Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate [630348]

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

1

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

Proiect ReCADD – Rețea de cluburi pentru promovarea adaptabilității și dezvoltării
durabile FSE – POSDRU 39/3.2/G/37787 www.recadd.ro

Și noi putem reuși (2)

Sinteze tematice

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
2

Volum realizat în cadrul proiectului ReCADD – „Rețea de cluburi pentru promovarea
adaptabilității și dezvoltării durabile” finanțat prin FSE – POSDRU 39/3.2/G/37787

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

3
CUPRINS

ANTREPRENORIATUL – COMPONENTĂ A INDICELUI DE DEZVOLTARE A
TURISMULUI DE AVENTURĂ , Manuela Rozalia Gabor , Flavia Oltean ………………………… 5
TURISMUL DE AVENTURĂ -OPORTUNITATE DE AFACE RI PENTRU
ANTREPRENORI , Manuela Rozalia Gabor, Flavia Oltean ………………………….. ……………….. 11
DIMENSIUNEA ETICĂ ÎN MEDIUL ANTREPRENORIAL , Maria -Ana Georgesc u …….. 17
ASIGURǍRI SOCIALE VERSUS ASISTENȚǍ SOCIALǍ , Cristina CIURARU –
ANDRICA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 22
CONSIDERAȚII PRIVIND ROLUL IMPOZITULUI DIN PERSPECTIVA PROTECȚIEI
SOCIALE ȘI A DEZVOLTĂRII ECONOMICO -SOCIALE (TEACH TO FISH VS GIVE A
FISH) , Mihaela Göndör ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 29
UTILIZAREA TEHNICILOR MULTICRITERIALE DE DECIZIE FAHP ȘI TOPSIS ÎN
EVALUAREA PERFORMANȚELOR ORGANIZAȚIONALE PENTRU DEZVOLTAREA
DURABILĂ , Anca Munte anu ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 35
EVOLUȚIA COMERȚULUI ELECTRONIC ÎN ROMÂNIA , Iulia Elena APĂVĂLOAIE . 42
EDUCAȚIA COMPORTAMENTULUI ECO ÎN ARIILE PROTEJATE , Petru Ștefan
Runcan ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 47
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE – ROLUL ȘI IMPORTANȚA RESURSELOR
UMANE ÎN MANAGEMENTUL INTERNAȚIONAL Maria –Livia FĂRCAȘ (DAMIAN)
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 51
INOVARE ȘI COMUNICARE ÎN DEZVOLTAREA DURABILĂ A RESURSELOR
UMANE Laura -Nina POCOTILĂ (MĂTIEȘ) ………………………….. ………………………….. …….. 55
ROLUL ȘI IMPORTANȚA EVALUĂRII PERFORMANȚELOR INDIVIDUALE ALE
PERSO NALULUI UNEI ORGANIZAȚII Petruța BLAGA ………………………….. ………………. 59
ROLUL SISTEMULUI EDUCAȚIONAL ÎN DETERMINAREA CALITĂȚII
RESURSELOR UMANE Mihaela KARDOS ………………………….. ………………………….. ……… 68
TRENDUL OCUPĂRII ȘI PROBLEMATICA ȘOMAJULUI ÎN ECONOMIA
ROMÂNEASCĂ Mihaela KARDOS ………………………….. ………………………….. …………………. 73
NETWORKING – DE LA IDEE LA PRACTICĂREȚELELE – RĂSPUNS LA NEVOILE
ACTUALE ÎN DEZVOLTAREA DURABILĂ? Lucia n SĂCĂLEAN ………………………….. .. 79
L‟INNOVATION DE LA COMMUNICATION DANS LE DEVELOPPEMENT DURABLE
DES RESSOURCES HUMAINES EN ROUMANIE Jean-Luc Penot ………………………….. … 85
EDUCAREA ȘI FORMAREA PROFESIONALĂ A RESURSELOR UMANE ÎN
ROMÂNIA, ÎN PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII DURABILE Petruța BLAGA …………….. 93
FAMILIA SI VALORIFICAREA COMPETENTELOR SPECIFICE RECUNOSCUTE IN
CONTEX TUL EUROPEAN AL DEZVOLTARII DURABILE Valentina Lazăr ……………. 100
STUDIU DE CAZ PRIVIND PERFECȚIONAREA MANAGEMENTULUI SERVICIILOR
DE ECOTURISM ÎNTR -O FIRMĂ DE AGROTURISM DIN VALEA GURGHIULUI Petru
Ștefan Runcan ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 108

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
4 STUDII PRIVIND RESURSELE ȘI FACTORII FAVORIZANȚI PENTRU REALIZAREA
ECOTURISMULUI PE VALEA GURGHIULUI Petru Ștefan Runcan …………………………. 116
INSTRUMENTE MANAGERIALE PENTRU FINANȚAREA IMM -URILOR INOVATIVE
DIN ROMÂNIA. STUDIU DE CAZ ÎN ZONA METROPOLITANĂ TÎRGU MUREȘ
Avram TRIPON ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 124
ÎMBĂTR ÂNIREA DEMOGRAFICĂ DIN ROMÂNIA. CONSECINȚE
SOCIOECONOMICE ASUPRA PIEȚEI FORȚEI DE MUNCĂ Emilia Herman, Maria -Ana
Georgescu ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 137
GUVERNANȚA CORPORATIVĂ ÎN ORGANIZAȚIILE BANCARE DIN ROMÂNIA:
ABOR DAREA RISCURILOR OPERAȚIONALE FOLOSIND UN AUDIT INTERN
BAZAT PE RISCURI CA MODALITATE DE A ASIGURA FINAN ȚAREA
AFACERILOR INOVATAORE Anca Munteanu ………………………….. ………………………….. 149
ECHILIB RUL FINANCIAR SI CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE IN
CONTEXTUL COMPETITIVITATII SI DEZVOLTARII DURABILE Andrei Marginea n 157

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

5

ANTREPRENORIATUL – COMPONENTĂ A INDICELUI DE DEZVOLTARE A
TURISMULUI DE AVENTURĂ

Manuela Rozalia Gabor1, Flavia Oltean2
1,2Universitatea Petru Maior din Tîrgu Mureș, România,
E-mail : 1rozalia.gabor@ea.upm.ro, 2flavia.oltean@ea.upm.ro

Rezumat
Turismul de aventură este una din formele noi de turism ce încorporează aspecte ale devoltării durabile,
protecției mediului înconjurător, dezvoltării antreprenoriatului atât în activitățile directe cât și în cele conexe
practicării acestei forme de turism. La nivel intenațional, dezvoltarea turismului de aventură este măsurată cu
ajutorul ATDI – Adventure To urism Development Index (Indicele Dezvoltării Turismului de Aventură ) care este
format din zece piloni, astfel: politica de dezvoltare durabilă a guvernelor, siguranță și securitate, infrastructura
turistică, resursele naturale, resursele culturale, renume le mondial aferent activității de turism de aventură,
antreprenoriat, resurse umane, sănătate și imagine. Nevoia de adrenalină a turiștilor a constituit „ideea de
afacere” a unor antreprenori care își promovează – cel mai adesea – cu ajutorul paginilor web acest „business”.
Lucrarea prezintă aspecte ale evoluțiilor ierarhiilor țărilor în curs de dezvoltare și a celor dezvoltare, ierarhie ce
include și România, precum și aspecte ale calculării și actualizării ATDI .

Cuvinte -cheie
antreprenoriat, turism de a ventură, indicele dezvoltării turismului de aventură

Clasificare JEL
L83, L26

Introducere
Turismul, ca activitate economică, este creator de locuri de muncă în următoarele activități:
în activitățile directe – hotelărie, restaurație, agenții de turism ș i tour – operatori, companii aeriene, etc.;
în activitățile indirecte – respectiv: servicii, promovare, programare web, servicii de animație în hotelărie,
activități de teambuilding, etc.
în activitățile induse – respectiv: magazine de suveniruri, muzee, s ituri, restaurante, festivaluri, etc.
În SUA, de exemplu, la nivelul anului 2008, existau 7,5 milioane locuri de muncă în domeniul
turismului și aducea – din activitatea directă – 178 de miliarde $ la care se adaugă veniturile din activitățile
indirecte și cele din activitățile induse.
În ultimii ani, au apărut și s -au dezvoltat exponențial, noi forme de turism care corespund nevoilor
consumatorilor secolului XXI, respectiv:
“nevoia de adrenalină” – căreia îi corespunde ca formă de turism, turismul de aven tură;
nevoia de a vizita – într-un timp cât mai scurt -, cât mai multe destinații turistice, căreia îi corespunde ca
formă nouă de turism, city – break – urile;
nevoia de coeziune socială, de management participativ și lucru în echipă, dublat de creșterea
randamentului la locul de muncă, căreia îi corespunde ca formă de turism teambuildingul;
nevoia de călători în scop de afaceri, datorată globalizării afacerilor, căreia îi corespunde ca formă nouă de
turism turismul de afaceri;
nevoia de “amuzament” și re laxare, căreia îi corespunde ca activitate nouă în turism, animația în
hotelărie.
Toate aceste schimbări ale practicării turismului, au condus – și au impus ! – dezvoltarea de noi afaceri în
turism, de adaptare a antreprenorilor la cerințele pieței, a consu matorilor de servicii și produse turistice. Dintre
toate aceste forme no i de turism practicate cu succe s atât în țări dezvoltate cât și țările în curs de dezvoltare, vom
aborda turismul de aventură și instrumentul de măsurare a acestuia, respectiv Indicele de Dezvoltare a
Turismului de Aventură (ATDI).

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
6 Indicele Dezvoltării Turismul de Aventură este definit (conform Adventure Tourism Development Index
2008 Report , Adventure Travel Trade Association with The george Washington University and Xola Consulting ,
p. 3) utilizează o definiție generală a turismului de aventură, respectiv ca fiind evaluarea resurselor unei țări
pentru a le utiliza pentru a asigura orice fel de călătorie care include două dintre următoarele trei aspecte:
activitate fizică, interacțiun e cu natura și învățare sau schimb cultural.

Aspecte metodologice ale indicelui dezvoltării turismului de aventură
Indicele de măsurare a dezvoltării turismului de aventură (ATDI ) este rezultatul cercetării și colaborării dintre
o organizație mondială și o universitate de prestigiu din SUA, respectiv Adventure Travel Trade Association
(ATTA) și The George Washington University cărora li se alătură și Xola Consulting. Acestea publică anual
modalitatea de calcul a acestui indicator și „topul” țărilor în ca re se poate practica această formă de turism,
pentru 164 de țări în curs de dezvoltare și 28 de țări dezvoltate, separat pe țări dezvoltate și țări în curs de
dezvoltare.
Acest indicator, ATDI este format din zece „ piloni ” ce fac referire la competi tivitatea pieței turismului de
aventură. Acest indicator oferă o ierarhie a țărilor bazându -se pe principiul dezvoltării durabile a turismului de
aventură și se calculează prin combinarea unui sondaj și date cantitative preluate din indicatori internaționali. C ei
zece piloni sunt structurați în trei categorii astfel:
1. siguranță și ospitalitate
2. pregătirea în domeniul turismului de aventură
3. resurse pentru aventură
Pentru anul 2009, dintre cei zece piloni ce sunt incluși în ATDI , doi dintre ei au fost ajustați – comparativ cu
metodologia de calcul utilizată în anul 2008 – cu o pondere mult mai mare în total, în funcție de importanța
acestora în dezvoltarea turismului de aventură, aceștia fiind: antreprenoriatul și resursele pentru turismul de
aventură. Astfel că, referitor la schimbarea, respectiv urcarea cu zece locuri a României în acest top în anul
2009 față de anul 2008 , conform datelor din tabelul nr. 1 , și luând în calcul ponderea celor doi piloni în indicele
ATDI , putem afirma că această evoluție pozitivă pentru turismul de aventură românesc deschide noi perspective
antreprenoriatului românesc și valorificării durabile a resurselor naturale pentru practicarea acestei forme de
turism . De asemenea, se poate observa că, atât în topul țărilor în curs d e dezvoltare cât și în topul țărilor
dezvoltate, continentul european deține „monopolul”.

Tabelul 1 – Topurile pe anii 2008 și 2009 a celor mai importante destinații,
grupate pe țări în curs de dezvoltare și țări dezvoltate
Locul
deținut Țări în curs de dezvoltare Țări dezvoltate
2008 2009 2008 2009
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
….
21 Estonia
Chile
Slovacia
Cehia
Ungaria
Botswana
Bulgaria
Iordania
Letonia
Uruguay
……….
…………
România Slovacia
Israel
Cehia
Estonia
Slovenia
Chile
Bulgaria
Letonia
Botswana
Lituan ia
România

Elveția
Suedia
Noua Zeelandă
Marea Britanie
Spania
S.U.A.
Norvegia
Danemarca
Islanda
Franța Islanda
Elveția
Noua Zeelandă
Marea Britanie
Australia
Luxemburg
Danemarca
Irlanda
Germania
Spania

Sursa : Adventure Tourism Development Index 2009 Re port, Adeventure Travel Trade Association
with The George Washington University and Xola Consulting, p.2 și p. 17 și Adventure Tourism
Development Index 2008 Report , Adventure Tra vel Trade Association with The G eorge Washington
University and Xola Consult ing, p. 12

Conform ierarhiei din raportul privind indicele ATDI , țări ca Butan au urcat de pe locul 78 pe locul 22
datorită pilonilor ca siguranță și resurse culturale, însă, cel mai mare câștig se datorează componentei
antreprenoriat. De asemenea, țări c a SUA au „pierdut” 18 poziții datorită pilonilor ce fac referire la
infrastructură și imagine.
Scopul principal este promovarea dezvoltării durabile a turismului de aventură, ATDI fiind creat cu
scopul declarat de a sprijini antreprenorii și guvernele care doresc să creeze produse și servicii ale pieței

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

7 durabile ale turismului de aventură în beneficiul comunității și mediului. Acest indicator ierarhizează țările pe
baza celor zece principii ale competitivității pieței aventurii, propuse de Xola Consulting, principii care au pornit
de la observațiile despre caracteristicile unice ale produselor și pieței turismului de aventură din 2007.
Cei zece piloni ce sunt incluși în metodologia de calcul a indicatorului ATDI sunt ( tabelul nr. 2 ):

Tabelul 2 – Cei zece piloni ai indicelui ATDI,
grupați pe cele trei categorii ale metodologiei de calcul

Siguranță și
ospitalitate

Aventură
Pregătire

 dezvoltare durabilă
 siguranță
 resurse naturale
 sănătate

 antreprenoriat
 resurse de aventură
 umanitarismul
 infrastructu ra
 resursele culturale
 imaginea
Sursa : Adventure Tourism Development Index 2009 Report , Adeventure Travel Trade Association
with The George Washington University and Xola Consulting, p.3 și Adventure Tourism Development Index
Global Benchmarking Method Br ief, September 2008 realizat de Xola Consulting, p. 6

Pilonul „ antreprenoriat ” face referire la faptul că (conform Adventure Tourism Development Index
Global Benchmarking Method Brief, September 2008 realizat de Xola Consulting , pp. 22 – 23), vitalitatea și
puterea călătoriilor de aventură se datorează acelor „pioneri” în astfel de afaceri care au intuit o nișă în piața
turistică internațională și care au abordat -o cu entuziasm. S -au dezvoltat astfel, în cadrul acestei forme de turism,
acei antreprenori a căror idei au fost inovative și care au devenit competitiv pe piața călătoriilor de aventură. În
anul 2008, anul când s -a calculat pentru prima dată Indicele Dezvoltării Turismului de Aventură, pilonul
„antreprenoriat” s -a bazat pe libertatea economică a antreprenorilor , libertate care include zece libertăți
economice:
 libertatea afacerii,
 libertatea comerțului,
 libertatea fiscală,
 mărimea guvernului,
 libertatea monetară,
 libertatea investiției,
 libertatea financiară,
 drepturile proprietarilor,
 libertatea pieței muncii și
 libertatea corupției.
Pilonul „ antreprenoriat ” este evaluat pe o scală de la 1 la 10, unde 10 indică faptul că populația acelei
țări se bucură de libertate economică maximă.
Pentru a avea o imagine comparativă a scorurilor o bținute de cei zece piloni ai indicelui ATDI , pentru
țările în curs de dezvoltare din “top ten” – ul pe anul 2009, cărora le vom adăuga și România , prezentăm datele
din tabelul nr. 3 .
Așa cum se poate obse rva în tabelul nr. 3, România a pierdut “top ten -ul” datorită pilonului
“antreprenoriat ”, pilon care are o pondere mai mare decât ceilalți în indicele ATDI , mai mare decât al
Sloveniei – clasa tă pe locul 5, însă cu un scor mai bun decât România la pilonii “ dezvoltate durabilă ”,
“siguranță ”.

Tabelu l 3 – Scorurile obținute de cei zece piloni ai Indicelui Dezvoltării Turismului de Aventură
pentru primele zece țări în curs de dezvoltare și România pentru anul 2009

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
8

Țara
Dezvoltare
durabilă
Siguranță
Sănătate
Resurse
naturale
Resurse
culturale
Resurs e pentru
activitățile de
aventură
Antreprenoriat
Umanitarism
Infrastructură
Imagine

ATDI
Slovacia 8.52 7.50 5.61 6.56 6.60 7.40 7.94 3.74 8.10 9.05 70.38
Israel 8.46 6.09 4.58 6.36 6.91 7.57 7.76 4.41 9.52 8.81 70.05
Cehia 8.46 7.27 5.25 6.41 6.97 7.40 7.94 4.29 7.76 7.62 69.06
Estonia 8.93 7.59 4.31 6.52 7.13 7.56 8.64 3.28 8.57 8.10 67.73
Slovenia 8.99 8.17 3.62 6.24 5.51 7.49 7.29 4.41 8.93 8.93 69.31
Chile 8.53 7.87 2.85 7.47 5.39 7.20 8.83 4.31 5.15 9.61 66.69
Bulgaria 8.29 6.32 4.70 6.62 6.15 7.87 7.47 3.52 7.62 8.10 66.13
Letonia 9.01 7.02 4.84 6.50 5.73 7.54 7.66 3.12 7.62 7.62 66.33
Botswana 7,18 7,69 2.91 6.70 6.36 7.02 7.97 2.61 9.29 8.77 65.47
Lituania 9.00 7.06 5.37 6.08 5.24 7.70 8.00 3.19 7.14 6.67 65.21
România 8.14 6.33 3.96 6.34 5.69 7.29 7.32 3.83 8.29 8.86 65.68
Sursa: ATDI 2009 – Developing Country Scores

Indicele ATDI prezintă însă și limite, dezavantaje care rezidă fie în modalitatea de calcul, fie în limitele
măsurării cantitative ale unor variabile calitative luate în calcul. Aceste limite ale indicelui ATDI sunt:
 nu pentru toate țările lumii pot fi evaluate performanțele fie datorită lipsei datelor, fie – pornind de
la această lipsă a datelor – scorurile au fost calculate pornind de la medii regionale;
 nivelul de anal iză luat în calul este țara ca destinație turistică și nu destinația turistică în sine, ca
de exemplu Grand Canyon;
 unele scoruri pentru anumiți piloni din indicele ATDI s-au bazat pe datele furnizate de World
Bank;
 anumite puncte ale datelor nu pot capta aspecte calitative .

Concluzii
În ultimii ani, pe plan mondial, turismul de aventură a cunoscut o ascensiune semnificativă datorită faptului că
turiștii sunt din ce în ce mai deschiși spre nou, spre necunoscut, spre a -și petrece vacanțele într -un mod ined it și
diferit față de stilul obișnuit de vacanță, de concediu.
Beneficiile pentru țările în curs de dezvoltare cu o piață emergentă pentru turismul de aventură, indicele
ATDI raportat poate furniza beneficii semnificative, printre care enumerăm:
 expunerea la călătoria internațională și la mediile principale ca destinații ale turismului de
aventură;
 informații practic pentru tour – operatorii globali despre țara sau regiunea de destinație, a
resurselor turismului de aventură pentru dezvoltarea turului de av entură;
 analiză detaliată și scoruri uzuale cu scopul de a asigura progresul și dezvoltarea turismului de
aventură de la an la an .
De asemenea, pentru țările în curs de dezvoltare, avantajele și schimbările ce trebuie urmărite pentru a
dezvolta strategii d e dezvoltare a pieței turismului de aventură, sunt structurate în figura nr. 1 . Construirea
piețelor competitive pentru turismul de aventură cere abordări diferite. De exemplu, în cazul infrastructurii,
atunci când există sau nu antreprenori care contribui e la creșterea economică. Un antreprenor ce activează pe
piața turismului de aventură trebuie să țină cont de următoarele aspecte ce reiese dintr -un alt studiu internațional
realizat de Xola Consulting, Adventure Travel Trade Association with The George Wa shington University ,
respectiv The Adventure Travel Market – 23 february 2009, Jordan Travel Mart:
 turistul amator de aventură este definit de interese și nu de caracteristicile socio – demografice, iar aceste
interese pot fi: atracții naturale, atracții c ulturale, situri istorice, opțiuni educaționale sau voluntare;
 turiștii sunt fie persoane cuprinse cu vârste între 25 și 44 de ani, fie peste 55 de ani
 42 % dintre turiștii de aventură sunt femei;
 de obicei se practică turismul de aventură în familie

Figura 1 Implicarea turismului de aventură în ciclul de dezvoltare economică al unei țări în curs de dezvoltare

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

9
Sursa: Adaptare după Adventure Tourism Development Index 2008 Report , Adventure Tra vel Trade Association
with The G eorge Washington University and Xola Consulting, p. 4

Bibliografie
Sărăcia Legea și ordinea
Intervenția guvernamentală
cere timp
Lipsa investitorilor din
sectorul privat
Neglijența comunități
internaționale
Degradarea mediului
înconjurător Șomajul Lipsa educației Apatia individuală și
lipsa acțiunii
Probleme comune ce stăpânesc dezvoltarea
regiunilor sărace
Valoare mare și apreciere pentru resursele naturale și
culturale care îmbunătățesc sănătatea fizică și psihică
Noi oportunități pentru
investiții străine și naționale Construirea afacerilor de aventură
și utilizarea capacității locale în
special tine rii
Prospectarea gradului de ocupare în
muncă și participarea la creșterea
economică, încurajând interesul pentru
educație
Afacerile de aventură furnizează un
argument financiar pentru coordonarea și
reglarea terenurilor utilizând arii sensibile
Turiștii de aventură furnizează păreri, noi op ortunități
pentru a proiecta o imagine pozitivă
Printr -o abordare specifică, turismul de aventură poate
„inversa” direcția ciclică de mai sus

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
10 [1]. Adventure Tourism Development Index 2009 Report , Adeventure Travel Trade Association with The
George Washington University and Xola Consulting, valabil pe
http://www.adventureindex.travel/docs/2009_atdi_report.pdf
[2]. Adventure Tourism Development Index 2008 Report , Adventure Travel Trade Association with The
George Washington University and Xola Consulting, valabil pe
http://www.adventureindex.travel/docs/2008 -adventure -tourism -development -index.pdf
[3]. Adventure Tourism Development Index Global Benchmarking Method Brief, September 2008 realizat de
Xola Consulting, valabil pe http://www.xolaconsulting.com/ATDI -method -and-background -brief.pdf
[4]. ATDI’s 2008 Feature Adventure Destinations Assam, India. Peru, realizat de Xola Consulting, valabil
pe http://www.xolaconsulting.com/2008 -FAD -Assam -Peru-public -report.pdf
[5]. Case Study: Adventure Tourism Market Development in NE India, realizat de Xola Consulting, valabil
pe http://www.xolaconsulting.com/xola -india -sustainable -tourism.pdf
[6]. Case Study: Creating Peru’s “Dig Deeper” Adventure Touri sm Plan, realizat de Xola Consulting,
valabil pe http://www.xolaconsulting.com/xola -peru-case-study.pdf
[7]. Case Study: Adventure Travel in Mexico: Sustainable Development Beyond the Beach es, realizat de
Xola Consulting, valabil pe http://www.xolaconsulting.com/xola -mexico -case-study.pdf
[8]. The Adventure Travel Market – 23 february 2009, Jordan Travel Mart, realizat de Adventure Travel
Trade Association with The George Washington University and Xola Consulting
[9]. http://www.adventureindex.travel/downloads.htm
[10]. http://www.xolaconsulting.com/atdi.php
[11]. http://www.tourism -review.com/adventure -tourism -top-8-developing -countries -news2173
[12]. http://www.gadling.com/2010/02/17/adventure -tourism -development -index -rates -top-adventure –
destinat/
[13]. http://www.thetravelword.com/2010/06/10/the -top-10-developing -countries -for-sustainable -adventure –
tourism/
[14]. http://www.adventuretravelnews.com/wp -content/uploads/2010/02/Developing -scores.pdf
[15]. http://www.tourism -review.com/adventure -tourism -experiencin g-rise-in-popularity -news2372
[16]. http://www.tourism -review.com/zip -lines -popular -attractions -all-around -the-world -news2213
[17]. http://www.entrepreneur.com/article/217258

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

11 TURISMUL DE AVENTURĂ -OPORTUNITATE DE AFACERI PENTRU
ANTREPRENORI

Flavia Oltean1, Manuela Rozalia Gabor2
1,2Universitatea Petru Maior din Tîrgu -Mureș, România,
E-mail : 1 flaviaol tean@ea.upm.ro, 2 rozalia.gabor@ea.upm.ro

Rezumat
Antreprenoriatul reprezintă un fenomen complex, fiind prezent în cele mai multe domenii de activitate.
Turismul reprezintă un domeniu distinct de activitate, o componentă de primă importan ță a vie ții economice și
sociale pentru un număr tot mai mare de țări ale lumii. În acest context, turismul reprezintă un mod de
manifestare a antreprenoriatului , iar în cadrul acestui a, un loc important este ocupat de turismul de aventură.
Lucrarea cuprinde principal ele tipuri de turism de aventură practicate în România, precum și argumente în acest
sens, cu scopul de a aduce o contribu ție importantă referitoare la percep ția turismului de aventură ca formă de
manifestare a antreprenoriatului , pentru a încuraja ini țierea și dezvoltarea afacerilor în acest domeniu.

Cuvinte -cheie
antreprenoriat , turism de aventură, România

Clasificare JEL
L83, L26

Introducere
Privind la rolul turismului în cadrul economiei – reprezentând o componentă de primă importanță –
precum și la faptul că România dispune de bogate și variate resurse turistice, rezultă o mare disponibilitate a
țării noastre pentru turism, iar valorificarea eficientă a acestora în interesul economiei naționale poate reprezenta
o șansă reală de dezvoltare.
Turismul de aventură reprezintă astăzi, "o nouă frontieră" în turism prin diferitele lui forme. Turismul
de aventură se naște din curiozitate dar și din nevoia u mană de a explora necunoscutul, iar aceasta ne duce cu
gândul la o trecere de la "turismul vechi" la "u n turism nou". Rom ânia dispune de un bogat poten țial pentru
dezvoltarea turismului de aventură, oferind o gam ă largă de propuneri turistice de interes general sau tematice,
iar activit ățile în aer liber sunt practicate cu entuziasm în Rom ânia, de mult ă vreme. De fapt, cuv ântul "turism"
înseamn ă pentru mulți români drume ții montane, s porturi de var ă – alpinism, ci clism, mountain -biking, sporturi
de iarnă – schi, dar și sporturi nautice – caiac și canoe pe r âuri și lacuri , surfing, schi nautic și scufund ări.
Lucrarea este structurată pe două părți. Prima parte prezintă aspecte teoretice referitoare la conceptul de
turism de aventură, precum și principalele tipuri de turism de aventură practicate în România, cu scopul de a
oferi o mai bună înțelegere a acestui domeniu. A doua parte a lucrării cuprinde câteva agumente în acest sens,
argumente care încurajează ideea petrecerii unei vacanțe "pline de aventură". Aceste argumente reprezintă de
asemenea o încurajare pentru antreprenorii din acest domeniu pentru iniție rea și dezvoltarea unei afaceri
profitabile . Pentru a prezenta argumente relevante, partea a doua prezintă de asemenea, date statistice referitioare
la acest domeniu.

Turismul de aventură – o alegere pentru vacanță
Potențialul turistic de excepție al Româ niei este marcat prin două componente esențiale:
 componenta naturală, reprezentată prin peisaje spectaculoase, configurația variată a reliefului,
condițiile climatice favorabile, valoarea terapeutică și abundența unor factori naturali de cură;
 componenta a ntropică, reprezentată prin vestigii ale civilizațiilor ce s -au succedat pe teritoriul
României din vremuri imemoriale, monumente și obiective de artă laică sau religioase, muzee
și colecții muzeale, elemente de etnografie și folclor de mare frumusețe și o riginalitate,
realizări actuale de prestigiu.
Fiecare formă a cadrului natural deține, după specificul său, o anumită capacitate de potențial turistic,
urmărită pe treptele majore de relief, crește de la câmpie, la dealuri și podișuri , până la unitățile mo ntane . Între
cele mai reprezentative zone turistice ale României se disting câteva cu caracteristici deosebite:

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
12 – Munții Carpați – prin întindere, ușoară accesibilitate, originalitatea și frumusețea peisajelor montane, bogăția
de ape minerale și multiple posibilități de practicare a sporturilor de iarnă, constituie cea mai mare și mai
complexă zonă turistică a țării. Aici se găsesc renumitele stațiuni montane internaționale – Poiana Brașov, Sinaia,
Predeal, care, alături de Borșa, Stâna de Vale, Păltiniș, Durău, Semenic, Muntele Mic, Bâlea, dispun de hoteluri
moderne și vile cochete, restaurante, numeroase posibilități de agrement, pârtii și instalații pentru sporturile de
iarnă și transport pe cablu.
– Litoralul românesc al Mării Negre – zona respectivă ar e o alcătuire complexă care -i mărește valoarea
turistică. Ea se desfășoară pe o lungime de 245 km, cu Delta Dunării și complexul de lagune Razim -Sinoe la
nord, iar la sud , pe circa 70 km se întinde litoralul turistic propriu -zis.
– Zona Oltenia se constitu ie ca o zonă turistică importantă, situată între Carpații Meridionali și Dunăre;
– Zona Transilvania – sub acest nume este cunoscută, încă din vremea cuceririi romane, regiunea geografică din
România cuprinsă în interiorul arcului carpatic;
– Moldova Centr ală – este provincia istorică românească situată la est de Carpații Orientali;
– Dunărea – a constituit încă din antichitate o arteră de comunicație, pe apele fluviului sau pe uscat, între Europa
Centrală și Peninsula Balcanică;
– Banatul – străveche vatră de locuire și de cultură românească, este situat în sud -vestul României, între Dunăre,
Mureș și lanțul Carpaților Meridionali.
Acestea constituie elementele de mare atractivitate ale ofertei turistice românești, prezentând o paletă
largă de forme pentru p racticarea turismului de sejur ( litoral, montan, balnear), vânătoare și pescuit sportiv,
turism itinerant cu valențe culturale, turism profesional, turism de aventură, etc.
Vorbim despre o tipologie de turism mai nouă în România – Turismul de aventură. Ac tivită țile cuprinse
în acest tip de turism sunt denumite de către unii speciali ști sporturi extreme, iar după al ți speciali ști sporturi
active. Aceste activită ți sunt la început la noi în țară, iar o defini ție clară a acestora nu există, fiecare organizat or
de astfel de programe interpretând conceptul după propria sa percep ție.
Turismul de aventură presupune, (Nistoreanu, 2005, p.44) de cele mai multe ori, vizitarea unei regiuni aproape
neafectate de impactul uman, efectuarea unui efort fizic relativ mare și asumarea unor riscuri mai mari. Din
acestă categorie fac parte: schiul extrem, alpinismul, parcurgerea canioanelor sau cheilor, coborârea pe ape
repezi, etc.
Aventura propusă de unii dintre organizatori, poate fi o formă de distrac ție, provocare, cunoa ștere a
propriei persoane mult mai bine, precum și identificarea limitelor si performan țele fiecaruia. Unele dintre aceste
activită ți necesită cuno ștințe tehnice, un antrenament sus ținut, altele sunt adresabile tuturor celor care au pu țină
"teamă" și "nebu nie". Nu trebuie ascuns faptul că, mul ți dintre cei care frecventează astfel de activită ți, nu prea
înțeleg până unde există o doză de andrenalină, până unde se întinde tarâmul provocării și care este menirea lor.
În ultimii douăzeci de ani , au apărut două forme de turism de aventură: aventură ușoară și aventură dură
(Hard Adventure and Soft Adventure ). Aventura dură se caracterizează prin activități exterioare de mare
provocare, cum ar fi alpinism, cățărat pe blocuri gheață și stâncă, cu p luta și caiacul p e apă, schi pe placă,
parcurgerea canioanelor sau cheilor, coborârea pe ape repezi și alte sporturi de exterior care necesită putere
imensă, energie și îndemânare. Turismul de aventură dură este riscant și interesează un număr relativ mic de
turiști. Pe de altă parte, turismul de aventură ușoară este în interesul unui segment mult mai mare din populația
totală a turiștilor, în mod special dacă i se adaugă mersul pe jos, drumeția, plimbarea cu bicicleta, mersul cu
pluta, canoe și caiac, cu barca pe lacur i, înotul, călăritul, schi fond sau schi pe pârtii ușoare sau moderate.
Turismul de aventură ușoară se poate concentra pe un singur sport sau poate include activități
polisportive. Acest tip de turism este în interesul persoanelor de toate vârstele, chiar și p ersoane cu vârste de
până la 80 de ani. Multe dintre persoanele interesate de turismul de aventură se aseamănă cu cele interesate de
ecoturi sm într -o varietate de moduri . În general, aceste persoane manifestă respect pentru natură și sunt
interesate să înv ețe unele lucruri despre locurile pe care le vizitează. În plus, acest segment de piață este interesat
să sprijine întreprinzătorii locali și să guste din bucătăria locală. Transilvania și Munții Apuseni în mod special ,
dețin potențialul de a atrage perso anele interesate de aventura ușoară și activități polisportive. Această piață este
în creștere în Europa, dar și în rândul populației din România .
În acest comtext, este necesar a prezenta în tabelul următor (tabel nr. 1), principalele caracteristici sau calități ale
produsului de aventură, caracteristici care formează baza turismului de aventură:
Tabel 1. Principalele carateristici sau calități ale aventurii

Principalele carateristici sau calită ți ale aventurii
1 Rezultatul incert
2 Pericol și risc
3 Provocare
4 Recompense anticipate

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

13 5 Noutate
6 Captivant și stimulator
7 Fuga de realitate și separare
8 Explorare și descoperire
9 Absorb ție și concentrare
10 Emo ție
Sursa : Adaptare după Swarbrooke John., Beard Colin, Leckie Suyanne, Pomfret Gill ., 2003, Adventure Tourism –
the new frontier , Elsevier Science, Linacre House, Burlington MA, p.17 Swarbrooke, 2003:9

Am menționat anterior, faptul că aceste caracteristici ale produsului de aventură pot fi independente sau
se pot suprapune unele cu celelat e. Figura următoare reliefează acestă interelaționare, cu scopul de a crea acea
stare de fapt, care poate conduce la descrirea unei experiențe ca o aventură.
Multe dintre aceste caracteristici sunt interdependente sau independente. Oricare dintre aceste c alități,
dacă sunt experimentate individual, nu formează produsul de aventură, dar dacă sunt toate prezente, putem
afirma faptul că aventura turistică este mai mult sau mai puțin garantată.

Figura 1 . Interdependența principalelor caracteristici ale aven turii

Sursa: Swarbrooke John., Beard Colin, Leckie Suyanne, Pomfret Gill., 2003, Adventure Tourism -the new
frontier , Elsevier Science, Linacre House, Burlington MA, p.17

Toate aceste elemente, conduc la diversitatea activit ăților încorporate în conținutul prestației turismului
de aventură, la amploarea și complexitatea legăturilor dintre turism și alte componente – transport, comerț,
cultură, etc.
În urma celor prezentate, putem afirma faptul că dezvoltarea turismului de av entură angrenează o
multitudine de componente cu efecte de antrenare și stimulare, iar produsul turistic reprezintă rezultatul
activității desfășurate de diverși agen ți economici . Rolul antreprenorilor pentru dezvoltarea turismului de
aventură este deosebi t de important, acesta implicând și alte ramuri de activitate din cadrul economiei, care
participă direct sau indirect la procesul creșterii economice.
În continuare, vom prezenta pe scurt principalele tipuri de turism de aventură practicate în România: Absorbț ie

Procesul an gajării în aventură
1. Anticipare și pregătire
(anticiparea pericolului și a
recompenselor, practicarea
abilitățlor)
2. Provocare
(aplicarea abilităților în provocări)
3. Descoperire
(a dezvolta și a învăța din
experiențe)
4. Beneficiu
(simțul realizării) Risc
Incertitudine
Pericol
Noutate Provocare
Fuga de
realitate
Încântare
Stimulare

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
14
Alpinism . Constă în parcurgerea cu un coechipier a unui traseu mai lung , pe un perete vertical .
Mun ții Bucegi reprezint ă cel mai important masiv din Rom ânia pentru practicarea alpinismului, cuprinz ând cele
mai numeroase, lungi si dificile trasee alpine. Versantul estic al Bucegilor, ridicat deasupra v ăii Prahovei,
dominat de v ârfurile Costila, Caraiman si Jepii Mici , formeaz ă un formidabil abrupt ce atinge o înalțime de 1700
metri. Principalul punct de acces și baz ă de plecare spre traseele alpine din Bucegi este ora șul Bu șteni, "capitala
alpinistilor romani" , așezat la poalele muntelui Caraimanul .
Mun ții Făgărașului ofer ă vara trasee alpine de valoare mai modest ă, fiind frecventa ți mai rar de c ățărători,
în schimb ei și-au c âștigat o faim ă deosebit ă în ceea ce prive ște alpinismul de iarn ă. Mun ții Retezat se
aseam ănă cu Mun ții Făgărașului, reprezentând un masiv ideal pentru turele de iarn ă. Caracteristic ă pentru
escaladele din această zonă , este stânca de granit pu țin prezentă în zonele de alpinism d in România, unde
predomină calcarele și conglomeratele.
În afara de alpinism, se poate face c ățărare în man șă cu asigurare de sus, rapel ul (coborare autocontrolat ă pe
stâncă sau structur ă artificial ă), și tiroliana (cobor âre pe o coard ă întins ă între doi copaci sau dou ă stânci,
cobor âre pe pere ți verticali cu fa ța spre vale, ș i cobor âtorul la spate, iar iarna se poate face cățărare în ghea ță pe
Cascada Dracilor în Cheile Zugreni ).
Cicloturism (turism practicat cu bicicleta ). Datorit ă reliefului favorabil, peisajului variat, multitudinii
de atrac ții turistice naturale si culturale , România prezintă un potențial favorabil mountain biking -ului. Multe
dintre masivele montane din Carpa ți, se preteaz ă bine sau foarte bine mountain biking -ului, de la trasee u șoare pe
drumuri auto forestiere, până la lungi ture de creast ă pe poteci mai accidentate și cu diferen țe de nivel ridicate.
Regiunile cele mai interesate pentru cicloturi știi montani sunt Bucovina, Zona Neam ț, Cheile Bicazului,
Apusenii, Carpa ții de Curbur ă, Mun ții Banatului. Este un sport montan , și impune respectarea regulilor mersului
pe munte, precum ș i pregatirea sub toate aspectele: antrenament, echipament, cuno ștințe, conduit ă.
Datorit ă Mun ților Carpa ți, poten țialul Rom âniei pentru schi este foarte rid icat. Ca urmare, num ărul
stațiunilor montane s -a mărit, dar, în acela și timp, au fost înregistrate moderniz ări ale infrastructurii de profil.
Principalele p ârtii de schi sunt: Azuga -Munții Baiului , Bonloc -Munții Piatra Mare , Păltiniș -Munții Cibin ,
Poiana Brașov -Munții Post ăvarul , Predeal – Munții Predealului, Semenic -Masivul Semenic și Piatra Goznei ,
Sinaia -Munții Bucegi , Vatra Dornei -Munții Bistri ței. Se pot practica și alte forme de schi: randon ne sau rachete
de zăpadă ș i snowmobile.
Parapanta. În Rom ânia exist ă mai multe zone, pentru practicarea parapantei, iar ultimele informa ții
includ peste 40 de locuri. Printre cele mai renumite, prin spectacolul oferit de c ătre peisajele înconjur ătoare, sunt
Valea Prahovei , Mun ții Bucegi, Mun ții Hășmaș cu Cheile B icazului , Mun ții Apuseni , dar și Vatra Dornei . Există
și în județul Mureș, câteva locații frecventate de parapantiști , dintre care cele mai frumoase și populare sunt:
Deda -Bistra – locul de decolare nu este accesibil cu mașina, se poate urca numai pe jos, dar este cel mai frumos
loc de zbor din județ, fiind situat la poalele munților Călimani; Ogra – panta de zbor este o faleză de 100m bine
vizibilă de pe șosea, pe cealaltă parte a râului Mureș, locul de aterizare fiind foarte întins; Ernei – acces auto
până la baza dealului, cu mașină de teren putându -se urca până la locul de decolare. Este cel mai frecventat loc
de zbor de către parapantiștii din Mureș, mai ales de cei începători. D e asemenea , există posibilitatea de a zbura
în tandem cu un pilot licențiat , pentru cei care își doresc să încerce zborul din curiozitate.
Pentru practicarea parapantei în Rom ânia, din punct de vedere legal, este necesară de ținerea unei licen țe de pilot
de aeronave ultrau șoare-clasa parapantă, cursurile fiind organizate de către Clubul Sportiv Air Adrenaline.
Bungee -Jumping . Este considerat a fi sport extrem, sfidare a gravita ției și probă de curaj. Î n România
există una din cele mai înalte instala ții de bungee -jumping din Europa la Cheile Râ șnoavei (lângă Bra șov). Pe
cabluri su spendate în pere ții stânco și, la 160 de metri înăl țime, doritorii se pot arunca în gol, atârna ți de o coardă
elastică. Săriturile se execută, evident, în condi ții de maximă securitate, iar în cazul ruperii jambierelor speciale,
asigurarea este preluată de un al doilea sistem format din ham si vestă, legate între ele cu o coardă.
1. Rafting & Canioning . Coborâri cu barca pneumatică pe râuri repezi de munte, care se pot organiza în
diferite regiuni din țară: Valea Mure șului și Valea Oltului (zone centrale ale țării), Crișurile (vestul României),
Dâmbovi ța (sud), Nera (vest) sau Bistri ța (est). Traseele au grade diferite de dificultate și lungime, parcurse
într-o singură zi (Valea Dambovi ței) sau în mai multe zile (Olt sau Mure ș).
Rafting -ul și canioning -ul se desfă șoară și în zona Olteniei (sud -estul României), mai exact în Munții
Vâlcan , respectiv Parâng. Programele sunt de mai multe tipuri, incluzând: canoeing (cascade și canioane),
rafting cu bărci pneumatice, dar și rafting nocturn. O variantă mult mai ext remă o reprezintă raftingul de iarnă,
printre sloiuri de ghea ța. Presupune un echipament special și multă experien ță.
2. În ceea ce prive ște jude țul Mure ș, atât vara cât și iarn a se pot practica sporturi extreme cum ar fi
cățărare pe gheață, schi de tură, bac k county schi, hiking, care se pot organiza î n Munții Călimani și
Gurghiu. Cățărarea pe gheață se poate efectua p e valea Mureșului, la ieșirea către Toplița din comuna Lunca
Bradului, unde se formează, în sezonul de iarnă, pereți de gheață de aproximativ 1 0-15 m. Aici se pot face
cățărări tehnice pe gheață, atât de către începători, cât și de către cei mai experimentați. Pereții sunt situați chiar

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

15 lângă marginea drumului , fiind vizibili de pe șosea. Turismul ecvestru este o altă alternativă. Călăria se poat e
practica atât la hipodromul din Tîrgu -Mureș, cât și în munții Călimani, unde se organizează programe pe mai
multe zile de către o echipă de profesioniști. Caiacul se poate practica pe cursul superior al văii Mureșului (între
Deda și S tânceni pe o distanț ă de 35 km), doar în perioada în care apele au nivel ridicat, cel mai des primăvara
din mai până la mijlocul lui iunie, după care apele încep sa scadă.
În urma prezentării aspectelor teoretice referitoare la conceptul de turism de aventură, precum și
principalele tipuri de turism de aventură practicate în România, vom relata mai departe câteva argumente
importante pentru dzvoltarea turismului de aventură, ca o oportunitate de afaceri pentru antrerprenori.

Turismul de aventura – oportunitate pentru antrep renori
Un studiu realizat de Adventure Travel Trade Association din cadrul Universității George Washington
din SUA , clasifică 192 de state ale lumii în funcție de oportunitățile oferite pentru experiențele extreme, de la
mountan -bike, la rafting, parapant ă, canoe, ținând cont de mai mulți factori , de la securitate și cultură, la
infrastructura turistică și ospitalitate, și până la pro tecția mediului înconjurător. Cea mai atractivă țară în curs de
dezvoltare pentru turiștii care vor de la o vacanță mai mult decât mare și soare și care aleg adrenalina în locul
"lenevitului" este Slovacia, în timp ce topul statelor dezvoltate este dominat de Islanda. De asemenea, în tabelul
următor, (tabel nr. 2) putem observa că, atât în topul țărilor în curs de dezvoltare câ t și în topul țărilor dezvoltate,
continentul european deține „monopolul”.

Tabelul 2 Topurile pe anii 2008 și 2009 a celor mai importante destinații,
grupate pe țări în curs de dezvoltare și țări dezvoltate

Locul
deținut Țări în curs de dezvoltare Țări dezvoltate
2008 2009 2008 2009
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
….
….
21 Estonia
Chile
Slovacia
Cehia
Ungaria
Botswana
Bulgaria
Iordania
Letonia
Uruguay
……….
…………
…………
România Slovacia
Israel
Cehia
Estonia
Slovenia
Chile
Bulgaria
Letonia
Botswana
Lituania
Român ia

Elveția
Suedia
Noua Zeelandă
Marea Britanie
Spania
S.U.A.
Norvegia
Danemarca
Islanda
Franța Islanda
Elveția
Noua Zeelandă
Marea Britanie
Australia
Luxemburg
Danemarca
Irlanda
Germania
Spania

Sursa : Adventure Tourism Development Index 2009 Report , Adeventure Travel Trade Association
with The George Washington University and Xola Consulting, valabil pe
http://www.adventureindex.travel/docs/2009_atdi_report.pdf , p.2 și p. 17

Evoluția pozitivă a turismul de aventură românesc, deschide noi perspective antreprenoriatului
românesc și valorificării durabile a resurselor naturale pentru practicarea acestei forme de turism.
Deși ne confrunt ăm cu o perioadă de criză, turismul de aventu ră, este o nișă în continuă dezvoltare.
Anul trecut, la nivel mondial, 89 de miliarde de dolari au fost cheltuite pe vacanțe active, fără a include aici banii
alocați transportului și achiziționării de echipament, potrivit unui studiu realizat de Școala de Business de la
Universitatea George Washington di n SUA. Potrivit studiului, costul mediu al unei astfel de vacanțe variază, la
nivel global, între 450 și 800 de dolari, iar vârsta medie a turistului este , 36 de ani. Sondajul realizat de
cercetătorii ameri cani au identificat și de unde provin cei mai mulți dintre însetații de adrenalină: SUA,
Argentina, Brazilia, Marea Britanie, Germania și Spania.
Fie că este vorba de team building sau de dorința individuală a oamenilor normali de a gusta din
plăcerile sp ortului extrem, turismul de aventură câștigă din ce în ce mai mult teren în România. Avem o țară
frumoasă, cu munți și peșteri, chei înguste și râuri vijelioase, la care se adaugă marea cu paleta ei de activități.
Astfel, avem la dispoziție toate ingredie ntele pentru practicarea turismului de aventură.

Concluzii

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
16 Ținând cont de potențialul turistic al României, prin cele două componente esențiale – naturală și
antropică, dispune de posibilități pentru dezvoltarea turismului de aventură, oferind o gam ă largă de propuneri
turistice în acest sens.
Rolul antreprenorilor pentru dezvoltarea turismului de aventură în România este deosebit de important.
Un exemplu în acest sens este programul România Gorj Aventura, sau Roumania – Gorj Adventure -varianta
comercia lă pentru export, și cuprinde peste 25 de activități turistice de vară și iarnă între care putem aminti:
alpinism, escaladă, mountain bike, coborâri pe ape de munte (rafting) , cascade, canyoning, coborâri în rapel,
tiroliana, speologie peșteri și avene, d rumeție, mountainbike, cicloturism off -road și enduro, fotografie montană,
fotovânătoare, cursuri teoretice și practice de supraviețuire pe munte, schi alpin, randonne, extrem, etc .
Turismul de aventură din România se lovește de o concurență puternică atât din interiorul cât și din
exteriorul țării, iar o serie întreagă de factori concură la acestă situație – factorii politici, schimbările sociale și
demografice, concurența economică și financiară, activitățile promoționale ale țărilor concurente, întărirea pe
piață a pozițiilor ocupate de marii promotori ai acestui tip de turism. De aceea, este necesar a se cunoaște
posibilitățile de dezvoltare, și a se adopta strategiile care corespund pieței turistice românești.

Bibliografie :

[1].Breviarul Turistic al Rom âniei, Institutul Național de Statistică, 2010, p. 6 -7.
[2].Cosmescu I., 1998, Turismul – fenomen complex contemporan , București: Ed. Economică.
[3].Nistoreanu, P., 2005, Ecoturismul – Element al dezvoltării durabile a comunită ții locale rurale române ști,
Amfiteatrul Economic, nr. 18.
[4].Onea, D., Turism de aventură în Carpa ți, 2010,
http://www.euranet.eu/rum/Arhiva/Stiri/Romanian/2009/August/Turism -de-aventura -in-Carpati
[5].Petrescu, M., Programul Gorj – aventura pentru valorificarea poten țialului turistic gorjean,
http:// www.gorjeanul.ro/realitatea -gorjeana/programul -gorj-aventura -pentru -valorificarea -potentialului –
turistic -gorjean?Itemid=198
[6].Swarbrooke J., Beard C., Leckie S., Pomfret C., 2003, Adventure Tourism -the new frontier , Burlington
MA: Elsevier Science, Linacre House, SUA.
[7].Adventure Tourism Development Index 2009 Report , Adeventure Travel Trade Association
[8].with The George Washington University and Xola Consulting, valabil pe
[9].http://www.ad ventureindex.travel/docs/2009_atdi_report.pdf
[10]. http://taberecusuflet.wordpress.com/2010/07/27/valea -bistritei -turism -de-aventura/
[11]. http://www.transilvania -mures.ro/despre_judet.html
[12]. http://www.romaniaturistica.ro/turism -de-aventura.php
[13]. http://www.turismaventura.ro/
[14]. http://www.romania.activtravel.ro/acasa.htm
[15]. http://www.romaniaturistica.ro/detalii -turism -de-aventura -Turism -de-aventur%C4%83 -sau-sporturi –
extreme -101.html

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

17 DIMENSIUNEA ETICĂ ÎN MEDIUL ANTREPRENORIAL

Maria -Ana Georgescu
Universitatea Petru Maior din Tîrgu -Mureș, România,
E-mail : maria_ana_georgescu@yahoo.com

Rezumat
Lucrarea noastră este rezultatul unei abordări interdisciplinare, socio -economice, fiin d rodul unui studiu
referitor la modul în care etica în afaceri se transpune dintr -o abordare teoretică, puternic promovată actualmente în
Uniunea Europeană, într -o manifestare concretă a mediului de afaceri românesc. Investigația realizată în Jud. Mureș
ne-a permis conturarea unei imagini parțiale conform căreia comportamentul agenților economici din domeniul
antreprenorial se situează între interesul egoist, pur economic și valorile etice, complet dezinteresate, fiind expresia
unui interes rațional, a a titudinii subordonate în principal exigențelor eficienței, a obținerii de profit și mai puțin celor
ale moralei în afaceri.

Cuvinte -cheie
Interes economic, etica în afaceri

Clasificare Jel
Z10, Z13

Conduita etică versus egoismul în afaceri
Mediul antreprenorial este perceput ca un domeniu competitiv, centrat pe obținere de profit, prea puțin
având de a face cu domeniul eticii. Egoismul etic include teoriile care pleacă de la ideea că oamenii, prin natura
lor, prin chiar baza alcătuirii lor psihice acționează doar în interes propriu. (F ürst , Trinks, 1992, p.191)
Ideea de bază că afaceristul își urmărește numai propriul interes fără a ține cont de alții, exprimă un
egoism îngust . În perspectivă istorică, u n asemenea punct de vedere provine de la gâ nditorul Thomas Hobbes
(1588 -1679 ). El este cunoscut pentru lucrarea „Leviathan” în care descrie competiția umană ca într -o stare de
sălbăticie; prin firea sa omul este în concurență cu ceilalți oameni, fiind celebră expresia „homo homini lupus
est”. Într -o stare de război generalizat, în care oamenii s -ar purta ca niște fiare, nu ar fi în siguranță nici viața și
nici proprietatea nimănui. Cuvintele „dreptate” și „nedreptate” nu ar avea nici un sens, pentru că regulile sociale
ar fi stabilite de dreptul cel ui mai tare. Părintele Științei economie, Adam Smith lansează termenul de „homo –
economicus”, ca prototip uman reprezentat prin individualismul egoist, care își urmărește permanent propriile
interese. Opera sa, „Avuția națiunilor”, devenită biblia liberalis mului, arată că prin acțiunea cumulată a
intereselor individuale, prin liantul social asigurat de schimburile între producătorii specializați, societatea va
progresa și implicit, „lăcomia e bună”.
J.J. Rousseau respingea, cu sute d e ani în urmă, egoismul feroce, î n lucrarea „Discurs asupra inegalității
dintre oameni”; el credea că oamenii au trăit odată ca niște „fericite sălbăticiuni” fără competiție generală și fără
un conflict omni contra omnes.
Egoismul îngust este neproductiv chiar din perspectiva i nteresului personal. Maximizarea profitului
propriu, fără a ține deloc cont de ceilalți, e doar în aparență o idee bună. Cele mai bune rezultate se obțin nu prin
luptă nemiloasă sau atitudine constant agresivă, având ca țintă distrugerea celorlalți competi tori, ci printr -un
spirit de cooperare în care inteligența și concurența să se îmbine (Crăciun, 2005, p.123) .
Conviețuirea socială are un gen de motivație care ține de realismul pragmatic. Se bazează tot pe un
calcul egoist, dar mai temperat.
Egoismul lumi nat e bazat pe înțelegerea rațională a faptului că, pe termen lung, avantajele proprii pot fi
mai mari dacă nu se promovează o concurență rapace ci cooperarea.
O afacere este, în cele din urmă, o activitate cu participarea a două părți, o negociere. Nimen i nu poate
trăi complet de unul singur, nici nu poate derula o afacere fără a apela la schimb. „Cooperarea și nu conflictul
reprezintă regula” – spunea Milton Friedman (apud . Crăciun, 2005, p.131) . Aceasta pentru că afacerile se

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
18 desfășoară într -un cadru so cial bazat pe reciprocitate, relațiile fiind bilaterale; nu se poate propune cuiva un târg
având la bază ideea că numai unul dorește să profite.
Teorii asupra profitului
I. Pozitivismul economic a fost preluat din pozitivismul logic, în cadrul căruia se statuează că numai
propozițiile testate empiric au sens. Având în vedere că etica se ocupă de valori, entități ideale, care nu sunt
totuna cu faptele empirice, ea ar trebui eliminată din cadrul preocupărilor economice. În știința economică se
vehiculează conceptul de „raționalitate economică”, adică acel comportament de permanentă comparare a
rezultatelor cu eforturile și de a atinge un țel propus. Teza susținută de pozitivismul economic este aceea că
afacerile trebuie să urmărească în mod exclusiv randame ntul bănesc, profitul, iar problemele sociale să fie lăsate
pe seama altora. Ca reprezentant proeminent, Milton Friedman susține că obținerea de profit este singura
îndatorire a afaceriștilor, doar ca ei să respecte regulile jocului economic.
Ca argumenta ție, el arată că:
a. desconsiderarea profitabilității ar priva anumite categorii de persoane de drepturile lor financiare
(acționarii, patronii).
b. subordonarea profitului altor interese ar scădea rentabilitatea firmei, ceea ce ar duce fie la scăderea
venituril or patronilor, fie a salariaților.
c. chiar dacă s -ar renunța de bunăvoie la o parte din profit, firmele nu au o viziune de ansamblu
privind direcțiile prioritate de distribuire a profitului. Dimpotrivă, primind scutiri de impozite, ele diminuează
veniturile bugetare prin care fondurile ar fi dirijate către adevărații defavorizați.
Aceste teze poate că ar fi acceptabile dacă, în lucrările sale, Milton Friedman nu ar refuza intervenția
statului în economie. Contestarea punctului de vedere pozitivist poate prov eni și din faptul că acesta identifică
nepermis raționalitatea economică cu raționalitatea umană în general.
II. Umanismul economic este un punct de vedere care promovează aspectele ne -egoiste, dezinteresate
din structura motivațională a indivizilor. Scop ul principal al afacerilor nu ar trebui să se rezume la maximizarea
profitului, ci să aibă în vedere condițiile de viață mai bune pentru toți. Ca reprezentant, Amartya Sen consideră
că dezvoltarea trebuie să vizeze mai mult sporirea calității vieții și a l ibertăților de care ne bucurăm. Eroarea
majoră a pozitivismului economic este că nu ia în considerare decât interesele proprietarilor unei afaceri, dar nu
și ale celorlalți implicați: angajații, clienții, partenerii (furnizori, distribuitori), membrii comu nității, mediul
natural. Umanismul economic propune acordarea aceleiași importanțe pentru toate părțile implicate într -o
afacere sau care suportă consecințele unei afaceri.

Afacerile din perspectivă micro și macroeconomică
Atât egoismul îngust, cât și ego ismul luminat reprezintă un comportament atitudinal care conduce la
perceperea normelor morale ca niște constrângeri neplăc ute pentru afaceriști iar pentru mulți clienți ai firmelor,
gândul că sunt tratați corect numai dintr -un calcul interesat, este pur ș i simplu inacceptabil.
Ca subiecte sensibile , care ar trebui analizate din perspectivă micro și macroeconomică, contură m
câteva:
-cum se poziționează două consecințe ale afacerilor: profitul, respectiv satisfacerea unor nevoi sociale?
-în folosul cui lucrea ză oamenii de afaceri: unii susțin că doar în folosul lor și al acționarilor; alții susțin
că pentru cercuri mai largi, pentru toți cei implicați în acțiuni economice.
În viziune microeconomică , răspunsurile la aceste probleme vizează scopul fiecărei firme privită în mod
izolat. Din perspectiva unei singure firme comerciale, scopul intrinsec este maximizarea profitului, adică
creșterea maxim posibilă a valorii obținute de proprietar prin vânzare de bunuri și servicii. Există chiar termenul
specific pentru o activitate care și -ar denatura scopul principal, fie urmărind alte scopuri, fie folosind mijloace
neadecvate pentru scopul propus, numind -o activitate „teleopatică”. Astfel, în viziunea microeconomică, a
introduce o serie de elemente străine, numai pentru că ele par a fi nobile, înseamnă o gravă distorsiune a
drumului afacerilor. Scopul urmărit nu este promovarea binelui public. Din acest punct de vedere, afacerile nu
există ca să asigure bunăstarea fizică și psihică a salariaților, nici pentru a oferi loc uri de muncă la scară locală sau
națională, nici pentru a servi interesele consumatorilor sau ale comunității.
Din perspectiva macroeconomică se schimbă prioritățile în raportul profit – nevoi sociale; nu societatea
există pentru ca oamenii de afaceri să p rospere de pe urma ei, ci dimpotrivă, afacerile se înființează pentru a
satisface nevoi sociale. Privind relațiile economice la nivel macrosocial, putem spune că funcția social –
economică a firmelor nu mai este profitul întreprinzătorilor, ci satisfacerea, în cât mai bune condiții, a nevoilor
sociale într -un sistem de piață concurențială.
În viziune macrosocială, firmele au câteva obligații morale care nu apar în virtutea interesului
întreprinzătorilor, ci în virtutea unor funcții și roluri sociale. În aceas tă viziune de ansamblu, toți membrii
societății au diferite nevoi, care trebuie să fie satisfăcute de sistemul economic (prin activități de producție,
prestări de servicii, distribuție, etc.). Chiar dacă proprietarii unor firme ar putea să creadă că succes ul li se
datorează în exclusivitate, nu se poate pierde din vedere că, în ultimă instanță, societatea a permis existența

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

19 afacerii. Este vorba de un contract social tacit, nu explicit, în urma căruia profitul este rezultat al unor condiții
inițiale, al unor premise asigurate de societate (Similitudine cu contractul social legat de guvernare).

Studiu asupra comportamentului moral în mediul antreprenorial
Am realizat un studiu preliminar în rândul persoanelor angrenate în lumea afacerilor privind anumite
aspecte legate de moralitate, în condițiile în care prioritatea absolută este beneficiul economic. Justificarea
noastră constă în accentul pus, în cadrul Uniunii Europene, pe componentele responsab ilității sociale , ca
modalitate de manifestare concretă a et icii în afaceri.
Selecția prezentată are ca țel r elevarea mobilurilor care stau în spatele înf iințării/derulării unei afaceri.
Cercetarea a vizat mediul antreprenorial din Zona Centru – Jud. Mureș, mai precis persoane activând în
sector privat, nu în unită ți bugetare.
Unitatea de sondaj : pe baza evidențelor din Registrul Comerțului Mureș ( Sinteza statistică , nr.210) din
dec.1990 până în mai 2009 soldul înregistrărilor și radierilor fiind 32.357. Știind că pentru dimensiunea lotului
investigat „nu intervine deloc problema mărimii populației (…), prin 500 -600 de persoane se pot estima în chip
satisfăcător mărimi la nivelul populației” (Rotariu, Iluț, 1999, p.129) . Astfel investigația s -a făcut pe 500 de
subiecți.
Locul cercetării : date culese la firme din Municipiul Tg.Mureș și zone adiacente.
Perioada de desfășurare : studiul s -a derulat pe parcursul lunii mai 2009.
Procedeul de selecție : Neavând o bază de eșantionare, o evidență a firmelor, am procedat la selecția pe
cote. Criteriile de selecție a subiecț ilor au fost: să fie persoane din firme/întreprinderi private, nu din unități
bugetare; poziția în cadrul firmei să reprezinte una trei categorii – patroni/antreprenori, manageri/conducători și
angajați; să nu fie chestionate mai mult de 5 persoane din ace eași firmă (chiar dacă e de mărime mijlocie sau
mare).
La întrebarea de opinie privind mobilurile care îi determină pe oameni să înființeze firme și să devină
antreprenori, răspunsurile au evidențiat, cum era de așteptat, aspectele economice în primul rând : profitul
(43,02%), apoi obținerea independenței financiare (27,21%), dar și asigurarea unor locuri de muncă (21,28%).
Unii au menționat aspecte colaterale, precum: ajutorarea semenilor (5,21%) și protecția mediului (2,56%), pe
care nu le considerăm țelur i propriu -zise în lumea întreprinzătorilor.

Figura 1. Scopul înființării unei firme

Am solicitat subiecților să ierarhizeze aspectele implicate într -o afacere în funcție de importanța lor,
dând note de la 1 la 10, care să corespundă locului acordat. Nota 1 corespunde primului loc, iar nota 10 –
ultimului. Pe locul I a fost situată obținerea de profit , pe II satisfacția clienților iar pe III respectarea legalității .
Pe ultimele două locuri au fost poziționate implicarea în comunitate și înfăptuirea ac telor de caritate (vezi
figura 2 ).

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
20
Protejarea mediului înconjurător Satisfacția clienților
Profitul firmei Legalitatea activității
Înfăptuirea actelor caritabile Satisfacția angajaților
Moralitatea în activitate Venitul propriu al acționarilor
Plata la timp a furnizorilor Implicarea în comunitate

Figura 2. Ordonarea aspectelor implicate într -o afacere după importanță

Subiecții au înțeles că interesul limitat la aspecte pecuniare trebuie îndulcit măcar printr -un realism
pragmatic, care se bazează și el , tot pe un calcul egoist, dar mai temperat, pe înțelegerea rațională a faptului că,
pe termen lung, avantajele proprii pot fi mai mari dacă se ține cont de multiple aspecte. O afacere este, în cele
din urmă, o activitate cu participarea a două părți la fiecare mom ent, iar etic ar fi ca ambele să fie în câștig, nu
doar una.

Dezvoltarea durabilă a unei afaceri
Viziunea macroeconomică, de ansamblu , trebuie dublată și cu o perspectivă pe termen lung. Teoria lui
Adam Smith conform căreia toți întreprinzătorii sunt pr eocupați numai de interesul propriu are în vedere doar
tranzacții singulare, pe termen scurt, iar „mâna invizibilă a pieței” anulează orice reglementare etică a
raporturilor între parteneri. În realitate, o afacere de amploare și pe termen lung se poate de sfășura numai dacă
acționarii, salariații, toți cei implicați cooperează.
De asemenea, chiar oamenii de afaceri au interese comune iar strategia competiției impune respectarea
unor reguli; așa cum încă din antichitate existau statuate reguli ale războiului , tot așa se cer respectate reguli ale
competiției în viața economică.
„Este evident că afacerile de ieri, de azi și cele de mâine nu se vor derula fără a obține profit, dar
profitul trebuie să fie o recompensă pentru serviciile pe care întreprinderea le face societății. Totuși afacerile de
azi trebuie să fie mai etice, mai implicate social decât cele din trecut, pentru că între timp, au fost elaborate noi
norme, standarde, legi, iar cerințele persoanelor și ale grupurilor de persoane care sunt influențate de rezultatele
firmei s -au modificat semnificativ sau radical.” (Marian, 2001, p.10)
Peter F. Drucker arată că proprietarul, omul de afaceri, managerul trebuie să -și „asume conștient
responsabilitatea pentru binele comun și să -și înfrâneze interesul propr iu și autoritatea atunci când executarea lor
dăunează acestora și libertății individuale.” (Drucker, 1999, p.84) Este o viziune exigentă, care duce la ideea unei
rânduieli sociale bazate pe un scop moral în care acceptarea responsabilităților, a îndatoriri lor justifică
revendicarea drepturilor.
Pe măsură ce privesc spre viitor, mulți manageri recunosc că solicitările care apasă asupra organizațiilor
lor și lucrurile de care sunt responsabili devin mai complicate. Apar solicitări legate de eficiența
managem entului, ce modifică profilul conducerii și schimbă însăși configurația organizației. În multe domenii de
activitate și în majoritatea țărilor dezvoltate, s -a ivit un nou interes în organizațiile comerciale și o nouă
responsabilitate a conducerii lor.

Concluzii
La nivelul firmelor, valorile eticii în afaceri constituie repere destul de vagi. În urma studiului nostru a
rezultat că majoritatea subiecților văd, cum este și firesc, interesul economic ca fiind motivul principal al
întemeierii unei afaceri și nu binefacerile sociale, conform răspunsurilor de la întrebările analizate . Cele două
întrebări de opinie se referă la mobilurile care îi determină pe respondenți să înființeze firme și la ierarhizarea

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

21 aspectelor implicate într -o afacere în funcție de impo rtanța lor. Reiese clar faptul că profitul este considerat cel
mai important – acesta fiind scopul înființării unei afaceri și element esențial pentru viabilitatea ei. Totuși, țintele
pecuniare se pot atinge respectând și exigențe morale.
Etica în afaceri nu se adresează celor care se află la nivelul zero al conștiinței morale. Ceea ce încearcă
este de a transforma mentalitatea egoismului îngust măcar într -o mentalitate de egoism rațional, luminat, sau
chiar într-o motivație etică asumată.

Bibliografie

[1]. Crăciun, D. (2005) Etica în afaceri , București: ASE
[2].Drucker, P., (1999) Realitățile lumii de mâine , București: Teora.
[3].Fürst, M., Trinks, J. (1992) Manual de filozofie , București: Humanitas
[4].Georgescu, M,. Herman , E., Ștefănescu, D., (2008) “The Influence o f Entrepreneurial Economy and
Education o The Sustainable Developement “, în Proceedings of National and Regional Economics VII ,
Kosice: Technical University, Faculty of Economics, pp. 516 -522,
[5].Georgescu, M.A., (2007) „Responsabilitățile etice – dinspre o a bordare teoretică spre o conduită în
afaceri și în relațiile publice” , Proceedings of The 31st Annual Congress of the American Romanian
Academy of Arts and Sciences , Montreal: Presses Internationales Polytechnique, pp.339 -342
[6].Marian, L. și colaboratorii, ( 2001) Etica și responsabilitatea managerială, Tg.Mureș: Efirom
[7].Rotariu, T. și Iluț, P. ( 1999), Ancheta sociologică și sondajul de opinie , Iași: Polirom

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
22 ASIGURǍRI SOCIALE VERSUS ASISTENȚǍ SOCIALǍ

Cristina CIURARU -ANDRICA1
Universitatea “Vasile Alecsan dri” din Bacǎu, România
E-mail : 1cristinaciuraru@yahoo.com

Rezumat
Criza prin care trecem în ultima perioadǎ “love ște cu asprime” în veniturile bugetului general consolidat
antren ându-i un deficit din ce în ce mai mare ca urmare a cheltuielilor str ingente care se cer a fi efectuate. Din
categoria acestora fac parte și presta țiile de asigurǎri sociale și cele de asisten țǎ socialǎ de la garantarea cǎrora,
statul, în virtutea rolului sǎu în economie și a atribu țiilor pe care le are, nu se poate sustrag e. Astfel, lucrarea își
propune sǎ delimiteze semnifica țiile și implica țiile diferite ale celor douǎ concepte, astfel încât, pe viitor, sǎ nu
mai existe “teren” pentru echivalarea acestora.

