Dezvoltarea Durabila A Statiunii Sinaia Prin Prisma

CUPRINS

INTRODUCERE

Capitolul 1. DEZVOLATAREA DURABILĂ

1.1.Dezvoltarea durabilă: concept, caracteristici, abordări metodologice

Dimensiunile dezvoltării durabile

1.1.2. Abordări ale conceptului de dezvoltare durabilă

1.2. Evoluția strategiei globale de dezvoltare durabilă

1.3 Dezvoltarea durabilă în Uniunea Europeană

Capitolul 2. DEZVOLTAREA DURABILĂ A LOCALITĂȚILOR CU POTENȚIAL TURISTIC

2.1. Turismul – factor de dezvoltare durabilă

2.2 Conceptul de „turism durabil

2.3 De unde apare nevoia de dezvoltare durabilă în turism

2.4 Actori/factori implicati în activitatea turistică

2.5 Noțiunea de potențial turistic

2.6 Integrarea României în circuitul turistic European

2.7 Puncte forte care susțin posibilitatea dezvoltării durabile a localităților cu potential turistic din România

2.8 Strategii pentru dezvoltarea durabilă a localităților cu potențial touristic. Principii pentru dezvoltarea sustenabilă

2.8.1. Principii și strategii pentru dezvoltarea durabilă a localităților cu potențial

turistic

Impactul activităților umane asupra mediului

Parcurile tematice și vizitarea virtuală a obiectivelor – alternativă pentru

reducerea supraaglomerării localităților turistice

2.8.4. Planul de Amenajare a Teritoriului Național (PATN

2.9 Alte obiective ce trebuiesc atinse în vederea dezvoltării durabile a trusmului și a localităților ce dispun de acest potențial

Capitolul 3. DEZVOLTAREA DURABILĂ A STAȚIUNII SINAIA PRIN PRISMA TURISMULUI – Studiu de caz

3.1. Potențialul turistic al Stațiunii Sinaia

3.1.1 Potențialul Turistic Natural

3.1.2 Potențialul turistic antropic

3.1.3. Obiective turistice istorice

3.2. Dezvoltarea durabilă a turismului în stațiunea sinaia tipuri și forme de turism practicate

3.2.1 Turismul montan

3.2.2 Turismul balnear

3.2.3 Turismul cultural

3.3 Dezvoltarea durabilă a stațiunii Sinaia prin forme noi de turism

3.3.1 Ecoturismul

3.3.2 Turismul rural și agroturismul

3.4 Baza materială a stațiunii Sinaia

3.6 Planuri strategice privind dezvoltarea durabilă a stațiunii

3.7 Programe realizate cu fonduri Europene

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Trăim într-o lume marcată de numeroase tensiuni, conflicte și divizări sociale, de agresiune a tehnologiei moderne asupra mediului înconjurător și care fac ca ritmul schimbărilor sociale să fie foarte rapid. Societățile moderne sunt lipsite de sustenabilitate, caracterizate prin criză ecologică si economică. Pe termen lung, se pune problema găsirii unor alternative viabile, în vederea dezvoltării unei vieți mai bune, atât pentru generațiile actuale cât și viitoare.

În evoluția sa, sistemul socio-economic depinde într-o mare măsură de resursele capitalului natural, bunuri și servicii. Activitățile desfașurate de om sunt realizate prin preluarea bunurilor de care au nevoie din mediu. Creșterea numărului populației a condus la apariția fenomenului supraexploatării resurselor capitalului natural și de aici apariția unor multiple probleme cu care se confruntă planeta noastră și omenirea: poluare, schimbări climatice, dezastre naturale etc.

Calea de urmat, potrivit Comisiei Bruntland (1987), care ar conduce la depășirea acestor dificultăți, ar fi construirea unor societăți sustenabile în care ființele umane să se dezvolte într-o manieră sănătoasă, să traiască într-un mediu curat, să obțină o educație corespunzătoare, să folosească resursele regenerabile într-un mod responsabil, încât să beneficieze și generațiile următoare, contribuind astfel la o lume durabilă.

Conceptul de dezvoltare durabilă/sustenabilă a apărut inițial ca o soluție la rezolvarea crizei ecologice determinată de degradarea mediului înconjurător și a crizei resurselor naturale, în special a energiei și avea drept scop prezervarea mediului înconjurător. În prezent, sfera conceptului s-a extins și asupra calitații vieții în complexitatea sa, și sub aspect economic si social. Printre finalitățile procesului dezvoltării durabile întâlnim astăzi și preocuparea pentru dreptate, echitate între state, nu doar între generații.

Dezvoltarea unor activități turistice de calitate, competitive, atent realizate, care să nu afecteze mediul înconjurător, pot influența pozitiv nu doar calitatea vieții indivizilor, ci și relansarea zonelor defavorizate.

Motivul alegerii acestei teme derivǎ din dorinta mea de documentare cu privire la aceasta problematică complexă, de actualitate. Noțiunile dobândite la cursurile de ”Dezvoltarea durabilă a localităților”, „Urbanism”, „Investiții publice” urmate în cadrul Facultatii de Administrație Publică, m-au facut să mă apropii de acesta teorie a dezvoltarii durabile al cărei precept fundamental este găsirea unei soluții care să împace cele trei deziderate: creșterea economică, calitatea mediului și justiția socială și care să aducă bunăstare socială pe termen scurt, mediu și mai ales lung.

Totodată, aș dori să menționez si plăcerea de a călători, Valea Prahovei fiind una dintre destinațiile mele preferate.

Care sunt principalele direcții de evoluție susceptibile de a ne face viața mai bună și care sunt cauzele acestor probleme structurale majore, sunt întrebări cărora încerc să le găsesc răspuns în acestă lucrare.

Pentru a analiza modul în care turismul din România este racordat cerințelor Uniunii Europene cu privire la dezvoltarea durabilă a turismului, mi-am propus să cercetez în ce măsură putem vorbi de orașul Sinaia, ca de o destinație competitivă din punct de vedere turistic, cu un mediu curat și condiții bune de viața pentru cetățenii săi. Am îmbinat cunoștințele dobândite în facultate cu cercetarea de teren și am încercat o sintetizare a dezvoltării durabile din punctul de vedere al turismului, pentru ca în partea finală să pot veni cu concluzii și propuneri viabile pentru dezvoltarea localităților cu potențial turistic din țara noastră

În acest sens, am acordat un spațiu amplu prezentării si analizei componentelor fizico-geografice și potențialului uman, din a căror simbioză să se poată extrage elementele de potențial turistic definitorii, structurate si prezentate în funcție de importanța si rolul pe care îl au în conturarea imaginii turistice de ansamblu a localităților. Foarte importantă și relevantă am considerat că este analiza infrastructurii (mai puțin prezentarea ei descriptivă), urmată de componenta valorificării, circulația turistică, cea care dă măsura exactă a calității și eficienței tuturor celorlalte. În perspectivă, dezvoltarea durabilă va fi imperios necesară pentru a menține toate componentele amintite la cote ridicate, motiv pentru care, în ultima parte a lucrării am încercat să surprind în acelasi timp efectele negative pe care le pot avea diversele tipuri de impacturi, antropice în principal, dar si eforturile depuse, preocupările si programele de dezvoltare existente în vederea ameliorării acestor aspecte.

Consider că această lucrare este foarte utilă si din punct de vedere profesional, sprijinindu-mă în orientarea si organizarea activității în viitor.

Capitolul 1. DEZVOLATAREA DURABILĂ

1.1. Dezvoltarea durabilă: concept, caracteristici, abordări metodologice

Originile conceptului dezvoltării durabile trebuiesc căutate în evoluția atitudinilor ființei umane față de mediu, întrucât problemele legate de mediu și de modul în care omul/comunitățile umane afectează ecosistemul au constituit, încă de la începuturi, preocupări ale societăților umane. S-a constatat că numeroase societăți preistorice și-au dezvoltat, de-a lungul timpului, norme și tabuuri cu privire la folosirea anumitor resurse naturale prin care se urmărea protejarea și exploatarea lor rațională. De asemenea, resursele naturale și ecosistemele care susțineau viața de zi cu zi erau reprezentate în numeroase tradiții și ritualuri ale comunităților care trăiau în strânsă legătură cu natura. Se presupune că declinul unor culturi a fost consecința unor dezastre datorate deteriorării mediului înconjurător (ex. declinul culturii maya).

Impactul activității umane asupra mediului înconjurător devine prioritate începând cu Revoluția industrială de la sfârșitul sec. XVIII și începtul sec. XIX. În această perioadă se formează și se dezvoltă primele abordări cu privire la relația dintre om și mediul înconjurător.

Cea mai cunoscută definiție a dezvoltării durabile este cea dată de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) în raportul „Viitorul nostru comun”, cunoscut și sub numele de Raportul Brundtland: „dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”.

Modelul dezvoltării durabile prezintă urmatoarele caracteristici:

Echitate- distribuirea justă a costurilor și beneficiilor între națiuni, generații, între bogați și săraci;

Abordarea pe termen lung – conceperea de scenarii de dezvoltare apte să îndeplinească, pe termen lung, nevoile generațiilor actuale și viitoare, și care să tină cont de faptul ca resursele naturale sunt limitate;

Gândire sistemică- abordarea societății globale ca sistem, dependentă de interacțiunile complexe dintre mediu, economie și societate privite ca subsisteme.

Între factorii de mediu, economici și sociali există interacțiuni cu dublă determinare. Potrivit OEDC (2001) legăturile sunt evidențiate după cum urmează:

Fluxul dinspre mediu și economie – este dat de funcțiile resurselor naturale și ale emisiilor și de costurile economice ale protecței mediului;

Fluxul economie-mediu – este determinat de presiunea exercitată de activitățile productive asupra resurselor ecologice, de investițiile în protecția mediului și drepturile de proprietate asupra resurselor naturale și de mediu.

Fluxul dinspre mediu catre societate – surprinde amenitările de mediu asupra bunăstării umane, pericolele asupra sănătății și securitații umane provocate de degradarea mediului.

Fluxul dinspre societate catre mediu – este determinat de presiunea exercitată de modelele de consum asupra resurselor de mediu și responsabilitatea ecologică a cetățenilor.

Fluxul dinspre societate catre economie – determinat de cantitatea și calitatea forței de muncă, planurile sociale pentru tranzacțiile de piață.

Figura 1 Interacțiuni între factori economici, sociali si de mediu

Sursa: OECD, Sustainable Development: Critical Issues, OECD, 2001.

Apariția în vocabularul european a conceptului de “dezvoltare durabilă” este strâns legată de activitățile Conferinței ONU pentru Mediul Uman din Stockholm, 1972. Este momentul în care se recunoaște că activitățile umane contribuie la deteriorarea mediului înconjurator și sunt stabilite principiile de conservare a mediului natural din țările industrializate. Tot în acest an, Clubul de la Roma publică Limits to Growht care leagă apariția poluării mediului de creșterea economică,epuizarea resurselor, creșterea explozivă a populației.

Problemele complexe ale dezvoltării durabile au căpătat o dimensiune politică globală, fiind abordate la cel mai înalt nivel la Conferința Mondială pentru Mediu si Dezvoltare Durabilă de la Rio de Janeiro (1992), la Sesiunea Specială a Adunării Generale ONU și adoptarea Obiectivelor Mileniului (2000) și la Conferința Mondială pentru Dezvoltare Durabilă de la Johannesburg (2002). S-au conturat, astfel, programe concrete de acțiune la nivel global și local conform dictonului „să gândim global și să acționăm local”.

1.2 Dezvoltarea durabilă în Uniunea Europeană

Obiectiv fundamental ale Uniunii Europene, dezvoltarea durabilă are drept scop îmbunătățirea continuă a calității vieții și a bunăstarii generațiilor prezente si viitoare, printr-o abordare integrată între dezvoltarea economică, protecția mediului și justiția socială.

Un reper important în implementarea politicii de dezvoltare durabilă este adoptarea “Programului 5 de Acțiune pentru Mediu” din anul 19992, rezultatetate asupra resurselor naturale și de mediu.

Fluxul dinspre mediu catre societate – surprinde amenitările de mediu asupra bunăstării umane, pericolele asupra sănătății și securitații umane provocate de degradarea mediului.

Fluxul dinspre societate catre mediu – este determinat de presiunea exercitată de modelele de consum asupra resurselor de mediu și responsabilitatea ecologică a cetățenilor.

Fluxul dinspre societate catre economie – determinat de cantitatea și calitatea forței de muncă, planurile sociale pentru tranzacțiile de piață.

Figura 1 Interacțiuni între factori economici, sociali si de mediu

Sursa: OECD, Sustainable Development: Critical Issues, OECD, 2001.

Apariția în vocabularul european a conceptului de “dezvoltare durabilă” este strâns legată de activitățile Conferinței ONU pentru Mediul Uman din Stockholm, 1972. Este momentul în care se recunoaște că activitățile umane contribuie la deteriorarea mediului înconjurator și sunt stabilite principiile de conservare a mediului natural din țările industrializate. Tot în acest an, Clubul de la Roma publică Limits to Growht care leagă apariția poluării mediului de creșterea economică,epuizarea resurselor, creșterea explozivă a populației.

Problemele complexe ale dezvoltării durabile au căpătat o dimensiune politică globală, fiind abordate la cel mai înalt nivel la Conferința Mondială pentru Mediu si Dezvoltare Durabilă de la Rio de Janeiro (1992), la Sesiunea Specială a Adunării Generale ONU și adoptarea Obiectivelor Mileniului (2000) și la Conferința Mondială pentru Dezvoltare Durabilă de la Johannesburg (2002). S-au conturat, astfel, programe concrete de acțiune la nivel global și local conform dictonului „să gândim global și să acționăm local”.

1.2 Dezvoltarea durabilă în Uniunea Europeană

Obiectiv fundamental ale Uniunii Europene, dezvoltarea durabilă are drept scop îmbunătățirea continuă a calității vieții și a bunăstarii generațiilor prezente si viitoare, printr-o abordare integrată între dezvoltarea economică, protecția mediului și justiția socială.

Un reper important în implementarea politicii de dezvoltare durabilă este adoptarea “Programului 5 de Acțiune pentru Mediu” din anul 19992, rezultat al întrunirii Consiliul European din iunie 1990.

Domeniile prioritare de acțiune cuprinse în acest document sunt: managementul pe termen lung al resurselor natural; integrarea preocupărilor de combatere a poluării și de prevenire a deșeurilor; reducerea consumului de energie obținută din surse regenerabile în sectoare precum industrie, energie, transporturi, turism si agricultură; stabilirea instrumentelor (legislative, financiare si orizontale) ce urmeaza a fi utilizate în legatura cu mediul.

Problematica dezvoltării durabile va deveni obiectiv cheie al Uniunii Europene o dată cu intrarea în vigoare a Tratatul de la Amsterdam din 1999. Prima Strategia de Dezvoltare Durabila a UE, a fost adoptată la Consiliul de la Göteborg (2001) și completată, în 2002, cu o dimensiune externa la Consiliul de la Barcelona, ca urmare a World Summit on Sustainable Development din Johannesburg (2002).

În iunie 2006, Consiliul European a adoptat o noua strategie care cuprinde modalitățile prin care UE îsi va indeplini angajamentele de lungă durată pentru a răspunde provocărilor dezvoltării durabile.

În PAM 7 (adoptat în noiembrie 2013 și vizează perioada de până în 2020) sunt enumerate nouă obiective prioritare ce urmează a fi atinse până în 2020: și ce

protejarea, conservarea și ameliorarea capitalului natural;

trecerea la o economie verde, competitivă, eficientă din punctul de vedere al utilizării

resurselor și cu emisii reduse de dioxid de carbon;

protejarea sănătățiiși a bunăstării cetățenilor;

sporirea beneficiilor prin aplicarea eficientă a legislației în domeniul mediului;

dezvoltarea cunoștințelor despre mediul și lărgirea bazei de date pentru politică;

asigurarea de investiții pentru politica în domeniul mediului și al climei și justificarea

costurilor ecologice ale activităților ce țin de societate;

integrare a aspectelor legate de mediu în alte domenii de politică;

creșterea sustenabilității orașelor;

abordarea mai eficace a provocărilor în materie de mediuși climă la nivel internațional.

