Dezvoltarea Deprinderilor Artistice ale Elevilor de Liceu

Studiu experimental – DEZVOLTAREA DEPRINDERIOR ARTISTICE ALE ELEVILOR DE LICEU prin disciplina Procesarea computerizată a imaginii

obiectivele cercetării

Ipoteza cercetării

Descrierea eșantionului

Metodele cercetării

Desfășurarea experimentului

Prezentarea contextului

Disciplina Procesarea computerizată a imaginii este prevăzută ca obligatorie, în planul cadru de învățământ pentru clasele a XI-a și a XII-a, ciclul superior al liceului, filiera vocațională, profil artistic, specializările arhitectură, arte ambientale, design, arte plastice, arte decorative. Ea este parte integrantă a curriculumului diferențiat (de specialitate) și totodată este reprezentanta ariei curriculare Tehnologii.

Demersul investigativ de față este de tip practic-aplicativ, experimental utilizând tehnica grupului unic, colectiv, orientat deoarece:

abordează o problematică restrânsă, cu aplicabilitate imediată și finalități practice,

presupune intervenții în practica educativă asupra unui grup de elevi,

subiecții sunt organizați pe clase de elevi,

constatând nivelul de cunoștințe al elevilor în domeniul Procesării computerizate a imaginii, prin activități instructiv-educativ, s-a urmărit dezvoltarea laturii artistice a acestora.

Studiul s-a desfășurat la nivelul claselor de liceu, filieră vocațională, clasa a XI-a specializarea Artă plastică și clasa a XI-a specializarea Arhitectură, pe parcursul mai multor ani școlari (perioada 2011-2015), lucrarea de față prezentând aspectele care s-au dovedit a fi cele mai benefice pentru dezvoltarea elevilor.

La începutul anului școlar elevii au completat un chestionar (test inițial), iar pe baza răspunsurilor am putut constata atât nivelul de informație esențială din domeniul Procesării computerizate a imaginii, dar și aptitudinile și deprinderile de care dispun elevii în acest domeniu. Un exemplu de astfel de test (cel utilizat în anul școlar 2014-2015) se află în capitolul ANEXE.

Constatările făcute, comune tuturor generațiilor, au fost:

foarte puțini elevi cunosc diferențele dintre imaginile raster și cele vectoriale, neputând încadra un fișier grafic dat într-una dintre aceste categorii;

majoritatea elevilor consideră că prelucrările grafice se rezumă la operații de retușare a fotografiilor în vederea utilizării acestora în diferite materiale;

majoritatea elevilor au auzit de aplicațiile Photoshop, Illustrator, Autocad dar nu știu să le folosească;

foarte puțini elevi au cunoștință de aplicații gratuite precum GIMP, Inkscape, și cu mult mai puțini au încercat să le utilizeze;

deși au la dispoziție programele enumerate mai sus, elevii utilizează în rezolvarea unor sarcini de lucru care presupun operații asupra imaginilor, predominant aplicații de birotică studiate;

majoritatea elevilor consideră deprinderile de utilizare a calculatorului în domeniul artistic constituie un avantaj considerabil pentru integrarea pe piața muncii în societatea actuală, dar și pentru a da curs talentului artistic fără teama de a greși.

Având în vederea mini-cercetarea specifică desfășurată în anul școlar 2014-2015, având ca subiecți elevii a două clase de liceu (52 elevi): clasa a XI-a profil arta plastică și clasa a XI-a profil arhitectură, la începutul anului școlar am constatat următoarele:

majoritatea elevilor cunoaște accepțiunea termenului de procesare a imaginii

majoritatea oferă exemple de formate grafice bitmap, cele mai frecvente fiind: .jpg, .png, .gif

puțini elevi știu să încadreze exemplele oferite în categoria exactă (pentru realizarea diagramei s-a considerat nr mai mare de răspunsuri corecte sau incorecte)

în ceea ce privește aplicațiile software din domeniul procesării computerizate a imaginii cunoscute și utilizate situația se prezintă astfel:

Tabel . Centralizarea datelor privind aplicațiile software cunoscute de elevi anterior

majoritatea elevilor consideră benefică, modernă, dezirabilă utilizarea calculatorului în domeniul artistic, manifestându-și curiozitatea în acest sens.

pe baza lucrărilor practice realizate la solicitarea ultimei cerințe din test am constat la majoritatea elevilor următoarele aspecte: utilizarea unei aplicații de birotică pentru realizarea cerinței (preponderent Microsoft Word), dimensiunile specifice au fost conturate pe o pagină A4 și nu stabilite din meniul specific, operațiile predominante au fost de rotire, aliniere, efecte specifice, originalitatea s-a manifestat prin integrarea unor forme automate sau text artistic (wordart), unitatea compoziției din punct de vedere cromatic și al organizării elementelor se pierde din vedere.