Cuvinte -cheie
Asigurǎri sociale, asisten țǎ socialǎ, presta ții de asigurǎri sociale, presta ții și servicii de asisten țǎ socialǎ

Clasificare JEL
H55 – Social Security and Public Pensions

Introducere
Satisfacerea unor nevoi de interes general implicǎ o redistribuire a fondurilor acumulate la dispozi ția
statului, pr in intermediul finan țelor publice, sub forma cheltuielilor publice. Dupǎ o structurǎ de tip func țional a
acestora, o pondere destul de importantǎ, în mai toate țǎrile dezvoltate, este reprezentatǎ de cheltuielile social –
culturale. Acestea reprezintǎ o comp onentǎ esen țialǎ a politicii sociale promovatǎ de stat(statul -providen țǎ) în
scopul realizǎrii a trei obiective extrem de importante (Matei, Drǎcea, Drǎcea, Mitu , 2007, p. 134) :
– garantarea unui venit minim pentru to ți membrii societǎ ții indiferent de mǎri mea proprietǎ ții de care
dispun;
– restrângerea ariei de nesiguran țǎ a vie ții indivizilor și oferirea posibilitǎ ților de apǎrare în situa ții de
șomaj, boli, bǎtr ânețe etc.;
– asigurarea, pentru to ți membrii societǎ ții, a unor standarde de via țǎ considerate min ime prin intermediul
serviciilor publice generale.
Aceste obiective atribuie un rol social cheltuielilor cu destina ție social -culturalǎ, care, ținând cont și de
rolul economic al acestora (legat de influen ța lor asupra consumului și implicit asupra produ cției de bunuri și
servicii) ac ționeazǎ ca adevǎrate p ârghii în organizarea și func ționarea economiei na ționale.
În Rom ânia, structura cheltuielilor publice pentru ac țiuni social -culturale, a șa cum este prezentatǎ în
O.M.F.P. nr. 1954/2006, cu modificǎrile și completǎrile ulterioare, este urmǎtoarea: a) învǎțâmânt; b) sǎnǎtate; c)
culturǎ, recreere și religie; d) asigurǎri și asisten țǎ socialǎ.
În literatura de specialitate (Vǎcǎrel , et al., 2007, p. 215) , acestea din urmǎ apar și sub titulatura de
cheltuie li pentru securitatea socialǎ. Conceptul, folosit în Codul European de Securitate Socialǎ (C.E.S.S.),
include at ât asigurǎrile sociale c ât și asisten ța socialǎ și se referǎ la nouǎ domenii sociale: îngrijiri medicale,
presta ții de boalǎ, presta ții de șomaj , presta ții de bǎtr ânețe, presta ții în caz de accidente de muncǎ și boli
profesionale, presta ții familiale, presta ții de maternitate, presta ții de invaliditate și presta ții pentru urma și.
C.E.S.S. este un instrument juridic adoptat de statele membre ale Co nsiliului Europei, la Strasbourg, la 16 aprilie
1964, intrat în vigoare la 17 martie 1968 și semnat de Rom ânia la 22 mai 20021. Acesta a fost elaborat pe baza
prevederilor Conven ției nr. 102 a Organiza ției Interna ționale a Muncii (O.I.M.) referitoare la st andardele minime
de securitate socialǎ , adoptatǎ în 1952. Pentru fiecare dintre cele nouǎ domenii enumerate mai sus, Codul
stabile ște riscul acoperit, persoanele protejate, presta țiile acordate, condi țiile de elegibilitate, cuantumul

1 Ratificat prin legea nr. 116/2009, publicatǎ în M.O. nr. 331/2009.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

23 presta ției, perioada d e acordare a presta ției, durata perioadelor de a șteptare. Codul stabile ște de asemenea
anumite procente ale presta țiilor de securitate socialǎ care trebuie acordate în raport cu c âștigul anterior al
beneficiarului înainte de apari ția riscului social.
Conform unor defini ții simpliste “securitatea socialǎ desemneazǎ ansamblul de mǎsuri, presta ții în bani și
în naturǎ, acordate în vederea protejǎrii veniturilor în cazul apari ției riscurilor sociale”
(http://www.legislatiamuncii.ro/index.php?pag=pages&id=104 ) sau “totalitatea mecanismelor institu ționale prin
care se urmǎre ște repararea (eliminarea sau atenuarea) consecin țelor pǎgubitoare produse de diferite riscuri
sociale” (Tǎnǎsescu, n.d.) . Riscurile sociale pot fi reprezentate de: boalǎ, maternitate, inval iditate, bătrânețe,
accident de muncă și boalǎ profesională, deces, șomaj, obligații familiale (conform C.E.S.S.).
Așadar securitatea socialǎ ar putea fi definitǎ drept ansamblul institu țiilor și reglementǎrilor, normelor și
mǎsurilor ce “intrǎ în acțiune” odatǎ cu apari ția riscurilor sociale (sau chiar pentru prevenirea acestora).
Mai mult dec ât atât, Adunarea Generalǎ a O.N.U. a consacrat conceptul de “securitate socială” – drept
fundamental al omului, cu ocazia adoptării și proclamǎrii Declarației Univ ersale a Drepturilor Omului, la 10
decembrie 1948, care prevede la art. 22: “ Orice persoanǎ, în calitatea sa de membru al societǎ ții, are dreptul la
securitatea socialǎ ”.
Acela și drept este prevǎzut și în Constitu ția Rom âniei la art. 47, alin. 1: “ Statul este obligat să ia măsuri
de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent. ”
Deseori conceptul de “securitate socialǎ” este asimilat cu cel de “protec ție socialǎ”. Un articol cu un titlu
foarte suges tiv (Odinokaia, 2009 ) prezintǎ o analizǎ extrem de pertinentǎ cu privire la “conexiunea” celor douǎ
noțiuni, baz ându-se pe defini ții ale acestora at ât din sfera juridicǎ c ât și din sfera doctrinarǎ na ționalǎ și
interna ționalǎ. În urma acestora, autoarea co ncluzioneazǎ: “prin utilizarea no țiunii de protec ție socialã, în sens
îngust, pledãm pentru sinonimia “protec ției” – “securitã ții” sociale, referindu -ne la sistemul de asigurare și
asisten țã socialã, iar prin întrebuin țarea acestei no țiuni în sens larg ne referim, în afarã de securitatea socialã, și la
protec ția muncii, protec ția moralã, culturalã, civilã etc.”
Astfel, în sens restr âns, protec ția sau securitatea socialǎ are în vedere institu țiile, reglementǎrile, normele
și mǎsurile referitoare at ât la asi gurǎrile sociale c ât și la asisten ța socialǎ, constituindu -se într-un sistem na țional
de protec ție socialǎ.
În via ța de zi cu zi, deseori, aceste no țiuni (asigurǎri sociale, asisten țǎ socialǎ) sunt confundate. Gravitatea
acestui fapt este cu at ât mai mare cu cât acesta nu apare doar la un nivel “de profani” ci se întrezǎre ște chiar și la
un nivel “ înalt”.
Însǎși Constitu ția Rom âniei, la acela și articol men ționat mai sus, dar la alin. 2 puncteazǎ în mod
diferen țiat: “Cetățenii au dreptul la pensie, la conced iu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile
sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege.
Cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială , potrivit legii.” A șadar asigurǎrile sociale și asisten ța socialǎ
constituie douǎ dintre mijloacele de garantare și de realizare a drepturilor constitu ționale în vederea îndeplinirii
obiectivului de bunǎstare socialǎ (protec ție socialǎ în sens larg).
Drept urmare, dupǎ ce am încercat o pozi ționare a conceptelor în sfera socialǎ, în continuare, ne permitem
sǎ clarificǎm semnifica ția acestora pornind de la o serie de criterii relevante.

1. Asigurǎrile sociale
Nesiguran ța, aproape a oricǎrui pas pe care îl facem zilnic, ne d eterminǎ sǎ apelǎm, voluntar sau prin
constr ângere, la o solu ție în acest sens, aproape indispensabilǎ astǎzi: asigurǎrile.
În general, asigurǎrile reprezintǎ instrumente de protec ție în fața unor riscuri, uneori inevitabile (ce
presupun prevenirea, înlǎturarea și repararea consecin țelor negative ale acestora) oferite de diferite institu ții
specializate, în schimbul plǎ ții unei contribu ții (a unei prime de asigurare în sistemul privat). Dacǎ aceste riscuri
sunt de naturǎ socialǎ (implic ând interven ția stat ului) atunci și asigurǎrile capǎtǎ în acest caz aceea și conota ție.
Conform unei defini ții asigurǎrile sociale “constituie acea parte a rela țiilor social -economice bǎne ști cu
ajutorul cǎrora – în procesul reparti ției produsului intern brut – se formeazǎ, se repartizeazǎ, se gestioneazǎ și se
utilizeazǎ fondurile bǎne ști necesare ocrotirii obligatorii a salaria ților și pensionarilor…” (Vǎcǎrel, et al., 2007)
precum și a membrilor familiilor acestora. Într-o altǎ exprimare asigurǎrile sociale sunt “ un contra ct economic
între genera ții” (Academia Rom ânǎ, 2010) , administrarea derulǎrii acestuia și arbitrarea respectǎrii de cǎtre pǎr ți
a obliga țiilor contractuale revenind statului.
Necesitatea stringentǎ a asigurǎrilor sociale, într-o economie de pia țǎ, imprimǎ acestora un caracter
obiectiv. Cu toate acestea, existen ța lor este direct dependentǎ, în principal, de contribu țiile celor în favoarea
cǎrora sunt constituite ( în situa ții excep ționale acestea sunt completate și de subven ții de la bugetul de stat sau
alte încasǎri din diverse surse).
Așadar, ele se bazeazǎ pe un sistem contributiv de pe urma cǎruia diferitele categorii de beneficiari, se bucurǎ,
îndeplinind anumite criterii, de diverse presta ții de asigurǎri sociale. Acestea constau, în principiu, din : pensie

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
24 (pentru limitǎ de v ârstǎ, anticipatǎ, anticipatǎ par țial, de invaliditate, de urma ș), indemniza ție pentru incapacitate
temporarǎ de muncǎ cauzatǎ de accidente de muncǎ și boli profesionale ( în anumite condi ții), ajutor de deces,
indemniza ție pentr u carantinǎ, indemniza ție de șomaj2, asisten țǎ medicalǎ, indemniza ții de asigurǎri sociale de
sǎnǎtate etc.
Aceste presta ții de asigurǎri sociale sunt garantate prin lege. Legea pensiilor, cu modificǎrile și
completǎrile ulterioare, prevede cǎ drept ul la asigurări sociale este garantat de stat și se exercită prin sistemul
public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, iar legea șomajului, actualizatǎ, la articolul 1 stipuleazǎ:
fiecǎrei persoane îi este garantat dreptul la asigurǎrile pentru șomaj . La acestea se adaugǎ și principalul sistem
de finanțare a ocrotirii sănătății populației, care asigurǎ accesul la un pachet de servicii de bazǎ pentru asigurați,
reprezentat de asigurările sociale de sănătate .
În marea lor majoritate, presta țiile d e asigurǎri sociale au un caracter neproductiv reprezent ând așa-zise
”presta ții pasive”, adicǎ un consum final de PIB. În ultima perioadǎ, însǎ, au început sǎ fie practicate pe scarǎ
largǎ și “presta țiile active” al cǎror scop este, de exemplu, crearea de noi locuri de muncǎ, reconversia
profesionalǎ, oferirea de facilitǎ ți pentru cei ce angajeazǎ șomeri, aplicarea unor mǎsuri de prevenire a șomajului
și a îmbolnǎvirilor etc. Acestea înseamnǎ o eficientizare a fondurilor destinate presta țiilor de asigurǎri sociale, cu
dublu efect: pe de o parte folosirea lor pertinentǎ iar pe de altǎ parte crearea de valoare adǎugatǎ (caracter
productiv) și implicit dezvoltarea economico -socialǎ. Cu toate acestea evolu ția fondurilor destinate presta țiilor
de asigurǎri social e nu este deloc îmbucurǎtoare. Iatǎ, de exemplu, situa ția bugetului asigurǎrilor sociale de stat
ce reiese din graficul de mai jos.

Evolu ția excedentului/deficitului bugetului Asigurǎrilor Sociale3

Nici evolu ția celorlalte bugete (bugetul asigurǎrilo r de șomaj și al celor de sǎnǎtate) nu este
satisfǎcǎtoare, deficitul acestora, în prezent, totaliz ând 2,46 mld. lei, care împreunǎ cu cel al bugetului
asigurǎrilor sociale (5,1 mld. lei) cumuleazǎ 42% din totalul deficitului general. O problemǎ destul de sensibilǎ
pentru care trebuie gǎsite solu ții.

2. Asisten ța socialǎ
În virtutea principiilor care guverneazǎ societatea, în general, (solidaritate socialǎ, echitate, mutualitate
etc.) și a rolului statului de a se “ îngriji” în mod deosebit de cetǎ țenii sǎi, asisten ța socialǎ apare ca o “formǎ de
consolare” a celor “mai pu țini noroco și” din comunitate.

2 În unele lucrǎri se face distincție între indemnizația sau asigurarea sau alocația de șomaj care se acordǎ celor
care au lucrat anterior, au o anumitǎ vechime și au plǎtit contribuții și prestația sau ajutorul de șomaj, ce se
acordǎ nou veniților pe piața forței de muncǎ.
3 www.businessday.ro .

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

25 Conform legii nr. 47/2006 privind Sistemul national de asisten țǎ socialǎ , asistența socială “cuprinde
serviciile sociale și prestațiile sociale acordat e în vederea dezvoltării capacităților individuale sau colective
pentru asigurarea nevoilor sociale, creșterea calității vieții și promovarea principiilor de coeziune și incluziune
socială”. A șadar și asisten ța socialǎ este garantatǎ prin lege, fiecare com ponentǎ a acesteia fiind reglementatǎ în
mod particular.
În viziunea aceleia și legi, prestațiile sociale sunt “măsuri de redistribuție financiară” iar serviciile
sociale reprezintă “ansamblul complex de măsuri și acțiuni realizate pentru a răspunde nevoil or sociale ale
persoanelor, familiilor, grupurilor sau comunităților, în vederea prevenirii și depășirii unor situații de dificultate,
vulnerabilitate ori dependență”.
Așadar asisten ța socialǎ vizeazǎ ocrotirea și sus ținerea materialǎ a persoanelor, famili ilor, grupurilor,
comunitǎ ților cu probleme speciale, aflate temporar în dificultate datoritǎ unor motive de natură economică,
fizică, psihică sau socială, neav ând posibilitatea de a -și asigura prin mijloace și eforturi proprii un mod de via țǎ
decent.
Furn izori de servicii sociale și implicit de presta ții sociale pot fi statul, prin autoritățile administrației
publice centrale și locale, colectivitatea locală și societatea civilă.
Dreptul la asisten țǎ socialǎ se acordǎ persoanelor sau familiilor care într unesc condițiile de eligibilitate prevăzute
de lege, de regulǎ, fǎrǎ o contribu ție bǎneascǎ din partea acestora (existǎ situa ții când beneficiarii, în func ție de
venituri, pot contribui la finan țarea acordǎrii serviciilor sociale sau, în schimbul lor, pot efectua lunar, ac țiuni sau
lucrǎri de interes local în folosul comunitǎ ții). Ca urmare, furnizarea serviciilor sociale și acordarea presta țiilor
sociale ( în bani sau în naturǎ) nu se bazeazǎ pe un sistem contributiv special constituit, ci pe fondurile aloc ate în
acest scop, în cea mai mare mǎsurǎ, de administra ția publicǎ centralǎ și localǎ (din bugetul de stat, bugete locale,
încasǎri din diverse surse etc.), dar și de colectivitǎ țile locale și societǎ țile civile acreditate.
Sistemul de presta ții sociale, ca forme de transfer financiar, cuprinde alocații familiale (aloca ția de stat pentru
copii, aloca ția familialǎ complementarǎ, indemniza ția pentru cre șterea copilului etc.), ajutoare sociale (venitul
minim garantat, ajutorul pentru încǎlzirea locuin ței etc .), indemnizații și facilități (indemniza ția lunarǎ pentru
adulții cu handicap grav și accentuat, aloca ția lunarǎ de hranǎ pentru copiii cu handicap de tip HIV/SIDA etc.)
precum și alte forme de sprijin (sprijin financiar la constituirea unei familii etc.) .
Din punct de vedere economic, cheltuielile cu serviciile și presta țiile sociale sunt considerate neproducǎtoare de
venituri, “ împovǎr ând” statul, din ce în ce mai mult, pe mǎsura cre șterii lor. Mai mult dec ât atât, aceste cheltuieli
pot încetini ritmul dezvoltǎrii economice datoritǎ unor efecte adverse celor a șteptate (permanentizarea sǎrǎciei,
creșterea divor țurilor (ca urmare a ajutoarelor acordate familiei monoparentale) etc.). Astfel, se apreciazǎ cǎ,
“ajutoarele sociale directe trebuie acordate limi tat, pentru a nu incita la nemuncǎ și pentru a nu transforma
persoanele astfel ajutate în asista ți permanen ți” (Vǎcǎrel, et al., 2007) . De aceea, se impune ca, mǎsurile de
asisten țǎ socialǎ sǎ fie coroborate cu mǎsuri de prevenire (dacǎ sunt mai pu țin cost isitoare și acolo unde este
posibil) a situa țiilor dificile care ar putea conduce la alocarea fondurilor în acest scop. Aceasta cu at ât mai mult
cu cât cheltuielile pentru asisten ța socialǎ sunt în creștere de la an la an, dupǎ cum se poate observa în graf icul de
mai jos :

Ponderea cheltuielilor cu asisten ța socialǎ în veniturile bugetului de stat vs. total cheltuieli cu asisten ța socialǎ ( în
bugetul de stat + bugetele locale) în mld. lei, scala din dreapta)4
3.

4 www.businessday.ro .

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
26 Concluzii
În vederea realizǎrii bunǎstǎ rii sociale, asisten ța și asigurǎrile sociale apar ca o necesitate obiectivǎ ce trebuie
satisfǎcutǎ și, în acela și timp, încearcǎ sǎ devinǎ ( și uneori reu șesc) o modalitate de eradicare a “punctelor negre”
care împiedicǎ progresul societǎ ții în general, și al individului, în particular.
Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra celor douǎ concepte prezentate mai sus, în continuare, prezentǎm un
tabel comparativ pe baza criteriilor amintite.

Tabel nr. 1 Asigurǎri sociale versus Asistențǎ socialǎ
Criteri i de
compara ție Asigurǎrile sociale Asisten ța socialǎ
1. Naturǎ Cheltuieli pentru securitatea socialǎ Cheltuieli pentru securitatea socialǎ
2. Scop Realizarea bunǎstǎrii sociale Realizarea bunǎstǎrii sociale
3. Obiective – Constituirea fondurilor cu des tinație
implicitǎ
– Protec ția categoriilor asigurate prin
prevenirea, înlǎturarea și repararea
consecin țelor negative ale riscurilor sociale
– Transformarea unei pǎr ți a acestor
cheltuieli în investi ții în resurse umane
(presta ții active)
– Gǎsirea de solu ții viabile pentru
acoperiea deficitelor bugetare. – Protec ția, motivarea și integrarea
categoriilor defavorizate
– Satisfacerea (mǎcar la nivel minim) a
nevoilor sociale de bazǎ ale acestora
– Gǎsirea de solu ții pentru ca volumul
acestor cheltuieli sǎ s cadǎ în favoarea
celor pentru prevenirea situa țiilor dificile
4. Definire Acea parte a rela țiilor social -economice
bǎne ști cu ajutorul cǎrora se formeazǎ, se
repartizeazǎ, se gestioneazǎ și se utilizeazǎ
fondurile bǎne ști necesare ocrotirii
obligatorii a salaria ților și pensionarilor
precum și a membrilor familiilor acestora Ocrotirea și susținerea materialǎ a
persoanelor, familiilor, grupurilor,
comunitǎților cu probleme speciale, aflate
temporar în dificultate datoritǎ unor
motive de natură economică, fi zică,
psihică sau socială, neavând posibilitatea
de a -și asigura prin mijloace și eforturi
proprii un mod de viațǎ decent
5. Furnizori Statul Statul, colectivitatea locală și societatea
civilă
6. Beneficiari Asigura ții (atunci c ând îndeplinesc
condi țiile solicitate) Categoriile care întrunesc condițiile de
eligibilitate prevăzute de lege (asista ții)
7. Sistem de
finan țare Contributiv Necontributiv
8. Surse de
finan țare Bugetul asigurărilor sociale de stat ,
Bugetul asigurǎrilor pentru șomaj, Fondul
națio nal unic de asigurări sociale de
sănătate, constituite din contribu ții și,
excep țional, subven ții de la bugetul de stat
sau încasǎri din diverse surse Bugetul de stat și bugetele locale,
fondurile societǎ ților civile și ale
colectivitǎ ților locale și în mo d
excep țional din contribu ții și alte încasǎri
din diverse surse
9. Forme de
manifestare Presta ții de asigurǎri sociale (pensii,
indemniza ții pentru incapacitate temporarǎ
de muncǎ, ajutoare de deces, indemniza ții
pentru carantinǎ, indemniza ții de șomaj,
asisten țǎ medicalǎ, indemniza ții de
asigurǎri sociale de sǎnǎtate etc.) Servicii sociale și presta ții sociale (aloca ții
familiale, ajutoare sociale, indemniza ții,
facilitǎ ți și alte forme de sprijin)
10. Mod de
garantare Prin Constitu ție și alte legi spec ifice Prin Constitu ție și alte legi specifice
11. Naturǎ
economicǎ Presta ții pasive – caracter neproductiv
Presta ții active – caracter productiv Presta ții pasive – caracter neproductiv

12. Naturǎ
financiarǎ Pǎrți din PIB ca urmare a procesului de
repart iție a acestuia Parte din PIB ca urmare a procesului de
reparti ție a acestuia
13. Utilitate
social –
economicǎ – Influen țeazǎ consumul și implicit
produc ția de bunuri si servicii
– Favorizeazǎ realizarea “stǎrii de bine” a
individului – Influen țeazǎ consum ul și implicit
produc ția de bunuri si servicii
– Favorizeazǎ realizarea “stǎrii de bine” a
individului

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

27 14. Tendin țe
actuale Înregistrarea unor deficite impresionante
ce se cer a fi acoperite în defavoarea altor
obiective economice Creșterea numǎrului de asista ți și implicit
a volumului de presta ții sociale acordate

Mulțumiri:
"Cercetările au fost finanțate din Fodul Social European de către Autoritatea de Management pentru
Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 -2013 [proiect POSDRU/CPP
107/DMI 1.5/S/78342]".

Bibliografie
[1].Matei, Gh., Drǎcea, M., Drǎcea, R., Mitu, N., 2007, Finan țe publice. Teorie, grile, aplica ții, Edi ția a
III-a, Craiova: Editura Sitech.
[2].Moșteanu, T. et al., 2008, Finan țe publice, Bucure ști: Editura Universi tarǎ.
[3].Odinokaia, I., 2009, Considera ții referitoare la conexiunea no țiunilor de protec ție socialǎ și securitate
socialǎ, Revista Na ționalǎ de Drept, 2(101), pp.47 -53.
[4].Tǎnǎsescu P., n.d., Securitate socialǎ și sanitarǎ – suport de curs: Master Guvernan țǎ Pu blicǎ
Europeanǎ, A.S.E. Bucure ști, [online], Disponibil la
<http://www.gpe.ase.ro/suporturi/securitate%20sociala%20si%20sanitara/suport%20securitate%20
sociala%20si%20sanitara.pdf> [Accesat la data de 26 Octombrie 2010 ].
[5].Vǎcǎrel, I. , et al., 2007, Finan țe publice, Edi ția a VI -a, Bucure ști: Editura Didacticǎ și Pedagogicǎ.
[6].Legea nr. 19/2000 privind Sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în
M.O., Partea I, nr. 140/2000 , actualizată 2010 , [online], <
http://www.legislatiamuncii.ro/a/535/legea -pensiilor_actualizata -2010.html > [Accesat la data de 25
Octombrie 2010].
[7].Legea nr. 76/2002 privind Sistemul asigurǎrilor pentru șomaj și stimularea ocupǎrii for ței de muncǎ,
publicatǎ în M.O. nr.103/ 2002, actualizată 2010, [online],
<http://www.contabun.ro/2010/03/12/legea -nr-762002 -actualizata -la-zi/> [Accesat la data de 25
Octombrie 2010].
[8].Legea 95/2006 privind Reforma în domenul sǎnǎtǎ ții, publicatǎ în M.O. nr. 372/2006, actualizată
2010, [online], <http://codfiscal.money.ro/legea -952006 -reforma -in-domeniul -sanatatii -contributii –
obligatorii/ > [Accesat la data de 25 Octombrie 2010].
[9].Legea 47/2006 privind Sistemul national de asisten țǎ socialǎ, publicatǎ în M.O. nr. 239/2006, cu
modificǎ rile și comple tǎrile ulterioare, [online],
<http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_sistemului_national_asistenta_sociala.php > [Accesat la
data de 25 Octombrie 2010].
[10]. O.M.F.P. nr. 1954/2005, privind Clasifica ția indicatorilor privind finan țele publice, publicat în M. O.
nr. 1176/2006, [online],
<http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/legislatie/clasificatie_economica/SintezaModif.pdf >
[Accesat la data de 26 Octombrie 2010].
[11]. Academia Rom ânǎ, Institutul Na țional de Cercetǎri Economice, Institutul de Cercetare a Calitǎ ții
Vieții, 2010, Raportul social al ICCV – După 20 de ani: Opțiuni pentru România, Bucure ști,
[online], Disponibil la: <http://www.arsociologie.ro/ro/component/content/article/13 -publicatii/25 –
raportul -social -al-iccv-dupa -20-de-ani-optiuni -pentru -romania > [Accesat la data de 27 Octombrie
2010].
[12]. Ce sunt prestațiile sociale , 2009, [online],
<http://www.prestatiisociale.ro/Acces_la_prestatii_sociale/Ce_sunt_prestatiile_sociale > [Accesat la
data de 28 ctombrie 2010].
[13]. Cheltuielile cu asistența socială – de la 0,75 mld. euro în 2000, la 5 miliarde euro în 2008 și 2009 ,
2010, [online], < http://businessday.ro/09/2010/cheltuieli le-cu-asistenta -sociala -de-la-075-mld-
euro-in-2000 -la-5-miliarde -in-2008 -si-2009/> [Accesat la data 26 Octombrie 2010].
[14]. Constituția României, [online],
<http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=2#t2c2s0a47 > [Accesat la data de 27
Octombrie 2010 ].
[15]. Dicționar de termeni juridici, [online],
<http://www.legislatiamuncii.ro/index.php?pag=pages&id=104> [Accesat la data de 30 Octombrie
2010].

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
28 [16]. Executivul a aprobat proiectul de lege pentru ratificarea Codului European de Securitate Socială,
2008, [online], < http://www.euractiv.ro/uniunea –
europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_14610/Executivul -a-aprobat -proiectul -de-lege-
pentru -ratificarea -Codului -European -de-Securitate -Sociala.html > [Accesat la data de 30 octombrie
2010].
[17]. Social security , [online],
<http://www.ilo.org/global/What_we_do/InternationalLabourStandards/Subjects/Socialsecurity/lan
g–en/index.htm > [Accesat la data de 26 octombrie 2010].

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

29
CONSIDERAȚII PRIVIND ROLUL IMPOZITULUI DIN PERSPECTIVA
PROTECȚIEI SOCIALE ȘI A DEZVOLTĂRII ECONOMICO -SOCIALE (TEACH
TO FISH VS GIVE A FISH)

Mihaela Göndör
Universitatea Petru Maior din Tîrgu -Mureș, România
E-mail: mihaela.gondor @ea.upm.ro

Rezumat:
Oricare ar fi domeniul vizat, politica socială nu poate fi îndeplinită în lipsa resurselor financiare. Principala
modalitate de obținere de către stat a resurselor publice o constituie impozitarea veniturilor, averilor și
consumulu i contribuabililor. Cu cât veniturile astfel obținute sunt mai mari, cu atât politicile sociale ale statului
pot acoperi o plajă mai mare. În acest context rolul financiar al impozitului este extrem de important și unanim
recunoscut. Dar cum trebuie folosi t impozitul pentru a aduce mai multi bani la buget? Majorarea impozitelor
generează venituri bugetare mai mari sau dimpotrivă, determină evaziune fiscală și sărăcire a populației și a
agenților economici, deci implicit venituri mai mici la buget și cheltui eli mai mari pentru protecție socială?
În această lucrare voi încerca să găsesc răspuns la întrebările de mai sus pornind de la studierea efectelor
modificării unor impozite în România în ultimii ani.

Cuvinte -cheie :
impozit, criză, resurse bug etare, def icit bug etar, rol de pârghie, rol social

Clasificare JEL
H21, H12, H32, H61

Motto: “Give someone a fish and you feed him for a day;
teach someone to fish and you feed him for a lifetime.”
(Proverb, autor necunoscut)
Introducere
Ne aflăm într -o perioa dă profund marcată de criza economică. Bugetul statului este secătuit, veniturile
se situează cu mult sub necesarul cheltuielilor. Auzim tot mai des că nu sunt bani pentru plata salariilor, pensiilor
și ajutoarelor de șomaj. Deficitul bugetar al României a ajuns în anul 2009 la 8,6% din PIB5, cu 5,6 % mai mult
decât maximul de 3% asumat de România prin semnarea tratatului de aderare la Uniunea Europeană. In iulie
2009, ECOFIN a aprobat propunerea CE de incepere a procedurii de deficit excesiv pentru Romani a și a
recomandat reducerea deficitului sub acest prag pana cel tarziu in 2011, ulterior prelungind termenul pana in
20126. În acest sens România a stabilit inițial7 pentru anul 2010 o ținta de deficit bugetar de aproximativ 3,7%
din PIB, iar pentru anul 2 011, 3% din PIB. Ulterior a revizuit în creștere țintele de deficit bugetar, respectiv
pentru anul 2010 o ț inta de deficit bugetar de 6,8% din PIB, iar pentru 2011, 4,4% din PIB, urmând ca în anul
2012 deficitul bugetar să se încadreze în maximul de 3% din PIB8.
În acest context, pentru creșterea veniturilor bugetare, guvernul României a optat pentru majorarea unor
impozite. Astfel, printre alte măsuri de acest gen, amintesc introducerea începând cu 1.05.2009 a unui nou
impozit, impozitul minim, care de al tfel a și fost eliminat începând cu 1.10.2010 și majorarea începând cu
1.07.2010 a cotei standard de TVA de la 19% la 24%. Oare aceste măsuri fiscale și -au atins scopul? Au adus mai
mulți bani la buget sau dimpotrivă au frânat dezvoltarea economico -socială a României, generând o nevoie mai
mare de protecție socială din partea statului?

5 http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/government_finance_statistics/
6 http://economie.hotnews.ro/stiri -finante_banci -6919817 -ecofin -romania -isi-poate -corecta -deficitul -bugetar -pana-2012.htm
7 Ministerul Finan țelor Publice, Informare de presă, 5aprilie 2010, http://www.mfinante.ro/acasa.html?method=detalii&id=814020477
8 http://www.money.ro/croitoru -bnr-va-fi-o-deraiere -a-deficitului -bugetar -in-2011 -este-posibil -ca-i-in-2010_674881.html

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
30 Pentru a atinge ținta propusă pentru anul 2011, guvernul se bazează pe o creștere economică de 1 -2%.
Unii specialiști estimează că de fapt această creștere economică nu va av ea loc și din acest motiv, pentru
încadrarea în deficitul bugetar de 4,4% din PIB, în vederea respectării acordurilor cu FMI, UE și BM, guvernul
României va trebui să opereze noi reduceri salariale și noi majorări de impozite9. În această situație ne într ebăm
din nou care este rolul impozitului în această ecuație. Nu cumva tocmai majorarea impozitelor va fi cauza
neîndeplinirii indicatorului de creștere economică?! Nu cumva tocmai majorarea impozitelor va fi cauza
descurajării afacerilor și consumului, adu când astfel venituri mai mici la buget?! Nu cumva, în contextul actual
al crizei economice profunde, creșterea impozitelor va genera adâncirea sărăciei și implicit nevoi crescute de
protecție socială, deci cheltuieli bugetare mai mari?!
Într-o economie gl obală în care forța de muncă și capitalul se mișcă în deplină libertate atât în interiorul
cât și dincolo de granițele naționale ale oricărui stat, setul de politici fiscale adoptate de fiecare țară poate să
reprezinte un instrument important de atragere a resurselor internaționale, dar și factor de adâncire a
dezechilibrelor economice și sociale.

Considerații teoretice asupra rolului impozitului
Impozitul este o categorie financiară, cu caracter istoric, a cărui apariție este legată de existența statulu i
și a banilor. De la apariția lor, impozitele au fost concepute și aplicate diferit, în funcție de dezvoltarea
economico -socială și de cheltuielile publice acceptate în fiecare stat. Deși în literatura de specialitate există mai
multe definiții date impoz itelor, considerăm că impozitele reprezintă o formă de prelevare obligatorie, fără
contraprestație și cu titlu nerambursabil a unei părți din veniturile și/sau averea persoanelor fizice și juridice,
efectuată de către administrația publică pentru satisface rea necesităților de ordin general10.
Rolul impozitelor se manifestă pe plan financiar, economic și social, iar modul concret de manifestare a
acestuia se diferențiază de la o etapă de dezvoltare a economiei la alta11. În majoritatea statelor lumii, rolul ce l
mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar și social deoarece acestea reprezintă mijlocul
principal de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii necesităților publice. În plan social, rolul
impozitelor se concretizează în fap tul că, prin intermediul lor, statul procedează la redistribuirea unei părți
importante din produsul intern brut (P.I.B.) între grupuri sociale și indivizi, între persoanele fizice și cele
juridice. Efectul major al rolului impozitelor pe plan social îl co nstituie creșterea presiunii fiscale globale.
Creșterea presiunii fiscale este o sursă de conflict12 și nu generează o motivație normală pentru muncă,
încurajând munca “la negru” și frauda fiscală. În plan economic, rolul impozitelor rezidă în faptul că se folosesc
ca pârghii de politica economică, prin intermediul cărora se pot stimula sau frâna anumite activități, zone
(regiuni), consumul anumitor marfuri și/sau servicii, relațiile comerciale cu exteriorul în ansamblu sau cu
anumite țări.
Impozitele ocupă primul loc în mobilizarea și constituirea resurselor financiare publice. Proporția în
care impozitele, taxele și contribuțiile își aduc contribuția la constituirea resurselor financiare publice depinde de
politica fiscală a fiecărui stat.

Efectul aritmet ic și efectul economic al modificării impozitelor; Rolul impozitelor din perspectiva
dezvoltării economiei.
Prin introducerea unui impozit statul nu urmărește numai procurarea de venituri necesare acoperirii
cheltuielilor publice, ci și folosirea acestuia ca mijloc de stimulare sau de reducere a producției sau consumului
unor mărfuri, precum și de restrângere sau extindere a relațiilor comerciale cu alte țări.
Arthur B. Laffer este cunoscut drept "părintele economiei din partea ofertei" și s -a făcut popular în
special prin teoria conform căreia diminuarea impozitelor poate duce la creșterea veniturilor bugetare.
Argumentul său conform căruia diminuarea impozitelor este un stimul pentru muncă și producție a fost
baza politicii inițiale a președintelui Reagan în Statele Unite în anii optzeci13.
Motto -ul “Ce -i simplu și mic e frumos și benefic ”, cu referire directă la diminuarea impozitului spre un prag
minim, a stat la baza întregii teorii a lui Laffer14.
Curba lui Laffer redată în figura nr. 1 sintetizează gr afic relația dintre rata impozitului și venitul obținut și poate
fi utilizată pentru a înțelege cum un impozit în cotă unică sau relaxarea fiscalității nu micșorează, ci din contra,
poate chiar să crească veniturile generale din impozite.

9 idem
10 Lege privind fi nanțele publice, nr.500/2002, M.O. nr. 597/2002
11 Göndör M., Finanțe publice, Editura Universității Petru Maior, Tg. Mureș, 2004, pag. 91
12 Moșteanu T, Finanțe publice, note de curs și seminar, Ed. Tribuna Economică, București, 2002, pag. 121
13Laffer Arthur, The Laffer Curve: Past, Present, and Future, Published on June 1, 2004, in The Heritage Foundation, USA,
http://www.heritage.org/research/reports/2004/06/the -laffer -curve -past-present -and-future
14 idem

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

31 Figura nr. 1 Curba lui Laffer

Sursa : Tribuna Economică, nr.10 din 09 martie, anul 2005.

Curba lui Laffer sugerează că venitul obținut crește mai rapid la nivele mai reduse de impozitare. Pe măsură ce
rata crește, venitul crește cu o rată descrescătoare până atinge ni velul maxim de venit colectat de către stat, în
punctul de echilibru. Dincolo de această limită, orice creștere a ratei impozitului îi determină pe oameni să
muncească mai puțin sau să găsească metode eficiente prin care să se sustragă de la achitarea obli gațiilor către
stat, reducând astfel veniturile colectate globale. Venitul colectat de stat în punctul B este același cu venitul din
punctul A, dar se obține la o rată de impozit mult mai ridicată. La o rată ipotetică de impozitare de 100% nimeni
nu ar mai fi motivat să muncească, din moment ce guvernul ar fi cel care colectează tot venitul obținut prin
muncă.
Arthur Laffer consideră că ideea de bază a teoriei sale este că modificarea ratei de impozitare are două
efecte asupra veniturilor din impoz itare:
efectul aritmetic: dacă rata de impozitare scade, veniturile din impozitare scad.
efectul economic: dacă rata de impozitare scade având drept consecință stimularea activității
economice și ducând la creșterea bazei impozabile, veniturile din impozitare cresc
În realitate, efectul aritmetic și cel economic se manifestă combinat.
Problema practică a oricărei guvernări este determinarea nivelului ratei optime de impozitare, rată care
să aducă pentru stat venituri cât mai mari din impozite. Optimul este privit din punctul de vedere al celui care
decide asupra ratei de impozitare, funcția obiectiv de maximizat fiind veniturile obținute din impozite, problema
constă însă în faptul că trebuie să existe o echitate fiscală între cel care impune im pozitele, adică statul și cel care
le platește, astfel încât persoana fizică sau juridică care contribuie la acumularea veniturilor statului să nu fie
obligată să plătească sume foarte ridicate, ajungând în incapacitate de plată. Statul, trebuie să țină co nt de faptul
că va acumula resurse financiare atât cât contribuabilii statului respectiv îi permit, ei fiind unica sursă de
colectare a acestor venituri publice.
Un exemplu privind micșorarea fiscalității în România îl constituie introducerea cotei unice de
impozitare de 16%, începând cu 1 ianuarie 200515. Mai precis, prin modificarea Codului fiscal, s -a redus
impozitul pe profit de la 25% la 16%, iar impozitul pe venit de la cote progresive compuse situate între 18% și
40% la 16% . Impozitarea progresivă a venitului global s -a transformat în impozitarea uniformă cu 16% a
veniturilor salariale.
Opțiunea pentru impozitarea în cotă unică a veniturilor persoanelor fizice constituie una dintre modalitățile prin
care s -a acționat asupra fluxurilor din economie și a asigurat reglarea sistemului fiscal. Acesta a avut o eficientă
majoră în reglarea inegalităților dintre diferite categorii de persoane care obțineau același venit din surse diferite.
Rezultate pozitive în urma aplicării cotei unice s -au înregistra t încă din primul trimestru al anului 2005, când
încasările la bugetul de stat au crescut cu 2.819,3 miliarde lei peste estimările de 110.279 miliarde lei16. Astfel,
nivelul veniturilor la bugetul de stat estimate pentru această perioadă a anului au fost de pășite cu 2,6%, cu toate

15 Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 138 din 29 decembrie 2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 1281 din 30 decembrie 2004
16 www.mf inante.ro

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
32 că bugetul pe anul 2005 a fost construit pe sistemul progresiv de impozitare a veniturilor și pe un nivel al
impozitului pe profit de 25%.

Consecințele adoptării impozitului minim în România
Impozitul minim este un impozit direct, deductibil, pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit
sau impozit pe veniturile microintreprinderilor introdus prin OUG 34∕2009 începând cu 1.05.2009 în vederea
obținerii de venituri suplimentare la bugetul de stat și eliminat prin OUG 87∕2010 începând cu 1.10.2010. În
perioada 1.05. 2005 -30.09.2010, agenții economici au fost obligați la plata unui impozit minim anual cuprins
între 2.200 lei (circa 500 euro), dacă au înregistrat în anul anterior anului de plată venituri totale mai mici de
52.00 0 lei și 43.000 lei (circa 10.000 euro) dacă au înregistrat în anul anterior venituri totale de peste 129
milioane lei (tabelul nr.1 ), chiar dacă în cursul anului de impozitare nu au înregistrat nici un fel de venit.

Tabelul 1 Tranșele impozitului minim î n Rom ânia conform OUG 34 ∕2009
Venituri totale anuale Impozit minim anual
0 – 52.000 lei (0 – 13 000 € ) 2.200 lei ( aprox. 500 euro)
52.001 – 215.000 lei (13 000 – 54 000 €) 4.300 lei (circa 1.000 euro)
215.00 1 – 430.000 lei (54 000 – 107 500 €) 6.500 lei (circa 1.500 euro)
430.001 – 4,3 mil. lei ( 107 500 – 1 000 000 €) 8.600 lei (circa 2.000 euro)
4,3 mil. -21,5 mil. lei ( 1 000 000 -1 500 000 €) 11.000 lei (2.500 euro)
21,5 mil. – 129 mil. ( 5 375 000 – 7 500 000 €) 22.000 lei (5.000 euro)
peste 129 mil. lei ( 32 250 000 -75 000 000 €) 43.000 lei (10.000 euro)
Sursa: OUG 34∕2009

Suma aferentă impozitului minim datorat de agenții economici pentru anul 2009, de pi ldă, s -a calculat
în funcție de veniturile obținute de aceștia în anul 2008. După stabilirea impozitului minim datorat, acesta se
compara cu impozitul pe profit trimestrial sau anual calculat conform prevederilor Legii nr. 571 ∕2003 privind
Codul fiscal , suma cea mai mare devenind obligație de plată la bugetul de stat.
Introducerea acestui impozit i -a pus în dificultate mai ales pe acei agenți economici care pe parcursul
anului 2008, an de boom economic, au obținut încasări foarte mari, pentru care au calcul at și au vărsat impozitele
aferente, iar apoi, pe parcursul anului 2009, loviți din plin de criza economică, s -au văzut puși în postura în care,
deși nu au inregistrat venituri pe tot parcursul anului 2009, unii inregistrând chiar pierderi și cheltuieli ma sive, să
achite un impozit calculat pe baza încasărilor de pe parcursul anului 2008. Pentru întreprinderile efectul
introducerii acestui impozit a avut un impact puternic negativ, astfel încât suportarea costului lui a avut
repercursiuni în ceea ce priveșt e continuitatea activității, IMM -urile fiind obligate să recurgă la măsuri drastice
cum ar fi disponibilizarea de angajați, mărind astfel rata șomajului, suspendarea activității, lichidare, dizolvare
sau fuziuni sau chiar mutarea afacerilor într -o zonă cu fiscalitate redusă, de exemplu Bulgaria sau Ungaria, unde
profitul se impozitează cu o cotă de 10%. Se estimează că un număr mare de întreprinderi, deși oficial au
declarat suspendarea activității, și -au continuat munca la negru, mărind astfel nivelul evaz iunii fiscale. Potrivit
datelor de la ONRC, 184.000 de societăți au intrat în stare de faliment, 14.000 de firme și -au înregistrat
suspendarea activității numai în aprilie, de peste 13 ori mai multe decât în luna similară a anului 2008. La finele
anului 2 009 s -au înregistrat 709.383 șomeri, din care 435.497 erau șomeri indemnizati, fiind plătiți din bugetul
de stat.17
Departe de a reprezenta o nouă resursă financiară pentru atingerea obiectivelor statului în materie de
politică socială, impozitul minim a ge nerat el însuși un număr impresionant de șomeri, transferând povara socială
de pe umărul întreprinzătorilor pe umărul statului. S -a dovedit astfel că introducerea acestui impozit în vremuri
de criză economică s -a bazat în exclusivitate pe rolul financiar a l impozitului, rol de canal colector la bugetul de
stat, nesocotind rolul economic și social al acestuia. Impozitul astfel instituit nu a încurajat pe micii
întreprinzători să -și dezvolte o afacere și nici nu a atras investitori străini, care să creeze noi locuri de muncă, să
investească în infrastructură sau să aducă bani la bugetul de stat.
Creșterea fiscalității în perioadă de criză perturbă mediul economic și așa slăbit, adâncind și mai mult criza.
Experienta multor tari demonstreaza ca in situatii de criza severa, cum este situația României, care pe parcursul
anului 2009 a înregistrat o scadere economica de 7% a PIB, cel mai mare pericol îl reprezintă introducerea de noi
taxe si impozite sau majorarea celor existente. Ba mai mult, după cum rezultă din figura nr. 2, țări precum
Austria, Ungaria, Slovenia, Lituania, Cehia au recurs la reducerea impozitului pe profit, ca și metodă de
stimulare a economiei lovite de criza mondială18.

17 http://www.onrc.ro/statistici/sr_2009_04.pdf
18http://ec.europa.eu/taxation_customs/

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

33
Figura 2 Evoluția cotei de impozit pe profit în unele state ale UE în per ioada 2009 -2010

Sursa: http://ec.europa.eu/taxation_customs/

Guvernele țărilor membre ale zonei euro si -au demonstrate abilitatea in luarea unor masuri rapide si
coordonate pentru a sustine sistemul financiar si a stimula activitatea economica . La nivel european, deci și la
nivelul României, procesul de consolidare fiscal ă trebuie s ă se ghideze dupa regulile descrise de Pactul de
Stabilitate si Crestere. Aceasta presupune, in primul rand, stabilirea un or termene realiste si, in acelasi timp,
suficient de ambitioase pentru a corecta deficitele excesive. In al doilea rand, guvernele trebuie sa -si contureze
strategia de consolidare fiscala si sa o puna in aplicare prin instrumentele sale specifice. Luand i n considerare
cresterea preconizata a consumului in zona euro, guvernele ar trebui sa se focuseze pe consolidarea fiscala bazata
pe cheltuieli. In trecut, aceasta masura s -a dovedit a fi mai eficienta decat cresterea impozitelor in realizarea cu
succes a c onsolidarii fiscale . Eficienta acestor stimuli depinde de asteptarile si de reactiile agentilor economici ,
în marea lor măsură întreprinderi mici și mijlocii.

Concluzii
Parafrazând un celebru proverb , aș spune că statul, prin politica fiscală, are două o pțiuni: Fie să -i dea
pescarului undiță și să -i permită să pescuiască, asigurând astfel venituri pentru pescar, dar și pentru stat, fie să -i
dea pescarului pește, transformându -l în asistat permanent. Majorând impozitele în vederea reducerii deficitului
bugetar, ne afundăm într -un cerc vicios. Impozitele mai mari descurajează afacerile, alungă investitorii pe
tărâmuri mai atractive din punct de vedere fiscal, reduc în mod corespunzător consumul, invită la evaziune
fiscală, toate acestea generând reduceri ale veniturilor bugetare. Pe de altă parte, impozitele mai mari generează
și cheltuieli mai mari la nivelul bugetului, deoarece în primul rând crește nevoia de protecție socială. Pe măsură
ce afacerile sunt descurajate de fiscalitatea în creștere, firmele își restrâng activitatea, și -o delocalizează în
orientarea spre teritorii atractive fiscal sau chiar și -o suspendă, generând șomaj. Angajații deveniți astfel șomeri
se transformă din elemente aducătoare de venit la buget în asistați social, deci elemente gene ratoare de cheltuieli
publice, adâncind deficitul bugetar. Impozitul se transformă astfel din sursă generatoare de venituri pentru
realizarea protecției sociale în cauză declanșatoare a nevoii de protecție socială.
În mod corespunzător reducerii veniturilo r se reduce consumul la nivel de individ, deci scad încasările
din TVA la buget. Consumul este descurajat și de creșterea prețurilor ca urmare a majorării cotei de TVA.
Scăzând veniturile consumatorilor prin creșterea impozitării și crescând prețurile prod uselor și serviciilor prin
majorarea cotei de TVA se obține o reducere a puterii de cumpărare și implicit a consumului, generând și pe
această cale o creștere a nevoii de protecție socială.
În concluzie, în perioadă de criză economică, rolul financiar al i mpozitului, respectiv de sursă de
venituri la buget, poate fi îndeplinit numai dacă se ține cont de rolul economic al acestuia, de instrument de
stimulare a activității economice și de încurajare a consumului. Odată îndeplinit rolul economic al impozitului ,
baza de impozitare crește prin creșterea veniturilor și a consumului contribuabililor, crescând astfel veniturile
bugetare. Venituri mai mari la buget înseamnă posibilități mai mari de protecție socială. Totodată, venituri
individuale mai mari înseamnă m ai puține persoane asistate. Deci astfel se îndeplinește și rolul social al
impozitelor. Modul în care statul stabilește politica fiscală determină gradul de dezvoltare a economiei, iar gradul

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
34 de dezvoltare a economiei determină mărimea impozitelor constit uite ca venituri ale bugetelor publice, care
constituie baza de realizare de către stat a politicilor de protecție spcială.
Perioada de criză presupune și o schimbare de mentalitate la nivelul politicii fiscale din România.
Creșterea nivelului fiscalității în contextul situatiei economice de criza si a problemelor de lichidatate din piata
nu face decât sa accentueze costul companiilor cu angajatii, putând grabi deciziile de
restructurare/disponibilizare a personalului si/sau aplicarea unor masuri aferente e conomiei subterane, cum ar fi
declararea partiala a costurilor salariale, astfel încât in final, tot bugetul de stat este afectat, prin cresterea
cheltuielilor bugetare cu angajatii disponibilizati sau prin pierderea de venituri. In actualele condiții, men ținerea
cotei unice sau chiar diminuarea acesteia ar trebui să fie un obiectiv ferm de politică fiscală. Consider ca
menținerea cotei unice de impozitare ar conferi mediului de afaceri stabilitate și predictibilitate, precum și
competitivitate in zonă. Mai mult decât atât, implementarea unei strategii de reducere treptata a contribuțiilor
sociale se impune ca și obiectiv de politică fiscală pentru mentinerea competitivitatii României cu privire la
atracția și menținerea forței de muncă, mai ales a celei cal ificate, din prisma integrării României la UE și a
liberei circulații a forței de muncă la nivel european.

Bibliografie

[1].Göndör M., Finanțe publice, Editura Universității Petru Maior, Tg. Mureș, 2004
[2].Laffer A, The Laffer Curve: Past, Present, and Future, Published on June 1, 2004, in The Heritage
Foundation, USA, http://www.heritage.org/research/reports/2004/06/the -laffer -curve -past-
present -and-future
[3].Moșteanu T, Finanțe publice, Ed. Tribuna Economică, București, 2002
[4].Lege privind finanțele publice, nr.500/2002, M.O. nr. 597/2002
[5].Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 138 din 29 decembrie 2004 pentru modificarea și
completarea Legii nr. 571/2003 privi nd Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 1281
din 30 decembrie 2004
[6].http://www.onrc.ro/statistici/sr_2009_04.pdf
[7].http://ec.europa.eu/taxation_customs/
[8].www.mfinante.ro
[9].http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/government_finance_statistics/
[10]. http://economie.hotnews.ro/stiri -finante_banci -6919817 -ecofin -romania -isi-poate -corecta -deficitul –
bugetar -pana -2012.htm
[11]. http://www.money.ro/croitoru -bnr-va-fi-o-deraiere -a-deficitului -bugetar -in-2011 -este-posibil -ca-i-
in-2010_674881.html

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

35 UTILIZAREA TEHNICILOR MULTICRITERIALE DE DECIZIE FAHP ȘI TOPSIS
ÎN EVALUAREA PERFORMANȚELOR ORGANIZAȚIONALE PENTRU
DEZVOLTAREA DURABILĂ

Anca Munteanu
1Universitatea Petru Maior,Târgu Mureș, România
E-mail : anca.munteanu @ea.upm.ro

Rezumat
Evaluarea performanței organizaționale reprezintă un element esențial având în vedere i mpactul infor mațiilor
furnizate asupra competitivității și dezvoltării viitoare a unei organizații. Importanța asigurării și menținerii unui
nivel al performanț ei și eficienței activităților derulate de instituțiile bancare este motivată în primul rând de
contribuția pe care acest tip de organizații o au în generarea unei dezvoltări sustenabile . În acest sens, trebuie
apreciat rolul determinant jucat jucat de bă nci în alocarea eficientă a resurselor. Obiectivul principal al studiului
de față este de a evidenția aspecte ale performanței financiare și non -financiare în instituțiile bancare. În acest
sens, ne propunem să creionăm o metodă de evaluare a eficienței activității bancare prin îmbinarea proceselor
fuzzy analitice ierarhice (FAPH) cu tehnica de ordonare a performanței prin similaritate la soluția ideala
(TOPSIS).

Cuvinte -cheie
tehnici multicriteriale de decizie, fuzzy analitic hierarhic process, TOPSIS , performanță finanicară, p erformanță
non-financiară;

Clasificare JEL
C63, G21

Introducere
Evaluarea performanțelor bancare prezintă o importanță deosebită în cercetarea contemporană
considerând în primul rând rolul major pe care băncile îl joacă în real ocarea optimă a resurselor financiare la
nivelul economiei reale . Mai mult decât atât, acest rol devine și mai important atunci când alte elemente ale
sectorului financiar sunt subdezvoltate . Intermediarii financiari în general și băncile în particular îș i datorează
existența ineficienței piețelor financiare în distribuția capitalului de la cei care au un surplus spre cei ce au
nevoi. Astfel, intermediarii reușesc să reducă problemele ce țin de asimetria informației disponibile (ex.
reducerea costrurilor tranzacțiilor, selecția în termeni de eficiență temporală celor care au nevoie de capital in
conco rdanță cu riscurile presupuse) având un impact semnificativ în promovarea creșterii economice sustenabile.
Pornind de la acest considerent, cuantificarea val orii generate de activitatea bancară este cu siguranță o
chestiune de interes fie că luăm în considerare orientara particulară a managementului de a maximiza bunăstarea
acționarilor fie că ne gândim la posibilități viitoare de creștere și dezvoltare sust enabilă(cazul fuziunilor și
achizițiilor).
Modelul de bază de la care se pornește în evaluarea performanței adresează problema maximizării
profitului. Ca urmare explicarea variațiilor în profitabilitatea activității bancare reprezintă subiectul implicit sa u
explicit al multor studii ce conturează literatura de specialitate la momentele de început. Aceste studii
(Fernandez, 2002) fac apel la măsurarea performanței prin cuantificarea rentabilității investiției realizate de
acționari utilizând două rate financ iare: ROA (return on assets) ce reflectă capaciatatea managementului bancar
de a transforma active în câștiguri nete și ROE (return on equity) care exprimă valoarea profiturilor nete ca un
procent din capitalurile băncii. Dacă ROA și ROE reflectă de fap t performanța din trecut, pentru a măsura
profitabilitatea curentă și viitoare se utilizează de regulă marja netă din dobânzi (Net Interest Margin)adică
diferența dintre venitruile realizate din dobânzi și cheltuileile aferente acestor dobânzi ca un proce nt din total
active.
Această viziune tradițională – care utilizează rate financiare – nu reușește însă să formuleze un scor de
eficiență în cazul în care realitatea este mult mai complexă iar băncile utilizează în modelul de producție mai
multe inputuri și produc un număr variabil de outputuri (Siriopoulos, Tziogkidis, 2010). Literatura de
specialitate mai recentă caută să trateze problema performanței pornind de la noțiuni precum competiție,

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
36 concentrare, eficiență și productivitate (Bikker, Bos 2008), n oțiuni care interacționează și se determină reciproc
rezultatul fiind în fapt o anumită poziționare a instuțiilor bancare pe piața de referință.
Studiul de față vine să ofere o viziune care să cuprindă în modelul de evaluare atât factori financiari –
cuant ificabili prin indicatori de tip rate – cât și îndicatori non -financiari, ca litativi. Astfel, putem defini
raporatrea non -financiară sau raportarea sustenabilității ( sustainability reporting) ca fiind practica de
cuantificare, diesminare și responsabilizar e față de persoanele care prezintă interese (stakeholders) atât din
interirul cât și din exteriorul orgaizației , scopul final fiind dezvoltare unui cadru de transparență care să asigure
dezvoltare sustenabilă. Indicatorii non -financiari reflectă gradul de satisfacție a clienților, numărul de clienți noi
adăugați, cota de piață, productivitate, calitatea și flexibilitatea a produselor, inovarea în procese și în dezvoltare
de noi produse etc.
Activitatea băncilor comerciale este orientată în primul rând spre îmbunătățirea aspectelor financiare
dar în același timp, importanța performanței non -financiare nu este neglijată pentru că pe termen lung factorii
non-financiari se reflectă în venituri și deci în profit, primind o cuantificare financiară.

1. Literature review
Literatura de specialitate recentă care abordează explicarea performanțelor bancare pornește de la
conceptul de ineficiență. Acesta are la bază ideea conform căreia o bancă poate să opereze la costuri mai scăzute
și să obțină profituri ridicate dacă va reuși să utilizeze mai performant inputurile – adică să le transforme în
output în modul cel mai ieftin posibil. Pentru a supraviețui orice bancă va trebui pe termen lung să dezvolte un
plan de producție eficient. Pornind de la curba posibilităților de producție Farrell (1957) și mai târziu Charnes et
al. (1978) au dezvoltat metoda DEA – data envelopment analysis – pentru a cuantifica eficiența unor organizații
non-guvernamentale non -profit. Începând cu această formalizare a (in)eficienței s -a dezvolt at o amplă literatură
de cercetare cu aplicații specifice în domeniul bancar focalizate pe eficiență și productivitate (Emrouznejad et al.
2008).
Câteva din studiile cele mai reprezentative care tratează problema eficienței instituțiilor bancare
europene prezintă un evantai larg de posibile teme de explorat în realitatea românească:
Altunbas et al. (2001) cercetează problema eficienței în perioada 1989 -1997 ajungând la concluzia că
indiferent de mărime, băncile considerate în eșantion pot să realizeze econ omii la costuri prin reducerea
ineficiențelor de management (socrul ineficienței estimat 20 -25%). De asemenea progresul tehnologic a
redus costurile totale ale băncilor europene cu 3% pe an în perioada analizată;
Ineficiența costurilor este studită în șase tări din Europa Centrală și de Sud în perioada 1998 -2003
(Staikouras et al. 2007) ajungându -se la concluzia că băncile de mărime medie cu acționariat străin operează
mai eficient; de asemenea băncile care au o rată scăzută a valorii credite/active sau o r ată crescută a
capitalurilor/active cu o cotă de piață mare sunt mai eficiente din punct de vedere al costurilor activității;
Fiordelisi și Molyneux (2010) examinează factorii determinanți ai creerii de valoare pentru acționari prin
evaluarea relevanței eficienței de costuri și productivității activităților bancare. Studiul cuprinde informații
pentru perioada 1995 -2002 și se concentrează pe sistemul bancar din Franța, Germania, Marea Britanie și
Italia. Rezultatele evidențiază faptul că la nivelul economi ilor analizate există un real nucleu de bune
practici care determină atât o transformare a productivității cât și a creerii de valoare generând efecte de
cach-up prin schimbări tehnologice.
Există studii are iau în considerare și factori non -financiari:
Koutsomanoli, et al. (2008) analizează impactul reformelor structurale din țările membre UE aflate la
începutul procesului de tranziție evidențiind rolul pozitiv al progresului instituțional. Reformele structurale
au generat schimbări favorabile la nive lul prețurilor și în alegerea mixului de inputuri această situație însă a
susținut patternuri diferite de creștere a productivității. Concluzia autorilor este că băncile care au un capital
majoritar străin surclasează băncile cu acționariat majoritar domes tic și cele deținute de stat în termeni de
productivitate și eficiență;
Combinând variabile financiare și non -financiare Burce și Dash (2009) propun un model de evaluare a
performanței activitățiilor de tip Internet Banking aplicând metoda DEA în scopul de a evidenția punctele
forte și slăbiciunile din modelul de afaceri al băncilor;
O alternativă la metoda DEA se conturează pornind de la utilizarea numerelor fuzzy t riunghiulare
pentru realizarea de comparații în pereche (Sherman, Gold1985). Căteva studii mai recente pot fi citate:
Deng (1999) prezintă o analiză multicriterială care utilizează comparații fuzzy în pereche pentru a realiza
evaluări calitative;
Buyukozan (2004) utilizează procese fuzzy analitice ierarhice pentru rezolvarea unor decizii multic riteriale
în selecatrea unei piețe virtuale (e -market) .
Wu, Tzeng, Cheng (2009) propun un model multi criterial de decizie fuzzy pentru evaluarea eficienței în
bănci utilizând ca măsură primară a performanței metoda bananced scorecard.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

37

2. Metodologie
Teor ia mulțimilor fuzzy a fost introdusă de Zadeh în 1965 care a propus un cadru matematic formal
pentru studierea riguroasă și precisă a unor concepte vagi, ambigue. Logica fuzzy este considerată o metodă utilă
pentru a măsura incertitudinea conceptelor asoci ate cu judecățile subiective umane, respectiv cu variabile
lingvistice. O variabilă lingvistică este definită prin fraze ale limbajului natural, respectiv este definită prin lipsa
numerelor. Aceastea se pot dovedi utile în situații complexe sau nedefinite care nu permit o simplificare spre o
expresie cantitativă convențională.
Herrera și Viedma (2000) susțin că termenii lingvistici sunt intuitiv mai ușor de utilizat atunci când
persoanele cu competențe decizionale trebuie să exprime subiectivitatea și im precizia propriilor aserțiuni. Astfel,
pentru a se elimina incertitudinea și vagul au fost propuse utilizatarea unor funcții de apartenență care să
asocieze fiecărui element un grad de apartenență la mulțime.
FAHP reprezintă o tehnică puternică de a m anipula decizii complexe descrise de variabile cantitative
și calitative. Rezultatul nu este în mod necesar o decizie „corectă” ci se referă mai degrabă la identificarea
soluției celei mai potrivite din punct de vedere al decidenților, al modului în care a ceștia înțeleg problema
formulată. FAHP oferă un cadru rațional de a structura o problemă de decizie, de a reprezenta și a cuantifica
elementele componente, de a le conecta la obiectivele generale, și de a evalua soluții alternative.
Cheng (1999) propu ne un algoritm de aplicare a FAHP format din patru etape . Acesta poate fi aplicat în
dezvoltarea unei metode de clasificare a băncilor din punct de vedere al obținerii unor scoruri pentru ceea ce
vom defini performanță financiară și non -financiară:
etapa1: se referă la de scompunerea problemei într -o ierarhie comprehensibilă de sub -probleme care pot
fi analizate îndividual;
Se deremină v aloarea sintetică extinsă fuzzy Si pentru criteriul i după următoarea ecuație:

(1)
Practic se obține un nou număr fuzzy triunghiular de forma (l,m,u) pornind de la valorile codificate pe care
experții le -au atribuit în manieră lingvistică fiecărui criteriu (numărul fuzzz triunghiular M gij).
unde,

(2)

și
(3)
(4)

etapa 2: presupune realizearea unor comparații pereche a elmentelor în concordanță cu o scală de
importanță;
Se determină posibilitatea ca:

(5)
(6) definită de,

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
38
expresie echivalentă cu
(7)

etapa 3: estimarea importanței (ponderilor) elementelor în găsire a soluției
Primul pas constă în dereminarea probabilității ca un număr convex fuzzy să fie mai mare decât k numere fuzzy
convexe:
Mi (i = 1, 2, 3, 4, 5, ……, k), poate fi definit ca
(8) V(M
M1, M2, M3, M4, M5, M6, …………….., Mk) =V[(M
M1) și (M
M2) și (M
M3) și (M
M4)
și ….. și ( M
Mk)] = min V(M
Mi), i = 1, 2, 3, 4, 5, ……, k.

Soluția pentru ecuația (8) este
(9) dı(Ai) = min V(S i
Sk) , pentru k = 1, 2, 3, 4, 5, ……, n; k ≠ i.
Putem construi vecto rul ponderilor criteriil or în lu area decizei finale:
(10) Wı = (dı(A 1), dı(A 2), dı(A 3), dı(A 4), dı(A 5), ………, dı(A n))T
etapa4: presupune agregarea ponderilor relative și sintetizarea lor pentru evaluarea finală a
alternativelor de decizie.
Prin normalizare, se obține vectorul ponderilor cu numere non -fuzzy:
(11) W = (d(A 1), d(A 2), d(A 3), d(A 4), d(A 5), d(A 6), ………, d(A n))T
Tehnica de ordonare a performanței prin similaritate la soluția ideală (TOPSIS) este folosită în
continuare pentru a realiza clasamentul final al celor mai performante bănci.
Aceasta se bazază pe ideea că alternativele alese trebuie să aibă cea mai mică distanță față de soluția pozitivă
ideală (PIS) și cea mai mare distanță față de soluția ideală negativă (NIS). Soluția PIS maximizează beneficiil e și
minimizează costurile iar soluția NIS are logica inversă, maximizează costurile și minimizează beneficiile.
Metoda TOPSIS consideră simultan distanța PIS și NIS, soluția ideală obținută fiind cea cât mai apropiată de PIS
și cât mai îndepărtată de NIS.
Clasamentul final al băncilor în funcție de criteriile de performanță selectate se va face în 6 pași:
Pasul 1. Normalizarea matricei deciziilor pornind de la următoarea relație:
(12)
n iJ j
wwr
n
jijij
ij ,…,2,1; ,…,2,1,
12

Pasul 2: obținerea metricei deciziilor ponderat e, prin înmulțirea matricii normalizate cu valoarea ponderilor
aferente fiecărui criteriu:
(13) vij=w i*rij, j=1,2,…,J, i=1,2,…,n
Pasul 3: determinarea valorilor PIS și NIS
(14) A*={v1*, v2*,…, vn*}
(15) A-={ v1-, v2-,…, vn-}

Pasul 4: Calculul distanțelor PIS și NIS

(16)
J jv v djn
jij i ,…,2,1 ), (*
1*

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

39
(17)
J j v v djn
jij i ,…,2,1 ), (
1

Pasul 5: determinarea coeficientului de apropiere pentru fiecare alternativă

(18)
i ii
id ddCC*

Pasul 6: Clasificarea băncilor pornind de la scorurile CC i obținute.

3. Formalizarea problemei de cercetare
Obiectivul principal al studiului de față este de a evidenția aspecte ale performanței financiare și non –
financiare în instituțiile bancare. Ne propunem deci creionarea princ ipalelor aspecte care pot influ ența
semnific ativ perfomanța obținută de băn ci. Elaborarea acestui cadru conceptual reprezintă de fapt o primă etapă,
finalitatea viitoare a studiului fiind dată de completarea cu un exemplu numeric specific pieței bancare din
România.
Pornind de la literatura de specialiate din domeniu, am construit următoarea structură ierarhică ce
corespunde performanței activității bancare gândită atât din perspectiva unor factori cantitativi dar și calitativi:

Figura 1. Structura Ierarhică a modelului de performanță totală la nivelul sistemului bancar

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
40

În continuare detaliem conținutul structurii ierarhice a performanței financiare:

Tabel 1: Structura detaliată a performanțe i financiare
Adecvarea Capitalului
Capitaluri proprii/Active ponderate la categorii de risc
Capitaluri proprii de tip1/ Active ponderate la categorii
de risc
Capitaluri proprii de tip1/Total Active Profitabilitate
Profit net al perioadei/ Active Totale (ROA)
Profit net al perioadei/Capitaluri Proprii (ROE)

Calitatea activelor:
Valoare investiții de portofoliu/Total Active
Credite totale/Active Totale
Credite neperformante/Total credite
Provizioane pentru credite/Total active
Active Imobilizate/Total active
Active în monedă străină/Total Active
Structură venituri -cheltuieli
Veni turi din dobânzi/Total Active
Venituri din dobânzi/Profit operațional
Venituri aletele decât dobânzile/Active totale
Cheltuieli altele decât dobânzile/Profit operațional

Lichiditate
Active Lichide/Total Active
Active Lichide/Datorii pe termen scurt

Mărime
Total Active
Total Credite
Total Depozite

Pornind de la această clasificare prpunem redacta rea unui chestionar care va fi completat de persoane
cu experiență și cunoștințe practice relevante în domeniu. Ne propunem un eșantion de 10 experți care să
cuantifice calitativ importanța acordată fiecărui criteriu și sub -criteriu din grupă. Se va urmări relevanța
criteriilor propuse pentru performanța activității bancare.
Pe baza răspunsurilor obținute se va construi matricea de compar ație în pereche, porn ind de la n umerele
fuzzy triunghiulare și de la valoarea reciprocă a acestora prezentată în tabelul de mai jos:

Tabel 2 Funcția de apartenență pentru o saclă lingvistică
Număr fuzzy Scala lingvistică NFT Valoare reciprocă NFT
9
Abso lut important (7,9,9) (1/9,1/9,1/7)
7
Foarte Important (5,7,9) (1/9, 1/7,1/5)
5
Important (3,5,7) (1/7,1/5,1/3)
3
Puțin important (1,3,5) (1/5,1/3,1)
1
Indiferent (1,1,3) (1/3,1,1)

Evaluarea experților va permite determinarea ponderilor de importanță acordare fiecărui criteriu financiar ,
informații utilizate în determinarea vectorului ponderilor de importanță.
Pentru cuantificarea importanței factorilor non -finani cari, propunem următoarea structură ierarhică:

Tabel 3: Structura detaliată a performanței non -financiare
Prețuri
Dobânda la depozite
Valoarea comisioanelor de tranzacționare
Dobânda la nivelul creditelor Livrarea serviciilor
Localizare sucursale/filiale
Durata de efectuare a tranzacțiilor
Internet Banking

Diferențiere
Servicii profesionale de banking
Deschidere internațională
Imagine și reputație internațională Poziționare pe pia ță
Calitatea produselor
Caliatatea serviciilor
Caracteristici concrete

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

41 Dezvoltare și creștere
Gradul de penetrare a pieței/produs
Orele de lucru
-Calitatea angajaților
-Răspuns la nevolile clienților
Dimensiunea de piață acaparată

Pornind de la evaluarea criteriilor non -financiare și de la clasificarea obținută pe baza criteri ilor
financiare se realizează un scor agregat folosind tehnica TOPSIS.

Concluzii
Importanța asigurării și menținerii unui nivel al performanței și eficienței activităților derulate de
instituțiile bancare este motivată în primul rând de contribuția pe c are acest tip de organizații o au în generarea
unei dezvoltări sustenabile considerând rolul determinant jucat de bănci în alocarea eficientă a resurselor.
Prin studiul de față am propus o modalitate de a construi un clasament al celor mai performante bănc i
din sistem, pornind de la indicatori finanicari și non -finanicari ce caracterizează activitatea bancară . Elementul
de noutate constă în abordarea propusă, anume de a considera atât factori cantitativi dar și factori calitativi în
conturarea dimensiunii p erformanței. În acest sens am realizat o clasificare ușor operaționalizabilă sub forma
unui chestionar adresat experților în domeniu.
Soluția de decizie vine din zona logicii fuzzy. Avantajul oferit se traduce prin formalizarea riguroasă a
unor concepte am bigue, logica fuzzy oferind cadrul conceptual de a manipula variabile lingvistice.
Finalitățile studiului sunt deschise. Ne propunem în viitorul apropiat completarea perspectivei propuse
prin realizarea unui clasament al performanței la nivelul băncilor comerciale din România.