MOTTO:

„Resursele turismului aparțin moștenirii comune a omenirii: comunitățile  în  teritoriile  cărora  ele sunt situate  au  drepturi și  obligații speciale  în  privința  acestora”  (OMT –  Codul global de  etică pentru  turism  –  Octombrie 1999, Santiago de Chile) 

Capitolul 2. DEZVOLTAREA DURABILĂ A LOCALITĂȚILOR CU POTENȚIAL TURISTIC

2.1.Turismul – factor de dezvoltare durabilă

În sens larg, turismul este considerat ca fiind una dintre cele mai mari și mai dinamice industrii ale economiei mondiale, reprezentând unul dintre sectoarele care se află în continuă ascensiune. Cu toate că pe parcursul evoluției acestui sector, au existat și momente de regres, se pare că termen lung, tendința dominantă este cea de creștere, aceasta menținându-se stabilă.

Procesul de globalizare a jucat un rol important asupra industriei turismului, prin crearea de beneficii, astfel că, prin prisma dezvoltării domeniului informației și al tehonologiei, omenirea a fost oarecum, integrată virtual în activitatea turistică. ( vezi subcapitolul 2.8.4 )

Turismul, poate fi considerat ca fiind, în primul rând, o industrie ce ține de prestarea de servicii, în care, guvernul joacă un rol important în ceea ce privește procesul de calificare și formare profesională a persoanelor implicate în acestă activitate, precum și în susținerea dezvoltării firmelor mici și mijlocii, prin diverse programe adecvate.

Datorită provocărilor cu care industria turistică s-a confruntat în ultima perioadă, s-a produs o schimbare a mentalității la nivel guvernamental, astfel că, din ce în ce mai multe guverne incep să conștientizeze faptul că tursimul nu poate fi lăsat la voia întamplării, luarea măsurilor cu privire la aceste provocări fiind considerată necesară, ajungându-se astfel, la conturarea de noi strategii și viziuni, în vederea dezvoltării industriei turistice. Conștientizarea importanței turismului, la nivel mondial, a condus la apariția unei noi viziuni în ceea ce privește oportunitățile oferite de această industrie. Astfel, a luat naștere conceptul de New Tourism – concept care promovează parteneriatul dintre autoritățile publice și sectorul privat, acesta căpătând un nou sens. Conceptul se orientează spre asigurarea de avantaje pentru toți participanții și spre furnizarea prosudelor de succes.

Dezvoltarea durabilă reprezintă un factor important pe care îl are în vedere industria turismului, astfel că, termeni precum turism moderat sau ecoturism, ajung să fie folosiți de către un număr din ce în ce mai mare de companii turistice. De asemenea, în cadrul unei reuniuni pe tema turismului, a Comisiei ONU pentru Dezvoltarea Durabilă, s-a convenit asupra promovării ideii unui turism etic, corect, care să țină cont în egală măsură, de consecințele sociale, economice, și culturale precum și de consecințele de tip ecologic.

Factori ca tehnologiile de producție depășite, precum și investițiile iraționale realizate în infrastructură, reprezintă amenințări în ceea ce privește procesul de dezvoltare durabilă.

De asemenea, procesul de dezvoltare durabilă este pus în pericol și de către amenințările tot mai mari asupra mediului, datorită unor factor nocivi precum emisiile de dioxid de carbon, folosirea irațională a resurselor, sau neglijența de care dau dovadă turiștii în timpul petrecerii vacanțelor. Astfel, devinde neapărat necesară implicarea turismului în educarea turiștilor și în ceea ce privește conștientizarea efectelor acestor factori, precum și asupra problemelor care apar asupra mediului, urmărindu-se elaborarea de politici de mediu cât mai eficiente.

Datorită efectelor negative, apare și necesitatea turismului durabil, în vederea contracarării acestora. Tursimul durabil, se va afla în strânsă legătura cu mediul, cu populația, atfel încât sa apară urmatoarea relație: dezvoltarea durabilă a turismului, este direct proporțională cu profitul celor care beneficiază de pe urma acestuia. Cu cât durabilitatea turismului este mai ridicată cu atât mai mult se formează un viitor sigur, cu impact negativ redus asupra mediului, și deci, cu profit pe viitor a beneficiarilor.

În ultimul timp, termenul de dezvoltare durabilă în turism, a cunoscut o mare răspândire și a fost acceptat foarte repede de catre organizațiile naționale și internaționale. Conceptul de turism durabil, a fost definit, incă din anul 1991: ”dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul, marketingul turistic care să respecte integritatea naturală socială și economică a mediului, având asigurarea exploatării resurselor naturale și culturale și pentru generațiile viitoare”.

Conform Organizației Mondiale a Turismului: „dezvoltarea turismului durabil implică satisfacerea necesităților turiștilor și ale regiunilor gazdă, presupunând, în același timp, protejarea și creșterea șanselor și oportunităților viitoare. De asemenea, acesta este văzut ca o modalitate de management a tuturor resurselor, astfel încât nevoile economice, estetice și sociale, să fie pe deplin satisfăcute, menținând integritatea culturală, dimensiunile ecologice esențiale, diversitatea biologică precum și sistemul de viață.”

Tot Organizația Mondială a Turismului, afirmă că, termenul de turism durabil, presupune 3 aspecte importante, și anume:

Calitatea: turismul durabil presupune o importantă experiență pentru turiști, in același timp îmbunătățind nivelul de trai al comunității gazdă, identitatea culturală a acesteia, precum și protejarea mediului înconjurator, si de asemenea, reducerea sărăciei.

Continuitatea: această formă de turism, presupune și se asigură la exploatarea optimă a resurselor, continuitatea exploatării acestora, și menținerea culturii comunităților, garantând experiențe satisfăcătoare pentru turiști.

Echilibru: turismul durabil asigură echilibrul necesar, dintre nevoile industriei turistice, nevoile partizanilor mediului, și comunității locale, presupunând crearea de beneficii economico-sociale, corect distribuite, tuturor celor implicați în această activitate.

Turismul durabil implică toate formele și activitățile aparținând acestei ramuri, incluzând diferite forme ale turismului, printre care putem enumera: turismul de litoral, turismul cultural, turismul montan, turismul balnear, turismul de afaceri, turismul convențional de masă, turismul rural, etc. Evident, legatura care se formează între turism și mediu, este una mult mai strânsă decât în cazul altor industrii, de aici, apărând neccesitatea dezvoltării durabile în această ramură.

În ceea ce privește industria turismului din România, țara noastră se situează printre primele locuri ale clasamentului (locul 4, din 174 țări), cunoscând o mare creștere a cererii din sectorul turistic. Locul ocupat în clasamentul internațional se datorează ofertei turistice accesibile și interesante, pe care România o oferă pe tot parcursul anului, datorită potențialului turistic imens de care dispune, datorat: varietății mari de resurse naturale și antropice, bazei tehnico-materiale care stă la dispoziția turiștilor, precum și a forței de muncă disponibile, care face față din punct de vedere calitativ și cantitaiv, în vederea desfășurării activităților turistice.

Deși țara noastră dispune de o capacitate de cazare ce face față fluxurilor de turiști, trebuie subliniat faptul că, existența unor standarde de calitate naționale sub mediile internaționale, afectează calitatea precum și imaginea turismului românesc, pe plan mondial. Astfel, pentru creșterea nivelului competitivității, România trebuie să se orienteze spre acordarea proirității în vederea modernizării unităților de cazare ce există în momentul de față în cadrul localităților cu potențial turistic, sau a susținerii constuirii de noi unități turistice ce se pot ridica la standardele internaționale, având ca scop, creșterea standardului turistic național.

Datorită numeroaselor zone și localități cu potențial turistic (vezi anexa 1), precum și a resurselor de care dispune țara noastră, este necesar ca turismul să devină una dintre activitățile de bază, și prioritare ale economiei naționale. Necesitatea îndreptării atenției și a elaborării de planuri și strategii naționale privind dezvoltarea turismului, este datorată creșterii economice, creșterii locurilor de muncă precum și a apariției efectelor antrentante ale altor sectoare ale economiei, care pot apărea de pe urma activității turistice. De asemenea, un turism durabil și de calitate, care se ridică la stanarde înalte, va genera un impact benefic asupra imaginii României pe plan internațional, favorizând dezvoltarea relațiilor econmice, sociale, culturale ale țăriil, la nivel mondial.

Nevoia dezvoltării durabile a dus la luarea de măsuri în ceea ce privește îngrijirea, protejarea și curățarea mediului natural al țării, impunându-se integrarea planurilor de dezvoltare a turismului, în sistemele de management al mediului, și invers. Dezvoltarea localităților cu potențial turistic din mediu rural, se poate face prin prisma procesului de dezvoltare a întregii industrii turistice, aceasta reprezentând o componentă importantă în progresul dezvoltării întregii țări, și a diminuării decalajelor regionale, apărute de pe urma concentrării activității turistice pe arii mici, disproporționate.

Dezvoltarea localităților rurale, nu se poate face doar prin simplu factor al existenței potențialului turistic și a resurselor necesare în zona respectivă. Dezvoltare durabilă și calitativă a acestora, precum și a tuturor celorlalte localități ce dispun de acest potențial, se poate face numai în contextul prezenței unui personal calificat și bine pregătit în vederea desfășurării activității turistice. Astfel, apare problema lipsei de pregătire a persoanelor aparținând mediilor rurale, care nu dispun de cunoștiințele și deprinderile necesare, în domeniul turistic. Pentru combaterea acestui fenomen, este necesară, ba chiar prioritară, formarea și pregătirea profesională, precum și motivarea acestor personale, în vederea îmbunătățirii calității serviciilor oferite. În acest caz, activitatea agricolă defășurată în mediile rurale, se poate completa cu activitatea turistică, ducând chiar la formarea unei cariere în turism. Oricum, formarea profesională a personalului nu se restrânge doar asupra persoanelor din mediul rural, probleme legate de experiență în activitatea turistică existând și la personalul care iși desfășoară activitatea în unitățile turistice care se găsesc în zonele cu interes turistic mare. Revizuirile sistemului de formare profesională, acțiuni de informare a agenților economici, precum și crearea de facilități în vederea formării, inițierii și specializării personalului, sunt de asemenea, neapărat necesare.

Pe lăngă efectele pozitive pe care le produce, turismul, lasă în urma, și efecte negative care se răsfrâng asupra mediului, degradându-l. Putem da exemplu: deplasările spre zonele turistice – poluarea generată de către avioane, mașini; consumul de resurse, de spațiu, precum și deșeurile rămase în urma activității turistice sau în mod direct, a turiștilor iresponsabili care lasă în urma lor resturi, gunoaie. Din moment ce apar și efecte negative, devine clar că, la rândul ei, și industria turistică este nevoită sa își schimbe modul de manifestare asupra mediului, în propiul ei interes. Această schimbare presupune menținerea, sau unde este cazul, începerea inițiativei de păstrare a caracterului atractiv al locurilor cu potențial turistic, și de asemenea, asigurarea caracterului durabil a componentelor sale ( componente naturale și antropice ). Pentru a dispune de durabilitate, avem nevoie de o bună gestionare a resurselor, de evitarea supraexploatării acestora.

Combaterea efectelor negative, nu se poate realiza decât printr-un proces de management profesional, de calitate, care urmează atragerea în procesul decizional a tuturor factorilor implicați în activitatea de dezvoltare a turismului. Acest proces, presupune colaborarea dintre autoritățile implicate ( cele care au la dispozitie instrumente legislative, sociale, și economice ) agenți economici, grupurile care susțin și luptă pentru protecția mediului și păstrarea culturii, prestatorii serviciilor turistice, agenții de turism și turoperatori, și, de asemenea, factorul cel mai important, și anume, turiștii – ca beneficiari. Această cooperare devine absolut necesară în vederea unei dezvoltări durabile a turismului.

2.2 Actori/factori implicati în activitatea turistică

Sfera în care se manifestă interesul față de dezvoltarea durabilă a turismului, și a localtităților ce dispun de potențial turistic, nu trebuie să fie limitată doar la nivel guvernamental, acesta extinzându-se către mai mulți mulți factori șiactori, care își joacă rolul în cadrul activității turistice. Dintre aceștia, putem enumera:

Diferite paliere guvernamentale, prin: diverse reglementări, protecția peisajelor, legislație corespunzătoare, etc.; ·

Diverse asociații și ONG-uri, care aparțin de domeniul turismulu, prin: susținerea turismului, proiecte și activități privind protecția mediului, etc.

Obiectivele industriale : prin adoptarea și aplicarea de noi practici cu caracter nepoluant, orientat spre protecția mediului.

Populația locală: care trebuie să fie implicată în proiecte sau acțiuni de protecție și punere în valoare a mediului înconjurător, care să contribuie la dezvoltarea localităților cu potențial turistic în care se află, sa fie ospitalieri, să se afle in stranse și bune relații cu turiștii, cunocând codul etic al acestora, etc.

Turiștii: care trebuie în primă fază să cunoască, si de asemenea, să aplice codul etic al turiștilor, în activitatea acestora. De asemenea, aceștia trebuie să dea dovadă de responsabilitate față de mediu, de destinațiile turistice.

Componentele  industriei  turistice: tipurile de turism, destinațiile turistice, etc.

2.3 Integrarea României în circuitul turistic European

Dupa aderarea la Uniuniea Europeană, s-a demarat un amplu proces pentru integrarea generală a României în structurile Uniunii Europene. Din acest proces, face parte, de asemenea, și turismul românesc – datorită potențialului de care țara noastră dispune – acesta urmărind atingerea standardelor necesare pentru integrarea în circuitul turismului european.

Știind bine că standardele europene se bazează în special pe dezvoltarea durabilă, se impune dezvoltarea și promovarea turismului de tip durabil, prin dezvoltarea durabilă a localităților cu potențial turistic din țara noastră. Acestă dezvoltare are la bază principii ecologice, care se caracterizează prin încercări de combatere a poluării, punându-se accent pe zonele care dispun de mare atractivitate turistică. La acestea se mai adauga, de asemenea, sprijinirea diferitelor ramuri de turism, cum ar fi, sprijinirea dezvoltarii turismului rural, a turismului cultural, punându-se accent si pe asigurarea unei securități a turiștilor.

Zonele din România, vizate asupra integrării în circuitul turistic european, sunt: zona Dunării și a Deltei, Zona Carpatică, precum și zona litoralului Mării Negre. Deci, trebuie să se valorifice potențialul turistic ridicat al țării, (aceasta aflându-se în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic) și integrarea acestuia în circuitele europene.

Din păcate, cu toate că industria turismului este una prosperă, România prezintă un oarecare decalaj pe plan internațional, localitățile și zonele de interes turistic, precum și serviciile oferite, aflându-se sub media europeană. Astfel, fondurile Uniunii Europene, reprezintă un instrument de o importanță deosebită ăn vederea eliminării sau a micșorării acestui decalaj, având în vedere că România trebuie să îndeplinească anumite standarde europene, în conformitate cu cele ale celorlalte țări membre. Astfel, în calitate de membru al Uniunii Europene, odată cu momentul aderării, România a început să beneficieze de asistență financiară din partea acesteia. Asistența constă în alocarea de fonduri nerambursabile, structurale (FSE, FEDR), fondrui complementare (Fondul European pentru Agricultura și Dezvoltare), precum și fondul de coeziune.