Una dintre provocările învățământului modern o constituie alegerea conținuturilor învățării astfel încât acestea să conducă la formarea de priceperi și deprinderi. Necesitatea realizării unui astfel de material ca parte integrantă a cercetării întreprinse, este argumentată multiplu, din perspectiva organizării unor activități didactice riguroase,valoroase pentru formarea elevilor.

În primul rând am luat în considerare faptul că elevii au caracteristice stiluri de învățare diverse: vizual, auditiv, tactil, chinestezic (după componenta genetică) sau global, analitic (după emisfera cerebrală activată predominant). Cei la care predomină stilul vizual au nevoie pentru o învățare eficientă să vadă textul scris, imagini, ilustrații. Fișele de exersare vin, mai cu seamă, în ajutorul celor la care predomină stilul de învățare chinestezic (practic), dar nu numai. Am încercat o susținere a demersului meu metodic cu acest instrument, în absența unui manual sau suport aprobat/recomandat de autoritățile în domeniu, pentru desfășurarea activităților la această disciplină.

În al doilea rând utilizarea unor aplicații software foarte puțin cunoscute de elevi – fapt relevat de interpretarea răspunsurilor la chestionarul inițial care va fi prezentată în capitolul – necesita o selecție și totodată sintetizarea a informațiilor fragmentate și împrăștiate în diverse surse.

În al treilea rând am dorit fundamentarea activităților aplicative din domeniul Procesării computerizate a imaginii pe noțiuni explicite privind operațiile și tehnicile specifice și nu în ultimul rând am încercat o prezentare generică a acestora, astfel încât, dacă se ivește oportunitatea lucrului cu alte aplicații software mai evoluate, pentru acest domeniu, trecerea să fie facilă pentru elevi.

Abordarea este de natură inductivă: de la cunoscut la nou, de la particular la general, de la simplu la complex, ținând cont și de evoluția tehnologică a societății actuale.

Suport de curs – Prelucrări grafice pe înțelesul elevilor din ciclul liceal

Operații uzuale de prelucrare grafică

Prezența computerului, tehnologiei, în general, în educația copiilor este într-un continuu crescendo de la vârste foarte fragede, atât în cadrul familial cât și în cel instituționalizat. În general, primul contact al copilului mic cu tehnologia presupune a recunoaște imagini, a desena sau a colora un desen aceste activități fiind ușor de corelat cu ceea ce face fizic, fără ajutorul dispozitivelor electronice. Fără a avea cunoștințe teoretice despre fișiere grafice și modalități de manipulare a acestora, copiii mici capătă, prin exersare, deprinderi de a crea imagini, de a edita imagini, de a realiza diferite operații cu și asupra unor astfel de fișiere, utilizând diferite aplicații specifice vârstei lor.

În cadrul activităților desfășurate cu elevii profilului artistic, activități care presupun utilizarea computerului în procesarea imaginilor, dar mai ales în cadrul disciplinei studiate la liceu, Procesarea Computerizată a Imaginii, mi-am propus să am ca punct de pornire achizițiile de care copiii deja dispun în acest domeniu, dezvoltându-le, făcând analogii și comparații.

Operații cu imagini sunt posibile în aplicațiile de birotică utilizate în mod curent (cele pentru procesarea textului, pentru prezentări electronice etc.), în aplicații specializate ale sistemelor de operare, aplicații instalate ulterior. Aplicațiile de care am dispus în practică și la care voi face referire în continuare sunt:

aplicații ale sistemului de operare Windows (Paint);

aplicații de birotică: din pachetele Microsoft Office și LibreOffice;

aplicații pentru editarea și publicarea fotografiilor: freeware (Picasa);

aplicații pentru lucrul cu imagini raster: accesibile online (Photoshop-online), aplicații freeware (Gimp);

aplicații pentru lucrul cu imagini vectoriale: aplicații freeware (Inkscape) sau cu licență educațională (AutoCAD Architecture for students).

Operațiile uzuale la care voi face referire în acest capitol se pot realiza cu precădere asupra imaginilor de tip raster.

Printre cele mai utilizate operații asupra imaginilor, posibile în aplicații ce oferă funcții mai puțin avansate în acest domeniu, se numără: redimensionarea, modificarea rezoluției, decuparea, modificarea contrastului și a luminozității, controlul pe culoare (dominanta de culoare), gruparea, poziționarea unei imagini în raport cu celelalte elemente care compun întregul sau în raport cu spațiul de lucru.