Bibliografie

[1]. Altunbas,Y.; Gardener, E.P.M, Molyneux, P.;Moore,B. (2001) Efficiency in European banking .
European Economic Review, 45:1931 –55.
[2]. Bikker, J.; Bos, J (2008) Bank performance A theoretical and empirical framework for t he analysis of
profitability, competition and efficiency , Rutledge International Studies in Money and banking, Taylor &
Francis e -Library.
[3]. Bruce Ho.; Dash Wo.(2009); Online banking Performance Evaluation Using Data Envelopment
Analysis and Principal Compon ent Analysis , Computers and Operations Research, no. 36, pp. 1835 -1842,
Elsevier Publisher;
[4]. Buyukozan , G. (2004) Multi -criteria decizion making for e -marketplace selection, Internet Research:
Electronic networking Application and Policy, 14(2), pp. 139 -154;
[5]. Zhu, Ke-Jun, Yu Jing and Chang, Da-Yong (1999) A discussion on Extent Analysis Method and
applications of fuzzy AHP, European Journal of Operational Research , 1999, vol. 116, issue 2, pages 450-
456;
[6]. Dang H (1999), Multicriteria Analysis with fuzzy pairwise comparison, International Journal of
Approximate Reasonong, 21(3), 215 -231;
[7]. Emrouznejad, A.; Parker, B. and G. Tavares (2008) Evaluation of research in efficiency and
productivity: A surv ey and analysis of the first 30 years of scholarly literature in DEA Journal of Socio –
Economics Planning Science , 42(3) 151-157.
[8]. Fiordelisi, F.; Molyneux, P.(2010); Total Factor Productivity and Shareholder Returns in Banking ,
Journal of Banking & Finance , Volume 34, Issue 6 , June 2010 , Pages 1189 -1200, Elsevier Publisher
[9]. Herrera, F., Viedma E, (2000) Linguistic decision analysis: steps for solving decision problems under
linguistic information, Fuzzy Sets and Sysmems , Volume 115, Issue 1 , 1 October, p p. 67-82, Elsevier
Publisher ;
[10]. Koutsomanoli, F.; Mamatzakis, E.; Staikouras, C. (2008) Structural Reforms and Banking Efficiency
in the New EU States . Journal of Policy Modelling,
[11]. Siriopoulos, C.; Tziogkidis, P. (2010) How do Greek banking institutions react after significant events ,
Omega, Vol. 38, Issue 5 pp.294 -308, Elsevier Publisher.
[12]. Staikouras, C.; Mamatzakis, E; Koutsomanoli, F. (2007) Cost Efficiency of the Banking Industry in the
South Eastern European Region . International Financial Markets, Instit utions &Money, Elsevier, vol.
18(5), pages 483 -497, December;
[13]. Wu, Tzeng, Cheng (2009) A Fuyyz MCDM approach for evaluating banking performance based on
Balanced Scorecard, Experst Systems with Applications, 36, pp.10135 -10147.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
42 EVOLUȚIA COMERȚULUI ELECTRO NIC ÎN ROMÂNIA

Iulia Elena APĂVĂLOAIE1
Universitatea Petru Maior din Tîrgu -Mureș, România,
E-mail : 1iulia8@gmail.com

Rezumat
Având în vedere schimbările ce au loc în societatea în care trăim, nevoile și dorințele tot mai exigente
ale populației, est e necesară depășirea limitelor impuse de comerțul tradițional. Firmele au fost nevoite să se
adapteze progresului tehnologic, iar Internetul prin avantajele sale a pus la dispoziția acestora un mijloc facil și
ieftin de integrare a unei afaceri. Astfel a a părut comerțul electronic, un nou concept care revoluționează mediul
de afaceri. Atractivitatea acestui domeniu este susținută de numărul în creștere a magazinelor virtuale și a
tranzacțiilor care se realizează prin carduri bancare. Lucrarea cuprinde o scu rtă descriere a conceptului de e –
commerce sau comerț electronic, precum și o evoluție a acestuia în România în perioada 2000 -2010.

Cuvinte -cheie
Comerț electronic, e -commerce, e -business, afaceri pe Internet, România, evoluție comerț electronic

Clasifica re JEL
L81, M31

Introducerea
Impactul Internetului în viața de zi cu zi a companiilor, precum și a cetățeanului de rând este din ce în
ce mai mare. Viteza cu care evoluează tehnologia Internetului este impresionantă, acesta devenind mediul de
comunicare și de informare cel mai utilizat.
Comerțul electronic este un nou concept care oferă posibilitatea firmelor să -și comercializeze produsele
în întreaga lume, sporind numărul potențialilor clienți prin eliminarea barierelor geografice. Clienții au acces la
acele produse 24 de ore din 24, dispun de posibilitatea de a compara produsele oferite de firmele concurente mult
mai ușor și în plus își reduc timpul petrecut în magazine, stând la cozi.
Evoluția comerțului electronic este strâns legată de creșterea numă rului utilizatorilor de Internet și
accesibilităț ii acestui mediu de comunicare , tendințe surprinse în cadrul a numeroase studii.
Comerțul online sau e-business, nu mai este folosit doar de marile companii. Tot mai multe firme de
mărime medie și chiar mic ă, au înț eles avantajele afacerilor online și potențialul uriaș pe care îl oferă I nternetul.
Lucrarea de față este structurată în două părți. La început sunt prezentate aspecte generale referitoare la
numărul de persoane care utilizează Internetul și princ ipalele forme de comerț electronic. A doua parte este
dedicată evoluției comerțului electronic la noi în țară și principalelor segmente de piață care prezintă interes în
acest tip de comerț.

Comerțul Electronic
Termen aproape necunoscut publicului larg în urmă cu un deceniu, Internetul a devenit astăzi una din
principalele modalități de comunicare și de informare a lumii moderne. Evoluția remarcabilă a acestuia are
implicații semnificative în toate aspectele vieții, în timp ce ritmul alert al schimbărilo r din acest domeniu face
aproape imposibilă o prognoză pentru următorii ani. Numărul persoanelor care utilizează Internetul este stabil în
țările dezvoltate și crește într -un ritm susținut în țările în curs de dezvoltare.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

43 Graficul 1 Numărul ut ilizatorilor de Internet din lume în anul 2010 (milioane utilizatori)

Sursa: www.internetworldstats.com/stats.htm
Potrivit statisticilor oferite de Internet World Stats cei mai mulți utilizatori, ca număr, vin din Asia, după
care urmează Europa, America de Nord și America Latină.
În ceea ce privește Europa, primele 10 țări ca număr de utilizatori sunt: Germania, Rusia, Marea
Britanie, Franța, Turcia, Italia, Spania, Polonia, Ucraina și Olanda.
Ca pondere sau grad de pătrundere a Internetului în rândul p opulației, lider este America de Nord, unde
aproape 80% din populație utilizează frecvent acest serviciu.

Graficul 2 Rata de penetrare a Internetului la nivel mondial în anul 2010

Sursa: www.internetworldstats.com/stats.htm

Așa cum se poate observa din graficul de mai sus, aproximativ o treime din p opulația lumii folosește în
mod curent Internetul, cei mai mulți utilizatori venind din Asia.
Din anul 2000 când Internetul era la început și până astăzi, această rețea a cunoscut o dezvo ltare
exponențială, numărul celor care folosesc Internetul crescând cu peste 400%.
Explozia Internetului, nu este dată numai de creșterea numărului de utilizatori, ci și de creșterea
numărului de pagini web ce pot fi accesate și de diversificarea serviciil or aferente acestora, cum ar fi: plățile
online, telefonia prin Internet, comerțul prin Internet (e -commerce).
Datorită răspândirii globale și a costurilor reduse ale Internetului, precum și a nevoilor aflate în continuă
schimbare a consumatorilor, această rețea a pătruns și a influențat diverse domenii, printre care și comerțul.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
44 Acest fapt a dat naștere unui nou concept denumit e -commerce și care înseamnă cumpărarea și vânzarea de
produse și servicii folosind Internetul.
În această lucrare, am încercat să evidențiez principalele aspecte legate de afacerile pe Internet, numite
e-business, punând accent mai ales pe latura de comerț electronic a acesteia.
Werthner definește comerțul electronic ca “… o distribuire a informațiilor de business, întreținerea
infor mațiilor de business și conducerea tranzacțiilor de business prin intermediul rețelelor de telecomunicații cu
focalizarea pe acoperirea fazelor tranzacției, căutare, negociere, acord și încheiere”.
E-business (afacere electronică) nu se limitează la cumpăr area și vânzarea de bunuri sau servicii, ci
include și servirea cumpărătorilor, colaborarea cu partenerii de afaceri sau conducerea unei organizații prin
mijloace electronice.
Clarke completează definiția lui Werthner afirmând că e-business -ul include e -commerce -ul, dar și
procesele interne ca producția, stocurile, dezvoltarea produselor, managementul, finanțele, managementul
riscului, managementul cunoștințelor și resursele umane.
Conceptul de e -business indic ă faptul c ă activitatea se desf ășoară în med iul electronic, înseamn ă
eficien ță, care este cuvântul care conduce ast ăzi în lume. De asemenea, o afacere pe Internet transform ă relațiile
și procesele de afaceri, sunt mai u șor de gestionat și implică o reac ție mai rapid ă la cerin țele clien ților și
tendi nțele pie ței.
Astăzi multe corporații își regândesc business -ul descoperind cum să utilizeze cu success Internetul în
afacerile lor.

Forme ale comerțului electronic
Comer țul electronic implic ă participarea atât a persoanelor fizice și juridice, cât și a statului sau a
institu țiilor acestuia. În func ție de asocierile dintre ace ști participan ți au luat na ștere mai multe forme de comer ț
electronic.
Business -to-business (B2B): Model de comerț electronic în care toți participanții sunt companii sau alte
organi zații. Domeniul B2B este o afacere foarte promi țătoare datorit ă penetr ării Internetului în România în
corpora ții la nivel înalt.
Business -to-consumer (B2C): Model de comerț electronic în care companiile vând la cumpărători
individuali – persoane fizice. În România, pia ța electronic ă B2C se afl ă încă într-un stadiu de formare.
Consumatorii înc ă experimenteaz ă online, dar sunt înc ă multe obstacole ce trebuie s ă fie învinse înainte de a se
schimba comportamentul clien ților. Aceste probleme sunt legate de barie rele de securitate, asigurarea protec ției
clien ților, vitezele de transfer mici în re țea sau chiar asigurarea accesului la Internet.
Consumer -to-business(C2B): Persoane fizice (consumatori) care utilizează Internetul pentru a -și vinde
produsele sau servici ile firmelor și/sau caută vânzători să liciteze pentru produsele sau serviciile de care au
nevoie.
Consumer -to-consumer (C2C): Consumatori care vând direct la alți consumatori.
Comerț mobil (m -commerce): Tranzacții și activități de comerț electronic condus e prin mediul
telefonului mobil.
Government -to-business (G2B): Model de comerț electronic în care o instituție guvernamentală
cumpără sau vinde bunuri, servicii sau informații de la persoanele juridice.
Government -to-consumer (G2C): Acoperă relații guvern -cetățeni la nivel de informare și prestare
servicii publice.
Statisticile internaționale oferite de Internet World Stats ne arată că aproximativ 35% din populația țării
noastre folose ște Internetul pentru căutarea de informații, pentru a cumpăra diverse pr oduse sau pentru distracție .
În cele ce urmează voi prezenta evoluția comerțului electronic în România, conform datelor oferite de
link2ecommerce care este singura revistă de comerț electronic din România și centrul de procesare a tranzacțiilor
cu carduri, RomCard.
Startul comerțului electronic românesc coincide cu apariția primelor magazine virtuale de succes (ex.
okazii.ro, emag.ro, emania.ro) în anii 2000 -2001. În această perioadă accesul românilor la Internet era destul de
limitat, mulți nu erau familia rizați cu ceea ce înseamnă mediul online și de aceea siteurile de comerț electronic
aveau mai degrabă un rol informativ, de „catalog de produse”.
În anul 2004, Romcard împreună cu organizațiile emitente de carduri MasterCard și Visa,
implementează standard ul de securitate 3D Secure care permite posesorilor de card să plătească online, ceea ce
duce la apriția primelor date statistice oficiale referitoare la tranzacțiile prin Internet. În primul an de e –
commerce securizat s -au înregistrat un număr de 19.410 t ranzacții, în valoare de aproximativ 3,5 milioane USD.
Din raportul facut public de Visa International a reieșit faptul că deținătorii de carduri Visa din România au
cheltuit mai mult în magazinele online din străinătate decât în cele autohtone (aproape 80 %).

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

45 Anul 2005 a adus un volum al tranzacțiilor de aproape 18 ori mai mare, atingându -se valoarea de 44,3
milioane USD. Secretul erau tranzacțiile cross -border efectuate de firme străine către clienți străini procesate de
băncile românești. Acest tip de tra nzacții au fost însă interzise în scurt timp datorită riscului crescut de fraudă.
Anul 2006 a început timid cu doar 2.812 tranzacții înregistrate în luna ianuarie, însă numărul acestora a
crescut constant în medie cu 15%, atingând la sfârșitul anului valoa rea de 9,5 milioane USD. Cifrele făcute
publice de către RomCard diferă foarte mult de cele oferite de Visa, ceea ce face aproape imposibil de estimat
valoarea reală a comerțului electronic românesc. Aceste discrepanțe sunt explicate prin faptul că majorit atea
tranzacțiilor au fost făcute prin carduri nesecurizate. Totuși, putem spune ca valoarea e -commerce în România pe
anul 2006 a fost mai mare decât cea declarată de RomCard din două motive: RomCard furnizează informații
legate de tranzacțiile cu carduri 3D Secure, neavând acces la celelalte tranzacții și majoritatea persoanelor care
cumpără prin Internet nu plătesc online.
Anul 2007 este primul an în care bilanțul total făcut public de RomCard este mai mare decât cel din
anul 2005. Practic în 2007 comerțu l electronic românesc depășește volumul tranzacțiilor cross -border din 2005,
atingând valoarea de 35 milioane de EURO.
În anul 2008 s -au înregistrat în medie 51.000 de tranzacții pe lună, valoarea totală atingând suma de 53
milioane EURO.
Comerțul ele ctronic a crescut în 2009 cu 75% față de 2008 atingând valoarea de 92,8 milioane EURO.
Numărul de tranzacții înregistrate în 2009 a fost de 1.246.130, de două ori mai mare decât în anul precedent.
În primul semestru din anul 2010 numărul tranzacțiilor onli ne procesate a fost dublu față de aceeași
perioadă a anului trecut, adică 1.195.000 de tranzacții în valoare de 68,5 milioane EURO. În ceea ce privește
evoluția comerțului electronic pentru anul 2010, specialiștii de la RomCard consideră că tranzacțiile on line cu
cardul vor înregistra o creștere față de anul 2009 cu aproximativ 30%, atingând valoarea de 120 -130 milioane
EURO.
Dacă la început oamenii erau sceptici în ceea ce privește tranzacțiile online, după un timp, concomitent
cu creșterea numărului de p ersoane care dețin un calculator și au acces la Internet, precum și cu succesul
financiar al câtorva jucători de pe piață, acest sector a devenit unul foarte atractiv. Numărul magazinelor virtuale
a înregistrat o creștere spectaculoasă și din ce în ce mai multă lume s -a acomodat cu acest concept.
Principalele direcții sau preferințe ale consumatorilor în ceea ce privește cumpărăturile online sunt
prezentate în tabelul de mai jos:

Tabel 1 Structura distribuției pe produse disponibile în magazinele online în 2008
Categoria de produs Număr de
magazine Pondere
Produse IT 365 41,71%
Vizual 251 28,69%
Comunicații 247 28,23%
Auditiv 246 28,11%
Produse puternice 246 28,11%
Electronice și Electrocasnice 139 15,89%
Auto Moto 105 12,00%
Informație 103 11,77%
Textile și încălțăminte 93 10,63%
Cosmetice 92 10,51%
Industrial 76 8,69%
Artă 60 6,86%
Alimentare 47 5,37%
Produse farmaceutice și
naturiste 53 6,06%
TOTAL 875 100%
Sursa: www.link2ec.com

Produsele comercializate online păstrează tendința și în a nii următori (2009 -2010) în topul preferințelor
fiind telecomunicațiile, turismul, serviciile, plata utilităților, retailul și divertismentul.

Concluzii
Comerțul electronic este o soluție funcțională și implementată cu succes în majoritatea țărilor avansa te,
care oferă posibilitatea de a face plata online, utilizând cardul și ușurând astfel procesul de vânzare -cumpărare
prin Internet.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
46 Comerțul electronic din România a înregistrat creșteri spectaculoase în ultimii ani și specialiștii
consideră aceste tendin țe valabile și pentru perioada următoare . Acest trend convinge tot mai mulți antreprenori
să își lanseze afaceri în mediul virtual.
Pentru firme, comerțul electronic oferă șanse unice de reorganizare a afacerilor, de redefinire a piețelor
sau de creare de noi piețe. Inițiativele de comerț electronic pot genera scăderi ale costurilor, creșteri ale
veniturilor și o eficiență mai mare pentru companiile care urmăresc să dobândească un avantaj în mediul
competitiv din zilele noastre.

Bibliografie
[1]. Vasile Flor escu, Comerțul electronic și impactul organizațional , Academia de Studii Economice,
București
[2]. State Olimpia, Comerțul electronic , Academia de Studii Economice, București, 2007
[3]. Ion Gh. Roșca și colaboratorii, Comerțul electronic , Editura Economica, Bucureșt i, 2004
[4]. Răzvan Șerbu, Comerțul electronic , Editura Continent, Sibiu, 2004
[5]. Mihai Felea, Dezvoltarea comerțului electronic în condițiile globalizării , Academia de Studii
Economice, București
[6]. Matt Haig, Manual de e -marketing , Editura Rentrop&Straton, 2005, 20 06
[7]. Andrei Radu, Claudiu Gămulescu, Bogdan Manolea, Liviu Taloi, Studiu privind dezvoltarea
comerțului electronic în România , revista link2ec
[8]. www.romcard.ro
[9]. www.int ernetworldstats.com/stats.htm
[10]. www.amfiteatrueconomic.ase.ro
[11]. www.epayment.ro
[12]. www.link2ec.ro

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

47
EDUCAȚIA COMPORTAMENTULUI ECO ÎN ARIILE PROTEJA TE

Drd. Petru Ștefan Runcan

Rezumat
Dezvoltarea Durabilă, ca strategia prin care comunitățile caută cai de dezvoltare economica,
valorificând sinergiile locale, pune în evidență mediul înconjurător, căutând să aducă beneficii calității vi eții.
În fapt Dezvoltarea Durabilă nu este un concept nou. Este cea mai recenta exprimare a unei etici
foarte vechi, care implica relațiile oamenilor cu mediul înconjurător, si responsabilitățile generațiilor actuale
fata de generațiile viitoare. Ca o comu nitate sa fie intr -adevăr durabilă trebuie sa adopte o abordare in trei
direcții care ia in considerare resursele economice, ale mediului înconjurător si cele culturale. Comunitățile
trebuie sa ia in considerare aceste necesități nu numai pe termen scurt, ci si în mod special pe termen lung.

Cuvinte cheie
Dezvoltare durabilă, dezvoltarea resurselor umane, arii protejate,

Clasificare Jel
O15, O16, Q01

Introducrere
Ca o definiție uzitată a Dezvoltării Durabile :
" Aceasta corespunde cerințelor prezentului fără să compromită posibilitățile generațiilor viitoare de
a-si satisface propriile necesități ", aspect reliefat de Comisia Națiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător si
dezvoltare.
"Prin urmare, pot spune ca pământul aparține fiecărei generații pe dura ta existentei sale, care i se
cuvine pe deplin și in întregime, nici o generație nu poate face datorii mai mari decât pot fi plătite pe durata
propriei existente" – spunea Thomas Jefferson la 6 Septembrie , 1789.
Scopul primordial al dezvoltării durabile e ste de a găsi un optim de interacțiune si compatibilitate
între patru sisteme: ambiental economic, tehnologic și uman, intr -un proces dinamic si flexibil de funcționare.
Ca și principii generale Dezvoltarea Durabilă urmărește:
a conservarea si sporirea r esurselor naturale, întreținerea biodiversității;
b asigurarea creșterii populației;
c eliminarea sărăciei in condițiile satisfacerii nevoilor esențiale: un loc de munca, hrana, energie, apa,
locuința si sănătate;
d redimensionarea creșterii economice, cu accent asupra calității producției;
e găsirea de noi forme tehnologice, cu punerea lor, eliminând riscurile;
f descentralizarea formelor de guvernare și creșterea gradului de participare a forței civice la luarea deciziilor
privind mediul si economia .
Din sfera larga a opțiunilor posibile, trei sunt considerate esențiale: longevitatea, educația si standardul de
viata. Acestea stau la baza indicelui dezvoltării umane (IDU) care oferă o măsura simplificata, dar utila, a
unei realități complexe. Indica torii utilizați la calcularea IDU sunt: speranța de viata, gradul de alfabetizare si
gradul de cuprindere in învățământ, ce reflecta nivelul de educație, PIB pe locuitor, ca măsura a standardului
de viata. Dezvoltarea durabila nu este un scop in sine, ci u n mijloc pentru a stimula progresul tehnic si
economic, prin distribuirea mai echitabila a efectelor sale asupra generațiilor prezente si viitoare.
Ca noțiune de ecodezvoltarea a fost utilizată pentru prima oară în mod oficial de către Maurice
Sliong, secr etar general al conferinței de la Stockholm asupra mediului din 1972. În fapt ideea de
ecodezvoltare orientează cercetări si inspira proiecte cu o multitudine de programe ale organizațiilor
specializate de pe lângă ONU. Ca și concept ecodezvoltarea este de fapt dezvoltarea ecologică, reprezentând
creșterea economica într -o interdependentă cu legile mediului ambiental și echilibrul ecologic. Dezvoltarea
ecologică estentă spre a satisface primordial nevoile esențiale imediate, dar si de lunga durata, propunân d
într-o armonie deplină din care exclude o orientare singulară spre o ramura sau alta a industriei.
Dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv politic al UE din 1997 prin includerea sa în Tratatul de la
Maesthricht, ulterior. În anul 2001 Consiliul Europe i adoptă la Gothenburg strategia de dezvoltare durabilă a
UE, căruia i -a fost adăugată o dimensiune externă la Barcelona în anul 2002. Consiliul UE, la 9 iunie 2001,
adoptă strategia reînnoită de Dezvoltare Durabilă pentru o Europă extinsă.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
48 Individul prin structura sa ca ființă umană, prin mentalitate, cultură, motivație, în baza conștiinței de
sine și a dorințelor proprii constituie cea mai valoroasă resursă aflată la îndemâna omului. Ca ființă sociabilă
omul trăiește și se manifestă în colectivitate, apar ținând mai mult sau mai puțin unor grupuri care
interacționează cu alte grupuri. În fapt resursele umane constituie elementul activ și creator, care influențează
decisiv modul de utilizare a resurselor materiale, financiare și informaționale.
Dezvoltarea r esurselor umane implică în principal procesul de instruire a individului, într -o manieră
ca acesta să poată indeplini sarcinile de care are nevoie societatea.
În anul 2005 Comisia Europeană a demarat un proces de revizuire a strategiei, în urma căruia șefi i de
state și guverne a statelor membre UE au adoptat o declarație privind liniile directoare ale dezvoltării
durabile, care încorporează Agenda de la Lisabona. Aceasta vizează primordial creșterea economică, odată cu
crearea de noi locuri de muncă. Comisi a Europeană a prezentat la finele anului 2005 o propunere de revizuire
a strategiei de la Gothenburg din 2001.
Resursele umane, ca unul din principalii piloni ce determină dimensionarea resurselor naturale
capătă în cadrul Dezvoltării Durabile rolul capit al. În fapt modul și nivelul la care factorii decidenți din
administrațiile publice, partide politice, parteneri sociali, sistemul educațional, societatea civilă, mass -media
și publicul larg, înțeleg sensul și principiile de bază ale Dezvoltării Durabile a sigură o rațională dimensionare
a tuturor celorlalte resurse.
Ariile protejate sunt în esență zonele terestre sau marine delimitate special în scopul protecției și
perpetuării biodiversității, a resurselor naturale și nu în ultimul rând a celor culturale.
Ariile protejate impun restricții și particularități în comportament, atât din partea turistului, cât și din
partea reprezentanților administrației publice locale din zonă, din partea organizațiilor specifice, ce își
desfășoară activitatea acolo, și nu în ultimul rând din partea populației din zonă.
Păstrarea sănătoasă a ariilor protejate și exploatarea lor în scopuri comerciale, științifice și
educațional se poate realiza doar dacă factorul uman implicat este conștient informat asupra valorii acestuia și
aplică cu rigurozitate principiile dezvoltării durabile.
Deși inițial Dezvoltarea Durabilă s -a vrut ca o soluție viabilă asupra crizei ecologice, cauzată de
exploatarea irațională, pe scară industrială a resurselor, ce a dus la degradarea continuă a mediulu i și caută
primordial să prezerveze calitatea mediului înconjurător, în prezent conceptul este mult mai rar, el incluzând
și calitatea vieții într -un balans economic -social. Reușita acestui concept și asigurarea perpetuării acestuia se
poate asigura doar î n cadrul unor resurse umane adaptabile și flexibile la nevoile stringente, definite într -un
cadru reglementar și standardizat.
Nevoia unor persoane bine instruite, cu o motivație adecvată în ceea ce privește gestionarea
resurselor naturale este esențială. Fapt pentru care organizațiile ce gestionează arii protejate trebuie să se
implice în :
-Alegerea oamenilor potriviți
-Asigurarea lor că număr necesar
-Deprinderea lor cu abilitățile și cunoștințele necesare situației
-Pozarea lor în postul, la timpul și locul potrivit
În cadrul ariilor protejate se disting ca principali actori ai resurselor umane:
-Populația băștinașă ce își desfășoară activitatea acolo
-Administrația publică locală
-Organizațiile specializate pentru organizare, pază, întreținerea și exploatarea lor
-Turistul
Toți actorii din ariile protejate trebuie să se supună unor reglementări specifice de conduită și
exploatare, fapt ce constituie pe deoparte un handicap, prin limitarea unor libertăți ca și volum.

Administrația publică locală
Reprezentanții a dministrației publice locale din zona ariei protejate trebuie să fie educați și informați
asupra valorii resurselor naturale și asupra modului în care trebuie să vegheze și să se implice în menținerea
ei nealterate.
Cursuri de informare, schimburi de exper iență în alte locații din lume, cu un sistem al dezvoltării
durabile mai avansat, trebuie urmate de măsuri specifice, cuprinse într -un regulament. Acestei entități ii
revine obligația pozării de indicatoare clar marcate, cu specificarea informațiilor de ba ză în atenționarea
turistului asupra obligațiilor, și delimitarea zonelor protejate, aspect ce ar trebui să constituie un element
permanent de urmărit.
Utilizarea căilor de informare în mass -media locală, editarea de broșuri informative și realizarea unei
pagini pe internet cu toate informațiile ariei protejate sunt măsuri ce trebuiesc susținute din bugetul local și
completate cu surse de finanțare din programe specifice.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

49 Implicarea activă și permanentă a reprezentanților administrației publice locale în in formarea și
educarea corespunzătoare a populației indigene din zona ariilor protejate trebuiesc dublate de trasarea liniilor
strategice, a formelor comerciale posibile de realizat, prin exploatarea durabilă a resurselor naturale.

Organizații specifice di n ariile protejate
O entitate specializată, care are ca obiect principal de activitate gestionarea ariilor protejate, paza și
întreținerea ei trebuie constituită cu sprijinul administrației publice locale și a entităților specializate de resort
din cadru l Ministerului Mediului și Dezvoltării.
Organizația realizează pozarea marcajelor, pozarea indicatoarelor și menține ordinea în ariile
protejate, odată cu organizarea traseelor, cu punerea în evidenta a resurselor naturale exponente din ariile
protejate. Aceasta sigură, în baza reglementarilor specifice elaborate, numărul turiștilor care au acces în ariile
protejate, conducerea lor pe trasee și asigurarea explicațiilor ca și ghizi. Colectarea fondurilor ca plată de la
turiști sunt completate ca obligație e sențială de urmărire permanentă efectuată asupra valorilor naturale din
aria protejată. Aspect pentru care personalul angajat al organizației specializate trebuie să fie educat asupra
elementelor de bază ce constituie cercetarea științifică, privind modul și forma resurselor naturale aflate sub
observație.
Organizațiile specifice mențin curățenia și intervin în asigurarea simbiozei naturale.

Populația indigenă din ariile protejate
Populația indigenă trebuie să cunoască locația ariei protejate, să conștien tizeze valoarea ei pentru
comunitatea locală, dar și pentru cea mondială, participând activ la menținerea ei nealterată printr -un
comportament adecvat.
Activitățile de organizare a traiului zilnic din habitatul ariilor protejate unde sălășuiesc trebuie să fie
corelate de modul în care resursele naturale pot fi perpetuate și exploatate, într -un concept de dezvoltare
durabil, fără a aduce atingeri ecosistemului existent.
Aferent principiilor directoare ale unei dezvoltări durabile componența resurselor umane cu
implicarea populației indigene, în cazul ariilor protejate trebuie să urmărească:
-Promovarea și protecția drepturilor fundamentale ale omului
-Solidaritatea în interiorul generațiilor și intre generații
-Cultivarea unei societăți deschise și democratice
-Informarea și implicarea activă a cetățenilor în procesul decizional
-Implicarea mediului de afaceri și partenerilor sociali
-Coerența politicilor și calitatea guvernării la nivel local, regional și global
-Integrarea politicilor economice, sociale și de med iu, prin evaluări de i mpact și consultarea
factorilor interesați ;
-Utilizarea cunoștințelor moderne pentru asigurarea eficienței economice și investiționale
-Aplicarea principiului precauțiunii în cazul informației științifice incerte
-Aplicarea principiului ″poluatorul plătește″

Turistul
Individual, atât în postura ocazională de turist, în cadrul unei arii protejate trebuie să se supună
regulilor de comportament și număr de participare aferent elementelor trasate de legiuitor. Practicarea unor
forme de turi sm gen aventură, rafting, vin într -o formă organizată care să nu impieteze cadrul natural să
completeze tipul de turism uzual.
Educarea asupra aspectului comportamental a turistului în zona ariilor protejate trebuie să se bazeze
pe reducerea impactului neg ativ asupra mediului. Pentru asigurarea acestuia, în vederea unei conduite eco
responsabile, trebuie ca fiecare individ și grup să -și schimbe mentalitatea și obiceiurile, adaptându -se la
implementarea principiilor Dezvoltării Durabile, prin adoptarea unor gesturi simple, dar cu efect major, în
vederea reducerii cantității gazelor cu efect de seră din atmosferă, a deșeurilor și apelor uzate, nedeteriorând
cadrul natural. Educația generală asupra comportamentului în ariile protejate primită în cadrul sistemul ui de
învățământ obligatoriu se completează cu explicațiile punctuale ale reprezentanților organizației care
administrează și păzește zona și de panourile cu înscrisuri care subliniază delimitările perimetrului și a
principialelor reguli de comportament.
Campania mondială de realizare a unui ghid de comportament a ecoturistului are corespondență
practică și în România, prin grija Ministerului Mediului.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
50 Adaptabilitatea și flexibilitatea trebuie să constituie un factor decisiv în corelarea statutului de
reprezentant al administrației publice locale la regulile ariei protejate din raza sa de responsabilitate, aspect
care constituie un principal criteriu în alegerea pesonalului. Educarea lor spre un comportament adecvat ariei
protejate vine să întregească cunoș tințele despre ecoturism și nevoia unei implicări active.
Practicarea ecoturismului în ariile protejate, ca și efectuarea cercetărilor științifice trebuie bine
reglementate, aplicate și urmărite, pentru menținerea nealterată a valorilor naturale.
Pe măsura maturizării accelerate a acțiunii civice administrația publică locală din ariile protejate
trebuie să urmărească principiile Dezvoltării Durabile:
-Transparența actului decizional a administrațiilor publice
-Comunicarea permanentă și accesul liber la infor mații de interes public
-Parteneriatul durabil în realizarea obiectivelor comune convenite
-Optimizarea utilizării resurselor
-Nediscriminarea organizațiilor neguvernamentale în raport cu ceilalți parteneri din comunitate
-Respectarea valorilor organizațiilor neguvernamentale și a măsurilor acestora
Evaluarea corecta a stării capitolului uman și a tendințelor de evoluție pe termen mediu și lung a
acestuia trebuie să asigure în corespondenta unei dezvoltări durabile:
-Stocul de capital uman
-Utilizarea acestuia
-Calitatea educației și formarii profesionale
-Angajabilitatea pe parcursul întregii vieți
-Demografia

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

51
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE – ROLUL ȘI IMPORTANȚA
RESURSELOR UMANE ÎN MANAGEMENTUL INTERNAȚIONAL

Maria –Livia FĂRCAȘ (DAMIAN)
Universitatea Petru M aior din Tîrgu -Mureș, România
Specializarea Managementul Resurselor Umane – curs Postuniversitar
E-mail : damianfarcas@yahoo.com

Rezumat
Lucrarea de fa ță se adreseaz ă tuturor celor interesa ți de domeniul Managementului resurselor umane
și se dore ște a fi un suport informa țional util pentru crearea, dezvoltarea și promovarea acelor resurse umane
capabile de reale performan țe în condi țiile impuse de noile dimensiuni ale mediului afacerilor interne și
internaționale.
Managementul resurselor umane este cel c e asigură un control sistematic asupra unui set de procese
interdependente ce afecteaz și implică toți membrii unei organizații, procese ce includ: planificarea
resurselor umane, recrutarea, selectarea și evaluarea angajai țlor, pregătirea și dezvoltarea re surselor umane,
motivarea și recompensarea angajaților.
Resursa umană, oamenii, sunt cel mai important activ al unei firme, deși nu apare în bilanț sau în
actele contabile, deoarece prin intermediul acestei resurse se utilizează celelalte resurse din cadr ul
organizației/firmei , oamenii dând măsura performanței ei.

Cuvinte -cheie
Resurse umane, competitivitate, performantă, valoare

Clasificare Jel
O15, P17

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
52

"Ce este o organizație, fără angajații săi?
Nu este nimic în absența resurselor u mane,
eventual, o mulțime de echipamente scumpe.
Dacă am concedia angajații diferitelor
organizații cu ce am rămâne?
Nu cu mare lucru!"
(De Cenzo,A.David, P.Robbins, 1993)
Introducere în managementul resurselor umane
Managementul resursel or umane poate fi definit ca fiind o direcție strategică, o ideologie care este
susținută de o filozofie care pornește de la credința că organizațiile există pentru a "livra valoare" clienților și
că acest scop este cel mai bine atins prin adoptarea unei p erspective pe termen lung a managmentului
oamenilor și prin schimbarea modului de a -și privi personalul, de la simple costuri variabile, la componente
de valoare ale succesului lor.
Astfel, Managementul resurselor umane, consideră oamenii ca fiind mijloace importante în vederea
atingerii avantajului competitiv, ce ar trebui, în mod normal și perfect economic, potențiat la întreaga sa
capacitate. ( E.M.Porumb ,2006).
Conceptul de resurse umane semnifică totalitatea aptitudinilor fizice și intelectuale pe ca re oamenii
le utilizează în procesul muncii. Noțiunea de resurse umane vizează atât elemente de ordin tehnico -economic
cât și de ordin social. În conținutul acestei noțiuni este inclusă atât experiența dobândită în timpul muncii cât
și aptitudinile native și cele obținute prin procesul de instruire și perfecționare profesională.
Primele mențiuni ce fac trimitere la importanța Resurselor Umane le avem de la utopistul specialist
R. Owen (1820 -1850). Interesul pentru Managementul Resurselor Umane a apărut l a confluența cu
dezvoltarea psihologiei, sociologiei, științelor juridice, cercetărilor operaționale, statisticii etc.
Importanța ființei umane în conducerea cu succes a unei afaceri e cea care face din managementul
resurselor umane, un set de competențe, deprinderi și atitudini esențiale pentru toți managerii. Acest set e
legat direct de valorile supreme ale firmei/organizației.
Bill Gates, președintele fondator al firmei Microsoft, declara în 1992: "Dacă 20 dintre cei mai buni
oameni cu care lucrez mă păr ăsesc, în câteva luni nu mai auziți de Microsoft."Această afirmație reprezintă o
recunoaștere a faptului că factorul uman reprezintă elementul strategic de care depinde buna desfășurare a
activităților de afaceri , la nivel planetar.
În societatea în care trăim schimbările se succed cu rapiditate și în acest sens avem nevoie de resurse
umane capabile de schimbare, adaptare, creativitate și competențe profesionale multiple, oameni care știu ce,
când și cum trebuie făcut altfel firma/organizația nu corespun de din punct de vedere competitiv și este
sortită eșecului.
Investiția în oameni s -a dovedit a fi cale a cea mai sigură de a garanta supraviețuirea unei organizații
sau de a asigura competitivitatea și viitorul acesteia. Pornind de la asigurarea resurselo r umne ca element
strategic în managementul modern, economiștii de pretutindeni sunt de acord cu faptul că în anii următori
concurența nu se va mai concentra asupra produselor, ci a resurselor umane.
În acest sens, Jack Welch, de la firma General Electric, spunea că pentru a reuși în lumea afacerilor,
trebuie să te gândești tot timpul cum poți face fiecare persoană mai folositoare, mai valoroasă.

Dimensiuni internaționale ale Managementului resurselor umane
Amplificarea procesului de globalizare , creșter ea competiției internaționale , dezvoltarea pieței
internaționale a muncii ,a bunurilor și serviciilor , au dus la sporirea importanței resurselor umane
internaționale, pe măsură ce se intensifica procesul de aderare la UE.
Opinia exprimată de Adler și Ba rtholomew în ceea ce privește importanța resurselor umane din
cadrul unei organizații este următoarea: " Pentru ca o firmă să fie competitivă în zilele noastre managementul
resurselor umane trebuie să se caracterizeze prin scop tradițional, reprezentare tr ansnațională și proces
transnațional."
Managementul resurselor umane internațional se referă la formularea și implementarea activității
privind obținerea resurselor umane, dezvoltarea acestora, managementul carierei și strategiile de remunerare,
precum ș i la politici și practici manageriale care se pot aplica sau promova în condițiile unei forțe de muncă
internaționale.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

53 Michael Armstrong consideră că Managementul resurselor umane internațional devine din ce în ce
mai important în raport cu managementul resurselor umane desfășurat în cadrul granițelor naționale din
următoarele motive:
Rezolvarea problemelor de personal în condițiile unei diversități de culturi, sisteme sociale sau
cerințe legale;
Necesitatea contactelor directe, personale,la fața locului nu pot fi înlocuite nici de sistemele de
comunicare cele mai sofisticate;
Complexitatea problematicii sau a proceselor manageriale din domeniul resurselor umane în
condițiile unei forțe de muncă mixte;
P.V. Morgan a elaborat un model internațional al resur selor umane, care include trei dimensiuni:
1. existența a trei funcții ale resurselor umane: obținere, alocare, utilizare;
2.existența a trei categorii de țări sau națiuni implicate în activitățile de Managementului resurselor
umane internațional : țara ga zdă unde există o filială, țara mamă unde o companie multinațională sau
internațională își are sediul central, sau alte țări;
3. existența a trei categorii de angajați ai unei firme internaționale: cetățeni sau angajați din țara
gazda, cetățeni din țara ma mă angajați în străinătate, cetățeni din altă țară care pot fi forța de muncă.
P.V. Morgan definește managementul resurselor umane internațional ca fiind interacțiunea dintre
funcțiile resurselor umane, categoriile de angajați și țările în care se desfăș oară activitatea.

Tendințe ale Managementul resurselor umane internațional
Între mangementul resurselor umane internațional și Managementul resurselor umane în general ,
există câteva diferențe privind funcțiile și activitățile acestora, cum ar fi: impun erea, orientarea și
reorganizarea internațională, serviciile administrative, relațiile cu guvernul țării gazdă.
1.Impunerea internațională presupune : taxe obligatorii naționale și internaționale, politici de
egalizare a taxelor datorită varietății legilor privind impozitele și taxele, apelarea la servicii de consultanță a
unor firme specializate ;
2.Orientarea și reorganizarea internațională constă în: pregătirea prealabilă a salariaților în ceea ce
privește deplasarea în străinătate , pregătirea profesion ală, asistență medicală, domiciliu precum și stabilirea
condițiilor de salarizare.
3. Serviciile administrative pentru angajații care lucrează în străinătate se referă la probleme legate
de politici și proceduri neclare , practici acceptate în țara mamă d ar neacceptate în țara gazdă.Odată cu
creșterea caracterului internațional al activităților , cu folosirea managerilor străini, a crescut și sensibilitatea
față de diferențele între practici.

Piața muncii – Piața de muncă externă
Obiectivul central al Uniu nii Europene este obiectivul privind piața muncii. Liderii europeni au în
vedere pentru ceea ce înseamnă viitorul pietei muncii , mai multe măsuri și obiective concrete privind o nouă
economie ce se va baza pe o înaltă tehnologie, cunoștințe, servicii de s pecialitate. Se urmărește prin aceasta
reducerea decalajului față SUA în ceea ce privește utilizarea noilor tehnologii și a economiei electronice.
În acest sens disponibilitatea oameniloe de pe piața de mincă este un factor vital în pregătirea
planului d e dezvoltare. Este foarte importantă pregătirea din timp a fiecărei categorii de angajați, recrutarea
lor, organizarea unor programe de training pentru a transforma personalul existent în specialiști de care este
nevoie.Forța de muncă internațională se com pune din angajații din țara de origine,personal local, angajați
din alte țări și expatriații.
Angajații din țara de origine sunt în special managerii,tehnicienii și experții care sunt trimiși de
companie să asiste operațiunile și filialele din țările st răine.
Personalul local este compus din angajați ai țării gazdă și care sunt cetățeni ai țării respective.
Angajații din alte țări nu provin nici din țara gazdă, nici din țara de origine și sunt transferați datorită
expertizei tehnice și a costurilor mai mici decât a celor din țara de origine.
Expatriații este un termen folosit de Managementul resurselor umane internațional și face referire la
orice persoană care locuiește și lucrează în altă țară decât al cărei cetățean este.
În condițiile actuale, este necesară adaptarea personalului; adaptarea internațională se referă la
faptul ca un angajat expatriat să se simtă confortabl atunci când trăiește și lucrează într -o țară străină, această
adaptare contribuind la performanța în munca pe care o desfășoară.

Concluzii
Managementul resurselor umane presupune îmbunătățirea continuă a activității tuturor angajaților în
scopul realizării misiunii și obiectivelor organizaționale. Exercitarea unui asemenea tip de management

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
54 necesită drept condiție primordială ca fiecare manager să constituie un model de atitudine comportamentală.
În acest sens, managerul trebuie să preia responsabilitatea procesului, să se implice în fiecare acțiune, să
discute personal cu angajații progresele obținute de aceștia și să recompensez e rezultatele bune. Acțiunile
manageriale iau în considerare fiecare salariat, ca o individualitate distinctă, cu caracteristici specifice.
Aplicarea cu succes a managementului resurselor umane presupune existența unui sistem de evaluare a
performanțelor, a unui sistem de stimulare a angajaților și de recompensare a rezultatelor.
Managerii de vârf din firmele românești nu acordă, încă, o suficientă importanță obiectivelor
strategice în domeniul managementului resurselor umane,
Piața forței de muncă din Ro mânia se confruntă cu mai multe probleme.Una dintre ele este faptul că
tinerii absolvenți au o pregătire pur teoretică, iar firmele nu sunt dispuse sa angajeze începători pe care să îi
formeze pentru că necesită timp , materiale documentare, traininguri. D eaceea majoritatea firmelor solicită la
angajare vechime în domeniu . În țara noastră marea majoritate a persoanelor bine pregătite din punct de
vedere profesional, după ce au acumulat o experiență în domeniu se orientează spre alte țări din lume , din
cauza salariului mic și a birocrației existente, a șomajului crescut din ultima vreme. Aceasta este tendința mai
ales în ultimul timp când criza economică se face simțită tot mai mult în România.
Bibliografie:

[1].Mihuț, Ioan – Euromanagement – Editura Economică , București 2002
[2].Porumb, Elena Marinela – Managementul Resurselor umane, EFES, Cluj Napoca, 2006
[3].Aurel, Manolescu, Managementul Resurselor umane, Editura economică , București , 2007
[4].Claudia ,Ogrean, Managementul resurselor umane , Sibiu 2004
[5].Emil Nuțiu , Managementul resurselor umane, Tg.Mureș 2006

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

55

INOVARE ȘI COMUNICARE ÎN DEZVOLTAREA DURABILĂ A RESURSELOR
UMANE

Laura -Nina POCOTILĂ (MĂTIEȘ)
Universitatea Petru Maior din Tîrgu -Mureș, România
Specializarea Managementul Resurselor Uman e – curs Postuniversitar

E-mail : laura.maties@rdslink.ro , LauraNina.Maties@bcr.ro

Rezumat
Obiectivul general a acestei lucrari il constituie creșterea gradului d e inovare și comunicare.
Formarea unei atitudini pozitive la nivelul grupului țintă în ceea ce privește importanța , construirea
increderii, incurajarea schimbarii din perspectiva dezvoltării durabile socio -economice creșterea numărului și
îmbunătățirea ni velului de dezvoltare, Cand ne gandim la comunicare intelegem atat limbajul utilizat (verbal
si non -verbal) cat si actiunile pe care managerii le desfasoara. Ei sunt primii care au rolul de simboluri si care
trebuie sa demonstreze prin actiunile lor ca sun t ghidati de valorile pe care le declara in mod oficial.
Sursa succesului economic se bazeaza in mare parte pe o perspectiva care vede dezvoltarea
strategiilor orientate spre oameni ca fiind cruciala pentru performanta economica pe termen lung.
O prim a conceptie ar fi intelegerea istoriei si culturii orientale care poate permite managerilor
occidentali sa adopte si sa utilizele ideile si practicile orientale pentru imbunatatirea organizatiilor. Aici il
putem aminti pe inaltul functionar de stat in Chin a, Confucius (Kong Fu Ze) care cu invataturile sale a
contribuit la succesul afacerilor din alte tari.
De asemenea lucrarea vrea sa mai puncteze unele dintre practicile manageriale care se intreapta
uneori intr -o directie opusa celor recomandate. Intr -o organizatie este important de inteles care practici chiar
contribuie la succes si inovare si care impiedica aceste lucruri.

Cuvinte -cheie
Inovare, comunicare, invataturi orientale, practici negative manageriale.

Clasificare JEL
O16, Q01

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
56

,, Oamenii nu sunt niste bunuri … sunt consumabilul care
pune in miscare afacerile ”
James P. Hacket, Presedinte si CEO, Steelcase, Inc .

Introducere
În prezenta lucrare se încercă aducerea la un alt punct de vedere, bazat pe argumente a ceea ce
inseamna ino vare si comunicare cat si unele idei din lumea asiatica.
Motto-ul acestei lucrări nu reprezintă o alegere întâmplătoare . Formulează judecăți, ridică întrebări
de o actualitate ce nu poate fi pusă la îndoială. . În primul rand că logica pate fi ,,distorsiona ta”. Faptele
parcurg un traseu mai complicat, de -a lungul căruia înțelesul lor se modifică. Oamenii acționează nu în
funcție de realitate, ci pe baza modului cum își reprezintă ei această realitate, a imaginilor si a ideilor pe care
le poartă în minte.
Am recurs la acest motto pentru a ilustra importanța cu care el poate să vină să demonteze graba cu
care majoritatea dintre manageri sanctioneaza anumiti salariati ca nu respecta anumite standarde de servire,
pe cand acestia au o personalitate nu pot fi robot i plafonati de un singur discurs sau produs nu se potriveste
pentru toata lumea.

Metode de cercetare
Este de știut că interpretările oferite de asimilarea unor teorii, devin sisteme de referință în acțiunile
întreprinse de oameni, în aprecierea unor situ ații sau orientarea comportamentelor manifeste. Pornind de la
această premisă devine validă ideea potrivit căreia este important ca oamenii să dispună de cât mai multe
teorii cu posibilități explicative cât mai mari căci progresele realizate în domeniul te oriilor și cercetarilor
teoretice sunt surse inepuizabile în oferirea de noi orizonturi ideologice actorilor sociali fie chiar și la nivel
internațional.
Din păcate însă, spre deosebire de alte lucrari din domeniul resurselor umane care abordează pe larg
diferite problematici, oferta autohtonă de actualitate în domeniul unei analize în contextual actual este săracă.
In ultimii ani, schimbările structurale din mediul economic s -au intensificat. Competiția la nivel
global s -a accentuat. Asistăm la un transfer al locurilor de muncă din toata lumea mai ales din fostele țări
socialiste. În Asia și în țările aflate în tranziție precum Africa și Lumea Arabă apar piețe noi. Institutiile vor
putea să câștige această cursă doar în măsura în care vor ști să -și îmbunăt ățească capacitatea de a inova.
Inovațiile au un impact pozitiv asupra dezvoltării organizației și a angajaților. Tehnologiile,
procesele și produsele noi sunt esențiale pentru supraviețuirea economica, dar trebui
Pentru punerea in practica a unui priect inovator trebuie ca echipa sa fie unita pentru a face fata
schimbarii si o comunicare stransa intre angajati si manager.

Corpul lucrării
Pentru a -și atinge scopul , această lucrare, am considerat că trebuie început cu definirea inovatie si
comunicarii.
In ziua de azi , mijloacele de telecomunicatii au accelerat foarte mult procesul de transmitere al
informatiilor. De exemplu televiziune ne ofera informatii de ultima ora. In viata profesionala angajatii
institutiilor se confrunta cu un volum mare de inform atii, dar si o insuficienta acuta de comunicare. Desi
tehnica informatica este de ultia ora, numarul angajatilor s -a diminuat considerabil, iar intr -o institutie, o
persoana poate face in prezent munca altor cinci persoane din anii trecuti. Dosarele se adu na pe birouri,
sedintele directorilor se inmultesc lunar iar cei care trebuie sa beneficieze de anumite schimbari sunt tot mai
nemultumiti atat de insuficienta informatiilor primite, cat si absenta lor.
Astfel se incearca o politica de inovare si comunic are adaptate la dimensiunile si activitatii
fiecaruia.
Termenul de inovație face referire la ceva nou, ceva care nu a existat anterior și care are o influență
puternică asupra vieții de zi cu zi și asupra economiei.
Inovațiile apar doar în urma interacțiunii dintre diferiți actori sociali: "Inovația înseamnă … mai
mult să creezi sens decât să creezi lucruri". Acest lucru indică faptul că și comunicarea trebuie să faca parte

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

57 din procesul inovației, sprijinind fiecare etapă, de la generarea ideilor până la punerea pe piață, construirea
relațiilor cu angajații, p artenerii de cercetare și dezvoltare, clienții, concurența, politicile organizației.
In institutii se pune mare accent pe implimentarea de noi produse pentru a cresterea competivitatii.
Managementul inovarii trebuie sa fie tratat intr -o institutie ca parte strategica de afaceri a respectivei institutii.
Contextul strategic cuprinde obiectivele afacerii, starea curenta a firmei si cea viitoare. De asemenea
implicarea managerilor, a angajatilor la punerea in aplicare a inovatiei, mediul competitional, cerinte le
pietelor.
Elementele componente ale unei strategii de inovare a unei institutiei sunt:
viziunea : rezultatelor, structurii și dimensiunii institutiei
obiectivele : scopurile care sprijină atingerea viziunii : timp, investi ție, calitate
realizarea obiectivelor : diversificare proiectarea de noi produse/servicii, procedee,
resurse : fonduri de investi ții, resurse umane, materiale și financiare;
termenele care sunt incluse în strategie.
Daca luam exemplu din domeniul bancar romanesc comparativ cu al altor tari putem vedea
modalitati diferite de a raspunde la cresterea concurentei. Pe de o parte mentinerea oamenilor si dezvoltarea
proferionala a acestora sau cautand eliminarea unor angajati si prin aceasta reducerea costurilor.
In Germania un director executiv nu poate elimina ,, masiv” angajatii, deoarece sindicalizarea si
diversele legi si reglementari ale muncii nu permit asa ceva, ceea ce il face pe sef sa aibe o stategie cu
produse multiple de servicii pentru baza de clienti.
Bancile americane vedeau oamenii drept costuri, ele investind puternic in tehnologie O inovatie face
referire la o arie l argă de manifestări: inovațiile produselor și inovațiile serviciilor. De exemplu in domeniul
bancar 24 Banking, accesul la conturi de acasa indiferent de ora, sunt bine cunoscute, deoarece ele aduc
beneficii atât organizației cât și clienților. Alta modal itate a fost folosirea pe scara larga oameni angajati cu
norma redusa pentru a reduce instruirea, folosind servicii externe de recreutare. Astfel cu o forta de munca
slab intruita, care erau plimbati de la un compartiment la altul, a facut sa produca pie rderea permanenta a
clientilor .
Astfel o strategie axata pe oameni faciliteaza niveluri mai ridicate de servicii pentru clienti si permite
firmelor sa intre in competitie pe baza cunostintelor , relatiilor si a serviciului , nu doar a pretului. In acest f el
lipsa atentiei fata de angajati si implementarea de practici mamageriale slabe, de angajare superficialapot
contribui la declinul organizatiei.
In managementul resurselor umane comunicarea eficienta este legatura intre oameni. Prin
comunicare transmitem informatii (date,informatii, cunostinte). Fenomenele din natura si societate sunt
percepute ca entitati faptice care ulterior sunt reflectate neevaluat sub forma datelor. Aceste date, inregistrate
in cadrul proceselor umane, pot fi prelucrate obtinandu -se informatii. Acestea sunt interpretari ale datelor in
raport cu anumite situatii sau cu intelegerea de catre mintea umana a acestor situatii in general. Datele sunt
supuse unui proces de interpretare prin care se urmareste evaluarea. Informatiile sunt util izate pentru
formarea unor rationamente concretizate in cunostintele noastre.
Țările din Orientul Îndepărtat au surse comune de cultură acestea venind din timpuri îndepărtate. În
cadrul culturii orientale moștenirea confuciană a contribuit la succesul afacerilor din aceste tari.
Confucius (Kong Fu Ze) era un înalt funcționar de stat în China, în jurul anilor 500 Î.C. foarte
respectat pentru intelepciunea sa.
Confucianismul contine patru invataturi fundamentale:
– relațiile de egalitate dintre oameni sunt normale și necesare pentru o societate stabilă;
– familia este modelul pentru to ate genurile de organizații;
– trebuie să -i tratăm pe ceilalți așa cum dorim să fim tratați noi înșine;
– toți oamenii ar trebui să se străduiască pentru a -și continua educația să muncească din greu și să nu
cheltuiască mai mult decât este necesar.
O primă și simplă concepție este înțelegerea istoriei și culturii orientale care poate permite
managerilor occidentali să adopte și să utilizeze ideile și practicile orientale pentru îmbunătățirea
organizațiilor din întreaga lume.

Concluzii
Inovați a cât și comunicarea sunt domenii noi ale comunicării strategice, dar în același timp foarte
promițătoare. Comunicarea poate juca un rol nou în dezvoltarea managementului inovației, iar acest lucru
poate fi obținut printr -o perspectivă nouă asupra comunică rii. Orice manager ar trebui să fie responsabil
pentru formarea, în cadrul relației sociale cu subordonații săi, a sensului ideilor, proceselor, produselor si
serviciilor noi

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
58 Aptitudinile necesare pentru a informa despre inovații sunt dobândite la nivel i ndividual. Acest
lucru poate constitui o sarcină comună pentru departamentele de comunicare și de resurse umane.
Succesul sau ratarea unui proiect inovator poate avea mai multe cauze: superficialitatea elaborarii,
gradul scazut de inovare, scaparea de sub control a procesului de obiective.
Se poate spune in final ca o inventie nu poate fi rea sau buna decat sinteza obiectivelor care sau
atins.
De asemenea sa ne inspiram si din reperele orientale care au istorii scrise de mii de ani, cu inventii
preluate de occidentali.

Bibliografie
[1].Carmen, Neacsu si Radu, Big Inovarea -sursa de dezvoltare anteprenoriala, Editura Limes, 2007
[2].Octavian G. Plesa Politici de inovare, Editura TIPOMUR , 1996
[3].Jeffrey Pfeffer Resurse umane in ecuatia profitului, Editura ALL, 200 9
[4].Maurice Cotterell Soldatii de teracota, PRO Editura si Tipografie, Bucuresti 2007

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

59

ROLUL ȘI IMPORTANȚA EVALUĂRII PERFORMANȚELOR INDIVIDUALE ALE
PERSONALULUI UNEI ORGANIZAȚII

Prof.dr.ing. Petruța BLAGA
Universitatea Petru Maior din Tîrgu -Mureș, România
e-mail: petruta.blaga @upm.ro

Rezumat
Din ce în ce mai mult, avantajul competitiv al unei organizații rezidă în oamenii săi și în felul în care
aceștia sunt coordonați. Gestionarea lor eficientă reprezintă cal ea cea mai sigură pentru ca o companie să se
dezvolte continuu.
Evaluarea performanțelor este o activitate managerială justificată, mereu actuală și deosebit de
importantă, cu multiple implicații individuale și organizaționale. De aceea, atunci când este efectuată în mod
corespunzător evaluarea performanței poate fi benefică atât pentru organizație, cât și pentru personalul acesteia.
Sistemele de evaluare a performanței constituie o parte deosebit de importantă a sistemului de management în
general și a si stemului managementului resurselor umane în special, care circumscrie, într -un anumit sens,
climatul organizațional.
Lucrarea evidențiază modul de evaluare a performanțelor personalului academic la Universitatea “Petru
Maior” din Tîrgu -Mureș în vederea op timizării calității prestației profesionale și a evoluției proprii în carieră a
cadrelor didactice universitare, în condițiile în care strategia de dezvoltare a resurselor umane se fundamentează
pe premisa că acestea și, în special, personalul didactic și de cercetare constituie, în prezent, factorul decisiv al
dezvoltării și modernizării universității.

Cuvinte cheie :
Dezvoltare durabilă , evaluarea performantelor.

Clasificare Jel
O15, O16,

Introducere

Dezvoltarea resurselor umane este una din opțiuni le strategice ale oricărei organizații interesate în
creșterea sa. Capacitatea acesteia de a se adapta schimbărilor mediului și de a evolua, depinde în mare parte de
modul în care își alege angajații și îi pregătește, ținând cont de aspirațiile și potenția lul lor [10].
Elaborarea și derularea unui plan de dezvoltare a carierelor angajaților va avea drept bază un program
de apreciere a salariaților, care să fie capabil să ofere o imagine cât mai fidelă a potențialului și performanțelor
acestora. În funcție d e rezultatele aprecierii, planurile de dezvoltare a resurselor umane vor fi personalizate
pentru fiecare salariat, în strânsă corelație cu nevoile viitoare ale firmei în ceea ce privește forța de muncă.

1. Evaluarea performanțelor individuale
1.1. Consid erații generale

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
60 Performanța reprezintă o cerință fundamentală, în condițiile unei concurențe ce devine mai acerbă pe zi
ce trece. Evaluarea performanțelor constituie o parte deosebit de importantă a sistemului de management, în
general și a sistemului man agementului de resurse umane, în special [9].
Evaluarea performanțelor profesionale reprezintă un proces care servește atât organizației, cât și
angajaților în scopul creșterii productivității muncii, a calității și a perfecționării competențelor profesio nale.
Evaluarea performanțelor are și un caracter motivator, mai ales la nivel individual [5], ea putând evidenția
inclusiv potențialul de performanță, care stă la baza planificării carierei angajatului.
Necesitatea evaluării performanțelor angajaților pro vine din dorința managerilor de a fundamenta
deciziile în domeniul resurselor umane.
Aprecierea performanțelor profesionale se află la baza tuturor deciziilor de personal, oferind
posibilitatea identificării elementelor de progres sau regres profesional, p recum și a necesității unor cursuri de
formare și perfecționare profesională.
Aprecierea performanțelor personalului reprezintă o evaluare a acestuia din punct de vedere al nivelului
actual și, mai ales, de perspectivă al performanței pentru a permite cond ucătorului să ia decizii cât mai obiective
în ceea ce privește recompensarea, promovarea etc. personalului respectiv.
Evaluarea performanței nu trebuie să indice doar cât de bine muncește personalul sau care îi sunt
performanțele, ci și modul de influențar e, de îmbunătățire a rezultatelor muncii acestuia, rezultate care în viitor
vor putea fi măsurate în termenii creșterii productivității muncii, îmbunătățirii climatului social, creșterii
stabilității personalului, creșterii eficienței muncii.
Douglas McGre gor a sugerat următoarele trei motive pentru evaluările realizate de organizații asupra
performanțelor [4]:
1. Ele oferă argumente sistematice în sprijinul creșterii salariilor, al promovărilor, al transferurilor și uneori al
retrogradărilor și al concedieril or.
2. Ele sunt mijloace de a -i informa pe subordonați în legătură cu eficiența activității pe care o prestează și de a
le sugera schimbările de care este nevoie în privința comportamentului, a atitudinilor, a calificărilor sau a
cunoștințelor impuse de post; ele permit subordonaților să afle cum sunt percepuți de către șefi.
3. Ele oferă o bază utilă pentru îndrumarea și consilierea subordonaților de către superiori.
1.2. Procesul de evaluare a performanțelor, factori, scopuri, obiective
Evaluarea performanțelo r – activitate de bază a managementului resurselor umane – reprezintă
procesul de stabilire a modului și a măsurii în care angajații își îndeplinesc responsabilitățile ce le revin, în
raport cu postul ocupat.
Procesul de evaluare a performanțelor este de finit ca fiind un ansamblu de proceduri standardizate
vizând obținerea informațiilor într -un sistem de ierarhie managerială, privind comportamentul profesional al
personalului firmei [8].
Procesul de evaluare a performanțelor este întâlnit în literatura de specialitate sub diferite denumiri:
,,analiza performanței“, ,,evaluarea personalului“, ,,evaluarea meritelor“, ,,aprecierea performanțelor“,
,,evaluarea rezultatelor“, ,,evaluarea angajaților“, ,,clasificarea angajaților“, ,,notarea performanțelor“.
Practica managerială în domeniul resurselor umane dovedește că evaluarea performanțelor se realizează
indiferent dacă există sau nu un sistem sau un criteriu formal de evaluare. Necesitățile de recrutare, selecție,
promovare și remunerare, chiar de concediere sau de disponibilizare impun unele forme de evaluare a
performanțelor [3].
Factori de influență în evaluarea performanțelor
Organizațiile evaluează performanțele personalului propriu, în mod diferit, iar analiza modului în care ele
procedează, conduce la ideea că nu există o procedură ideală. Toate organizațiile utilizează metode și tehnici
determinate în raport cu o serie de influențe: istoria și cultura organizațională, mărimea lor, domeniul de
activitate, orientările strategice și metodele folosite pent ru o serie de activități specifice resurselor umane, cum ar
fi: angajarea, salarizarea și promovarea personalului.
Scopurile evaluării
Scopul principal al evaluării performanțelor este acela de a oferi un feedback membrilor organizației
privind modul in care pot deveni mai productivi și mai utili organizației în cursa acesteia pentru calitate.
Scopurilor evaluării performanțelor pot fi ierarhizate după importanță, în ordine descrescătoare, astfel
[9]:
– îmbunătățirea performanțelor în procesul muncii;
– efectuarea plăților pe baza meritului fiecărui angajat;
– recomandări făcute angajaților privind așteptările de la prestația lor;
– adoptarea deciziilor de promovare;

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

61 – consilierea angajaților;
– motivarea angajaților;
– evaluarea potențialului angajaților;
– identificare a nevoilor de instruire (pregătire);
– stabilirea celor mai bune relații între manageri și angajați;
– acordarea sprijinului angajaților pentru stabilirea obiectivelor carierei lor;
– repartizarea eficientă a sarcinilor;
– adoptarea deciziilor de transfer;
– adoptar ea deciziilor de concediere.
– Fundamentarea planurilor pe termen lung.
– Evaluarea procedurilor de angajare.
Obiectivele evaluării
Obiectivele evaluării performanțelor prezintă deci o mare diversitate, au în vedere numeroase funcții sau
funcțiuni organizațio nale și susțin cele mai importante activități ale managementului resurselor umane. Motive
pentru care organizațiile desfășoară proceduri de evaluare [7] sunt diferite.
Obiectivele generale ale evaluării sunt următoarele:
să identifice nivelul actual al pe rformanței în activitatea desfășurată de un individ;
să identifice punctele tari și slabe ale unui angajat;
să asigure recompensarea corectă a postului;
să ajute angajații să -și îmbunătățească performanța în activitatea profesională;
să asigure baza recomp ensării angajaților în relație cu contribuția lor la atingerea scopurilor organizației;
să motiveze membrii organizației;
să identifice nevoile de instruire și perfecționare profesională;
să identifice performanțele potențiale ale membrilor organizației (î n scopul promovării sau transferului);
să asigure informația necesară pentru planificarea succesivă a activităților organizației;
să faciliteze autocunoașterea și conștientizarea calităților și competențelor personale și profesionale;
să creeze un climat d e încredere reciprocă între manager și angajați;
să încurajeze responsabilitatea.
Sintetizând, obiectivele evaluării performanțelor resurselor umane pot fi grupate în patru categorii:
organizaționale;
psihologice;
de dezvoltare;
procedurale.
După cum se p oate constata, obiectivele evaluării performanțelor, care pot fi orientate fie spre
organizație, fie spre individ, prezintă o mare diversitate și susțin cele mai importante activități ale
managementului resurselor umane.
1.3. Criterii și standarde de perfo rmanță
Criteriile de performanță vizează, fie rezultatele și evenimentele trecute, care au fost obținute sau au
avut loc într -o perioadă determinată, fie potențialul de viitor.
Alegerea criteriilor de performanță presupune identificarea prealabilă a celor mai importante
caracteristici de personalitate, responsabilități și tipuri de activități specifice fiecărui post. Identificarea cât mai
corectă a cerințelor de performanță presupune elaborarea prealabilă a unei liste cuprinzând obiectivele ce trebuie
îndeplinite.
Printre criteriile de performanță se pot menționa:
– caracteristicile personale (aptitudini, comportament și personalitate);
– preocuparea pentru interesul general al firmei;
– adaptabilitatea la post;
– competența (cunoștințe pentru exercitarea atribuții lor postului);
– capacitatea de decizie;
– caracteristicile profesionale (vigilența, disponibilitate, autocontrol);
– spiritul de echipă;
– delegarea responsabilităților, antrenarea personalului;
– interesul pentru resursele alocate postului;
– comunicare (receptarea și transmiterea informațiilor);
– orientarea către excelență.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
62 Standardele de performanță
Criteriile se compară cu standardele, acestea reprezentând nivelul dorit al performanțelor. Prin
standardele de performanță se stabilește ce trebuie să facă o persoană ș i cât de bine. Aceste caracteristici sunt
definite prin următorii indicatori:
– cantitate (cât de mult sau cât de multe);
– calitate (cât de bine sau cât de complet);
– cost (care va fi cheltuiala implicată);
– timp (când va fi realizat obiectivul);
– utilizarea resurselor (ce echipamente/materiale vor fi utilizate);
– mod de realizare (vor fi realizare activitățile).
Dacă se realizează o evaluare realistă și bine înțeleasă de către cei implicați, se observă că, în urma unei
astfel de evaluări, beneficiază atât o rganizația, cât și angajatul. De aceea, standardele sunt stabilite înainte de
începerea activității, astfel încât cei implicați să știe ce se așteaptă de la ei. În același timp este foarte important
să se știe cu precizie ce presupune fiecare calificativ f olosit în evaluare. Identificarea acestor termeni este
esențială dar reprezintă o operație foarte dificilă.
1.4. Metode de evaluare a performanțelor
Necesitatea aprecierii cât mai obiective a resurselor umane a dus la elaborarea a numeroase metode și
tehnici de evaluare a performanțelor profesionale. Calitatea aprecierii depinde de calitatea metodelor de evaluare,
ceea ce presupune:
– validitatea rezultatelor (capacitatea de a reflecta adevărul);
– fidelitatea determinărilor (capacitatea de a furniza rezultate identice la o aplicare repetată);
– echivalența rezultatelor (indicatori independenți, apreciați de mai mulți evaluatori, asupra aceluiași subiect și
care conduc la același rezultat);
– sensibilitatea instrumentelor folosite (capacitatea de a măsura diferența reală dintre subiecții evaluați).
Metodele utilizate la evaluarea performanțelor pot fi grupate în patru categorii:
1. metode de clasificare pe categorii (scări de clasificare grafică; liste de verificare; alegere forțată);
2. metode comparative (clasificare simplă; comparare pe perechi; distribuție forțată);
3. teste de personalitate ; metode descriptive (incidentul critic; eseul; trecerea revistă a unui domeniu);
4. metode bazate pe comportament (metoda scărilor de evaluare și de clasificare; managementul prin
obiective).
Poate mai mult decât calitatea instrumentelor folosite, calitatea evaluatorului este semnificativă în
procesul de apreciere a performanțelor. Din acest motiv, literatura de specialitate recomandă, ori de cate ori este
posibil, un mix de evaluări r ealizat de persoane diferite, cu adaptarea corespunzătoare a metodelor. Ca variante
de lucru, fiecare cu avantajele și dezavantajele ei, pot exista: evaluarea subordonaților de către manageri,
evaluarea șefilor de către subordonați, evaluarea între colegi, autoevaluarea și folosirea evaluatorilor externi [6].
1.5. Gestionarea evaluării performanțelor
Dacă evaluarea performanțelor nu este gestionată bine, avantajele sale vor fi minime pentru organizație.
Câteva principii pot ajuta managementul să îmbunătățe ască modul în care se derulează evaluarea
performanțelor [4]:
1. Primul principiu este acela că evaluarea performanțelor trebuie să pună accentul atât pe performanțele pe
care le obține salariatul pe postul pe care lucrează, cât și pe succesul cu care îndepli nește obiectivele
organizației. Deși sunt separate din punct de vedere conceptual, performanțele și obiectivele trebuie să fie
probleme inseparabile, de analiză, pe parcursul evaluării performanțelor.
2. Al doilea principiu este acela că evaluarea trebuie să pună accentul pe cât de bine își îndeplinește salariatul
sarcinile proprii postului și nu pe impresiile evaluatorului privind modul de lucru al salariatului. Altfel spus,
obiectivul este o analiză obiectivă a performanțelor și nu o evaluare subiectivă a mo dului de lucru al
salariatului.
3. Al treilea principiu este că evaluarea trebuie să fie acceptabilă atât pentru evaluator, cât și pentru subiect –
adică, ambii trebuie să fie de acord că are avantaje atât pentru organizație, cât și pentru salariat.
4. Al patrul ea și ultimul principiu este acela că evaluarea performanțelor trebuie să asigure o bază pentru
îmbunătățirea productivității salariaților în cadrul organizației făcându -i pe aceștia să fie mai bine înzestrați
pentru a produce.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