Evident, obiectivul principal pe care îl urmărește alocarea acestor fonduri, este reprezentat de reducerea diferențelor de dezvoltare, care apar între statele membre. Acestea se acordă dupa criteriul: PIB/locuitor, raportat la media Uniunii. În perioada 2007-2013, pentru cele 7 Programe Operaționale, suma totală a fost de aproximativ 17 miliarde de euro. Intervențiile majore și operațiunile care apar în domeniul turismului, se referă la promovarea localităților și a zonelor cu potențial turistic ( a celor cunoscute și de asemenea, și a celor ce nu au beneficiat de atenția turiștilor, în vederea includerii acestora în circuitul turistic ), precum și a dezvoltării rețelei de Centre de Informare și Promovare Turistică.

2.7 Potențialul turistic al României

Noțiunea de potențial turistic, al unei localități, sau a unui teritoriu, se referă, în sens larg, la ansamblul elementelor naturale, cultural-istorice, și economice, care oferă diferite posibilități de valorificare în domeniul turistic, care conferă o anumită funcționalitate pentru turism, constitutind deci, premise favorabile pentru dezvoltarea activității turistice ( G. Erdeli, 1996 ).

După cum am afirmat și în subcapitlolele precedente, România, dispune de un mare potențial turistc, care trebuie valorificat și a cărui dezvoltare trebuie susținută. În cele ce urmează, vom face referire la punctele forte pe care se poate baza dezvoltarea turismului, grupându-le în 3 categorii, și anume: georgrafie – mediu; cultură-patrimoniu cultural; infrastructură-transport-comunicații.

Geografie – Mediu:

Aici trebuie să facem referire, în primul rând, la formele variate de relief de care dispune țara noastră – forme accesibile, și armonios distribuite pe întreg teritoriul țării, (vezi harta anexe. )și anume: Munții Carpați; Litoralul, împreuna cu plajele Mării Negre, precum și Fluviul Dunărea.

La vărsarea în Marea Neagră, după cum bine știm, Fluviul Dunărea formează, fabuloasa Deltă a Dunării, care trebuie remarcată prin biodiversitatea de care dispune, aceasta fiind încadrată în patrimoniul UNESCO, ca rezervație a biosferei.

Referindu-ne în continuare la varietatea formelor de relief, putem menționa de existența a numeroase peșteri – care constituie o atracție de o importanță deosebită pentru turiști. De asemenea, 7% din suprafața teritoriului este reprezentată de parcuri și rezervații naturale, care conțin râuri, păduri și lacuri, nepoluate. La acestea putem adăugra existența unei diversități deosebite a florei și a faunei, aici, regăsindu-se specii unice în Europa și nu numai.

Un factor foarte important, care trebuie neapărat menționat, este că, 35% din izvoarele de ape minerale și termale, aflate în Europa, sunt regăsite pe teritoriul României, acestea oferind o mare posibilitate de efectuare a tratamentelor balneare.

În ceea ce privește climatul țării, aceasta dispune de o climă temperat-continentală, care favorizează desfășurarea activităților turistice, cum ar fi, schi – în zonele montane, și activități nautice, plajă – în zona de litoral. Dispunând de o varietate mare de vorme de relief, așa cum am afirmat mai sus, turismul din România, nu depinde în mod special de vreun sezon al anului, așa că, pe timp de vară, activitatea turistică se concentrează spre zonele Litoralului de la Marea Neagra și asupra Deltei Dunării, în timp ce, pe timpul sezonului rece, activitatea se mută, evident, în zona montană.

Cultură – patrimoniu cultural:

Începem detalierea celei de-a doua categorii, cu menționarea faptului că, România dispune de o diversitate imensă de obiective de patrimoniu, un argument solid, care susține noțiunea de potențial turistic al țării. Această diversitate este dată de existența a numeroase șantiere arheologice, mănăstiri, așezări fortificate, etc. Fapt care face ca România să se încadreaze în standardele internaționale și să concureaze cu ușurință cu alte țări eurpene și nu numai. Ca și atracții turistice istorice, care uimesc prin arhitectura acestora, dar și prin unicitatea lor, putem enumera Castelul Bran, din Județul Brașov ( care a devenit simbol al Transilvaniei, pe plan internațional, datorită legendei lui Dracula ), Cetatea Rîșnov, de lânga Brașov (datorită exemplului de arhitectură pur medievală de care dispune) Castelul Peleș din Sinaia, precum și ruinele cetăților anitce de pe Litoralul Mării Negre sau diverse monumente din anitchitate (Tropaeum Traiani, din Adamclisi; Sarmizegetuza, etc ).

Turismul trebuie valorificat la potențialul său maxim, deoarece acesta reprezintă, un mod de a pune în valoare patrimoniul natural, cultural și istoric, in contextul dezvoltării durabile, prin extinderea zonelor de interes turistic, a ofertelor turistice. Acestea contribuie la crearea de noi locuri de munca, la creșterea veniturilor, ca suplimente adăugate la cele de bază.

Deoarece în România se regăsește un mediu rural destul de răspândit, turismul poate fi orientat în această direcție, prin dezvoltarea localităților rurale, care se pot încadra în circuitul turistic, prin oferirea turiștilor, a experiențelor de viață tradiționale, la care se adaugă numeroase festivaluri de folclor și tradiție, desfășurate în aceste zone.

De asemenea, țara noastră dispune de multe alte atracții turistice, aici regăsind o gamă variată de muzee, pe diferite teme, acestea fiind foarte căutate de către turiști. Nu în ultimul rând, în această categorie putem adăuga orașul Sibiu, un important centru cultural și istoric al României, care, în anul 2007 a fost desemnat Capitală Culturală a Europei.

Infrasturctuă – transport – comunicații.

Dezvoltarea turismului se poate face numai în contextul unei infrastructuri dezvoltate, care să dispună de rețele de transport și de comunicații, pentru a facilita deplasarea turiștilor în zonele vizate. Cu toate că aceste elemente, sunt încă în dezvoltare, totuși, putem face referire la punctele forte pe care le regăsim în această categorie.

România dispune de o rețea bună de aeroporturi, care facilitează transportul pe cale aeriană, în diferite zone ale țării, spre exemplu, turiștii care vor să ajungă pe litoral, se pot deplasa cu avionul, dispunând de aeroportul Mihail Kogălniceanu, din zona Constanței. Rețeaua de aeroporturi, se completează cu prezența a numeroase companii de transport aerian, care oferă o mare varietate de servicii și destinații turistice.

Un lucru puțin cunoscut este că, în România se afla o mare rețea feroviară, fiind a 4-a ca mărime din Europa, aceasta constituind un mare avantaj în vederea deplasării pe teritoriul țării. Chiar dacă autostrăzile sunt în plin proces de extindere, România se bucură de o amplă rețea de drumuri, și numeroase puncte de trecere vamale, care se află în strânsă legătură cu numeroasele autocare de calitate înaltă disponibile, pentru transportul între diferite localități.

De asemenea, datorită Fluviului Dunărea, s-a format un amplu sistem de transport fluvial, care face legătura între Marea Neagră, și alte țări europene.

România se menține în conformitate cu standardele internaționale privind rețelele de telecomunicații, ( GSM, radio, etc ), la care se adaugă, furnizarea de energie electrică, cu o acoperire de 95% din teritoriu.

Separat, față de cele 3 categorii enumerate mai sus, trebuie să facem referire la investitorii din străinătate, care, și ei, la rândul lor, au apreciat potențialul turistic al României, interesul acestora pentru investiții în turismul românesc, și dezvoltarea localităților cu potențial turistic, crescând de la an la an.

2.8 Strategii pentru dezvoltarea durabilă a localităților cu potențial turistic. Principii pentru dezvoltarea sustenabilă.

2.8.1. Principii și strategii pentru dezvoltarea durabilă a localităților cu potențial turistic

Dezvoltea durabilă a localităților cu potențial turistic se face, evident, în contextul promovării și practicării unui turism durabil, concept determinat de creșterea rapidă a populației, diminuarea resurselor naturale, precum și de dorința de a atinge un nivel mai bun de trai, dar și a necesității cunoașterii capacității de suport pe care mediul înconjurător o oferă, în vederea asigurării generațiilor viitoare, unui mediu favorabil desfășurării acestei activități.

În vederea dezvoltării durabile, în mod general, se urmărește respectarea unor principii manageriale de bază. Acestea se referă la:

Stabilirea normelor și a standardelor de consum, precum și stabilirea limitelor ecologice.

Conservarea și protejarea resurselor de bază, precum și menținerea arealelor naturale, ce susțin patrimoniul genetic al faunei și al florei.

Folosirea rațională a resurselor de bază și accesul legal la acestea.

Încercarea menținerii unui optim al populației. O creștere excesivă a populației, este evident daunătoare ecosistemelor exploatate, ajungându-se la exploatarea excesivă a acestora.

Realocarea resurselor, redistribuirea activității economice, precum li satisfacerea nevoilor de bază, în contextul creșterii economice.

Promovarea folosirii resurselor inepuizabile, prin stabilirea unor rate minime de exmplatare și de consumare a acestora.

Asigurarea unui bun management al calității pentru toate resursele.

Promovarea controlului comunitar, și susținerea rolului important jucat de comunitățile locale în vederea luării deciziilor privind dezvoltarea pe plan local.

În vederea dezvoltării durabile a localităților ce dispun de potențial turistic, rezultatul activităților desfășurate în vederea procesului de dezvoltare, presupune urmărirea unor aspecte ca:

1. Promovarea și dezvoltarea comerțului specific zonelor vizate, bazându-se pe comercializarea produselor economice locale și meșteșugărești.

2. Încurajarea, susținerea, precum și promovarea activităților tradiționale, în special ale acelora ce dispun de carcater artizanal.

3. Reducerea exploatării pădurilor și a pășunatului, în concordanță cu creșterea economică a acestor localități, pe baza activității de turism.

4. Scoaterea din uz a terenurilor care oferă o producție slabă din punct de vedere agricol, și încadrarea acestora în activitatea turistică prin realizarea de dotări

corespunzătoare.

5. Creșterea economiei localităților, ca urmare a obținerii de venituri din noi taxe și impozite locale.

6. Folosirea veniturilor obținute din activitatea de comerț și turism specifică zonelor respective, în scopul de a moderniza obiectivele turistice culturale, precum și în scopul refacerii ecologice a peisajelor de care dispun aceste localități.

7. Profitul de pe urma activităților de transport, primire, găzduire, comerț, va contribuii seminifcativ la dezvoltarea locală.

Urmărirea respectării tuturor acestor obiective, se va face pronind de la punctele cheie pe care le presupune procesul de dezvoltare durabilă, menționate anterior.

Efectul negativ datorat răspândirii factorilor poluanți, poate fi redus datorită variației de care dispune relifeul, acesta bucurându-se de mari suprafețe cu vegetație densa, sau intens împădurite. În zonele ce dispun de resurse naturale bogate ( sare, lemn, cărbune, etc ), este necesară o exploatare rațională a acestora, pentru păstrarea și valorificarea potențialului natural, cât și pentru: reducerea defrișărilor excesive ale pădurilor, reducerea efectelor generate de poluarea naturală și antropică, menținerea unui climat stabil, plăcut și prielnic desfășurării activităților turistice, precum și pentru menținerea atractivității peisajului.

Suprafețele împădurite au importanță extrem de mare asupra mediului, jucând un rol indispensabil în vederea relgării, acumulării și distribuției apelor, în menținerea climatului plăcut, precum și în formarea unor zone ecologice de faună și floră.

2.8.2 Impactul activităților umane asupra mediului

Activitățile economice desfășurate în aceste zone, generează de asemenea, și un impact negativ asupra mediului înconjurător, producând efecte ca:

Disturgerea și degradarea treptată a mediului

Exercitarea presiunii în ceea ce privește exploatarea resurselor.

Apariția pe piață a produselor slab calitative, datorită tehnologiilor învechite – prin procesul de fabricare al acestora consumându-se o cantitate însemnată de materii prime și de energie.

Activitatea de turism, generează un impact cultural, care apare pe baza relației dintre populația locală, apărând aspecte pozitive ca:

Revigorarea și continuarea dezvoltării tradițiilor religioase și culturale de pe plan local.

Creșterea interesului locuitorilor din zonele vizate, în vederea conservării și păstrării obiectivelor de interes turistic ( culturale sau naturale ), fiind astfel valorificate.

Demararea de noi acțiuni de natură culturală, pe plan religios – pelerinajul la mănăstiri.

Relația care apare între locuitori și turiști, nu aduce întotdeauna efecte benefice, din nefericire, aspectele negative fiind ceva mai numeroase. ( apar după un interval de timp mai îndelungat ). Acestea sunt:

Copierea de către localnici a unor aspecte din comportamentele noi, specifice turiștilor.

Influența turiștilor asupra schimbării valorilor morale, ale mentalităților, în rândul rezidenților, aceștia ajung să păstreze anumite obiceiuri doar din simplul motiv că acestea sunt pe placul vizitatorilor ( apare kitsch-ul ).

Apariția conflictelor și antagonismelor – datorită turismului ca fenomen de masă. Se ajunge la dispariția mândriei față de cultura proprie.

Creșterea costului desfășurării activităților de zi cu zi ( a vieții ), dezvoltarea rapidă a societății axate pe consum, distrugerea spontaneității sociale.

De asemenea, degradarea și distrugerea mediului înconjurător, precum și a resurselor turistice, pot fi generate de derularea necontrolată, aleatorie a acivităților turistice, fără să se tină cont de respectarea standardelor de exploatare și de amenajare. Infulențarea acestor aspecte este datorată urmatoarelor grupe de factori:

Factori rezultați din utilizarea mediului înconjurător în scopul desfășurării activităților de turism și agrement.

Factorii care se datorează în mod direct, dezvoltării economice ( agircultură, industrie, transport, sau alte domenii ).

2.8.3 Aspecte pozitive/negative rezultate în urma activității turistice

Cu toate că activitatea desfășurată în domeniul turismului nu are același impact negativ ca și unitățile industirale, trebuie menționat faptul că există totuși influențe negative asupra mediului înconjurător rezultate din această activitate. Evident, putem vorbii și de numeroase beneficii, printre care putem enumera:

Dezvoltarea și promovarea comerțului specific, reprezentat de produsele de artizanat, hărți, pliante, CD-uri, ghiduri, etc.

Creșterea numărului spațiilor de cazare, în special în așezările rurale, sau așezările urbane defavorizate.

Îmbunătățirea, precum și crearea de noi condiții de divertisment și agrement, care pun în valoare resursele de care dispune localitatea respectivă.

Valorificarea bucătăriei și a mâncărurilor tradiționale, în concordanță cu creșterea numărului unităților de alimentație publică, precum și promovarea utilizării produselor specifice locurilor: produse din carne, brânzeturi, vinuri, etc.

Modernizarea și crearea de noi căi de acces și de comunicație, spre obiectivele de interes turistic.

Oferirea șansei pentru pregătirea profesională, în vederea specializării presonalului implicat în activitatea turistică. ( este necesară, în mod deosebit, pregătirea intensă a ghizilor, deoarece serviciile de acest tip oferite în localitățile turistice din România, se află cu mult sub standradele internaționale ).

Crearea condiților necesare practicării turismului pe tot parcursul anului, în vederea marii varietăți a formelor de turism pe care țara noastră le oferă, evitând astfel, supraaglomerarea sezoanelor turistice.

Încurajarea investițiilor în domeniul turistic, în scopul creșterii veniturilor generale și ale veniturilor locale.

În ceea ce privește aspectele negative pe care activitatea de turism le generează, putem face referire, în primul rând, la acțiunea distructivă pe care o au vizitatorii asupra resurselor turistice. Lipsa de educație ecologică și turistică, constituie principalul factor a acțiunilor distructive, acestea fiind, de cele mai multe ori, inconștiente. Acestea sunt numeroase, în special în zonele în care se constată o concentrare turistică ridicată, precum și în locurile în care amenajările și dotările disponibile, nu se încadrează în standardele de protecție a mediului.

Acțiunile distructive pot fi provocate, de:

Lipsa amenajărilor necesare în zone precum cele destinate campării, a popasurilor, aceaste lipsuri generând poluare prin acumulări de gunoaie sau deșeuri, precum și degradarea peisajului.