Redimensionarea imaginilor reprezintă schimbarea dimensiunilor acesteia, însă, în practică, este deseori o exprimare vagă, cu mai multe sensuri (scalare, modificare rezoluție) determinate uneori și de aplicația utilizată.

În cadrul aplicațiilor de birotică precum cele din pachetele Microsoft Office și LibreOffice a redimensiona o imagine presupune modificarea dimensiunilor imaginii pentru imprimare, altfel spus modificarea rezoluției de printare, măsurată în dpi. Această operație mai este cunoscută și sub numele de scalare. Aceste aplicații oferă posibilitatea de a alege păstrarea sau nu a aspectului prin opțiunea Lock Ratio (Blocare raport aspect/Păstrarea aspectului), care presupune păstrarea automată la redimensionare a raportului dintre lățimea și înălțimea imaginii. Scalarea nu aduce modificări pixelilor care compun imaginea.

Opțiunea Redimensionare a aplicațiilor Ms Paint, Picasa, Photoshop-online modifică de fapt rezoluția imaginii afișate pe ecran, și implicit dimensiunea fișierului.

Aplicația Gimp pune la dispoziție ambele opțiuni: cea de modificare a rezoluției de afișare pe ecran, dar și pe cea de modificare a dimensiunii imaginii pentru tipărire. Acest lucru este disponibil și în aplicații specializate în lucrul cu fișiere de tip raster, comercializate de firme dezvoltatoare de succes.

Așa cum aminteam în capitolul II.1 Formate grafice, imaginile vectoriale nu sunt dependente de rezoluție, așadar, în cazul aplicațiilor care lucrează cu acest tip de imagini – Inkscape, AutoCAD Architecture – redimensionarea presupune scalarea imaginii.

Trunchierea (decuparea/crop) rezidă în tăierea uneia sau mai multor părți din zonele laterale ale imaginii, de obicei pentru a îndepărta zone nedorite din imagine sau chiar pentru a o încadrare exactă pe hârtia de tipărit. Multe aplicații pun la dispoziție în cadrul operației de trunchiere stabilirea unei proporții exacte între dimensiunile imaginii, astfel încât, orice zonă am dori să păstrăm din fișierul grafic inițial va trebui să îndeplinească această condiție de raport.

În imaginile de mai sus sunt surprinse opțiunile pentru operația de trunchiere, puse la dispoziție de aplicațiile de birotică din pachetele luate în discuție în cadrul acestei lucrări, pe lângă posibilitatea de selecție manuală a zonei/zonelor de trunchiat.

Aplicația Ms Paint oferă doar posibilitatea de a păstra partea selectată din imagine, fără alte facilități, utilizând Photoshop-online sau Picasa, în schimb, putem stabili condiția de raport ().

Apelând la instrumentul similar din aplicația GIMP dispunem de următoarele facilități ():

Numai stratul curent (Current Layer Only) – cu această opțiune operația de trunchiere va afecta numai stratul (layerul) activ. (Despre lucrul pe straturi voi vorbi pe larg în capitolul .)

Permite creștere în afară (Allow Growing) –operația poate avea loc chiar și în exteriorul imaginii, stratului sau chiar a zonei de lucru, astfel încât imaginea rezultată poate avea dimensiunile dorite de utilizator, iar zonele selectate în care nu au existat elemente grafice (de exemplu cele din exteriorul zonei de lucru) vor fi transparente.

Extinde din centrul selecției (Expand from Center) – zona selectată va avea ca centru primul pixel selectat.

Fix (Fixed) – oferă posibilitatea de a păstra raportul dintre dimensiuni conform imaginii originale, de a stabili o lățime sau înălțime exactă, de a preciza dimensiunile zonei ce se dorește a fi decupată (portret sau vedere). Se poate alege dintr-o largă varietate de unități de măsură.

Zonele Poziție (Position) și Dimensiune (Dimension) arată în timp real poziția (colțul stânga sus) și dimensiunea zonei dreptunghiulare selectate.

Evidențiază (Hightlight) – întunecă zona din afara ariei dreptunghiulare selectate pentru a o evidenția pe aceasta.

Ghidaje (Guides) – diferite tipuri de ghidaje în vederea selecției (diagonale, centru etc).

Micșorează automat (Autoshrink) – utilizată în cazul unor zone de imagine care contrastează puternic cu fundalul, micșorează zona de selecție raportat la stratul activ.

Micșorează combinat (Shrink Merged) – acționează similar opțiunii anterioare, dar se raportează la straturile vizibile ale imaginii.