63 1.6. Slăbiciunile potențiale ale evaluării performanțelor
Pentru a maximiza avantajele evaluării performanțelor, managerii trebuie să evite câteva slăbiciuni potențiale
ale procesului de evaluare, inclusiv următoarele capcane:
1. Evaluarea performantelor îi focalizează pe salariați asup ra recompenselor pe termen scurt în detrimentul
problemelor care sunt importante pentru succesul pe termen lung al organizației.
2. Persoanele implicate în evaluarea performanțelor o percep ca pe o situație care ori recompensează, ori
pedepsește.
3. Accentul în evaluarea performanțelor se pune pe completarea formularelor și nu pe analiza critică a
performanțelor salariatului.
4. Persoanele care sunt evaluate percep procesul ca pe unul lipsit de corectitudine sau părtinitor.
5. Subordonații reacționează negativ când eva luatorul face comentarii nefavorabile.
Pentru a evita aceste slăbiciuni potențiale, supervizorii și salariații trebuie să perceapă procesul de
evaluare ca pe o ocazie de a spori valoarea salariatului printr -un feedback constructiv și nu ca un mijloc de a -l
recompensa sau pedepsi pe salariat prin comentarii pozitive sau negative. Completarea formularelor trebuie să fie
percepută doar ca un ajutor în cadrul acestui proces și nu ca un scop în sine. De asemenea, feedback -ul trebuie să
se realizeze cu cât mai mu lt tact și obiectivitate posibile pentru a minimiza reacțiile negative [4].
1.7. Rolul și importanța evaluării performanțelor personalului
Evaluarea performanțelor este parte a managementului performanțelor în companiile de succes.
Evaluarea este o compon entă vitală în recrutarea și angajarea personalului, acolo unde este folosită
pentru validarea procedurilor de selecție. Deciziile privind transferul, concedierea, pensionarea se bazează pe
rezultatele evaluării, iar în administrarea recompenselor evaluare a performanței formează baza pentru sistemele
de plată a primelor sau salariilor de merit.
Importanța evaluării performanțelor personalului constă în faptul că aceasta:
– oferă o măsurare serioasă și de încredere a performanței angajatului. Asta înseamnă că rezultatele evaluării
pe de o parte arată adevăratul profil al celui care face bine lucrurile sau nu, iar pe de altă parte indică
domeniile în care un angajat este bun sau slab.
– oferă informații care pot fi utilizate în activitățile de planificare, recruta re și selecție, recompensare, instruire
și promovare a resurselor umane. Aceste informații ajută organizația să nu se simtă vinovată în fața unor
acuzații de discriminare de orice tip.
– asigură posibilitatea de îmbunătățire a performanței pe post prin două componente:
○ pe de o parte, organizația poate să utilizeze evaluarea performanțelor pentru luarea deciziilor de tipul:
concedieri, promovări, recompense;
○ pe de altă parte, se îmbunătățește gradul de motivare. Evaluarea arătându -le punctele tari și slabe,
angajații se pot strădui să devină mai buni pe post.
Aceste două considerente arată că îmbunătățirea performanței creste motivarea. Managerii pot oferi
feedback angajaților în ideea că aceștia își vor îmbunătăți prestația doar dacă ei vor recunoaște că pri n
îmbunătățirea performanței cresc șansele de a fi promovați și de a crește câștigul. În același timp, angajații
pot înțelege foarte clar unde le este locul în raport cu așteptările organizației relativ la performanță [11].
2. Evaluarea performanțelor per sonalului academic la Universitatea „Petru Maior” din Tîrgu -Mureș.
Studiu de caz
În Universitatea „Petru Maior” din Tîrgu -Mureș strategia de dezvoltare a resurselor umane se
fundamentează pe premisa că acestea și, în special, personalul didactic și de cerc etare constituie, în prezent,
factorul decisiv al dezvoltării și modernizării universității.
Elaborarea metodicii învățământului universitar la toate specializările a presupus: stabilirea obiectivelor
operaționale, a tehnicilor de studiu, sisteme de evalu are pentru studenți, sisteme de evaluare și autoevaluare
pentru cadre didactice și norme docimologice privind notarea studenților.
Luând în considerare domeniul evaluării personalul didactic s -au avut în vedere și s -au realizat
următoarele acțiuni [12]:
Activitatea personalului academic este supusă unei evaluări anuale multiple:
– evaluarea cadrelor didactice de către studenți;
– evaluarea colegială;
– evaluarea cadrelor de către șefii ierarhici.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
64 Acestea s -au efectuat conform unor grile elaborate de departamente le specializate ale universității și
fiecare catedră în parte, pe baza unui regulament -cadru aprobat de Senatul universității și normele
ARACIS. Nivelul de evaluare obținut condiționează menținerea sau modificarea statutului și salarizarea
persoanei în cau ză.
S-a implementat un sistem modern de evaluare a performanțelor cadrelor didactice, relevant pentru
obiectivele stabilite (calitate, actualitate, profesionalism, conduită, pragmatism, metode etc.).
Pentru îmbunătățirea performanțelor personalului didacti c în vederea realizării unui învățământ
competitiv și performant , în politica de personal a Universității „Petru Maior” din Tîrgu -Mureș se regăsesc
următoarele preocupări:
Fiecare cadru didactic este obligat ca, periodic, la trei ani, să urmeze cursuri sau programe de pregătire și
perfecționare din proprie inițiativă sau organizate de instituție. Departamentul de Resurse Umane se va
preocupa ca în anii viitori să continue politica de perfecționare și cel puțin 30 % din cadrele didactice să
participe la curs uri de pregătire: în specialitate, de pedagogie, de formare continuă, de metodica
învățământului e -learning.
Se vor organiza periodic, dezbateri, simpozioane și mese rotunde care vor promova metode didactice noi:
prezentare PowerPoint, demonstrații, studii de caz (minim o acțiune trimestrială).
Dezvoltarea corpului profesoral și de cercetători propriu prin promovarea profesională a personalului
existent.
Cointeresare și recrutare personal tânăr – absolvenți ai universității noastre.
Stimularea înscrierii la doctorat și a obținerii conducerii de doctorat.
Oferirea de burse și specializări pre și post -doctorale – organizate prin programe interne sau europene /
parteneriat.
Folosirea pârghiilor salariale și a celor de promovare profesională pentru încurajarea eforturilor depuse în și
pentru facultate și stimularea autoperfecționării personalului, paralel cu asigurarea posibilității de
obținere a unor venituri decente, în urma activităților desfășurate în universitate.
Atragerea sau menținerea în universitate a profesorilor și specialiștilor de înaltă competență asociați din alte
universități sau institute de cercetare pe baza unor convenții de colaborare cu instituțiile de unde provin.
Valorificarea competenței și experienței profesorilor de prestigiu ai univers ității, în activități de coordonare de
programe de cercetare.
Proceduri de evaluare periodică a calității personalului academic în Universitatea „Petru Maior” din
Tîrgu -Mureș
Evaluarea, consilierea și asistența psiho -pedagogică în vederea optimizării calit ății prestației
profesionale și a evoluției proprii în carieră a cadrelor didactice din Universitatea „Petru Maior” din Tîrgu -Mureș
sunt activități derulate de Centrul de Consiliere și Orientare în Carieră (C.C.O.C.) [13], care se organizează și
funcționea ză pe baza unui regulament propriu de organizare și funcționare [14].
Proceduri de evaluare periodică a calității corpului profesoral în Universitatea „Petru Maior” din Tîrgu –
Mureș sunt următoarele:
 Evaluarea colegială
Procesul de evaluare colegială academ ică este organizat anual, fiecare cadru didactic fiind evaluat de doi
colegi, dintre care unul este desemnat de șeful de catedră iar celălalt este ales de cadrul didactic evaluat.
Evaluatorii completează un chestionar pentru cadrele didactice denumit „Fiș ă de evaluare colegială a
activităților academice” . Completarea chestionarului se face prin urmarea „Recomandărilor metodologice
privind conducerea observațiilor de către cadrele didactice – colegi”.
La fiecare catedră/departament există comisii de evalua re anuală a performanțelor didactice și de
cercetare ale fiecărui cadru didactic/cercetător.
Comisiile de evaluare a performanțelor cadrelor didactice elaborează raportul anual privind calitatea
personalului didactic și de cercetare din catedră/departamen t.
Cadrul didactic este evaluat anul de către șeful de catedră, care completează formularul „Fișa de evaluare
de către șeful de catedră”.
Evaluarea colegială realizată la nivelul Universității are la bază date din două surse principale: analiza
materialel or de curs și observarea predării la clasă.
 Evaluarea personalului didactic de către studenți
În universitate este aplicat un sistem de evaluare de către studenți a activităților didactice efectuate de
cadrele didactice, după fiecare ciclu semestrial de i nstruire de către Centrul de Consiliere și Orientare în
Carieră (C.C.O.C.), prin completarea unui formular . Rezultatele evaluărilor sunt confidențiale fiind
cunoscute de persoana evaluată, șeful de catedră și decan.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

65 Evaluarea de către studenți este obligat orie și se efectuează anual pentru fiecare cadru didactic.
Rezultatele sunt discutate individual și sunt prelucrate de C.C.O.C., pe catedre, facultăți și universitate, și
analizate la nivel de facultate și universitate.
Evaluarea realizată de către studenț i vizează calitatea prestației cadrelor didactice și aprecierea
disciplinelor. Se evaluează toate disciplinele, toate cadrele didactice și toate formele de predare: curs și
seminar și laborator, de la ambele forme de învățământ (zi și frecvență redusă [1]) , la nivel de licență.
 Evaluarea de către managementul universității
În universitate există un sistem de autoevaluare a activității didactice, științifice și universitare a cadrelor
didactice:
 Activitatea didactică: Cadrele didactice se autoevaluează din p unct de vedere al activităților
didactice prestate prin completarea documentului „Fișă de autoevaluare a activității didactice”.
Evaluarea prezentă vizează identificarea modului de evaluare și a nivelului de satisfacție manifestat
de cadrele didactice la nivel de universitate, față de:
–propria activitate didactică și de cercetare
–raporturile profesionale cu superiorii, colegii și studenții
–raporturile cu instituția și cadrul decizional
–gestionarea lor ca resurse umane, privind valorizarea, recunoaștere a și recompensarea activității și
inițiativelor
–comunicarea educațională
–parametrii de calitate autoasumați și impuși
 Activitatea științifică: Cadrele didactice se autoevaluează din punct de vedere al activităților
științifice prestate, în baza următoar elor documente:
–”Fișa de evaluare a activității de cercetare științifică ”, este grila în baza căreia se calculează
punctajul activității științifice prestate;
–„Fișa de raportare individuală a activității de cercetare științifică”, este fișa prin care cad rul
didactic se autoevaluează și raportează activitatea științifică prestată.
 Activitatea universitară: Cadrele didactice autoevaluează activitatea universitară prin formularul
„Fișă de autoevaluare a activității universitare”.
La promovarea cadrelor didac tice sunt avute în vedere rezultatele evaluării multicriteriale, care se
realizează pe baza „Regulamentului privind evaluarea multicriterială periodică a cadrelor didactice”.
Rezultatele evaluării performanțelor personalului academic pentru anul 2008
Studiul realizat de Centrul de Consiliere și Orientare în Carieră (C.C.O.C.) privind evaluarea calității
activității didactice a furnizat următoarele informații [15]:
 Autoevaluare a activității cadrelor didactice (Anexe)
Cadrele didactice manifestă un nivel de satisfacție peste medie.
În ceea ce privește satisfacția lor în raport cu propria prestație academică, sunt în corelație pozitivă cu
evaluările realizate de către studenți.
Nivelul de satisfacție identificat în anii precedenți a înregistrat sensibile îmbunătățiri în ce privește
comunicarea educațională, relaționarea colegială și cu superiorii, precum și în raport cu propriile
performanțe și cu evoluția în carieră: la o serie de descriptori ce desemnează obiectivele enumerate mai
sus, valorile înregistrate în anul academic 2006 -2007 se situau la medie și sub medie, față de scorurile
actuale, ce se poziționează peste medie.
 Evaluarea de către studenți a cadrelor didactice și a disciplinelor (Anexe)
Evaluarea a fost realizată în anul 2009, pentru disciplinele predate în 2008, prin metoda chestionarului; au
fost chestionați studenții de la toate specializările, din toți anii de studiu (mai puțin anul I), respectând
condițiile me todologiei aprobate în acest scop. Evaluarea s -a realizat de către Centrului de Consiliere și
Orientare în Carieră, fără implicarea cadrelor didactice în demersul de evaluare. Scala de evaluare: 1 -5,
unde 1=minim, iar 5=maxim
Obiectivul 1 – evaluarea cali tativă a disciplinelor de studiu , reflectă:
 apreciere crescută a nivelului de adecvare a bibliografiei la nevoile de învățare ale studenților;
 o bună apreciere a contribuției disciplinei la îmbogățirea cunoștințelor profesionale;
 apreciere mediu / super ioară la evaluarea metodelor de predare și centrarea pe student a instruirii [2].
Obiectivele 2 și 4 – evaluarea calității prestației cadrelor didactice titulare de curs, seminar, laborator
evidențiază:
 valori superioare de apreciere privind nivelul calit ativ ridicat al prestației cadrelor didactice;
 studenții au aprecieri sensibil mai crescute față de activitatea cadrelor didactice la seminarii și la
activitățile tehnico -aplicative;

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
66  disponibilitatea de a studia seminarii și aplicații practice noi cu ace leași cadre didactice este situată
la limita superioară, ceea ce demonstrează o bună adecvare a programelor de studii teoretice cu cele
practice, precum și o calitate profesională ridicată a activității de predare;
 receptivitatea cadrelor didactice la pro blemele ridicate de studenți este apreciată cu scoruri peste
medie, evidențiind centrarea pe student a instruirii;
 cunoașterea de către cadrul didactic a disciplinei și comunicarea educațională sunt evaluate de
studenți cu scoruri la limita superioară a s calei.
Obiectivul 3 – parametrii proprii studenților evaluatori , demonstrează:
 participarea acestora la cursuri în proporții situate peste medie, ceea ce asigură o validare a
competenței de apreciere a respondenților (chestionarele în care prezența la cu rsuri a fost declarată
ca fiind mai mică de 25%, au fost eliminate, ca lipsite de validitate).
 autoevaluarea de către studenți a propriilor rezultate la discipline și evaluarea realizată efectiv de
cadrele didactice sunt sensibil egale, ceea ce demonstrea ză o bună competență de evaluare a
studenților.
Evaluarea globală a aprecierilor făcute de studenți, pentru cele patru obiective demonstrează că, în opinia
acestora, prestația cadrelor didactice titulare de curs, seminar și laborator se situează peste med ie, din
punct de vedere calitativ (scala 1 – 10).
 Evaluarea colegială a activității cadrelor didactice (Anexe)
Rezultatele evaluării colegiale centralizate la nivelul Universității au evidențiat următoarele:
 Rezultatele demonstrează o bună performanță a co rpului academic, cu nivel apropiat de maximum în
materie de cunoaștere a disciplinelor predate, pasiune și entuziasm pentru activitatea curentă.
 Din analiza comparativă a rezultatelor obținute de diferitele structuri academice, rezultă o
ierarhizare superi oară a performanțelor înregistrate de Departamentul pentru Pregătirea Personalului
Didactic (D.P.P.D.) – explicabilă prin formația psio -pedagogică a personalului acestui departament
– dar și o situare peste medie a rezultatelor obținute de celelalte struct uri.

3. Concluzii
Din ce în ce mai mult, avantajul competitiv al unei organizații rezidă în oamenii săi și în felul în care
aceștia sunt coordonați. Gestionarea lor eficientă reprezintă calea cea mai sigură pentru ca o companie să se
dezvolte continuu .
Evaluarea performanțelor este o activitate managerială justificată, mereu actuală și deosebit de
importantă, cu multiple implicații individuale și organizaționale. De aceea, atunci când este efectuată în mod
corespunzător evaluarea performanței poate fi benefică atât pentru organizație, cât și pentru personalul acesteia.
Sistemele de evaluare a performanței constituie o parte deosebit de importantă a sistemului de
management în general și a sistemului managementului resurselor umane în special, care circ umscrie, într -un
anumit sens, climatul organizațional.

Bibliografie
1.Blaga P., Tripon A., The antrepreneurial education by part time learning and distance learning within the
„Petru Maior” University of Tg.Mureș, Romania, The 5th International Seminar o n the Quality
Management in High Education – Proceedings, Section: Educational Tools, Tulcea, 12 -14 June 2008,
Romania, pag. 155 -160, ISBN 978 -973-730-496-4, http://www.cetex.tuiasi.ro/qmhe2008/
2.Tripon A., Blaga P., Herman E., Study regarding the proffessional training of persons over 35 years of age at
”Petru Maior” University of TgMureș, Management of Technological Changes – Proceedings of The 5th
International Conference on the Management of Technological Changes, volume 2, S ection II: Higher
Education as a driver for Technological Change, Democritus University of Thrace, Alexandroupolis,
Greece, 25 -26 august 2007, pag. 247 -256, ISBN 978 -960-8932 -0-5, ISBN (vol II) 978 -960-8932 -2-9.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

67 3.Braica A., Evaluarea performanțelor personal ului didactic în învățământul superior, Studia Universitatis seria
Științe Economice, nr. 16, vol.1, Universitatea de Vest "Vasile Goldiș" din Arad, 2006
4.Certo, Samuel C., Managementul modern, diversitatea, calitatea, etica și mediul global, Editura Teor a,
București, 2002
5.Cole, G. A., Managementul personalului , Editura Codecs, București, 2000
6.Cornescu V., Marinescu P., Curteanu D., Toma S., Management – de la teorie la practică, Universitatea din
București, 2004
7.Gherguț, Alois, Management general și strat egic în educație, Editura Polirom, Iași, 2007
8.Mathis L., Nica R., Panaite C., Rusu C., Managementul resurselor umane , Editura Economică, București,
1997
9.Novac C. , Evaluarea Performanței Angajaților, Școala Națională de Studii Politice și Administrative,
Facultatea de Comunicare și Relații Publice, 2006
10.Radu E. (coord.), Tigu G., State O. , Tuclea C., Brandusoiu C., Managementul resurselor umane, Editura
ASE, București, 2003
11. * * * : http://ww w.markmedia.ro/article_show.php?g_id=262
12. * * * : Plan operațional 2009, Universitatea “Petru Maior” din Tîrgu -Mureș,
http://www.upm.ro/conducerea/docs/plan_operational_2009.pdf
13. * * * : Centrul de Consiliere și Orientare în Carieră , Universitatea “Petru Maior” din Tîrgu -Mureș,
http://www.upm.ro /career_center/index.htm
14. * * * : Regulament privind organizarea și funcționarea Centrului de Consiliere și Orientare în Carieră ,
Centrul de Consiliere și Orientare în Carieră , Universitatea “Petru Maior” din Tîrgu -Mureș,
http://www.upm.ro/career_center/cc_doc/regulamen te/2_ROF_CCOC.pdf
15. * * * : Raport de activitate al Centrului de Consiliere și Orientare în Carieră 2004 -2008, Centrul de
Consiliere și Orientare în Carieră , Universitatea “Petru Maior” din Tîrgu -Mureș,
http://www.upm.ro/career_center/cc_doc/rapoarte/3 _RAPORT_activit_CCOC_2004_2008.pdf

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
68

ROLUL SISTEMULUI EDUCAȚIONAL ÎN DETERMINAREA CALITĂȚII
RESURSELOR UMANE

Mihaela KARDOS
Universitatea Petru Maior din Tîrgu -Mureș, România
E-mail: mihaela.kardos@ea.upm.ro

Rezumat
Pornind de la ideea că investiți a în educație este cea mai rentabilă din punct de vedere economic și
social, fiind motorul principal al tuturor celorlalte componente care generează dezvoltarea, lucrarea urmărește să
surprindă câteva aspecte esențiale ale sistemului educațional românesc, punând în discuție trăsături ale acestuia
prin intermediul unor indicatori specifici, vizând participarea la educație a populației, evaluarea competențelor,
finanțarea sistemului și situația cadrelor didactice. O astfel de abordare oferă o imagine de ansa mblu asupra
sistemului educațional, coordonatele sale fiind esențiale în generarea unui nou tip de învățare, care să corespundă
abordărilor dezvoltării sustenabile, și anume învățăr ea inovatoare , creativă și care să nu fie limitată la perioadă
clasică de ș colarizare, ci să devină axioma învățării de -a lungul vieții.

Cuvinte -cheie
sistem educațional, resurse umane, învățare inovatoare, educația de -a lungul vieții

Clasificare JEL
P46

Introducere
După căderea regimului totalitar, România a străbătut un pr oces complex de tranziție spre economia de
piață funcțională și, în același timp, către o democrație reală. Acesta a vizat toate sferele vieții economice,
sociale și politice, iar în acest cadru s -au înscris și reformele din sistemul educațional. Problema care se impune a
fi pusă în discuție este în ce măsură sistemul educațional românesc a reușit să -și atingă obiectivul său principal,
și anume pregătirea resurselor umane prin formarea acelor cunoștințe, abilități și aptitudini care să se plieze pe
cerințel e pieței muncii, ea însăși aflată într -un proces permanent de restructurare și redimensionare.

Aprecieri generale privind sistemul educațional românesc
Conform legislației învățământul este gratuit la toate nivelurile sale, iar accesul la educație este g arantat
prin lege tuturor persoanelor. Dar în condițiile unei situații economice deficitare, existența doar a unei legislații
favorabile educației rămâne insuficientă. Caracteristica sistemului educațional actual din România reflectă, în
mare parte, nesigu ranța mediului economico -social existent.
Deși majoritatea indicatorilor au înregistrat tendințe pozitive, performanța generală a sistemului
educațional a fost caracterizată de o curbă descendentă. În pofida unei lungi serii de reforme în educație,
perfor manța slabă a României comparativ cu a vecinilor și a noilor parteneri din UE este și mai nemulțumitoare.
Gradul de cuprindere în învățământ a populației de vârstă școlară a cunoscut o continuă creștere, însă
cuprinderea în învățământul secundar și partic iparea școlară a copiilor de 15 -18 ani înregistrează valori relativ
încă scăzute. La fel este și pentru rata de participare a copiilor de vârstă preșcolară, care rămâne încă destul de
scăzută, deși se înregistrează o tendință constant ascendentă . (Niculice a S., 2007)
De asemenea, există copii care nu sunt înregistrați în învățământul primar sau care au dificultăți în
absolvirea școlii primare, ratele abandonului școlar pe parcursul învățământului obligatoriu fiind peste mediile
europene, conform datelor Băn cii Mondiale, în „România – Notă privind politicile educaționale”.
Categoriile cu riscul cel mai ridicat în ceea ce privește abandonul școlar sunt copiii din familiile sărace,
dezorganizate, dezagregate social, copiii rromi, copiii cu dizabilități, copiii seropozitivi și copiii străzii.
Standardul de viață scăzut al familiei reprezintă un factor hotărâtor al abandonului școlar. Cel mai adesea sărăcia
se asociază și cu o valorizare scăzută a educației și aspirații limitate. La popul opus, copiii din familii le cu
posibilități beneficiază de educație de calitate, cel mai adesea finalizându -și pregătirea la nivelul superior, în

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

69 timp ce copiii din familiile sărace se limitează la nivele de învățământ inferioare, cel mai adesea la învățământul
obligatoriu, fără s ă dobândească o pregătire/calificare care să le asigure șanse de reușită pe termen lung, conform
Raportului CASPIS, 2005.
De aceea, putem spune că sistemul de învățământ actual este inechitabil, deoarece nu asigură elevilor
aceleași oportunități de învăța re și de rezultate indiferent de mediul socio -economic sau cultural din care provin.
Mediul rural reprezintă o situație specială, deoarece părinții își trimit copiii la școală în funcție de resursele pe
care le acumulează din agricultură sau din alte munci necalificate și adesea copiii își însoțesc părinții în aceste
activități în defavoarea școlii.
Apartenența la mediul rural se asociază cu alte dezavantaje, dearece actualmente numai cca. 25% dintre
elevii provenind din mediul rural ajung să urmeze liceul . De asemenea, proporția elevilor din mediul rural care
obțin rezultate slabe la limba română, matematică și științe este de 2 -6 ori mai mare decât a celor din mediul
urban, în timp ce proporția celor care obțin rezultate foarte bune la aceleași discipline este de 2 -3 ori mai mică.
În consecință, polarizarea educațională actuală se va concretiza într -o polarizare profesională în viitor:
un segment important de populație va avea pregătire superioară, universitară iar la polul opus un larg segment va
fi slab calificat sau necalificat, în timp ce segmentul cu calificare medie va fi foarte redus.
În privința indicatorului legat de p ărăsirea prematură a sistemului de educație (cu referire la populația de
18-24 de ani care a finalizat doar învățământul secundar i nferior, sau mai puțin, și nu urmează nici o formă de
educație sau formare profesională), acesta este în România de cca. 23%, față de media europeană de 15%, iar o
discrepanță și mai mare este pusă în evidență de comparația cu ținta stabilită prin Strategi a Lisabona, de
maximum 10% , conform Raportul Comisiei Prezidențiale pentru analiza și elaborarea politicilor din domeniile
educației și cercetării „România educației, România cercetării”.
O evaluare a competitivității forței de muncă din România din punct de vedere al educației și a
competențelor arată că ea este încă redusă. Datele arată că aproximativ 70% din elevii de 15 ani din România au
avut performanțe situate sub nivelul cerut pentru un loc de muncă modern, față de 37% din elevii de aceeași
vârstă din UE. În general, nivelul indicatorilor privind educația în România este scăzut comparativ cu al celor din
UE. Faptul poate fi atribuit procentului relativ scăzut de absolvenți ai învățământului secundar și care urmează
apoi cursurile învățământului terț iar, precum și ratelor foarte reduse de participare la educația continuă.
Un alt criteriu de evaluare a competitivității forței de muncă este conform procentului forței de muncă
care a absolvit o formă de învățământ superior, în România acesta fiind mai m ic decât în alte state UE, în ciuda
faptului că numărul personelor urmând o formă superioară de educație a cunoscut o adevărată explozie, crescând
până în anul 2003 de patru ori față de 1990.
Învățământul românesc produce specialiști competitivi mai în toa te ramurile de activitate, dar această
competitivitate devine evidentă, în majoritatea cazurilor, doar atunci când aceștia emigrează. Programele
universităților românești au valoare teoretică, creează specialiști de certă valoare, dar nu pentru viața reală , ci
pentru un mediu abstract. Absolvenții universităților noastre se descurcă foarte bine într -un mediu economic și
instituțional stabil, care oferă relativ ușor resurse materiale și financiare, pentru a pune în valoare competențele și
abilitățile lor pro fesionale.
Însă, universitățile românești nu -și învață studenții să înțeleagă, să acționeze și să reacționeze rațional și
constructiv într -o societate aflată în transformare așa cum este societatea românească, preferând să ofere o
pregătire teoretică de strictă specialitate, dar aproape întotdeauna fără repere pragmatice, lipsită de aplicabilitate
și de perspectiva unei valorificări creatoare. (Korka M., 2003)
În privința finanțării sectorului educațional, putem spune că acesta a fost până nu cu mult tim p în urmă
cronic subfinanțat, cheltuielile fiind îndreptate cu precădere spre învățământul superior în dauna celui
preuniversitar. Până în 2006 cheltuielile pentru educație au fost mici comparativ cu ale altor țări, iar creșterile de
buget, atunci când au avut loc, au fost în mare parte utilizate pentru investiții în infrastructură sau echipament,
puține fiind investițiile în modernizarea sistemului, în aspectele sale “soft”, pentru realizarea unui învățământ de
înaltă calitate.
Se pune problema reducerii t reptate a decalajului absolut ce există în domeniul finanțării din surse
publice a educației și formării profesionale inițiale. Soluția nu este doar de a mări cheltuielile pentru educație
până la un anumit nivel fixat arbitrar, ci de a lega bugetarea de un plan strategic și o agendă de reformă.
Deschiderea școlilor și a universităților către comunitate, implicarea în soluționarea nevoilor
comunității, dialogul cu mediul de afaceri ar putea crea noi oportunități pentru o mai bună valorificare a
resurselor u mane și ar putea aduce resurse financiare suplimentare.
Trebuie subliniat faptul că performanța procesului educațional, de formare și adaptare profesională, este
de neconceput fără asigurarea unor cadre didactice competente, care să stăpânească foarte bine conținutul,
metodele și tehnicile de instruire. Factorul uman este esențial în realizarea procesului educativ, de calitatea
formării profesorilor și de dotarea lor cu mijloace moderne depinzând calitatea procesului de învățare. Dar
nivelul salarizării per sonalului didactic, puternic afectat de reducerile din 2010, este încă departe de a fi corelat
cu importanța socială a muncii și răspunderea pentru formarea noilor generații.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
70 Așa cum relevă un studiu al Băncii Mondiale, salariul mediu al unui profesor în țările OECD este de
1,31% din PIB/ cap de locuitor, pe când în România acesta se plasează la doar 0,95% din PIB/locuitor. Pentru a
avea o resursă umană de calitate în educație se impune creșterea substanțială a salarizării, corelată cu creșterea
pretențiil or față de prestația didactică.
Din punct de vedere al numărului de cadre didactice, acesta s-a înscris pe un trend ascendent (ca procent
în totalul angajaților. (Niculicea S., 2007) În ciuda acestei evoluții, țara noastră se află cu mult în urma țărilor
membre OCDE în ceea ce privește indicatorii de apreciere a numărului de elevi/profesor și, respectiv, evoluția
numărului de studenți/profesor.
În materie de dotare a școlilor și universităților cu echipament modern s -au realizat progrese
semnificative, fo losind atât finanțarea publică din surse autohtone sau din împrumuturi internaționale, cât și
finanțarea privată rezultată din colaborarea cu mediul de afaceri. Există însă mari discrepanțe între școlile din
mediul urban și cel rural.
Societatea româneasc ă trebuie să înțeleagă faptul că investiția în educație este cea mai rentabilă din
punct de vedere economic și social, fiind motorul principal al tuturor celorlalte. Aceasta poate fi eficientă doar în
perspectiva termenului lung, deoarece capitalul uman es te cel mai greu de format. A privi problema din
perspectiva orizontului scurt de timp este cea mai gravă eroare ce poate fi făcută în legătură cu creșterea
economică și în special cu dezvoltarea economică viabilă.
În asumarea responsabilității pentru educa ție și formare profesională, punctul de pornire îl constituie
conștientizarea faptului că problemele se află în interacțiune, iar schimbările propuse în plan educațional sunt
parte a strategiei globale.

Importanța i nvestiți ei în capitalul uman prin educa ție
Educația reprezintă esența capitalului uman. Când o națiune își dezvoltă sistemul de educație, contribuie
la egalizarea șanselor și la favorizarea mobilității pentru cei considerați potențial capabili. (Iovițu M., 2000) În
noile abordări ale dezvoltări i contemporane, secretul societății viitorului este educația.
Educația este un mijloc de a disemina cunoștințe, de a dezvolta competențe și de a crea valori, iar
conținuturile formative vizează atât componentele cognitive care reunesc aspecte de factură in telectuală ale
ofertei de educație, componentele acționale ce înglobează deprinderile, priceperile, abilitățile și competențele
specifice profilului de pregătire și direcției de specializare, cât și componentele afectiv -atitudinale ce vizează
receptivitate a, flexibilitatea, motivațiile, atitudinile și convingerile, sentimentele, într -un cuvânt conduita
subiecților de educat.
În ultimele decenii, obținerea succesului economic a depins din ce în ce mai mult de calitatea procesului
educațional și a activități i de cercetare științifică. Educația are un deosebit rol economic, deoarece economia are
nevoie de o forță de muncă bine pregătită și adaptabilă noilor și colosalelor schimbări ale progresului cunoașterii.
În procesul creșterii economice, factorul uman est e definitoriu, atât prin latura sa cantitativă, cât și calitativă.
Strategia utilizată în domeniul capitalului uman implică analize și evaluarea mai largă a mobilității, a
reconversiei forței de muncă, înțelese ca procese fundamentale al formării, adaptăr ii și utilizării resurselor de
muncă, în prezent și în perspectivă. Sistemul educațional trebuie să joace un rol fundamental în consacrarea unei
societăți diferită de cea industrială sau postindustrială. În noua structură economică și socială, perfecționar ea
continuă a capitalului uman devine factor hotărâtor în progresul durabil. Țările care au știut să investească în
învățământ pentru a lărgi accesul la formare și pentru a îmbunătăți standardele educaționale și de formare
profesională au obținut în timp c ele mai spectaculoase și durabile creșteri economice. (Korka M., 2003)
Sistemul educațional este confruntat, pe de o parte, cu impactul noilor tehnologii de cunoaștere și
comunicare, cu ritmul rapid al schimbărilor, iar pe de altă parte, cu efectul global izării societății, al creșterii
interdependențelor dintre națiuni și culturi. (Korka M., 2000) Dinamismul mediului științific, tehnologic și
economic constituie o permanentă provocare pentru sistemele educaționale, punând în discuție capacitatea lor de
a prelua semnalele venite din societate.
În condițiile dezvoltării sustenabile, se pune problema învățării inovatoare, care poate aduce schimbare
prin anticipare. Studiile pun în evidență faptul că, în majoritatea țărilor Europei Centrale și de Est, deci și în
România, educația se bazează mai mult pe cunoaștere și mai puțin pe utilizarea cunoștințelor în context nou.
Însă, sistemele de învățământ care nu dezvoltă capacitatea de valorificare a cunoștințelor în diverse situații,
creativitatea sau spiritul inov ator nu pot fi considerate eficiente și de calitate, deoarece celor care le lipsesc astfel
de aptitudini sunt expuși riscului șomajului, excluderii sociale, sărăciei. (Niculicea S., 2007)
Adâncirea specializării impune operarea unor modificări de substanț ă în concepția și desfășurarea
procesului de educație, în sensul intensificării colaborării dintre angajatori, angajați și stat, pentru stabilirea
concertată a abilităților cerute pe piața muncii și a aptitudinilor necesare ce se cer dezvoltate, precum și a
modalităților cele mai eficace de realizare a proceselor de educație. Se impune, de asemenea, extinderea co –
finanțării programelor de educație, descentralizarea proceselor decizionale privitoare la orientarea și conținutul
serviciilor educaționale, extin derea semnificativă a formării și perfecționării resurselor umane în cadrul firmelor,

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

71 controlul permanent pe parcursul de instruire al “câștigului” de abilități și aptitudini profesionale al fiecărui
individ, pentru a se stabili eficiența acestor procese ș i măsura în care orientarea și conținutul lor răspund
cerințelor reale ale activității productive.
În lumina acestei noi filosofii privind procesul de educație, în sistemul național de învățământ și în
perfecționarea și reconversia profesională, investiții le se cer intensificate în două direcții majore, și anume
anticiparea din timp a amenințării producerii unor dezechilibre între oferta și cererea de pe piața muncii și
pregătirea reacțiilor de prevenire a producerii lor și îmbunătățirea semnificativă a niv elului calitativ al proceselor
de învățământ.
La fel de importantă este schimbarea caracterului precumpănitor reproductiv, axat pe memorizare, al
procesului actual de învățământ, într -unul creativ, bazat pe inovare, prin reconsiderarea de fond în structura
programelor de învățământ a ponderii părții teoretice, axată pe transferul de cunoștințe, a celei metodologice,
axată pe dezvoltarea abilităților procedurale și a celei aplicative, axată pe dezvoltarea abilităților și
comportamentelor acționale, în sensul creșterii semnificative a ponderii ultimelor două, pentru a accentua
caracterul pragmatic al învățământului și a asigura absolvenților capacitatea indispensabilă de a răspunde rapid și
competent cerințelor reale ale locurilor de muncă în care se încadreaz ă.
Asigurarea locurilor de muncă presupune eforturi permanente de anticipare, atât în procesul de formare,
cât și în cel de perfecționare continuă a pregătirii profesionale a tuturor categoriilor de personal. Învățarea trebuie
să fie creativă, iar p entru c a educația să progreseze se impune ca aceasta să se realizeze pe tot parcursul vieții, să
se pună în slujba celor care vor să învețe și să furnizeze oportunități de punere în aplicare a priceperilor și
deprinderilor dobândite anterior.
Odată cu accelerare a ritmului acumulării cunoștințelor, concepția că perioada de școlarizare este singura
care trebuie să fie pregătitoare pentru viață s -a dovedit complet perimată. Cunoașterea progresează în manieră
exponențială, iar nevoia de a înțelege și de a găsi soluți i, într -un ritm chiar și mai rapid. De asemenea, apar noi
cerințe ce se impun a fi luate în calcul. În primul rând, este vorba de adâncirea cercetării și formularea de soluții
referitoare la conceptul de calificare profesională, precum și perfecționarea co ntinuă a acesteia, în accepțiunea
cea mai completă.
Conștientizând uzura morală rapidă a cunoștințelor și abilităților, societatea contemporană adoptă o
nouă conduită față de educație, pentru a deveni o societate a învățării pe tot parcursul vieții. Rata de participare
la educație pe tot parcursul vieții ne situează pe ultima poziție din Europa, ceea ce înseamnă că, în România,
învățarea permanentă este mai degrabă opțiunea unei minorități conștiente de avantajul competitiv pe care ți -l dă
o astfel de aleg ere, decât un aranjament instituțional, susținut de stat.
De asemenea, cultura învățării de -a lungul vieții trebuie promovată atât de școli și universități, în sensul
oferirii de programe de completare a educației și formării profesionale ori de câte ori apar noutăți în domeniu, cât
și de către angajatori, în sensul promovării și susținerii financiare și organizaționale a stagiilor periodice de
actualizare -modernizare a propriilor salariați.

Concluzii
Performanța procesului educațional, de formare și adap tare profesională depinde de un cumul de factori
care să -și dovedească succesul, de la o egalitatea de șanse pentru educație, la cantitatea și calitatea optimă a
actului educațional și a cadrelor didactice, până la finanțarea corespunzătoare a sistemului și integrarea lui în
sistemul european. În plus, a vem nevoie de o cultură a învățării și a educației continue și de o viziune integrată și
coerentă privind formele de educație și formare profesională de care poate dispune un individ pe parcursul vieții,
pentru ca România să -și redobândească unul din avantajele sale strategice: calitatea resurselor umane.

Bibliografie

[1].Iovițu M.; T eoria și practica bunăstării , Editura Teora, București, 2000
[2].Korka M.; Reforma învățământului – de la opțiuni strategice la acți une, Editura Punct, București, 2000
[3].Korka M.; Vectorul educație – formare profesională, în perspectiva integrării europene, în Iancu Aurel
(coord.), Dezvoltarea economică a României. Competitivitatea și integrarea în Uniunea Europeană,
vol. I, Editura Acad emiei Române, 2003
[4].Niculcea S.; Rolul educației în formarea capitalului uman în România, lucrare prezentată la Conferința
Științifică Internațională Eco-Trend 2006 „Economie și globalizare”, Târgu Jiu, 24 -25 noiembrie
2006, Editura Universitaria Publishing House, Craiova, 2007
[5].Zaman C.; Inside the European Union: A diagnosis of the labour market and social protection system in
Romania at the moment of integration , Centre for Social and Economic Analyses, februarie 2007
[6].*** Banca Mondială, România – Notă pri vind politicile educaționale , 2007
[7].*** CASPIS, Rapoarte 2005

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
72 [8].*** Comisia Europeană, European innovation Scoreboard , 2005
[9].*** Eurostat, Population and social conditions, http://epp.eurostat.ec.europa.eu
[10]. *** Raportul Comisiei Prezidențiale pentru analiza și elaborarea politicilor din domeniile educației și
cercetării, România educației, România cercetării, București, iulie 2007

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

73

TRENDUL OCUPĂRII ȘI PROBLEMATICA ȘOMAJULUI
ÎN ECONOMIA ROMÂNEASCĂ

Mihaela KARDOS
Universitatea Petru Maior din Tîrgu -Mureș, România
E-mail: mihaela.kardos@ea.upm.ro

Rezumat
Ocuparea forței de muncă în România înregistrează evoluții, procese și tendințe care reflectă influențele
directe și indirecte ale sistemului economiei naționale, sugerând că problemele ocupării sunt încă departe de a se
rezolva în mod rapid și eficient. Situația din economie a atras după sine schimbări pe piața muncii, caracterizată
de rate privind ocuparea mai mici decât mediile europene, cu rate ale șomajului ca re intraseră pe un trend
descrescător, dar care revin în atenție ca o problemă extrem de serioasă adusă de criza economică. Sistemul
social este afectat în principal datorită situației de pe piața muncii, reflectată de evoluția indicatorilor privind rata
de ocupare și structura ocupării pe grupe de vârsta, pe ramuri economice, indicatori privind productivitatea
muncii și cei ce pun în evidență aspectele problematice ale șomajului structural. În ansamblu, perspectivele pun
în evidență schimbări minimale în p rivința nivelului de trai, mai ales în contextul economic actual.

Cuvinte -cheie
forță de muncă, ocupare, șomaj
Clasificare JEL
E24

Introducere
Realizarea performanței în utilizarea resurselor de muncă este condiționată de caracteristicile modelului
de ocupare a forței de muncă, care, ca parte componentă a mecanismului de funcționare a pieței muncii, reflectă
relațiile referitoare la alocarea, realocarea, remunerarea, asigurarea protecției sociale și reconversia forței de
muncă.
În România, transformări le structurale ale perioadei de tranziție au adus, pe piața muncii, o reducere
substanțială a forței de muncă și a ocupării, precum și ajustări semnificative la nivelul sectoarelor economice,
regiunilor, proprietății, vârstei și statutului profesional, tre ndurile demografice și migrația masivă contribuind și
ele la aceste transformări.

Dinamica ocupării forței de muncă
În perioada de după 1989 și până în prezent, ocuparea forței de muncă a înregistrat o dinamică continuă
descendentă, după care s -a constata t o ușoară revigorare. Criza economică actuală a generat, de asemenea, o
modificare a traiectoriei principalilor indicatori privind ocuparea.

Tabelul 1. Evoluția principalilor indicatori privind ocuparea, 2001 -2009
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Populația activă 11.151 10.079 9.915 9.957 9.851 10.041 9.994 9.994 9.930
Populația ocupată 10.440 9.234 9.223 9.158 9.147 9.313 9.353 9.369 9.092
Salariați 4.623 4.619 4.567 4.590 5.921 6.167 6.197 6.317 6.075
Rata de activitate 67,7 63,6 62,4 63,2 62,4 63,7 63 62,9 62,9
Rata de ocupare 62,9 58,0 57,8 57,9 57,7 58,8 58,8 59 57,3
Sursa: Institutul Național de Statistică, Indicatori forța de muncă (date AMIGO), www.insse.ro , completat cu
date ale Comisie i Naționale de Prognoză, Proiecția principalilor indicatori macroeconomici pentru perioada
2009 -2014 , 5 noiembrie 2009, p 35

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
74 Populația activă, la fel și cea ocupată a scăzut până în 2005, după care se remarcă un trend ușor
ascendent în 2006, în anii următ ori valorile oscilând în jurul acelorași cifre. Pentru 2009, valorile tuturor
indicatorilor privind forța de muncă au scăzut, ca reflectare a situației economice problematice generată de criză.
Aceeași dinamică au avut -o atât rata de activitate, cât și rat a de ocupare. Nivelul ratei de ocupare a populației în
vârstă de 20 -64 ani a fost de 63,5%, la o distanță de 6,5 puncte procentuale față de recomandarea obiectivului
Agendei Lisabona (o rată a ocupării de 70%).
O analiză a evoluției în timp a structurii fo rței de muncă pune în evidență o tendință clară de trecere a
ocupării din zonele urbane către cele rurale, în special în primul deceniu al tranziției, când restituirea terenurilor
a stimulat angajarea în agricultură. Această tendință este mai evidentă în c azul regiunilor mai sărace, unde
agricultura de subzistență reprezintă singura sursă de venit.
Cea mai importantă scădere a ratei ocupării este la grupul de vârstă 15 -24, respectiv 55 -64. În primul
caz, explicația este dată de creșterea numărului de persoa ne care urmează forme de educație superioară, în timp
în al doilea, situația apare ca urmare a competiției crescute de pe piața muncii, oamenii mai în vârstă neputându –
se adapta noilor cerințe impuse de economia de piață (cunoașterea limbilor străine, oper are pe calculator).
Această caracteristică este comună atât pentru femei, cât și pentru bărbați, dar o cu scădere mai semnificativă în
cazul femeilor din grupul de vârstă 55 -64. (Zaman C., 2007)
În 2009, rata de ocupare a populației în vârstă de muncă (15 -64 ani) a fost de 58,6%, în scădere față de
anul anterior. Acest indicator avea, ca și în anii anteriori, valori mai ridicate pentru bărbați (65,2%, față de 52,0%
pentru femei) și pentru persoanele din mediul rural (60,7%, față de 57,1% în mediul urban). R ata de ocupare a
tinerilor (15 -24 ani) era de 24,5%, în timp ce rata de ocupare a persoanelor vârstnice (55 -64 ani) a fost de 42,6%.
Nivelul cel mai ridicat al ratei de ocupare pentru persoanele în vârstă de muncă s -a înregistrat în rândul
absolvenților în vățământului superior (84,1%). Pe măsură ce scade nivelul de educație, scade și gradul de
ocupare. Astfel, erau ocupate 62,2% dintre persoanele cu nivel mediu de educație și numai 42,0% dintre cele cu
nivel scăzut de educație.
Deși în scădere față de anul precedent ( -104 mii persoane), salariații dețin cea mai mare pondere
(67,2%) în totalul populației ocupate. În anul 2009 lucrătorii pe cont propriu și lucrătorii familiali neremunerați
reprezentau 31,3% din populația ocupată. Distribuția pe grupe de ocupaț ii relevă faptul că agricultorii și
lucrătorii calificați în agricultură, silvicultură și pescuit reprezentau 24,0% din totalul populației ocupate. O
pondere însemnată (15,8%) o dețineau categoriile de meșteșugari și lucrători calificați în meserii de tip artizanal.
Una dintre cele mai relevante însușiri specifice modelului general de ocupare este ocuparea pe sectoare
de activitate, deoarece analiza acesteia poate pune în evidență o serie de trăsături definitorii ale economiei
naționale, cum ar fi: stadiul istoric de dezvoltare economico -socială a unei țări, concretizat într -un grad mai mic
sau mai mare de concentrare a populației ocupate în agricultură (stadiul primar), în industrie (stadiul secundar) și
în servicii (stadiul terțiar), precum și nivelul efic ienței folosirii forței de muncă în cele trei sectoare, cunoscut
fiind faptul că fiecărui sector îi corespunde o productivitate specifică, de regulă, mai mică în sectorul primar și
mai mare în sectorul terțiar (Răboacă G., 2000).

Graficul 1 . Structura pe ramuri a populației ocupate

Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al România, serii de timp, 1990, 2000, 2005, 2009 și
Comisia Națională de Prognoză, Creșterea și ocuparea până în 2013 , www.cnp.ro , p 2

În anul 2005, populația ocupată era distribuită în proporții de 32,1% în agricultură, 24,8% în industrie,
5,5% în construcții și 36,7% în servicii. Datorită procesului de tranziție, această configurație sectorială
marchează un regres considerabil, dacă avem în vedere cifrele de la începutul tranziției. Ponderea de 29% a

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

75 populației ocupate în agricultură în 1990 a fost atinsă pe seama industrializării forțate a țării de până atunci, dar
această situație nu a apărut în urma unu i proces natural, astfel că după 10 ani populația din agricultură a ajuns la
41,4%.
Asistăm astfel la așa -numitul proces de reagrarizare, în condiții de eficiență precară, ca urmare a
transformărilor operate în structura proprietății agricole și a faptulu i că agricultura a absorbit persoanele
disponibilizate în urma privatizărilor. Deși cifrele privind ocuparea în agricultură au mai scăzut cu cca. 10% și se
preconizează o scădere mai accentuată și pe viitor, România înregistrează o situație particulară faț ă de celelalte
state membre (la nivelul UE -15, în anul 2003, 4% din populația ocupată lucra în agricultură), datorită acestei
ponderi extrem de mari a populației din agricultură, fapt apreciat ca fiind un regres socio -demografic și
economic. Diminuarea pon derii populației ocupate în agricultură este condiționată de durata de timp aferentă
procesului de renunțare la agricultura de subzistență.
În sectorul secundar, unde se înregistrează cea mai mare pierdere a locurilor de muncă, populația
ocupată a scăzut s emnificativ în primii 10 ani de tranziție, stabilizându -se ulterior în jurul cifrei de 24%,
prognoza nerelevând modificări semnificative pe viitor. Din totalul persoanelor ocupate în industrie, aproape
90% aparțin industriei prelucrătoare.
În sectorul serv iciilor, chiar dacă asistăm la o creștere a ponderii populației ocupate cu cca. 10% și se
așteaptă o majorare și mai semnificativă, economia nu reușește să creeze decât un număr mic de locuri de
muncă, iar față de situația la nivel european, unde ponderea populației ocupate în servicii este de cca. 70%,
suntem încă foarte departe. Această creștere a numărului de persoanel ocupate în servicii nu este rezultatul
transferului de locuri de muncă dinspre primele două sectoare, ci reprezintă efectul diminuării ac tivității
industriale. Sectorul serviciilor nu și -a dovedit rolul de generator de locuri de muncă și absorbant al persoanelor
eliberate din industrie, ci agricultura s -a constituit în zonă de refugiu.
Prognoza Comisiei Naționale de Prognoză nu prezintă o p erspectivă favorabilă în ceea ce privește
diminuarea decalajelor față de UE. Astfel, este prognozat ca la sfârșitul intervalului, 16% din populație să fie
angajată în agricultură, 10,8% în construcții, 24,2% în industrie și 49% în servicii. Aceste cifre nu iau în
considerare mutațiile de pe piața muncii, ce au loc ca urmare a problemelor generate de criza economică.
Pentru reducerea decalajelor în privința ocupării este necesară creșterea ratei ocupării în sectorul terțiar
pentru că, în prezent, ocuparea di n sectorul terțiar este cel mai important factor pentru schimbarea structurii
ocupării. Principalul avantaj al unei ocupări majoritate în sectorul terțiar este creșterea ratei flexibilității în
privința funcționării sectorului productiv și creșterea mișcăr ii forței de muncă.
Schimbarea structurii ocupării, oricât de dificilă și costisitoare ar părea, este mai mult decât necesară,
este chiar obligatorie pentru a face trecerea de la sărăcie spre bunăstare economică. Considerăm că în România
atât sectorul secu ndar, cât și cel terțiar au încă un potențial care trebuie exploatat.
Ocuparea forței de muncă după statutul profesional este un criteriu de apreciere a proceselor și
tendințelor ce se manifestă pe piața muncii. Statistica românească distinge următoarele categorii de persoane
grupate după statutul profesional: salariat, patron, lucrător pe cont propriu, lucrător familial neremunerat și
membru al unei societăți agricole sau al unei cooperative. Proporțiile acestor categorii pot caracteriza dinamica
pieței f orței de muncă și a dezvoltării economico -sociale.
Statutul de salariat este propriu marilor producții de tip industrial și de servicii, cu protecție și drepturi
speciale, dar și cu obligații, pe când celelalte categorii presupun un grad de risc și insecur itate ridicat. Putem
vorbi de un proces de „desalarizare” a structurii ocupării, ca urmare a pierderii, cu o viteză sporită, a numărului
de salariați, cu toate efectele sale negative asupra productivității muncii, mărimii și structurii veniturilor
populați ei și asupra veniturilor bugetare.
În distribuția populației ocupate pe forme de proprietate, constatăm progrese, în sensul reducerii
populației ocupate în sectorul majoritar de stat, concomitent cu creșterea continuă a persoanelor ocupate în
sectorul priv at.
O analiză a populației ocupate după timpul lucrat pune în evidență faptul că, la nivelul anului 2009,
90,2% dintre persoanele ocupate lucrau cu program complet de lucru, însă doar 9,8% lucrau cu program de lucru
parțial, ceea ce reflectă fenomenul sub ocupării. Rata de ocupare cu timp parțial din România este sub nivelul
celei înregistrate în UE (cca. 20%).
În anul 2009, durata medie efectivă a săptămânii de lucru pentru activitatea principală a fost de 39,4 ore
pe săptămână; 277 mii persoane au desfășu rat și activități secundare, lucrând în medie 14,4 ore pe săptămână.
Durata medie efectivă a săptămânii de lucru în activitatea principală și secundară a fost de 39,8 ore pe
săptămână . În cadrul populației ocupate feminine există o înclinație mai mare pent ru munca sub 40 de ore, în
comparație cu populația ocupată masculină, în timp ce pentru munca de peste 40 de ore, situația se inversează.
Trebuie să menționăm faptul că, de regulă, opțiunea pentru un program de lucru de peste 40 de ore este
legat de nevoi a de supraviețuire și de reușită a micii firme, nu favorizează calitatea vieții, ci chiar există riscul
diminuării acesteia. De asemenea, preponderența femeilor în privința ocupării cu timp parțial sau a subocupării,
la fel, nu este o chestiune de preferin ță, ci a unei obligativități impuse de familie și societate.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
76 Creșterea gradului de nesiguranță a ocupării unui loc de muncă este determinată de ocuparea unor locuri
de muncă ocazionale, cu salarii de nivel redus, în condițiile existenței unei piețe paralel e a muncii, a numeroase
activități cu caracter sezonier, înlocuirii contractului de muncă cu convenții civile și ale existenței unor forme
atipice de ocupare.
Un alt indicator privind piața muncii care reflectă gradul de dezvoltare al economiei este produc tivitatea
muncii. Pe total economie, productivitatea muncii a avansat în perioada 2003 -2007 cu un ritm superior creșterii
salariului mediu brut. Productivitatea muncii a avansat cu 30,5% în 2003, cu 26,9% în 2004, cu 18,7% în 2005,
cu 18,9% în 2006 și cu 17,8% în 2007, conform datelor Institutului Național de Statistică. În 2009,
productivitatea muncii a crescut în majoritatea domeniilor economiei românești, raportat la anul anterior,
deoarece numărul de angajați a scăzut mai mult decât cifra de afaceri c orespunzătoare sectorului respectiv.
Productivitatea muncii nu s -a aflat în focusul managerial în ultimii ani, în condițiile în care piața locală
creștea de la sine, însă criza poate fi un bun prilej pentru reconsiderea factorului productivității la nivel de firme
și instituții.
În ceea ce privește salariul mediu brut, acesta a crescut cu 24,8% în 2003, cu 23,3% în 2004, în 2005 a
urcat cu 18,3%, în 2006 cu 18,4%, în timp ce anul trecut majorarea a fost de 22,6%. Ritmul de creștere al
productivității a fos t superior celui al salariilor până în 2006, în anul 2007 situația inversându -se, lucru așteptat
să se întâmple și în 2008. Pe total industrie, productivitatea muncii a avansat cu 9,9% în 2007.
Asupra acestor statistici se ridică, însă, niște semne de într ebare deoarece acest indice al productivității
muncii pe plan global este într -un fel o himeră, pentru că dacă la numitor există ceva obiectiv, respectiv numărul
de lucrători din economie, la numărător se adună contribuțiile în expresii valorice, nu doar a le sectorului real al
economiei, ci și ale unor sectoare care nu sunt izvoare de productivitate, precum multe activități de servicii,
inclusiv financiare. Ca atare, creșterile de productivitate a muncii pe plan global din ultimii ani apar pozitive, nu
pentru că așa ar fi rezultatele din sectorul real al economiei, ci pentru ca sunt contabilizate atât expansiunea
consumului fără acoperire din import, cât si "realizările" din zonele financiar -speculative ale economiei.
Dacă ar fi să ne raportăm la productivit atea din industrie, nici acesta nu îl putem considera un indicator
relevant dacă luăm în considerare locul si rolul industriei în economie, iar în cazul României industria este un
sector aflat în defensivă, unde câștigurile de productivitate au loc nu atât pe baza sporurilor de producție, cât mai
ales pe seama restructurărilor de personal.
Cu toate aceste cifre optimiste, România ocupa penultima poziție în rândul statelor din UE în
clasamentul privind productivitatea muncii pe angajat, poziționându -se la cc a. jumătate din media europeană.

Problematica șomajului
În anii „90, piața muncii a devenit un mediu economic nefavorabil, datorită întârzierilor în procesele de
privatizare și restructurare, nivelului scăzut al investițiilor, declinului industrial, toate acestea contribuind la
scăderea cererii pe piața muncii și la apariția șomajului, cu precădere la tineri și la persoanele cu nivel scăzut de
educație.
Procentul populației ocupate în totalul populației a scăzut de la 46,5% în 1991 la 38,8% în 2005, cel m ai
mare declin fiind în sectorul industrial. În 1991 șomajul a înregistrat o explozie, iar în 1994 crescuse de 3,6 ori
față de 1991, ca urmare a reduceri drastice a activității economice, în special în cazul industriei. O altă creștere
semnificativă a șoma jului a avut loc în 1999 (când a crescut cu 71,7% față de 1996), datorită accelerării
restructurării unor sectoare de activitate (minerit) și a noii legislații cu privire la plățile compensatorii.

Graficul 2. Evoluția ratei șomajului, 1990 -2009

Sursa: Institutul Național de Statistică, Rata șomajului, serii de timp 1990 -2008

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

77
O îmbunătățire a situației s -a observat după 2000, rata șomajului scăzând constant până în 2004, pentru
ca în 2005 să ajungă la jumătate față de 1999. ( Vorzsak M., Guț C.; 2008) În 2007 și 2008, rata șomajului și -a
menținut trendul descendent, însă, anul 2009, prin efectele crizei mondiale, a adus o serie de probleme din
această perspectivă.
La sfârșitul anului 2009 numărul șomerilor a ajuns la 709.383 p ersoane, nivel neatins din aprilie 2003,
ce corespunde unei rate a șomajului de 7,8%. În primele luni din 2010 rata șomajului s -a plasat la cca. 7,4%.
O analiză a structurii șomajului pe sex, grupe de vârstă și educație pune în evidență faptul că, la
încep utul anilor „90, femeile aveau ponderea principală în șomaj, apoi începând cu 1997, acest lucru s -a redus, ca
urmare a concedierilor colective din construcții, minerit și metalurgie, sectoare cu angajați preponderent bărbați.
Un alt factor care a contribui t la scăderea șomajului la femei a fost creșterea sectorului confecțiilor,
îmbrăcămintei și încălțămintei, unde forța de muncă este preponderent feminină.
Din punct de vedere al structurii șomajului pe grupe de vârstă, cea mai afectată categorie era cea de 15-
24 de ani, urmată de cea de 25 -34 de ani și cea de peste 50 de ani. Astfel că cele mai mari dificultăți apar pentru
tineri și pentru cei aflați aproape de pensionare. Cele mai alarmante probleme structurale sunt creșterea
șomajului la persoanele tinere , respectiv șomajul pe termen lung. Rata șomajului la populația tânără se află în
continuă creștere, exprimând insuficiența locurilor de muncă noi și atractive pentru aceștia, ținând cont de faptul
că nivelul de educație al tinerelor generații și așteptări le acestora au crescut. Aproape 60% dintre șomerii
României sunt sub 35 de ani, fapt cu consecințe negative economice (nu se utilizează cele mai creative resurse
umane) și sociale (atitudinea acestora față de muncă este afectată negativ).( Vorzsak M., Guț C.; 2008) .
În privința duratei șomajului, cel pe termen lung tinde să devină o problemă serioasă. Șomajul pe
termen lung are implicații atât în ceea ce privește integrarea profesională, care devine din ce în ce mai dificilă pe
măsură ce trece timpul, cât ș i manifestarea antisocială pe care acest fenomen o generează.( Pirciog S. 1996)
Conform datelor Institutului Național de Statistică, în 2009 r ata șomajului BIM de lungă durată (în șomaj de un
an și peste) a fost de 2,1% . Incidența șomajului BIM de lungă du rată (ponderea persoanelor aflate în șomaj de un
an și peste în total șomeri) a fost de 30,9%. Șomajul pe termen lung s -a manifestat mai pregnant în cazul
bărbaților (31,6% față de 29,8% în cazul femeilor) și în mediul urban (32,2% față de 28,7% în mediul rural).
Pentru tineri (15 -24 ani), rata șomajului de lungă durată (în șomaj de șase luni și peste) a fost de 10,3%, iar
incidența șomajului de lungă durată în rândul tineretului de 49,5%.
Din punct de vedere al educației, în jur de 70% dintre șomeri au stu dii medii, cca. 24% au educație
elementară, iar aprox. 6% au studii superioare. În timp, a crescut cota șomerilor cu educație primară și
gimnazială, a scăzut cota șomerilor cu liceu și studii post -liceale, în timp ce procentul celor cu studii superioare a
rămas constant. Și datele din 2009 certifică faptul că șomajul a afectat în măsură mai mare absolvenții
învățământului scăzut și mediu, pentru care rata șomajului a fost de 7,5%, respectiv 7,2%, mult mai mare
comparativ cu rata înregistrată pentru șomerii cu studii superioare (4,3%).
În acest sens, putem spune că cele mai afectate categorii ale populației sunt persoanele peste 45 de ani,
tinerii și persoanele cu nivele scăzute de educație.
O analiză profundă a fenomenului șomajului trebuie să ia în conside rare și metodele de mascare, care au
făcut ca nivelele maxime ale ratei șomajului să fie cu aprox. 10% mai mici decât cele din noile state membre în
perioada tranziției. Restructurarea economiei românești a fost parțială și întârziată, cu consecințe negati ve asupra
dezvoltării economice.
O formă de mascare a șomerilor este cea sub forma pensionarilor. Cca. 1/3 din populație a profitat de
acest statut, deși doar unul din 3 pensionari îndeplinea vârsta de pensionare. Ca urmare a procesului de
restructurare e conomică, multe persoane care îndeplineau condiția vechimii în muncă, dar nu și cele de vârstă, au
fost pensionate. Între 2002 și 2005, numărul persoanelor pensionate mai devreme a crescut cu 50%, iar în cazul
pensionării parțial timpurii cu 84,1%, un astf el de fenomen fiind anormal.
De asemenea, activitatea de subzistență din agricultură a deghizat mulți șomeri în fermieri. La mijlocul
anilor ‟90, a început un flux uriaș de migrație dinspre mediul urban către cel rural, cei disponibilizați din
industrie în torcându -se în satele natale. Astfel că ocuparea în agricultură a crescut semnificativ, în special până
în 2000.
Apoi, o altă modalitate de mascare a șomajului a fost prin migrația externă consistentă. Putem vorbi de
existența metodelor de mascare a șomaj ului, în condițiile în care scăderea șomajului nu a corespuns cu creșterea
proporțională a ocupării. Acest lucru sugerează că, datorită oportunităților limitate de ocupare, o parte din forța
de muncă a ieșit de pe piața muncii, alta fost orientată spre agr icultură, iar alta spre munca la negru.
Pentru rezolvarea acestor probleme, este necesară îmbunătățirea accesului la programe educaționale, la
educație medie și superioară, în special pentru populația rurală, îmbunătățirea accesului la programe de pregătir e
pentru angajații firmelor și pentru șomeri, creșterea măsurilor active pentru testarea și evaluarea transformărilor
de pe piața muncii, asigurarea asistenței pentru persoanele în căutarea unui loc de muncă, asigurarea
oportunităților egale și promovarea rolului activ al partenerilor sociali. Un alt element important ar fi asigurarea

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
78 accesului și participarea la educația de -a lungul vieții, asigurarea unei corelații între calificările existente și
nevoia de pe piața muncii, educație antreprenorială în prog rame de pregătire a adulților și creșterea numărului de
furnizori de programe de pregătire. Însă nici unele dintre acestea nu vor da roade dacă situația economică nu se
îmbunătățește, astfel încât să fie capabilă să genereze noi locuri de muncă.

Concluzi i
Piața muncii este caracterizată de forță de muncă calificată în continuă scădere, ca urmare a migrației
masive, rate ale ocupării sub mediile europene, având în vedere că economia nu a generat suficiente locuri de
muncă noi, iar persoanele disponibilizat e din industrie și -au găsit refugiu în agricultură, nu în sectorul serviciilor,
cum ar fi fost normal, un nivel al șomajului care a urmat un trend descrescător spre cifre considerate acceptabile,
deși în mare măsură mascat (prin pensionări anticipate, migr ație externă și spre agricultură), dar care, în situația
actuală, se află din nou în creștere, ca urmare a faptului că multe firme își restrâng activitatea sau, chiar o
încetează, în condițiile dezechilibrelor economico -financiare de la nivel mondial, care au generat restrângerea
consumului. România a avut o bună perioadă de timp avantajul forței de muncă calificată, dar pierderea treptată
a acestuia are consecințe asupra potențialului său de dezvoltare.

Bibliografie
[1].Pirciog S.; O politică activă pe piața muncii – îmbătatul cu apă rece , Economistul, Anul VII, Nr. 729,
februarie 1996
[2].Răboacă G.; Procese și tendințe în sfera ocupării și șomajului. Analize comparative , în seria Studii și
cercetări economice, Centrul de informare și Documentare Economică, vol. 10-11-12/2000
[3].Vorzsak M., Guț C.; Problems of unemployment in post -communist Romania , The Journal of the Faculty
of Economics – Economic Science, Universitatea Oradea, Vol. I, 2008
[4].Zaman C.; Inside the European Union: A diagnosis of the labour market and social protection system in
Romania at the moment of integration , Centre for Social and Economic Analyses, februarie 2007
[5].*** Comisia Națională de Prognoză, Evoluția principalilor indicatori macroeconomici 2007 -2013 ,
ww.cnp.ro
[6].*** INS, Ocuparea și șomajul în 2009 , www.insse.ro
[7].*** Institutul Național de Statistică, Comunicat de presă , 12 martie 200

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

79

NETWORKING – DE LA IDEE LA PRACTIC ĂREȚELELE – RĂSPUNS LA
NEVOILE ACTUALE ÎN DEZVOLTAREA DURABILĂ?

Lucian SĂCĂLEAN19
Universitatea Petru Maior din Tîrgu -Mureș , România
E-mail: lucian .sacalean@science .upm.ro

Rezumat
Este un fapt cunoscut astăzi că rețelele pot fi cheia succesului și dezvoltării . Spațiul virtual și nu numai
este semnificativ în ceea ce privește existența și dezvoltare a rețelei. Expansiunea fără precedent în istoria
omenirii imediată a face un instrument puternic de la rețele . Depinde de fiecare dintre noi să înțeleagă și să
utilizeze în mod eficient o resursă , dacă nu gratuit , cel puțin extrem de ieftin și convenabil .