Circulația turistică necontrolată, prin abaterea turiștilor de la traseele marcate sau din zonele de agrement specifice, care generează distrugeri asupra vegetației, a solului, sau chiar perturbarea faunei. De asemenea, pe lângă acumularea de gunoaie, ca factor negativ, putem enumera: împiedicarea procesului de refacere ecologică, braconajul, declanșarea incendiilor în păduri, etc.

Exploatarea excesivă de resurse naturale cu caracter turistic, cum ar fi apele minerale, gazele de mofetă, nămolurile, plajele, etc. Este necesară și indispensabilă limitarea exploatării acestora, în vederea asigurării unei expolatări raționale, care să conducă la o dezvoltare durabilă.

Distrugerile cauzate de parcarea sau circulația automobilelor în zone interzise, prin abaterea de la principalele drumuri, precum și oprirea pe malul apelor, sau în păduri. Gazele emanate de autoturisme, precum și zgomotul produs de acestea, reprezintă factori nocivi în ceea ce privește degradarea mediului. Prezența numărul mare de mașini care circulă în zonele turistice, duce la alterarea și scăderea calității aerului din aceste arii.

Unitățile de cazare sau de alimentație publică din zonele cu potențial turistic nu prezintă dotarea cu echipamente de folosire a surselor de energie alternativă, precum și a reciclării deșeurilor rezultate în urma activităților desfășurate. Se constată și o lipsă a spațiilor de compostare și de depozitare a gunoaielor sau a altor deșeuri.

Deoarece procesul de dezvoltare a activităților din domeniul turistic se dovedește a fi foarte rapid, impactul negativ se poate exprima, de asemenea, prin:

Urbanizarea unui număr din ce în ce mai mare de localități

Extinderea serviciilor și a structurilor turistice, în contextul în care cele prezente nu sunt utilizate la valoare maximă.

Suprautilizarea infrastructurii turistice existente, aceasta nefăcând față fluxurilor mari de turiști, precum și apariția unui număr mai mare de forme de poluare.

Datorită existenței numeroaselor efecte negative ce rezultă din activitatea de turism, apare nevoia dezvoltării dirijate și controlate a turismului. Aceasta poarta numele de ECOTURISM – formă a truismului care este necesară în vederea dezvoltării durabile a zonelor și a localităților aflate în arii ce au statut de parcuri naționale și de rezervații. (vezi subcapitolul 3.3.1 referitor la Ecoturismul din Parcul Natural Bucegi).

Activitatea turistică dintr-o arie naturală care se bucură de protecție, trebuie să se desfășoare în concordanță cu particularitățile ecosistemelor, ținându-se cont de capacitatea de încărcare ecologică de care acesta dispune. Păstrarea integrității ecologice a acestor arii, se face în contextul valorificării și amenajării prudente și adecvate, precum și gestionării eficiente a resurselor regăsite în aceste zone.

Dezvoltarea durabilă a acestor zone se face urmând principiul exploatării raționale și echilibrate a resurselor naturale, culturale și umane, urmărind satisfacerea cererii și a nevoilor turiștilor, oferind în același timp posibilitatea dezvoltării eficiente, echilibrate și durabile a zonelor și a localităților turistice respective.

Chiar dacă, prin turism durabil se face referire de cele mai multe ori la turismul rural, ecoturism sau turismul cultural,( forme ce vor fi prezentate prin prisma dezvoltării durabile a stațiunii Sinaia, în partea a 2-a a lucrării ), orice formă de turism trebuie să se dezvolte având la bază principiil dezvoltării durabile. Atâta timp cât activitatea de turism din cadrul localităților cu potențial, se desfășoară după o bună planificare, în mod sigur, aceasta va duce pe viitor la dezvoltarea (calitativă, durabilă) a regiunii, precum și la generarea de venituri pentru populația rezidentă. Astfel, practicarea turismului a devenit o sursă importantă de venit pentru multe zone și pentru numeroase țări ale lumii.

2.8.4 Parcurile tematice și vizitarea virtuală a obiectivelor – alternativă pentru reducerea supraaglomerării localităților turistice

O consecință a activității turistice care produce efecte negative asupra mediului, o constituie supraaglomerarea zonelor de interes turistic, datorită fluxurilor numeroase de turiști prezente în zonă, pe timpul sezonului. Din această cauză, pot apărea probleme asupra mediului înconjurător, datorită depășirii capcaității și supraexploatării ariilor și a resurselor din reigunile si localitățile vizate. Pentru evitarea și diminuarea acestor efecte, UNESCO, sugerează ca alternativă, construirea și dezvoltarea parcurilor tematice, cu scopul de a reorienta turiștii si spre astfel de zone, în vederea eliberării celor cu caracter natural. Pe plan mondial, parcurile tematice se bucură de un imens succes, aici putând face referire la celebrele Disney Land-uri ale Walt Disney Corportaion.

Cu toate că datele privind vizitatorii acestor parcuri sunt confidențiale, se poate estima că acestea, au reușit să țină milioane de oameni departe de alte destinații turistice, unde probabil, efectele produse de aceștia ar fi fost mult mai dăunătoare pentru mediul înconjurător.

Deturnarea fluxurilor de turiști, este garantată de expansiunea parcurilor de acest gen, de la DisneyLaynd-ul din Los Angeles, California, deschis în anul 1955, până la apariția celorlalte parcuri asemănătoare în diferite locuri din SUA, Tokyo, sau pe teritoriul european, în Paris. ( pe lângă lanțurile deținute de Walt Disney Corporation, pe plan mondial există multe alte parcuri tematice care atrag un număr mare de turiști ).

Evident datorită caracterului lor atrificial, la adresa acestora au fost aduse numeroase critici, contrazise însă de standardele înalte la care se ridică proiectarea acestora, precum și a izolării lor de comunitățile locale.

Astfel de parcuri există și în România, ( evident, situate cu mult sub standardele celor prezentate anterior ), acestea atrăgând un număr însemnat de turiști, contribuind la eliberarea cel putin teoretică, a zonelor naturale din împrejurimi. Ex: Satul de vacanță din Mamaia, Paradisul acvatic și Parc Aventura din Brașov, etc. De asemenea, dezvoltarea durabilă în cadrul localităților si a zonelor turistice, prin evitarea supraaglomerării, este susținută și de o altă alternativă a specialiștilor din cadrul UNESCO, aceasta, bazându-se pe vizitarea virtuală a zonelor de interes turistic, prin prisma dezvoltării tehnologiei computerelor și a altor mijloace electronice. Evident, datorită costurilor relativ mari și a necesității unei evoluții mai considerabile a tehnologiei, această formă de turism este practicabilă, dar nu dispune momentan, de promomvarea necesară și de recunoașterea pe plan național și internațional. În România, spre exemplu, site-ul Muzeului Național de Artă, dispune de o secțiune unde vizitatorii pot efectua un tur virtual al muzeului, putând admira operele expuse de oriunde s-ar afla, prin intermediul internetului.

2.8.5 Planul de Amenajare a Teritoriului Național (PATN)

În ceea ce privește amenajarea teritoriului, aceasta trebuie facută în așa fel încât să se utilizeze oportunitățile de dezvoltare pe baza turismului, punându-se accent pe regiunile mai puțin dezvoltate, dar care dispun de potențial turistic. Potrivit standardelor europene, formele de turism durabil au prioritate în promovare.

Pentru amenajarea teritoriului, se folosește Planul de Amenajare al Teritoriul National ( PATN ) – în secțiunea a VI-a, Turism, care a fost elaborat cu scopul gestionării eficiente a spațiului precum și cu scopul stimulării dezvoltării zonelor cu probleme economice si sociale, dar care dispun de un potențial turistic ridicat.

Obiectivul urmărit de Planului de Amenajare a Teritoriului, Secțiunea Turism, se referă la localizarea și evidențierea localităților, și a zonelor care dispun de un potențial turistic mare, sau foarte mare, precum și determinarea infrastructurii necesare pentru valorificarea și îmbunătățirea acestora, pentru promovarea unui turism durabil, dar și de calitate.

Pentru atingerea acestui obicetiv, au fost identificați mai mulți pași care trebuiesc parcurși, printre care putem enumera:

Promovarea coeziunii teritoriului, prin dezvoltarea durabilă, și de calitate, a turismului;

Reabilitarea infrastructurii din zonele care dispun de potențial turistic ;

Reabilitarea zonelor cu potențial turistic, degradate;

Valorificarea, precum și protejarea patrimoniului natural și al resurselor naturale.

Valorificarea patrimoniului cultural.

Luarea măsurilor de prevenire a riscurilor naturale, în zonele expuse la risc, în cadrul amenajării teritoriului.

Măsuri cu privire la managementul deșeurilor, precum și reabilitarea zonelor contaminate.

Planul de Amenajare a Teritoriului Național, Secțiunea a VI-a, Turism, a fost întocmit, dupa cum spuneam, pentru crearea unei armonii între spațiul georafic al țării, și turism, precum și pentru stimularea dezvoltării zonelor care dispun de potențial turistic. Acesta a fost elaborat în baza unor studii care se referă la ierarhizarea și delimitarea zonelor cu potențial turistic, la care au contribuit organismele centrale și județene.

Conform studiilor realizate, s-au conturat, la nivelul țării, doua categorii importante de zone cu potențial turistic deosebit, și anume:

Prima categorie – care se referă la zone ce dispun de potențial turistic complex, de valoare mare (vezi anexa 2). Această categorie a fost încadrată pe 24% din suprafața țării, și cuprinde, obligatoriu: Rezervații ale Bioseferei, Parcuri Naturale, monumente ale naturii care constituie interes național, muzee, case memoriale, precum și zonele balneare.

A doua categorie – care a fost clasificată ca ocupând 34% din teritoriul României- care se referă la zonele cu potențial turistic ridicat. Aceasta trebuie să conțină cel puțin unul dintre următoarele elemente: monumente ale naturii, de interes național, rezervații naturale, resurse balneare, muzee, case memoriale.

Evident, exceptând zonele enumerate mai sus, există și alte zone cu potențial turistic, dar mai redus. Cu toate că aici, densitatea obiectivelor turistice, este ceva mai redusă, există totuși posibilitatea dezvoltării de centre locale și puncte turistice, de zone de agrement, pentru punerea în valoare a obiectivelor respective.

2.9 Alte obiective ale dezvoltării durabile pentru localitățile cu potențial turistic.

Dezvoltarea unui turism durabil nu se poate realiza în contextul în care nu se iau măsurile necessare în vederea menținerii și îmbunătățirii condițiilor de desfășurare a activităților turisitce, din zonele ce dispun de potențial turistic. De altfel, utilizarea rațională a resurselor ce servesc acestor tipuri de activități, este neapărat necesară, luând în considerare faptul că, în continuare, acestea sunt expoatate irațional, necontrolat, ajungându-se la apariția efectelor negative și a degradării mediului înconjurător. Pentru o dezvoltare durabilă și pentru asigurarea condițiilor necesare desfășurării activităților turistice și de către generațiile viitoare, precum și pentru dezvoltarea și promovarea unui turism calitativ în zone ce urmăresc ridicarea la standardele internaționale, trebuiesc atinse anumite obiective, dintre care putem detalia:

1. Schimbarea mentalităților în vederea susținerii colectării și reciclării deseurilor, reuzltate în urma activității de turism. Principiile dezvoltării durabile, presupun adoptarea de planuri și strategii în vederea colectării și reciclării deșeurilor menajere, pentru reducerea volumului acestora, precum și pentru ecomomisirea de materii prime, fapt care este posibil numai prin crearea unui număr mai mare de depozite ecologice și a altor zone de colectare a deșeurilor, precum și prin reabilitarea sistemelor de salubrizare existente.

2. Limitarea defrișărilor suprafețelor împădurite. Pădurile joacă un rol important în ceea ce privește calitatea turismului și de asemenea, calitatea vieții, din zonele vizate și nu numai. Beneficiile pe care le oferă pădurile sunt numeroase – de la purificarea aerului și menținerea climatului plăcut , până la armonizarea cu formele de relief din ariile respective, contribuind la formarea unui peisaj natural, atractiv pentru turiști. Dezvoltarea durabilă a localităților cu potențial turistic nu se poate realiza în contextul în care, lipsesc din peisaj elemente esențiale ale naturii – în cazul de față, suprafețele împădurite. Combaterea acestui fenomen se poate face și prin plantarea arborilor în zonele defrișate, având ca scop regenerarea pădurilor.

3. Menținerea funcțiilor ecologice a apelor, precum și reducerea poluării de tip punctiforma corpurilor de apă. Protecția apelor subterane, a apelor de suprafață, precum și tratamentul apelor uzate, trebuiesc incluse în cadrul strategiilor privind gestionarea resurselor hidrologice. Netratarea adecvată, insuficentă a apelor uzate, are multiple efecte negative asupra ecosistemelor acvatice ( în Marea Neagră, Fluviul Dunărea, etc ), acestea putând fi combătute prin asigurarea epurării și colectării apelor uzate provenite din mediul urban. (principala sursă a poluării de acest fel).

4. Reducerea poluării difuze și punctiforme a solului. Pentru combaterea efectelor acestor tipuri de poluare a solurilor, se ia în calcul o mai bună coordonare în ceea ce privește amenajarea teritoriului, prin creșterea numărului depozitelor de tip ecologic în vederea colectării deșeurilor, precum și prin recologizarea ariilor degradate. De altfel, dotarea corespunzătoare a zonelor de campare, aflate în regiunile de interes turistic, va contribuii la reducerea semnificativă a poluării solurilor .

5. Evitarea activităților ce generează efecte negative asupra biodiversității. Coridoarele de transport care se află în execurție sau care urmează a fi construite,potconduce la fragmentarea habitatului natural. De asemenea, lipsa unui plan de management în ceea ce privește dezvoltarea porturilor ( de agrement ) în zona Mării Negre, a Dunării sau a altor lacuri naturale ( sau arificiale ), poate conduce la afectarea biodiversității acestor zone.

6. Protejarea patrimoniului natural și cultural din zona Mării Negre prin reabilitarea, conservarea și protejarea obiectivelor turistice din această zonă, în contextul dezvoltării durabile a localităților cu potențial turistic din aria litoralului.

7. Conservarea florei, a faunei, și a habitatelor aflate în ariile naturale protejate. Încercarea de a dezvolta infrastructura din domeniul turistic, poate genera un impact negativ, pe plan local asupra habitatelor naturale – spre exemplu, amenajarea pârtiilor de schi, împreună cu instalațiile de telacabine, telescaune, și teleschi aferente. Deci, se urmărește ca dezvoltarea diferitelor structuri turistice, să se facă în conformitate cu standardele de protecție a mediului, evitându-se afectarea și disturgerea habitatelor din jurul acestora.

8. Armonizarea cadrului natural cu cel antropic, valorificarea zonelor de agrement, precum și păstrarea tradițiilor localităților și a zonelor vizate. Planul de Amenajare al Teritoriului Național, secțiunea VI-a turism, urmărește valorificarea suprafețelor ce dispun de mare potențial turistic, prin crearea de zone de interes pentru activitatea turistică. Extinderea spațiilor destinate activităților turistice se poate realiza în baza regulamentului de urbanism și a Planului de Urbanism Zonal – PUZ – în vederea transformării unor terenuri cu destinație agricolă, în terenuri intravilane, care urmează a fi dotate cu toate utilităile publice necesare: apă curentă, canalizare, energie electrica, etc.De asemenea, dezvoltarea durabilă a localităților cu potențial turistic se face în strânsă legătură cu conservarea și protejarea cadrului natural de care acestea dispun, precum și a armonizării acestuia cu toate elementele antropice. Pentru a nu genera poluare vizuală, reabilitarea obiectivelor istorice se va efectua făra a afeca proiectul de bază al construcției respective, urmărindu-se, ca după finalizarea lucrărilor, obiectivul reabilitat să se încadreze și să se armonizeze, în continuare, cu cadrul natural.

