacurile, apele minerale și termale, parcurile naționale și monumentele naturii,monumentele de arhitectură și artă, și valorile etnografice se constituie în cele mai valoroase elemente ale mediului natural și construit din regiunea Sud-Vest Oltenia, devenind adevarate resurse cu valențe turistice care pot favoriza în timp și spațiu dezvoltarea unor noi forme de turism.

Mediul înconjurător din regiune devine patrimonial turistic al regiunii, care prezintă propria structură și dezvoltă o rețea de relații între elementele care îl alcătuiesc, determinând astfel motivațiile turiștilor și o anumită capacitate de adaptare față de nivelul de valorificare pe care îl atinge regiunea.

5.2. Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului

Regiunea Sud Vest Oltenia pentru a-și exprima viabilitatea ca destinație turistică, trebuie să-și pună în evidență elementele sale definitorii, dar și activitățile din sfera recreativă, curativă sau culturală în care s-a specializat (Cocean et al., 2002, pp. 297-298). În condițiile crizei economice din ultimii ani, foarte mulți specialiști consideră turismul ca fiind unul dintre sectoarele cu cel mai ridicat potențial de a oferi creșterea și dezvoltarea economică la nivel internațional. Existența unui patrimoniu turistic valoros (așa cum este cazul regiunii Sud-Vest Oltenia) nu conduce automat la manifestarea unui turism profitabil, decât dacă acesta este însoțit de o infrastructură și servicii corespunzătoare, care să le fie accesibile turiștilor și să pună în valoare regiunea. Turismul va fi, în următorii ani, elementul-cadru al dezvoltării locale județene și regionale, factor esențial pentru creșterea standardului de viață al populației din Regiunea Sud-Vest Oltenia și pol al atragerii de investiții.

Patrimoniul cultural trebuie considerat drept o caracteristica de top a regiunii. Mănăstirile, architectura din mediul urban și rural, siturile arheologice sunt, fără îndoială, un punct principal de interes pentru orice turist care vizitează Oltenia și, în mod special, un motiv pentru acesta să vină și să petreacă timp în regiune. Un astfel de patrimoniu are nevoie de protecție, acest aspect constituind un element adițional valorificării turistice a patrimoniului regiunii prin restaurarea pieselor aflate în condiții inadecvate pentru a fi integrate în circuitul turistic, precum și măsurilor de îmbunătățire a accesului turistic prin intermediul infrastructurii fizice și măsurilor adecvate de promovare..

Activități ce necesită realizarea pentru a pune în evidență regiunea:

Restaurarea și valorificarea turistică a patrimoniului arhitectural și cultural și dotarea acestora în mod corespunzator;

Crearea infrastructurii necesare pentru punerea în valoare a patrimoniului;

Creșterea accesului la obiectivele de patrimoniu cultural și arhitectural;

Sprijinirea inițiativelor de valorificare a specificului etnografic și etnic;

În Oltenia exista 3 zone bogate în ape minerale: în Mehedinti (Bala, Schela Cladovei, Gura Văii), în Gorj (Săcelu), în Vâlcea (Govora, Băile Olănești, Călimanești-Căciulata), iar alte zone au potențial de a deveni puncte balneare, dar în oricare dintre aceste situații, activele existente au nevoie de investiții consistente pentru a putea fi deplin valorificate și pentru dezvoltarea potențialului turistic balnear de relaxare, spa si medical.

O altă activitate imperios necesară este și investirea pentru crearea, reabilitarea, extinderea și modernizarea structurilor de cazare, alimentație și agrement în stațiuni și în localitățile cu potențial turistic, dar și dezvoltarea infrastructurii de turism de utilitate privată (pârtii de schi, terenuri de sport, parcuri de distracții, bazine de inot, etc) .

5.3. Direcțiile, obiectivele și măsurile autorităților județene și regionale pentru dezvoltarea turismului

Politicile de turism regionale și județene urmăresc în general următoarele linii directoare și care se transpun în strategii cu implicații directe asupra proiectelor locale:

stimularea comunităților rurale și încurajarea acestora în direcția dezvoltării unei oferte complete și complexe de produse turistice de calitate;

creșterea importanței obiceiurilor tradiționale ca formă de conservare și perpetuare a culturii și identității locale respectiv regionale;

crearea unor oferte de produse/programe turistice ce au ca scop îmbunătățirea experienței turistice și un consum mai lent al resurselor.