Cuvinte cheie
Rețele soc iale, Globalizare

Clasificare Jel
A1, A14

"Omul are iluzia ca vorbeste cu lumea intreaga la calculator. El e de fapt singur"
Octavian Paler

După 1990 România a intrat înntr -o lume a competiției economice. Cât de pregătită era țara noastră în
acel m oment? Cred că răspunsul este indisolubil legat de modul în care privatizarea, liberalizarea, trecerea la
economia de piață s -au realizat. Mai precis, economia României era psedudofuncțională chiar și în pragul
aderării la structura NATO sau UE.
Cu toate astea antreprenoriatul s -a dezvoltat. Nu facem referire la afacerile extrem de profitabile ale
anumitor actori economici cu statul român. Pe acelea le consider, în cele mai multe cazuri, ca fiind doar urmarea
traficului de influență și nu a talentului real al intreprinzătorului. As tăzi ne înscriem în tendințele globale dictate
de un mecanism extrem de complex, cu poli de putere sau interese de multe ori diferite sau chiar presupus
antagonice. Un exemplu simplu este cel al companiilor t ransnaționale20, care d e cele mei multe ori au interese
divergente față de state, determinând printr -o serie de presiuni efecte care țin de la liberalizarea comerțului prin
dărâmarea barierelor vamale care permiteau statelor naționale un anumit tip de control, până la adoptarea unor
politici protecționiste, sau la posibilitatea încheierii de acorduri cu alți actori politici21.
Suprapunerea crizei financiar -economice cu cea structurală a agravat climatul economic intern,
întârzierea unor reforme reale, sau chiar lipsa lor, inexist ența unei viziuni economice pe durată medie și lungă de
timp (inexistența unei viziuni politice coerente) au avut un impact negativ asupra dezvoltării economice a
României. Dacă ar fi să judecăm prin prisma liberalismului clasic, chiar și în aceste condiți i sistemul se va
autoregenera, dacă coroborăm experiența parcursului economic din ultimele decenii, vom observa că doar
sistemul însuși are puteri limitate de autoreformă.
Cine va supraviețui în aceste condiții? Teoretic, răspunsul este unul extrem de sim plu, cei înzestrați, cei
eficienți, cei care vor observa oportunitățile economice ale momentului și vor profita de ele. Falimentul, tragedie
la nivel micro, este de multe ori o măsură de grăbire a însănătoșirii a sistemului economic. Balanța între eficienț a

19 Persoana de contact: Lucian SĂCĂLEAN, lucian .sacalean@science .upm.ro
20 Philip H, Langmead J, Bahadur K , (2002,p.245 -246), Introducere în economia politică modernă , Polirom, Iași
21 Held D, McGrew A, Goldblatt D, Perraton J , (2004, p.26 ), Transformări globale. Politică, economie și cultură , Polirom,
Iași

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
80 unui sistem și tragediile personale este greu de realizat dacă nu chiar imposibil. Motivul, unul simplu, în cele din
urmă sistemul ar trebui să servească interesele umanității și nu invers.
Încetinirea ritmului ”motorului economic mondial” afectează și f irmele românești, în ciuda declarațiilor
optimiste și de cele mai multe ori inconștiente ale politicienilor. Chiar și în aceste condiții, senzația pe care o lasă
România, este aceea de încercare disperată de evitare a reformelor structurale, senzație dată de lipsa coordonării
acțiunilor politice, lipsa viziunii și a curajului asumării efectelor negative ale restructurării. La douăzeci de ani de
experiență în economia de tip concurențial nici mediul economic nici cel politic nu pare să agreeze reforma
substa nțială a statului român. Ne-am putea întreba ce legătură există între globalizare și rețele, mai precis cum se
combină cele două pentru ca rezultatul să fie unul benefic afacerii. Dacă ar fi să îl cităm pe Immanuel
Wallerstein22 atunci, în secolul XX “siste mul mondial și -a atins limitele geografice, prin extinderea piețelor
capitaliste și a sistemului de stat către toate regiunile lumii.
Sistemul este în pericol de a ajunge într -un punct critic dat fiind faptul că declinul economic nu mai poate fi
stopat prin exploatarea piețelor/extinderea spre piețe noi, prin urmare „globalizarea capitalistă” va dispărea în
cazul în care tranziția haotică nu va conduce la configurarea unei lumi democratice”. Prin urmare discutăm
despre o nouă etapă în care importanța act orilor va fi tot mai mult determinată de puterea pieței și nu de alte
aspecte ale puterii clasice.
Dacă înțelegem g lobalizarea ca și ansamblu de procese ce definesc relațiile de integrare la nivel
mondial în toate sferele socio -economico -politice, al inte rdependenței transcontinentale, și reorganizarea tuturor
acestor interacțiuni în rețele sau fluxuri interegionale sau transcontinentale atunci ceea ce spunea spre exemplu ,
George Soros „globalizarea reprezintă mișcarea liberă a capitalului însoțită de domi nația crescândă a piețelor
financiare globale și a corporațiilor multinaționale asupra economiilor naționale”23, își pierde actualitate,
nemaiputând înțelege strict prin prisma economicului ansamblul de fenomene actuale. Făcând un pas mai
departe, și fără a ne reduce la ceea ce Antony Giddens oferea ca și definiție conținând elemente preponderent
sociologice: „globalizarea poate fi definită – spune el – ca intensificarea relațiilor sociale în lumea întreagă, care
leagă într -o asemenea măsură localități îndep ărtate, încât evenimente care au loc pe plan local sunt privite prin
prisma altora similare, petrecute la multe mile depărtare și invers”24, avem deja un prim cadru de manifestare al
diverselor rețele.
Teza potrivit careia globalizarea, înteleasă prin pris ma unui determinism tehnologic și generalizarea
unor măsuri de politică economică (fara a ține cont de circumstanțe) rezolvă problemele omenirii, simplifică și
subestimeaza realitatea25. Comerțul, finanțele, transportul, producția, serviciile, capitalul, su nt părți ale unui
întreg ce nu mai ține de granițele fizice ale statelor sau continentelor. Alvin Toffler, în “Al treilea val”,
predicționa multe din evenimentele socio politice ale zilelor noastre. Dacă în ceea ce privește ordinea politică a
noii lumi nu vom insista în acest moment, Toffler intuia corect evenimentele economice ce urmau să marcheze
istoria umanității. Trecerea de la economia de tip industrial, considerată ca fiind de tipul al II -lea la economia
postindustrială (al treilea val) era văzută în mod diferit ca timing pentru națiunile lumii. Acest salt era însă
esențial în instaurarea unui nou principiu ordonator, iar avantajele sale erau văzute ca fiind serviciile
personalizate în funcție de nevoile specifice fiecaruia dintre noi. S -ar putea spun e că nu suntem foarte departe de
acel moment, chiar dacă vor exista multe domenii unde fenomenul de masă va continua să existe, fiind mult mai
avantajos companiilor aflate în acest moment pe piață. Evident și serviciile personalizate devin mai accesibile c u
trecerea timpului, ele nemaifiind neapărat un atribut al elitei financiare.
Dar această trecere reprezintă o excelentă oportunitate pentru cei care o pot sesiza. Nu este vorba doar
de a găsi clienți dispuși să plătească un preț exclusivist ci de a utiliz a resurse relativ ieftine în construcția unor
afaceri profitabile, cu o viteză de desfășurare ridicată, de noi posibilități de a inventaria grupul/grupurile țintă și a
ajunge rapid la ele. Globalizarea creează presiuni intense în sfera afacerilor, și pent ru multe companii,
supraviețuirea și prosperarea pe piața mondială a devenit o forță strategică motrice extrem de importantă în
explozia fuziunilor și achizițiilor transnaționale (F&A), potrivit Raportului Mondial de Investiții 2000 ( World
Investment Repor t): Fuziunile, Achizițiile Transnaționale și Dezvoltarea (Cross -border Mergers and Acquisitions
and Development)26. Dar nu numai instituțiile private sunt cele care beneficiază de oportunitățile pieței.
Companii de stat europene au intrat și ele în această competiție profitând de deschiderile de pe piața central și est
europeană în domenii considerate altădată ca fiind strategice de către statul național.
Economia actuală are nevoie de trei elemente pentru a funcționa: cererea, oferta și intermediarii. Spați ul
de acțiune s -a mutat din cel fizic în cel virtual, asigurând astfel o condiție esențială în jocul economic global:

22 Sarcinski A, ( 2006,p9 ) Globalizarea insecurității: f actori și modalități de contracarare , Editura Universității Naționale de Apărare „Carol
I”, București
23 Soros G, ( 2002, p.15) Despre Globalizare, Polirom, Iași
24 Bari I,( 2001, p.7) ,Globalizare și probleme globale, Ed. Economică, București,
25 Postelnicu G., (2000,p255), Globalizarea economiei , Editura Economică, București
26 Raportul Mondial de Investiții (The World Investment Report 2000) [online], available at:
<http://www.unctad.org/ro/docs/wir2002overview_ro.pdf >[Accessed on 24nov.2010]

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

81 accesibilitatea informației. Acest spațiu poate fi astăzi exploatat în beneficiul antreprenorului. Pentru zonele
tradiționaliste, el nu po ate înlocui contactul direct, dar chiar în lisa acestei sun'bstituții, spațiul virtual este terenul
primului contact, extrem de necesar unei afaceri dinamice.
Un prim pas în crearea unor rețele, nu foarte stabile însă, a fost sistemul MLM, rețele de distri buitori
proveniți din apropae toate mediile socio -profesionale: profesori, doctori, ingineri, muncitori, avocați, oameni de
vânzări. Scopul declarat al unei astfel de rețele era de a întregi veniturile individului, fapt ce putea fi realizat
punând la batai e o rețea relativ extinsă de prieteni, amici, colaboratori și talentul prorpiu fiecărui individ în
încercarea de a convinge posibilul consumator. Ca piață pentru astfel de activități România a devenit activă în
1990. Sistemul MLM avea deja un trecut apreci abil de la apariția sa ca și concept modern. Pentru a face un pic
de istorie, îl vom cita Richard Poe27 care distinge patru etape ale fenomenului MLM: primul val 1945 -1979 etapa
subterană; al doilea val 1980 -1989, etapa proliferării; al treilea val 1990 -1999, etapa Mass -Market; al patrulea
val 2000 – , etapa globală. Prin urmare, trecuseră deja ani buni, iar piața din România nu avea decât de învățatdin
experiența greilor din domeniu. Drumul parcurs de Nutrilite, Amway Corporation avea să fie copiat într -o
experiență autohtonă, însă tot de corporații venite din afara țării. Terenul era fertil și pregătit psihologic; cine nu
își dorea oportunități nelimitate? Practic intrarea pe piața românească s -a făcut în intervalul care marca
schimbarea dintre multiplele e șecuri personale și prosperarea superagenților și trecerea la o accesibilitate de
masă datorate reducerii de costuri de timp sau bani. Se naște astfel o nouă industrie, care rămâne însă profitabilă
în mare măsură doar acționarilor, proprietarilor sau agenț ilor situați la cele mai înalte niveluri. Avon, Oriflame,
Amway, Forever Living Products, Herbalife, 4 -Life sunt doar citeva exemple de companii care și -au cosnstruit
rapid rețele de distribuție în România. Inovația o reprezenta saltul de la vînzarea direc tă la activitatea de
construcție și management al propriului grup, activitate "vândută" de către aceste rețele drept potențială "
afacare proprie" a fiecăruia din sistem. Principalele controverse sunt legate de granița foarte subțire dintre
satisfacție și decepție, inovație și metode tradiționale, profesionist și amator, durabil și vremelnic etc. Sistemul
rămâne așadar unul controversat, dar eficient din perspectiva rulajului de bani și marfă, evident profitabil pentru
categoriile de participanți menționat e mai devreme.
MLM este o experiență interesantă și importantă, însă, atunci când ne referim la networking granițele
devin altele. Tehnologia devine o piesă esențială, iar utilizarea acesteia în scopul dezvoltării – o artă. De ce ar
trebui să dăm importan ță? Aș porni de la un citat al lui Arhimede, folosit de Filipe Carrera, "Dați -mi o pârghie
suficient de lungă și un punct de sprijin în care să om aplic și voi mișca lumea"28. Networking -ul este pârghia, iar
punctul de sprijin devin rețelele. Din moment ce omul este o ființă socială, iar experiența noastră practică ne
demonstrează că activăm într -un număr mai mic sau mai mare de rețele formale și informale, unde ocupăm
diverse poziții, de ce nu am folosi acestă resursă în mod eficient?
Mergând pe ideea enunț ată anterior și referindu -ne la mediul online ne vedem puși în situația de a
adopta strategii care folosesc/sunt bazate pe folosirea rețelelor de socializare. Nu este un lucru greșit, dimpotrivă.
Rețelele sociale au în prezent o rată ridicată de creștere. Ele sunt la "modă", sunt "trendy" iar tehnologia nu va
face altceva decât să accentueze acestă tendință. Ce salt uriaș de la primele ziare apărute în Veneția secolului al
XVI-lea, la media analogică și astăzi media digitală. De la o platformă specializată destinată unor arii restrânse,
internetul a devenit cel mai important și răspândit serviciu de comunicare din lume. Putem vorbi de
interconectare reală la un nivel greu imaginabil cu o decadă mai devreme, iar acesta este doar începutul. Practic,
rețelele d e socializare reprezintă astăzi o modalitate de comunicare la scară globală, oferind în același timp un
bun control asupra conținutului mesajului transmis.
Ce au comun toate re țelele sociale? Fără a dori câtuși de puțin să simplific, cred că există câteva
caracteristici dominante: coexistă într -un mediu cu posibilități enorme de comunicare, împletesc simplitatea și
creativitatea, oferă interacțiune rapidă cu o potențială eficiență ridicată, granițele fizice devin irelevante,
granițele lingvistice scad din i mportanță odată cu raportarea la o limba de circulație internațională accesibilă.
Există sute de rețele relevante active în acest momnet, ca să nu adăgam la numărătoare rețelel de medii sau mici
dimensiuni, însumate doar cele majore am avea surpriza de a r ealiza cât este de facil să inițiezi un contact
aproape oriunde pe acest glob. Facebook, Twiter, MySpace, Netlog, Linkedin, Hi5, Neogen, și să nu mai vorbim
de blog; sunt doar câteva exemple de astfel de rețele din sutele importante existente ce oferă le gături de
bussines, head hunting, dezvoltare personală, leadership, relații noi, jocuri, etc. Aparent devine ușor să faci
afaceri folosind aceste instrumente. Poți să vinzi, să cumperi, să cauți noi parteneriate sau să câștigi bani.
Rețelele sociale sunt s tructuri de interacțiune între actori aflați în relație de schimb, tipul de rețea fiind dat de
natura relației existente29.

27 Poe R, (1999), Wave 4: Network Marketing in the 21st Century, Tree Rivers Press, New York
28 Carrera F, (2010, p.10), Networking, Ghid de supraviețuire pentru profesioniști, Rentrop&Straton, București
29 Mitrutiu M (2005,p9), Analiza rețelelelor sociale, Banat Buss ines, [online], available at:
<http://www.banatbusiness.ro/_files/edit_texte/fisiere/Analiza_retelelor_sociale.pdf>[Accessed on 24nov.2010]

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
82 Vorbim așadar, atunci când ne referim la networking, despre următoarele beneficii potențiale30:
succes profesional
dezvoltarea afacer ilor
accesul la cunoștințe/informații
mai multe oportunități
extinderea rețelelor
rețele sociale online
dezvoltare personală
Pentru a cita o teorie recentă31, numărul mediu de "grade de separație" între doi locuitori ai planetei este 6, cu
alte cuvinte, pa rcurgând în medie o distanță de 6 persoane putem ajunge de la o persoană la oricare alta. Nu am
să comentez această teorie, dar ea susține afirmațiile privind rapiditatea și dimensiunea interacțiunii digitale. La
ce trebuie să fi atent atunci când dorești să utilizezi networking -ul în afacerea ta? Trebuie să stabilești care este
locul tău în rețea, pornind de la cei apropiați -rețeaua naturală – și penetrând rețele existente. Extrem de importantă
este menținerea unui status activ, prin publicarea de materiale , opinii, etc, și împărtășirea lor cu membrii
comunității. Practic am ajuns aproape de punctul în care putem parafraza "ești pe net deci exiști" . O simplă
căutare cu ajutorul unui motor specializat va spune cine sunteți și care este locul pe care îl ocupa ți în rețea.
Avantajele generate sunt diverse. Putem nominaliza avantaje sociale: extinderea legăturilor online, dezbaterea
unor probleme/consultarea de opinii, închegarea unei comunități, optimizarea comunităților; comerciale:
beneficii materiale prin pub licitatea online, interacțiune crescuta brand -consumator, interacțiune permanentă,
comunicare facilă,rapidă, ieftină, număr crescut de participanți, feed -back poliîncrucișat32; politice, educaționale.
Din păcate orice monedă are două fețe, prin urmare exist ă și dezavantaje ale networking -ului online, incluzând
aici limitările platformei digitale, furtul de identitate, spam -ul, probleme de adpatare la mediul real.
Deși amatori de tehnologie, utilizarea rețelelor sociale pentru dezvoltarea afacerii este încă la început. Un studiu
efectuat împreună cu studenții cercului pe care îl coordonez și care a implicat mediul de afaceri mureșean a
relevat următoarea situație:

Folosiți 1 sau mai multe rețele sociale online? (incls. yahoo.messinger, g.talk, netlog, hi5 et c)

Utilizare frecventă pe categorii de vârstă:

30 ibidem,p125
31 Duncan J. W. ; Steve n H. S (June 1998). "Collective dynamics of 'small -world' networks" , Nature 393, pp.440 -442
32 interacțiunea se petrece între toți participanții, companie, grupuri de c onsumatori, inter -grupuri, consumatori individuali

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

83

Fig.1. Procent utilizare rețele online

Fig 2. Frecvența utilizării rețelelor
Pentru ce folosiți resursele online:

Fig.3. Modalitatea de utilizare a resurselor online Care din următoarele resurse le folosiți pt.
promovare:

Fig.4. Modalitatea de promovarea a afacerii online

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
84 Studiul face parte dintr -un proiect mai amplu de cercetare, partea pilot cuprinzând 50 de respondenți din
mediul antreprenorial mureșean. Studiul pilot s -a desfășurat în două etape prima privind răspunsul la stress în
noul climat economic generat de criza financiară, iar a doua parte vizând modalitățile de reacție și readaptare la
cerințele pieței. Una dintre întrebări a vizat aflarea gradului de conștientizare a posibilităților legate de
platformele sociale privind dezvolatarea afacerii. Pentru cei care au oferit un răspuns sutauția se prezintă astfel:
(Credeți că platformele sociale online sunt utile în promo varea afacerii?) 41% da, 38% nu, 12% nu știu, nu m -am
gândit niciodată la acest aspect 9%. Cea mai frecventă utilizare rămâne funcția de comunicare (vezi fig. 3),însă
chiar și în cazul utilizării pentru bussines, funcția principală rămâne aceea de legătură cu partenerii de afaceri și
nu neapărat de contactare de noi parteneri. Majoritatea celor care au răspuns folosesc mai multe platforme însă
ele sunt diferențiate ca utilizare pe arii distincte de cele mai multe ori. Mulțumitoare este frecvența utilizării
platformelor sociale online pentru categoriile cuprinse între 18 -45 de ani, însă odată cu creșterea vârstei
utilizarea acestora capătă o frecvență tot mai mică sau chiar deloc. 11% dintre cei care au oferit un răspuns
folosesc rețelele sociale pentru noi o portunități de afaceri, ceea ce considerăm că este un procent mic în
comparație cu posibilitățile oferite. Mai remarcăm ca și modalități de promovare că pe primul loc rămân site –
urile cu caracter general, urmate de site -uri proprii și o utilizare insuficie ntă a rețelelor sociale, respectiv
insuficienta folosire a blogg -ului care conferă o personalizare extrem de puternică.
În concluzie, deși prezintă oportunități semnificative, rețelele sociale nu sunt încă utilizate la potențialul
randament. În acest mome nt probabil utilizarea unui mix este cel mai eficient mod de gestionare a promovării
unei afaceri, dar tendințele ne obligă să arătăm o atenție sporită mediului online. Există și aici un set de reguli,
granița dintre succes și insucces fiind extrem de subț ire, determinată în special de reacția pozitivă sau negativă.
feed-backul este însă un element de control imediat, la fel prezența sau absența acestuia. Un alt aspect la fel de
important este cel care ține de zona de confort al celor vizați, mai bine spus de modul în care mesajul nostru este
recepționat.
A face astăzi networking devine o necesitate, iar partea bună este că aproape orice poate să o facă. Chiar dacă nu
ne naștem cu o rețea extraordinară de contacte, aceasta poate fi creată. Ceea ce nu trebui e să uuităm este că oricât
de mică sau mare este rețeaua noastră ea poate să crescă în continuare, iar eforturile trebuie îndreptate în acestă
direcție precum și în menținerea rețelei. Practic orice ieșire publică este o oportunitate de networking. Chiar d acă
unele contacte nu vor da roade imediat, o rețea viabilă va însemna foarte mult în dezvoltarea afacerii/carierei
fiecăruia. Regula de bază este aceea de a menține o atitudine onestă și coerentă.
Networking -ul oferă oportunități noi, crește interacțiune a și, în cele mai multe cazuri, se dovedește a fi un
răspuns viabil la nevoile actuale în dezvoltarea durabilă.

Bibliografie

[1].Bari I (2007), Globalizare și probleme globale , Ed. Economică, București,
[2].Carrera F, (2010), Networking, Ghid de supraviețuire pe ntru profesioniști , Rentrop&Straton, București
[3].Held D, McGrew A, Goldblatt D, Perraton J, ( 2004 ), Transformări globale. Politică, economie și cultură , Polirom,
Iași Philip H, Langmead J, Bahadur K, (2002), Introducere în economia politică modernă , Polirom , Iași
[4].Poe R, (1999), Wave 4 : Network Marketing in the 21st Century , Tree Rivers Press, New York
[5].Postelnicu G., (2000), Globalizarea economiei , Editura Economică, București
[6].Sarcinski A, ( 2006 ) Globalizarea insecurității: factori și modalități de contracar are, Editura Universității Naționale de
Apărare „Carol I”, București
[7].Soros G, ( 2002 ) Despre Globalizare , Polirom, Iași
[8].Duncan J. W. ; Steven H. S (June 1998). "Collective dynamics of 'small -world' networks" , Nature 393
[9].Mitrutiu M (2005) , Analiz a rețelelelor sociale, Banat Bussines: < http://www.banatbusiness.ro >
[10]. Raportul Mondial de Investiții (The World Investment Report 2000)

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

85
L’INNOVATION DE LA COMMUNICATION DANS LE DEVELOPPEMENT
DURABLE DES RESSOURCES HUMAINES EN ROUMANIE .

Jean -Luc Penot
Université de Versailles Saint -Quentin -en-Yvelines, France

Abstract
Il serait tout d‟abord intéress ant de créer un observatoire des pratiques de la communication en
Roumanie. Nous ne parlons pas forcément de la même chose quand nous parlons communication.
Cette contribution correspond à deux remarques : Informer ce n‟est pas forcément communiquer. La
communication a un grand rôle dans l‟évolution des organisations mais elle ne peut pas tout. Commençons par
poser cette question quel est l‟apport de la communication au développement des ressources humaines, et ensuite
quelles propositions pouvons -nous fai re?

Mots clès : innovation, development durable, ressources humaines, communication

Jel Classification :
Q01, O15

Le principe de base de la communication est de produire du sens partagé, cette question ne concerne pas
que la Roumanie, et si nous ob servons ce qui s‟est passé récemment en France, tout ne se résume pas à des
formes de communication, il existe bien des décalages de perception qui par le prisme des médias ont montré à
travers le monde une France en désordre, en grève et manifestant bruya mment.
Il est intéressant d‟étudier comment se constituent les formes de communication, comment se
structurent les métiers et quels sont les besoins en formation. Mais aussi quels sont les attentes et les résultats des
systèmes de communication ?
Je remerc ie les professeurs Tripon et Marian de m‟associer à cette réflexion. La communication n‟est
pas un système unique, elle correspond bien à des besoins et à des règles, mais elle ne peut s‟appliquer d‟une
manière uniforme à tous les pays, toutes les organisa tions et toutes les personnes.
En la matière il existe peu de comparaison internationale tant les systèmes sont spécifiques et les
situations sont particulières.
Par rapport à la question posée : l‟innovation de la communication dans le développement durab le des
ressources humaine, il convient tout d‟abord de mesurer l‟état des besoins.
-Tout d‟abord il importe d‟établir un bilan social sous la forme d‟une photographie des attentes des
personnels, qui serve d‟indicateur à l‟évolution des relations sociales
-Il convient ensuite de former les cadres à la communication en faisant apparaitre l‟importance de la
communication interne dans la responsabilité du manager
-Ensuite il s‟agit d‟expertiser les outils disponibles, intranet, journal interne, réunions, bulletin
d‟information…
-Enfin il s‟agit d‟établir un plan de communication et ses indicateurs de performance.
Il faut bien comprendre que les salariés d‟une organisation, d‟une entreprise en sont aussi les
ambassadeurs.
Le système de communication, n‟est pas une s ubstitution ou un dédoublement du système d‟information
quand il existe, mais un moyen efficace de comprendre le sens de circulation de l‟information et de mesurer les
attentes des personnels, voire de produire de l‟adhésion.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
86 Un système efficace de communi cation est à un rempart à la crise sociale. Par expérience, pour avoir
mis en place des plans de communication interne, la communication ne fait pas tout et elle ne peut pas remplacer
un management défaillant, mais son absence conduit à l‟amplification des crises.
A partir du groupe de travail que vous constituez il est possible :
-De créer des outils de communication à partir de l‟observation des besoins
-D‟organiser des séminaires de formation pour faire de la formation de formateurs
-De sensibiliser les man agers au besoin de communication par des programmes de médiatraining
-De produire une recherche comparée sur ce que sont les systèmes de communication et les spécificités
de la Roumanie.

Contribution à la réflexion
L‟analyse de la communication correspond à plusieurs niveaux d‟expertise :
le contenu et le contenant
les principes et les techniques de communication
les attentes
les résultats.
Les formes de la communication sont multiples, elles reposent sur des connaissances théoriques et des
méthodes. Cepe ndant, externe ou interne, écrit ou oral, il n‟y a pas un modèle unique de communication, les
stratégies de communication demandent l‟adaptation des référentiels aux réalités locales. L‟efficacité d‟une
communication repose sur les principes d‟une compréhe nsion commune.
Reprenant une définition de Henry Mintzberg33, une organisation est un ensemble de personnes
entreprenant une action collective à la poursuite d‟une action commune demandant l‟engagement des individus.
La communication est devenue un outil p rincipal de management. L‟organisation taylorienne du travail
n‟exigeait que peu de communication.
Le monde bouge, Les organisations changent34.
Les nouvelles structures d‟organisation sont faites de réseau, de service, de projet, de transversalité. De
nouvelles thématiques sont apparues : changement, compétence, apprentissage des savoirs, transversalité et
horizontalité, le gouvernement d‟entreprise.
L‟observation des organisations conduit à des mots clés : Rationalité, Décision, Pouvoir, Leadership,
Stratégie, Motivation, Culture d‟entreprise, Coopération, Coordination, régulation..
Les questions fondamentales de la communication sont : Qui dit quoi, à qui et comment ?
La communication s‟effectue toujours dans un contexte, il n‟y a pas une méthode uniqu e de
communication. Les façons de communiquer dépendent des lieux, des personnes et des périodes. Et comme
l‟indique le titre de la conférence : la finalité est humaine.
Les théories de la communication placées dans leur contexte ont une portée explicative du pourquoi et du
comment de la communication.35 La communication est verbale et non verbale. Dans tous les cas pour réussir
elle doit être porteuse d‟un sens partagé.

Revenons sur quelques fondamentaux
Comme le montre les linguistes et les anthropologues , la communication est omniprésente36. Dans le
développement humain «Le cri d‟un nouveau né n‟est pas un acte de communication institutionnelle, mais
l‟expression d‟une émotion. La communication d‟une mère avec son nourrisson, n‟a pas besoin du langage»37.
Les actions de communication sont précoces et substituables: odorat, touché, voix, gestes, regards,
grimace. Les psychologues constatent que l‟enfant, privé de contact, connaît des troubles. Dans toutes les
espèces animales on communique. La communication e st auditive, tactile, sensorielle. Les comportements de
communication sont programmés génétiquement, d‟autres sont acquis par apprentissage.
La communication est un processus d‟ajustement interactif qui demande l‟échange.
Dans leurs travaux, les chercheurs font la distinction entre trois types de communication:
-la communication animale,
– la communication non verbale
– la communication verbale.

33 Henry Mintzberg, Structure et dynamique des organisations, Editions d‟organisation 1982
34 Philippe Bernoux, La sociologie du changement dans les entreprises et les organisations, 2004
35 P.Cabin, la commu nication : l‟état des savoirs, Editions sciences humaines, 2003
36 Y.Winkin, La nouvelle communication, Seuil,1981
37 R.Birdwhistell, introduction to kinesics, 1952

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

87 La communication dans le monde animal est indispensable à la survie. Par des postures de menace,
de soumission, de r itualisation du combat, offrandes, il s‟agit d‟éviter que les conflits ne dégénèrent.38 39
La communication non verbale représente approximativement 65% du total des messages.
L‟expression du visage, les postures du corps, situent les enjeux entre distance critique et approbation
bienveillante. Les gestes de la main, les postures, le ton, la voix, révèlent le degré d‟intimité, l‟intérêt que l‟on
porte au sujet de la conversation et la volonté de poursuivre ou non l‟échange.
La communication non verbale peut aussi trahir celui qui parle :
– La Kinésique étudie la communication par les mouvements du corps40 .La Proxémique étudie la
gestion par l‟individu de son espace et des distances entre personnes dans les processus de communication41 .
– L‟Anthropologie de la communication est une démarche ethnographique des formes de
communication sur les lieux de travail (réunion, entretien). Il s‟agit de comprendre le contexte et la culture qui
façonnent les types de communication42 .
La communication verbale est une carac téristique du développement humain fondé sur l‟acquisition
d‟une pensée créative et nos possibilités de communication. La communication verbale représente la méthode la
plus importante pour informer, former, transmettre des décisions et intégrer des êtres humains dans une
organisation. Transmettre, contrôler, inciter, sont les mots clefs de la communication verbale dans une
organisation.
Au XX siècle les linguistes se sont intéressés à la notion de langage, à sa logique interne, à sa structure,
à son fonct ionnement. Pour Ferdinand de Saussure , «la langue forme un système de signes abstraits articulés
dont il faut comprendre l‟armature»43.
Roman Jakobson, linguiste, a proposé de distinguer les fonctions du langage44: l‟émotion, l‟ordre, le
contact, le discours , le style, la transmission, le référentiel..
De nouveaux savoirs se sont constitués 45:
L‟analyse de la conversation, la rhétorique, la sociolinguistique répondent à la nécessité de formaliser
des besoins de communication de plus en plus visibles
La commu nication correspond aussi à des codes et à des systèmes qui évoluent avec le temps.
La discipline scientifique qui étudie les systèmes de communication se nomme la sémiologie, du
grec “semeion” qui signifie ”signe“ et ”logos“, c'est -à-dire étude ou discour s logique.
Les études sémiologiques sont divisées entre deux branches distinctes : la sémiologie de la signification
par Roland Barthes46 et ses disciples et la sémiologie de la communication par Luis J. Prieto47, Jeanne
Martinet48. Les deux types de sémiolog ie se distinguent par leur objectif général:
-la sémiologie de la signification, montre que les objets, les images ou les comportements ont
une signification par le langage.
-la sémiologie de la communication, place la langue, les mots comme des instruments de
communication.
La sémiotique, est une évolution de la sémiologie. Très utilisée par les publicitaires, elle se définit
comme une science qui s‟occupe de l‟étude générale des signes utilisés dans la vie sociale
Il est important de comprendre comment se c onstituent les messages :
La "boucle de la communication", présente les principaux éléments impliqués dans une interaction:
a) production d'un message (encodage)
b) la transmission d'un message
c) la réception d'un message (décodage)
Le signe est formé de plusieurs parties:
– une partie matérielle: le SIGNIFIANT (image)
– une partie immatérielle: le SIGNIFIÉ (le sens)
Le rapport entre le signifié et le signifiant fonde le signe lui -même. Le rapport entre une réalité elle –
même et un signe est la signific ation.

38 Eibl-Eibesfeld, Ethologie, biologie du comportement, Naturalia et Biologia, 1984
39 B.Cyruln ik, les liens sociaux invisibles, Sciences humaines Hors série N° 4, Mai -Juin 1994
40 Roy Birdwhistell, introduction to Kinesics, 1952
41 Edward T.Hall, La dimension cachée, 1971
42 Y.Winkin, La nouvelle communication, 1981
43 Ferdinand de Saussure, Le cour s de linguistique générale, 1916
44 R. Jakobson, Essais de linguistique générale, Editions de Minuit, 1981
45 Le langage sert -il à communiquer ?, Sciences Humaines, n°51, Juin 1995
46 Roland Barthes, Mythologies, Seuil, 1957
47 L.J.Prieto, Etudes de linguistiq ues et de sémiologies générales, Genève, 1975
48 Jeanne Martinet , De la théorie de la linguistique, PUF, Paris, 1972

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
88 La signification peut être arbitraire, elle est le résultat d'une convention entre les individus d'une
communauté linguistique qui permet la compréhension.
On ne comprend par forcément tous la même chose en fonction de nos origines.
La relation entr e le signifiant et le signifié conduit à la création d‟un symbole. Par exemple la colombe
blanche de la paix.
L‟image sous la forme d‟icône permet de transmettre du sens en créant un lien avec la réalité,
reconnaissable par tous, sans égard à leur culture. C‟est l‟exemple du panneau danger, internationalement
reconnu.
La sémiologie étudie les codes, les canaux, les messages, les référents. Elle contribue à analyser les
mythes et les imaginaires véhiculés par l‟image.
La publicité correspond à un discours, c omposé de désir, d‟envie et de promesse. C‟est un langage fait
de tendances, d‟innovation et de transgression.
La sémiologie étudie cet imaginaire partagé entre émetteur et récepteur fait d‟attentes et de promesses.
Elle exprime la diversité des signes (ty pes et natures) et leur circulation (énoncé, énonciations, discours et
message).
A travers cet exposé qui fixe un cadre théorique à l‟analyse de la communication, une question
apparaît : quelle est l‟influence des innovations techniques, sur nos systèmes d e communication.

De l’influence des innovations techniques :
Les faits ont montré des formes de résistances à l‟idée d‟une communication globale où tout se ferait
suivant le même modèle, le même formatage.
L‟introduction des NTIC (nouvelles technologies d e l‟information et de la communication) a modifié
notre perception du monde mais elle ne l‟a pas unifié.
L‟accélération des évolutions technologiques et les tentatives d‟uniformisation des méthodes n‟ont pas
conduit à la fin de l‟expression des particulari tés régionales. Tout n‟est pas réduit à un modèle unique de
communication.
Marshall Mc Luhan fut l‟un des premiers à s‟interroger sur les effets des médias. ”The message is in the
medium“49. Les techniques ne transforment pas à elles seules les sociétés, el les y contribuent “.
L‟ère des média n‟a pas effacé les particularités régionales.
Pour certains, la communication a fonctionné comme un mythe, celui du ”village planétaire“50, un
monde où les moyens de communication permettraient d‟abolir les frontières e t ses différences culturelles.
La réalité est plus complexe. Les peuples, les nations résistent à l’uniformisation.
Les grandes compagnies s‟adaptent en adoptant la règle du ”think global and local “, c‟est à dire en
concevant globalement un produit pour un marché mondial, et en l‟adaptant aux réalités locales.
Au-delà des techniques et des outils, la communication représente des enjeux, économiques,
sociaux et politiques qui ne sont pas toujours facilement codifiables.
La construction du message a de l‟impo rtance et demande de la prudence.
Parler ce n‟est pas forcément communiquer au sens de partager les mêmes idées, les mêmes
impressions.
”La communication transparente est un mythe. Entre le récepteur et l‟émetteur les véritables enjeux sont
souvent cachés“ .51
Nous avons cru que plus il y aurait d‟informations, plus les hommes se comprendraient. En réalité, les
informations ne suffisent pas pour que l‟on se comprenne, surtout lorsque ces informations sont perçues
autrepart comme une domination culturelle.
Les satellites et les réseaux assurent la maîtrise de l‟information, mais les images ne parlent pas
toujours d‟elles -même.
Informer ce n’est pas communiquer au sens de partager.
L‟information n‟est pas neutre, la compréhension de chacun n‟est pas acquise. C‟est un vrai problème.
Comment donner du sens et de la compréhension à une information qui ne dure pas plus d‟une ou deux
minutes ? Il n‟y a pas de distance, pas de recul.
La mondialisation de l’information a des effets incontrôlés dont nous prenons con science :
scepticisme, rejet, indifférence, opposition.

49 Marshall .Mc Luhan, The Medium is the Message, New York 1967
50 Marshall Mc Luhan, The Global Village, Oxford University Press, 1989
51 Domique Wolton, l‟autre mondialisation, Flammarion, Paris, 2003

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

89 Les publics ne sont pas homogènes alors que l‟émetteur vise à être unique. La mondialisation de
l‟information renvoie à une question d‟outils (les satellites, les réseaux), parfois aux messages (les c ampagnes),
mais elle prend rarement en compte les particularités des publics. Avant il suffisait de voir l‟image pour croire.
Le traitement par l‟image de la guerre du golfe a conduit à une méfiance à l‟égard des médias et des
journalistes.
La sociologie des médias a accompagné l‟évolution technique en portant des réponses à des questions
de base : Qui ? Dit quoi ? Comment ? A qui ? Avec quels effets ? (Manipulation, influence indirecte,
suggestion).
On a certainement surestimé le rôle des médias. Les méd ias parviennent peu à changer les
opinions. 52
Cela ne veut pas dire qu‟il n‟y a pas des tentatives d‟influence et de manipulation, mais s‟il existe une
influence « les médias ne nous disent pas ce qu‟il faut penser mais ce à quoi il faut penser « 53
L‟essor des médias de masse (Presse, radio, télévision, internet) a été accompagné de mutations
sociales modifiant les formes et les attentes de communication.
« Le récepteur n‟est jamais totalement réceptif“54. Comme le montrent les études de psychologie
cognitive l‟individu n‟est jamais un spectateur neutre, il filtre, décode, sélectionne, réinterprète.
La notion de bonne communication est relative, elle correspond à des règles de base sans que le
résultat soit assuré55.
Les règles de base sont : la clarté du message, la prise en compte des intérêts du récepteur et la qualité
de la relation établie.
Le message ne fait pas tout.
Bien communiquer suppose de s‟adapter à son auditoire, lectorat, interlocuteur, et de connaître ses
intérêts et ses attentes. Ce qui compte dans la communication c’est ce qui est compris .
Le feed -back, l‟interaction, l‟échange, la reformulation conditionnent la réussite de la communication.
Il existe des règles et des techniques pour améliorer la communication interpersonnelle ou e n groupe56.
La communication est au cœur de toute relation sociale, par l‟argumentation, le dialogue, la
négociation. Toute communauté est tissée de signaux conscients ou primaires avec des messages codés ou
médiatisés “57. Nos possibilités de relation ont augmenté et se sont standardisées par la télévision et la radio58.
Les utilisations d‟internet, des messageries, des logiciels pré -formatés et des SMS, n‟ont fait qu‟accélérer cette
impression d‟uniformisation mais la réalité est plus complexe.
Le besoin de communication est devenu omniprésent. Dans les organisations, la communication a
pris de l’importance.
En interne, les relations de pouvoir ont évolué vers la motivation et la négociation. En externe
l‟organisation crée son image et son réseau de bonnes r elations. En réponse à l‟individualisme la communication
est présentée comme un moyen de refaire un lien social voire de l„autorité59.
Toutes les organisations expriment un besoin de refonte et d‟évolution d‟image. L‟acquisition d‟une
image identifiable et évolutive est un enjeu important.
Cependant on ne produit pas de la croyance ou de l‟appartenance comme on produit des bouteilles de
soda.
Les paramètres liés à l‟appartenance et à l‟identification sont complexes. La communication
standardisée selon un m odèle reproduit à l‟infini est une vision utopique.
Dans la relation émetteur -récepteur, comme partout il y a une résistance au changement.
La mondialisation de l‟ordre marchand exprime une violence que la publicité à elle seule ne peut
effacer.
On peut distinguer ce qui se mondialise rapidement (les échanges monétaires et marchands,
l‟information, la stratégie, le tourisme) c‟est à dire le monde des objets.
Mais il y a aussi ceux qui résistent dans le monde des sujets (les micro -appartenances, le morcel lement
communautaire).
La question était le rôle de la communication dans le développement durable des relations
humaines. Il s’agit de prendre en compte les contradictions qui ont été indiquées .

52 E.Katz et P.Lazarsfeld, Personal Influence : The part played by the People in the Flow of Mass Communication, 1955
53J.Lazar, L‟opinion publique, Dalloz/Sirez, 1995
54 J. Lazar, L‟Opinion Publi que, Dalloz/Sirey, 1995
55 J-F Dortier, La révolution cognitive, Sciences Humaines n°20, Janvier 1998
56 Bernard Meyer, les pratiques de la communication, Armand Colin 1998
57 Daniel Bougnoux, Sciences Humaines, n°16, Mars 1996
58 Pierre Bourdieu, ce que parle r veut dire, Fayard, 1982
59 Dominique Wolton, Penser la communication, Flammarion, 1997

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
90 Les outils ne font pas tout. Il ne peut y avoir une explicat ion et un fonctionnement unique du monde.
Communiquer demande de prendre de la distance en expliquant non pas seulement comment nos
messages circulent mais selon quels effets symboliques ou imaginaires ils trouvent preneurs. Chaque
communauté a ses raison s.
La communication correspond à des règles adaptées aux réalités locales.
Pour communiquer il faut savoir d‟où l‟on parle et à qui on parle.
La communication comprend des enjeux de construction du message.60- « Ce n‟est pas parce que je
parle que je suis compris ». Parler ce n‟est pas forcément communiquer au sens de partager les mêmes idées, les
mêmes impressions.
La connaissance des organisations61 est une condition nécessaire pour comprendre les
mécanismes de communication. L’étude des logiques et des mécanismes constitue un enjeu décisif.
Si l‟entreprise est demandeuse de solutions et d‟outils pour accompagner les recompositions des
structures organisationnelles. L‟idée d‟une méthode unique est en déclin. Les solutions de communication sont
adaptées a u cas par cas.
Les organisations changent. Selon Michel Crozier62 nous devons changer l‟ensemble de nos
représentations de la production, de l‟organisation, et du management. Les nouvelles structures d‟organisation
sont faites de réseau, de service, de pro jet, de transversalité.
De nouvelles thématiques d‟organisation sont apparues : changement, compétence, apprentissage des
savoirs, transversalité et horizontalité, faire ou faire faire, les nouveaux outils de gestion, le gouvernement
d‟entreprise.
Pour acc ompagner ces changements des repères théoriques ont été empruntés à la sociologie des
organisations, et à la psychologie sociale. Il faut placer les besoins de communication dans leur contexte, les
organisations évoluent.
Michel Crozier montre que l‟acteur63 dans une organisation est un stratège disposant d‟une marge
d‟action voire d‟autonomie grâce au contrôle plus ou moins réussi d‟une zone d‟incertitude ; il a un
comportement rationnel toujours limité. Le pouvoir est une relation d‟échange qui se négocie. C‟est l‟interaction
entre les acteurs qui aboutit à un système d‟actions de communication.
Luc Boltanski, Laurent Thévenot, Robert Salais (l’école des conventions) proposent un modèle de
relations sociales en répondant à la question: Comment se constitue une logique collective par rapport à
des actions individuelles? Quelles ressources faut -il mobiliser?
La question devient: comment constituer un accord collectif quand les acteurs justifient leur action par
des principes différents? La dimension psycho so ciologique de la communication prend de l‟importance.
Dans une organisation, il existe plusieurs légitimités qui peuvent s‟affronter: la qualité du travail,
l‟efficacité et la rentabilité, l‟amélioration des conditions de travail, le poids des traditions p rofessionnelles. Ces
principes hétérogènes se juxtaposent; le problème est de trouver une référence à une forme universelle dépassant
les particularités de personnes.
Il est nécessaire pour assurer la cohésion de trouver des accords fondés sur des compromi s: accords
d‟entreprises, conventions collectives, négociation contractuelle, concessions, politique sociale, réunions
paritaires.
Une convention est un système d‟attentes réciproques sur les compétences et les comportements.64 La
théorie de la traduction v ise à identifier la logique de tous les acteurs et à établir un modèle de traduction dans un
langage commun que chacun peut comprendre et s‟approprier.
L’innovation est devenue un processus central de l’évolution d’une organisation.
Une vision linéaire pré sentait l‟innovation venant du chercheur, passant par l‟ingénieur, les services du
développement, les services du marketing et finalement la fabrication; le client n‟avait qu‟à s‟adapter. Ce
schéma est bouleversé.
Toutes les composantes de l‟organisation sont concernées dès le début de l‟innovation.
Dans des organisations cloisonnées, le message est reçu en fonction des stratégies des récepteurs. Le
cloisonnement entre service fait perdre du temps. Le dynamisme d‟une organisation est lié à sa capacité de
traduction.
Le management par projet se fait sur le modèle de la traduction, la performance dépend de la
compréhension du langage des autres.

60 Michel Crozier, L‟acteur et le système, 1977
61 P.Cabin et B.Choc, Les organisations : état des savoirs, Editions sciences humaines, 2005
62 Michel Crozier, Le phénomèn e bureaucratique, Le seuil, Paris, 1967
63 Michel Crozier, L‟acteur et le système, 1977
64 Robert Salais, institutions et conventions, 1998

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

91 Il s‟agit de comprendre la manière dont chaque acteur se situe face à un problème en fonction de
l‟action, de ses j eux de pouvoir mais aussi de son passé qui ont forgé ses représentations.
L’étude des organisations révèle les dimensions cachées que sont les investissements affectifs, les
mythes, les interdits, les névroses collectives, les conflits psychiques, les tabo us, les refoulements et qui
règlent ou dérèglent la vie des groupes.
L‟organisation n‟est pas qu‟un ensemble d‟individus guidés par des intérêts, des contraintes et des jeux
de pouvoir, c‟est aussi un système culturel, symbolique et imaginaire.
Le managem ent n‟est pas qu‟une question d‟aménagement du travail, de la distribution du pouvoir et
des pratiques de gestion, il conduit aussi à gérer un ensemble de représentations: des images que sont des
valeurs, une culture d‟entreprise, une éthique, un idéal ….
Le management participatif se fonde sur l‟idée de la mobilisation des ressources humaines et fait de
l‟implication de chacun, le facteur essentiel de l‟efficacité de l‟organisation. Ce management suppose une forte
implication psychique dans l‟organisation, une adhésion personnelle et une forme d‟identification à l‟entreprise.
De la communication.
Il existe des liens complexes entre le psychisme individuel et la logique des organisations.
L‟organisation taylorienne du travail n‟exigeait que peu de communica tion, en revanche les nouvelles
formes d‟organisation dépendent un peu des nouvelles technologies de l‟information, mais elles sont surtout le
résultat du développement de nouvelles rationalités qui bouleversent les contextes professionnels : autonomie,
organisations transversales, équipe projet.
La communication apparaît comme un processus décisif de la réussite.
Il faut cependant se méfier des illusions de la communication.
Il est devenu facile de ramener le dysfonctionnement organisationnel à un problème de communication.
Les illusions les plus courantes sont de penser qu‟il est facile de communiquer puisqu‟il suffit d‟énoncer un
message et de penser que le message sera compris par le récepteur de la même manière que l‟émetteur.
La communication relève d es mécanismes d’influence et d’argumentation.
Il ne suffit pas de parler pour être compris. Le contexte social a ses normes, ses rôles, ses rituels. Pierre
Bourdieu a expliqué le jeu social65. Les enjeux sont identitaires, territoriaux et relationnels66. On retrouve chez
le récepteur plusieurs motivations : le désir de produire une certaine image de soi et de la faire confirmer par
autrui, la recherche de la valorisation, la quête identitaire, le sentiment d‟intégration.
L’image que nous nous faisons de nous découle du miroir d’autrui, et des retours aux messages
que nous envoyons.
Les besoins de communication souvent exprimés sont de se sentir relié, intégré, le soutien, la
compréhension, la gratification, la reconnaissance, l‟amour. La séduction exprime aus si un besoin de
communication, sous la forme de complicité, d‟attirance, de sympathie, de persuasion.
Une organisation génère surtout des enjeux d‟influence et de pouvoir avec des logiques de rapport de
force, de pression, d‟affrontement. L‟enjeu principal de la communication est la construction d‟un sens partagé,
en comprenant le sens de l‟action et son contexte67.
Pour communiquer plusieurs mécanismes sont fondamentaux :
-du côté de l‟émetteur, la notion d‟anticipation
-du côté du message la notion de co mpromis,
-du côté du récepteur, la notion d‟interprétation
Communiquer c‟est tout d‟abord écouter et comprendre les autres en reconnaissant nos structures de
pensées.
Selon Masao Maruyama68, communiquer c‟est adopter un méta point de vue (je maîtrise mon po int de
vue en intégrant celui de l‟autre). Nous serions enfermés dans nos paysages mentaux (mind scapes).
En étant conscients de nos structures de pensée, de nos paradigmes et ceux de l‟autre, nous comprenons
l‟incompréhension ; c‟est l„acquisition d‟un mé ta point de vue.
Le premier obstacle de la relation avec autrui est l‟incompréhension de nous même, la seconde
difficulté est de réduire l‟autre à une personnalité figée, à une image fixe Il faut refuser la réduction.
Selon Edgard Morin, un accroissement c onsidérable des images de communication n‟induit pas
forcément plus de compréhension et donc mieux de compréhension69.
La barrière entre soi et autrui ne peut être franchie qu‟à certaines conditions:
-interconnaissance,

65 Pierre Bourdieu, ce que parler veut dire, Fayard, 1982
66 Marc Lipiansky, identité et communication, Puf 1992
67 Alex Mucchielli, Nouvelles méthodes d‟étude des communications, Armand Collin, 1998
68 Masao Maruyama, Thought and Behaviour in Modern Japenese politics, 1963
69 Edgard Morin, la complexité humaine, Flammarion , 1994

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
92 – intimité,
– motivations.
La communicat ion d‟une organisation soit être envisagée en termes de ”processus“. Il s‟agit de faire
apparaître les différents contextes ou dimensions de toute situation.
Les contextes sont nombreux: positionnements relatifs, intentionnalités, actions structurantes,
contraintes situationnelles, le temps, les enjeux des acteurs.
Le message est reçu en fonction des stratégies des récepteurs..
Ainsi pour répondre à cette conférence sur l‟innovation, il apparaît clairement que le constat du besoin
de communication, concerne l‟ensemble des organisations.
Cela passe par une expertise des besoins, et des attentes, la mise en place d‟indicateurs et d‟outils.
Mais surtout il s‟agit de définir le contenu, de préciser les objectifs, de produire des messages claires et
de partager d u sens.
Reprenant cette idée que les salariés d‟une organisation en sont aussi les ambassadeurs, on comprend
qu‟en période de crise, la communication est outil nécessaire et non pas une finalité.

Bibliografie
[1].Roland Barthes, Mythologies, Seuil, 1957
[2].Phili ppe Bernoux, La sociologie du changement dans les entreprises et les organisations, 2004
[3].Roy Birdwhistell, introduction to Kinesics, 1952
[4].Pierre Bourdieu, ce que parler veut dire, Fayard, 1982
[5].Daniel Bougnoux, Sciences Humaines, n°16, Mars 1996
[6].P.Cabin, la communication : l‟état des savoirs, Editions sciences humaines, 2003
[7].P.Cabin et B.Choc, Les organisations : état des savoirs, Editions sciences humaines, 2005
[8].B.Cyrulnik, les liens sociaux invisibles, Sciences humaines Hors série N° 4, Mai -Juin 1994
[9].Michel Crozier, Le phénomène bureaucratique, Le seuil, Paris, 1967
[10]. Michel Crozier, L‟acteur et le système, 1977
[11]. J-F Dortier, La révolution cognitive, Sciences Humaines n°20, Janvier 1998
[12]. Eibl-Eibesfeld, Ethologie, biologie du comportement, Naturalia et Biolo gia, 1984
[13]. Edward T.Hall, La dimension cachée, 1971
[14]. R. Jakobson, Essais de linguistique générale, Editions de Minuit, 1981
[15]. E.Katz et P.Lazarsfeld, Personal Influence : The part played by the People in the F low of Mass
Communication, 1955
[16]. J. Lazar, L‟Opinio n Publique, Dalloz/Sirey, 1995
[17]. Jeanne Martinet , De la théorie de la linguistique, PUF, Paris, 1972
[18]. Marc Lipiansky, identité et communication, Puf 1992
[19]. Marshall .Mc Luhan, The Medium is the Message, New York 1967
[20]. Marshall Mc Luhan, The Global Village, Oxf ord University Press, 1989
[21]. Bernard Meyer, les pratiques de la communication, Armand Colin 1998
[22]. Alex Mucchielli, Nouvelles méthodes d‟étude des communications, Armand Collin, 1998
[23]. Masao Maruyama, Thought and Behaviour in Modern Japenese politics, 1963
[24]. Edgar d Morin, la complexité humaine, Flammarion , 1994
[25]. Le L.J.Prieto, Etudes de linguistiques et de sémiologies générales, Genève, 1975
[26]. Robert Salais, institutions et conventions, 1998
[27]. Ferdinand de Saussure, Le cours de linguistique générale, 1916
[28]. Dominique Wol ton, Penser la communication, Flammarion, 1997
[29]. Domique Wolton, l‟autre mondialisation, Flammarion, Paris, 2003
[30]. Y.Winkin, La nouvelle communication, Seuil,1981

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

93
EDUCAREA ȘI FORMAREA PROFESIONALĂ A RESURSELOR UMANE ÎN
ROMÂNIA, ÎN PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII DUR ABILE

Prof.dr.ing. Petruța BLAGA
Universitatea Petru Maior din Tîrgu -Mureș, România
e-mail: petruta.blaga @upm.ro

Rezumat
În România, ocuparea forței de muncă constituie un obiectiv prioritar, făcându -se importa nte eforturi în
vederea adaptării sistemului românesc la strategia europeană de ocupare a forței de muncă.
În ultimele decenii, trecerea de la producție la servicii a determinat o decădere a forței de muncă
integrată inițial în industrie sau agricultură, aceasta având nevoie de reconversie profesională și angajare în alte
domenii, în special în această perioadă de criză economică.
În acest sens, p entru a armoniza unele aspecte ale forței de muncă din România cu cele din Uniunea
Europeană, guvernul României a lansat, fie împreună cu Uniunea Europeană, fie pe cont propriu, o serie de
programe menite să îmbunătățească situația pieței de muncă.
În România, aceste programe au ca scop promovarea și creșterea accesului resurselor umane la educație
și formare profe sională inițială și continuă de calitate, urmărindu -se astfel dezvoltarea unei economii bazată pe
cunoaștere.
Promovând principiul dezvoltării durabile și formând cetățeni mai bine pregătiți care să facă față
provocărilor din prezent și din viitor și care sunt capabili să acționeze în mod responsabil pentru generațiile
viitoare, aceste programe vor contribui substanțial la realizarea obiectivelor principale ale strategiei Uniunii
Europene.

Cuvinte cheie :
Dezvoltare durabilă, dezvoltarea resurselor umane , formare profesională.

Clasificare Jel
O15, O16, Q01

Introducere
Aderarea României la Uniunea Europeană constituie o provocare majoră pentru România în ceea ce
privește adaptarea mediului economic și social românesc la cel european. Este evidentă necesita tea realizării unei
economii de piață funcționale și competitive care să facă față concurenței de pe piața europeană și derularea unui
proces de restructurare economică pentru modernizare economică și alinierea la piața europeană [9]. Din acest
punct de ve dere, este important să se cunoască dinamica schimbărilor tehnologice pentru asigurarea
competitivității, care vor determina transformări majore în domeniul ocupării și formării profesionale a forței de
muncă.
În România, în ultimele decenii, trecerea de l a producție la servicii a determinat o decădere a forței de
muncă integrată inițial în industrie sau agricultură, aceasta având nevoie de reconversie profesională și angajare
în alte domenii, în special în această perioadă de criză economică [4]. Astfel, s chimbările din structura
ocupațională s -au dovedit a fi importante și semnificative: pe de o parte au apărut ocupații noi , iar pe de altă
parte, conținutul multor altora a suferit modificări . În anumite ramuri de activitate, unele ocupații au căpătat
întâietate, iar altele au devenit învechite și au dispărut [9]. Majoritatea ocupațiilor au înregistrat schimbări în
conținutul muncii, acest lucru fiind determinat de următorii factori: adaptarea la nevoile clienților, creșterea
competiției și retehnologizările .
În acest nou context, una din direcțiile de acțiune, pentru a asigura necesarul de forță de muncă
calificată, respectiv competențe pentru companiile românești, constă în dezvoltarea unui sistem de educare și
formare profesională continuă, care să răspund ă nevoilor pieței muncii și unei economii bazată pe cunoaștere,
necesită informații relevante privind evoluția meseriilor și profesiilor, tendințele de evoluție a pieței muncii,
nevoile de competențe și calificări ale companiilor, gradul de corelare între cererea și oferta de forță de muncă și

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
94 identificarea lipsurilor, oferta de programe a furnizorilor de formare profesională și adecvarea acesteia la nevoile
solicitanților.
Dezvoltarea sistemului de educare și formare profesională continuă nu poate fi conce pută în absența
unor parteneriate construite cu contribuția tuturor factorilor care pot influența evoluția sistemului, în special a
partenerilor sociali, dar și a statului și a autorităților sale de reglementare, a asociațiilor profesionale, a
furnizorilor de formare, a societății civile etc. Se impune astfel, creșterea implicării partenerilor sociali în
stabilirea necesarului de competențe pe piața forței de muncă, astfel încât economia să dispună în timp util de
resurse umane corespunzător calificate.
În acest sens, este necesară adaptarea politicilor publice, pentru a asigura cadrul necesar mobilizării
tuturor resurselor în favoarea formării profesionale continue la toate nivelurile. Acestea trebuie să încurajeze
dialogul social, la nivel național, region al, local și sectorial, în vederea participării tuturor actorilor implicați la
dezvoltarea unui sistem de formare profesională continuă, flexibil și transparent care să asigure tuturor șanse
egale de acces și integrare socio -profesională [9].
Importanța e ducării și formării profesionale
Tranziția către o economie și o societate bazată pe cunoaștere impune, ca o necesitate obiectivă,
dezvoltarea unui sistem de educare și formare profesională continuă, transparent și flexibil, trebuie să asigure
creșterea oc upabilității, adaptabilității și mobilității forței de muncă și care să răspundă nevoilor companiilor de
forță de muncă calificată.
Investiția în educarea și formarea profesională continuă este importantă. Transformările economice din
ultimul timp și noil e oportunități apărute solicită din partea fiecărei persoane un efort de adaptare și de construire
a propriilor calificări pe baza noilor cunoștințe dobândite în timp și situații diferite [6]. Educația și formarea
profesională, indiferent dacă se desfășoar ă în cadrul unui sistem formal, la locul de muncă sau în mod informal,
reprezintă pentru fiecare cheia evoluției în carieră și a dezvoltării personale. Formarea profesională continuă este
importantă pentru susținerea transformării forței de muncă, fiind pr incipalul instrument prin care aceasta se poate
adapta la noi cerințe, facilitând astfel mobilitatea între diferite sectoare de activitate. Acumularea de cunoștințe și
abilități permite îmbunătățirea poziției pe piața muncii, ducând în același timp și la c reșterea productivității.
Schimbările rapide în toate domeniile determină un spectru al nevoilor de noi competențe mult mai dinamic.
Investiția în formare aduce beneficii atât persoanei cât și întregii societăți [9].
Având ca scop adaptarea la cerințele pi eței muncii într -o societate bazată pe cunoaștere, dezvoltarea
resurselor umane are ca scop încurajarea angajaților de a dobândii noi competențe și de a accepta mobilitatea
ocupațională. Se urmărește astfel, o schimbare a mentalității în ceea ce privește f ormarea profesională, în sensul
creșterii gradului de conștientizare cu privire la importanța învățării continue, a gradului de motivare pentru
lărgirea cunoștințelor și dezvoltarea competențelor persoanelor.
În acest context, elaborarea și aplicarea unor programe corespunzătoare de instruire permanentă a forței
de muncă va contribui la prevenirea deficitelor de forță de muncă calificată/competențe pentru anumite domenii
și ocupațiile aferente acestora.
Proiectele din domeniul educației și formării profesio nale vor promova principiul dezvoltării durabile,
având astfel o contribuție semnificativă pentru realizarea obiectivelor principale ale strategiei Uniunii Europene.
Obiectivul general al acestor proiecte este de a avea cetățeni mai bine pregătiți care să facă față provocărilor din
prezent și din viitor și capabili să acționeze în mod responsabil pentru generațiile viitoare. De asemenea,
implementarea principiului dezvoltării durabile va oferi tinerei generații oportunitatea de a integra conținutul
cultural cu valorile etice și sociale. Dezvoltarea durabilă înseamnă: dezvoltare economică echilibrată și
echitabilă; nivele înalte de ocupare, coeziune socială și incluziune; un înalt nivel de protecție a mediului și o
utilizare responsabilă a resurselor naturale ; o politică coerentă care generează un sistem politic deschis,
transparent și justificabil; cooperare internațională efectivă în vederea promovării dezvoltării durabile globale
[12].
România va contribui la construirea unei Europe mai competitive prin spr ijinirea acțiunilor îndreptate
spre promovarea spiritului antreprenorial și eficientizarea serviciilor publice. Va fi sprijinită consolidarea culturii
și spiritului antreprenorial, pentru ca antreprenoriatul să devenină o opțiune de carieră pentru fiecare, ca soluție
importantă pentru contrabalansarea efectelor negative ale ajustărilor structurale și ale procesului de restructurare
industrială, generând astfel crearea unor noi alternativele economice și sociale și beneficiind de oportunitățile
create de dez voltarea economică [11].
Previziuni și tendințe ale evoluției forței de muncă
Previziunile economice pentru perioada 2007 -2013 au avut la bază ipoteza că mediul de afaceri va
rămâne stabil, fără o creștere economică a principalilor parteneri comerciali ai României. Aderarea la Uniunea
Europeană va accelera dezvoltarea economică și socială a României. De asemenea, potențialul intern de capital
și de forță de muncă favorizează creșterea economică continuă și sustenabilă. Amplul proces investițional din
ultimi i ani s -a reflectat corespunzător în modernizarea și potențarea factorilor de producție.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

95 În România, ocuparea forței de muncă a fost considerată ca obiectiv prioritar, făcându -se eforturi pentru
adaptarea sistemului românesc în vederea punerii în aplicare a strategiei europene de ocupare a forței de muncă.
Rezultatele Studiului Economic European 2005, în ceea ce privește situația din România, au arătat că investițiile
sunt orientate pe o direcție crescătoare, ceea ce va conduce la schimbări profunde pe piaț a muncii în viitorul
apropiat.
În perioada 2007 -2013 se estimează o creștere a populației active în vârstă de muncă cu aproximativ 520
mii persoane. Populația ocupată în vârstă de muncă se va majora cu aproximativ 610 mii persoane, datorită, în
principal, sporirii nivelului investițiilor străine, creșterii competitivității și, nu în ultimul rând, creșterii veniturilor
salariale. Salariile vor continua să crească într -un ritm mai scăzut.
În același timp este de subliniat că, necesarul de resurse de muncă se va menține peste posibilitățile
oferite de populația în vârstă de muncă. Este vorba de faptul că, deși gradul de inactivitate se va reduce,
totuși proporția celor care din diferite motive nu doresc să activeze pe piața muncii rămâne ridicată. La
nivelul anului 2006, populația activă în vârstă de muncă reprezenta 63,7% din populația totală în vârstă de
muncă (9,6 mil. față de 15 mil.). Este de menționat, totuși, că din populația în vârstă de muncă inactivă circa
1,3 mil. reprezintă categoria celor aflați în diverse forme de pregătire profesională (îndeosebi elevi și
studenți) [7].
Creșterea economică susținută și exodul muncitorilor către vestul Europei au provocat o criză de forță
de muncă în mai multe sectoare ale economiei din România, este principală c oncluzie a unui studiu al companii
de audit și cercetare de piața Euromonitor. Actuala criză de forță de muncă din domeniul construcțiilor este
rezultatul combinat al creșterii economice înregistrate în ultimii șase ani și al exodului de muncitori înregist rat în
aceeași perioada. Mulți români au optat să trăiască și să muncească în țări din vestul Europei sau în S.U.A., unde
standardul de viață este mai înalt.
Rezultatul crizei de pe piața muncii poate fi un impact negativ asupra investițiilor străine direc te, dar și
o încetinire a creșterii economice. În anumite sectoare a devenit foarte greu să găsești mâna de lucru calificată,
ceea ce face să se majoreze costurile cu forța de muncă. Oricum, creșterea salariilor și sumele trimise din
străinătate de angajaț ii români susțin creșterea cererii de consum. Ramura de construcții -montaj va fi în centrul
crizei de personal, mai ales din sub influența creșterilor cererii și a investițiilor din acest domeniu [1]. În aceste
condiții, aducerea de muncitori din statele c omunitare sau extracomunitare va fi luată în considerare de multe
firme.
Necesarul de forță de muncă de pe piața construcțiilor din România este de 100 000 -150 000 de
muncitori calificați, în condițiile în care numărul angajaților din acest domeniu este în prezent de 352 000 de
persoane. Acesta este ordinul de mărime care arată lipsa de personal din domeniul construcțiilor. Conform
Asociației Române a Antreprenorilor de Construcții (ARACO) diferența ar putea fi acoperită de constructorii
care lucrează î n afara țării, dar cea mai mare parte dintre aceștia se apropie de vârsta pensionarii. Potrivit
estimărilor, în afara țării lucrează 100 000 de constructori, cei mai mulți în Israel, Germania, Spania și Italia.
Potrivit datelor organizațiilor patronale, ce le mai importante meserii care necesită forța de muncă sunt maeștrii,
muncitorii care se ocupă de construcțiile metalice, cei specializați în montarea de gips -carton, de ferestre PVC,
de aparate de climatizare și laboranții, care certifică calitatea constr ucțiilor [2].
Pentru a rezolva problema pe piața muncii în sectorul construcțiilor, Guvernul român încurajează,
teoretic, repatrierea celor plecați la muncă în țări ale U.E. sau în S.U.A. În același timp, se încearcă atragerea de
muncitori din afara spațiu lui U.E. pentru a diminua deficitul. Asta pentru că afacerile devin mai puțin profitabile
pe măsură ce producția scade, iar costurile cresc [3].
În opinia reprezentanților Ministrului Muncii, numărul românilor plecați la munca în străinătate nu a
înregistr at o creștere mai mare după 1 ianuarie 2007, în schimb, consideră că numărul străinilor care vor veni să
lucreze în România ar putea crește odată cu aderarea.
Luând în considerare prognozele actuale este evident că se impune și în țara noastră, creșterea
preocupărilor atât pentru elaborarea de modele macroeconomice menite să dezvolte piața forței de muncă, cât
mai ales pentru utilizarea acestora.
Programe pentru dezvoltarea forței de muncă din România
După 1990, piata de constructii din Romania s -a confrun tat cu plecari masive de forță de muncă
calificată spre piețe externe de forta de munca spre Occident . În prezent, nu mai există școli de pregătire
specializate în domeniul construcțiilor, iar firmele românești de profil sunt interesate de colaborarea cu
Ministerului Educației și Ministerul Muncii pentru redeschide școlile de calificare sau pentru organizarea de
cursuri de calificare [1].
Pentru a armoniza unele aspecte pe care le privește forța de muncă din România cu cea din Uniunea
Europeană, guvernul Ro mâniei a lansat, fie împreună cu U.E., fie pe cont propriu, o serie de programe menite să
îmbunătățească situația pieței de muncă de al momentul actual.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
96 În acest scop țările membre cooperează cu U.E. în ceea ce privește analiza Politicii de Ocupare a Forțe i
de Muncă. Trebuie avute în vedere următoarele probleme:
– îmbunătățirea funcționării pieței muncii, astfel încât să se asigure că oferta de forță de muncă corespunde în
mod eficient cererii de pe piața internă;
– aplicarea politicilor și măsurilor necesare p entru pregătirea populației apte de lucru, nespecializată sau
specializată în mod necorespunzător pentru o economie de piață;
– gradul de pregătire al structurilor politicii ocupării forței de muncă și al sistemelor derivate pentru a asigura
aplicarea Strate giei de Ocupare a Forței de Muncă.
Principalele programe care se adresează dezvoltării resurselor umane din economia națională, inclusiv a
celor din ramura de construcții -montaj sunt:
 Cadrul Strategic Național de Referință 2007 -2013 – document strategic n ațional prin care se face legătura
între prioritățile naționale de dezvoltare, stabilite în Planul Național de Dezvoltare 2007 -2013 și prioritățile
la nivel european. C.S.N.R. a fost elaborat de către Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Autoritatea
pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale, într -un larg parteneriat cu structuri ale administrației publice
centrale și locale și organizații neguvernamentale.
 Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane – finanțat de Fondul Social Europ ean și de
Guvernul României, are ca scop investirea în oameni, cea mai importantă resursă a României. Obiectivul
său principal îl constituie dezvoltarea capitalului uman și creșterea competitivității acestuia.
 Programul de Guvernare 2005 – 2008 în domeniul Resurselor Umane.
 Programul PROGRESS ș.a.
Aceste programe promovează ocuparea forței de muncă, prin îmbunătățirea sistemului de învățământ și
de formare profesională, prin dezvoltarea rețelei de servicii de orientare și îndrumare pentru căutarea unui loc de
muncă, prin investiții în creșterea capacității întreprinderilor și a lucrătorilor în confruntarea cu noile provocări
globale.
Acestea se adresează șomerilor, tineri cu vârsta între 15 și 24 ani, persoanelor care au părăsit școala,
fără calificări, sau cu un nivel scăzut de calificare, sau cu calificări ce nu mai sunt cerute pe piața forței de
muncă, adulți șomeri (cu vârste între 25 -64 ani), persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă din mediul
rural și persoanele ocupate în agricultură cu venitur i scăzute care doresc să -și sporească șansele de
inserție/revenire pe piața forței de muncă, personalului operativ propriu din întreprinderile de stat sau private, cât
și tuturor nivelurilor manageriale din întreprinderi (management de vârf, mediu și de li nie).
Cadrul Strategic Național de Referință 2007 – 2013
Conform noului acquis privind Politica de Coeziune a Uniunii Europene, fiecare Stat Membru
elaborează un Cadru Strategic Național de Referință (C.S.N.R.) [8], ca document de referință pentru program area
Fondurilor Structurale și de Coeziune.
C.S.N.R. își are rădăcinile în Planul Național de Dezvoltare (P.N.D.), care a fost elaborat sub forma
unui instrument care să ghideze abordarea surselor de finanțare naționale, comunitare și de alt tip la care
România are acces. Acesta justifică și prioritizează investițiile publice din cadrul politicii europene economice și
de coeziune socială și definește planificarea strategică și programarea financiară multianuale ale României.
Acesta are la bază următorul co ntext economic:
– Infrastructura de bază – calitatea slabă și ineficiența serviciilor publice de management al deșeurilor,
precum și interconectivitatea redusă între activitățile economiei naționale, constituie frâne în calea
dezvoltării. Toate acestea sunt dublate de un nivel scăzut al cunoștințelor cu privire la protejarea mediului
înconjurător, administrarea defectuoasă a acestuia, precum și utilizarea ineficientă a resurselor de energie.
– Competitivitatea economică – productivitatea scăzută, echipamentele și tehnologia învechite spiritul
antreprenorial insuficient dezvoltat, un climat de afaceri dificil și lipsa unei infrastructuri adecvate pentru
sprijinirea mediului de afaceri, accesul limitat la finanțare și investițiile insuficiente în cercetare -dezvol tare,
toate afectează dezvoltarea mediului de afaceri.
– Capitalul uman – capacitatea limitată a educației și formării profesionale continue de a răspunde nevoilor
unei economii moderne bazate pe cunoaștere, atenția redusă acordată educației, insuficienta c orelare între
educație, formarea profesională inițială și formarea profesională continuă. Inegalitatea de șanse duce la
excluderea socială a categoriilor vulnerabile, cum ar fi femeile, persoanele cu dizabilități și etnia romă.
Prioritățile C.S.N.R. au fo st formulate ca răspuns strategic al Guvernului la problemele economice
actuale și în vederea creării oportunităților pe care România și le dorește. C.S.N.R. vizează armonizarea tuturor
acestor priorități într -o strategie coerentă, care să fie adecvată pen tru România și care vizează în mod pozitiv
sectorul de construcții -montaj:
– Dezvoltarea infrastructurii de bază la standarde europene – investițiile în infrastructură vor îmbunătăți
calitatea rețelelor rutiere și feroviare, precum și a navigației pe Dunăre și vor sprijini dezvoltarea mediului
de afaceri și crearea de noi locuri de muncă. Investițiile vor crește astfel numărul de proiecte din domeniul

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

97 construcțiilor, o condiție esențială pentru buna desfășurare a acestor proiecte este creșterea calității din
domeniu.
– Creșterea competitivității pe termen lung a economiei românești – strategia va contribui la construirea unei
baze de producție și antreprenoriale dinamice, va sprijini crearea și dezvoltarea de noi afaceri, în special prin
investiții în produse și servicii de calitate. Se va încuraja inovarea și se va îmbunătăți procesul de punere în
practică a rezultatelor activităților de cercetare și dezvoltare la oportunitățile de piață.
– Dezvoltarea și folosirea mai eficientă a capitalului uman din România – strategia are ca scop sprijinirea
sistemului de învățământ și formare profesională pentru a furniza educație flexibilă și de mai bună calitate și
calificări adaptate indivizilor. Creșterea adaptabilității, dezvoltarea spiritului antreprenorial și învățarea p e
parcursul întregii vieți se vor afla în centrul politicilor în domeniu, iar angajatorii vor fi încurajați să
investească în capitalul uman.
Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resursel or Umane [10] a fost elaborat sub coordonarea
Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei. În timpul consultărilor au fost implicate Ministerul
Finanțelor Publice, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, Ministerul Educației și Cercet ării,
Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului,
Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătății Publice, Institutul Național de
Statistică, Institutul Naționa l de Cercetare Științifică în domeniul Muncii și Protecției Sociale, Comisia Anti –
Sărăcie și de Promovare a Incluziunii Sociale, Consiliul Național pentru Formarea Profesională a Adulților,
Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbaț i, Agenția Națională pentru Întreprinderi Mici
și Mijlocii și Cooperație, alte ministere de linie și agenții [5].
De asemenea, au avut loc consultări pe scară largă cu partenerii sociali, organizații ale societății civile,
administrația publică și alți ac tori relevanți. Obiectivul general al POS DRU este dezvoltarea capitalului uman și
creșterea competitivității, prin conectarea educației și învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii și
asigurarea de oportunități sporite pentru participarea viitoare a 850.000 de persoane pe o piață a muncii moderne,
flexibile și incluzive [13].
Obiectivele specifice identificate pot fi rezumate astfel:
– Promovarea calității sistemului de educație și formare profesională inițială și continuă, inclusiv a
învățământulu i superior și cercetării;
– Promovarea culturii antreprenoriale și îmbunătățirea calității și productivității la locul de muncă;
– Facilitarea inserției tinerilor și a șomerilor de lungă durată pe piața muncii;
– Dezvoltarea unei piețe a muncii moderne, flexi bile, incluzive;
– Promovarea (re)inserției pe piața muncii a persoanelor inactive, inclusiv în zonele rurale;
– Îmbunătățirea serviciilor publice de ocupare;
– Facilitarea accesului la educație și pe piața muncii a grupurilor vulnerabile.
Cadrul economico -social de elaborare a programului a fost următorul:
– Participare la educație: Conform estimărilor, populația școlară va înregistra o scădere de aproximativ 20%
în intervalul 2005 -2013. Tendința prognozată va ridica în viitor problema restructurării rețelei șco lare și
revizuirea strategiilor de management al resurselor umane din învățământul inițial și din învățământul
profesional și tehnic inițial.
– Învățarea pe tot parcursul vieții: Aceasta nu este abordată într -o manieră coerentă și adecvată la nivelul
sistemu lui și politicilor educaționale și limitează astfel coerența și flexibilitatea căilor individuale de învățare
pe tot parcursul vieții. În ciuda progresului făcut în reglementarea validării învățării, folosirea insuficientă a
cadrului legal existent (cu exc epția învățământului profesional și tehnic inițial) rămâne unul din punctele
slabe ale procesului de introducere a abordării învățării pe tot parcursul vieții în educație și formare. Din
acest punct de vedere prin dobândirea de cunoștințe și de competențe pe tot parcursul vieții, printr -o
continuă actualizare a stocului individual de cunoștințe și competențe, a educației și formării continue va
avea loc o creștere a competitivității capitalului uman prezent pe piață.
– Asigurarea calității și managementul: În prezent buna calitate sau calitatea scăzută pot fi evaluate, mai ales
prin performanțele obținute de absolvenții școlilor/universităților pe piața muncii, în termeni de rată de
ocupare și rata șomajului, deși relevanța acestora în evaluarea calității educ ației inițiale și a formării este
diminuată, de vreme ce există și alte cauze de ordin economic și social care influențează rata și structura
ocupării.
– Sănătatea și securitatea la locul de muncă: Legislația națională stabilește faptul că angajatorul poartă
întreaga responsabilitate pentru aplicarea măsurilor privind sănătatea și securitatea la locul de muncă. În
ciuda măsurilor luate la nivel național și a scăderii ușoare a numărului accidentelor de muncă și
îmbolnăvirilor profesionale, cifrele din acest do meniu rămân ridicate, iar indicatorul duratei medii a
incapacității de muncă ca urmare a accidentelor este ușor în creștere. Aceasta demonstrează o cultură de

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
98 prevenire a riscului insuficient dezvoltată în firme și necesitatea stimulării responsabilității sociale a
companiilor.
Conform strategiei elaborată în concordanță cu Cadrul Național Strategic de Referință 2007 -2013
pentru obiectivul de ”Convergență” și cu Programul de Guvernare 2005 -2008 în domeniul Resurselor Umane,
creșterea competitivității econo mice necesită o utilizare mai eficientă a resurselor umane. Ca o consecință a
problemelor structurale de pe piața forței de muncă, în strânsă legătură cu rata scăzută de participare și cu lipsa
unei forțe de muncă calificată în anumite regiuni și sectoare de activitate specifice, se va acorda o atenție sporită
promovării dezvoltării resurselor umane pentru forța de muncă în ansamblu [1].
Dezvoltarea resurselor umane se va concentra pe creșterea investițiilor în educație și calificare,
atragerea și reținerea a cât mai multor persoane pe piața muncii, creșterea ofertei de muncă, îmbunătățirea
adaptabilității lucrătorilor și întreprinderilor, promovarea incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile.
În acest scop au fost create șase axe prioritare menite să vin ă în întâmpinarea nevoilor identificate ale
pieței muncii:
 Axa Prioritară 1 „Educația și formarea profesională în sprijinul creșterii economice și dezvoltării societății
bazate pe cunoaștere”: are în vedere nevoia de modernizare și o adaptare mai bună, atâ t a educației inițiale
și formării profesionale, cât și a pregătirii profesionale continue, la nevoile de pe piața muncii, în scopul
dezvoltării unei abordări comune a învățării și a formării profesionale pentru generarea de valoare adăugată
Acțiunile vor avea ca obiectiv sistemul (standarde, sisteme, mijloace și dezvoltarea personalului), oferta
educațională și de formare profesională, oferirea educației și formării profesionale resurselor umane
(furnizarea sprijinului orientat).
 Axa Prioritară 2 “Conectar ea învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii”: are în vedere, la nivel
național, asigurarea că toți indivizii au acces egal la procesul de învățare și că dețin competențele și
calificările necesare integrării sustenabile pe piața muncii. Această ax ă prioritară are drept țintă la nivel
național, atât nevoile specifice ale indivizilor anterioare abandonului școlar sau finalizării procesului de
educație, precum și nevoile ulterioare absolvirii ca persoană activă, în abordarea națională.
 Axa Prioritară 3 “Creșterea adaptabilității lucrătorilor și întreprinderilor”: are ca obiectiv promovarea
culturii antreprenoriale, flexibilității și adaptabilității prin sprijinirea competenței, pregătirii profesionale și
adaptabilității forței de muncă și întreprinderi lor. Axa va include, de asemenea, sprijin pentru întreprinderi în
privința formării profesionale, în special formare profesională specifică pentru noile tehnologii.
 Axei Prioritare 4 “Modernizarea serviciului public de ocupare”: va fi abordată la nivel naț ional, în
încercarea de a diversifica serviciile, de a le crește calitatea, făcându -le mai vizibile și mai accesibile și
aducându -le mai aproape de beneficiari. Prin activități de formare profesională a personalului Serviciului
Public de Ocupare, va crește la nivel național capacitatea acestui serviciu de a furniza analize ale pieței
muncii, de a interpreta datele prin anticiparea tendințelor și noilor evoluții ale dinamicii forței de muncă și a
companiilor.
 Axa Prioritară 5 “Promovarea măsurilor active de ocupare”: ajută la facilitarea integrării pe piața muncii a
tinerilor și a șomerilor de lungă durată, atragerea și menținerea unui număr mai mare de persoane pe piața
muncii, inclusiv în zonele rurale, și sprijinirea ocupării formale. Măsurile active de oc upare vor include, de
asemenea, programe de specializare în domeniul care au o lipsă acută de resurse umane calificate, programe
de lungă durată adresate zonei rurale, permițându -le acestora să devină activi pe piața muncii, să obțină
cunoștințele de bază necesare pentru îndeplinirea cu succes a responsabilităților pe care le presupune postul.
 Axa Prioritară 6 „Promovarea incluziunii sociale”: presupune facilitarea accesului pe piața muncii a
grupurilor vulnerabile și promovarea unei societăți incluzive și coezive în scopul asigurării bunăstării tuturor
cetățenilor.
În condițiile în care cele două mari probleme ale pieței muncii din ramura de construcții -montaj sunt
lipsa personalului din acest domeniu și calitatea scăzută a muncii prin prisma lipsei de pers onal calificat în acest
domeniu, Programul Operațional Regional de Dezvoltare a Resurselor Umane vine în sprijinul organizațiilor din
domeniu, oferindu -le posibilitatea îmbunătățirii accesului la educație și la formare profesională, a promovării
măsurilor de ocupare și a modernizării serviciului public de ocupare [1].
România are la dispoziție un buget de peste patru miliarde de euro pentru dezvoltarea resurselor umane
în perioada 2007 -2013, din care aproximativ 3,5 miliarde de euro vin de la U.E., din Fon dul Social European,
restul fiind cofinanțare națională. Cea mai mare parte a sumei, 39%, va fi folosită pentru promovarea învățării pe
tot parcursul vieții și adaptabilitatea forței de muncă, restul fiind destinat promovării măsurilor active de ocupare
și pentru modernizarea sistemelor de formare profesională. O treime din sumă va fi destinată promovării
măsurilor active de ocupare pentru populația inactivă.
Această prognoză oferă posibilitatea rezolvării unor probleme importante ale forței de muncă din
domeniul construcțiilor în condițiile în care, bine gestionate, aceste program ar putea duce la rezolvarea
neajunsurilor forței de muncă până în 2013.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

99 Concluzii
După o perioadă de tranziție lentă și anevoioasă și din prisma schimbărilor care au loc, la nive l național
și internațional din punct de vedere al organizării și utilizării forței de muncă, resursele umane au devenit un
factor prețios, strategic pentru orice sector economic. Importanța factorului uman în conducerea cu succes a unei
afaceri este ceea ce face din managementul resurselor umane, un set de competențe, deprinderi și atitudini
esențiale pentru toți managerii.
Măsurile de politică macroeconomică întreprinse începând cu anul 2000, au stopat declinul economic
început în anul 1997 și au asigurat o creștere a produsului intern brut, precum și o reducere a numărului de
persoane care pleacă la muncă într -o altă țară. Totuși ritmul de ameliorare a situației economice și a pieței muncii
din România este destul de lent.
Aderarea la Uniunea Europeană pr esupune noi provocări pentru întreprinderile românești și pentru
economie în general, dar în același timp creează noi oportunități de dezvoltare prin accesul acestora la asistența
financiară nerambursabilă din Fonduri Structurale.
Relansarea creșterii eco nomice și îmbunătățirea situației de pe piața muncii din România a devenit o
prioritate pentru politicile macroeconomice, pornindu -se de la importanța asigurării condițiile necesare creșterii
productivității și eficienței utilizării forței de muncă, cât și a creșterii nivelului de trai al populației ocupată în
acest domeniu.