9. Protejarea resurselor de tip balnear împotriva poluării excesive. Deoarece resursele balneare reprezintă un factor important în derularea activității turistice de acest tip, este necesară diminuarea poluării generate de apele uzate neepurate, evacuate direct pe sol, sau în alte ape curate. De asemenea, depozitarea deșeurilor în condițiile care fac obiectul protecției mediului înconjurător, și a curățării și reabilitării zonelor degradate, vor conduce în mod sigur la diminuarea factorilor de risc, care apar la adresa resurselor balneare. Aici, apare și necesitatea dezvoltării infrastructurii din stațiunile balneare, având în vedere stadiul de degradare în care se află o bună parte dintre acestea.

10. Limitarea exploatării iraționale a resurselor balneare. Aici putem vorbii despre modernizarea dotărilor existente în stațiunile de tip balnear, astfel că, dezvoltarea infrastructurii, împreună cu creșterea calității serviciilor oferite în cadrul acestor localități, vor conduce, în mod sigur la o gestionare rațională și o schimbare în modul de expolatare a acestui tip de resurse.

11. Informarea și educarea turiștilor în vederea creșterii responsabilității acestora față de mediul înconjurător. Datorită efectelor negative asupra mediului, genereate de activitățile desfășurate de către turiști, este necesară educarea și informarea acestora cu privire la zonele naturale și speciile protejate prin lege, precum și la efectele produse de activitatea celor care nu prezintă un comportament corespunzător pe timpul interacțiunii acestora cu zonele naturale din stațiuni. Extinderea centrelor pentru informarea turiștilor, precum și demararea de campanii de conștientizare a acestor factori, reprezintă pași importanți în atingerea acestui obiectiv.

12. Încurajarea turismului rural. În mediul rural regăsim o mulțime de localități ce dispun de potențial turistic, aici putându-se practica diverse activități, pe tot parcursul anului. Dezvoltarea și încadrarea acestora în circuitul turistic, prezintă numeroase avantaje, cum ar fi: crearea de locuri de muncă pentru persoanele ce locuiesc în mediul rural, crearea sau întărirea stabilității populației, valorificarea anumitor resurse, precum și realizarea dotărilor necesare prin investiții cu costuri reduse.

13. Promovarea unor forme ușoare de turism, prin adaptarea la condițiile locale. Aici, ne putem referii la efectele negative produse de gazele emanate de autoturisme. În acest fel, promovarea mersului cu bicicleta, a mersului pe jos, sau a deplasării cu trenul, precum și realizarea unei infrastructuri care să se adapteze acestor condiții ușoare, va duce la dezvoltarea de localități turistice care vor cunoaște reducerea poluării fonice, a poluării aerului și a supraaglomerării zonei și a căilor de acces.

Capitolul 3. APORTUL TURISMULUI LA DEZVOLTAREA DURABILĂ A STAȚIUNII SINAIA

– Studiu de caz –

Orașul Sinaia se află amplasat în partea centrală a României, la poalele Munților Bucegi, într-o frumoasă zonă de munte pe Valea râului Prahova (vezi anexa 3), la o altitudine ce variază dintr-o parte în alta a orașului între 767 metri și 1055 metri. Populația orașului Sinaia atinge un număr de 12.525 locuitori din care majoritatea de etnie română, iar din punct de vedere confesional, religia dominantă fiind cea ortodoxă. În partea de nord a localității, la o distanță de 50 km se află Brașovul, iar în partea sud-estică, la 60 de km distanță, se află resedința județului Prahova, Ploieștiul. Sinaia este cunoscută atât ca stațiune turistică de o mare valoare, cât și ca stațiune balneo-climaterică.

Localitatea este dispusă sub forma unui larg amfiteatru la poalele Bucegilor și se întinde, în partea de nord, până la locul numit Gura Pădurii, unde se află Hanul Vadul Cerbului, iar spre sud, până dincolo de Valea Izvorul Dorului, unde în deceniul al 9-lea al acestui secol s-a ridicat cartierul Platoul Izvor. Cu excepția cartierului turistic Cumpătu, a câtorva cladiri răzlețe, a Uzinei Electrice, Sinaia iși concentrează vatra pe partea dreaptă a râului Prahova. Munții Bucegi, situați la vestul așezării, domină Sinaia printr-un abrupt de peste 1000 m. În est, Munții Gârbova se întind către sud până la Izvorul lui Bogdan. Celelalte două masive muntoase, Bucegii și Gârbova înconjoară localitatea pe o lungime de 9 km. Vilele cochete și originale prin arhitectura lor ca și numeroasele hoteluri moderne dau localității înfătișarea unei adevărate stațiuni turistice.

Dezvoltarea orașului Sinaia ca stațiune turistică a luat amploare începând cu a doua jumătate a secolului al XIX – lea, odată cu construirea șoselei Sinaia – Brașov (1847), a căii ferate București – Sinaia (1879) și, mai ales, a castelului Peleș, care a transformat Sinaia într-un centru al vieții politice si o zona rezidențială privilegiată.

În oraș a fost construit un număr mare de reședințe private, amplasate în zone pitorești care beneficiază de o arhitectura (exterioară si interioară) deosebită. Dotările de patrimoniu muzeistic si arhitectural al orașului Sinaia se situează la un nivel de excepție. Mănăstirea Sinaia, ctitorie a spătarului Mihail Cantacuzino, datează din anul 1695. Odată cu ridicarea mănăstirii, așezarea a început să se formeze, preluând numele de Sinaia.
Orașul Sinaia este un important centru istoric, cultural și economic, de o mare importanță și atracție turistică, datorită numeroaselor monumente existente pe teritoriul localității, care atrag anual un număr impresionant de turiști români și străini.

3.1. Potențialul turistic al Stațiunii Sinaia

După cum am afirmat în capitolul anterior, cea mai răspândită formă de clasificare a potențialului turistic, împarte această noțiune în două categorii – potențialul turistic natural și potențialul turistic antropic – categorii pe care o sa încerc sa le deataliez în subcapitolele urmatoare, cu scopul de a întării afirmația conform căreia, Sinaia se încadrează printre localitățile cu potential turistic ridicat, din România – stațiune unde peisajul natural se îmbină și formează o adevarată armonie cu locurile istorice.

3.1.1 Potențialul Turistic Natural

Poziționarea stațiunii Sinaia face ca aceasta să se bucure de un spațiu împădurit extins, datorită padurilor de la bazele munților Zgârbura, Colții lui Barbeș, Furnica și Culmea Izvorului, peisaj care se completează cu imaginea Munților Bucegi, care, în partea de vest a stațiunii ating înalțimi de peste 2000, până la 2500 m, în care se regăsesc impresionante margini abrupte, precum și platoul Bucegilor. Altitudini ridicate ( 1900 m) regăsim și în Munții Garbova, în partea de Est, care prezintă o culme lunga de peste 30 de kilom, orientată pe axa nord-sud.

Un factor important pentru turismul montan, îl constituie practicarea alpinismului, și al drumețiilor montane, către anumite vârfuri ale munților, fapt care face necesar să remarcăm cele mai importante dintre acestea, care domină peisajul reprezentativ al stațiunii Sinaia. Acestea sunt: Vârful Furnica ( 2013 m), Vârfurl Piatra Arsă ( 2044 m ) Jepii Mici ( 2173 m), Jepii Mari ( 2071 m), Vânturișul ( 1942 m) , Vârful cu Dor ( 2030 m). Alături de acestea, putem să mai adăugăm și unele stânci,: Sfânta Ana, Piatra Arsă, Mecetul Turcesc – precum și Sfinxul, Babele și Masa Ciobanului, în imediata apropiere ( munții Bucegi ).

În zona stațiunii Sinaia, regăsim tipul de climat subalpin – tip de climat care se caracterizează prin veri destul de răcoroase, cu o medie a lunii iunie de 14-16°C, și cu ierni destul de blânde, cu o medie în luna ianuarie de -3°C. Temperatura medie anuală, se încadrează în jurul valorii de 6.5°C, iar în ceea ce privește volumul precipitațiilor, acestea se încadrează undeva pe la 800-1000 de mm annual, stratul de zăpadă care se formează în timpul iernii, dtorită climatului racoros, persistă de la începutul lunii Octombrie, până la începutul lunii Aprilie. Clima prezentă în această regiune, pe lângă temperaturile foarte plăcute, se bucură și de excelenții factori de cură, caracterizați printr-o presiune atmosferică destul de scăzută ( 67 mm c-m ), cu atmosferă foarte intens ionizată, cu aer curat, fără praf, bogată în ozon precum și în radiații ultraviolet.

De asemenea, putem menționa și de existența numeroaselor izvoare de ape minerale bogate în sulf, bicarbonate, calciu, magneziu și alte substanțe cu efecte benefice asupra sănătății. Toate acestea creează condiții excelente pentru tratatarea diferitelor probleme de sănătate ( neuroastenie, tulburări ale aparatului digestiv, etc ) , dar și pentru recuperare și odhină, fapt care contribuie la atragerea fluxurilor mari de turiști în această stațiune.

În raza stațiunii Sinaia, putem remarca diversitatea florei predominante, o flora care formează un covor vegetal cu o varietate și o frumusețe deosebită, acesta, aflându-se în strânsă legătură cu condițiile fizico – geografice, regăsite în această zonă a Carpaților Medirionali. Aici regăsim următoarele etaje de dispunere a pădurilor, care diversifică flora împrejurimilor: etajul inferior ( păduri de foioase : fag, ulm de munte, frasin ), etajul mijlociu ( păduri de foioase care se îmbină cu pădurile de conifere ), etajul superior ( molidișuri pure: brad, molid ), etajul subalpin ( pâlcuri de molid și larice ) și etajul alpin ( pajiști și tufișuri alpine – datorită condițiilor mai dure regăsite la această altitudine ). Fauna se completează cu existența differitelor plante ierboase ( podbalul, menta, sunătoarea, feriga, etc ), și a varietății mare de ciuperci ( buretele șerpesc, zbârciogul, ciuperca alba de pădure, etc ) – unele fiind chiar comestibile.

Ddatorită formelor variate de relief și a florei diversifcate, fauna zonei cunoaște, la rândul ei, existența a numeroase specii de mamifere ( ursul brun, cerbul, lupul, vulpea iepurele veverița, etc ) , păsări ( gaița, mierla, privighetoarea, cocoșul de munte, găina sălbatică, vulturul pleșuv ) sau reptile ( diverse specii de șopârle și șerpi ). În apele curgătoare din împrejurimi, predomină păstrăvul – specie de pește care se adaptează perfect condițiilor oferite de apele reci și repezi, de munte.

Rețeaua hidrografică a stațiunii Sinaia și a zonelor din împrejurimi, este de asemenea, specifică zonei montane, aceasta caracterizându-se printr-un număr mare de pâraie repezi, cu apă rece. Cursul principal de apă care trece prin stațiunea Sinaia, este, evident râul Prahova, râu care iși are izvoarele în stațiunea Predeal. Printre pâraiele care curg în albia Prahovei, putem enumera: Valea Albă, Valea Urlătoare, Valea Pleșului, Valea Zgârbura, Valea Largă, Izvorul Dorului, Valea Cerbului, Valea Jepilor, debitul acestora variând, în mod normal, în funcție de volumul precipitațiilor. Aici, putem remarca de asemenea, existența unei rețele bogate de ape subterane ( răspândite din est până în vest ), rețea care contribuie la formarea izvoarelor și a pâraielor – ex. Valea lui Bogdan, Valea Câinelui, Valea Rea, Gagu.

Pe lângă efectele benefice pe care le au asupra mediului, pâraiele din zona Sinaiei, alături de Prahova, conferă acesteia un avantaj în ceea ce privește armonia peisagistică, fapt care atrage turiștii și ii determină la practicarea de drumeții sau excursii pe malurile acestora.

3.1.2 Potențialul turistic antropic

Potențialul turistic antropic de care se bucură staținea Sinaia, se datorează vastei istorii și a patrimonilui bogat de care aceasta dispune, dar și a numărului mare de reședințe private, care dispun de o arhitectura atat interioară cât și exterioară, deosebită, fiind amplasate în zone pitorești. De asemenea, nivelul la care situează patrimonial muzeistic precum și cel architectural al orașului Sinaia, este unul exceptional. Obiectivele de interes turistic care se regăsesc în stațiunea Sinaia, sunt recunoscute pe plan internațional, acestea fiind legate de istoria localității precum și de activitatea unor importante personalități ale culturii, la care se adaugă și locuri de agrement care se ridică la standarde moderne, care oferă posibilitatea turiștilor de a-și petrece timpul liber într-un mod plăcut.

3.1.3. Obiective și atracții turistice

Consturirea Mănăstirii Sinaia, a reprezentat momentul în care tradiția culturală a orașului Sinaia a intrat în plin process de ascensiune, urmând a se înființa mai multe instituții de profil, în vederea desfășurării activităților culturale. Acestea erau: Cercul Cultural Mihai Cantacuzino, Casa de Citit, precum și o secție a Ligii Culturale.

De asemenea, numeroase personalități culturale au fost atrase datorită renumelui Sinaiei ( perla Carpaților ), acestea pur și simplu vizitând orașul sau chiar locuind în acest loc și creând, fiind inspirați de frumusețile zonei. Dintre aceștia îî putem aminti pe: Nicolae Grigorescu, Vasile Alecsandri, Nicolae Iorga, I.L Caragiale, George Enescu, ș.a.

Datorită activității atistice desfășurată aici de către marile personalități, care au ales Sinaia pentru creație sau pentru odihna, s-a ajuns, ca, mai târziu, să se organizeze diferite manifestări care, odată cu trecerea timpului au devenit tradiționale.

Astfel, încă din anul 1959, în stațiunea Sinaia au loc cursurile de vară ale Universității București, bucurându-se de participare internatională. Un alt exemplu este dat de organizarea anuală a Festivalului Internațional de Chitară Clasică, acesta desfașurându-se în Cazinoul Sinaia, Precum și în sala de concerte a renumitului Castel Peleș.

Cazinoul din Sinaia, reprezintă o atracție de o importanță deosebită pentru această stațiune, acesta fiind recunoscut atât prin arhitectura sa deosebită, cât și prin găzduirea a numeroase evenimente, conferințe, reuniuni internationale și naționale, fiind în același timp, și locul de desfășurare a diverse expoziții de fotografie, artă plastic, spectacole și concerte.

Castelul Peleș – Deoarece reprezintă un adevărat simbol al stațiunii Sinaia, și datorită recunoașterii pe plan internațional de care se bucură, Castelul Peleș susține cu tărie noțiunea de localitate cu potential turistic, atribuită Sinaiei A fost construit la dorința regelui Carol I( după planurile arhitecților Karel Liman și Johannes Scuhltz ) , fiind inaugurat în 1883. Acesta se regăsește în topul celor mai importante edificii de tip istoric din țara noastră, fiind unicat, prin valoarea sa istorică dar și artistică

Numeroși turiști sunt atrași si de către organizarea a diferite festivaluri sau evenimente, cum ar fi: Sinaia Forever – devenit în timp, cel mai important eveniment al stațiunii, Festivalul international Enescu și Muzica Lumii sau trofeul Sinaia Forever – parte a Campionatului Național de Raliuri. Iubitorii de ski, se pot bucura, de asemenea, de diferitele concursrui sau evenimente desfășurate pe pârtii, care atrag de la an la an, un număr din ce în ce mai mare de turiști

3.2. Tipuri și forme de turism în stațiunea Sinaia

Datorită potențialului turistic ridicat de care dispune, Stațiunea Sinaia oferă o gamă variată de forme și tipuri de turism, satisfăcând cerințele oricărei categorii de turiști, indiferent de clasa socială, vârsta sau naționalitatea acestora.