În cazul aplicațiilor care operează cu imagini vectoriale procedeul poartă denumirea de clipping și presupune de fapt ascunderea unei zone din imagine, acționând ca o mască. Se trasează o cale de decupare (clipping path) – poligon sau curbă – și în urma aplicării unor comenzi specifice va rămâne vizibil doar ceea ce se află în interiorul căii de decupare. Voi reveni cu amănunte despre această tehnică în capitolul următor.

Modificarea contrastului și modificarea luminozității sunt operații care se realizează din considerente care țin exclusiv de percepția umană. Pe de o parte contrastul reprezintă diferența dintre cea mai luminoasă și cea mai întunecată zonă de culoare așa cum sunt ele percepute de analizatorul vizual uman, iar pe de altă parte, luminozitatea se referă a toate zonele întunecate și deschise ale imaginii putând fi măsurată ca energie radiantă (cantitatea de energie emisă de o sursă de lumină). De cele mai multe ori se decide gradul de luminozitate dorit prin comparație cu o alta sursă/zonă etalon.

Ajustarea corespunzătoare contrastului și luminozității unei imagini determină vizualizarea anumitor detalii. Modificarea luminozității presupune deplasarea valorilor fiecărui pixel care compune imaginea cu câte o valoare precizată. O luminozitatea prea mare distruge detalii din zonele deschise ale imaginii, pe când o luminozitate foarte scăzută face de neînțeles zonele ei închise. În ceea ce privește contrastul, un contrast prea mare tinde să transforme culorile exclusiv în alb sau negru, pe când un contrast foarte scăzut face imposibilă deosebirea regiunilor de interes din imagine de regiunile înconjurătoare (fundal) tinzând spre reprezentarea tuturor culorilor inițiale printr-un ton de gri.

Fără îndoială, perceperea acestor atribute ale imaginilor în domeniul procesării computerizate depinde în mare măsură și proprietățile ecranului pe care vizualizăm elementul grafic luat în discuție. În practică, în diferite domenii de activitate (medicină, sisteme de securitate etc.), pot fi deosebit de importante setările de contrast și luminozitate ale imaginilor preluate cu ajutorul diferitelor dispozitive specializate.

Dintre aplicațiile cu ajutorul cărora am exemplificat operațiile descrise în acest capitol, Ms Paint nu oferă posibilitatea ajustării luminozității și contrastului. Există aplicații care dispun de opțiuni pentru ajustarea automată a contrastului și luminozității unei imagini, după algoritmi specifici, dar rezultatul obținut poate să nu coincidă cu cel așteptat de utilizator.

Deși este o operație destul de complexă, pentru executarea ei cu finețe fiind necesare cunoștințe din domeniul reprezentării culorilor în grafica computerizată, controlul pe culoare este pus la dispoziție, în linii mari, chiar și de către dezvoltatorii aplicațiilor de birotică. Această operație presupune modificarea diferitelor proprietăți specifice culorilor precum: saturație, ton, nivelul canalelor de culorilor primare ale spațiului de culori utilizat de fișierul prelucrat, transparența.

Aplicațiile exemplificate, cu excepția Picasa, pun la dispoziția utilizatorilor instrumente de trasare a liniilor drepte și curbe, instrumente de trasare a figurilor geometrice de bază, precum și opțiuni pentru stabilirea atributelor de culoare și grosime de linie.

Gruparea obiectelor grafice, imagini sau obiecte desenate cu ajutorul instrumentelor oferite de aplicație, face posibilă aplicarea unor caracteristici pentru mai multe obiecte o dată.

Poziționarea unei imagini sau a unui grup de obiecte în raport cu celelalte elemente care compun întregul sau în raport cu spațiul de lucru este de asemenea o funcție des folosită de către toți utilizatorii, fiind foarte utilă în vederea pregătirii fișierelor pentru tipărire. În cazul aplicațiilor de birotică se disting opțiuni dedicate pentru poziționarea imaginii în pagină și pentru poziționarea în raport cu textul. Această operație se poate realiza și prin deplasarea imaginii, obiectului grafic sau grupului de obiecte selectat în cadrul spațiului de lucru în vederea poziționării dorite.

Pentru optimizarea elementelor grafice poate fi nevoie și de alte operații precum rotirea (cu un număr de grade), oglindirea (verticală sau orizontală), deformarea (de exemplu o imagine poate fi încadrată într-o formă geometrică stabilită).

Unele operații doar amintite în acest capitol le veți regăsi descrise pe larg, pentru aplicații specializate în domeniul procesării computerizate a imaginii, în următoarele capitole.