Bibliografie

1. Blaga P., Programe și măsuri pentru dezvoltarea forței de muncă din România, Conferința științifico –
practică internațională „Premisele dezvoltării economiei naționale în contextul crizei economice”, Secțiunea
I: Politici și modele de dezvoltare a sectorului real al economiei naționale, Universitatea de Stat ”Alecu
Russo” din Bălți, Facultatea Economie, Moldova, 28 -29 mai 2010, ISBN 978 -9975 -50-022-7,
http://www.usb.md/ro/?noutati=10
2. Radu A., Studiul de analiză privind deficitul de forță de muncă calificată în domeniul construcții, Agenția
Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, 8 Septembrie 2010, http://anofm.ro/node/2232 ;
3. Rusu T., Exodul forței de muncă încetinește creșterea economică, 28 Septembrie 2007,
http://www.sfin.ro/artic ol_10640/exodul_fortei_de_munca_incetineste_cresterea_economica.html ;
4. Scarlat D., Resursele umane într -o comunitate durabilă, Jurnalul Național, București, 24 octombrie 2010
5. Tripon A., Blaga P., Study on performance boost of innovative SMEs through sustainable development of
human resources, Quality Management in Higher Education – Proceedings of The 6th International Seminar
on the Quali ty Management in Higher Education, Book II, Section IV: Development Innovative of new
Teaching Methods/Materials, Tulcea, Romania, 8th -9th July, 2010, pag.673 -676, ISBN 978 -973-662-566-
4, Vol II ISBN 978 -973-662-568-8, http://www.cetex.ro/qmhe2010/
6. * * * , Asociația pentru consiliere, calificare și recalificare Ploiești Sud din România, http://www.accrp.ro/
7. * * * , Creșterea economică și ocuparea până în 2013,
http://www.cnp.ro/user/repository/7f68a351df298f4f7798.pdf
8. * * * , Cadrul Național Strategic de Referință, Ministerul Economiei și Finanțelor , aprilie 2007,
http://eufinantare.info/CNSR.html ;
9. * * * , Formarea profesională continuă în procesul dezvoltării tehnologice din economia românească
Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de șans e, București, aprilie 2007 ,
http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Rapoarte -Studii/120407raport.pdf
10. * * * , Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Ministerului Muncii, Familiei și
Egalităț ii de șans e, București, octombrie 2007 , http://www.fonduri -ue.ro/upload/120342172163.pdf
11. * * * , Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României. Orizonturi 2013 -2020 -2030, Guvernul
României – Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare –
Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă, București, 2008, http://strategia.ncsd.ro/docs/sndd 10.ro.pdf
12. * * * , Documentul cadru de implementare a Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor
Umane 2007 – 2013 , Ministerului Muncii, Familiei și Protecției sociale , București, februarie 2009 ,
http://www.fonduri -ue.ro/upload/124817780243.pdf
13. * * * , Dezvoltarea resurselor umane din educatie si formare POS DRU, Fonduri Structurale Europene,
2008 -2010, http://www.fonduri -structurale -europene.ro/posdru/dezvoltarea -resurselor -umane.html

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
100
FAMILIA SI VALORIFICAREA COMPETENTELOR SPECIFICE RECUNOSCUTE
IN CONTEXTUL EUROPEAN AL DEZVOLTARII DURABILE

Valentina Laz ăr

Abstrac t
Obiectivul lucrarii – identificarea si promovarea valorilor familiei prin educatie inovativa in spatiul
european. Lucrarea este rezultatul cercetarilor facute, in perioada octombrie 2009 – octombrie 2010, de catre
asociatia “ ACTIVI PENTRU VIITOR “, din Bucuresti, reprezentant al clubului “ SI NOI PUTEM REUSI “,
pentru zona Bucuresti – Muntenia. Toate actiunile au fost facute prin voluntariat.
Cercetarea s -a efectuat in 2 etape : A. la nivel micro – prin prezentarea competentelor recunoscute si
identificarea nevoilor grupului , in perioada decembrie 2009 – martie 2010, prin metode cantitative (chestionare
directe sau on – line, analiza datelor ) si prin metode calitative ( work –shopuri si discutii directe ) B. la nivel
macro – : pentru valida rea nevoilor identificate la nivel micro. S-au identificat o parte din cei mai importanti
promotori actuali de metode educative inovative si autoritatile publice responsabile. Cercetarea s -a efectuat in
perioada mai 2010 – octombrie 2010, prin metod e cantitative ( diseminarea sintezelor facute in cadrul work –
shopurilor in mediul internet), studiul informatiilor relevante existente la nivel macro, a ofertei de servicii si a
principalilor factori de decizie si prin metode calitative ( proiectul privind familia si drepturile copilului,
realizat impreuna cu Institutul Roman de Training, din punctul de vedere al politicilor publice si proiectul”
Gradina magica “,privind educatia ecologica prin metode motivationale )
Rezultat : Prezenta cercetare a determinat , la nivel micro , ca principala nevoie sociala : educatia
familiala. Iar la nivel macro s -a confirmat prioritatea acestei nevoi. Consideram necesara continuarea acestei
cercetari prin proiecte privind identificarea si promovarea unui set de valori care ne unesc, la nivel national si
European, in contextul dezvoltarii durabile.

Cuvinte Cheie :
competente recunoscute, educatie inovatoare, valori familiale, dezvoltarea durabila.

Clasificare Je l :
I29, I31, I 39

Introducere
Confor m Eurobarometrului, principalul indice al calitatii vietii in Romania este familia, in timp ce in
Europa este sanatatea. Cartile editate de autori romani se refera la familia crestina. Sociologii si psihologii
romani sunt la inceput de drum. Doamna Ral uca Popescu a publicat cartea “ Introducere in sociologia familiei “.
Familia romaneasca in societatea contemporana “ – 2009.
Facultatea “ Spiru Haret “ organizeaza masterat pentru “ Familie si societate “. Cele mai multe carti
editate in ultimii ani sun t dedicate educatiei copiilor.
Societatea civila a facut mai multe studii privind familia : Fundatia SOROS “ Viata de famuilie “ –
2008, iar Fundatia pentru dezvoltarea societatii civile ( FDSC ), a realizat “ Ghidul privind nevoile emergente ale
copiilo r “ -2010.
Sectorul privat, care furnizeaza servicii de dezvoltare personala s -a reunit in asociatia “ EMPOWER “,
prin care face seminarii si dezbateri gratuite si pentru categoria “ relatii si cuplu “.
Nu am identificat preocupari serioase pentru educat ia parintilor.
Responsabilitatea statului in domeniul familiei apartine in principal Ministerului Muncii, prin Agentia
Nationala pentru Protectia Familiei si Drepturile Copilului, si Autoritatilor Administratiei Publice Locale.
Desi mai multe minist ere si agentii nationale au atributii privind educatia copilului, nu exista un
document strategic care sa reuneasca totul intr -un mod armonios. Identificarea atributiilor statului si propunerile
privind analiza modului in care aceste atributii sunt mater ializate si transparente s -a facut prin proiectul “

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

101 Necesitatea integrarii problematicii drepturilor copilului si valorilor familiale intr – un singur document strategic
prin participarea tuturor actorilor interesati “
Juridic, exista o buna acoperire a do meniului, incepand cu “ Codul familiei “ si terminand cu HG
1385/2009 privind infiintarea, organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Familiei si a
Drepturilor Copilului. Concluzia este aceea ca “ Serviciile de crestere si ingrijir e a copilului, de armonizare a
responsabilitatilor familiale cu cele profesionale nu sunt inca articulate coerent, intr – un sistem comprehensiv “
(Popescu , 2009) .
Politicile familiale, au in comun :
– sustinere economica, prin transferuri in ba ni sau in servicii
– ameliorarea dezechilibrelor demografice ( imbatranire, spor natural negativ )
– garantarea egalitatii de sanse ( reconcilierea muncii cu viata de familie )
In tarile scandinave suportul destinat familiei consta mai deg raba in servicii decat in beneficii
financiare.
In tarile est – europene politicile familiale nu sunt dezvoltate. In acelasi timp, politicile de ocupare sunt
deficitare, iar somajul este ridicat.
In tarile continentale politicele familiale variaza intre cele scandinave si cele est – europene. In Franta,
Olanda, Marea Britanie si Belgia exista sisteme de ingrijire publice sau subventionate bine puse la punct. In
Austria si Germania, beneficiile familiale sunt numeroase, dar serviciile legate de ingrij irea copilului sunt
insuficiente. “ (Popescu , 2009).
Prevederi privind familia, existente la nivelul Consiliului Europei :
– CARTA SOCIALA EUROPEANA art. 16. “ Statele trebuie sa asigure protectia vietii de familie din punct
de vedere economic, legal, s ocial, incluzand prestatii familiale, aranjamente fiscale, asigurarea de locuinte
pentru familii, prestatii pentru proaspat casatoriti . “
– Declaratia politica a Comitetul Ministrilor responsabili de Afaceri Sociale din Consiliul Europeansi
raspunderile asumate ;
– Declaratia Finala a primei Conferinte a Ministrilor responsabili cu Coeziunea Sociala din Uniunea Europeana
a subliniat rolul important al familiei in cresterea increderii in viitor si in devoltarea proiectelor viabile de
viata ;
– Standarde ale C onsiliului Europei, relevante pentru domeniul politicilor familiale, drepturile copilului si
dreptului familiei si importanta promovarii implementarii lor ;
In majoritatea statelor europene exista un minister care are ca atributii si politicile familiale. In Franta
exista o delegatie interministeriala pentru familie
La nivel european, exista “ ALIANTA PENTRU FAMILII “, cu preocupari legate de impulsionarea
unor politici favorabile familiei.
In concluzie este necesara promovarea educatiei familiale la nivel european, in parteneriat public
privat, printr -o educatie inovativa, orientata spre propria creativitate.

Metodologia de cercetare
Prima etapa a cercetarii, a cuprins 8 work – shopuri, pe 3 module : 3 pentru dezvoltare personala, 2
pentru s anatate si 3 pentru societatea civila. Au participat, in medie, in jur de 25 persoane la fiecare work –
shop. Varsta participantilor a fost intre 26 si 59 de ani. repartizarea pe varste este conform fig.1.
Fiecare work – shop a avut ca invitat, o per sonalitate cu valoare recunoscuta in domeniul sau de
activitate. S -au lansat 4 chestionare deschise, cate 2 la modulele dezvoltare personala si societatea civila . La
modulul sanatate s -au colectat inainte de work shop intrebari ale participantilor apoi s-au sistematizat aceste
intrebari, intr -o succesiune logica.
La fiecare work – shop s -a prezentat analiza rezultata din prelucrarea chestionarelor, completata cu
referiri la informatiile cele mai relevante care raspundeau nevoilor de informare ale part icipantilor.
Modulul dezvoltare personala a avut ca invitati pe d -nul conferentiar Tripon Avram, Presedinte
Asociatie club " SI NOI PUTEM REUSI " pe doamna Iulia Sara, consultant in cariera GCDF (Global Career
Development Facilitator) conform curriculei of iciale GCDF Romania, Facilitator sanatate mintala (MHF),
Formator de formatori (CNFPA) Presedinte centrul pentru cariera Tg. Mures, Membru fondator al Asociatiei
Consilierilor Romani (ACROM ) , pe doamna Virginia Blinda, cercetator la Academia Romana, form ator de
formatori, certificat CNFPA si pe domnul Andy Szekely, specialist in NLP, coaching, public speaking,psihologia
persuasiunii, autorul primei carti de NLP, din Romania.
Am selectat din analiza prelucrarii chestionarelor, cele mai relevante elemente :
– Motivatia ( fig. 2 ) – unde dorinta de a ajuta si dorinta de a intalni oameni noi au avut un procent de
raspuns de 100 %.
– Domeniile preferate pt a se implica ( fig. 3 ) au avut o majoritate de 85 % la capitolul educatie.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
102 – Competentele profesionale ale participantilor sunt prezentate in fig 4.
– Pregatirea pentru viata ( fig.5 ) este recunoscuta doar de 28 % dintre participanti.
– S-a considerat ca omul echilbrat este cel care mentine la acelasi nivel cele 4 inteligente : fizica,
emotionala, mentala si spi rituala ;
Intrebarile fundamentale care ne framanta la toate varstele : cine sunt eu, ce nevoi am, cum imi voi
indeplini aceste nevoi, de ce trebuie sa imi indeplinesc aceste nevoi, cum reconciliem propriile conflicte
interioare, cum reconciilem viata publ ica cu cea privata. Raspunsul la aceste intrebari determina stilul de viata.
Modulul de sanatate a avut ca invitat pe domnul Adrian Cranta, presedinte al Asociatiei Romane de Tai
Chi si Chi Kung.
Subiectele cele mai importante puse in discutie au fost :
– Ce este sanatatea si cum se pastreaza ea
– Ce este corpul nostru
– Care sunt cauzele bolilor
– Cui foloseste cercetarea din domeniul sanatatii
– Cum se motiveaza creierul pentru gestionarea poftelor
– Cum ne putem proteja de substantele nocive din alimente
– Ce est e stresul
– Cum se pot dezvolta armonios copiii
– Ce inseamna sanatatea familiei
– Sexul influenteaza sanatatea
Sinteza discutiilor purtate a fost postata pe internet, transmisa participantilor. Concluzia cea mai
imporanta este lipsa educatiei preventive, ince pand cu educatia prenatala, pana la educatia continua a celor
responsabili de sanatatea noastrae. Gestionam boala, cu resurse umane afectate de sistem ( media de viata a
medicilor este de 58 de ani ) ,folosindu –se resurse financiare tot mai mari.
Alter nativa este gestionarea sanatatii printr -o educatie preventiva facuta intregii populatii. Medicii nu
beneficiaza de un sistem educational si informational bine structurat. In Germania, educatia preventiva a
determinat cresterea starii de sanatate si a duratei vietii in mod semnificativ.
Modulul societatii civile a avut in cele 3 work – shopuri invitati din administratia publica si din asociatii
din domeniile educatie, mediu, juridic, voluntariat.
S-au lansat 2 chestionare deschise, s -a realizat prelucrarea acestora, cu prezentarea in work – shopul
urmator si postarea pe internet.
S-au identificat principalele nevoi ale participantilor :
– un cadru organizat pentru actiuni care sa valorifice experienta anterioara si creativitatea
– educatia pentru un mod de viata sanatos ( fizic, mental, spiritual, emotional )
– educatia pentru responsabilitate fata de tine ca om si fata de actiunile tale
– diseminarea informatiilor, printr -o prezentare sintetica si simplificata in mediul on –line si off – line
– pragmatismul actiunilor prin alegerea destinatarilor cu cel mai mare impact in timp si maxi mizarea
valorii adaugate
– transparenta decizionala pentru eliminarea coruptiei
S-au identificat o parte dintre posibilele solutiile la a ceste nevoi. S -a scris un prim proiect privind
valorificarea in mod creativ a experientelor printr -un dialog intre generatii. S -a difuzat acest proiect on – line,
pentru a invita la creativitate si implicare.
Etapa a doua a cercetarii a constat din valida rea la nivel macro a nevoilor determinate la nivel micro,
identificarea promotorilor actuali de metode educative inovative, si a autoritatilor publice responsabile.
Nevoile exprimate sunt regasite in documentele politice, ca de exemplu: Strategia nation ala pentru
dezvoltare durabila, aprobata de guvernul Romaniei in nov. 2008 din care citam :
“ O viata sanatoasa si imbelsugata intr -o tara curata si dezvoltata, ……printr -o dezvoltare durabila astfel
incat necesitatile prezentului sa nu compromita nec esitatile generatiilor viitoare “. Noi, romanii stim asta de pe
vreme a lui Stefan cel Mare si Sfant. O confirma in vremurile recente profesorul Constantin Dulcan, prin
cercetarile sale , concretizate partial in cartea “ Inteligenta materiei “.
S-au studia t site – urile autoritatilor publice, care au responsabilitati in domeniul familiei si al copilului.
Informatiile sunt prezentate intr -o forma extrem de stufoasa, greu accesibila cetateanului obisnuit. De exemplu
strategia nationala pentru dezvoltarea dura bila are 132 de pagini,, fara o varianta simplificata, cu reprezentari
grafice.
Lipseste mecanismul de consultare pentru politicile publice si poate fi imbunatatit mecanismul
transparentei decizionale.
Am participat la 12 simpozioane interne si intern ational.organizate de catre societatea civila. In cadrul
proiectului

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

103 “ Cetateni activi in Europa “ am intalnit europarlamentari, care acuzau lipsa dialogului cu autoritatile
publice si cu societatea civila, pentru a sustine Romania la Uniunea Eur opeana.
Credem ca autoritatile publice, divizate in lupta politica, nu realizeaza cat de mult inseamna
DIALOGUL CONSTRUCTIV cu reprezentantii societatii civile pentru dezvoltarea durabila a Romaniei
Am intalnit numerosi reprezentanti ai autoritatilor publice, oameni competenti, care se simt ingraditi de
rigorile politice.
Promotorii serviciilor inovative privind educatia se regasesc in special in domeniul privat, atat cel
profitabil cat si cel asociativ.
Am mentionat deja asociatia Empower, cu car e purtam discutii pentru actiuni comune, privind
identificarea si promovarea valorilor familiei.
Reprezentanti ai sectorului non profit, au realizat cele mai multe tipuri de servicii, dedicate educatiei
innovative.
Cele mai multe dintre aceste asociatii , apartin unor retele europene sau internationale. Pri ntre cele mai
active, mentionam: “ Tineret in actiune “, “ Terra Mileniului III “, Cercetasii Romaniei “, “ ASOCIATIA DE
TEATRU SI ORIGAMI”, “ Initiative verzi pentru planeta albastra “ Alpha Leasership “, Fundatia Pricipesa
MARGARETA .
FDSC a rralizat prin proiectul “ Nevoile emergente ale copiilor din Romania “, o invitatie de a gasi
impreuna cele mai potrivite masuri de interventie pentru tendintele negative si problemele cu care se confrunta
acestia.
Am realizat impreuna cu Institutul Roman de Training proiectul “ Necesitatea integrarii problematicii
drepturilor copilului, a promovarii valorilor familiale intr -un singur document strategic prin participarea tuturor
actorilor interesati “, Proiect ul constituie o “ haina “ a actualului demers, haina relatiilor cu autoritatile publice.
Am realizat proiectul “ Gradina magica “, care constituie o alta “ haina “, cea a educatiei inovatoare
ecologice, care sa stimuleze motivatia copiilor.
Actual ulul demers doreste sa va informeze asupra necesitatii educatiei privind valorile care ne insotesc
toata viata si in care familia este principalul responsabil. Actualul demers doreste sa actionati pentru ca lumea
noastra sa fie mai buna si mai frumoasa . Europa este o casa comuna, doar identificand si promovand valorile
vom contribui la curatenia, sanatatea si bogatia acestei case.
Nicolae Iorga spunea : Cand pleci la munca. sa -ti vad sapa “. Dorim ca “ sapa “ noastra sa fie
convingatoare, pentru a co labora la viitorul proiect.

Concluzii
Oamenii vor actiuni pragmatice, prin alegerea destinatarilor cu cel mai mare impact in timp, adica
COPIII. Familia este principalul factor responsabil de educatie al copilului. “ Parintii n u au inteles ca
televiz orul, jucariile, internetul si excesul de activitati blocheaza copilaria, in care copilul are nevoie sa
inventeze, sa infrunte riscuri, sa sufere deceptii, sa aiba timp de joaca si s a se bucure de viata . Sistemul
educational actual aduce foarte mul ta informatie, de cele mai multe ori inutila . Parintii s -au transformat in
masini de muncit, iar copiii in masini de invatat “( Augusto Cury – “ Parinti straluciti, profesori fascinanti “. )
“Educatia copiilor trebuie sa le oferea acestora valoril e fundamentale, dezvoltarea abilitatilor de
comunicare, relationare si socializare,. Educatia copiilor trebuie sa le ofere acestora modele, printr -o relatie de
parteneriat, intre familie, comunitate, factorii de educatie. “ ( FDSC – “ Nevoile emergente ale copiilor din
Romania )
Educatia inovativa , care sa puna in centrul ei copilul, trebuie sa inceapa cu educatia parintilor, cu
educatia educatorilor.
“Exista deja initiate ale parintilor, educatorilor, comunitatii de cercetare, profesionistlori, media,
administratia publica. Este necesara construirea de politici holistice referitor la copil si valorile familiale, prin
strategii innovative. ( FDSC – “ Nevoile emergente ale copiilor din Romania )
Este necesar un proiect european care sa identif ice competentele specifice recunoscute ale familiei , sa
le reuneasca si sa le promoveze printr -o educatie inovativa pentru dezvoltarea armonioasa a copilului.

Bibliografie
[1]. Dumitru Constantin Dulcan “ Inteligenta materiei”, Editura Eikon, 2009.
[2].Andy Sz ekely “ Calea spre success “
[3].Raluca Popescu “ Introducere in sociologia familiei: Familia romaneasca in societatea contemporana“,
Editura Polirom, 2009
[4].Augusto Cury “ Parinti straluciti, profesori fascinanti “, Editura For You, 2008
[5].http://www.onuinfo.ro/odm/
[6].http://europa.eu/index_ro.htm
[7].http://ec.europa.eu/health -eu/index_ro.htm

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
104 [8].http://www.caleaeuropeana.ro/
[9].http://www.europarltv.europa.eu/en/home.aspx
[10]. http://www.gov.ro/ministere__c16l1p1.html
[11]. http://strategia.ncsd.ro/
[12]. http://www.fonduri -structurale.ro/
[13]. http://www.copiisitineri.ro/
[14]. http://www.ecopii.ro/Povesti_cantece_poezii/povesti_cantece_poezii_desene_pentru_copii.html
[15]. http://www.fdsc.ro/pagini/
[16]. http://www.alphaleaders.ro/
[17]. http://www. andyszekely.ro/
[18]. http://www.fitforlife.ro/index.htm
[19]. http://activipentruviitor.blogspot.com
[20]. http://www.irt.ro /ro/organizatie/
[21]. http://www.crj.ro/
[22]. http://www.activelabs.ro/cine_suntem/
[23]. http://www.tinact.ro/ce -este-tia
[24]. http://www.scout.ro/
[25]. http://www.greenitiative.ro/

OMENÍE = Totalitate a celor mai bune însusiri ale unui om
VALOÁRE = Însusire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesită ților sociale și idealurilor
generate de acestea; suma calită ților care dau pre ț unui obiect, unei fiin țe, unui fenomen etc.; importan ță,
însemnătate, pre ț, merit.
COMPETÉNT = 1. Care este bine informat într -un anumit domeniu; care este capabil, care este în măsură să
judece un anumit lucru. 2. Care are atribu ția, căderea, autoritatea legală să facă ceva; îndreptă țit.
EDUCÁ ȚE. = 1. activitate socială cu caracter funda mental de transmitere a experien ței de via ță, a culturii către
genera ții tinere, de influen țare sistematică și con știentă a dezvoltării intelectuale, morale sau fizice; totalitatea
acestei ac țiuni. 2. bună cre ștere, bună cuviin ță.
INOVÁȚ IE = înnoire, modi ficare, noutate, prefacere, schimbare.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

105 Anexe

Vârsta participanților
50% 50%
sub 45 ani
peste 45 ani

Fig.1

100 100
70
40
020406080100
dorinta de a
ajutadorinta de a
intalni oameni
noidezvoltare
personalamostenire
spiritualaDorința de implicare
Serie1

Fig.2

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
106
85
31
17 17
020406080100
educatie social juridic dezv ruralaDomenii preferate
Serie1
Fig..3

57
6711
4512
024681012
cercetator manager dezvoltare
personalasanatate societate
civilaproiecte
europenestudii medii voluntariat Competențe personale

Fig.4

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

107

Pregătirea pentru viață

Pregătirea pentru viață
28%
22%50%Da
Nu
Putin

Fig.5

PROIECTUL PROPUS

Fig.6

VALORIFICAREA
COMPETEN ȚELOR
RECUNOSCUTE Identificarea
nevoilor
familiale
Identificarea
valorilor
familiale Educație inovativă
în contextul
dezvoltării durabile

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
108
STUDIU DE CAZ PRIVIND PERFECȚIONAREA MANAGEMENTULUI
SERVICIILOR DE ECO TURISM ÎNTR -O FIRMĂ DE AGROTURISM DIN VALEA
GURGHIULUI

Petru Ștefan Runcan1

E-mail : p_runcan@yahoo.com

Rezumat
Ecoturismul se deosebește de turismul în natură prin accentul pus pe conservare, educare, responsabilitate și
implicarea activă a comuni tății locale ; Valea Gurghiului fiind o zonă turistică cu un puternic potențial
ecoturistic. Acest potențial trebuie însă promovat cu ajutorul fie a unor programe naționale sau internaționale fie
de către o firmă, agenție de turism care să se specializeze p e astfel de servicii și care cunoaște în profunzime
factorii favorizanți ai Văii Gurghiului. Propunem în această lucrare soluții concrete de îmbunătățire a
managementului serviciilor de ecoturism și de promovare a pachetelor de ecoturism în cadrul unei age nții de
turism de pe Valea Gurghiului, respectiv SC ANCA‟S SECRET SRL din Reghin.

Cuvinte -cheie
Ecoturism, management, firmă de agroturism, Valea Gurghiului

Prezentarea agenției de turism SC ANCA’S SECRET SRL Reghin și a pachetului agro -turistic „ Week -end
la Gurghiu ”

Societatea comerciala ANCA‟S SECRET SRL funcționează ca agenție de turism din anul 2002 in
orașul Reghin, județul Mureș și are ca logo “Tu fa -ti bagajele …noi știm unde”. Pe lângă principalul obiect de
activitate sunt derulate si alte activități conexe conform statutului dar care au o pondere de până in 12%.
activități structurate în tabelul 1.

Tabelul 1 – Activități desfășurate de SC ANCA’S SECRET SRL Reghin
Activitate Descriere
a. Turism extern
Cazări la hoteluri in toata lumea la t arife competitive
Pachete turistice complete si programe la cerere
Vacante individuale si de grup
Croaziere
Sejururi
Destinații exotice
Asistenta turistica
b. Turism intern  Cazări si rezervări la hoteluri pe teritoriul României
 Pachete si programe turistice
 Tururi de oraș si excursii in tara
 Asistenta turistica
c. Transport Bilete de avion pentru zboruri interne si internațional
Bilete de transport cu autocarul intern si internațional
Închirieri de autocare la cele mai bune preturi
d. Asigurări Asigurări me dicale de călătorie
Răspundere civilă auto, CASCO
Referitor la a ctivitate economică a agenției , în cadrul bugetului de venituri si cheltuieli o pondere însemnată a
reprezentat -o activitatea de vânzare a pachetului agro -turistic Week -end in Gurghiu , iar ca personal agenția
dispunând de trei angajați permanent și patru colaboratori externi care au asigurat activitatea de ghid turistic si
animator in programele turistice efectuate incoming , cu precădere pentru pachetele de agro -turism .

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

109 In ultimii ani, SC SC ANCA‟S SECRET SRL SRL a gestionat un pachet agro -turistic intitulat
Weekend la Gurghiu orientat pentr u deservirea turiștilor din țară si din Marea Britanie, cu precădere. Pachetul
turistic cuprinde:
Cazare asigurata in pensiunile din raza orașului Reghin ,
masă demi -pensiune cu asigurarea micului dejun si cină intr -o locație învecinata conform programului ,
Asigurarea transferului auto de la si la Aeroportul Transilvania T îrgu Mureș, la si de la locație.
Activitatea pachetului constă în punerea in evidență a potențialului turistic rural de pe Valea
Gurghiului si in mod special pe cea din Gurghiu , participarea turiștilor secvențiala la îndeletnicirile zilnice a
populației de la sat cat si participarea la manifestările uzuale prin asigurarea elementelor de cultura si
tradiție locala . Programul Weekend la Gurghiu se desfășoară in zona comunei Gurghiu de pe Valea Gurghiului
pe durata a trei zile începând din ziua de joi, după programul:
Ziua 1 :- Aterizare pe Aeroportul Transilvania Tirgu -Mures și transfer a uto la Reghin
– Cazare
– Turul comunei, Gurghiu
– Cina la Căminul Cultural cu muzica popular româneasca si prezentări video
Ziua 2 :- Micul dejun la locul de cazare pe produselor alimentare locale
– Vizitata la ferma Gurghiu cu participare la fră mântat aluat pentru produs pâine si cozonaci. Participare
la cosit lucerna.
– La Căminul Cultural se organizează prepararea cinei cu implicarea turiștilor in pregătirea produselor
alimentare.
– Ziua se încheie cu o șezătoare având ca tema cusutul d e peretare. In cadrul șezătoarei turiștii sunt
inițiați in dansul popular “ bătut a” având o participare interactiva pe toata durata.
Ziua 3 : – Micul dejun
– Drumeții la obiective turistice din zona (Castelu Bornemitza,Cetatea Gurghiului, Lacul Jabeni ta)
– Vizita stana si foc de tabăra cu cina baciului si degustări de vin.
Ziua 4 : – Micul dejun
– Vizita muzeul etnografic Reghin
– Mistic tour Tîrgu Mureș cu prânz ușor
– Transfer la Aeroportul Transilvania Tîrgu Mureș
Valoarea unui pachet turistic vâ ndut este de 13 6 EURO/persoana in camera dublă. Activitatea agenției
s-a dezvoltat continuu diversificând gama serviciilor turistice oferite atât in tara cat si in străinătate, devenind
ulterior revânzători pe orice destinație atât din tara cat si din lume .

Perfecționarea managementului serviciilor de ecoturism la SC „SC ANCA’S SECRET SRL ” SRL din
Reghin

Perfecționarea managementului serviciilor de ecoturism in agenția de turism ANCA’ S SECRET s-a
inițiat pe patru planuri :
1. Stabilirea unei strategii de d ezvoltare
2. Restructurarea agenției
3. Specializarea pe produse de nișă
4. Utilizarea pregnantă a tehnicilor de promovare
Astfel , referitor la primul plan de perfecționare, stabilirea unei strategii de dezvoltare , preocuparea
acționarilor SC ANCA‟S SECRET SRL de a valorifica potențialul ecoturistic din vecinătate în vederea atragerii
de turiști străini care să contribuie la relansarea economică pe Valea Gurghiului a pornit de la realitățile de fapt,
respectiv:
Resursele naturale bogate
Interesul partenerilor stră ini
Axarea ofertei pe co -abitarea locală româno – germană
Piața liberă
Necesitatea specializării pe turismul de nișă
Resursele ecoturistice de pe Valea Gurghiului sunt diverse și cu o unicitate aparte – tabelul 2.

Tabelul 2 – Resursele ecoturistice de pe Valea Gurghiului

Tipul de resursă Descriere

Resurse naturale
-Parcul Seaca
-Pădurea Mociar
-Molidul de rezonanță

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
110 -Poiana Narciselor

Resurse animale
-cerbul carpatin
-ursul brun
-porcul mistreț

Resurse vegetale
-narcise
-afinul
-stejarul
-molidul de rezonan ță
Situri istorice
-Cetatea Gurghiului
-Castelul Borvenița
-Castelul de vânătoare de la Lăpușna

Resurse culturale
-obiceiul plecatul oilor
-obiceiul udatul nevestelor
-targul fetelor
-tesut peretare
-cioplit in lemn

Strategia a apărut ca o forma eficientă î n utilizarea resurselor naturale a calificării personalului cu
orientarea către o nișă a turismului, din analizele potențialului local cel mai bine plasat fiind practicarea
ecoturismului . În acest sens, agenția de turism se va specializa în această gamă de servicii și va realiza un pachet
ecoturistic care să fie țintit pentru potențialul client din Germania, avizat cunoscător dar și c u afinități afective
pentru zonă . Pentru ca noul produs să aibă șanse pe piața germană s -au studiat elementele de comportamen t a
celor peste 3,5 milioane de potențiali ecoturiștii din care pentru primul an raportat și la capacitățile de campare
se propune o țintă de 5.000 de clienți în anul 2011. În vederea realizării ofertei pachetului ecoturistic către
potențialii turiști din Germania am studiat sursele statistice și de informare a Asociației Ecoturistice Germane și
Queensland în ceea ce privește :
Sensul înțeles de ecoturism acceptat în Germania
Activitățile de interes preponderente în pachetele de ecoturism în Germania
Profilul demografic
Planificarea vacanței
Datele statistice și informațiile despre piața de ecoturiști din Germania este asigurată de Destination
Aur Marchet Alliance (DAMA ) bazate pe cercetare și studiu al comportamentului german compus din 1012
persoane in tervievate, în tabelul 3. regăsindu -se structurat conceptul german al ecoturistului .

Tabelul 3 – Conceptul german al ecoturistului, conform studiului DAMA
Problematica Caracterizare
A. Care în ultima vacanță a
parcurs una din activitățile :
a. a văzut viața s ălbatică în zone naturale
b. a stat în zone naturale
c. a vizitat o pădure/junglă
d. a vizitat un parc național
B. Care acceptă că a contat
cel puțin una din activitățile : a. site ecologic sau de mediu înconjurător
b. a văzut viața sălbatică în cadrul natural
c. a călcat în țări virgine cu mediu natural
C. Care își planifică vacanța
pentru una din activitățile :
a.supraveghere animale sau păsări
b. camping
c.activități sălbatice în cadru natural
d. drumeții, călătorii, plimbării, rambling etc.
e.vizionarea vieții sălbatice în cadrul na tural

Utilizând definițiile de la punctul 1, se remarcă, că 34% din turiștii din Ger mania au calificăr i de
ecoturiști, în tabelul 4. fiind structurat profil demografic al acestuia.
Tabelul 4 – Profilul demografic al ecoturistului german
Caracteristica
socio – demografică Structura ecoturiștilor
Vârstă între 35 și 44 de ani 25%
între 45 și 54 de ani 22%
între 55 și 64 de ani 21%
în afara limitelor 34 ani și 65 ani 32%

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

111 Sex 50% masculin
50% feminin
Copii sub 18 ani 78% nu au copii sub 18 ani în activități ecoturisti
15% din germani au un copil
7% au mai mult de un copli sub 18ani
Posibilități financiare venituri lunare între 1500 – 2499 Euro 25%
venituri lunare între 2500 – 3499 Euro 23%
venituri lunare sub 1500 Euro 52%
Statut ul de angajat Angajați full time 53 %
Angajați part time 37%
Neangajați 10%
Nivel educațional studii generale 37%
studii superioare 26%
fără studii 37%
Statutul personal căsătoriți 58%
celiba tari 26%
divorțați & văduvi 16%

Referitor la elementele ce țin de planificarea vacanței, respectiv tipul de cazare practicat, perioada din an în care
au achiziționat pachetul turistic, modul de organizare al vacanței și modalitat ea de informare asupra vacanței
sunt prezentate în tabelul 5.

Tabelul 5 – Planul de vacanță al ecoturistului german
Tipul de cazare Perioada de achiziție Mod de organizare Modul de informare
38% – hoteluri de 2 -3
stele
26% – hoteluri
complexuri de 4 -5 stele
5 % – ferme
6% – vilă/apartamente
15% – hoteluri budget
9%-campinguri/caravane 43% cu 5 luni înainte de
vacanță
39% cu 6 -9 luni înainte
de vacanță
18% cu 12 luni înainte
de vacanță
22% pachete turistice
46% servicii transport
aerian, cazare
34% servic ii cazare, masă 49% – prieteni
39% – agenții de turism
32% -mass -media
24% -programe de
turism TV
23% -ghiduri de
călătorie

De o mare importanță în alegerea unui pachet de ecoturism sunt și următoarele aspecte referitoare la factorii
decisivi în inf luențarea alegerii destinației ecoturistice, principalele motivații și principalele servicii ecoturistice
căutate de turiștii germani ce practică această formă de turism, informații detaliate în tabelul 6.

Tabelul 6 – Factori decisivi, motivații, servicii căutate de ecoturiștii germani
Factori decisivi în influențarea
alegerii destinației ecoturistice Principale motivații Principalele servicii
ecoturistice căutate
82% siguranță și securitate
80% stabilitate economico politică
79% risc medical redus
77% zo ne restricționate
76% recomandările de la prieteni,
rude, vecini care au fost acolo
68% prețul atractiv
61% persoanele de companie
59% standardele infrastructurii și
calitatea serviciilor să vadă lumea 98%
să aibă experiența culturii indigene
95%
cunoașter ea băștinașilor din zonele
Ecoturistice 92%
să experimenteze o cultură nouă
92%
călătoria într -o zonă virgină 91%
să se distreze 90%
să se relaxeze 90%
să evadeze din activitatea cotidiană
90%
climat cald și însorit 85% 85 % mâncare și băutură locală
78% d rumeții/cățărare/ciclism
/rombly
72% fotografiere
57% shoping
57% muzee, galerii etc.
50% vizitare grădini
50% supraveghere
păsări/animale
49% concerte și evenimente
culturale
36% balneare, spa, fitness

Pentru implementarea strategiei, din locațiile de pe Valea Gurghiului au fost alese 20 de case tip fermă
care au cel puțin o cameră amenajată pentru campare în mediu natural dar cu respectarea condițiilor de igienă,
sănătate și securitate pe baza chestionarelor din anexă. Fermele se compun din casă de loc uit 2 -3 camere cu
bucătărie, baie , depozit, grajd, fânar, cotețe animale/ păsări, grădina, livadă, fânețe etc. Localitățile au asigurate

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
112 facilități uzuale minime de energie electrică și moduri la standarde acceptate de căldură, apă, canalizare cu
specific tradițional respectiv încălzire sobă cu lemne (teracotă) , fântână cu apă potabilă, fosă septică. Proprietarii
fermelor doresc să desfășoare activități de ecoturism, au cunoștințele de bază în modul de comportare ecologică,
respectă formele și rețetele nat urale în asigurarea alimentației ecologice , sunt înregistrați la primăria locală,
îndeplinesc condițiile de practicare ecoturism și cunosc noțiuni de bază în limba engleză .
Cea de -a doua componentă a planului de acțiune, restructurarea agenției , se preco nizează a se face pe mai multe
planuri :
Restructurarea personalului cu stabilirea fișei postului, atribuțiunilor și motivație în funcție de strategia aleasă
și realizarea unui manual al calității
Stabilirea procedurii de control a documentelor cu un circui t și termene clare
Stabilirea procedurii de control a înregistrărilor
Stabilirea procedurii de control al produsului serviciului neconform
Referitor la primul punct din planul de restructurare al agenției SC ANCA‟S SECRET SRL,
restructurarea personalului c u stabilirea fișei postului, atribuțiunilor și motivației funcție de strategia aleasă și
realizarea unui manual al calității acesta se regăsește ca parte integrantă a Sistemului de Management al
Calității (SMC ) implementat în cadrul acestei agenții de tur ism, sistem pe care îl prezentăm succint în cele ce
urmează. Astfel, SMC descris î n Manualul calității si procedurile aferente asigura respectarea politicii si
obiectivelor referitoare la calitate pentru activități de comercializare a produselor/serviciil or turistice din
domeniul de activitate al agenției de turism SC ANCA‟S SECRET SRL din Reghin, principalele
produse/servicii turistice comercializate fiind: pachete turistice, bilete de transport aerian și asigurări. Manualul
de Management al Calitatii d escrie sistemul de management al calității aplicate in agenția d e turism SC
ANCA‟S SECRET SRL î n conformitate cu cerințele S tandardului SR EN ISO 9001:2008, iar prin acest manual
al agenției ce face obiectul studiului nostru de caz se realizează următoar ele:
-se comunică politica î n domeniul calității;
-se descrie și aplica procedurile sistemului de management al calității;
-se demonstr ează conformit atea sistemelor cu cerințele standardului SR EN ISO 9001:2008.
Sistemul de Management al Calității aplicat în agenția de turis m SC ANCA‟S SECRET SRL are ca
și excluderi : proiectare si dezvoltarea – cerința 7.3 din SR EN ISO 9001:2008, contro lul dispozitivelor de
măsurare și monitorizare – cerința 7.6 din SR EN ISO 9001:2008 .
Cerințele generale ale Sistemului de Management al Calității fac referire la:
agenția de turism SC ANCA‟S SECRET SRL a stabilit, documentat, implementat, menținut si îmbunătățit
continuu un Sistem de Management al Calității. Sistemele descrise permit ca toate procesele, inclusiv
cele subcon tractate, să se desfășoare î n conformitate cu cerințele SR EN ISO 9001 : 2008.
în cadrul Sistemului de Management al Calității SC ANCA‟S SECRET SRL a u fost identificat e toate
cerințele care trebuie îndeplinite.
Referitor la procesele de management al ca lității si interacțiunea acestora, SMC impune fiecărui
departament din agenția de turism SC ANCA‟S SECRET să planifice, să execute, s ă verifice și să acționeze
toate procesele pe care le desfășoară după metodologia PDCA. Astfel procesele SMC în cadru l agenției de
turism SC ANCA‟S SECRET SRL sunt: procesele activității de management, procesele de asigurare a
resurselor, procesele de realizare a produsului/serviciului, procesele de măsurare, conținutul și prezentarea
succintă a acestora regăsindu -se în tabelul 7 . Documentația SMC cuprinde: politica referitoare la calitate,
obiectivele calității, Manualul de management al calității, proceduri documentate sistem de management,
controlul documentelor, controlul înregistrărilor, audituri interne, controlul produsului/serviciului neconform,
acțiuni corective, acțiuni preventive, instrucțiuni de lucru, înregistrări ale calității .

Tabelul 7 – Procesele SMC la agenția de turism SC ANCA’S SECRET SRL din Reghin
Denumire proces Conținut
Procesele activității de
management Managementul documentelor
Managementul înregistrărilor
Managementul organizațional
Comunicare interna
Planificarea in agenție a activităților
Analizele efectuate de management
Stabilirea politicii si obiectivelor agenției
Procesele de asi gurare a
resurselor Resursele umane : selecție, evaluare, instruire
Resurse financiare
Resurse materiale, infrastructura

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

113 Mediul de lucru
Resurse informaționale
Procesele de realizare a
produsului/serviciului Procese referitoare la relația cu clientul
Apro vizionare
Controlul furnizării serviciului
Identificare si trasabilitate
Procese de măsurare Feedback -ul clientul
Auditurile interne
Monitorizarea si măsurarea serviciului
Controlul produsului/serviciului neconform
Acțiuni -corective
Acțiuni -preventive

Referitor la planificarea realizării produsului sau serviciului turistic , SC ANCA’S SECRET SRL planifica
procesele de realizarea a produsului/serviciului, astfel pentru fiecare produs/serviciu se întocmește un plan de
realizare, plan care conține:
 obiectivele pe care trebuie să le îndeplinească produsul/serviciul
 resursele necesare pentru produsel e și serviciil e turistice
 înregistrările, formularele care însoțesc produsul/serviciul.
Procese referitoare la relația cu clientul constau concret în ur mătoarele activități:
 determinarea cerințelor referitoare la produs/serviciu,
 cerințele pentru produs/serviciu specificat e de către client, obligațiile î n legătur ă cu produsul/serviciul,
inclusiv cerințele legale și reglementare sunt cuprinse î n cererea de ofert ă sau comand ă,
 analiza cerințelor referitoare la produs/serviciu
Decizia finala î n legătură cu capabilitatea agenției revine însă managerului general. În ceea ce privește
comunicarea cu clientul , pentru fiecare produs/serviciu, agenția de tu rism SC ANCA‟S SE CRET SRL solicită
clientului să definea scă modalitățile de comunicare î n legătură cu informarea despre stadiul realizării
produsului/serviciului, și transmiterea amendamentelor (modificărilor).
Referitor la cel de -al III lea punct al pl anului de management propus pentru agenția de turism SC ANCA‟S
SECRET SRL din Reghin, specializarea pe produse de nișă , aferent evaluărilor de potențial și piață segmentul
ecoturismului este cel mai bun produs care, pe de o parte valorifică resursele natu rale cât și predispoziția de
specializare a populației care de sec ole urmează aceleași obiceiuri î n habitatul propriu. Astfel, programul
ecoturistic Week -end-ul ecoturistic din Parcul Seaca vine să întrunească o gamă variată de posibilități nealterate
cu o țintă clară către clienții din Germania, program care are o durată a 3 zile, se adresează turiștilor din
Germania, membri ai cluburilor de ecoturism în cazări de maxim 3 persoane/fermă și grupuri până în 50 de
turiști. Detalia t, programul ecoturistic conț ine:
Ziua I : Aerizare la aeroportul “Transilvania” Tîrgu Mureș și transfer auto
Cazare și acomodare în habitat,
Prezentare areal și reguli de comportament,
Recomandări – molid de rezonanță / cerb,
Foto shuting -uri,
Cină tradițională românească la fermă.
Ziua II :Mic dejun tradițional românesc cu produse ecologice,
Demo : producere gem/sucuri,
Demo : producere murături după rețeta bunic ii,
Drumeție și alpinism pe ruta Vârful Seaca (Anexa 5)
Ședință foto, floare de colț, con vulcanic
Cină tradițională românească la fermă.
Ziua III : Mic dejun tradițional românesc cu prod use ecologice,
Demo : producere pâine de casă și colaci,
Ciclism pe ruta la păstrăvărie și izvorul Călin
Ședințe foto,peisaje virgine cu sărături,
Seară culturală cu tradiții de pe Valea Gurghiului la Căminul Cultural,
Cină realizată cu implicarea ec oturiștilor în pregătirea mesei tradiționale
Ziua VI : Mic dejun tradițional românesc cu produse ecologice,
Participare la cules de fructe și plante med icinale din zona fermei,
Prânz festiv
Transfer auto la aeroport.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
114 Ultimul punct al planului de management, cel referitor la strategia promovare, constă punctual în
punctele detaliate în tabelul 8.

Tabelul 8 – Strate gia de promovare a pachetelor ecoturistice ale agenției de turism
SC ANCA’S SECRET SRL din Reghin
1.Identificare contractant
beneficiar pentru inițiere și
susținere ecoturism 2. Identificare operator
aerian 3. Promovare media cu distribuite
în zona clien tului țintă
– tour operatori
– agenți de turism
– camere de comerț
– administrație publică locală
– asociație turistică
– transportator auto
– proprietar de cazare
– proprietar de alimentație publică
– ecoturist
– consultant
– mass -media de specialitate – contactare și prezentare
servicii, potențial
– stabilit tipul aeronavei
– stabilit forma de operare
– stabilit programul de
operare
– stabilit condiții de operare
– inspecție tehnică
– contractare servicii
– Presa – articole în ziare de
specialitate
– Broșuri – distribuite grupului țintă
– Radio – in grupuri de știri
– Televiziune – în emisiuni de
specialitate
– Televiziune – în spot publicitar
– Scrisori de recomandare
– Prezentări power – point cu ocazia
unor evenimente de profil din Koln
4. Stabilire ofertă 5. Study tour 6. Stabilire oferte de promovare
turistice
– Program ecoturistic pentru
weekend
– Program ecoturistic pentru 7 zile,
cu servicii all inclusive, transport
aerian, transport auto, cazare,
alimentație, programe ecoturistice. Vizitare o biective turistice
din Transilvania pentru 8
reprezentanți din regiunea
țintă din jurul orașului Koln
formată din: 1 tour operatori,
4 agenți de turism, 3
reprezentanți mass -media – creare de oferte ecoturistice
– tipărire broșuri
– realizare CD
– realizar e pagina web

7. Participare la târguri de
turism
stand
oferte tipărite
comunicate
CD-uri

Realizarea pachetului de servicii ecoturistice (4) de weekend în Parcul Seaca se inițiază pentru o
perioadă de 3 zile ca durată acceptată de potențialii clien ți pentru un produs cu destinație nouă, urmând ca apoi –
odată cu îmbunătățirea pachetului ecoturistic – să crească și perioada de derulare pentru 4 zile respectiv 7 zile. În
acest sens, pachetul este deja dimensionat în varianta modulară care să permită exploatarea la maxim a
transportului aerian care prin cost redus asigură o mai mare atractivitate către clientul final.
Pentru promovare folosim acțiunile directe , dar nu se neglijează nici celelalte forme uzuale prin mass –
media. Ca formă directă punem a ccent pe utilizarea listei de ,, vorbitori de bine” germani care au rude în zonă și
care au parcurs parte din potențialul Văii Gurghiului. Aceștia vor fi abordați prin emailuri, apeluri telefonice și
discuții în cadrul diferitelor evenimente locale organiza te cu rudele germane băștinașe. Apare imperios necesar
ca agenția de turism să realizeze o pagină de internet în care pachetul ecoturistic să aibă o structură bine
prezentată. În afara acestor forme de promovare, pachetul ecoturistic se va tipări pe flyere în limba germană cu
poze logo , date de contact și preț atractiv. Flyerele se vor distribui gratuit în căsuțele poștale ale membrilor
cluburilor și asociațiilor ecoturistice ca țintă primară. Ca o acțiune secundară, flyerele se vor însera în broșurile și
magazinele distribuite gratuit în Germania.
O altă abordare di rectă este organizarea (7) în zonă de study toururi pentru formatorii de opinie și agențiile de
ecoturism ce vând pachetele în Germania . Prin vizualizarea directă a potențialului și calității s erviciilor se pot
convinge reprezentanții germani ai agențiilor de turism, tour operatori, asociații de profil și mass -media
specializată că oferta este competitivă și merită recomandarea lor.
Participarea la târgurile turistice cu ofertă de ecoturism se va face în cadrul târgului anual din Frankfurt și se
vor utiliza alte cinci evenimente anuale organizate în Germania pe subiecte de ecoturism sau legate de România,
aspect asupra căruia se va face o agenda de lucru împreună cu reprezentanții Ambasadei Româ niei din Germania
și cu reprezentantul biroului de informare turistică a României din Berlin.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

115 Aparițiile în mass -media (8) ca reportaj la emisiunile de televiziune specializate pe ecoturism și apoi în mod
repetat pe 3 perioade de câte 2 zile/saptămână la buletinele de știri. Emisiunile radio de specialitate vor cuprinde
un reportaj general pe 3 episoade c e se va distribui în perioada de 30 de zile, timp în care la știrile principale din
ziua de luni a fiecărei săptămâni se vor face spoturi informaționale a supra ofertei ecoturistice din weekend -ul
Seaca. Presa are un rol mai pregnant odată cu parcurgerea cu reprezentanții acestora din Germania a study
tourului pe pachetul ecoturistic din Valea Gurghiului .
Concluzii

În concluzie, estimăm, pentru fiecare din beneficiarii direcți și indirecți ai încasărilor din vânzarea
acestor pachete ecoturistice, următoarele procente din încasări prezentate structurat în tabelul 9.

Tabelul 9 -Beneficiari locali ai activității de ecoturism
1. Administrația publică
locală (pr imărie) 2. Direcția generală a finanțelor
publice 3. Bugetul asigurărilor sociale
-taxe turism 2,5 %
-impozit pe clădiri 1,5%
-impozit pe teren 0,1%
-impozit pe mașină, mediu
180 lei

Estimativ: 8.500 Euro/an – TVA servicii turistice – 24%
– TVA cazare – 9%
– Impo zit pe profit – 16%

Estimativ: 156.500 Euro/an -Impozit pe salariu – 16%
-CAS – 31,3%
-CASS – 10,4%
-CS – 1,0%
-Fondul de Garantare – 0,25%
-Contribuție IB – 0,75%
-Contribuție FR – 0,85%
Estimativ: 9.300 Euro/an
4. Agenți economici cu
servicii turistice 5. Anexe
6. Servicii ce aviație
-Agenție de turism
-Transportator auto
-Asociația familială

Estimativ 850.500 Euro/an -Ocolul Silvic
-Muzeu
-Căminul Cultural
-Producători artizanat
-Producători alimente ecologice
Estimativ 8.500 Euro/an -Aeroport: 22.500 Euro
-ROMAT SA/DSNA:
1.200 Euro
-Refueling: 145.000 Euro
TOTAL INCASARI = 1.202.000 euro/an
Din care Agenția de turism SC ANCA’S SECRET SRL = 685.000 euro /an

Bibliografie
1. Megan Epler Wood , Ecotourism: Principles, Practice s and Polices for Sustainability, UNEP, 2002
2. http://srmwww.gov.bc.ca
3. HLA and ARA Consulting , Ecotourism – Nature/Adventure/Culture: Alberta and British Columbia
Market Demand Assessment , 1994
4. TIBERIU ȘTEF, AVRAM TR IPON, PETRU ȘTEFAN RUNCAN, HADRIAN -V CONȚIU,
RALUCA IORGULESCU POLIMENI – ANIMARE RURALĂ ȘI TURISM RURAL DURABIL,
University Press 2007, Târgu Mureș, ISBN 978 -973-7665 -83-6
5.TIBERIU ȘTEF, AVRAM TRIPON – PROGRAME EUROPENE ȘI PARTENARIATE ÎN MEDIUL
RURAL, U niversity Press 2007, Târgu Mureș, ISBN 978 -973-7665 -84-3
6. Avram TRIPON, Valentina VASILE – Coordonatori – Proiecte inovative performante pentru turism
durabil , Ed. Unive rsității Petru Maior 2006, ISBN (10) 973 -7794 -48-6 ; ISBN (13) 978 -973-7794 -48-2
7. Avram TRIPON – Sustainable Development Of Human Resources In Innovative Enterprises By Using
The Efi Rom Metho d – Conferința Internațională MTC 2009, MANAGEMENT OF
ECHNOLOGICAL CHANGES CONFERENCE, 3 – 5 septembrie 2009, Alexandropolis, Grecia.
8. Avram TRIPON , CREATIVITATE ȘI INOVARE PENTRU PROIECTE ANTREPRENORIALE ,
University Press 2007, Târgu Mureș, ISBN 978 -973-7665 -85-0
9. Williams Lake Forest District Tourism Opportunities Study, după Hein, 2000, http://srmwww.gov.bc.ca
10. Williams Lake Forest District Tourism Opportunities Study, după Ea gles and Higgins, 1998,
http://srmwww.gov.bc.ca
11. World Tourism Organization (WTO ), „The German Ecotourosm Market ”, dec. 2001, Madrid. La
elaborare a acestei lucrări au participat mari personalități implicate în ecoturismul din Germania printre
care: Dr. Wolfgang Strasda, Burghard Rauschelbach, Dr. Evelyn Gustedt și Armin Vielhaber .

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
116 STUDI I PRIVIND RESURSELE ȘI FACTORII FAVORIZANȚI PENTRU
REALIZAREA E COTURISMULUI PE VALEA GURGHIULUI

Petru Ștefan Runcan1

E-mail : p_runcan@yahoo.com

Rezumat
Pentru a se forma, piața ecoturismului are nevoie și de resursă umană, pe lângă cadrul natural, arii protejate,
vestigii istorice, tradiții, cultură, etc. Român ia este încă la început de drum în ceea ce privește practicarea
ecoturistmului, comparativ cu evoluția mondială a acestei piețe, unul din impedimentele „ritmului” acestei
dezvoltări fiind mentalitatea resursei umane din acele arii geografice unde această f ormă de turism poate fi
practicată cu succes în România . Prezentăm astfel, în această lucrare, rezultatele unui sondaj de evaluare a
resursei umane și a factorilor favorizanți din aria geografică Valea Gurghiului – arie cu un real potențial
ecoturistic rur al – atât din perspectiva dotării minimale a gospodăriilor pentru oferta de ecoturism cât și din
perspectiva mentalității acesteia despre susținerea dezvoltării practicării acestei forme de turism.

Cuvinte -cheie
Ecoturism rural, Valea Gurghiului, resurse umane, dezvoltare durabilă, factori favorizanți

Introducerea
Pe lângă resursele geografice și antropice ce o recomandă practicării și dezvoltării ecoturismului și turismului
rural, Valea Gurghiului deține și numeroase resurse umane, cultural, naturale ș i infrastructurale ce favorizează
dezvoltarea acestei forme de turism , acestea fiind structurate în tabelul nr. 1.

Tabelul nr. 1 – Resurse și factori favorizanți cu conotații în ecoturismul aria Gurghiu

Resurse umane Resurse culturale și
deprinderi tradi ționale Resurse naturale Resurse
infrastructurale
– Dansuri, cântece,
obiceiuri, etc.
– Povestiri și animație
– Deprinderi – ciobănit
– Realizare panificație
(pâine, cozonaci, prăjituri,
tăiței, mămăligă)
– Activități fermă (cosit
iarba, cules fruct e și plante
medicinale, exploatarea
lemnului)
– Țesături (costume populare,
peretare, covoare,ștergare etc)
– Pielărie (cojoace, hamuri,
cizme etc.);
– Artizanat din lemn (ciubere,
butoaie, numeroase unelte de
grădinărit, fluiere, sculpturi
artizanate, us tensile de
bucătărie – linguri, făcălețe,
site, cărpătoare, vase etc.)
– Obiceiuri (clacă, udatul
nevestelor, sărbători
religioase)
– Târgul Fetelor
– Festivalul Valea Regilor – Sare (Sărături Gurghiu,
Lacul Sărat Jabenița, etc.)
– Cadrul pictorial (Platou l
Fâncel, locații de pe
malurile râului Gurghiu)
– Păduri și plante
(conifere, foioase)
– Animale (vulpe, urs, lup,
cerb, râs etc.)
– Resurse piscicole
(păstrăv)
– Rezervații (Pădurea de
molid de rezonanță
Lapușna, Parcul Seaca,
Pădurea Mociar)
– Ape miner ale (Izvorul
Călin) – Cetăți
(Gurghiului)
– Castele
(Bornemisza,
Lăpușna)
– Biserici
(Lăpușna)
– Castelul de
vânătoare
Lăpușna

Valea Gurghiului este o zonă compactă nu numai din punct de vedere geografic – ca așezare pe cursul
râului care i -a dat și num ele, formând depresiunea Gurghiului, ci și din punctul de vedere al așezărilor umane,
caracteristicile specifice ale acestora fiind date de locuitorii acestui ținut. Prin urmare, trăsăturile socio –
demografice ale populației, așezate în acest cadru geograf ic bine definit, au influențat evoluția socio -economică
spre ceea ce reprezintă astăzi, din toate punctele de vedere, Valea Gurghiului.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

117 Resursele umane ale Văii Gurghiului – prezentare socio -demografică

În ultimii nouă ani, populația acestei zone, pe ans amblul ei, nu a înregistrat variații semnificative, nici
ca număr, nici din punctul de vedere al structurii pe sexe . Ceea ce este specific zonei este ponderea mai mare a
bărbaților în total populație (50,4%), decât cea a femeilor (49,6%), spre deosebire de situația pe județ și cea pe
țară. Comuna Solovăstru constituie o excepție (proporția femeilor este mai mare decât cea a bărbaților), datorită
apropierii de municipiul Reghin și a influenței urbane a acestuia.
Populația Văii Gurghiului are structura pe na ționalități diferită de cea a județului, majoritatea locuitorilor
(87,5%) fiind români. Acest lucru a conferit acestei zone caracterul unitar, compact, reflectat și în cultura, în
tradițiile și obiceiurile specifice acesteia. Maghiarii reprezentau în anul 2002 un procent de 10 % din populația
zonei, această medie fiind rezultatul dintre o proporție de 28,8% în Gurghiu și 1,1 % – proporția însumată a
celelalte trei comune. Rromii reprezentând 2,4 % din populația zonei, se regăsesc doar în comunele Solovăstru și
Gurghiu, fiind în număr nesemnificativ în Hodac și Ibănești. Celelalte naționalități reprezintă doar 0,1 % din
populația Văii Gurghiului. Structura etnică a populației determină în mare măsură structura confesională a
acesteia: în general, românii au r eligia ortodoxă sau greco -catolică, pe când maghiarii sunt, de regulă, romano –
catolici sau reformați. Populația de altă religie reprezintă mai puțin de 5% din total. Aceste detalii sunt
reprezentate grafic în figura nr. 1.
Distribuirea populatiei, pe etnii , a comunelor de pe Valea
Gurghiului
4249
1839
2936384
4960
8 114981
4495
15 04511
2686
161412847
01000200030004000500060007000
Romani Maghiari Rromi (Tigani) Populatia
stabila COMUNA GURGHIU
COMUNA HODAC
COMUNA IBANESTI
COMUNA SOLOVASTRU

Figura nr. 6.4. – Populația co munelor de pe Valea Gurghiului pe etnii

O importanță deosebită pentru analiza caracteristicilor socio -economice ale populației o are structura acesteia pe
grupe mari de vârstă : populația tânără, populația adultă și populația vârstnică (5,8) . Importanța p roporțiilor
acestor grupe derivă în primul rând, din faptul că populația adultă trebuie să întrețină, din punct de vedere
economic, celelalte două grupe mari de vârstă, respectiv tinerii și vârstnicii. În al doilea rând, de proporția
populației tinere depi nd atât viitoarea populație adultă, cât și întinerirea sau îmbătrânirea populației. Nu în
ultimul rând, de proporția populației vârstnice depind o serie de probleme sociale în perspectivă. În zona
analizată, atât pe ansamblu, cât și pe fiecare comună în pa rte, populația adultă (cuprinsă între 15 și 59 de ani)
reprezintă circa 60% din total; populația tânără (sub 14 ani) și populația vârstnică (de peste 60 ani) au proporții
egale, reprezentând câte 20 % din totalul populației.
În realitate însă, raportul d intre populația “întreținătoare” și populația “întreținută” este mult mai redus. Dacă,
după grupele mari de vârstă, la 100 de adulți revin 69 de tineri și bătrâni, după caracteristici economice – la 100
de persoane active revin 207 persoane inactive, adică din totalul populației, un procent de 32,5% îl reprezintă
populația activă, iar 67,5% populația inactivă. Dacă ținem cont de faptul că șomerii reprezintă 8,8 % din
populația activă, înseamnă că mai puțin de o treime din total (29,7%) este populație ocupat ă, care obține venituri
dintr -o activitate economică. Aceste proporții sunt similare și dacă ne referim la fiecare comună în parte, fără
excepții: popualția activă reprezintă 30 -35 % din total (65 -70% fiind populație inactivă); 90 -93% din populația
activă este populație ocupată, în timp ce 7 -10 % sunt șomeri.
După statutul profesional (7), populația ocupată are următoarea componență: 64,6% – salariați, 21,5% – lucrători
familiali în gospodăria proprie, 12,0% – întreprinzători privați și lucrători pe cont p ropriu și doar 1,9% – persoane
ocupate, cu alt statut profesional. În ceea ce privește situația pe comune, populația Gurghiului și Ibăneștiului are
aceleași proporții în repartiția după statutul profesional, ca și media Văii Gurghiului; Solovăstru și Hodac se abat
de la medie, în sensul că ponderea salariaților în populația ocupată este cea mai ridicată în Solovăstru (89,4%
datorită apropierii față de municipiul Reghin) și cea mai scăzută în Hodac (44,8%), unde prin tradiție familia
lucrează în gospodăria proprie și prelucrarea lemnului.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
118 De altfel, această tradiție este specifică întregii zone. Dacă facem o analiză din punctul de vedere al ocupațiilor,
observăm că aproape două treimi (61,5%) din populația ocupată sunt agricultori și lucrători calificați în
agricultură, silvicultură și pescuit (38,6%) sau meșteșugari și lucrători calificați (22,9%). Din totalul populației
inactive, o treime o reprezintă pensionarii. Repartiția pe comune este însă diferită, variind de la 26,4 % în Hodac,
la 46,3 % în Solovă stru. Elevii și studenții reprezintă 23,9% din populația inactivă, proporție similară cu cea a
populației casnice (22,9%) și cu cea a populației întreținute (20,5%). Diferențe semnificative între comune
prezintă populația casnică, care variază între 13,2% în Solovăstru și 30,9% în Hodac.