Aici regăsim tipuri tradiționale de turism, cum ar fi turismul montan ( forma cea mai răspândită ) precum și turismul balnear, la care se adaugă turismul de tip cultural, și urban. Datorită nevoii de dezvoltare durabilă, și punere în valoare a tuturor elementelor care sunt considerate a fi de interes turistic, aici s-au dezvoltat noi forme de turism, apărute în ultimele 3 decenii, cum ar fi turismul rural, ecoturismul și agroturismul.

Pentru a sublinia importanța fiecărei forme de turism, în vederea menținerii și dezvoltării standardelor turistice, în cele ce urmează vom detalia amănunțit fiecare formă de turism practicată în stațiunea Sinaia, începând cu cea care reprezintă baza activității turistice din această stațiune, și anume, turismul montan.

3.2.1 Turismul montan

Zonele montane reprezintă medii geografice cu caracteristici specifice, acestea cunoscând o mare întindere ca suprafață, dar și dispunere în altitudine. Deci, caracteristica dominantă a acestor regiuni este dată de înălțime, iar drept urmare, toate elementele naturale sau umane ce fac parte din acest mediu, depind de aceasta. Consecință a nevoii de adaptare la mediul din zona montană, o constituie și arhitectura specifică a hotelurilor sau a celorlalte construcții din stațiunea Sinaia. ( aici regăsim hoteluri cu arhitectură modernă, dar care dispun de acoperiș în două ape – de tip cabană – pentru a face față cantității mari de zăpadă care cade aici, în timpul iernii ). Cabana, devine astfel, element reprezentativ al arhitecturii montane, astfel că, tot mai multe hoteluri și pensiuni încearcă îmbinarea stilului modern cu cel traditional, atât la exterior, cât și la interior ( decorațiuni specifice stilului de viață tradițional al zonei – pereți decorați cu coarne de cerb, arme de vânătoare, sau alte elemente specifice ).

După cum spuneam, principala formă de turism pe care o oferă stațiunea Sinaia, este turismul montan, fapt care face ca, activitățile de agrement să fie orientate în special, spre trasee de alpinism, trasee și excursii montane ușoare, prin Munții Baiului și Munții Bucegi, și de asemenea, spre sporturile de iarnă, în sezonul rece, când stratul de zăpadă perimite practicarea acestora. Deci, varietatea activităților care pot fi desfășurate în acest cadru este foarte mare, amatorii de excursii care dispun de experiență, putând practica trasee de dificultate mare, sau de asemenea, trasee cu un parcurs mic, de 2-3 ore, pentru cei cu experiență redusă, care se mulțumesc cu o plimbare relaxantă prin pădure.

Pe lângă multitudinea de trasee turistice și trasee de alpinism, Sinaia are de oferit turiștilor și o mulțime de posibilități în ceea ce privește practicarea sporturilor montane. Stațiunea dispune de un domeniu schiabil destul de întins (vezi anexa 5), acesta fiind repartizat pe versanții muntelui Vârful cu Dor, astfel:

Prima parte a domeniului schiabil ( cea mai frecventată ) se îndinde pe Versantul de Vest – această este dotată cu telescaunul Valea Dorului, la care se adaugă și doua instalații de teleschi.

A doua parte pe care se întinde domeniul schiabil se desfășpară de-a lungul Versantului de Est ( versantul care domină stațiunea Sinaia ), întinzându-se pe linia telecabinei, cuprinzând: Pârtia Carp, Pârtia Vânturiș – pârtii cu dificultate ridicată.

Alte pârtii ale domeniului schiabil din stațiunea Sinaia:

Pârtia Poiana Florilor – o pârtie cu grad foarte redus de dificultate, destinată schiorilor începători sau tuturor celor ce caută să se distreze pe timp de iarnă, având o lungime de doar 250 m, cu difrențe de nivel de 50 m.

Pârtia Vânturiș, dispune de o lungime de 2350 m, de inclinație 24.5%, și de diferență de nivel de 560 m.

Pârtia Piramida, care face legătura dintre Cabana Vârful cu Dor și Vârful cu Dor – cu difrență de nivel de 100 de m, lungime de 450 de m, și înclinație de aproximativ 26%.

Pârtia Fata Dorului ( 1180 m lungime, 210 m diferență de nivel ) precum și pârtia Dorului, care face legătura între Cabana Valea Dorului și Vârful cu Dor, pe o lungime relativ mica, de doar 600 de m, cu diferență de nivel de 150 de m.

Pârtia Papagal și Pârtia Turistică – grad de dificultate mare – lungimi care variază de la 450 la 2800 m, și înclinații de cuprinse între 24% și 35%.

( Aceste pârtii, precum și cele care nu au fost menționate, pot fi văzute pe harta de la anexa 5. )

Schiorilor de fond, precum și împătimiților plimbărilor turistice, li se recomană pârtia situată pe Platoul Bucegi, cu o lungime de 8000 de m, iar, pentru practicarea săniușului, la dispoziția turiștilor stă pârita Drumul Vechi – de la cota 1300, cu o lungime de 300 de m.

Concursurile de bob, skeleton și sanie, organizate în stațiunea Sinaia, au devenit o tradiție a acestei zone, acestea având loc pe o pârtie special amenajată, în partea vestică a stațiunii, la cota 1400.. Aici, înca din anul 1995, își desfășoară activitatea Federația Românâ de Schi, Sanie, Bob și Biathlon.

În concluzie, putem afirma că lungimea totală de care dispun pârtiile din zona stațiunii Sinaia, este de 11.500 de m, care reprezină aproximativ 15% din totalul oferit de zona montană, funcționând la o capacitate de până la 7000 de persoane pe oră, cu grade de dificulate variând de la ușor ( albastru ) până la mediu și dificil ( roșu și negru

Avantajul privind potențialul turstic de care dispune stațiunea Sinaia, este mărit de, existența mai multor instalații de transport pe cablu( prezentate în tabelul 1.1 ) , care facilitează deplasarea turiștilor pe pârtiile de ski, și pe munte. Acestea sunt:

O telegondolă: situată la cota 1400, având capacitatea de 1700 de persoane pe oră.

Două telecabine. Prima dintre acestea funcționează între Sinaia și Cota 1400 ( având lungimea de 2330 m ) , iar cea-a de-a doua, face legătura, în continuare, între cota 1400 și Cota 2000 ( pe o distanță de 1945 m ).

3 instalații de telescaun: între cota 1400 și cota 2000 ( 1940 m ); între Valea Dorului și Furinca ( 980 m ) și, cel mai nou dintre ele, telescaunul Valea Soarelui, având o lungime de 1450 m cu o capacitate de 2000 de persoane pe oră.

Teleschiul Scândurar ( 350 pers pe oră, 455 m lungime )

Tabelul 2. Instalații de transport pe cablu

Sursa:Centrul de Informare și Promovare Turistică Sinaia (2014)

De o importanță deosebită pentru turismul montan, sunt și traseele turistice, care, pe lângă amenajarea și întreținerea acestora, au nevoie și de omologare, conform Hotărârii de Guvern nr. 77/2003.Turștii sunt atrași de peisajul zonelor și al regiunilor înalte, care se îmbină armonios cu fauna și flora acestor locuri.Acestea fiind supuse, țin deci să consider necesară menționarea principaleleor trasee montane pe care le regăsim în stațiunea Sinaia. Acestea sunt:

Sinaia , Cota 1400, Fosta Cabana Vârful cu Dor , Cabana Valea Dorului, Șaua Lăptici , Cabana Padina. ( 5-6 ore );

Fosta cabană Vârful cu Dor, Cota 2000, Cabana Piatra Arsă, Cabana Babele și Cabana Vârful Omu. ( 5-6 ore ) ;

Fosta Cabană Vârful cu Dor și Saua Călugărului. ( o oră );

Fosta cabană Vârful cu Dor, Cabana Valea Dorului, Blana și Cabana Zănoaga ( 2 ore jumătate );

Sinaia, Poiana Stânei, Piciorul Pietrei Arse, Cabana Piatra Arsă și Hotelul Peștera. ( 7 ore );

Sinaia și Cabana Piscul Câinelui. ( o oră ).

3.2.2 Turismul balnear

O altă formă de turism care dă o importanță deosebită stațiunii Sinaia, este reprezentată de turismul balnear. Această formă de turism este practicată, in special de persoane care prezintă probleme de sănătate, în vederea însănătoșirii sau diminuării acestora. De asemenea, în categoria practicanților de tursim balnear, pe lângă persoanele cu probleme intră și turiștii care pur și simplu doresc să iși mențină organismal sănătos, sau care doresc să aibe o bună condiție fizică.

Activitatea în cadrul tursimului balnear nu se poate desfășura decât în prezența resurselor naturale necesare, ce sunt valorificate în acest scop. De asemenea, utilizarea resurselor se completează cu existența ununi personal medical calificat și specializat în acest domeniu, ajutat de aparatură și tehinică modernă. Cu toate că turismul balnear este adresat persoanelor de orice vârstă, fulxurile turistice se bazează pe persoane active sau, în special pe turiști aflați la vârsta pensionării. Pentru a dispune de accesibilitate mai ridicată, turismul medical beneficiază de subvenții din partea sindicatelor si a asociațiilor profesionale. Stațiunea Sinaia, cunoaște o bogată tradiție în tratarea diferitelor probleme de sănătate. Încă de la începuturile dezvoltării acesteia ( de la construirea Mănăstirii ) aici, se făceau tratamente în vederea însănătoșirii oamenilor bolnavi. Ca un supliment în tratarea bolilor, pot fi folosite, de asemenea și plantele medicinale, care cresc din abundență în această zonă.

În anul 1960, datorită potențialului balnear pe care îl prezenta, în stațiunea Sinaia se înființează Sanatoriul Balnear de nevroză, care astăzi funcționează sub numele de Policlinica Balneară, din cadrul Hotelului Păltiniș, cunoscând o arie extinsă a activității. Tot în această stațiune, în incinta Hotelului Holiday Inn ( fostul hotel Mara) există o bază de tratament care se ridică la standardele moderne, dispunând de aparatură medicală performantă.

Un factor de cură important pe care îl regăsim în această zonă, este climatul subalpine ionic, cu character stimulator, acționând pe baza unei presiuni atmosferice scăzute. Tratarea diferitelor afecțiuni este ajutată de lipsa variaților mari de temperatură, cărora li se adaugă o aeroionizare puternică, datorată versanților intens împăduriți, care înconjoară stațiunea.

Aerul specific de munte, lipsit de praf și alergeni, împreună cu prezența radiaților ultraviolete, constituie bioclimatul tonic – elementul terapeutic de cea mai mare importanță regăsit în Sinaia. Acesta se completează cu apa minerală sulfuroasp, oligominerală, bicarbonate a izvorului Valea Câinelui. Odată captată, aceasta este folosită pentru tratarea diferitelor afecțiuni, cum ar fi cele ale aparatului digestiv, sau boli hepato-biliare.

Dintre afecțiunile care beneficiază de tratament în cadrul bazelor din Stațiunea Sinaia, putem enumera: Bolile endocrino-metabolice ( hipertiroida, diabetul zaharat, obezitatea ); nevrozele ( foarte răspândite datorită stresului social, familial, professional ); bolile aparatului respirator ( astm bronșic, bronșite,); boli reumatismale neevolutive, etc.

Așa cum am arifmat anterior, tratamentul se efectuează în bazele specializate din stațiune, fiind individualizat, și aplicat numai după cunsultații și investigații de specialitate. Complexele de tratament din Sinaia, oferă persoanelor diferite proceduri speciale, de hiroterapie ( cu ajutorul apei ) sau de electroterapie, cele mai cunoscute și eficiente fiind: Băile carbogazoase, cu bule de aer, Băile cu plante medicinale sau esență de brad, dușurile scoțiene, undele scurte, solux și infraroșii, curenți diadinamici, ultraviolete, ultrasunete, etc.

Trebuie să menționăm faptul că, clinica balneară din stațiunea Sinaia dispune de o secție care se află în dependentă și în strânsă legătură cu Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie din București. Aici, cu ajutorul produselor Aslan, și anume Gerovital H3, și Aslavital, se aplică binecunoscuta terapie Aslan, efectele benefice ale celor două produse nemaiavând nevoie de argumente suplimentare.

3.2.3 Turismul cultural

Turismul cultural, datorită particularităților și trăsăturilor sale, reprezintă o formă aparte de turism, aceasta situându-se la intersecția dintre cultură și turism, cunoscând, în același timp, caracteristici împrumutate de la fiecare din cele două fenomene.

Ca și celelalte forme de turism existente, turismul cultural reprezintă un factor important în ceea ce privește dezvoltarea socio-economică a localităților ce dispun de acest potential turistic, prin resursele valoroase care se regăsesc în cadrul acestora. De altfel, turismul cultural este carcaterizat prin dinamism, cunoscând evoluții mult mai rapide și mai superioare decât alte forme ale turismului.

După cum bine știm, cultura reprezintă un element important regăsit în Stațiunea Sinaia, fapt determinat de înființarea unor instituții de profil, cum ar fi, Cercul Cultural Mihai Cantacuzino, Casa de Citit, numeroase personalități culturale fiind atrase de împrejurimile acestei zone ( I.L. Caragiale, V. Alecsandri, N Iorga ) .

Turismul cultural practicat în Stațiunea Sinaia se bazează pe multitudinea obiectivelor care se încadrează în această formă a turismului. În cele ce urmează, voi prezenta, pe scurt, cele mai importante dintre acestea, și anume:

Castelul Peleș. Cel mai important obiectiv turistic al Sinaiei, recunoscut pe plan national și international. ( vezi anexa 4 )

Pelișor – construcție pe care o regăsim în complexul Peleș, dar, evident, de dimensiuni mult mai reduse decât castelul.

Complexul Peleș: ansamblu arhitecural ce reunește Castelul Peleș, Pelișorul, Corpul de Gardă, Foișorul și Economatul. Acesta, reprezintă unul dintre cele mai căutate obiective de pe Valea Prahovei.

Mănăstirea Sinaia. Vechea cultura românească, ilustrată perfect de mănăstire, este reprezentată de arhitectura de tip brâncovenesc si de pictura originală care s-a păstrat de-a lungul timpului.

Casa Memrioala George Enescu ( vila Luminiș ), din cartierul turistic Cumpătu..

Cazinoul Sinaia. ( vezi anexa 4 )

Gara Sinaia. Și Gara Regală ( care din păcate, poate fi admisată doar din exterior, fiind închisă publicului ).

3.3 Dezvoltarea durabilă a stațiunii Sinaia prin forme noi de turism

3.3.1 Ecoturismul

Ecoturismul, reprezintă o formă de tursim relativ nouă, obiectivul principal al acestuia fiind acela de a oferii un turism de calitate înaltă, dezvoltarea acestuia făcându-se prin prisma protejării arealelor naturale, dar și a stimulării ecnomice pe plan local. ( Ross& Wall, 2001 )

Dezvoltarea durabilă a stațiunii Sinaia este ferm susținută de apariția ecoturismului, Parcul Natural Bucegi reprezentând principalul atuul din zonă. Parcul Natural Bucegi se situează în totalitate în Masivul Bucegi, întinzându-se pe teritoriul județelor Brașov, Prahova și Dâmbovița. Acesta are o suprafață de 32662 ha, 60% din acesta fiind reprezentat de păduri, iar 30% de pajiști alpine. Comuna Moroieni, din județul Dâmbovița, reprezintă locul în care se află Sediul Administrației.

Peisagistica deosebită de care dispune, armonia care se formează între formele de relief prezente în zonă, fac ca Munții Bucegi să fie foarte îndragiți și cautați de iubitorii de natură. Condițiile variate existente, precum și diversitatea formelor de relief, împreună cu altidutinile ridicate ( 2500 de m) au oferit posibilitatea instalării unei flore foarte bogate și variate, cuprinzând o mulțime de plante.