5.4. Proiecte de dezvoltare a activității turistice

Documentele strategice reprezintă doar o parte a documentelor ce prezintă linii directoare privind dezvoltarea regională în Regiunea Sud-Vest Oltenia. La acestea se adaugă însă măsuri și proiecte specifice de sprijinire a dezvoltării și promovării turismului, dar și pentru îmbunătățirea infrastructurii tehnice și turistice suport.

Pentru perioada 2014-2020 se au în vedere următoarele proiecte în domeniul turismului:

pârtii de schi și infrastructură adiacentă;

– amenajarea căilor de acces către obiective cultural -istorice;

-renovarea și conservarea monumentelor istorice din județele regiunii Sud-Vest Oltenia –

-valorificarea patrimoniului natural, istoric și cultural în scopul atragerii turiștilor

-crearea Complexului Hotelier Balnear Bala, județ Mehedinți pentru valorificarea resurselor naturale;

-creare unor sate de vacanță: Valea Topolniței, Valea Cosuștei, Izverna – în comunele Izvorul Bârzei, Ilovăț, Izverna și Sisești, jud. Mehedinți;

-reabilitarea peșterilor și introducerea în circuitul turistic din comunele Ponoarele și Cireșu;

-valorificarea potențialului turistic din comuna Ponoarele, jud. Mehedinți;

-valorificarea și promovarea regiunilor viticole din Oltenia;

-crearea unor trasee cicloturistice

-se vor promova tradițiile și moștenirile culturale din regiune.;

―Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi în mediul rural

CONCLUZII

Regiunea S-V Oltenia este o regiune cu un puternic și  diversificat  potențial turistic. Are numeroase obiective turistice (istorice, religioase, artă populară, arhitectură, opere de artă). Multe din aceste obiective se află în mediul rural, cu zonede excepție, propice dezvoltării turismului rural și agroturismului ce pot duce la o dezvoltare a meșteșugurilor tradiționale: țesut, olărit, cojocărit, realizare de produse  artizanale.

BIBLIOGRAFIE

Cocean, P. (2010) Patrimoniul turistic al României, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Cocean, P. Vlăsceanu, Gh. Neagoe B. (2002) Geografia generală a turismului, Editura Meteor Press, București

Florentina Miu- Ecoturism și turism rural”, Editura Universitatea din Pitești

Preda, D. M.(1943) Isvoarele minerale ale Olteniei și importanța lor balneară, vol. Oltenia, Atelierele „Ramuri”, Craiova

Proiect „Elaborarea strategiei Consiliului Județean Dolj de dezvoltare economico-socială 2007-2013”- Martie 2008

Rodinca Minciu- Economia turismului, Editura Uranus, Ediția aIII-a București 2005

Stoenescu, A. M.(2011). Istoria Olteniei, Editura RAO, București

Webgrafie:

www.adroltenia.ro

http://cjvalcea.ro/prez/turism.htm

www.insse.ro

www.http://ro.wikipedia.org/wiki/Județul_Vâlcea

BIBLIOGRAFIE

Cocean, P. (2010) Patrimoniul turistic al României, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Cocean, P. Vlăsceanu, Gh. Neagoe B. (2002) Geografia generală a turismului, Editura Meteor Press, București

Florentina Miu- Ecoturism și turism rural”, Editura Universitatea din Pitești

Preda, D. M.(1943) Isvoarele minerale ale Olteniei și importanța lor balneară, vol. Oltenia, Atelierele „Ramuri”, Craiova

Proiect „Elaborarea strategiei Consiliului Județean Dolj de dezvoltare economico-socială 2007-2013”- Martie 2008

Rodinca Minciu- Economia turismului, Editura Uranus, Ediția aIII-a București 2005

Stoenescu, A. M.(2011). Istoria Olteniei, Editura RAO, București

Webgrafie:

www.adroltenia.ro

http://cjvalcea.ro/prez/turism.htm

www.insse.ro

www.http://ro.wikipedia.org/wiki/Județul_Vâlcea