Prezentarea rezultatelor sondajului de opinie cu privire la dezvoltarea ecoturismului rural pe Valea
Gurghiului

În rândul localnicilor din comunele situate în aria de interes a prezentei cercetări, respectiv Valea
Gurghi ului, a fost administrată o anchetă pe bază de chestionar, rezultatele acestor datele culese cu acest
instrument fiind prezentate în cele ce urmează. Astfel, referitor la audiența asociației ASTUR Mureș rezultatele
sunt prezentate în fig. nr. 2., cele la promovarea ecoturismului și a turismului rural de către această asociație
fig. nr. 3 . iar cele referitoare la acordul sau nu de a amenaja o cameră în incinta gospodăriei cu scopul de a o
exploata turistic se regăsesc în cadrul fig. nr. 4.

Ați auzit de Asociația ASTUR Mureș?
31,25%
68,75%
da nu

Doriți ca Asociația ASTUR să promoveze ecoturismul
și turismul rural în localitatea Dvs.?
93,75%6,25%
da nu
Fig. nr. 2 Fig. nr. 3

Dacă da, sunteți de acord să amenajați o cameră din
cadrul gospodăriei DVs. și să o puneți la dispoziția
turiștilor care vin în zonă?
94%6%
da nu

Locuința Dvs. se află la o distanță de…m față de biserică:
53,33%
13,33%13,33%13,33%6,67%0,00%
0,00%
500 m 800 m 1000 m 1500 m 2000 m 2500 m peste 2500 m
Fig. nr. 4 Fig. nr. 5

Referitor la distanța la care se află amplasată locuința persoanelor incluse în eșantion, acestea se
regăsesc în fig. nr. 5 , mai mult de jumătate din cei chestionați având locuința aproape de centrul localității.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

119
75
70
50
0
01020304050607080
curent electric apă curentă canalizare gazCasa în care locuiți și spațiul pe care puteți să-l
puneți la dispoziți turiștilor beneficiază de:
Fig. nr. 6

În ceea ce privește dotarea cu utilități a acesteia, rezultatele sunt prezentate în fig. nr. 6., din care rezultă că
practic niciuna dintre gospodării nu este racordată la rețeaua de gaz .

35
30
010
05101520253035
2 persoane 4 persoane 6 persoane 8 persoaneSpațiu pentur cazare și servirea mesei pe care puteți sa-l
puneți la dispoziția turiștilor este de:

Fig. nr. 7

În legătură cu numărul de turiști ce pot fi cazați în gospodăria respectivă, rezultatele sunt prezentate în
fig. nr. 7 rezultând că cei mai mulți dintre localnici pot caza până la patru turiști. Tot legat de racordarea la
utilități, gospodăriile au în dotare următoarele sisteme de încălzire: fig. nr. 8 ., practic toți cei din eșantion având
încălzire pe lemne.

80
10
0
01020304050607080
lemne curent electric gazDispuneți de încălzire cu:

Fig. nr. 8 .

În ceea ce privește accesul din locația proprie către alte amenajări este prezentată în fig. nr. 9,
majoritatea având „ieșiri” spre grădină, urmați de cei cu apă curgăto are în imediata apropiere a locuinței sau
livadă.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
120
455065
20
010203040506070
pădure apă
curgătoaregrădină liv adăDin locația Dvs. se asigură acces la:
Fig. nr. 9

În ceea ce privește starea locuinței, rezultatele sunt prezentate în fig. nr. 10., majoritatea celor chestionați
apreciind că aceasta este una bună, cele mai multe dintre aceste locuințe avâ nd peste 5 camere.

55
20
5
0102030405060
bună modestă în renovareStarea casei Dvs. este:

Fig. nr. 10

Conform fig. nr. 11 referitor la suprafața locuinței celor chestionați, aceasta măsoară în medie 135 m2.

010152530
051015202530
1 cameră 2 camere 3 camere 4 camere 5 camere
și pesteDin câte camere este compusă locuința
Dvs?

Fig. nr. 11

Referitor la dotarea locuinței cu bunuri de folosință îndelungată, structura acestora este prezent ată în fig. nr. 12.
rezultând astfel că toate locuințele din eșantion au un „strict necesar” pentru o bună desfășurare a unei activități
turistice.

Fig. nr. 12

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

121 În ceea ce privește principala sursă de venit a gospodăriei, structura acesteia se regăsește î n fig. nr. 13,
aproximativ jumătate dintre cei chestionați câștigându -și traiul din agricultură și zootehnie și foarte puțini din
activități de exploatarea lemnului.

45 45
10
0
051015202530354045
agricultură
(legume,
f ructe)zootehnie exploatarea
lemnuluiartizanatCare dintre următoarele activități vă
asigură traiul?

Fig. nr. 13

Aprecieri le localnicilor din eșantion cu privire la evenimentele prin care se remarcă localitatea acestora
sunt structurate în fig. nr. 14, pe primul loc situându -se evenimentele religioase (Crăciun, Paști, Rusalii,
Sânziene), pe locul 2 clasându -se evenimentele tradiționale ale Văii Gurghiului, respectiv udatul nevestelor,
măsu ratul oilor, cununa, șezătorile și pe ultimul loc evenimentele sociale de tip Tîrguri și expoziții.

70
2555
010203040506070
ev enimente
religioaseev enimente
sociale
reprezentate
prin târguriev enimente
tradiționaleLocalitatea Dvs. se remarcă prin:

Fig. nr. 14

Referitor la acele evenimente care sunt considerate a fi punct de atracție pentru turiști, pe primul loc
situându -se evenimentele tradiți onale (75 de gospodării), urmate de cele religioase (40 de gospodării) și de cele
sociale (20 de gospodării).
O scurtă caracterizare socio –demografică a eșantionului: 87,5% din gospodării au copii, în medie câte doi copii,
toți fiind încă în întreținerea părinților având calitatea de elevi sau studenți, în medie 1 -2 persoane din gospodărie
obțin venituri. Structura persoanelor din gospodăriile din eșantion în funcție de ultima școală absolvită este
următoarea: 56,25% au liceul, 37,5% au facultate, 31,25% au școala generală de 8 clase și 25% au școala
profesională. De asemenea, 75% din cei chestionați nu cunosc nicio limbă de circulație internațională, restul de
25% fiind vorbitori de franceză sau engleză.
Referitor la aptitudinile ce pot fi asigurate turi știlor, structura acestora este reprezentată grafic în fig. nr. 15, pe
primul loc situându -se obținerea băuturilor alcoolice, urmată de obținerea produselor de panificație, a gemului,
țesăturilor și doar 5 gospodării pot asigura activități de obținere a țe săturilor sau obiectelor de artizanat din piele
sau lemn.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
122
Care dintre următoarele aptitudini le puteți asigura turiștilor:
70
45
35
555
01020304050607080
obținerea
băuturilor alcooliceobținerea gemului obținerea unor
țesăturiproducerea
obiectelor de
artizanat din lemn
și pieleobținerea
produselor de
panificație
Fig. nr. 15

Ca principal punct de atracție din cadrul localităților din eșantion (6), localnicii chestionați plasează pe primul
loc cadrul natural, urmat de (la același nivel) floră și faună, tradiția și arta culinară specifică Văii Gurghiului, pe
ultimul loc plasându -se obiceiurile și cultura tradițională, conform fig. nr. 16 .

65
25 2520
010203040506070
cadrul natural flora și fauna tradiția și arta
culinarăobiceiurile și
cultura
tradiționalăCare dintre următoarele elemente considerați că pot fi principal punct de
atracție în localitatea Dvs.?

Fig. nr. 16

Ordinea obiectivelor cu grad mare de atractivitate din apropierea casei a dat următoarea ierarhizare : Biserica
ortodoxă și catolică, stâna, Parcul Dendrologic Gurghiu, pescuitul și vânătoarea.
Referitor la principalele cinci produse alimentare în care excelează proprietarii casei , aceasta sunt: boț
cu brânză, sarmale, cârnați, caltaboși, jinars, vin, pit ă de casă, cozonac, prăjituri de casă, dulcețuri, zacuscă. Ca
produse alimentare considerate a fi specifice Văii Gurghiului , au fost enumerate: jinars, bere Lăpușna, balmoș,
boț cu brânză, pită de casă, cozonaci.
Referitor la animalele crescute în propria gospodărie , 37, 5% au 1 -2 porci, un sfert au câte 1 -2 bovine și între 1
și 10 oi, 18,75% având între 41 și 100 de oi, 12,5% având 5 -6 porci, și doar în câte 5 gospodării crescându -se
cai, mai mult de 7 porci sau mai mult de 100 de oi.
O ierarhizare a obiectivelor care sunt considerate a interesa turiștii este dată de: mânăstirea Sf. Nicolae de la
Lăpușna, satul alegoric Fâncel, castelul regal Lăpușna, păstrăvăria Lăpușna, râul Gurghiu, peisajul, pădurea, apa
de munte, aerul curat.

Concluzii
În urma r ezultatelor anchetei prin sondaj constatăm că locuitorii Văii Gurghiului au o stare materială bună, sunt
bucuroși că se dorește promovarea meleagurilor lor și sunt dispuși să pună la dispoziția turiștilor spații de cazare
a câte 2 persoane cărora le asigur ă condiții pentru o mini -vacanță de vis cu masă pregătită din produsele obținute
din gospodăria proprie. Produsele tradiționale, meșteșugăritul, îndeletnicirile oamenilor, tradițiile culturale,
peisajul mirific, rezervațiile naturale și bunătatea oamenilor te îmbie la o vacanță pe meleagurile Văii
Gurghiului. Oamenii Văii Gurghiului sunt mândri cu obiectivele turistice, obiceiurile și produsele alimentare
tradiționale.
Există astfel premisele unei bune și intense dezvoltări pentru praticarea – cu succes – a ecoturismului rural pe
Valea Gurghiului și astfel pentru a contribui la dezvoltarea durabilă a zonei și implicit a resurselor umane,
naturale, culturale și antropice ale acestei arii georgrafice a județului Mureș.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

123 Bibliografie
1. Cavruc, V., Chiricescu, A. – Sarea, timpul și omul , Ed. Angustia, Sfântu Ghoerghe, 2006
2. Chindea, T., Lateș, N. – Monografia Gurghiului , Comitetul de cultură și educație socialistă al județului
Mureș, Târgu -Mureș, 1971, p. 5
3. Netea, V . – Mureșul superior – vatră de cultură român ească , Editura Cuvîntul, Buc., 2006, p. 155
4. Pricăjan , A. – “Apele minerale și termale din România ”, Ed. Tehnică Anul 1972
5. TIBERIU ȘTEF, AVRAM TRIPON, PETRU ȘTEFAN RUNCAN, HADRIAN -V CONȚIU,
RALUCA IORGULESCU POLIMENI – ANIMARE RURALĂ ȘI TURISM RURAL DU RABIL,
University Press 2007, Târgu Mureș, ISBN 978 -973-7665 -83-6
6. TIBERIU ȘTEF, AVRAM TRIPON – PROGRAME EUROPENE ȘI PARTENARIATE ÎN MEDIUL
RURAL, University Press 2007, Târgu Mureș, ISBN 978 -973-7665 -84-3
7. Avram TRIPON, Valentina VASILE – Coordonatori – Proiecte inovative performante pentru turism
durabil , Ed. Universității Petru Maior 2006, ISBN (10) 973 -7794 -48-6 ; ISBN (13) 978 -973-7794 –
48-2
8. Avram TRIPON – Sustainable Development Of Human Resources In Innovative Enterprises By Using
The Efi Rom Metho d – Conferința Internațională MTC 2009, MANAGEMENT OF
ECHNOLOGICAL CHANGES CONFERENCE, 3 – 5 septembrie 2009, Alexandropolis, Grecia.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
124 INSTRUMENTE MANAGERIALE PENTRU FINANȚAREA IMM -URILOR
INOVATIVE DIN ROMÂNIA. STUDIU DE CAZ ÎN ZONA METROPOLITANĂ
TÎRGU MUREȘ

Conf. univ.dr. Avram TRIPON
Universitatea Petru Maior din Tîrgu Mureș, România,
E-mail : avram.tripon @gmail.com

Rezumat
Întregul proces al inovării cuprinde pași științifici, tehnologici, organizatorici, financiari și comerciali
prin care tre buie să treacă noile idei, produsele, procesele în oricare dintre domeniile economiei. În domeniul
tehnic de exemplu, acest proces complex constă în transformarea rezultatelor activității de cercetare, sau al unei
invenții, într -un produs sau procedeu ind ustrial nou sau substanțial îmbunătățit.
Unele activități realizate pe parcursul întregului proces al inovării sunt ele însele inovatoare, altele nu
sunt activități noi, dar sunt necesare în procesul inovării. Activitățile de inovare pot să includă de asem enea și
activități de cercetarea care pot să nu fie direct legate de dezvoltarea produsului/procesului principal dar sunt
necesare în etapele de fabricație sau chiar de comercializare a acestuia.
O întreprindere inovatoare este aceea care a realizat o in ovare în perioada examinată.
Se disting patru tipuri principale de inovare: inovarea de produs, inovarea de proces, inovarea organizațională și
inovarea de marketing.

Inovarea de produs
Inovarea de produs reprezintă implementarea unui bun sau serviciu nou sau semnificativ îmbunătățit. Inovările
de produs includ atît introducerea unor bunuri și servicii noi, cît și îmbunătățirea semnificativă a
caracteristicilor funcționale sau de folosire a bunurilor și serviciilor existente. Acestea includ schimbări
semnificative ale specificațiilor tehnice, ale componentelor sau materialelor, ale software -ului incorporat,
utilizare accesibilă sau alte caracteristici funcționale. Se referă numai la schimbările aduse produsului în sine nu
la schimbări care vor interveni eventual și în procesul de fabricațiee și care vor ține de inovarea de proces.

Inovarea de proces
Inovarea de proces reprezintă implementarea unor metode de producție sau de distribuție noi sau semnificativ
îmbunătățite.
Inovările de proces se referă l a metode noi pentru scăderea costurilor unitare de producție sau de livrare (care pot
să nu aducă nici o schimbare asupra produsului în sine), metode noi pentru îmbunătățirea calității produsului sau
livrării acestuia (care pot să nu includă schimbări în c aracteristicile funcționle sau să nu aducă utilizări noi ale
produsului) sau metode noi sau semnificativ îmbunătățite pentru producerea și distribuția unui produs nou sau
semnificativ îmbunătățit ( în aceste cazuri va fi vorba și despre o inovare de produ s).

Metodele de producție implică tehnici, echipamente și software utilizate pentru producerea bunurilor. Exemple
ale unor metode de producție îmbunătățite pot fi: implementare unui echipament automat într -o linie de
fabricație existentă sau implementarea unui design asistat pe calculator în vederea dezvoltării producției. Aceste
metode vor contribui la scăderea costurilor unitare ale producției sau la îmbunătățirea calității producției.

Metodele de livrare privesc logistica întreprinderii și echipamentel e incluse, software și tehnici în vederea
identificării rezultatelor, a alocării materialelor din întreprindere sau livrării produselor finale. Un exemplu de
nouă metodă de livrare este introducerea unui sistem de cod de bare care permite monitorizarea ele ctronică a
bunurilor.

Inovările de proces includ și metode semnificativ îmbunătățite sau noi pentru oferirea și crearea serviciilor.
Acestea implică schimbări semnificative în softwareul folosit în întreprinderile orientate către servicii sau în
tehnicile folosite pentru livrarea serviciilor. Exemple pot fi introducerea GPS -ului, ca dispozitiv de urmărire
pentru serviciile de transporturi, implementarea unui nou sistem de rezervări într -o agenție de voiaj și
dezvoltarea unor tehnici noi de management de pr oiect într -o firmă de consultanță.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

125
Inovările de proces acoperă de asemenea tehnici, echipamente și software -uri noi sau semnificativ îmbunătățite ,
pentru activitățile suport auxiliare, precum achizițiile, contabilitatea, informatizarea sau mentenața.
Implementarea TIC (Tehnologiei Informației și Comunicării ) nouă sau îmbunătățită reprezintă o inovare de
proces dacă intenționează să îmbunătățească eficiența și/sau calitatea activității suport auxiliare.

Inovarea organizațională
Inovarea organizațion ală se referă la implementarea unei schimbări semnificative în modul de derulare a
activității, în modul de organizare la locul de muncă, sau a relațiilor externe, vizând sporirea capacității
inovatoare a întreprinderii sau a indicatorilor de performanță, cum ar fi calitatea sau eficența fluxurilor de
producție.

Inovarea organizațională implică de obicei schimbări esențiale în cadrul lanțului de furnizare a întreprinderii și
depinde mai puțin de tehnologie comparativ cu inovarea de proces.

Inovarea de Ma rketing
Inovarea de marketing se referă la implementarea unor metode noi sau semnificativ îmbunătățite care implică
schimbări semnificative în design sau în ambalare, în plasarea, promovarea și stabilirea prețului produsului,
acceptate de piață.

STRATEG IA DE DEZVOLTARE A ZONEI METROPOLITANE TÎRGU MUREȘ

Obiective de dezvoltare
1. Promovarea competitivității si a înaltei performanțe în sectorul medical si farmaceutic în zona
metropolitană
ÎmbunătăŃirea calității, organizării si accesibilității serviciilo r medicale
Măsuri:
O mai bună organizare a serviciilor medicale în interiorul municipiului Tîrgu Mures prin
concentrarea în spațiul urban a serviciilor medicale si a celor adiacente acestora (apartamente pentru medici,
pentru însoŃitorii persoanelor bolnav e, parcuri, farmacii, parcări, etc.);
Inițierea unor noi modele de dezvoltare si de valorificare a experienței specifice zonei, în medicina clasică
si alternativă
Măsuri:
Încurajarea formării unui cluster în domeniul medical în care să fie promovată atât m edicina clasică, cât si cea
alternativă;
Promovarea cercetării în domeniul medical;
Promovarea turismului în domeniul medical, atât în domeniul medicinei clasice (Tîrgu Mures) cât si al medicinei
alternative (Herghelia, Sângeorgiu de Mures etc).

2. Întări rea caracterului de centru educa țional si de cercetare al Zonei Metropolitane Tîrgu Mures
Reducerea abandonului scolar pentru categoriile aflate în situații de risc (tineri cu dizabilități, tineri de
etnie rroma, tineri din zonele rurale sau din zone periu rbane nedezvoltate);
Măsuri:
Îmbunătățirea paletei de activități sportive pentru tineri.

Cresterea calității educației la toate nivelurile, prin stimularea participării tinerilor la activități cercetare –
dezvoltare -inovare si prin parteneriate cu mediul de afaceri organizate în cadrul instituțiilor de
învățământ;
Măsuri:
Dezvoltarea de parteneriate cu mediul de afaceri si cu parteneri sociali;
Stimularea CDI si parteneriatelor de CDI la nivelul companiilor private;
Stimularea tinerilor care rămân în învățăm ânt sau în cercetare.

3. Stimularea învățării pe tot parcursul vieții, cu accent pe dezvoltarea de competențe asa numite soft –
competențe legate de flexi -securitate, antreprenoriat și de auto -ocupare;
Măsuri:
Dezvoltarea de măsuri active de ocupare;
Prom ovarea de cursuri de formare profesională corelate cu nevoile identificate pe piața

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
126 muncii;
Promovarea inițiativelor de educatie formală, informală si non -formală si a recunoasterii competențelor obținute
astfel, prin Centre de evaluare.
4. Dezvoltarea eco nomiei sociale si dezvoltarea si promovarea tradițiilor si
mestesugurilor;
Măsuri:
Analize si studii privind tipurile de economie socială aplicabile în Zona Metropolitană;
Analize si studii privind somajul la nivelul grupurilor vulnerabile;
Stimularea înfi inŃării de întreprinderi sociale;
Promovarea mestesugurilor si artei tradiŃionale;
Promovarea TIC la nivelul grupurilor vulnerabile.

5. Creșterea nivelului de protecție a mediului prin reducerea noxelor și protejarea și dezvoltarea spațiilor
verzi
Scădere a emisiilor de CO2 rezultate din producerea energiei termice pentru
încălzire si apă caldă de consum (neutralitate in 2030) si a celor din sistemul de transport si iluminat
public (reducere cu 50% pana in 2030)
Măsuri:
Conservarea energiei (reabilitare ter mică);
Dezvoltarea si protejarea cadrului natural în zona metropolitană
Măsuri:
Dezvoltarea spațiului verde în zona metropolitană;

6. Dezvoltarea ramurilor industriale, agrare si serviciilor specifice zonei metropolitane precum si a
turismului de agrement si tratament
Dezvoltarea sectorului industrial prin măsuri de sprijin si dezvoltare profesională a forței de muncă
Măsuri:
Crearea unor centre de transfer tehnologic în mediul rural ținând cont de nivelul ridicat al calității cercetării si
educației în mu nicipiul Tîrgu Mures;
Crearea unor noi parcuri industriale;
Dezvoltarea spiritului antreprenorial si pregătirea profesională în mediul rural.
Valorificarea potențialului agricol
Măsuri:
Introducerea în circuitul agricol a unor suprafețe de teren cu fertili tate medie si ridicată din rezerva de fond
funciar existent;
Realizarea unor centre de preluare si distribuție a producției legumicole la nivelul zonei metropolitane;
Valorificarea într -o mai mare măsură a materialului genetic din cadrul stațiunilor de cer cetare si dezvoltare
zootehnică aflate în zonă.
Valorificarea resurselor cu potențial turistic existent si promovarea atracțiilor turistice
Măsuri:
Creștereai atractivității zonei si cresterii turismului de weekend;
Crearea unor zone de agrement la nivelul zonei metropolitane în afara arealului urban;
Promovarea zonei metropolitane din punct de vedere al resurselor turistice existente.
Încurajarea dezvoltării unei rețele de centre pentru vârstnici, în contextul îmbătrânirii populației;
Măsura:
Modernizarea/ Construcția de centre de zi si cazare pentru persoanele în vârstă.

7. Promovarea culturii zonei metropolitane la nivel intern, național și Internațional
Menținerea si dezvoltarea de relații parteneriale cu instituții la nivel local si
județean, similare c u cele din zona metropolitană în statele membre ale Uniunii Europene (Ungaria,
Germania, Franța, Olanda, etc.) si din afara Uniunii Europene
(Elveția,Turcia, Moldova, China etc.)
Măsuri:
Menținerea si dezvoltarea de relații parteneriale la nivelul instituț iilor de cultură: Universitatea de Artă Teatrală,
Teatrul Ariel, Filarmonica, licee si alte universități cu instituții similare in Franța, Ungaria, Italia, Danemarca etc.
Promovarea activităților culturale si a instituțiilor de cultură atât la nivelul zone i metropolitane cât si la
nivel național si internațional
Măsuri:
Promovarea tradițiilor specifice zonei metropolitane la nivel național si internațional

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

127 (înființarea Muzeului Satului, organizarea târgului tradițional al zonei metropolitane).

RoInov – Centru pentru proiecte tehnologice&nontehnologice inovative sustenabile
Studiu pentru Proiect de înființare a unei întreprinderi inovative de tip „spin -off” pe baza unui rezultat obținut
dintr -un proiect de cercetare în PROGRAMUL OPERATIONAL SECTORIAL CRES TEREA
COMPETITIVITATII ECONOMICE: Operatiunea 2.3.1 Sprijin pentru start -up-urile si spin -off-urile
inovative. Proiectul asigură unui cercetător sau unui grup de cercetători posibiltatea să se desprindă din instituția
publică, unde a dezvoltat un proiect d e cercetare și a obținut un rezultat, în scopul continuării soluției cercetate
până la finalizarea ei, în vederea producerii și comercializării rezultatelor pe piață.
DESCRIEREA PROIECTULUI
Obiectivul general

Înființarea Spin -off-ului Centru pentru pro iecte tehnologice&nontehnologice inovative sustenabile care va
activa în Zona metropolitană Tg Mureș, pe baza unui rezultat recent obținut din Proiectul de cercetare
“Eficientizarea finanțării IMM -urilor inovative în România în condițiile integrării în U E și ale globalizării”
Acronim proiect: EFI -IMMINOV Contract nr: 92 -130/2008 – al Institutului de Economie Națională, Partener 5
fiind Universitatea „Petru Maior” Tg Mureș.

Obiectivele specifice

1. Valorificarea „Metodei creative originale EFI ROM”© în aplicații inovative de tehnologia informației și
comunicației pentru proiecte tehnologice și afaceri sustenabile, folosind:

FINANCE SPADAR ©, – Concept inovativ, ecotehnologie „Autofinanțare secvențială durabilă
pentru IMM -uri și rețele parteneriale de IM M-uri inovative”
RECADURS ©, – Concept holistic, ecotehnologie „Rețea de capacitare durabilă a specialiștilor din
IMM -uri pentru formare profesională creativă”
CEcop Inov © – Concept, ecotehnologie „Centru pentru Ecoproiecte tehnologice&nontehnologice
Inovative”
Transylvania Sustainable Business Centre © – Concept, ecotehnologie „Promovarea principiilor
de dezvoltare durabilă, eficiență energetică și activități împotriva schimbărilor climatice”
Metodologie în tehnologia informației și comunicației pentru utilizarea/valorificarea mărcilor –
EFICIENT 1

Cum contribuie proiectul la realizarea obiectivelor specifice aferente axei prioritare

Proiectul contribuie la realizarea principalului obiectiv al axei 2, creșterea capacității de cercetare și dezvoltare
prin stimularea cooperării între instituțiile și întreprinderile cu activitate de cercetare -dezvoltare și creșterea
accesului companiilor la CDI, prin următoarele activități prevăzute în Obiectul de activitate al spinoff -ului:
-7490 – Alte activități profes ionale, științifice și tehnice, n.c.a. – organizare de evenimente
oFolosirea „Metodei creative originale EFI ROM”© în organizarea de evenimente pentru
stimularea cererii de inovare din partea întreprinderilor, stimularea cooperării între instituțiile
și întreprinderile cu activitate de cercetare -dezvoltare și creșterea accesului companiilor la CDI
-721 Cercetare -dezvoltare în științe naturale și inginer ie (pentru creșterea capacității de cercetare și dezvoltare
prin stimularea cooperării între instituțiile și întreprinderile cu activitate de cercetare -dezvoltare și creșterea
accesului companiilor la CDI)
oFolosirea „Metodei creative originale EFI ROM ”© și Metodologiei EFICIENT 1 în cercetarea –
dezvoltarea aspectelor inginerești ale tehnologiei informației și comunicației pentru
utilizarea/valorificarea mărcilor, capacitarea durabilă a specialiștilor din IMM -uri pentru
formare profesională creativă, aut ofinanțare secvențială durabilă, ecoproiecte tehnologice
inovative, promovarea principiilor de dezvoltare durabilă, eficiență energetică și activități
împotriva schimbărilor climatice
o

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
128
Cum contribuie proiectul la realizarea obiectivului general al Progra mului Operațional Sectorial
Creșterea Competitivității Economice

Proiectul contribuie la realizarea obiectivului general al Programului Operațional Sectorial Creșterea
Competitivității Economice – creșterea productivității întreprinderilor românești și re ducerea decalajelor
față de productivitatea medie la nivelul UE , prin următoarele activități prevăzute în Obiectul de activitate al
spinoff -ului:
– 7022 – Activități de consultanță pentru afaceri și management, care vizează creșterea productivității
întrep rinderilor
oFolosirea „Metodei creative originale EFI ROM”© și Metodologiei EFICIENT 1 în activități de
consultanță pentru afaceri și management, care vizează creșterea productivității întreprinderilor
individuale sau organizate în clustere

-722 Cercetare -dezvoltare în științe sociale și umaniste (pentru creșterea productivității întreprinderilor
românești și reducerea decalajelor față de productiv itatea medie la nivelul UE)
oFolosirea „Metodei creative originale EFI ROM”© și Metodologiei EFICIENT 1 în clustere
de cercetare -dezvoltare – pentru creșterea productivității întreprinderilor locale și reducerea
decalajelor față de productivitatea medie la nivelul UE
oFolosirea „Metodei creative originale EFI ROM”© și Metodologiei EFICIENT 1 în cercetarea –
dezvoltarea aspectelor sociale și umaniste ale tehnologiei informației și comunicației pentru
utilizarea/valorificarea mărcilor, capacitarea durabilă a specialiștilor din IMM -uri pentru
formare profesională creativă, autofinanțare secvențială durabilă, ecoproiecte tehnologice
inovative, promovarea principiilor de dezvoltare durabilă, eficiență energetică și activități
împotriva schimbărilor climatice
o

Context – Strategia de dezvoltare Proiectul pentru care se solicită finanțarea nu este o componentă a unei
operațiuni complexe, independente din punct de vedere tehnic și financiar și ce criterii s -au folosit la departajarea
lor

Justificarea necesității i mplementării proiectului
(se va preciza de ce este necesar acest proiect pentru atingerea obiectivelor operațiuni/domeniului și axei
prioritare )

De ce este necesar acest proiect pentru atingerea obiectivelor operațiuni/domeniului si axei prioritare ?

În lucrarea “Regiunea Centru, Elemente de competitivitate regională – Martie 2007”
(http://adrcentru.ro/Document/Files/ADStudiiRegionale ) se precizează: Cercetarea –dezvoltarea, alături de
inovare, poate deveni unul din factorii cei mai importanți ai creșterii competitivității regiunii , dacă se va
orienta mai mult spre mediul economic și spre nevoile acestuia.

Propunerea de proiect se adresează Mediului de afaceri – identificat ca priorita te în PLANUL DE
DEZVOLTARE AL REGIUNII CENTRU pentru perioada 2007 -2013 și vizează, conform ANALIZA SWOT
REGIONALĂ 2007 -2013, soluții pentru a diminua Punctele slabe identificate, adică:
• Disparitati intre numarul de IMM -uri infiintate in zonele mai dezvo ltate si cele mai putin dezvoltate, intre
mediul urban si cel rural ;
• Serviciile de consultanta in domeniul afacerilor sunt slab dezvoltate.
• Numarul mic de IMM -uri active in mediul rural si insuficienta dezvoltare a IMM -urilor din sectorul serviciilor,
în general
• Ofertă scăzută a serviciilor de consultanță pentru elaborarea de studii de marketing, management de proiect,
analize financiare, etc.
• Sectorul cercetare -dezvoltare, transfer tehnologic si inovare in declin, numar redus de personal;
• Servic iile de cercetare -dezvoltare, transfer tehnologic si inovare din cadrul intreprinderilor economice sunt slab
dezvoltate sau inexistente;
• Relatiile de colaborare dintre cercetarea universitara si secorul economic sunt slab dezvoltate

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

129

Activitățile și s ub-activitățile și corelarea cu calendarul activităților
– organizare evenimente integrate european pentru stimularea cererii de inovare din partea
întreprinderilor și a transferului tehnologic în baza cooperării între instituțiile de CD și întreprinderi,
stimularea cooperării între instituțiile și întreprinderile cu activitate de cercetare -dezvoltare și creșterea
accesului companiilor la CDI, sprijinirea/încurajarea/inițierea parteneriatelor generate de cerere și nu de
ofertă, pentru facilitarea inovării în clustere, inițierea/susținerea proiectelor tehnologice, afacerilor
sustenabile, politicilor eficiente în IMM -uri cu privire la aplicarea principiilor de dezvoltare durabilă,
eficienței energetice și activităților împotriva schimbărilor climatice – bazate pe creativitate și inovare
(expoziție permanentă de produse și servicii, prezentare activă de produse, reprezentare firme,
organizări conferințe, organizări cursuri și întâlniri de specialitate, prezentări de carte / produse /
servicii) și activități comp lexe online pe portal propriu

o evenimente locale lunare , cu accent deosebit pe valorificarea superioară a experienței locale
în a face viața mai bună prin: identificare de noi oportunități; transferul de bune practici din
zone mai apropiate sau mai îndepăr tate – pentru a crește bunăstarea locală folosind cu
înțelepciune resursele locale/zonale/regionale; dezvoltarea de noi proiecte plecând de la starea
de bine generată;
o 3 evenimente zonale/an)

– activități de consultanță pentru afaceri și management , care vizează creșterea productivității
întreprinderilor individuale sau organizate în clustere, transferul tehnologic dinspre instituțiile CD către
companii pentru a asigura dezvoltarea de noi domenii de afaceri și activități inovatoare – toate
incluzând un mod ul online pentru promovarea spiritului inovator
– cercetare -dezvoltare în parteneriat intre universități / institute de cercetare -dezvoltare și întreprinderi
în vederea obținerii de rezultate aplicabile în economie, dezvoltarea capacității administrative pen tru
accesul întreprinderilor, în special al IMM -urilor la activitățile CDI, exprimate în principal prin nivelul
de inovare și prin capacitatea de a absorbi rezultatele CD, precum și prin dezvoltarea activităților CD în
cadrul întreprinderilor din Tg Mureș și zona limitrofă.
– cercetare -dezvoltare în științe naturale și inginerie – pentru creșterea capacității de cercetare și
dezvoltare prin stimularea cooperării între instituțiile și întreprinderile cu activitate de cercetare –
dezvoltare și creșterea accesului companiilor la CDI, tehnologia informației și comunicației,
utilizarea/valorificarea mărcilor, capacitarea durabilă a specialiștilor din IMM -uri p entru formare
profesională creativă, autofinanțare secvențială durabilă, ecoproiecte tehnologice inovative, promovarea
principiilor de dezvoltare durabilă, eficiență energetică și activități împotriva schimbărilor climatice
– cercetare -dezvoltare în științe sociale și umaniste – pentru creșterea productivității întreprinderilor și
reducerea decalajelor față de productivitatea medie la nivelul UE, tehnologia informației și comunicației
pentru utilizarea/valorificarea mărcilor, capacitarea durabilă a specialiștilor din IMM -uri pentru formare
profesională creativă, autofinanțare secvențială durabilă, ecoproiecte tehnologice inovative, promovarea
principi ilor de dezvoltare durabilă, eficiență energetică și activități împotriva schimbărilor climatice
– dezvoltare grup de informare, sprijin și consultanță/asistență pentru proiecte ecologice integrate
complexe care pornesc de la problemele cu care se confruntă comunitatea locală/zonală/regională
și le transformă într -o serie de activități orientate către realizarea a cel puțin două obiective
(turism pentru sănătate și bucurii, infrastructură, serviciilor sociale comunitare etc – între care
există relații de inte rdependență și permit, contribuie, facilitează sau asigură creșterea eficienței
și competitivității) care conduc împreună la îmbunătățirea situației din comunitatea respectivă
– structurează și practică procese de „învățare creativă din practică” și scriere creativă în
identificarea nevoilor și ierarhizarea priorităților, luarea deciziilor relevante privind elaborarea,
implementarea și monitorizarea proiectelor tehnologice – pentru mărirea calității, capacității de
producție și eficienței/competitivității
– folosește resursele umane supradotate
– dezvoltă rețele integrare pentru dezvoltarea durabilă a resurselor locale
– dezvoltă/sprijină echipe interdisciplinare care:
o împărtășesc același obiectiv, generând puteri și posibilități mai mari pentru membrii
responsabi li creativi și competenți, cu abilități complementare, care lucrează împreună

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
130 bucuroși, aducând valori împărtășite și crescându -și exponențial abilitățile -talentele -resursele,
fiind în perfectă armonie, conștientizând că pot realiza mult mai multe decât d acă lucrează
separat – inclusiv cu studenți și absolvenți.
o susțin performanța proceselor durabile în etape și utilizarea tabloului de bord strategic general
în organizații
o realizează în parteneriat, la cerere, producții de radio, film și televiziune pentru Proiecte
tehnologice&nontehnologice inovative și afaceri sustenabile

Cum contribuie proiectul la realizarea obiectivului general al Programului Operațional Sectorial
Creșterea Competitivității Economice ?

Proiectul contribuie la realizarea obiectivului g eneral al Programului Operațional Sectorial Creșterea
Competitivității Economice – creșterea productivității întreprinderilor românești și reducerea decalajelor
față de productivitatea medie la nivelul UE , prin următoarele activități prevăzute în Obiectul de activitate al
spinoff -ului:
– 7022 – Activități de consultanță pentru afaceri și management, care vizează creșterea productivității
întreprinderilor
oFolosirea „Metodei creative originale EFI ROM”© și Metodologiei EFICIENT 1 în activități de
consultanță pentru afaceri și management, care vizează creșterea productivității întreprinderilor
individuale sau organizate în clustere

-722 Cercetare -dezvoltar e în științe sociale și umaniste (pentru creșterea productivității întreprinderilor
românești și reducerea decalajelor față de productivitatea medie la nivelul UE)
oFolosirea „Metodei creative originale EFI ROM”© și Metodologiei EFICIENT 1 în clustere
de cercetare -dezvoltare – pentru creșterea productivității întreprinderilor locale și reducerea
decalajelor față de productivitatea medie la nivelul UE
oFolosirea „Metodei creative originale EFI ROM”© și Metodologiei EFICIENT 1 în cercetarea –
dezvoltarea aspectelor sociale și umaniste ale tehnologiei informației și comunicației pentru
utilizarea/valorificarea mărcilor, capacitarea durabilă a specialiștilor din IMM -uri pentru
formare profesională creativă, autofinanțare secvențială durabilă, ecoproiecte te hnologice
inovative, promovarea principiilor de dezvoltare durabilă, eficiență energetică și activități
împotriva schimbărilor climatice

Rezultatele anticipate din fiecare activitate și sub -activitate
– organizare evenimente pentru
o stimularea cererii de inovare din partea întreprinderilor și a transferului tehnologic în baza
cooperării între instituțiile de CD și întreprinderi,
o stimularea cooperării între instituțiile și întreprinderile cu activitate de cercetare -dezvoltare și
creșterea accesului compani ilor la CDI
o sprijinirea/încurajarea/inițierea parteneriatelor generate de cerere și nu de ofertă, pentru
facilitarea inovării în clustere
– activități de consultanță și intermediere (clasic și online) pentru afaceri și management, care vizează
creșterea pro ductivității întreprinderilor individuale sau organizate în clustere și promovarea europeană
– cercetare -dezvoltare în parteneriat intre universități / institute de cercetare -dezvoltare și întreprinderi în
vederea
o obținerii de rezultate aplicabile în econom ie,
o dezvoltarea capacității administrative pentru accesul întreprinderilor, în special al IMM -urilor
la activitățile CDI, exprimate în principal prin nivelul de inovare și prin capacitatea de a
absorbi rezultatele CD, precum și prin dezvoltarea activități lor CD în cadrul întreprinderilor.
– cercetare -dezvoltare în științe naturale și inginerie – pentru creșterea capacității de cercetare și
dezvoltare prin stimularea cooperării între instituțiile și întreprinderile cu activitate de cercetare –
dezvoltare și creșterea accesului companiilor la CDI, tehnologia informației și comunicației,
utilizarea/valorificarea mărcilor, capacitarea durabilă a specialiștil or din IMM -uri pentru formare
profesională creativă, autofinanțare secvențială durabilă, ecoproiecte tehnologice inovative, promovarea
principiilor de dezvoltare durabilă, eficiență energetică și activități împotriva schimbărilor climatice
– cercetare -dezvoltare în științe sociale și umaniste – pentru creșterea productivității întreprinderilor și
reducerea decalajelor față de productivitatea medie la nivelul UE, tehnologia informației și comunicației
pentru utilizarea/valorificarea mărcilor, capacitarea durabilă a specialiștilor din IMM -uri pentru formare

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

131 profesională creativă, autofinanțare secvențială durabilă, ecoproiecte tehnologice inovative, prom ovarea
principiilor de dezvoltare durabilă, eficiență energetică și activități împotriva schimbărilor climatice

Grupurile/entitățile care vor beneficia/ vizate de rezultatele proiectului, direct sau indirect
instituții și întreprinderi cu activitate sau interesate de cercetare -dezvoltare
IMM -urilor inovative sau cu potențial inovativ, interesate de cunoștințe din sfera universităților și
institutelor de cercetare
Specialiști și IMM -uri interesați/interesate de consultanță în domeniul afacerilor (pentru elaborarea de
studii de marketing, management de proiect, analize financiare, etc.), tehnologia informației și
comunicației, înregistrarea/utilizarea/valorificarea mărcilor, formare profesională creativă, autofinanțare
secvențială durabilă, ecoproiecte te hnologice inovative, promovarea principiilor de dezvoltare durabilă,
eficiență energetică și activități împotriva schimbărilor climatice
instituții și întreprinderi interesate de stimularea cooperării între instituțiile și întreprinderile cu
activitate de cercetare -dezvoltare și creșterea accesului companiilor la CDI
start-up-uri și spin -off-uri inovative
IMM -uri active in mediul rural si IMM -uri din sectorul serviciilor, interesate de transferul tehnologic și
inovare

MANAGEMENTUL PROIECTULUI
Resursa um ană specializată în derularea activităților prevăzute:
Comitet de coordonare – cei 5 -6 membri -asociați.
Rol: responsabilități de conducere și funcționale pentru administrarea și coordonare.
Atribuții:
• coordonarea obligațiilor contractuale și a respons abilităților
• supervizarea activităților în vederea atingerii obiectivelor și rezultatelor finale, astfel încât să se asigure
sustenabilitatea după finanțarea nerambursabilă
• supervizarea gestiunii generale în privința aspectelor legale, contractuale, etice, financiare și
adminstrative.

Echipa de management este formată din:
• manager de proiect – conferențiar dr ing, titular al disciplinelor Comunicare și negociere în afaceri,
Managementul inovării – cu preocupări semnificative în cresterea competit ivitatii în contextul dezvoltării
durabile și gestionarea proiectelor, director executiv în 2 proiecte PHARE etc., toate demonstrând abilitățile
și competențele în administrarea proiectelor.
o coordonează activitățile din cadrul proiectului
o raportează reprezentantului Autorității Contractante modul de realizare a obiectivelor
o desfășoară activități de promovare și diseminare a informațiilor privind proiectul

• consilierul juridic – jurist cu experiență, cunoștințe în drept civil, drept comercial, dreptul muncii, achizitii
publice.
– Întocmirea contractelor individuale de muncă
– Urmărește respectarea OUG Nr.34/2006 legislația privind achizițiile publice – supervizează
implementarea corectă a proiectului cu asigurarea tr ansparenței, confidențialității, imparțialității și evitarea
conflictelor de interese

• Responsabilul financiar – din partea firmei de contabilitate
o ține evidența financiar contabilă o răspunde de efectuarea cheltuielilor eligibile
o efect uează plăți conform cuantumurilor valorice acceptate în general pe piață sau în acord cu
rezultatele licitațiilor

Metodologia de implementare a proiectului
Proiectul se adresează unei categorii largi de beneficiari cu studii și pregătire profesională di ferită, cu motivații,
cunoștințe și abilități distincte și foarte personalizate. Nevoile identificate la grupul țintă pornind de la analizele

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
132 și sintezele elaborate la nivelul Regiunii Centru și pe cercetările proprii justifică conținutul și metodologia de
implementare. Metodologia adoptată apelează la metode participative (consultanță, asistență, tutoriat)
individualizate sau în grup și la metode inovative (asistență pe internet, CD -uri de bună practică, sinteze de
specialitate, aplicații creative etc.). U tilizăm ascultarea activă și dialogul; utilizăm cu precădere exemple, dialog
afirmativ, delegarea în adoptarea deciziilor, crearea relațiilor cu exteriorul firmei. Creem un climat proactiv.
Transferul de bună practică și experiența permit realizarea unor c onexiuni care favorizează adaptabilitatea și
flexibilitatea în grupul țintă. Materialele elaborate vor conține elemente care să promoveze inovația, cunoașterea
principalelor abilități în IT, elaborarea proiectelor etc., atât prin pliante/broșuri clasice câ t și pe format electronic
postate pe website -ul proiectului. Monitorizarea este în responsabilitatea echipei de management; se va realiza
simultan la nivelul rezultatelor tehnice și a cheltuielilor efectuate prin tablouri de bord manageriale. Se va urmări
feedback –ul pentru acțiunile proiectului. Resursele proiectului, în principal umane, vor fi selectate în funcție de
pregătirea profesională și de abilitățile de a lucra cu persoane adulte, vor fi incluse în grupuri de lucru dedicate
fiecărei activități.
DURATA PROIECTULUI
Precizați durata implementării proiectului, exprimată în luni: 15 luni
INDICATORI

Modul în care proiectul se autosusține financiar după încetarea finanțării solicitate prin prezenta cerere
de finanțare
I. Proiectul inclu de operațiuni și activități pentru a asigura continuarea, valorizarea, folosirea integrată a
rezultatelor după finalizarea proiectului Sunt prevăzute:
1. Întâlniri lunare de lucru ale Comitetului de coordonare pentru a dezvolta acțiuni, parteneriate și re țele care să
permită continuarea, valorizarea, folosirea integrată a rezultatelor proiectului, inclusiv după finalizarea
finanțării”
2. Dezvoltarea a 10 pachete turistice ce vor fi continuate și în următorii ani, atât în județele țintă cât și în întreaga
Regiune Centru, precum și în alte Regiuni ale României, 5 proiecte pentru dezvoltare modele flexibile concepute
astfel încât să fie folosite și posibil transferate la diferite niveluri (sectorial, regional, local, instituțional).
3 Toate materialele elabo rate vor putea fi folosite în continuare în acțiuni similare. INDICATORI Valoare la începutul
perioadei de
implementare Valoare la sfârșitul
perioadei de
implementare
Realizare
Număr echipamente achizitionate ca
urmare a proiectului 0
Numar brevete/know -how/rezultate
de cercetare introduse in productie 0 2
…………….
Rezultat
Locuri de munca create datorită
proiectului (număr) 0 3
Locuri de munca menținute datorită
proiectului (număr) 0 0
Contribuția pri vată a solicitantului la
proiect (Lei) 0
Cereri de brevete rezultate din
proiect (numar) 0
Număr de clienți 0

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

133 4 Fiecare IMM beneficiar va fi antrenat pentru promovarea dezvoltării durabile.

II. Structurile proiectului vor funcționa după finalizarea proiectului din punct de vedere instituțional și fin anciar:
5 Societatea comercială înființată își propune asumarea administrării operaționale a proiectului și rolul de
catalizator pentru promovarea proiectelor tehnologice și dezvoltării durabile. Va avea personalitate juridică și
marcă înregistrată, pent ru a asigura continuarea, valorizarea, folosirea integrată a rezultatelor în timpul și după
finalizarea finanțării – pentru a deveni o structură organizatorică ce poate influența competitivitatea local, și
regional, pentru a susține un sistem integrat și d iferențiat pe nivelele grupurilor țintă, pentru a identifica
elementele inovative și a eficientiza activitățile existente.
6 Un portal web care scoate în evidență beneficiile, cele mai bune practici și are o sectiune de prezentarea și
comercializarea unor materiale specifice: reclamă pe website, promovare prin intermediul rețelei proiectului,
consultanță și asistență pe bază de contracte. Rezultatele proiectului constituie “averea” societății inovative, sunt
disponibile în regim open source. Prin cele 5 pr oiecte elaborate cu asistența prezentului proiect personalul
implicat direct poate fi valorificată în continuare, cu responsabilitate, se va înmulți și va face din promovarea
adaptabilității și dezvoltării durabile o activitate rentabilă – de folos partene rilor, comunității, cafurnizori de
formare.

Capacitatea de a asigura operarea și întreținerea investiției după finalizare (entități responsabile, fonduri,
activități, orizont de timp)

INFORMARE ȘI PUBLICITATE

Nr. Activitatea de informare si publicitate
(va rugam descrieți, pe scurt) Durata estimata/
Perioada Costuri estimate
1 anunt de presa intr -un ziar regional si/sau
local privind inceperea proiectului
2 anunt de presa la inchiderea proiectului cu
mentionarea rezultatelor obtinute,
3 editare a sau afișarea de: broșuri, pliante,
panouri, etichete etc)

DEZVOLTAREA DURABILĂ
Explicați modul în care proiectul contribuie la respectarea principiului privind dezvoltarea durabilă
Dezvoltare durabilă: Creștem competitivitatea prin adaptabilitate, f lexibilitate, formare profesionala, asigurarea
sanatatii si securitatii – în contextul dezvoltării durabile.
1. Generăm dezvoltare durabilă; participantilor -beneficiari li se vor prezenta aspecte de mediu sensibile în
legatura directa cu activitatea intre prinderilor, precum cele legate de deseuri, eficienta energetica, efectul de
sera, utilizarea responsabila a resurselor de apa, emisii de noxe, utilizarea substantelor toxice si utilizarea unui
pachet de masuri destinat sa minimizeze impactul asupra mediul ui, beneficiile utilizarii de materiale reciclabile,
programe finanțate de U.E. Proiectul propune informarea asupra unor teme legate de exploatarea superioară a
resurselor naturale, de protecție a mediului în sine și ca factor generator de afaceri profitab ile, valorificarea
peisajelor și a atractivității formelor de relief prin promovarea turismului tematic, cultural, istoric, etnografic,
rural, etc. Activitatile vor evidentia importanta integrarii in managementul firmelor a considerentelor privind
protecti a mediului. Participantii sunt încurajați să dezvolte activitați ale intreprinderilor lor pentru a implementa
de masuri legate de protectia mediului.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
134 2. Aces proiect sprijina direct dezvoltarea economica durabila. Activitatile/serviciile prestate introduc si
dezvolta filozofia beneficiilor si valorile unei inavatari continue centrate pe dezvoltare durabilă, care duce la
cresterea performantei; rezultă participanti mai adaptabili, mai flexibili si mai mobili pentru piata muncii.
Inovare și IT: proiectul pro moveaza inovarea prin initierea noilor concepte de promovare pentru educatie
continua, forumurile de dezvoltare si serviciile de consiliere si ghidare pentru si in sprijinul promovării
dezvoltării durabile, transferul de bune practici. Proiectul promovează spiritul inovator, printr -un modul online
oferit cursanților în care se vor dezbate teme legate de inovare și felul în care pot fi exploatate noile idei.
Proiectul dezvolta TIC, fiecare activitate continand cate un modul relevant care include TIC, iar ben eficiarii vor
fi solicitati sa foloseasca mijloace moderne informationale pentru activitățile în rețea. Website -ul dedicat
proiectului contribuie la vizibilitatea proiectului.

EGALITATEA DE ȘANSE
Subliniați modul în care principiul privind egalitatea de șanse a fost integrată în elaborarea și implementarea
proiectului, fie în activitățile fie în managementul proiectului, menționând orice componentă specifică care arată
acest lucru.
Acest proiect aduce o contributie pozitiva la promovarea politicilor UE in privinta egalitatii de sanse
prin furnizarea de tratament egal, oportunitati egale si ne -discriminatorii. Managerul de proiect se va
asigura ca toate persoanele angajate in proiect (echipa de implementare si grupul tinta) sunt capabili sa
lucreze si sa invete intr -un mediu fara discriminare.
1. Managementul de proiect produce un document al politicii egalitatii de sanse, incluzand o declaratie
a politicii egalitatii de sanse, care va fi prezentata tuturor persoanelor angajate in proiect, la toate
niveluril e si tuturor beneficiarilor proiectului, pentru a fi siguri ca tot personalul si beneficiarii sunt
tratati cu egal respect indiferent de gen, rasa, varsta, stare civila, situatie familiala, orientare sexuala,
etnie, nationalitate, confesiune religioasa, ha ndicap, activitate politica sau apartenenta sindicala.
Managementul proiectului se angajeaza sa furnizeze un mediu de lucru in care sunt respectate
drepturile si demnitatea tuturor, fara discriminare, prejudecati, intimidare si fara oricare forma de
hartui re.
2. Factorii privitori la sex, rasa, statut privind ocuparea, nationalitatea, identitatea etnica, orientarile
religioase, varsta, statutul civil, situatia familiala, orientarea sexuala, politica sau apartenenta
sindicala nu vor fi luati in considerare la recrutarea personalului implicat in echipa de implementare
a proiectului, realizarea evaluarilor etc. Se vor lua in considerare calitatile si realizarile personale in
raport cu cerintele postului. Fiecare angajat al proiectului va parcurge o perioada de i nstalare in
rolul avut in proiect, care va include un modul de „Practici si proceduri privind egalitatea de sanse
la locul de munca si in relatia cu participantii la proiect”. Incalcarea politicii egalitatii de sanse a
proiectului de catre oricare angajat va fi tratata de managementul de proiect ca o potentiala
chestiune disciplinara careia i se aplica legislatia romaneasca si cea a EU.
3. Toate materialele de promovare si toate actiunile proiectului vor afisa declaratia politicii de egalitate
de sanse.
4. Toate rezultatele proiectului care contin elemente de vizibilitate vor afisa in mod evident declaratia
politicii egalitatii de sanse si vor avea sectiuni pentru promovarea acestei politici.
5. Proiectul a fost realizat si va fi implementat asigurandu -se ca nici un angajat sau beneficiar, sau
actiuni ale proiectului nu vor fi excluse de la indeplinirea criteriilor de egalitate de sanse anterior
amintite.
6. Toate practicile inovative, informatiile puse la dispozitia beneficiarilor vor afisa declaratia politicii
de egali tate de sanse.
7. Criteriile politicii egalitatii de sanse sunt pastrate in spiritul tuturor activitatilor proiectului.
1. STUDIUL DE PIATA
Informații despre:
– nevoile identificate in domeniul major de interventie
o necesitatea stimulăriia cooperării între inst ituțiile și întreprinderile cu activitate de
cercetare -dezvoltare și creșterea accesului companiilor la CDI

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

135 o creșterea productivității întreprinderilor locale/zonale și reducerea decalajelor față
de productivitatea medie la nivelul UE
Turismul, cf AGENDA LO CALA 21 – PLANUL LOCAL DE DEZVOLTARE DURABILA A JUDETULUI
MURES, TÂRGU MURES, http://www.apmms.ro/pdfs/strategia.pdf ,
– lipsa unui concept de turism care sa faca posibila promovarea unui produs unita r în tara si în afara tarii;
– calitatea scazuta a serviciilor si a informatiilor turistice;
– infrastructura de transport, telecomunicatiile si dotarea tehnica necorespunzatoare în anumite zone;
– accesul dificil spre zonele protejate, parcuri naturale sa u rezervatii prin excursii
recreative sau educationale;
– interes si spirit antreprenorial scazut al populatiei rurale fata de activitatile din turism;
– lipsa de interes pentru turism ca potential pentru afaceri si pentru crearea de noi locuri de munca;
– lipsa unei infrastructuri turistice de informare, centre de marketing si consultanta în
turism, materiale de promovare turistica, servicii de ghizi, structura de facilitare a vizitelor în zona;
– personal insuficient calificat pentru a asigura servicii tu ristice de calitate;
– lipsa unor itinerarii turistice tematice, care sa valorifice potentialul naturalantropic;
– conditii neatractive de creditare pentru proiectele în turism;
– slaba diversificare a ofertei turistice;

– cererea pentru rezultatele imediat e ale proiectului
o în cadrul seminariilor din cadrul Târgului Internațional de Turism „Transilvania Tourism
Legacy” – Ediția I, Târgu Mureș, 25 -27 Iunie 2009 s -a conturat necesitatea înființării unui
Spin-off activ în Tg Mureș și zona limitrofă care să sat isfacă la un nivel competitiv
nevoile identificate privind proiecte tehnologice inovative și afaceri sustenabile care să
susțină turismul zonal integrat durabil

– tehnologii sau servicii create de catre proiect
o organizare de evenimente /expoziții și conferi nțe specializate (clasice și online) pentru stimularea
cererii de inovare din partea întreprinderilor, stimularea cooperării între instituțiile și întreprinderile
cu activitate de cercetare -dezvoltare și creșterea accesului companiilor la CDI – folosind „M etoda
creativă originale EFI ROM”©
o servicii pentru IMM -uri și rețele locale/zonale centrate pe productivitate și adaptabilitate
 Cercetare -dezvoltare în științe naturale și inginerie (pentru creșterea capacității de cercetare și
dezvoltare prin stimularea cooperării între instituțiile și întreprinderile cu activitate de cercetare –
dezvoltare și creșterea accesului companiilor la CDI)
Folosirea „Metode i creative originale EFI ROM”© și Metodologiei EFICIENT 1 în cercetarea –
dezvoltarea aspectelor inginerești ale tehnologiei informației și comunicației pentru
utilizarea/valorificarea mărcilor, capacitarea durabilă a specialiștilor din IMM -uri pentru formar e
profesională creativă, autofinanțare secvențială durabilă, ecoproiecte tehnologice inovative,
promovarea principiilor de dezvoltare durabilă, eficiență energetică și activități împotriva
schimbărilor climatice
 Activități de consultanță pentru afaceri și management, care vizează creșterea productivității
întreprinderilor
Folosirea „Metodei creative originale EFI ROM”© și Metodologiei EFICIENT 1 în activități de
consultanță pentru afaceri și management, care vizează creșterea productivității întreprinderil or
individuale sau organizate în clustere
 Cercetare -dezvoltare în științe sociale și umaniste (pentru creșterea productivității întreprinderilor
locale/zonale și reducerea decalajelor față de productivitatea medie la nivelul UE)
Folosirea „Metodei creative originale EFI ROM”© și Metodologiei EFICIENT 1 în clustere
de cercetare -dezvoltare – pentru creșterea productivității întreprinderilor locale și reducerea
decalajelor față de productivitatea medie la nivelul UE
Folosirea „Metodei creative originale EFI ROM”© și Metodologiei EFICIENT 1 în cercetarea –
dezvoltarea aspectelor sociale și umaniste ale tehnologiei informației și comunicației pentru
utilizarea/valorificarea mărcilor, capacitarea durabilă a specialiștilor din IMM -uri pentru formare
profesională creativă, autofinanțare secvențială durabilă, ecoproiecte tehnologice inovative,
promovarea principiilor de dezvoltare durabilă, eficiență energet ică și activități împotriva
schimbărilor climatice

– consumatorii

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
136 o IMM -urile din turism și servicii, agenți economici interesați de dezvoltarea turismului
zonal/regional
o Clustere

– ceilalti competitori de pe piata
o firme de consultanță centrate pe finanțări sau elaborarea de proiecte pentru fonduri
structurale
– interesul pentru rezultatele pe termen lung ale proiectului.
“Regiunea Centru, Elemente de competitivitate regională – Martie 2007”
(http://adrcentru.ro/Document/Files/ADStudiiRegionale ) se precizează: Cercetarea –dezvoltarea, alături de
inovare, poate deveni unul din factorii cei mai importanți ai creșterii competitivității regiunii , dacă se va
orienta mai mult spre mediul economic și spre nevoile acestuia.

Propunerea de proiect se adresează Mediului de afaceri – identificat ca prioritate în PLANUL DE
DEZVOLTARE AL REGIUNII CENTRU pentru perioada 2007 -2013 și vizează, conform ANALIZA SWOT
REGIONALĂ 2007 -2013, soluții pentru a diminua Punctele slabe identificate, adică:
• Disparitati intre numarul de IMM -uri infiintate in zonele mai dezvoltate si cele mai putin dezvoltate, intre
mediul urban si cel rural ;
• Serviciile de consultanta in domeniul afacerilor sunt slab dezvoltate.
• Numar ul mic de IMM -uri active in mediul rural si insuficienta dezvoltare a IMM -urilor din sectorul serviciilor,
în general
• Ofertă scăzută a serviciilor de consultanță pentru elaborarea de studii de marketing, management de proiect,
analize financiare, etc.
• Sectorul cercetare -dezvoltare, transfer tehnologic si inovare in declin, numar redus de personal;
• Serviciile de cercetare -dezvoltare, transfer tehnologic si inovare din cadrul intreprinderilor economice sunt slab
dezvoltate sau inexistente;
• Relatiile d e colaborare dintre cercetarea universitara si secorul economic sunt slab dezvoltate

Bibliografie:
http://fonduri -structurale.ro/Detaliu.aspx?t=competitivitate – 2.3 Accesul intr eprinderilor la activitati de CDI (in
special IMM -urile). O 231. Sprijin pentru start -up-urile si spin -off-urile inovative
http://www.tgmures –
metropolitan.ro/sites/default/files/Strategia%20de%20dezvoltare%20a%20zonei%20metropolitane%20Tirg
u%20Mures.pdf – STRATEGIA DE DEZVOLTARE A ZONEI METROPOLITANE TÎRGU MURES

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

137

ÎMBĂTRÂNIREA DEMOGRAFICĂ DIN ROMÂNI A.
CONSECINȚE SOCIOECONOMICE ASUPRA PIEȚEI FORȚEI DE MUNCĂ70

Dr. Emilia Herman71, Dr. Maria -Ana Georgescu
Universitatea „Petru Maior” Tg. Mureș

Rezumat
Acest studiu are caracter interdisciplinar și surprinde anumite aspecte ale evoluției demografice și economice
din România post -comunistă, cu particularitățile lor. Îmbătrânirea populației, prognozată de specialiști, este evidențiată
aici și pe regiuni ale țării, iar la nivel național este tratată în asociere cu indicatorii economici ai dezvoltării. În
comparație cu alte țări europene, menționăm că ponderea persoanelor vârstnice precum și rata de dependență a
persoanelor vârstnice au, deocamdată, valori mai reduse în România, realități care totuși nu oferă un răgaz, nu permit
lipsa de inițiativă pentru po litici specifice. Motivul pe care îl semnalăm este că, în țara noastră, spre deosebire de țările
occidentale care au devenit bogate înainte de a fi îmbătrânite, ritmul de îmbătrânire demografică a devansat ritmul de
dezvoltare economică. Totodată, datele d isponibile pentru ultimii 19 ani ne -au permis să relevăm consecințele
economice și sociale ale acestei îmbătrâniri pe câteva direcții majore precum: dependența economică, impactul asupra
ocupării resurselor de muncă, impactul asupra creșterii economice și asupra cheltuielilor publice. Evoluțiile
îngrijorătoare din aceste segmente socio -economice rezultă din indicatorii calculați și corelațiile lor, și anume: ratele de
dependență economică; rata de ocupare a resurselor de muncă; corelațiile dintre evoluția P IB/loc și a ponderii
populației vârstnice în total populație, dintre PIB/loc și rata de dependență economică a vârstnicilor, dintre ponderea
economiilor în PIB și ponderea vârstnicilor în total populație; costul îmbătrânirii demografice. În concluzie, avân d
conștientizate aceste realități, doar în măsura în care vor fi inițiate măsuri care să antreneze populația în curs de
îmbătrânire, în procesul de creare de bunuri și servicii, va fi posibilă dezvoltarea economică. Fără o asemenea strategie,
dezechilibrel e macroeconomice se vor adânci iar îmbătrânirea demografică va fi o frână permanentă a creșterii
nivelului de trai.
Termeni cheie : îmbătrânire accelerată, scăderea ocupării, dependență economică

1.Evoluții demografice la final și început de mileniu
Schimbarea regimului politic în decembrie 1989 și declanșarea procesului de tranziție a României la
economia de piață, au generat transformări majore, printre care și schimbarea sensului de evoluție a populației țării .
Dimensiunea demografică a dobândit o semn ificație deosebită, atât teoretică cât și practică, în contextul exigențelor
dezvoltării durabile și ale globalizării activităților economico – sociale, fiind încetățenit punctul de vedere conform
căruia populația trebuie privită ca latură endogenă a dezvo ltării durabile și, totodată, ca înscriindu -se într -un proces
multifactorial. Dacă o perioadă lungă de timp, între 1930 și 1990, dinamica populației României s -a plasat pe un
trend continuu crescător, începând cu anul 1991, acesta a căpătat o puternică ten dință de scădere. Proiecțiile
demografice referitoare la România (Rotariu, 2000) anunțau continuarea trendului descrescător cu o mare
intensitate, confirmate fiind de recensământul populației din 2002. În același timp, în plan demografic, s -a
înregistrat o intensificare a procesului de îmbătrânire, proces pus în evidență de creșterea ponderii populației
vârstnice, simultan cu scăderea ponderii populației tinere în totalul populației, având numeroase implicații în toate
segmentele societății. „Principala cau ză a îmbătrânirii demografice este tranziția la un nou regim de reproducere a

70 Prezentul studiu reprezintă varianta actuali zată și extinsă a articolului cu titlul „Aspecte particulare ale îmbătrânirii populației din România
postcomunistă -consecințe socioeconomice” publicat in revista Sociologie Românească , vol. VIII, nr. 4/2010
71 Cercetător postdoctorand, Academia de Studii Ec onomice, București

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
138 populației, de la regimul tradițional, caracterizat prin rate înalte de natalitate și mortalitate la regimul modern, cu
rate scăzute de natalitate și mortalitate” (Mihăescu, 2001 ).
Plecând de la ideea conform căreia avuția națională se obține prin muncă și se păstrează prin muncă, menționăm
faptul că, într -o țară, cu cât lucrează mai mulți oameni, fie ei mai în vârstă sau mai tineri, cu atât crește
prosperitatea. Atât timp cât un om în vârstă este sănătos, mai produce ceva pentru societate, el nu este o povară, ci
un „factor de producție” ce contribuie la crearea avuției naționale. „Provocarea majoră de ordin social și politic a
deceniilor viitoare vizează măsura în care societate a va reuși să implice persoanele având vârsta cuprinsă între 18 –
78 de ani în demersul global al creării și menținerii avuției naționale” (Giarini și Liedke , 2001).
Declinul demografic masiv și îmbătrânirea accentuată a populației conduc la efecte negativ e asupra situației
economico -sociale, în ansamblu și a pieței forței de muncă, în special. Printre cele mai importante repercusiuni se
numără: crearea unui deficit de forță de muncă, creșterea „presiunii” asupra populației active, modificări în
structura c ererii forței de muncă. Trebuie să subliniem faptul că influența se propagă și în sens invers, adică starea
pieței forței de muncă va avea efecte asupra natalității și speranței de viață, prin intermediul factorilor
socioeconomici, al numărului și calități i locurilor de muncă, al asistenței medicale etc.
Cunoașterea procesului de îmbătrânire demografică sub aspectul mărimii, structurii și evoluției la nivelul unei
țări, regiuni sau localități este de o importanță deosebită, constituind punctul de plecar e pentru înțelegerea unei
game largi de aspecte ale dezvoltării socioeconomice, ale politicii economice, cu implicații atât pe termen scurt,
cât și pe termen mediu și lung.
Imbătrânirea demografică la nivel național
Din punct de vedere metodologic, pentr u descrierea procesul de îmbătrânire demografică la nivel de național și
regional vom utiliza indicatori relativi simpli: proporția populației tinere (0 -14 ani), proporția populației
vârstnice (peste 65 de ani) în totalul populației.
Analiza structurii pe vârste a populației totale din țara noastră relevă că aceasta poartă amprenta
caracteristică a unui proces de îmbătrânire demografică, datorat, în primul rând, scăderii natalității, care a
determinat reducerea absolută și relativă a populației tinere (0 -14 ani) și creșterea numărului și ponderii populației
vârstnice (de 65 de ani și peste).

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, 2011 [1]
Figura 1. Evoluția populației României pe grupe mari de vârstă, în perioada 1990 -2009

Conform datelor disponibile pentru ultimii 19 ani, c omparativ cu anul 1990, se constată din Fig. 1 și 2 că
până în 2009 a avut loc reducerea absolută și relativă a populației tinere (0 -14 ani), de la 23,57% la 15,12% ( –
2222,9 mii persoane), simulta n cu creșterea numărului și ponderii populației vârstnice (de 65 de ani și peste), de la
10,4% la 14,92% (+790,6 mii persoane).

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

139

Sursa: Pentru 1990 -2009, calcule proprii pe baza [1], iar pentru anii 2030 și 2050 preluate din [12]
Figura 2. Evoluția popula ției României pe grupe mari de vârstă, în perioada 1990 -2009, 2030 și 2050

Datele prezentate în studiul Proiectarea populației României pe regiuni de dezvoltare, la orizontul
anului 2050, arată că procesul de îmbătrânire demografică va continua, în Român ia, cu intensități diferite.
Pentru populația în vârstă de 65 ani și peste este anticipată o creștere continuă, atât în mărime absolută cât și
relativă. Astfel, numărul populației vârstnice va crește la nivel național de la 3 198 mii persoane, în anul 2008 la
5066 mii, în anul 2050, ponderea acesteia în totalul populației ridicându -se de la 14,9% la 31,5%.
Disparități la nivel regional
În cadrul trendului general al perioadei 1990 -2009, evidențiem valori specifice la nivelul regiunilor de
dezvoltare ale țăr ii. In Romania, conform Legii 151/1998 au fost create opt regiuni de dezvoltare: Centru (C),
Vest (V), Sud -Est (SE), Nord -Vest (NV), Nord -Est (NE), Sud -Vest Oltenia (SV), Sud -Muntenia (S) and
București – Ilfov (B -I), regiuni care constituie cadrul de concep ere, implementare și evaluare a politicii de
dezvoltare regională.
Pentru populația între 0 -14 ani, cele mai mici valori de -a lungul intervalului se înregistrează în regiunea
București -Ilfov, iar cele mai dramatice scăderi în regiunea NE, cu o reduc ere de 9,9 puncte procentuale (p.p).

Sursa: Pentru 1990 -2005 calcule proprii pe baza [14]; pentru 2009 calcule proprii pe baza [1]
Figura 3. Evoluția ponderii populației de 0 -14 ani în total populație, pe regiuni, 1990 -2009

Cea mai numeroasă populație v ârstnică este în zonele Sud -Muntenia și SV -Oltenia, iar cea mai accentuată
îmbătrânire se înregistrează în zona Sud -Est, cu o creștere de 5,4 p.p. din 1990 până în 2009.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
140

Sursa: Idem fig. 3.
Figura 4. Evoluția ponderii populației 60 ani si peste, în total populație, pe regiuni, 1990 -2008

Îmbătrânirea demografică din România, în context european
Este de menționat că procesul de îmbătrânire demografică în România este, deocamdată, mai puțin
avansat decât în alte țări europene, unde se înregistrează proporți i mai ridicate ale persoanelor de peste 65 de ani
în totalul populației, în detrimentul ponderii populației tinere. De exemplu, conform Eurostat, în anul 2009,
ponderea persoanelor de peste 65 de ani în totalul populației era: în UE -27 de 17,2%, în Belgia de 17,1%, în
Danemarca – 15,9%, în Germania -20,4%, în Italia – 20,1% și în România – 14,9%.

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/
Figura 5. Evoluția ponderii populației vârstnice in total populație,1997 -2009 (%)

De asemenea, valoarea indicatorului rata de dependență a persoanelor în vârstă de 65 ani și peste – care arată
presiunea populației vârstnice (65 ani și peste) asupra populați ei în vârstă de muncă (15 -64 ani) – înregistrată în
România era, în 2009 de 21,3%, sub cea din unele țări dezvoltate din UE: media UE -27 – 25,6%, Belgia – 25,9%,
Danemarca -24,1%, Germania -30,9%, Italia -30,6%.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

141

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/
Figura 6. Evoluția ratei de dependență a vârstnicilor, 1997 -2009 (%)

Considerăm că acestea sunt consecințe pozitive ale politicii pro -nataliste atât de nepopulare din regimul
trecut și mai puțin ale politicilo r demografice post -revoluționare, care au început să țintească programatic
schimbarea trendului demografic abia după anul 2000, ca urmare a semnalului de alarmă dat de sociologi și
demografi. Actuala noastră structură demografică fiind mai favorabilă, nu î nseamnă că putem eluda faptul că
țările dezvoltate au devenit bogate înainte de a deveni îmbătrânite, pe când România devine îmbătrânită
demografic înainte de a fi dezvoltată .
Astfel, problema României nu este atât nivelul de îmbătrânire demografică la ca re s-a ajuns, ci
îmbătrânirea accentuată a populației într -un timp record, acompaniată de nivelul redus de dezvoltare. Procesul de
îmbătrânire are loc mai rapid în România, comparativ cu statele industrializate: Franței i -au fost necesari 80 de
ani, Belgie i, 70 de ani, Suediei, 50 de ani pentru ca indicele de îmbătrânire demografică să evolueze de la 8 până
la 12% (Sainsus, 2010). La noi, ritmul dezvoltării economice este devansat de ritmul îmbătrânirii.