In contextul unei dezvoltări durabile, și a asigurării condițiilor pentru viitor, în parcul Natural Bucegi, s-a impus ocrotirea unor specii de plante, aflate pe cale de dispariție, și anume: Gențiana Lutea (Ghintura gablenă), Taxus Baccata (Tisa), Daphne Blagyana Fray (Iedera albă), Nirgitela Rubra (Sângele voinicului), Lentopodium alpinum (Floarea de colț), Trollius Europeanus (Bulbucii de munte), Rohodedendron Kotshyl-Smik (Smârdanul), Salyx Myrtelloydes (Salcia de turbă ), Angelica Archangelica (Angelica).

Nevertebratele care se regăsesc aici, au făcut obiectul a numeroase cercetări, afluenții văii Prahovei, precum și izvoarele reci, de munte, adăpostind o variată faună, din care s-au studiat numeroase specii de crustacee și viermi. Al. Grossu, în urma cercelărilor, a identificat în acest parc natural, nu mai puțin de 108 specii și varietăți de crustacee și moluște. În ceea ce privește fauna vertebratelor, putem afirma că și aceasta este caracterizată printr-o mare varietate, datorata, de asemenea mediului prielnic. Dintre animalele prezente în pădurile care acoperă aria parcului, putem enumera: mistreți, răși, lupi, vulpi, căprioare, cerbi, veverițe, ursul brun., etc. P. Fuhn a studiat fauna herpelologică a Parcului Natural Bucegi, regăsind aici aproximativ 16 specii, în timp ce, ornitologia a fost detaliată de I. Cătuneanu, fiind reprezentată de cocoșul de munte, vulturul pleșuv brun, vulturl pleșuv sur, acvila, corbul, etc.

Necesitatea protejării acestei arii a fost susținută atat de geologi și geografi, precum și de către biologi, aceștia militând În vederea realizării rezervațiilor naturale care există în ziua de azi. Parcul Natural Bucegi dispune de o varietate mare de peșteri, formate pe conglomeratele și gresiile eterogene din acești munți, dintre care putem remarca Peștera Rătei și Peștera Ialomiței. Alături de acestea, datorită eroziunii, pe platoul Bucegi s-au format renumitele stânci: Ciupercile, Babele și Sfinxul, care constituie o atracție deosebită pentru turiști. Alte obiective de interes turistic din Parcul Natural Bucegi: Monumentul Eroilor, Cascada Urlătoare, Valea Horoabei, Mecetul Turcesc, Schitul Peștera.

Având în vedere că oferă o gama foarte largă de atracții turistice, pentru o dezvoltare durabilă și de calitate, trebuie să subliniem încă o data importanța protejării mediului înconjurător și a tutror elementelor pe care Parcul Natural Bucegi le oferă.

3.3.2 Turismul rural și agroturismul

Pe lângă ecoturism, regăsim de asemenea, turismul rural și agroturismul, ca forme de turism care au apărut relativ târziu, în vederea dezvoltării durabile a localităților ce dispuneau de potential turistic, dar fără ca acesta să fie valorificat.

Turismul rural, este acea formă de turism, care, după cum îi sugerează și numele, se desfășoară în mediul rural, și care dispune de o structură funcțională și eterogenă a serviciilor de cazare. Serviciile care stau la dispoziția turiștilor sunt realizate de personal specializat în acest domeniu, iar veniturile obțiunte în urma acestei activități dispun de un caracter permanent. ( Dinu Mihaela, 2005 ).

Ca și în cazul celorlalte forme recente de turism, și turismul rural a cunoscut o expansiune în ultimii ani, valorile culturale precum și peisajele oferite de aceste zone fiind reevaluate de către turiști.

Cazarea care este pusă la ofertă în cadrul turismului rural, este reprezentată prin moteluri, campinguri, tabere școlare, tabere pentru activități ecologice, pensiuni turistice, etc.

Tabel 3 Numarul unitatilor de cazare – Stațiunea Sinaia

Sursa: Primăria Sinaia 2014.

În ceea ce privește agroturismul, ca formă de dezvoltare durabilă a turismului și a localităților care dispun de acest potential, acesta se referă la potențialul economic al gospodăriilor din zonele respective, prin prisma dezvoltării serviciilor de găzduire, și a valorificării produselor din propria gosporărie.

Pentru a oferii spațiile necesare de cazare, de cele mai multe ori, se adaugă construcții separate amenajate și pregătite pentru a primii oaspeți. De menționat, este faptul ca, în contextual nevoii de dezvoltare durabilă, apar din ce în ce mai multe pensiuni și unități de cazare de tip ecologic, care promovează mâncarea și activitățile de tip bio, ecologic, acestea cunoscând o creștere continuă a fluxului de turiști. În consecință, se ajunge la o mai bună valorificare a resurselor naturale de care dispun gospodăriile și zonele respective.( Dinu Mihaela, 2005 )

Complexitatea agroturismulu, este dată de incadrarea în contextual acestuia, a mai multor elemente, cum ar fi:

Mediul natural

Serviciile de tip agroturistic: produse tradiționale, cu valoare biologică, proaspete, oferite turiștilor la servirea mesei.

Posibilitățile de recreere, agrement și alte activități, precum și dotările proprii ale gospodăriei.

Datorită nevoii de dezvoltare durabilă, și nevoii de a dispune de agroturism și de turism rural de calitate, a luat naștere ANTREC: Asociația Naționala de Turism Rural, Ecologic și cultural din România, care a contribuit mult la dezvoltarea acestor forme de turism, omologând peste 2500 de pensiuni agroturistice și turistice.

3.4 Baza materială a stațiunii Sinaia

Datorită potențialului turistic de care dispune, Sinaia este, evident, o stațiune în care activitatea primordială, este cea de natură turistică.

Dezvoltarea social-economică, dar și caracterul de stațiune cu sezon permanent, au contribuit la dezvoltarea unei importante baze mateirale în Stațiunea Sinaia, constând în: pensiuni, hoteluri, case de odihnă, tabere școlare, telescaun, telecabină, etc. – acestea reprezentând elemente importante în puternica afirmare a turismului de tip montan, din zonă. Pe lângă construcțiile cu destinație turistică, orașul Sinaia se poate bucura de noi construcții școlare, cartiere de locuințe, amenajări sportive, spații comerciale, precum și modernizări ale drumurilor, realizate în ultimele decenii.

Capacitatea de cazare de care dispune Stațiunea Sinaia în momentul actual, este de 5118 locuri, 3912 dintre acestea regăsindu-se în 27 de hoteluri cu o clasificare ce vairază între 1 și 4 stele.

Tabel 4. Capacitate totală de cazare a Stațiunii Sinaia

Sursa: Primăria Sinaia 2014.

Tabel 5. Capacitate de cazare în hotelurile din Stațiunea Sinaia.

Sursa: Primăria Sinaia 2014

Figura 3 Capacitatea de cazare în hotelurile din stațiunea Sinaia

Referindu-ne strict la cazarea în hoteluri, în Sinaia regăsim 1624 de camere, cu un total de 3192 locuri. Aici, doar 64 de locuri ( 30 de camere ) se găsesc în hoteluri de o stea, 760 de locuri ( 382 de camere ) fiind disponibile în hotelurile de două stele, în hotelurile de 3 stele existând 1156 locuri ( 596 de camere ), iar 1212 locuri ( 616 camere ) în hotelurile de 4 stele. Din păcate, în stațiunea Sinaia, în momentul actual există doar vile de 5 stele, nu și hoteluri.

Tabel 6 Capacitate de cazare în vilele din Stațiunea Sinaia

Sursa: Primăria Sinaia 2014

Figura 4 Capacitatea de cazare în vilele din stațiunea Sinaia

Totalul camerelor în unitățile de cazare de tip vilă din Sinaia este de 311 camere, totalizând cu 639 de locuri. Aici 75 de locuri (35 de camere) sunt disponibile în vilele de o stea, vilele de două stele dispunând de 224 de locuri (108 camere), 258 de locuri existând în vilele de 3 stele (130 de camere), ceva mai puține locuri disponibile existând în cele de 4 stele, și anume 64 de locuri (29 de camere), iar în vilele clasate la categoria de 5 stele, regăsim doar 18 locuri (9 camere disponibile).

Tabel 7. Capacitate de cazare în pensiunile din Stațiunea Sinaia

Sursa Primăria Sinaia 2014

Figura 5 Capacitatea de cazare în vilele din stațiunea Sinaia

Pensiunile din Stațiunea sinaia dispun de 720 de locuri, în 351 de camere, în cele de o stea regăsind 49 de locuri ( 29 de camere ), în pensiunile de două stele 255 de locuri ( 122 de camere ), 380 de locuri fiind disponibile în pensiunile de 3 stele ( 182 de camere ), acestea fiind urmate de 18 locuri ( 9 camere ) în cele de 4 stele, același număr de locuri și camera fiind disponibil și în penisunile clasate cu 5 stele.

Numărul total de locuri este de 120, în moteluri, 182 de locuri ( 36 camere ) sunt disponibile în cabane, în timp ce locuințele personale care dispun de omologare, oferă 156 de locuri în 76 de camere.

Tabel 8. Capacitate de cazare în hosteluri

Sursa: Primăria Sinaia 2014

Figura 6 Capacitatea de cazare în vilele din stațiunea Sinaia

Stațiunea Sinaia dispune de 60 de camere aflate în hosteluri, 50 dintre acestea regăsindu-se în hostelurile clasificate la două stele ( 110 locuri ), iar 10 dintre acestea, în hostelurile de 3 stele ( 25 de locuri ).

Numărul total de locuri disponibile în unitățile alimentare ale Stațiunii Sinaia este de 9587.

Tabel 9. Centralizator unități de alimentație Sinaia

Sursa: Primăria Sinaia 2014

3.6 Planuri strategice privind dezvoltarea durabilă a stațiunii

Deoarece Stațiunea Sianaia dispune de un potential turistic imens, în vederea unei valorificări mai bune a resurselor de care dispune, a gestinoării raționale a acestora, precum și a asigurării bunelor condiții pentru generațiile viitoare, cu susținerea acordată de către consiliului județean împreună cu administrația locală, dar și cu ajutorul ONG-urilor, se realizează planul de dezvoltare al Stațiunii Sinaia, plan care se îndinde pe termen mediu și pe termen lung.

Procesul de dezvoltare a Stațiunii implică numeorase agenții, instituții și grupuri care iși derulează propriile programe, acestea putând fi realizate de către sectorul public, sau de către sectorul privat.

Evident, pentru remedierea situației, sau de ce nu, pentru îmbunătățirea condițiilor existente, în primul rând trebuiesc identificate problemele turiștilor, problemele locuitorilor stațiunii, precum și punctele slabe ale acesteia.

Una dintre cele mai importante probleme existente în Stațiunea Sinaia, este data de densitatea excesivă a unităților turistice aflate în zonă, ajungându-se deci, la poluare vizuală,și la supraaglomerarea stațiunii. Este adevărat că, un număr mai mare de unități de cazare, poate face față unui flux mult mai mare de turiști, dar, cu toate acestea, pentru o dezvoltare durabilă este nevoie de existența unui turism de calitate superioară, care să ducă la creșterea standardelor localității în cauză.

Mai mult decât atât, creșterea numărului unităților turistice s-a făcut cu nerespectarea standardelor de calitate, ajungându-se ca, o mare parte dintre acestea să se situeze sub standardul solicitat, fapt care generează un efect negativ asupra întregii stațiuni.

Prețurile sejururilor din zona montană care se află intr-o continuă creștere, au determinat așteptări din ce în ce mai mari din partea turiștilor, care, se confruntă cu petrecerea vacanțelor în unități de cazare de calitate slabă, dar la prețuri ridicate.

În vederea soluțiunării acestei probleme este necesară luarea unor serii de măsuri, cum ar fi, spre exemplu, îmbunătățirea unităților de cazare de calitate medie, pentru a răspunde așteptărilor mari pe care le au turiștii. De asemenea, schimbarea destinației unităților de cazare care se află sub standarde, ar reprezenta o soluție a acestei probleme, acestea putând fi foarte ușor transformate în birouri, în spații de cazare pentru elevi/student sau pot fi chiar scoase din sectorul turismului.

În Sinaia, poluarea vizuală este accentuată și de existența unor construcții care nu se încadrează în peisajul stațiunii, acestea dispunând de stiluri arhitecturale care nu au nimic în comun cu specificul zonei. Un alt punct slab al acestei localități îl reprezintă infrastructura suport, destul de slabă, caracterizată prin inexistența unui număr insuficient al spațiilor de parcare, acestea nefăcând față cererii din ce în ce mai mari, precum și lipsa diverselor facilități pentru turiști – lipsa indicatoarelor, sau lipsa toaletelor publice.

Dezvoltarea durabilă presupune reducerea efectelor poluării, indiferent de tipul acesteia, o soluție a acestor probleme ar fi eliberarea unui plan de urbanism clar, și bine structurat, în vederea stopării eliberării autorizațiilor de construcție pentru clădirile care nu se încadrează în profilul stațiunii, din punct de vedere arhitectural, diminuându-se astfel, poluarea vizuală generată de acest tip de construcții.

Știind bine că Sinaia este o stațiune supraaglomerată, suplimentarea spațiilor de parcare existente, este nepărat necesară, urmărind eliberarea străzilor principale și a celor secundare, acestea fiind în prezent aglomerate, datorită mașinilor parcate de-o parte și de alta a drumurilor, din lipsa locurilor de parcare.

Lipsa de pregătire a personalului implicat în activitatea turistică din Sinaia, reprezintă de asemenea o problemă majoră cu care se confruntă această stațiune, și nu numai, serviciile oferite în unitățile turistice fiind, în consecință, sub standardele internaționale. Pregătirea slabă de care dispune acest perosnal, se datorează și faptului că, instituțiile care oferă educație și pregătire în domeniul turistic, se axează în special, pe acumularea de cunoștiințe teoretice, ajungându-se ca, absolvenții să nu cunoască deprinderile practice necesare, pe care le cer majoritatea angajatorilor. De asemenea, datorită oportunităților și a salariilor mai bune pe care le oferă turismul din străinătate, o mare parte din angajați părăsesc România, fapt care duce la apariția crizei de personal calificat.

În vederea unei mai bune pregătiri a personalului, precum și pentru eliminarea probelemlor curente, următoraele măsuri sunt necesare:

Organizarea unor campanii privind conștientizarea importanței dezvoltării unui turism de calitate.

Înființarea unor școli de pregătire ospitalieră, în cadrul cărora se organizeze cursuri în vederea formării profesionale.

Pregătirea în rândul personalului care iși desfășoară activitatea în turism, precum și a angajaților sectorului public, la toate nivelurile.

Având în vedere că Sinaia este o stațiune turistică, dezvoltarea acesteia se va face prin prisma atractiilor turistice de care aceasta dispune. Astfel, o varietate mai mare de obiective turistice, bine puse la punct atrage, evident, un flux mai însemnat de turiști. Spre exemplu, ar trebui sporită atenția care se acordă caselor memoriale și a muzeelor, în ceea ce privește asistența tehnică și susținerea acestora cu diferite resurse. Prin adoptarea măsurilor necesare, se va urmării îmbunătățirea accesibilității și a modului de percepție a acestor instituții.

Astfel:

Introducerea de tehnici noi în ceea ce privește prezentarea obiectivelor

Organizarea de cursuri pentru pregătirea personalului angajat în turism, privind grija față de clienți

Extinderea magazinelor ce aparțin de muzee/case memoriale,

vor duce la diminuarea problemelor din acest sector, și ajungerea la rezultatele dorite.

Printre problemele prezente în Stațiunea Sinaia, se numără și accesul limitat al persoanelor cu dizabilități, la hotelurile și obiectivele turistice, cauzat de lipsa dotărilor necesare, amplasarea rampelor de acces sau a lifturilor, reprezentând o soluție la această problemă.