2.Efectele economice și sociale ale îmbătrânirii demog rafice
A. Dependența economică
Pentru a evalua la modul global consecințele socioeconomice în perioada 1990 -2009, vom utiliza drept
indicator raportul (rata) de dependență economică.
a. În primul rând, ca rată de dependență economică a vârstnicilor , calcula tă ca raport procentual între
populația de 65 ani și peste și populația ocupată civilă.
În perioada 1990 -2009, pe fondul creșterii populației vârstnice (cu 790,6 mii persoane) și a scăderii
populației ocupate (cu 2429 mii persoane), rata de dependență a vâ rstnicilor a crescut de la 22,27% la 38,1%,
respectiv cu 15,83 p.p.. Explicitând, în anul 2009, din punct de vedere economic, de 100 de persoane ocupate
depind 38,1 persoane de 65 de ani și peste, mai precis, cu 15,83 persoane mai mult decât în anul 1990. Acest fapt
a generat condițiile creșterii presiunii fiscale asupra veniturilor celor ce lucrează.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
142

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor din Anexa 1
Figura 7. Evoluția ratei de dependență economică, 1990 -2009 (%)
Explicația scăderii volumului populației ocupate trebuie căutată în mai multe direcții. Ca parte a
resurselor umane, populația ocupată nu face altceva decât să urmeze trendul populației totale și a populației în
vârsta de muncă. Însă factorii demografici nu pot să explice, în totalitate, declinu l populației ocupate. Cunoscând
faptul că populația ocupată reprezintă indicatorul statistic ce exprimă cererea de forță de muncă, rezultă că
nivelul, dinamica, structura și calitatea populației ocupate din România reflectă relațiile care se stabilesc într e o
serie de variabile economice, precum: ritmul de creștere și dezvoltare economică, productivitatea muncii, costul
forței de muncă, cererea de bunuri și servicii (cererea internă și externă), nivelul investițiilor etc. (Herman,
2011). Considerăm că princ ipala contribuție la declinul populației ocupate l -a avut restructurarea economiei
românești, dezarticulările componentelor reformei economico -sociale, erorile de politică în domeniul ocupării,
politici preponderent pasive, preocupate mai mult pentru trata rea efectelor și mai puțin pentru eliminarea
cauzelor; toate acestea și multe altele au sporit riscul concedierilor unui număr mare de salariați și au creat
condițiile reducerii populației ocupate .
Alarmant este faptul că această rată de dependență econom ică va înregistra o creștere semnificativă, în
următorii ani, atât in România cât și în alte țări. Menționăm că studiul „ Ageing Report: economic and budgetary
projections for the EU -27 Member States (2008 -2060)” prognozează la nivelul UE -27 o creștere a ac estei rate de
la 37% în 2007, la 42%, în 2020 și la 73% în 2060. Se estimează că în România, în 2060, vor fi mai mulți
vârstnici inactivi decât populație ocupată, iar raportul de dependență economică al vârstnicilor va atinge nivelul
de 106%, conform acelu iași studiu.
b. În al doilea rând, relevant pentru surprinderea efectelor pe care modificarea structurii pe vârste a
populației o are din punct de vedere economic și social, este analizarea evoluției ratei de dependență economică
totală, calculată ca rapor t procentual între populația în afara vârstei de muncă (populația cu vârsta cuprinsă 0 -14
ani și de 65 ani si peste ) și populația ocupată civilă.
Din analiza datelor statistice pe perioada 1990 -2009 se constată o evoluție oscilantă a ratei de
dependență e conomică totală, având valori cuprinse între 72,35% și 84,83%. În anul 2009, se înregistrează o
ușoară creștere a acestui indicator, respectiv cu 4 p.p., față de 1990, arătând faptul că la 100 de persoane ocupate
revin, din punct de vedere al suportului fi nanciar, 76,69 persoane tinere (0 -14 ani) și vârstnice (65 ani și peste).
Această ușoară creștere s -a obținut pe fondul scăderii populației în afara vârstei de muncă cu 1432,3 mii
persoane (chiar dacă vârstnicii au crescut ca număr, tinerii s -au redus mai mult) și al scăderii populației ocupate.
c. Putem aborda problematica dependenței economice și din punctul de vedere al raportului care se
stabilește între pensionari și salariați.
Conform datelor din Fig.8, numărul pensionarilor a crescut continuu, de la un an la altul, în perioada
1990 -2002, de la 3 679 mii persoane la 6 378 mii persoane, ceea ce înseamnă o creștere cu 73,36%, adică
numărul pensionarilor a crescut de 1,7 ori, ceea ce reprezintă un procentaj îngrijorător. Începând din 2003 până
în anul 200 9, numărul pensionarilor s -a redus, dar cu un ritm mediu anual foarte scăzut (aprox -2% anual).
Această reducere s -a realizat pe fondul scăderii semnificative a categoriei de pensionari -agricultori (de la 1 677
mii în anul 2002, la 799 mii persoane în anul 2009, respectiv cu 52,35%), în timp ce categoria pensionari lor de
asigurări sociale de stat a crescut cu 3,6% în perioada analizată. Per ansamblu, în 2009 față de 1990 s -au
înregistrat cu 2 010 mii pensionari mai mult, respectiv cu 54,63 %.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

143 Creșterea număr ului de pensionari a reprezentat una dintre consecințele disponibilizărilor masive
realizate la nivelul întreprinderilor mari (aici avem în vedere faptul că multe din persoanele disponibilizate au
optat pentru pensionare anticipată) ceea ce a dus la crește rea ratei de dependență economică. Studiind evoluția
ratei de dependență economică (calculată ca raport între numărul mediu de pensionari și numărul mediu de
salariați) se constată că până în anul în 1997 este mai mică decât 1 (an în care numărul de pensio nari este
aproape egal cu cel al salariaților), iar după această dată, ratele de dependență depășesc valoarea 1. Deci numărul
salariaților a fost depășit de cel al pensionarilor, raportul de dependență ajungând, în 2002, la 1,39, scăzând în
anul 2003 la 1, 37, ca apoi, în anul 2004, să înregistreze din nou nivelul de 1,39. Ulterior, datorită reducerii
numărului de pensionari și creșterii salariaților, rata de dependență se reduce în mod continuu până în anul 2009,
fiind în acest an de 1,19.

Sursa: Anexa nr . 1.
Figura 8. Evoluția populației ocupate civile, numărului mediu de pensionari și de salariați din România, în
perioada 1990 -2009

Datele statistice din Raportul Comisiei europene (6) cu privire la indicatorul rata de dependență a
sistemului de pensii : număr de pensionari raportat la numărul contribuabililor la pensii publice (în %), arată că în
România, în anul 2007, nivelul acestuia era de 93%, fiind cel mai ridicat nivel din UE -27. Prognoza cu privire la
acest indicator arată o creștere cu 29 p.p. până în anul 2060, estimând că România va fi a doua țară din UE, cu o
valoare de 122% (cel mai ridicat nivel se va înregistra în Lituania, de 123%).
Considerăm că reducerea numărului de salariați și creșterea numărului de pensionari, în perioada 1990 -2008, a
afectat nivelul și securitatea venitului, cu impact nefavorabil asupra cererii de bunuri de consum și, în consecință,
asupra nivelului de trai.
B.Impactul îmbătrânirii demografice asupra ocupării resurselor de muncă
În contextul îmbătrânirii demografice se i mpune creșterea gradului de ocupare în rândul lucrătorilor
vârstnici (55-64 ani). Țările dezvoltate, în care procesul de îmbătrânire a fost mai accentuat, au luat măsuri în
acest sens, astfel că gradul de ocupare în rândul acestei categorii de populații a crescut aproape cu 10 p.p., în
perioada 1999 -2009.
Conștientizându -se efectele economice și sociale ale îmbătrânirii demografice la nivelul UE, în
Strategia de la Lisabona (2000) s -a fixat obiectivul de creștere la 50%, până în anul 2010, a gradului de oc upare
a populației care a depășit vârsta de 55 de ani. De asemenea, Comisarul european pentru ocupare, afaceri sociale
și egalitate socială, Vladimir Spilda, a subliniat (Bruxelles, 2005) efectele economice pe care le -ar putea genera
mai ales o lipsă de re acție față de schimbările demografice: „o pierdere de 21 milioane de persoane în vârstă de
muncă, de acum până în 2030, adică 7% din forța de muncă, ar face ca potențialul de creștere al Europei să scadă
de la 2%, cât este în prezent, la 1,5%, în 2015 și l a numai 1,25%, în 2040. Trebuie să aplicăm toate măsurile
active pentru a împiedica această evoluție”.
Cu privire la gradul de ocupare a populației de peste 55 ani, este îngrijorător faptul că în România acest
indicator este sub nivelul mediu înregistrat î n UE -27, dar mai ales îngrijorătoare este evoluția acestui indicator în
perioada 1999 -2009, înregistrând o scădere de 7 p.p.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
144

Sursa: http://epp. eurostat.ec.europa.eu
Figura 9. Rata de ocupare a populației cu vârsta cuprinsă între 55 -64 ani.

Analiza gradului de ocupare a populației cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 ani la nivelul regiunilor de
dezvoltare din România evidențiază decalaje semnific ative, în sensul că în anul 2009, în regiunea Nord -Est, 55,5%
din populația cu vârsta cuprinsă între 55 -64 ani este ocupată, pe când în regiunea București –Ilfov, doar 33,2%.
C.Impactul îmbătrânirii demografice asupra creșterii economice
Din dorința de a sur prinde impactul îmbătrânirii demografice asupra creșterii economice, numeroase studii
din literatura de specialitate: (Callen, Batini, and Spatafora, 2004); (Kelley and Schmidt, 2001); (Bloom and
Canning, 2001); (Gomez and De Cos, 2003) investighează rela ția dintre ponderea vârstnicilor în totalul
populației (indicator ce reflectă procesul de îmbătrânire demografică) și evoluția PIB -ului pe locuitor, din diferite
țări și diferite perioade. Rezultatele acestor studii arată că între cei doi indicatori se sta bilește, de regulă, o relație
invers proporțională, ritmul de creștere economică fiind afectat negativ de îmbătrânirea demografică.
Calculele efectuate în vederea stabilirii corelației dintre modificarea PIB pe locuitor și modificarea ponderii
populației v ârstnice (de 65 ani și peste) la nivelul României, pentru perioada 1990 -2009 relevă că se confirmă
rezultatele studiilor menționate anterior. Astfel, între cele două variabile se stabilește o legătură inversă,
semnificativă statistic, dar de intensitate re dusă (coeficientul de corelație Pearson = -0,305), fiind de așteptat
influența negativă asupra creșterii economice și asupra locurilor de muncă.

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor din ASR, 2011.
Figura 10. Legătura inversă dintre evoluția PIB -ului pe locuitor și evoluția ponderii populației vârstnice în total
populație, 1990 -2009, România

Nivelul și dinamica creșterii economice sunt influențate atât de modificările intervenite în structura pe vârste
a populației cât și în cadrul ratelor de dependență economică. Analiza statistică a relației dintre evoluția ratei de
dependență economică a vârstnicilor și cea a PIB -ului pe locuitor din România, în perioada 1990 -2009,
evidențiază că între cei doi indicatori se stabilește o relație inversă, semnificativă statistic, valoarea coeficientului

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

145 de corelație Pearson= -0,419. Se cunoaște faptul că populația vârstnică nu participă la crearea bunurilor și
serviciilor, fiind doar un consumator.

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor din [1]
Figure 11. Legătura inve rsă dintre evoluția PIB -ului pe locuitor și evoluția ratei de dependență economică
a vârstnicilor, 1990 -2009, România

Pe de altă parte, ratele de dependență economică mai reduse tind să crească înclinația spre economisire , care
la rândul ei, la nivelul ec onomiei naționale, contribuie la finanțarea investițiilor și stimulează producția de bunuri
și servicii, iar, în final, produce creșterea economică și generează locuri de muncă. Studiile mai recente
(Prskawetz and Lindh, 2007; Bloom, Canning and Fink, 2009 ) arată că structura pe vârste, alături de alți factori,
influențează comportamentul de economisire a populației. Altfel spus, economiile cresc pe măsură ce crește
ponderea populației în vârstă de muncă și scad pe măsură ce crește ponderea vârstnicilor (65 ani și peste) în
totalul populației. Rezultatele analizei statistice realizate pe baza indicatorilor Economiile populației/PIB și
ponderea vârstinicilor în totalul populației din Romania, pentru perioada 1990 -2008 (fig. 12), confirmă relația
inversă dintr e economisire și accentuarea îmbătrânirii demografice.

Sursa: Calcule proprii pe baza datelor din ASR, 2011.
Figura 12. Legătura inversă dintre Economii/PIB(%) si ponderea vârstnicilor în total populație (%), 1990 –
2008, România

D.Impactul îmbătrânirii dem ografice asupra cheltuielilor publice
Efectele economice ale îmbătrânirii populației se răsfrâng și asupra sustenabilității sistemelor de protecție socială
și asistență socială, populația vârstnică manifestându -se ca un consumator net de resurse financiare bugetare.
O serie de studii (Prskawetz and Lindh, 2007) , (European Comision, 2009), (Bryant, 2004)) evidențiază
impactul fiscal al procesului de îmbătrânire demografică, subliniind că acest proces afectează negativ echilibrul
bugetelor guvernamentale, din cauza cheltuielilor mai mari pentru pensii, sănătate și îngrijire pe termen lung,
creându -se condiții favorabile cronicizării deficitului în bugetul de stat.
Provocarea majoră pe termen lung pe care îmbătrânirea demografică o presupune este evidențiată în
studiul Ageing Report (6), în care se arată că în România procesul de îmbătrânire demografică va afecta
semnificativ cheltuielile publice.
În UE -27, costul total al îmbătrânirii populației, exprimat sub forma ponderii cheltuielilor publice din
PIB, a fos t, în 2007, de 23,2%, fiind prognozată o creștere de până la 28%, în anul 2060. Cea mai mare creștere

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
146 se referă la cheltuielile publice cu pensiile, de 2,4 puncte procentuale, urmată de cheltuielile cu sănătatea (+1,5
p.p.) și îngrijirea pe termen lung (+1 ,3 p.p). În ceea ce privește cheltuielile publice cu educația și cu
indemnizațiile de șomaj se constată că vor avea o tendință de scădere. Creșterea cheltuielilor publice legate de
îmbătrânirea populației (pensii, sănătate, îngrijire îndelungată, educație și ajutoare de șomaj), între 2007 și 2060
apare în Fig.12 .

Sursa: Ageing Report: Economic and budgetary projections for the EU -27 Member States (2008 -2060),
European Economy 2|2009, European Communities, 2009
Figura 13. Costul îmbătrânirii demografice ( cheltuieli publice -% din PIB), în UE -27,2007 -2060

Prognoza cu privire la costul îmbătrânirii demografice din România evidențiază o creștere a costului
total de 9,2%, mult peste media înregistrată în UE -27. Îngrijorătoare, alarmantă chiar, este prognoza c u privire la
evoluția ponderii cheltuielilor publice cu pensiile în PIB, de la 6,6% în 2007 la 15,8% în 2060.

Sursa: Idem Fig. 13
Figura 14 . Costul îmbătrânirii demografice (cheltuieli publice -% din PIB),în România,2007 -2060

O criză a cheltuielilor leg ate de vârstă, ca procent din PIB, va fi declanșată de îmbătrânirea populației.
Beneficiile de pe urma cheltuielilor pentru educație și neocupare vor scădea, în vreme ce cheltuielile pentru
pensii, sănătate și îngrijirea pe termen lung vor crește semnifica tiv.

Concluzii :
Evoluția demografică a României după schimbarea regimului politic și social din 1989 relevă creșterea
ponderii persoanelor vârstnice și o rată ridicată de dependență economică. Deși aceste valori sunt mai reduse față de
media UE, semnalăm ritmul accelerat de îmbătrânire și consecințele sale negative economico -sociale. Putem afirma că
această îmbătrânire demografică rapidă va afecta negativ ritmul creșterii economice; va diminua ponderea economiilor
în PIB și, implicit – investițiile; pe te rmen lung, va duce la creșterea cheltuielilor legate de vârstnici, în defavoarea
celor pentru educație sau șomaj.
Este evident că îmbătrânirea demografică determină o creștere a presiunii pe care o exercită populația
inactivă asupra celei active, crescând indicele sarcinii demografice și economice.
Îmbătrânirea populației devine o provocare tot mai mare pentru sustenabilitatea finanțelor publice din
România: creșterea raportului dintre numărul de pensionari și numărul de lucrători va amplifica cheltuielile
privind pensiile publice și sănătatea (precum cele cu îngrijirea pe termen lung) creând, astfel, o povară pentru
menținerea unui echilibru sănătos între cheltuielile publice viitoare și veniturile fiscale.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

147 Dezvoltarea economică va fi posibilă doar în mă sură în care țara va putea antrena sau ocupa populația
îmbătrânită în procesul de creare de bunuri și servicii. Gradul de ocupare a populației de peste 55 de ani este
acum sub nivelul mediu din UE și a înregistrat o descreștere. Daca nu vom implementa stra tegii de ocupare, ne
vom număra printre țările ce riscă să fie mai sărace, iar dezechilibrele lor macroeconomice să se adâncească.

Aceast ă lucrare a fost cofinan țată din Fondul Social European, prin Programul Opera țional Sectorial
Dezvoltarea Resurselor U mane 2007 -2013, proiect num arul POSDRU/1.5/S/59184 „Performan ța si excelen ța
în cercetarea postdoctoral a în domeniul stiințelor economice din România ”.

Bibliografie:
1. Anuarul Statistic al României (2011) serii de timp 1990 -2009, INS, București
2. Bloom, D.E. , and Canning, D. (2001) Cumulative Causality, Economic Growth, and the Demographic
Transition. In N. Birdsall, A. Kelley, and S. Sinding (Ed.) Population Matters: Demographic Change,
Economic Growth, and Poverty in the Developing World , New York: Oxford University Press. p. 165 -198
3. Bloom, D.E.; Canning, D.; Fink, G. (2009) Population Aging and Economic Growth, Commission on
Growth and Development Working paper 32 , http:// www.
growthcommission.org/storage/cgdev/documents/gcwp032web.pdf p.21-22
4. Bryant, R. C. (2004) Demographic Pressures on Public Pension Systems and Government Budgets in Open
Economies, Economic and Social Research Institute Discussion Paper, 109,
http://www.esri.go.jp/en/archive/e_dis/abstract/e_dis109 -e.html
5. Callen, T., Batini, N. and Spatafora, N. (2004) How Will Demographic Change Affect the Global
Economy ?, in World Ec onomic Outlook, The Global Demographic Transition, International Monetary Fund,
http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2004/ 02/pdf/chapter3.pdf , p.143 -148
6. European Comis ion (2009) Ageing Report: Economic and budgetary projections for the EU 27 Member
States (2008 -2060), European Economy , no. 2/2009, p. 177 -179
7. Giarini, P. și Liedke , M. (2001) Dilema ocupării forței de muncă și viitorul muncii , Raport către Clubul de
la Ro ma, București: Editura AllBeck p.178
8. Gómez, R. and Hernández de Cos, P. (2003) Demographic Maturity and Economic Performance: The Effect of
Demographic Transitions on per Capita GDP Growth, Bank of Spain Working Paper, 318,
http://www.bde.es/webbde/SES/Secciones/Publicaciones/PublicacionesSeriadas/
DocumentosTrabajo/03/Fic/dt0318e.pdf p.20-25
9. Herman, E. and Dălălău, D. (2011), The Romanian Labour Market in the Last Two Decades , Revista
economică , Nr. 2(55)/2011, p.339 -348
10. Kelley, A. and Schmidt, R. (2001) Economic and Demographic Change: A Synthesis of Models, Findings,
and Perspectives in N. Birdsall, A. Kelley, and S. Sinding (Ed.) Population Matters: Demographic Change,
Economic Growth, and Poverty in the Developing World , New York: Oxford University Press. p.67-105
11. Mihăescu, C. (2001) Populație și ocupare , București: Editura Economică, p. 55 -58
12. Proiectarea populației Românie i pe regiuni de dezvoltare, la orizontul anului 2050 (2009) București: INS.
p. 26
13. Prskawetz, A. and Lindh, T. (2007) The Relationship Between Demographic Change and Economic Growth
in the EU , Research Report 32, http://www.oeaw.ac.at/vid/download/FB32.pdf
14. Repere economice și sociale: Statistică teritorială (2008) INS, București, p.46 -54
15. Rotariu, T. (2000) Starea demografică a României în context european în Starea societății românești după
10 ani de tranziție, E. Zamfir, I. Bădescu, C. Zamfir (coord), București: Editura Expert, 193 -213.
16. Sainsus, V. (2010) Impactul îmbătrânirii demografice asupra sistemului de pensionare: subtilități și căi
posibile de redresare, IDIS, Revista Politici Publice , nr. 3. p.8 -18

Anexa 1. Evoluția principalilor indicatori ce caracterizează procesul de îmbătrânire demografică și
efectele sale

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
148

Ani Populația
65 ani si
peste
(mii pers.) Populația
0-14 ani
(mii pers.) Populația
Totală
(mii pers.) Nr. mediu
de salariați
(mii pers.) Nr. mediu
de
pensionari
(mii pers.) Populația
ocupată
civilă
(mii pers.) Pensionari/
Salariați
1990 2413,6 5468,7 23206,7 8156 3679 10840 0,45
1991 2479,0 5328,8 23185,1 7574 4131 10786 0,55
1992 2533,1 5102,3 22789 6888 4292 10458 0,62
1993 2595,0 4947,5 22755,3 6672 4476 10062 0,67
1994 2656,4 4802,8 22730,6 6438 4995 10011 0,78
1995 2720,6 4644,4 22681 6160 5258 9493 0,85
1996 2768,5 4499,7 22607,6 5939 5417 9379 0,91
1997 2831,5 4375,8 22545,9 5597 5583 9023 1,00
1998 2884 ,1 4300,2 22502,8 5369 5755 8813 1,07
1999 2927,8 4215,0 22458 4761 5941 8420 1,25
2000 2985,5 4098,1 22435,2 4623 6154 8629 1,33
2001 3054,1 3985,6 22408,4 4619 6351 8563 1,37
2002 3061,0 3779,3 21794,8 4568 6378 8329 1,40
2003 3107,8 3632,7 21733,5 4591 6306 8306 1,37
2004 3148,9 3500,1 21673 4469 6233 8238 1,39
2005 3191,4 3372,7 21623,8 4559 6067 8390 1,33
2006 3188,0 3334,1 21584,4 4667 5806 8469 1,24
2007 3199,7 3288,4 21537,6 4885 5745 8726 1,18
2008 3198,0 3265,0 21504,4 5046 5701 8747 1,13
2009 3204,2 3245,8 21469,9 4774 5689 8411 1,19
2009 –
1990 790,6 -2222,9 -1736,8
-3382,0 2010,0 -2429,0
0,7
Sursa: Anuarul Statistic al României, INS, 2011, serii de timp 1990 -2009

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

149
GUVERNANȚA CORPORATIVĂ ÎN ORGANIZAȚIILE BANCARE DIN ROMÂNIA:
ABORDAREA RISCURILOR OPERAȚIONALE FOLOSIND UN AUDIT INTERN
BAZAT PE RISCURI CA MODALITATE DE A ASIGURA FINAN ȚAREA
AFACERILOR INOVATAORE

Anca Munteanu
1Universitatea Petru Maior,Târgu Mureș, România
E-mail : anca.munteanu @ea.upm.ro

Rezumat
Cum privesc băncile inovarea din punct de vedere al cuantificării riscurilor și al evaluării bonității
cleinților? Iată o întrebare care merită toată atenția pentru că inovarea este cea responsabilă pentru explicarea
modului în care am ajuns unde suntem astăzi și a modului î n care vom ajunge la oriunde am ajunge mâine.
Lucrarea de față își propune să să răspundă însă la o problemă practică: cum pot fi îmbunătățite modalitățile de
evaluare internă a riscurilor presupuse de clienți, produse și practici de afaceri (riscuri ope raționale) astfel încât
inovația să își găsească finanțare și aplicabilitat? Răspunsul pare a veni din zona guvernanței corporative care
oferă structura care stă la baza stabilirii și monitorizării obiectivelor și a mijloacelor de îndeplinire a acestora
prin mecanismele specific de control intern care au rolul de a monitoriza și gestiona riscurile specifice activității
bancare în procesul de intermediere financiară.

Cuvinte cheie : finan țarea afacerilor inovative, riscuri,guvernanță corporativă, control i ntern

Introducere
Inovarea reprezintă un proces de transformare, schimbare – atât la nivelul produselor și serviciilor
oferite de organizație, dar și la nivelul modelului de afacere – care are ca finalitate creerea de valoare
cuantificabilă în mod ob iectiv (1,a). Ca urmare, inovarea nu reprezintă o simplă invenție: cel mai nou gadget sau
un medicament minune. Inovarea nu se referă deci la creșterea randamentului cu care realizăm anumite produse
ci reflectă creșterea randamentului cu care producem valoare. In absența recunoașterii și creerii de valoare nu
putem vorbi despre inovare.
O a doua dimensiune a procesului de inovare este reprezentată de faptul că aceasta nu este un simplu
slogan care să creeze iluzia de mai bine, mai rapid, mai ieftin. Inovare a se referă la schimbări cu semnificație, la
transformări care crează experiențe noi. Așadar, inovarea reprezintă mai mult decât o idée pusă la păstrat undeva
departe în paginile unei cărți, pe un raft. Crearea de noi posibilități, modificarea contextului prezent a vieților
noastre este ceea ce definește procesul de inovare.
Probabil cel mai importanta aspect asociat inovării este faptul că de cele mai multe ori aceasta
presupune o asumare de pericole asimilânu -se cu teama de eșec. Astfel, un inovator prive ște întotdeauna riscurile
dintr -o altă perspectivă decât în mod obișnuit în primul rând datorită faptului că inovarea respunune o doză
conisiderabilă de incertitudine a rezultatelor. Din această perspectivă instituțiile finianciare privesc finanțarea
inovă rii atât ca o porvocare dar și ca o oportunitate.
Conform raportului Băncii Centrale Europene, băncile reprezintă sursa primară de finanțare a
economiei reale în zona euro (Raport ECB, 2010). Acest rol devine și mai important atunci când alte elemente
ale sectorului financiar sunt subdezvoltate – situație ce caracterizează piața financiară din România. Ca urmare,
una din sursele principale ale îndatorării este reprezaentată de creditul bancar. Dar cum privesc băncile inovarea
din punct de vedere al cuantif icării riscurilor și al evaluării bonității cleinților? Este o întrebare cu multe direcții
de cercetare, din care ne propunem în această scurtă lucrare să răspundem doar la una: cum pot fi îmbunătățite
modalitățile de evaluare internă a riscurilor presupus e de clienți, produse și practici de afaceri (riscuri
operaționale) astfel încât inovația să își găsească finanțare și aplicabilitate. Răspunsul pare a veni din zona
guvernanței corporative care oferă structura care stă la baza stabilirii și monitorizări i obiectivelor și a
mijloacelor de îndeplinire a acestora prin mecanismele specific de control intern care au rolul de a monitoriza și
gestiona risurile specifice activității bancare în procesul de intermediere financiară.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
150 Criza financiară care a început la mijlocul anului 2007 a dezvăluit câteva din deficiențele și lacunele
guvernanței corporative în băncile din economiile dezvoltate. Probleme precum supravegherea ineficientă a
managementului superior, un management al riscurilor inadecvat sau apariția un or structuri organizaționale și a
activităților complexe care au generat opacitate în sistemul bancar sunt considerate doar câteva din cauzele crizei
economice actuale. În același timp aceste aspecte reprezintă probleme fundamentale pentru guvernanța
corpo rativă. Pentru a veni în ajutorul băncilor europene, Comitetul de la Basel de Supraveghere Bancară a emis
în martie 2010 un nou set de principii care vine să consolideze practicile de guvernanță corporativă în bănci.
Aceste practici vin în continuarea și c ompletarea ghidării inițiale propuse in 2006 care promova adoptarea unor
principii solide de guvernanță corporativă. Astfel, propunerea din 2010 extinde cadrul de abordare la 14
principii. În mod specific, universul conceptului de guvernanță corporativă e ste conturat de rezolvarea unor
probleme ce țin de eficientizarea managementului riscurilor și a comunicării interne cu privire la riscuri,
evaluarea toleranței și a apetitului față de risc considerând strategiile de afaceri viitoare, definirea profilului de
risc al băncii precum și a controlului intern adecvat, asigurarea transparenței prin înțelegerea și asigurarea
risurilor (1,b).
Considerând rolul pe care îl are guvernanța corporativă în asigurarea unei structuri de definire și
urmărire a obiectivelor c orporației se poate argumenta că problema creării unui cadru adecvat de gestionare a
riscurilor operaționale reprezintă un punct de atracție major pentru domeniul bancar și sugerează răspunsul
căutat la întrebarea. Rolul guvernanței corporative în sistemul bancar românesc este evidențiat de adoptarea de
către întergul sistem bancar, în decursul anului 2008, a acordului Basel II. Pentru a susține acest demers, BNR a
propus regulamente menite să implementeze cadre de guvernanță internă robuste în concordanț ă cu nevoile de
raportare, identificarea risucrilor, managementul, monitorizarea și raportarea riscurilor la care sunt expuse
instituțiile de creditare (de exemplu Regulamentul 18/2009). Legătura dintre guvernanță corporativă și riscuri
operaționale este mediată de auditul intern. Rolul auditului intern este de a oferi o opinie independentă cu privire
la gradul în care sunt realizate obiectivele organizației și la a prezenta circumstanțele care împiedică realizarea
acestora. În contextul rolului pe care au ditul intern îl are în ceea ce privește crearea de valoarea la nivelul
organzațiilor, presiunea se manifestă în domeniul bancar față de modul în care este tratată expunerea la riscuri
respectiv cuantificarea și evaluarea capitalului necesar conform normel or prudențiale. Trecerea de la un audit
intern tradițional spre un audit direcționat spre zone de risc (ex. trezoreria, managementul riscurilor) poate să
aibă ca rezultat o reflectare mai sensibilă a profilului de risc a băncii și deci constituirea unor ca pitaluri necesare
adecvate activitățiilor în care banca se angajează
Auditul interna bazat pe risucri (AIBR) pune accent pe menținerea riscurilor la niveluri acceptabile
pentru că riscurile sunt o componentă omniprezentă care afectează realizarea obiective lor în limitele parametrilor
determinați (3). Mai mult, controlul intern este un proces care monitorizează riscurile iar auditul intern are rolul
de a argumenta o opinie cu privire la modul în care controlul intern reușește să mențină nivelul riscurilor
asumate la valori acceptabile de organizație.
Pornind de la această perspectivă, lucrarea de față își propune ofere o ghidare procedurală referitoare la
etapele necesare pentru a dezvolta un audit intern bazat pe riscuri menit să asiste banca în controlul și
managementul riscurilor operaționale de interes ( clienți, produse și practici de afaceri ), considerând
particularitățile sistemului bancar românesc.

2. Guvernanța corporativă în bănci – modalitate de a asigura finanțarea afacerilor inovatoare

Banca Centrală Europeană propune o definție a guvernanței corporative specifică domeniului bancar,
sensul conceptului discutat fiind relevat de procedurile și procesele specifice pornind de la care o organizație
este direcționată și controlată. Structura guvernanței corporative specifică distribuția drepturilor și
responsabilităților ce revin participanților la nivelul organizației – conducere, manageri, acționari și alte persoane
care pot manifesta un interes – și stabilește regulile și procedurile cu privire la moul în care se iau deciziile (4).
Ținând cont de specificul activităților bancare se poate propune un sens mai larg al noțiunii (5). Astfel, dacă
abordare clasică presupune că guvernanța corporativă are ca subiect principal mecanismele prin in termediul
cărora acționarii sunt asigurați că managerii acționează în interesul organizației și nu în interes propriu, sensul
mai extins al noțiuni este dezvăluit de o abordare mai largă a conținutului ofertei de capital. Din această
perspectivă, atât acți onarii dar și deponenții sunt considerați relevanți, interesul acestora fiind de a proteja
capitalurile investite și de a obține randamentul sperat din investiție.
Pentru o înțelegere mai bună a conținutului procedurilor și proceselor prin intermediul căro ra
organizațiile bancare sunt conduse, trebuie prezentate câteva dintre caracteristicile ce descriu natura aparte a
activităților bancare vis -a-vis de guvernanța corporativă (6):
Activitatea de bază a unei bănci presupune acceptarea în mod voluntar a unor neportriviri temporare a
lichidității și exigibilității activelor și pasivelor;
Băncile sunt organizații cu un grad de îndatorare ridicat;

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

151
Bilanțul băncilor comerciale este mult mai opac decât cel al unei firme obișnuite;
Dacă ne gândim la teoria jocurilor , respectiv la clasica dilemă a prizonierului, chiar și o bancă solvabilă poate
deveni victima acțiunii colective (ex. falimentul Northern Rock datorat retragerilor deponenților de
sume mici, falimentul Lehmann Brothers și Merill Lynch ca rezultat al faime ntelor iminente a altor
bănci de pe piața intermancară);
Băncile sunt organizații cu un grad ridicat de supervizare și reglementare.
Analizând aceste aspecte, considerăm că guvernanța corporativă a instituțiilor bancare se referă la
practici de management al afacerii – decizii de management care afectează structura organizației – și la
mecanisme de control al riscurilor. Mai mult, guvernanța unei bănci trebuie să se ocupe de o gamă variată de
probleme care poate să pornească de la angajamente specifice – cine va conduce banca, care va fi componența
consiliului de administrație, cum va reuși consiliul să supravegeze activitatea managerilor, care vor fi
stimulentele financiare precum și ce alte stimulente pot folosite pentru a alinia inetersul managerilor cu cel al
acționarilor – și poate să contiune cu aspecte mult mai generale ce țin de cultura și valorile organizației,
dezvoltarea politicilor interne precum și monitorizarea performanței (7).
Privind retrospectiv la eșecurile înregistrate sfera managementul ui risucrilor în bănci câteva din cauzele
care vin să explice situația de fapt semnalează deficiențe în guvernanță precum (8): managementul risurilor
concentrat mai degrabă pe măsurare decât pe identificarea risurilor, impactul unor instrumente derivative de
protejare împotriva risucrilor a fost mult subestimat, zone de concentrare a risucrilor nu au fost identificate,
testele de stres s -au realizat utilizând informații despre evenimente trecute fără a considera noi scenarii de risc,
abordarea excesivă baza tă pe modele cantitative care a eludat riscuri de tip ”tail risk” respectiv cu o frecvență
scăzută dar cu magnitudine foarte puternică.Toate aceste situații pot fi depășite prin îmbunătățirea proceselor
de guvernanță. Rolul auditului intern este de a preze nta o sinteză a evoluților și provocărilor cu care se
confruntă guvernanța având în vedere că auditul intern este o componentă necesară a bunei guvernanțe
corporative.
Statistici recente (9) prezintă date care arată că cu cât o companie este mai mare și desfășoară activități
mai complexe cu atât este mai dificil pentru auditorii externi să cunoască imaginea fidelă a riscurilor și
sistemului de control intern al acestora. Pentru mai mult de jumătate din 673 falimente de companii publice
începând cu anul 19 96, auditorii externi nu au propus măsuri de precauție analizând raportările financiare
anuale. Cinci din celemai mari șapte falimente din istorie (incluzând Enron, Global Crossing Ltd., Kmart Corp)
au prezentat raportări financiare cu opinii favorabile di n partea auditorilor externi. În acest sens poziția
aditorului intern este unua privilegiată pentru că el este un observator independent dar aflat în interiorul
organizației putând astfel să evalueze mai precis eficiența managementului riscurilor și având pârghiile
necesare pentru o bună diseminare a informației.
Problema riscurilor operaționale prezintă un interes deosebit pentru audit având în vedere componenta
internă pe care aceste riscuri le presupun. În acest sens riscul operațional este definit de f actorii și
circumstanțele specifice ce caracterizează fiecare instituție bancară incluzând procese, cultură, personal,
tehnologie specifică activității de banking, toate având o puternică dinamică în timp și transformându -se o dată
cu strategia adoptată și răspunsul competiției la poziționarea pe piață. Comitetul de la Basel de Supraveghere
Bancară a definit riscul operațional ca ”pierderea generată de proceduri interne inadecvate, persoane, sisteme
și evenimente externe”. Extinzând această definiție oa recum ambiguă, o clasificare mai detaliată a tipurilor de
evenimente generatoare de pierderi cuprinde (11): frauda internă și externă, practici ale angajaților, siguranța
la locul de muncă, clienți, produse și practici de afaceri, deterirorarea bunurilor fizice, întreruperea activității și
eșecurile sistemelor, procese de management. Din acest punct de vedere, componenta de inovare este
subsumată riscului operațional prin dimensiunile clienți, produse și practici de afaceri.

3. Abordarea riscurilor operaț ionale din perspectiva guvernanței corporative – argument pentru
finanțarea afacerilor inovatoare

Problema de management al risurilor operaționale este văzută din lumina principiilor impuse de acordul Basel II
coroborat cu Principiile pentru consolidarea guvernanței corporative propuse in martie 2010 de Comitetul de la
Basel pentru Supraveghere Bancară. Înițiat în anul 2001 cadrul de Adecvare a Capitalului propune o viziune
robustă asupra managementului riscurilor asigurată de suportul conferit de trei pil oni: pilonul I prezintă
problema capitalizării băncilor în contextul definirii anumitor cerințe de capital ce corespund unor tipuri
specifice de riscuri: de credit, de piață, operațional; pilonul II insistă pe rolul supravegerii prudențiale în timp ce
pilonul III incurajează transparența raportărilor ca modalitatea de a asigura disciplina pieței.
Așa cum arată Chorafas (12) puntea de legătură a celor trei piloni este asigurată prin sistemul de
control intern. Existența unor canale deschise de feedback, respectiv, transmiterea informațiilor obiective care să
ajungă la toate nivelurile de management reprezintă o caracteristică esențială care dă sens cadrului conceptual ce

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
152 se bazează pe cei trei piloni. Mai mult, pentru că riscurile operaționale reprezintă pierderile datorate unor procese
interne inadecvate sau a unor evenimente externe, acestea sunt cuprinse în toți cei trei piloni.
Lecțiile învățate din experiența bancară americană și europeană arată că gestiunea acestor riscuri aduce
cu sine o serie de provocări. Explicația vine pe de o parte din percepția lipsită de acuratețe cu privire la natura
acestor riscuri, la modul de conceptualizare a riscurilor din partea managementului, dar în același timp raritatea
resurselor precum și ghidarea prudențială l axă cu privire la anumite probleme cheie însoțite de instrumente și
metodologii care nu și -au dovedit eficacitatea reprezintă câteva aspecte ce fac din monitorizarea și controlul
riscurilor operaționale o provocare (13).
Cu privire la situația specifică a sistemului bancar românesc eforturile BNR pentru a implementa
acordul Basel II se concretizează in stabilirea unei strategii de implementare în patru etape, care se finalizează în
anul 2008. Mai mult, pentru a se armoniza cu Directivele Europene, BNR impl ementează o serie de regulamente
precum regulamentul 18/2009 care articulează importanța acordată dezvoltării unor modele interne de evaluare
a riscurilor. Astfel, aspecte precum crearea unui sistem de control intern puternic, definirea metodologiilor d e
evaluare și cuantificare a riscurilor, formularea de opinii obiective cu privire la eficiența managementului
riscurilor, a controlului intern, conformarea la cerințele de prudențialitate, prezentarea de explicații argumentate
in cazul obținerii unor dife rențe între modelul intern de evaluare și modelul propus de BNR. Data limită pentru
conformare față de aceste regmelentări este 30 iunie 2010.
La data de 30.08.2009 sistemului bancar românesc – însumând active bancare in valoare de 76,8 bil.
Euro, r erezentând 65% din PIB – avea structura următoare (14):
Bănci deținute în majoritate de acționari majoritari domestici – 6 instituții;
Bănci deținute in majoritate de acționari cu capital străin – 36 instituții;
Filiale străine 10
Din totalul de 42 de ins tituții bancare, doar 32 raportează cerințele de capital față de BNR, cele 10 filiale străine
neavând această obligație.
În ceea ce privește riscurile operaționale 93,55% din instituțiile bancare care raportează cerințele de capital, au
ales ca metodă de c uantificare metoda de bază, în timp ce restul instituților însumând 6,45% au adoptat
abordarea standardizată. Nicio instituție bancară nu a ales ca metodă de cuantificare o abordare bazată pe modele
interne de evaluare a riscurilor. În același timp, valoa rea sumelor afectate pentru această cerință de risc
reprezintă 11% din valoarea totală a capitalurilor necesare, procent ce se prezintă ca fiind unul semnificativ.
Aceste informații sugerează în primul rând o capacitate scăzută a băncilor din România de a dezvolta în
viitor metode bazate pe raitingul intern având în vedere că doar două din cele 32 de instituții folosesc o metodă
de cuantificare care poate să fie dezvoltată pe viitor într -o abordare mai sofisticată, sensibilă la profilul de risc al
băncii. Î ntr-adevăr, modelele bazate pe un raiting intern sunt mai costisitoare și multe bănci evită să investească
în studii referitoare la riscurile operaționale (15), totuși amânarea acestui aspect poate deveni contraproductiv.
Alcoarea capitalului terbuie să co respundă dimenisunilor majore de risc identificate dar și perspectivelor de
dezvolatre a afacerii.
Considerând contextul prezent rolul auditului intern este de a sprijini realizarea obiectivelor băncii prin
evaluarea eficienței modului de alocare a riscur ilor, a controlului intern și a proceselor de guvernanță
corporativă.

3.1 Reconsiderări ale abordării tradiționale ale auditului intern

Abordarea tradițională a auditului intern trebuie reconsiderată pentru a găsi răspunsuri relevante pentru
modalitățile de abordare a riscurilor operaționale. Așa cum a fost menționat în introducerea acestui articol rolul
auditului intern este de a sfătui managementul cu privire la funcționarea sistemelor de control intern și să creeze
valoare în organizație prin prevenire a unor pierderi care rezultă din expunerea la riscuri. Rolul auditului intern
este deci de a face recomandări.
În mod tradițional, auditul intern în bănci se bazează pe testarea tranzacțiilor; testarea acurateței și a
veridicității documentelor contabile și a raportărilor financiare; integritatea, veridicitatea, fiabilitatea raportărilor
precum și respectarea cerințelor prudențiale (16).
Pentru a înțelege abordarea bazată pe riscuri trebuie să pornim de la sistemul de control intern care
reprezintă procese le de descoperire și prevenire pe care organizația le -a dezvoltat cu scopul de a reduce frecvența
și severitatea riscurilor operaționale. Sistemele de control operează prin reducerea expunerii la risc generată de
mediul de afaceri, prin detectarea cauzelor , prevenirea apariției unor riscuri specifice și prein diminuarea
efectelor riscurilor în momentul în care evenimenetele se produc. Sistemele de control intern pot fi specifice –
ex. confirmarea unei tranzacții, verificarea minuțioasă înainte de angajarea unei persoane – sau generale –
constrolul riscurilor și procesele de auto -apreciere folosite pentru a detecta și evalua riscurile.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

153 Auditul intern bazat pe risucri se fundamenteză prin raportări cu privire la modul în care riscurile sunt
gestionate, perspec tiva fiind îndreptată spre viitor. Obiectivele AIBR sunt:
1. identificarea riscurilor
2. proiritizarea zonelor de audit
3. alocarea resurselor de audit în concordanță cu evaluarea riscurilor
Detaliind regulamentul 18/2009 putem evidenția un cadru conceptua l al managementului riscurilor care
se armonizaează cu această abordare.Astfel, câteve din cele mai importante elemente ale regulementului se
referă la (17):
Rolul pe care în are structura de management în identificarea și evaluarea riscurilor, folosind me tode,
intrumente, proceduri specifice; tot în sarcinam managmenetului cade și clasificarea factorilor negativi
care împiedică atingerea obiectivelor propuse de bancă;
Evaluarea riscurilor trebuie să includă identificarea evenimentelor controlabile și necon trolabile. În cazul
evenimentelor controlabile instituția bancară trebuie să definească sisteme de control intern care să
reducă impactul riscurilor în funcței de profilul de risc al organizației. Riscurile necontrolabile fie vor fi
acceptate, eliminate sa u reduse.
Funcția de audit intern trebuie să adopte o metodologie de identificare a risucrilor și de asemeneta trebuie
să dispună de resurse suficiente pentru a funcționa.
Planuri de contingență trebuie dezvoltate ținând cont de scenariile probabile la car e organizația poate fi
supusă având în vedere dimensiunea și complexitatea activității.
Așadar, cel puțin la nivel legal, putem afirma că există un cadru care să susțină dezvoltarea managementului
riscurilor . Această situație este premisa necesară dezvolt ării unui audit intern focusat pe riscuri, mai ales că rolul
auditului intern este de a produce o opinie obiectivă cu privire la modul în care riscurile sunt gestionate de
organizație.
Se poate observa că, conceptul de risc joacă un rol central în tot ceea ce s-a prezentat până acum. Riscul este o
măsură a probabilității și magnitudinii producerii unor evenimente nefavorabile, sau mai specific, riscul este o
măsură a impactului pe care riscul operațional îl are asupra organizației. Riscurile presupun două d imensiuni:
probabilitatea ca evenimentul să se producă (frecvență ridicată/scăzută) și pierderea potențială generată de
producere (impact puternic/slab).
Din această perspectivă un AIBR eficient presupune o abordare a riscurilor la nivel organizațional ca re să atingă
aspecte precum:
Identificarea tuturor riscurilor inerente seminficative
Evaluarea riscurilor și crearea de prorități în funcție de amenințările pe care acestea le reprezintă,
Definirea apetitului de risc astfel încăt riscurile inherente și re ziduale să poată fi plasate deasupra sau
dedesubtul acestei frontiere. Riscurile inherente reprezintă frecvența și pierderea determinată de un risc
înainte să acționeze sistemele de control intern, în timp ce riscurile reziduale curind efectul controlului
intern. Diferența între riscurile inherente și apetitul de risc poate fi numită scor de control și reflectă
eficiența sistemului de control.
Așadar, această abordare a riscurilor la nivelul organizației este o premisă necesară implementării AIBR.
Mai depar te, un plan ce cuprinde trei etape poate fi imaginat:
1. evaluarea maturității față de riscuri a organizației;
2. alocarea riscurilor spre un audit care va examina managementul lor. Stabilirea unui univers al riscurilor și
auditului, stabilirea unui plan de audit;
3. realizarea unor audituri individuale pornind de la riscuri, si stabilirea relației de feed -back între
rezultatele auditului și universul de riscuri și de audit.

2.3 Pasul 1: evaluarea maturității față de riscuri
Maturitatea față de riscuri r eprezintă punctul de început al demersului. Evaluarea și clasificarea riscurilor cu
scopul de a crea o bază de date – un registru al riscurilor – reprezintă primul pas. Stabilirea apetitului față de
risc este realizat de management, iar din evaluarea regis trului de riscuri auditorul poate determina care este
gradul de maturitate al băncii vis -a-vis de riscuri. Mai departe, registrul de riscuri va furniza toate
informațiile necesare pentru crearea unui plan de audit.
Urmând clasificarea propusă de IIA UK an d Irland, gradul de maturitate față de riscuri poate fi clasificat
astfel (18):
Risk enabled : managementul riscurilor și controlul intern sunt cuprinse în toate operațiunile. Managementul
riscului și monitorizarea controalelor au devenit sofisticate și ex istă un registru complet de riscuri. În acest
caz, atenția auditului se va îndrepta dezvoltarea de procese viitoare adecvate.
Risk managed : managementul riscurilor este bine dezvoltat la nivelul organizației, touși există probleme
care pot fi remediate.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
154 Risk defined: apetitul față de risc este definit. Strategii și politici față de riscuri sunt definite și comunicate.
Auditul intern acționează de po poziția unui consultant care contribuie la completarea registrului de riscuri.
Auditul individual se va conce ntra pe înțelegerea maturității fașă de riscuri în zona de interes auditată, o
mare importanță se acordă identificării riscurilor.
Risk aware: nu există un registru al risurilor, doar câțvia manageri au determinat riscuri specifice. Auditul
intern va acțio na ca un consultant pentru realizarea evaluării riscurilor și pentru a determina eforturile
necesare în socpul impementării unui cadru de management la riscurilor.
Risk naive: auditul intern va promova ideea de dezvoltare a unui cadru de management la risc urilor.

3.3 Pasul 2: producerea unui plan de audit
Universul riscurilor și a auditului este de fapt o extindere a registrului de riscuri prous inițial de manageri.
Acesta va conține: riscurile identificate de management și notele acordare acestora, proce sele și obiectivele
amenințate de aceste riscuri, identificarea persoanei responsabile pentru controlul unui riscului, auditul care
produce o opinie cu privire la managementul riscurilor, detalii cu privire la auditurile trecute și viitoare,
detalii cu pri vire la sistemul de control.
Obiectivul unui audit va fi determinat de riscul care este auditat . Astfel auditul va fi stabilit în funcție de
categoria de riscuri identificate precum și de tipul de răspuns pe care organizația îl are față de o anumita
clasă de riscuri. Răspunsuri posibile ale băncilor pot fi:
Tolerarea riscului: nu există posibilitatea de a reduce în termeni de eficiență a costului apariția riscului, caz
în care trebuie gândtie planuri de contingență;
Transferarea riscului: externalizarea impactului în termeni de costuri;
Renunțareala activitatea generatoare de riscuri;
Tratarea, respectiv implementarea unui sistem de control intern care să reducă risurile înspre zona de apetit a
băncii.
După ce se obține o imagine fidelă a riscurilor și a auditului care poate fi atribuit fiecărui risc se va alege
modalitatea de abordare. Auditul poate să ofere o asigurare a informațiilor sau să ofere consultanță.
Asigurarea informațiilor se poate realiza doar în cazul în care scorul de control este mare, respectin în cazul
în car ese stabilește o bună funcționare a sistemelor de control. În cazul în care nu există dovada că riscurile
sunt gestionate corespunzător rolul auditului este de a oferi consultanță, respectiv de a facilita identificarea,
evaluarea și monitorizarea riscurilor operaționale.
Înanite de publicarea planului de audit este necesară alocarea resurselor disponibile, care se referă la
estimarea numărului de zile necesar pentru un audit precum și la desemnarea resurselor umane.
Faza de plan ificare cuprinde:
1. împărțirea operațiunilor bancare în activități/entități auditabile din prisma riscului operațional (ex.
proiecte care incumbă un astfel de riscu, activități specifice, filiale, sucursale);
2. identificarea indicatorilor cheie specifici riscului operațional ( ex. tranzacții eșuate, erori și omisiuni,
fluctuarea personalului, creșterea activității, cauze de fraudă detectate, dezvoltarea de noi produse și
operații, gradul de adecvare al măsurilor de siguranță, schimbări majore în operațiun i, programe, sisteme și
control, devieri de la bugetele aporbate etc.)
3. evaluarea unui scor de risc pentru fiecare activitate/entitatie auditabilă (ex. risc puternic/mijlociu/scăzut)
4. decizia: ce audit se va efecuta considerând cerințele managementulu i.

3.4 Pasul 3: auditul individual de asigurarea a informațiilor
Pricncipiul care ghidează această etapă este că pentru fiecare risc auditul trebuie să ofere o asigurare
rezonabilă că (19):
Managementul a identificat, evaluat și a răspuns riscurilor ce se află deasupra apetitului de risc specific
băncii;
Controlul intern este eficient și reduce riscurile inherente sub frontiera de apetit de risc;
Reducerea riscurilor reziduale în parametrii apetitului de risc, iar în cayul în care acest lucru nu este
posib il consiliul de administrație este informat cu privire la atitudinea față de aceste riscuri:
tolerare, transferare,terminare;
Considerând tipul de maturitate față de riscuri, auditul se va concentra pe:
În cazul organizațiilor risk managed și risk enabled: procesele de management, resurse, documentație,
metode și raportare.
Pentru organizațiile risk defined: accentul va fi pus pe identificare și pe evaluarea controlului intern.
În cazul organizațiilor risk naive și risk aware: se va încuraja implicarea mana gementului în evaluarea
riscurilor.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

155
CONCLUZII
Analizând cele mai recente statistici se observă că sistemul bancar românesc operează cu măsuri
rudimentare când e vorba despre cuantificarea și evaluarea riscurilor operaționale. Această părere este
argumentată de faptul că evaluarea riscurilor operaționale nu se pabează pe date interne care să fie specifice
profilului de risc a băncii. Trecerea de la metode standardizate la metode interne de evaluare va genera un câștig
de informație tradus în îmbună tățirea capacității instituției bancare de a face față pierderilor generate de
evenimente nefavorabile. Dar pentru a obține o imagine mai fidelă, metode interne de evaluare trebuie să fie
dezvolate. În acest articol am propus o procedură care poate ajuta l a implementarea unui audit intern bazat pe
riscuri. Obiectivul acestui audit este atins considerând funcția economică pe care auditul o îndeplinește: aceea de
creare de valoare.
Două idei pot fi formulate:
1. Dacă considerăm venitul brut ca un indicator p roxy pentru riscul operațional atunci cel puțin un inconvenient
trebuie afirmat cu toată convingerea: cu cât o bancă va reuși să câștige mai mult cu atât ea va fi”taxată” în
termeni de constituire de ”rezerve” pentru riscul operațional, chiar dacă profilul de risc al băncii este unul ce se
plasează în zona aversiunii. În acest sens, folosirea metodei e bază și chiar cea a standardizată este adecvată unor
bănci mici ce desfășoară activități simple, nesofisticate.
2. Regelmentările recente din domeniul banca re reflectă tendința de implementare de cadre de management al
riscului. Fără dubiu această realitate reprezintă premisa cea mai favorabilă pentru dezvoltarea AIBR considerând
doar câteva din avantaje: managementul băncii trebuie să devină mai implicat în gestiunea riscurilor și să își
asume responsabilitățile aferente, resursele alocate sunt justificate de importanța riscurilor auditate, eficiența este
asigurată de direcționarea auditului spre zone cu un potențial de risc ridicat și nu întotdeauna aceste z one sunt
reflectate de spectrul financiar, recomandările pot fi utilizate în formularea de răspunsuri în fața riscurilor
rezultaând plus -valoare, AIBR implică întreaga organizație este mai puțin introspectivă și contribuie la creșterea
performanței.

Bibliografie
[1,a] Koulpolos Thomas “The Innovative Zone – How great companies re -innvent for amazing success” ,
Published by Davies -Black Publishing, 2009.
[1,b]. Basel Committee on Banking Supervision,“ Principles for enhancing corporate governance”, 2010,
publication is available on the BIS website: http://www.bis.org/publ/bcbs168.pdf?noframes=1
[2]. OECD Principles of Corporate Governance, OECD PUBLICATIONS, 2, rue André -Pascal, 75775 PARIS
CEDE X 16, 2004, available at http://www.oecd.org/dataoecd/32/18/31557724.pdf
[3]. Adusei -Poku, “Implementing a Bayesian network for foreign exchange settlement: a case study in
operational risk m anagement”, 2005, Dissertation, available at http://www.zfs.uni –
goettingen.de/fileadmin/cfs/Dokumente/Dissertations/diss_adusei -poku.pdf
[4]. Europ ean Central Bank – “Annual report 2004”, available at
http://www.ecb.int/pub/pdf/annrep/ar2004en.pdf
[5]. T. G. Arun, J. D. Turner, " Corporate Governance of Banks in Developing Economies: concepts and issues ,"
Corporate Governance: An International Review , Blackwell Publishing, vol. 12(3), pages 371 -377, 07, 2004.
[6]. Peter O. Mülbert, , “Corporate Governance of Banks “European Business Organization Law Review,
10:411 -436 T.M.C. Asser Press, 2009
[7]. Benton E. Gup, “Corporate governance in banks: does the board structure matter?” in “Corporate
governance in Banki ng: a global perspective”, Edward Elgar Publishing Limited, 2007,
[8]. Peter O. Mülbert, “Corporate Governance of Banks” European Business Organization Law Review, 10:411 –
436 T.M.C. Asser Press, 2009
[9]. LeRoy E. Bookal , “Internal auditors: integral to go od corporate governance”, Internal Auditor, 2002.
[10].Basel Committee on Banking Supervision, “Operational Risk Supporting Document for the New Basel II
Approach”, 2001, available at http://www.bis.org/p ubl/bcbsca07.pdf
[11]. Basel Committee on Banking Supervision, “International Convergence of Capital Measurement and Capital
Standards A Revised Framework, Annex 7, 2004, available at http://www.bis.org/ publ/bcbs128.pdf
[12]. Chorafas, Dimitris, “Economic Capital Allocation with Basel II” , Elsevier Publishers, 2004
[13]. KPMG Report 2008, available at
http://us.kp mg.com/microsite/attachments/2008/Managing_Operational_Risk.pdf
[14]. Georgescu Florin,“ Sistemul bancar în România – prezent și perspective ”, Presentation at Finmedia
Conferences, 2009
[15]. Chorafas Dimitris, “Operational Risk with Basel II ” Elsevier Pu blishers, 2003.
[16]. Sharma, G. V.,“Risk Based Internal Audit in Banks”,Chartered Accountant, pp. 1057 -1066, 2004

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
156 [17] . National Bank of Romania, 18/2009 Regulation , available at:
http://w ww.bnro.ro/apage.aspx?pid=404&actId=322828
[18]. The Institute of Internal Auditors, “Risk Based Internal Auditing, Position Statement ”, 2003, available at
www.theiia.org/download.cfm?file=549 08
[19]. Griffiths, David, M., “Risk Based Internal Audit – Three Views of Implementation” 2006, Available at
www.internalaudit.biz

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

157
ECHILIBRUL FINANCIAR SI CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE IN
CONTEXTUL COMPET ITIVITATII SI DEZVOLTARII DURABILE

Lector univ.drd. Andrei Marginean
1Universitatea Petru Maior,Târgu Mureș, România
E-mail : andrei marginean76@yahoo.com

Rezumat
Lucrarea de fata doreste sa scoata in evidenta necesitatea pastrarii in timp a echilibrul ui financiar pus in
evidenta prin intermediul fondului de rulment net. Atunci cand se ia o decizie de investitii trebuie sa evaluam
capacitatea de autofinantare creata intr -o perioada precum si nevoia de finantare pe termen lung din alte surse.
Capacitatea de autofinantare trebuie privita in primul rand de la intreg spre parti componente, adica de la
capacitatea de autofinantare totala spre parti, adica capacitatea de autofinantare de mentinere si capacitate de
autofinantare de dezvoltare.

Un principiu d eosebit de important in finantarea activitatii economice a agentului economic este
necesitatea de a acoperii activele pe care si le procura intreprinderea cu capitaluri care raman la dispozitia ei pe
un interval de timp cel putin egal cu durata de viata a respectivelor active. Aceasta este o conditie elementara dar
nu si suficienta pentru asigurarea echilibrului financiar al intreprinderii. Numai in acest fel se poate asigura
lichiditatea necesara si o trezorerie sanatoasa. Este o conditie importanta de ind eplinit in evitarea riscului de
incapacitate de a face fata platilor si in consecinta un risc de faliment sporit.
In acelasi timp respectarea acestei reguli si asigurarea lichiditatii necesare potenteaza contributia
intreprinderii la asigurarea unei circul atii monetare sanatoase in economie si la evitarea blocajelor in lant.
Un indicator deosebit de important ce reflecta modul de respectare a acestui principiu de finantare a
activitatii este fondul de rulment net .
Potrivit unui principiu fundamental al af acerilor pe care l -am prezentat , o intreprindere i -si finanteaza
activele cu capitaluri ce raman la dispozitia sa un interval de timp cel putin egal cu durata de viata a activelor
respective. Rezulta de aici ca pe baza capitalurilor permanente se constit uie mai intai active imobilizate, iar ce
ramane se va folosi pentru finantarea activelor circulante, mai bine zis pentru partea stabila a activelor circulante
, activele circulante mai fiind finantate si pe seama datoriilor pe termen scurt.

Active imobili zate Capitaluri permanente
Active circulante FRN
Datorii curente

Fondul de rulment net = capitaluri permanente – active imobilizate
Avand in vedere ca exista egalitate bilantiera intre activ si pasiv acest indicator se mai calculeaza si
dupa formu la:
FRN = active circulante – datorii curente
Indiferent de formula de calcul utilizata rezultatul este acelasi si interpretarea poate sa fie aceeasi. Insa
in primul caz cea mai buna interpretare este de la capiutaluri spre active , iar in cea de -a doua de la active spre
capitaluri.
Astfel daca FRN este pozitiv atunci inseamna ca toate activele imobilizate sunt finantate din capitaluri
permanente ba mai mult exista active circulante la o valoare indicata de marimea de calcul a FRN finantate din
capitaluri p ermanente. O alta interpretare ar fi: capitalurile permanente finanteaza toate activele imobilizate si
chiar o parte (de marime egala cu marimea de calcul a FRN) din activele circulante. Iata deci ca o marime
pozitiva a fondului de rulment arata o situati e favorabila a acestui indicator din punct de vedere al regulii de aur
a finantarii: “durata de imobilizare a unui activ trebuie sa fie mai mica decat durata sursei sale de finantare”.

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate
158 Din acest punct de vedere este necesar sa se urmareasca evolutia in tim p a acestui indicator pentru ca
echilibrul indicat de acesta poate fi foarte usor perturbat. Firma poate sa faca la un moment dat investitii in
active imobilizate si daca nu i -si cunoaste indeajuns capacitatea de autofinantare si deasemenea nivelul
necesar de finantare pe termen lung pentru acele investitii va putea sa ajunga la un FRN negativ. Dar ce
indica un fond de rulment negativ ? Acesta arata ca firma nu reuseste sa finanteze in intregime activele
imobilizate din capital permanent si exista active im obilizate finantate din datorii curente. Iata deci o situatie
de nedorit deoarece avem un activ imobilizat pe o perioada mai lunga decat sursa sa de finantare. Este o
situatie nedorita din punct de vedere al capacitatii de plata al firmei deoarece este un dezechilibru. Este
adevarat totusi ca daca fondul de rulment este negativ dar marimea sa nu este foarte mare s -ar putea ca firma
sa nu aiba probleme de capacitate de plata deoarece ea poate sa faca fata platilor prin jocul termenelor de
incasare si a terme nelor de plata. Atunci cand fondul de rulment este negativ firma trebuie sa fie mai atenta
si sa incerce in timp cat mai scurt cu putinta sa repare acest dezechilibru.
Fondul de rulment net este o modalitate de folosinta a capitalurilor permanente. Chiar d aca nu se
evidentiaza distinct in bilant el este o existenta certa. In fiecare moment in care s -a incheiat bilant se poate spune
care este marimea reala a FRN, adica cat din capitalurile permanente sunt disponibile pentru acoperirea activelor
circulante , fiind vorba de capitaluri permanente care fie ca au termene de exigibilitate foarte indepartate , fie ca
sunt proprii ale intreprinderii , conferind in acest sens siguranta si stabilitate in afaceri.
Nu este suficient sa se calculeze acest indicator odata cu intocmirea si prezentarea situatiilor financiare
la jumatatea si finele anului. Este necesar in acest sens calculul acestui indicator la finele fiecarei luni pentru ca
evolutia acestuia sa poata fi urmarita in timp si chiar in momentul in care firma do reste sa faca o investitie.
Fondul de rulment net, pe langa determinarea sa in marime absoluta este util sa se calculeze si sub
forma relativa atat fata de total active cat si mai ales in functie de activele circulante.
Astfel avem rata fondului de rulment ca raport intre fondul de rulment net si total active:
Rata FRN = FRN / total active
Si respectiv – rata fondului de rulment ca raport intre fondul de rulment si activele circulante.
Rata fondului de rulment , marimea acestuia din punct de vedere optimal este destul de greu de
determinat fara a se face o analiza statistica din punct de vedere a acestui indicator, a ramurii din care face parte
firma.
Este foarte important sa se urmareasca evolutia in timp a indicatorului FRN si sa fie privit in corelatie
cu capacitatea de autofinantare de mentinere si dezvoltare.
Capacitatea de autofinantare este un concept destul de delicat in analiza financiara si dupa parerea mea
aceasta trebuie tratata cu multa atentie.
Se afirma in multe lucrari pe domeniul analizei fin anciara urmatoarele aspecte si anume ca avem de -a
face cu autofinantare de mentinere si autofinantare de dezvoltare. Nimic mai adevarat. Capacitatea de
autofinantare de mentinere este legata de notiunea de amortizare iar capacitatea de autofinantare de dez voltare
este legata de notiunea de profit. Insa este nevoie de mult mai multe explicatii pentru a intelege importanta
acestor indicatori si modul lor practic de aplicabilitate.
Capacitatea de autofinantare este un indicator dinamic si arata o consecinta a unei perioade de timp . Un
aspect deosebit de important in ceea ce priveste capacitatea de autofinantare este studiul acestuia de la intreg
spre parti si abia apoi de la parti spre intreg. Acest lucru poate fi evidentiat atunci cand firma inregistreaza
pierderi.
Dar ce se intampla de fapt ? pentru ca firma doreste sa faca la un moment dat o investitie concretizata
intr-un activ imobilizat. In acest caz ea trebuie sa -si determine foarte riguros cat este partea cu care ea poate sa
contribuie din sursa propri e (autofinantare) si cat sa se imprumute pe termen lung fara a deteriora echilibrul dat
de fondul de rulment.
Cel mai bine este insa sa aratam legatura care exista intre fondul de rulment net , investitii si capacitatea
de autofinantare printr -un exemplu c at mai simplu cu putinta.
Sa presupunem ca avem o firma care are ca obiect de activitate spalarea rufelor. In acest sens ea
achizitioneaza 5 masini de spalat. Acestea au fost achizitionate la un pret de 10 u.m. /buc astfel ca activele
imobilizate au un to tal de 50 u.m. Aceste active au fost finantate in intregime pe seama capitalurilor permanente
care au fost in valoare de 55 u.m. Rezulta de aici un fond de rulment net la inceputul perioadei de 5 u.m. care
arata ca exista active circulante in valoare de 5 u.m. finantate din capitaluri permanente. Asa arata situatia la
inceputul perioadei de studiu:

Active imobilizate = 50 Capitaluri permanente = 55
FRN = 5

Dezvoltarea durabila a resurselor umane – adaptabilitate si flexibilitate

159
Sa presupunem ca amortizam cele 5 masini de spalat pe un termen de 5 ani in regim liniar. Rezulta de
aici ca in decurs de un an firma inregistreaza cheltuieli cu amortizarea de 10 u.m. Restul cheltuielilor totalizeaza
in decurs de un an o valoare de 200 u.m. Veniturile inregistrate in aceeasi perioada sunt in valoare de 230 u.m. .
Rezulta de aici un profit net de 20 u.m. . Ce ne spun aceste informatii de fapt cu privire la capacitatea de
autofinantare. Daca firma nu retrage dividende si repartizeaza intreg profitul la rezerve atunci capitalurile
permanente cresc de la 55 um la 75 u.m. (55+20= 75 u.m.). In acelasi timp activele imobilizate scad la o valoare
neta de 40 u.m. rezultate din diferenta 50 u.m. – 40 u.m. Iata ca la sfarsitul perioadei firma are un fond de
rulment de 35 u.m. (75 – 40 = 35 )

Active imobilizate = 40 Capitaluri permanen te =75
FRN = 35 = 5 + 10 + 20

Ce componenta are de fapt acest fond de rulment? El este compus din 5 u.m. fondul de rulment care
exista la momentul initial, 10 u.m. date de capacitatea de autofinantare de mentinere (amortizari) si 20 u.m. date
de capacitatea de autofinantare de dezvoltare (profit). Toate acestea arata ca firma poate in acest moment pe baza
autofinantarii de mentinere ( amortizare) sa inlocuiasca active imobilizate uzate la o valoare de 10 u.m. Dar de
fapt firma va folosi si o parte din capacitatea de autofinantare de dezvoltare pentru a achizitiona de exemplu o
masina de spalat mai performanta si poate mai scumpa ( mai mult de 10 u.m.) . In perioada analizata ca
rezultanta a activitatii acesteia, firma va putea sa faca de fapt inves titii in active imobilizate in valoare totala de
30 u.m. plus 5 u.m. (fond de rulment initial) fara a duce la degradarea fondului de rulment ( acesta sa nu devina
negativ). In cazul in care firma inregistreaza profit, capacitatea de autofinantare poate fi privita si de la intreg
spre parti ( de la capacitatea de autofinantare totala spre capacitatea de autofinantare de mentinere si de
dezvoltare ) cat si de la parti spre intreg ( adica de la capacitatea de autofinantare de mentinere si dezvoltare catre
capacitatea de autofinantare totala).
Problema nu mai sta la fel si in cazul in care firma inregistreaza pierdere.
Sa presupunem aceeasi situatie initiala. Daca in perioada analizata cheltuielile cu amortizarea sunt in
valoare de 10 u.m. , restul cheltuielilor sunt in valoare de 200 u.m. iar veniturile sunt in valoare de 203 u.m. ,
rezulta o pierdere de 7 u.m. In acest caz activele imobilizate scad la 40 u.m., si deasemenea capitalurile
permanente scad la 48 u.m. . La finele perioadei situatia arata astfel:

Active imobilizate =40 Capital permanent = 48
Frn = 8 u.m.

In acest caz daca am privii capacitatea de autofinantare de mentinere ca fiind indicata de amortizare am
putea sa luam decizia sa achizitionam un activ imobilizat in valoare de 10 u.m. ceea ce ar aduce activele
imobilizate la o valoare de 50 u.m. Prin aceasta operatiune fondul de rulment ar devenii negativ, deci echilibrul
se deterioreaza. Pentru a nu produce acest dezechilibru este necesar ca ca daca firma doreste sa faca o investitie
in ac tive imobilizate sa se bazeze intai pe cele 5 u.m. care existau inca de la inceput ( frn initial) si ca rezultat al
perioadei doar pe totalul dintre amortizare si profit , in acest caz 10 – 7 = 3. Restul investitiei trebuie finantat din
diverse surse atras e pe termen lung. Deci iata ca daca firma nu mai inregistreaza profit si inregistreaza pierdere
nu ne mai putem baza pe intreaga valoare data de amortizare ci numai pe capacitatea de autofinantare care este
mai mica datorita pierderii inregistrate. In aces t caz autofinantarea functioneaza numai de la intreg spre parti.