Pe lângă soluțiile prezentate anterior, după părarea mea, în vederea unei dezvoltări durabile și a creșterii standardelor stațiunii Sinaia, ar fi necesară și luarea unor măsuri, precum:

Promovarea atât pe plan național, cât și pe plan internațional a stațiunii, cu ajutorul internetului, și de asemenea, actualizarea site-urilor web existente ( actualizare de date, acualizarea interfațelor, etc)

Încurajarea autorităților județene și regionale în aplicarea și dezvoltarea planurilor de dezvoltare turistică, precum și a dezvoltării elementelor infrastructurii, evitând astfel, dezvoltarea lipsită de coordonare.

Pentru o dezvoltare durabilă a stațiunii Sinaia, este necesară sprijinirea și încurajarea dezvoltării ecoturismului în aria Parcului Natural Bucegi.

Atingerea standardelor Uniunii Europene, prin extinderea sistemului de marcare a obiectivelor ce sunt considerate a fi de interes turistic național sau internațional.

Pregătirea personalului care își desfășoară activitatea în muzee, monumente, sau alte obiective, pentru îmbunătățirea serviciilor de ospitalitate, marketing și interpretare.

Promovarea stațiunii în cadrul târgurilor turistice internaționale.

Promovarea evenimentelor culturale ( sau de alt tip ) ce se desfășoară în stațiunea Sinaia, precum și realizarea unei baze de date a acestora.

Demararea de campanii privind educarea turiștilor, în vederea formării unui bun comportament al acestora, pe timpul vacanțelor, punându-se accent pe protejarea mediului înconjurător. ( în contextul în care, o bună parte dintre aceștia lasă în urma lor gunoaie, neglijând efectele negative ale acestora, asupra mediului )

Înființarea/reabilitarea centrelor de informare turistică

Susținerea dezvoltării turismului rural, precum și consolidarea acestuia, prin promovarea obiectivelor de interes turistic dar și a produselor tradiționale specifice zonei.

În contextul dezvoltării stațiunii Sinaia, autoritățile locale se bucură de asemenea, de ajutorul unor ONG-uri specializate, care le oferă consultanță, printre acestea numărându-se și GDL. ( Grupul pentru Dezvoltare Locală )

GDL, este o asociație nonguvernamentală și non profit, alcătuită din firme de consultanță și experți, urmărind creșterea performanței comunitare și administrative, având ca scop dezvoltarea socială și ecnomică.

Acest ONG a jucat un rol foarte important în dezvoltarea stațiunii Sinaia, prin organizarea unor ateliere de asistență și instruire, privind implicarea comunității în activitatea de planificare urbană. Rezultatele acestor acivități, a constat în:

Îmbunătățirea procesului privind elaborarea, coordonarea și planificarea politicilor, precum și a planurilor de amenajare a teritoriului și a celor de urbanism.

Inculderea participării cetățenești în cadrul procesului de luare de decizie și de intervenție în teritoriul și în spațiul urban al stațiunii, privind planificarea, configurarea și implementarea intervențiilor, după necesitățile și prioritățile semnalate de locuitori.

3.7 Programe realizate cu fonduri Europene

Prin diferite programe, Uniunea Europeana a alocat fonduri în vederea dezvoltării turismului în zonele și în localitățile ce dispun de acest potential, subliniind necesitatea dezvoltării acestei ramuri. Printre programele demarcate de Uniunea Europeană, se numără programul PHARE, scopul lui fiind susținerea dezvoltării durabile a turismului și a localităților cu potential turistic, precum și programul SAPARD, acesta din urmă sprijinind dezvoltarea turismului rural.

Din fericire, și Stațiunea Sinaia a beneficiat de fonduri europene, acestea folosindu-se la restaurarea patrimoniului cultural, în vederea valorificării durabile a acestuia, precum și la modernizarea sau crearea infrastructurilor conexe. Astfel, din bani europeni a fost reabilitat Centrul de Informare și Promovare Turistică al stațiunii Sinaia, care asigură indispensabila legătură dintre stațiune și turiști. Acesta urmărește să ofere turștilor servicii de înaltă calitate, prin informarea cât mai completă și obiectivă a acestora. De asemenea, centrul se ocupă de promovarea stațiunii, prin intermediul tuturor mediilor disponibile. Fondurile provenite de la Uniunea Europeană, precum și cele provenite de la bugetul local au facut posibilă instalarea unei telegondole care face legătura între Cota 1400, și Taverna Sârbului, fiind dată în folosiință, în anul 2007. Datorită prezenței telegondolei, aria de schi s-a dezvoltat în jurul traseului acesteia. Punctul de plecare al acesteia îl constituie Cota 998 ( Taverna Sârbului), aceasta urcând până la cota 1400. Fondurile Europene au contribuit de asemenea, la amenajarea unei pârtii de schi pentru începători, la stația de plecare a telegondolei, precum și a unei parcări moderne , care dispune de 500 de locuri. Instalația oferă turiștilor cele mai înalte standarde de calitate, instalația acesteia fiind achiziționată din Austria, costurile ridicându-se la peste 6 milioane de euro.

Din totalul de 13 pârtii de care dispune stațiunea Sinaia, o mare parte din ele urmează a fi omologate de către Agenția Națională de Turism, după verificarea parametrilor tehnici ( balizare, nivelare, lățime, etc ) și a modului de amenajare a acestora.

Pentru a susține ideea de turism de calitate, pe pârtiile omologate au fost, sau vor fi montate ( în cazul pârtiilor care nu au beneficiat încă de modernizări ) instalații moderne pentru generarea zăpezii artificiale, precum și garduri de protective menite să rețină zăpada spulberată de vânt.În cadrul proiectului pentru Dezvoltarea zonei turistice Sinaia – Perla Carpaților- finanțat de Uniunea Europeană, prin Fondurile Structurale, a fost realizată cea mai nouă instalație de telescaun de care dispune stațiunea, și anume, telescaunul Valea Soarelui, unde, odată cu inaugurarea acestuia, au fost deschise două pârtii de schi de dificultate medie, mărind astfel domeniul schiabil de care dispune stațiunea Sinaia. Costurile acestui proiect s-au ridicat la aproximativ 7 milioane de euro.

CONCLUZII

În concluzie putem menționa încă o dată importanța dezvoltării durabile a industriei turismului precum și a localităților și arealelor ce dispun de potențial în vederea desfășurării activității de turism, astfel încât să se formeze avanteje atât pentru comunitățile implicate în această activitate, cât și pentru mediul înconjurător în care aceasta se desfășoară. Astfel, o dezvotare durabilă, calitativă, a acestor localități va duce în mod sigur la creșterea standardelor și condițiilor de viață a populației în același timp cu conservarea și asigurarea resurselor turistice și pentru generațiile viitoare.

După cum am afirmat în lucrare, dezvoltarea sustenabilă nu se poate face decât prin schimbarea mentalităților tutror actorilor implicați, de la guvern, până la rezidenții localităților în cauză. De asemenea informarea și educarea turiștilor cu privire la comportamentul și conduita pe care aceștia trebuie să o adopte în timpul activităților, sunt neapărat necesare în vederea diminuării efetelor negative care apar în urma acestor activități.

Cu toate că România dispune de un imens potențial turistic, foarte puține areale sau localități sunt valorificate din acest punct de vedere, iar acolo unde se acordă atenție, este necesară, în continuare, aplicarea unor strategii pentru dezvoltarea durabilă a acestora și integrarea lor în circuitul touristic European.

În această situație se afflă și stațiunea Sinaia – stațiune ce dispune de un potențial turistic enorm atât natural cât si antropic, dar care prezintă lipsuri mari în infrastructură, bază materială, legislație locală, etc.. Astfel, după cum arată și Raportul Consiliului Mondial al Turismului si Călătoriilor (WTTC) starea proastă a drumurilor reprezintă cel mai mare impediment în calea dezvoltării turismului românesc, în condițiile în care majoritatea vizitatorilor străini sosesc în România pe cale terestra.

De asemenea, pe viitor ar trebui dezvoltate tuirsmul rural, balnear, ecoturismul și agroturismul, astfel încât să întâmpine cerințele pieței atât la nivel național cât și internațional. În mod deosebit, existența infrastructurii de turism nu răspunde cerințelor turiștilor în ceea ce privește structurile de cazare cât și cele recreationale, atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ.

Este necesar un proces de modernizare, dezvoltare și inovare pentru turismul românesc, precum și de creare de servicii turistice moderne și competitive. Sectorul este afectat de lipsa organizării, promovării și diseminării informațiilor din centrele turistice și de numărul limitat al acestor centre ce activează la nivel local. Turismul rural nu este.

Eu personal, am încredere că în viitorul apropiat se vor aloca mai mulți bani pentru dezvoltarea turismului și în stațiunea Sinaia, vor veni și investitori care vor fi atrași de prețul mic al terenurilor din ultima perioada. Localnicii au opțiunea de a accesa fonduri europene pentru a pune pe picioare o mica afacere, care poate genera profit și poate contribui și la dezvoltarea economiei locale.

Cu toate acestea nu pot fi neglijate nici efectele negative generate de dezvoltarea necontrolată și efectuată neprofesionist, cel mai mult de suferit având mediul natural. Deși se investesc mulți bani în dezvoltarea stațiunii Sinaia sunt mulți factori care pun pericol mediul începând cu simplele deșeuri lăsate de turiști, defrișările făcute în scopul construirii unităților de cazare, pârtiilor de schi etc..

Este adevărat că abuzând de defrișări se vor obține profituri rapide dar pe termen lung mediul va fi afectat iremediabil , potențialul natural fiind determinant pentru succesul turstic al stațiunii.

Marea majoritate a agenților economici din turism sunt intreprinderi mici și mijlocii care preferă o abordare tactică decât o abordare strategică ei preferând planificare pe termen scurt care aduce un profit rapid.

Consumul mare al unor resurse naturale pentru nevoile turiștilor împiedică viața normală a localnicilor, dar aduce și prejudicii mediului. De cele mai multe ori turiștii contribuie la distrugere din ignoranță, alteori cu bună stiință.

Autoritățile locale pot iniția diferite acțiuni prin care localnicii, cât și turiștii să conștientizeze impactul negativ care îl are dezvoltarea necorelată și necontrolată a turismului asupra mediului. Deseamenea ar trebui impuse niște norme de etica în turism și amenzi mult mai mari pentru cei ce degradează mediul pentru a obține profituri rapide.

Se poate concepe și o amenajare a mediului înconjurător pentru practicarea unui turism de calitate. Pentru aceasta trebuie făcută o bună planificare a turismului în concordanță cu protejarea mediului înconjurător dar și cu dezvoltarea socială și culturală.

Sinaia dispune de o așezare și de o poziție exceptională față de zonă muntoasă. Cadrul natural, respectiv relieful, bioclimatul, vegetația, faună, rezervațiile naturale, constituie elementul de bază al ofertei turistice pe care o prezintă orașul Sinaia.

Cu mai multe fonduri si cu rabdare potentialul statiunii poate fi valorificat iar Sinaia poate ajunge o statiune europeană.

BIBLIOGRAFIE

Busuioc Marian-Florin – Strategii de dezvoltare și promovare a turismului cultural în Romania, Ed. Universitară, 2008

Bran Florina – Ecoturismul în Romania , 1995

Cândea Melinda, Erdeli G, Șimon Tamara – Potențial turistic și turism, Ed. Universității Bucuresti, 2000

Ciangă N. – România.Geografia turismului, Ed. Presa Univ. Clujeană, 2007

Cioaca A. – Turismul în arealele naturale protejate

Crăciun Stefan – Agroturism, Ed. Mirton , 1997

Cristian Stoian, Mădălina Spânu – Turism și marketing turistic , Ed. Fundației România de Mâine, București, 2003

Dinu Mihaela – Geografia turismului, Ed. Universitară, 2009

Firoiu Daniela , Patricia Dodu – Studii de caz în industria turismului și a călătoriilor, Ed. Pro Universitaria, 2006

George Coanda – Carpații, spații de conservare și continuitate a vetrei entice românești, 2003

Gheorghe Nistorescu – De la Plaiul Prahovei la Sinaia, Ed. Horanda Press, 2004

Istrate, I.; Bran, Florica; Rosu, Anca Gabriela – Economia turismului si mediul înconjurator, Ed. Economica, Bucuresti, 1996

Mohan Gh. – Rezervatii si monumente ale naturii din Romania , Bucuresti, 1993

Neacșu, N., – Turismul și dezvoltarea durabilă, Editura Expert, București 2000.

Nedelea, Al., – Strategii de dezvoltare a turismului, Studii și cercetări economice, vol.

XXIX, Universitatea „Babeș- Bolyai" Cluj-Napoca, 1998.

Margareta Florescu, Balogh Marton, Bogdana Neamțu, Natalia Balogh – Managementul Proiectelor Dezvoltare durabilă – curs, Universitatea „Babeș- Bolyai" Cluj-Napoca

Olaru M. – Ecoturism și dezvoltare durabilă în Carpații României, 1994

Rusu M. – Implicațiile turismului asupra așezărilor montane rurale, 1995

Stănciulescu G., Managementul turismului durabil în centrele urbane”, Ed. Economică, București, 2004.

http://turism.gov.ro/legislatie/

www.cjph.ro

www.insse.ro

www.primariasinaia.ro

www.tourismguide.ro

www.wttc.org

www.result.ro/noutati/ecosistemul-antropic-al-conducerii/

ANEXA 1 : Principalele zone turistice din România

ANEXA 2 : PATN – SECȚIUNEA A VI-A TURISM. Zone cu potențial turistic deosebit.

ANEXA 3: Poziționarea stațiunii Sinaia, în Județul Prahova

ANEXA 4: Obiective turistice în stațiunea Sinaia

Casino Sinaia

Castelul Peleș

Anexa 5: Domeniul schiabil din stațiunea Sinaia

BIBLIOGRAFIE

Busuioc Marian-Florin – Strategii de dezvoltare și promovare a turismului cultural în Romania, Ed. Universitară, 2008

Bran Florina – Ecoturismul în Romania , 1995

Cândea Melinda, Erdeli G, Șimon Tamara – Potențial turistic și turism, Ed. Universității Bucuresti, 2000

Ciangă N. – România.Geografia turismului, Ed. Presa Univ. Clujeană, 2007

Cioaca A. – Turismul în arealele naturale protejate

Crăciun Stefan – Agroturism, Ed. Mirton , 1997

Cristian Stoian, Mădălina Spânu – Turism și marketing turistic , Ed. Fundației România de Mâine, București, 2003

Dinu Mihaela – Geografia turismului, Ed. Universitară, 2009

Firoiu Daniela , Patricia Dodu – Studii de caz în industria turismului și a călătoriilor, Ed. Pro Universitaria, 2006

George Coanda – Carpații, spații de conservare și continuitate a vetrei entice românești, 2003

Gheorghe Nistorescu – De la Plaiul Prahovei la Sinaia, Ed. Horanda Press, 2004

Istrate, I.; Bran, Florica; Rosu, Anca Gabriela – Economia turismului si mediul înconjurator, Ed. Economica, Bucuresti, 1996

Mohan Gh. – Rezervatii si monumente ale naturii din Romania , Bucuresti, 1993

Neacșu, N., – Turismul și dezvoltarea durabilă, Editura Expert, București 2000.

Nedelea, Al., – Strategii de dezvoltare a turismului, Studii și cercetări economice, vol.

XXIX, Universitatea „Babeș- Bolyai" Cluj-Napoca, 1998.

Margareta Florescu, Balogh Marton, Bogdana Neamțu, Natalia Balogh – Managementul Proiectelor Dezvoltare durabilă – curs, Universitatea „Babeș- Bolyai" Cluj-Napoca

Olaru M. – Ecoturism și dezvoltare durabilă în Carpații României, 1994

Rusu M. – Implicațiile turismului asupra așezărilor montane rurale, 1995

Stănciulescu G., Managementul turismului durabil în centrele urbane”, Ed. Economică, București, 2004.

http://turism.gov.ro/legislatie/

www.cjph.ro

www.insse.ro

www.primariasinaia.ro

www.tourismguide.ro

www.wttc.org

www.result.ro/noutati/ecosistemul-antropic-al-conducerii/